UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

MASTER „TEOLOGIE ȘI CULTURĂ”

DISCIPLINA: TEOLOGIE ȘI FILOSOFIE

LUCRARE DE SEMINAR:
SFÂNTUL DIONISIE EXIGUUL, VIAȚA ȘI OPERA

COORDONATOR:
PR. LECT. UNIV. DR. IONIȚĂ APOSTOLACHE
MASTERAND:
DANCIU FREDY

CRAIOVA
2019
 2

INTRODUCERE

Pe parcursul celor două capitole ale acestei lucrări intitulate „Viața și opera
Sfântului Dionisie Exiguul”, vom analiza parcursul vieții lui Dionisie Exiguul, și a
lucrării sale de traducere a operelor din limba greacă în limba latină.
Scopul acestei lucrări este acela de a prezenta importanța pe care Dionisie
Exiguul, a avut-o în transpunerea teologiei patristice, din Răsăritul creștin în Biserica
Apuseană din Roma.
Un alt scop al lucrării de față este acela de a prezenta personalitatea ecumenică a
Sfântului Dionisie Exiguul, care a făcut o sinteză în viața și în opera sa a Răsăritului cu
Apusul. O personalitate ce merită mereu adusă în discuțiile ecumenice interconfesionale
creștine.

CAPITOLUL I
VIAȚA SFÂNTULUI DIONISIE EXIGUUL

Se pare că Dionisie Exiguul (adică cel „mic” sau cel „smerit”), s-a născut în jurul
anului 470, în regiunea Scythia Minor (provincie a Imperiului Roman, pe teritoriul
Dobrogei de azi). Acolo ar fi fost crescut de călugării unei mănăstiri de pe malul Mării
Negre.1
Sursele care confirmă originea lui Dionisie în Scythia Minor, se găsesc chiar în
unele consemnări ale lui. Astfel în prefața unei traduceri în limba latină din limba
greacă, a unei lucrări aparținând lui Chiril al Ierusalimului, Dionisie numește Scythia
Minor, drept fiind patria sa. Într-o altă traducere la același Părinte, Dionisie își arată
recunoștința față de un episcop pe nume Petru, cel mai probabil epicop de Tomis. 2
Asemenea lui Ioan Cassian (originar tot din Scythia Minor), Dionisie Exiguul a
plecat din provincia nord-dunăreană spre Palestina. Se stabilește inițial lângă Antiohia
în Siria, la o mănăstire din Ierapole. Aici a fost însoțit de mulți alți călugări cu care a
plecat din Schythia Minor.
Această zonă avea un puternic suport pentru monofizitism, combătut de Sinodul
IV Ecumenic din anul 451, de la Calcedon. Filoxene de Mabbug este principala

1
Pr. Dr. Ioniță Apostolache, Teologi daco-romani de seamă în cetatea eternă, Editura Mitropolia
Olteniei, Craiova, 2018, p. 49.
2
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Cultura Teologică Românească; Scurtă prezentare istorică,
Editura Basilica, București, 2011, p. 28.
 3

personalitate teologică din această zonă, care promova monofizitismul. Datorită acestui
fapt Dionisie Exiguul este nevoit să plece din Siria și să vină în Constantinopol. 3
La Constantinopol, Dionisie intră în obștea unor mănăstiri ca cea a Achimiților
sau la Studion. Aici dobândește o importantă experiență monahală.
În acest context lucrurile erau foarte tulburi, din punct de vedere politic și religios.
Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451, a condamnat erezia lui Eutihie,
monofizitismul, care a prins rădăcini în zona orientală a Imperiului Bizantin.
În perioada următoare se vor încerca concesii și formule de compromis pentru
împăcarea celor două tabere. Acest lucru a destabilizat și religios, și politic Imperiul.
În acest context se vor remarca călugării din Scythia Minor, în frunte cu liderul lor
Ioan Maxențiu. Ei vor proclama formula doctrinară „Unus de Trinitate carne passus est”
(Unul din Treime care a pătimit în trup).4
Unul dintre acești călugări sciți era bineînțeles și Dionisie Exiguul. El pleacă din
Constantinopol și vine la Roma în anul 496. La Roma, Dionisie Exiguul se stabilește la
Mănăstirea Sfânta Anastasia. 5
Contextul politic în care se afla Roma și de altfel, întreaga Penisnsulă Italică, nu
erau deloc favorabile. Italia se afla sub ocupația ostrogoților (o populație de origine
germanică), sub regele Theodoric (493-526). Acest rege totuși a fost tolerant față de
religia creștină și față de întreaga cultură greco-romană, pe care de altfel a și susținut-o.
Nici contextul religios nu era unul prea prielnic. Între Constantinopol și Roma se
crease o schismă, numită schisma acachiană, fiind provocată de Acachie, patriarh de
Constantionopol, care semnase în anul 482, documentul numit Henotikon, al
împăratului bizantin Zenon. Acest document confuz, care încerca unele concesii între
calcedonieni și necalcedonieni, a fost contestat de papa Simplicius, episcopul Romei.
Împăcarea dintre cele două Biserici, se produce sub împăratul Justin I (518-527), al
Imperiului Bizantin.6
În acest timp la Roma s-a simțit nevoia de teologi calificați care să traducă opere
și documente din limba greacă în limba latină. Astfel eruditul Dionisie Exiguul a fost

3
Pr. Dr. Ioniță Apostolache, Teologi daco-romani de seamă în cetatea eternă, Editura Mitropolia
Olteniei, Craiova, 2018, p. 51.

4
Pr. Dr. Ioniță Apostolache, Teologi daco-romani de seamă în cetatea eternă, Editura Mitropolia
Olteniei, Craiova, 2018, p. 54.
5
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Cultura Teologică Românească; Scurtă prezentare istorică,
Editura Basilica, București, 2011, p. 28.
6
Pr. Dr. Ioniță Apostolache, Teologi daco-romani de seamă în cetatea eternă, Editura Mitropolia
Olteniei, Craiova, 2018, p. 53.
 4

cooptat în cancelaria papală, sub papa Ghelasie I (492-496).7 Aici Dionisie organizează
arhivele pontificale. 8 Dionisie Exiguul fusese recomandat papei Ghelasie I, de
apocrisiarhul papal atunci când se afla la Constantinopol.9
Dionisie Exiguul a activat la Roma sub zece pontifi, dar cea mai intensă activitate
a avut-o sub papa Hormisdas I (514-523). Acesta leagă o prietenie foarte strânsă și cu
cronicarul roman Cassiodor , care a spus despre Dionisie: „ este scyth de neam, dar cu
obiceiuri întru totul romane”. 10
Cassiodor care a lucrat în administrația regelui Teodoric, s-a retras din viața
publică în anul 540. Pe moșia sa din Calabria în sud-estul Italiei, acesta contruiește o
mănăstire, în cadrul căreia organizează o academie. Aici Dionisie Exiguul va preda
dialetica. Dionisie va muri pe la anii 544-545.11

CAPITOLUL II
OPERA SFÂNTULUI DIONISIE EXIGUUL

Opera pe care Dionisie Exiguul a realizat-o în timpul șederii sale la Roma este una
foarte vastă. Ea ar putea fi categorisită în următorul fel:
a) Lucrări cu caracter dogmatic;
b) Lucrări de drept canonic;
c) Lucrări de cronologie și calcul pascal;
d) Lucrări cu caracter aghiografic;
e) Lucrări cu carater antologic 12.
a) Lucrările cu caracter dogmatic cuprind următoarele traduceri din limba greacă
în limba latină: Epistola sinodală a Sfântului Chiril al Alexandriei contra lui Nestorie;
Epistola Sfântului Chiril al Alexandriei către episcopul Succesus al Diocesareei;
Tomusul lui Proclu al Constantinopolului către armeni; Cuvântarea lui Proclu al
7
Pr. Dr. Ioniță Apostolache, Teologi daco-romani de seamă în cetatea eternă, Editura Mitropolia
Olteniei, Craiova, 2018, p. 54.
8
Pr. Dr. Constantin I. Băjău, Patrologie, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2018, p. 251.
9
Receptarea antichității greco-latine în culturile europene, Editura Universitaria, Craiova, 2015, p.
318
10
Pr. Dr. Ioniță Apostolache, Teologi daco-romani de seamă în cetatea eternă, Editura Mitropolia
Olteniei, Craiova, 2018, pp. 55-56.
11
Receptarea antichității greco-latine în culturile europene, Editura Universitaria, Craiova, 2015,
p. 319.
12
Receptarea antichității greco-latine în culturile europene, Editura Universitaria, Craiova, 2015,
p. 321.
 5

Constantinopolului despre Maica Domnului; Memoriul apocrisiarhilor alexandrini către

delegații papali de la Constantinopol din anul 496; Despre creearea omului de Sfantul
Grigorie de Nyssa.13
La prefața traducerii din greacă în latină a celor două epistole ale lui Chiril al
Alexandriei, către episcopul Succesus al Diocesareei, Dionisie consemnează
următoarele:
„Dionisie Exiguul, către preacinstiții și preaiubiții frați Ioan și Leontie.
Pentru necunoscători poate părea ceva nou că Scythia, care se dovedește a fi
înspăimântătoare deopotrivă prin geruri ca și prin barbari, a crescut întotdeauna bărbați
plini de ardoare și minunați prin bunătatea moravurilor. Noi știm că este așa nu numai
din cunoașterea locurilor unde ne-am născut ci și din experiența vieții trăite pe aceste
meleaguri”. 14
O altă consemnare interesantă a Sfântului Dionisie Exiguul, se găsește în prefața
traducerii din greacă în latină a epistolei sinodale a Sfântului Chiril:
„Dionisie Exiguul, către Preafericitul stăpân, părintele episcop Petru.
Nu uit binefacerile voastre, Preacinstite Părinte și strălucită podoabă a ierarhilor
lui Hristos, și, având întotdeauna în fața ochilor minții sfintele strădanii cheltuite cu
mine pentru a mă îndruma când eram mic – care nu vor putea fi uitate nicăieri și
niciodată – vreau la rându-mi să vă aduc mulțumirile mele, deși știu că eu nu le pot arăta
pe măsura trebuitoare. Dar fiindcă adesea se săvârșeste, cu dorința ceea ce se pare că
lipsește faptei, nu încetez să vă arăt, cu râvna care pot, dorul pe care îl port în suflet
întotdeauna după Sfinția Voastră”.15
Din acestea reiese că Dionisie era originar din Scythia Minor, și că acolo l-a avut
îndrumător în tinerețe pe Petru, cel mai probabil episcop de Tomis.
b) Lucrările de drept canonic se împart în trei ediții ale canoanelor 16, ultima ediția
finalizată în timpul papei Hormisdas, în care pe lângă traducerea latină, oferă si
originalul grecesc.17

13
Receptarea antichității greco-latine în culturile europene, Editura Universitaria, Craiova, 2015,
p. 321.
14
Silviu Constantin-Nedelcu, Originea scită a Sfântului Dionisie Exiguul, în Revista Lumina, an XVIII
(2013), nr. 2 (aprilie-iunie), New York, p. 25.
15
Silviu Constantin-Nedelcu, Originea scită a Sfântului Dionisie Exiguul, în Revista Lumina, an XVIII
(2013), nr. 2 (aprilie-iunie), New York, pp. 25-26.
16
Receptarea antichității greco-latine în culturile europene, Editura Universitaria, Craiova, 2015,
p. 321.
17
Pr. Dr. Ioniță Apostolache, Teologi daco-romani de seamă în cetatea eternă, Editura Mitropolia
Olteniei, Craiova, 2018, p. 55.
 6

c) Lucrările de cronologie și calcul pascal sunt: Cartea despre Paști, Argumente

pascale, două scrisori: De ratione Paschae. 18
Dionisie realizează un tabel pe 95 de ani (de la 531 la 626) cu data serbării
Paștilor, în care numărătoarea anilor se făcea de la Nașterea lui Hristos, și nu după
vreun împărat roman. 19 El a vrut prin acest efort de calcul, să nu mai existe diferențe în
data de sărbătorire a Paștilor între Răsărit și Apus.
d) Lucrările cu caracter aghiografic cuprind traduceri din limba greacă în limba
latină a următoarelor vieți de sfinți: Minunata pocăință a Sfintei Taisia, Viața Sfântului
Pahomie și Istoria aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul. 20
e) Lucrările cu caracter antologic cuprind printre altele alcătuirea unui florilegiu
numit Exempla Sanctorum Patrum, care însumează 100 de pasaje patristice. 21
Așadar se poate vedea cât de vastă este opera Sfântului Dionisie Exiguul. Acesta
s-a ocupat prin traducerile sale din limba greacă de probleme de ordin doctrinar. În acest
sens traduce din Chiril al Alexandriei sau Proclu al Constantinopolului care au scris
împotriva unor erezii ca nestorianismul. Prin traducerea din Grigorie de Nyssa se ocupă
și de aspecte de ordin antropologic.
Foarte importante pentru Biserica din Apus au fost lucrările canonice și lucrările
de ordin cronologic pe care Dionisie Exiguul le-a realizat. Lui i se datorează și trecerea
la calendarul după Nașterea lui Hristos, iar nu după întemeierea Romei. 22

18
Receptarea antichității greco-latine în culturile europene, Editura Universitaria, Craiova, 2015,
p. 321.
19
Pr. Dr. Constantin I. Băjău, Patrologie, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2018, p. 252.
20
Receptarea antichității greco-latine în culturile europene, Editura Universitaria, Craiova, 2015,
p. 321.
21
Pr. Dr. Ioniță Apostolache, Teologi daco-romani de seamă în cetatea eternă, Editura Mitropolia
Olteniei, Craiova, 2018, p. 59.
22
Silviu Constantin-Nedelcu, Originea scită a Sfântului Dionisie Exiguul, în Revista Lumina, an XVIII
(2013), nr. 2 (aprilie-iunie), New York, p. 21.
 7

CONCLUZIE

În concluzie, Dionisie Exiguul, reprezintă o sinteză a culturii și tradiției religioase

europene de sorginte creștină. Argumentând această afirmație, am expus în această
lucrare faptul că Dionisie era originar din Scythia Minor, a mers apoi în Ierapole, lângă
Antiohia în Siria. De aici din pricina monofizitismului din zonă, a plecat la
Constantinopol, unde remarcat fiiind a fost recomandat papei Ghelasie I, mergând la
Roma, să lucreze în cancelaria papală. Spre sfârșitul vieții a predat dialetica la
Academia înființată de prietenul său Cassiodor.
De asemenea, Dionisie, prin traducerile sale din limba greacă în limba latină, a
produs o influență foarte mare asupra Bisericii din Roma. Cele trei lucrări de orin
canonic ale lui Dionisie au influențat dezvoltarea Dreptului canonic al Bisericii
Romano-Catolice.
Dionisie Exiguul a lăsat și o moștenire calendaristică de mare valoare. Datorită lui
modul de numertoare a aniilor, nu s-a mai făcut de la întemeierea Romei, ci de la
Nașterea lui Iisus Hristos.
 8

BIBLIOGRAFIE

1. Pr. Dr. Ioniță Apostolache, Teologi daco-romani de seamă în cetatea eternă,

Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2018.
2. Pr. Dr. Constantin I. Băjău, Patrologie, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova,
2018.
3. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Cultura Teologică Românească; Scurtă
prezentare istorică, Editura Basilica, București, 2011.
4. Receptarea antichității greco-latine în culturile europene, Editura Universitaria,
Craiova, 2015.
5. Silviu Constantin-Nedelcu, Originea scită a Sfântului Dionisie Exiguul, în
Revista Lumina, an XVIII (2013), nr. 2 (aprilie-iunie), New York.