Sunteți pe pagina 1din 2

Religia fenicienilor

Religia constituie temelia societatii in tarile cu o civilizatie foarte veche, cum ar fi: Egiptul, Imperiul Asiro-
Babilonian, Fenicia. Aceasta inseamna ca toate preocuparile constante ale oamenilor converg spre religie.
Restul constituie accesoriile vietii sociale care trebuie sa fie in armonie deplina cu religia.

Pentru a intelege cum se materializa simtamantul religios la fenicieni, specialistii recomanda trei surse
principale: scrierile Vechiului Testament, inscriptiile si citatele din scriitorii si istoricii greci si latini.

Filon din Byblos este scriitorul cel mai citat in domeniul acesta. Este scriitor grec nascut in Fenicia, pe la anul 43
d.Hr; a luat numele de Herennius . El a pastrat pentru noi ideile religioase ale fenicienilor referitoare la creatie.
Filon spune ca el a tradus scrierile lui Sanchoniathon, preot fenician din Beryte, care a trait si a scris in sec al
IX-lea i.Hr. Scrierea lui Filon este deci foarte importanta fiind preluata de la o persoana care a trait de aproape
viata religioasa feniciana.

Scrierile acestui preot fenician s-au pierdut si nimeni pana la nu vorbeste despre el. La randul ei, si opera lui
Filon s-a pierdut si cunoastem doar cateva fragmente citate de unii istorici, dintre care cel mai cunoscut este
Eusebiu de Cezareea supranumit "Parintele Istorii Bisericesti"; el a scris la inceputul sec. al IV-lea si este
considerat de Fer. Ieronim "cel mai cult scriitor al tuturor timpurilor". In lucrarea sa Preparatto Evangelica,
Eusebiu face referire la aceste fragmente ce contin doctrinele religiei feniciene pentru a le combate. Este
imposibil de dovedit existenta acestui scriitor-preot fenician - Sanchoniathon-despre care vorbeste numai Filon
de Byblos. Cu toate acestea, istoricii religiilor i-au acordat credibilitate lui Filon si, de aceea, si noi nu puteam sa
nu facem referire la el.

Iata care era traditia feniciana cu privire la originea lumii si a zeilor:


La inceput exista un Aer gros si Haosul, de unde au venit Vantul si Dorinta care au dat nastere lui Mot - care
avea forma unui ou. In oul acesta s-au format niste creaturi , care au ramas aici in germene, fara sa se miste,
pana ce oul s-a deschis. Atunci Mot a aruncat afara din el Soarele, Luna si stelele si, sub influenta luminii, apele
au fost despartite de cer.

La fel de putin complicata a fost si crearea omului. Din vantul Kolpia si sotia sa, Baau, s-au nascut Aion (viata)
si Protogonos (primul nascut); Aion este prima care a recunoscut fructele comestibile. Copiii lor au fost: Genos
(rasa) si Genea (dubletul feminin al acesteia). Ei au fost primii care au adorat Soarele. Drept descendenti le-au
fost: lumina, Focul si Flacara, care descopera Focul. Din Foc au luat nastere Uriasii; unul dintre acestia a fost
cel dintai care a construit orase, el a trait in intimitate cu fratele sau Ousoos, inventatorul vesmintelor
confectionate din pieile animalelor.

Filon retine numele a sase cupluri de frati - nume in relatie cu inventia care ii este atribuita - care au inventat:
1. Vanatoarea si pescuitul; 2. arta de prelucrare a metalelor si navigatia; 3. meseriile si in special fabricarea
caramizilor; 4. agricultura; 5. satele si stanele: 6. dreptul si justitia. Din ultimii au luat nastere Taautos -
inventatorul scrierii .

Zeii de inceput au fost Elioun si Berouth. Ei au avut doi copii: Uranos-Cerul si Ge - Pamantul. Din Uranos s-a
nascut El (Zeu) pe care Filon il asimileaza cu Saturn si care a intemeiat cetatea Gebal-Byblos; apoi Baitulos
(adica locasul divinitatii); Dagon, Atlas si Zeus Demaros care a avut un fiu - pe Melqart, zeul Tyrului; urmeaza
Astarte - marea zeita feniciana, Rhea, etc. El s-a revoltat impotriva Cerului, ajutat fiind de fratii si surorile lui. El
- primul nascut al Cerului, a avut si el copii: Persephona, Athena, Eros, si altii.

Trebuie sa remarcam obiceiul extrem de vechi, intalnit si la asiro- babilonieni, si la greci si chiar si la evrei de a
inchipui personaje foarte bine definite ca fiind inventatorii a tot ce rezulta din progresul umanitatii si
de a-i numi dupa inventia care li se atribuie. Cel de al doilea procedeu este acela de a crea genealogii inventiilor
sau fortelor naturii a caror existenta este certa. "Este un procedeu comod care trebuie sa fi adus o mare liniste
si reconfort spiritual acestor filosofi dintru inceputuri, care in felul acesta gandeau sa fi dat o solutie la
intrebarile pe care toti oamenii si le puneau si la care nu se putea da un raspuns intr-o ultima analiza decat
printr-un act de credinta sau prin marturisirea nestiintei proprii".

Pr. Ioan Stancu