Cele mai frecvente erori de interpretare a Bibliei

O scurtă definire a 20 erori de interpretare

Urmărind metodologia deformării Scripturii putem distinge nişte erori de interpretare a Bibliei care se repetă de la o mişcare
religioasă la alta şi care demonstrează încălcarea, ignorarea sau săraca cunoaştere a principiilor hermeneuticii. Aceasta
este o ştiinţă exactă care odată angajată cu onestitate în procesul de interpretare a Bibliei face dreptate textului ei şi ne face
cunoscut ceea ce Dumnezeu vrea sa ne comunice prin Cuvântul Sau şi nu ceea ce subiectivitatea umană s-ar strădui să
intuiască. Acum, bineînţeles şi această ştiinţă poate fi abuzată sau exagerată!

Această listă de 20 de erori de interpretare am preluat-o şi am adaptat-o după excelentul material care se găseşte în mai
cuprinzătoarea lucrare asupra acestui subiect a doctorului James W. Sire, editorul lui Inter Varsity Press, intitulată
"SCRIPTURE TWISTING – 20 WAYS THE CULTS MISREAD THE BIBLE" ("Deformarea / Răstălmăcirea Scripturii – 20 de
moduri în care sectele abuzează Biblia"). Motivul rezumării acestora este pentru a oferi accesibilitate mai multor creştini şi
pentru simplificarea sarcinii noastre ca şi creştini de a "nu lua deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă
mai degrabă osândindu-le" (Efes. 5.11), de a ne proteja de falsuri spirituale şi de a le demasca public. De asemenea, ca şi
creştini suntem însărcinaţi să "luptam pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna" (Iuda 3), care
înseamnă că este de datoria noastră să o apărăm de deformări şi falsuri.

În zarva care s-a creat în jurul "dreptului fiecăruia de a interpreta Biblia cum vrea", evidenţierea acestor abuzuri ale unor
oameni subiectivi asupra obiectivului Cuvânt al lui Dumnezeu este absolut necesară, având în vedere că Biblia pronunţa în
mod expres că "nimeni să nu adauge sau să scoată din ea" (Apoc. 22.18-19), "să nu treacă peste ce este scris" (1 Cor. 4.6),
"să nu răstălmăcească / deformeze" (2 Pet. 3.16) şi să nu scoată texte din contextul lor (2 Pet. 2.20-21). Cineva a spus
foarte abil că, "UN TEXT SCOS DIN CONTEXT ESTE UN PRETEXT". De fapt, aceste deformări şi răstălmăciri ale textelor
biblice sunt PRETEXTELE întemeierii atâtor religii false şi a popularizării atâtor de multe falsuri şi alternative spirituale care
li se oferă astăzi oamenilor. Dar, cu privire la mântuirea sufletelor nu există cu adevărat nici o alternativă, căci Isus a zis, "Eu
sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14.6). Isus a dovedit aceasta înviind din morţi.
El e înviat şi Adevărul va învia întotdeauna. Minciuna deşi poate pretinde asta, nu a înviat şi nu va învia niciodată,
dovedindu-se astfel minciună!

Vă atrag atenţia asupra denumirilor fiecărei erori de interpretare ilustrată mai jos: Reţineţi-le, ştiţi cât de greu vă este
câteodată să le definiţi şi nu puteţi!

1) CITARE INEXACTĂ
În acest caz se face referirea la un text din Biblie însă acesta ori nu este citat aşa cum apare în vreo traducere
standard ori este atribuit greşit.

Exemplu: Maharishi Mahesh Yogi, fondatorul Meditaţiei Transcedentale, care a venit din India la Londra pentru a deveni
gurul Beatles-ilor, a declarat: "Cristos spune: Stai nemişcat şi afla că Eu sunt Dumnezeu". Textul este folosit de Maharishi
pentru a învăţa ca eu-l nostru este Dumnezeu, o afirmaţie des întâlnită la aceşti guru orientali. Însa, aici Domnul Dumnezeul
lui Israel este cel ce spune că este Dumnezeu şi nu "eu-l" lui Maharishi! Pe deasupra, textul se găseşte doar în Psalmi. Este
o citare inexactă! Nu Cristos a spus-o, ci Tatăl Sau. Textul este atribuit greşit.

2) TRADUCERE DEFORMATA
Textul biblic este retradus însă în neconformitate cu o sănătoasă exegeză a limbii originale a textului (greaca,
ebraica), cu scopul de a fi conformat doctrinei preconcepute şi preformulate a unei secte.

Exemplu: Martorii lui Iehova traduc Ioan 1.1 în felul următor: "La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi
Cuvântul era un dumnezeu" (?!). Este un fapt binecunoscut că gramatica limbii greceşti nu permite introducerea acestui
articol nehotărât "un" înaintea ultimului "Dumnezeu" din text. Dacă se face acest lucru în Ioan 1.1 atunci respectiva regulă
gramaticală ar trebui aplicată cu uniformitate mai multor texte ca, Mat. 5.9;6.24; Luca 1.35,78; 2.40; Ioan 1.6,12,13,18;
3.2,21; 9.6,33; Rom. 1.7,17,18; 1 Cor. 1.30; 15.10; Fil. 2.11,13; Tit 1.1 ... şi atunci în creştinism am avea cel puţin doi
dumnezei, Iehova, Dumnezeul Atotputernic şi încă "un" dumnezeu. Dar această retraducere tendenţioasă s-a făcut fiindcă
Martorii neagă ca Isus este Dumnezeu şi au dorit să potrivească Biblia pe calapodul acestei doctrinei a lor.

3) PRETEXTUL BIBLIC (sau, MOMEALA BIBLICĂ)

Un text al Scripturii este citat cu intenţia mascată de a atrage/captiva atenţia cititorilor sau a ascultătorilor, citare
care apoi este urmată de o învăţătură atât de nebiblică încât le-ar părea celor mai mulţi extrem de dubioasă dacă nu
ar fi fost precedată de o referire din Scriptură! Din păcate, realitatea ne demonstrează că există oameni care sunt
înclinaţi să accepte astfel de doctrine stranii doar fiindcă sunt înveşmântate în versete biblice. Neîndoielnic, trăim
vremurile despre care Pavel vorbeşte în 2 Tim. 4.3-4!
Exemplu: Misionarii mormoni citează Iac. 1.5 care promite înţelepciunea lui Dumnezeu tuturor acelora care i-o cer şi
continua explicând că atunci când Joseph Smith, iniţiatorul Mormonismului a făcut lucrul acesta, lui i-a fost făcută o revelaţie
din care el a dedus că Dumnezeu Tatăl are un trup?! La aceeaşi experienţa îi îndeamnă misionarii mormoni pe toţi cei
dispuşi să-i asculte, spunând-le că dacă simt "fierbinţeală" sau "căldură" în piept, Dumnezeu le vorbeşte. Textul din Iacov
este doar "momeala" cu care îi conving să încerce experienţa aceasta!

4) IGNORAREA CONTEXTULUI IMEDIAT

Se citează un text din Scriptură dar acesta este îndepărtat şi izolat de versetele care-l înconjoară şi care formează
contextul lui imediat pe baza căruia să i se poată deduce adevăratul sens.

Exemplu: Alan Watts, cel care a scris cartea "Beyond Theology" ("Dincolo de Teologie"), atacă autoritatea lui Isus şi a
Cuvântului Său citând prima jumătate a versetului din Ioan 5.39 ("Voi cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi
viaţa veşnică..."), pretinzând că Isus contesta accentul prea mare pus de ascultătorii Săi pe Vechiul Testament, dar restul
contextului imediat spune, "dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa!"
(versetele 39-40), care demonstrează că de fapt Isus recunoaşte valoarea, inspiraţia şi autoritatea Vechiului Testament ca
fiind o mărturie privitoare la El. Trebuie menţionat că aceasta este una dintre cele mai întâlnite erori de interpretare nu doar
la cultişti, ci din păcate la creştini care frecventează biserici biblice!

5) CONTRAZICERE DE CONTEXTE
Două sau mai multe versete care nu au nimic în comun sau dacă au o legătură aceasta este foarte greu de depistat,
sunt asociate ca şi cum unul ar fi un comentariu al celuilalt.

Exemplu: Mormonii asociază Ier. 1.5 cu Ioan 1.2,14 sugerând astfel că ambele versete vorbesc despre existenta de
dinainte de naşterea în lumea aceasta, a tuturor fiinţelor omeneşti. Cu toate acestea Ier. 1.5 se referă la precunoaşterea
(cunoaşterea mai dinainte) de către Dumnezeu a lui Ieremia şi nu la existenţa lui (Ieremia) de dinainte de naştere, iar Ioan
1.2 se referă intr-adevăr la preexistenţa lui Dumnezeu Fiul, dar sub nici o formă la aceea a fiinţelor omeneşti.

6) EXAGERARE
Din textul biblic este trasă o concluzie mult prea detailată sau mai exactă decât ne-o îngăduie textul.

Exemplu: Manualul mormon de misiune citează pilda fecioarelor (Mat. 25.1-13) pentru a argumenta ideea că "viaţa aceasta
de muritor este perioada provizorie în care ne pregătim să-l întâlnim pe Dumnezeu". Dar pilda fecioarelor înseamnă fără
îndoială ceva mai puţin exact, spre exemplu, faptul că oamenii ar trebui să fie pregătiţi oricând pentru a-l întâlni pe
Dumnezeu sau de a vedea cea de-a Doua Venire a lui Isus Cristos. Evident, aceasta este o formă destul de subtilă de
exagerare, dar ce ziceţi de o celebră pretenţie a unei respectabile biserici: Petru, a fost primul papa catolic!?

7) JOC DE CUVINTE
Un cuvânt sau o expresie dintr-o traducere a Bibliei este examinată şi interpretată ca şi cum revelaţia s-a făcut în
respectiva limbă în care este făcută traducerea.

Exemplu: Mary Baker Eddy, fondatoarea sectei Ştiinţei Creştine (Christian Science) afirma că numele Adam este alcătuit
din doua cuvinte "A" ( în engleza, "un") şi "Dam" (în engleză, "baraj", "dig", "piedică") şi îl interpretează ca însemnând
"obstacolul pe care şarpele şi păcatul îl va pune între om şi Dumnezeu, creatorul lui". Dar limba originală a revelaţiei este
ebraica şi aramaica şi nu engleza, iar în această limbă Adam nu înseamnă şi nici nu simbolizează un dig!

8) FALSUL FIGURATIVULUI
Acesta se poate referi la:
a) a confunda exprimarea literală cu cea simbolică / figurativă:

Exemplul: Marry Baker Eddy, întemeietoarea sectei Ştiinţei Creştine interpretează "seara" ca însemnând "înceţoşarea
gândirii morale; slăbiciunea minţii muritoare; vederi obscure; pace şi tihnă"(?!).

b) a confunda exprimarea simbolică cu cea literală:

Exemplul: Teologul mormon Tames Talmage interpretează profeţia "vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi" (Isa.
29.4), ca însemnând faptul că Dumnezeu le va vorbi oamenilor prin Cartea lui Mormon care a fost descoperită în pământul
înălţimii Cumorah, din statul New York, la sfârşitul secolului trecut?!

9) INTERPRETĂRI SPECULATIVE ALE PROFEŢIEI PREDICTIVE

O profeţie predictivă (adică, care priveşte viitorul) este explicată cu prea mare uşurinţă de evenimente istorice
deosebite în ciuda faptului că devotaţi cercetători biblici consideră interpretarea extrem de dubioasă / îndoielnică.
Exemplu: Toiagul lui Iuda şi toiagul lui Iosif din Ezec. 37.15-23 sunt interpretate de către mormoni ca însemnând Biblia şi
Cartea lui Mormon.

Alt exemplu: Martorii lui Iehova folosesc evenimentele din 1914 (primul război mondial) ca însemnând revenirea în secret
şi invizibilă a Domnului Isus Cristos. Revenire, care bineînţeles le-a fost revelată doar lor!

10) A SPUNE, DAR NU A CITA

Un autor afirmă că Biblia spune cutare şi cutare lucru dar nu citează textul exact la care face referire (fapt care
indică că s-ar putea să nu existe nici un text care să spună acel lucru!).

Exemplu: Se vehiculează în lume că Biblia spune că, "Dumnezeu îi ajută pe aceia care se ajută singuri". Pe lângă că nu
există nici un text care să autorizeze o astfel de concepţie, Isus a venit ca să-i salveze doar pe cei care nu se mai pot ajuta
singuri.

Alt exemplu: Erich Von Daniken, autorul celebrei cărţi "Amintiri despre viitor" afirmă că, "fără să consult Exodul, par să-mi
amintesc că Arca Legământului era adesea înconjurata de scântei". Fără comentarii!

11) CITARE PREFERENŢIALĂ

Pentru a aduce dovezi în favoarea unui argument este citat doar un număr limitat (selectat) de texte, pe când
învăţătura completă a Bibliei asupra acelui subiect ne conduce la o concluzie cu totul diferită de cea a autorului
erorii.

Exemplu: Martorii lui Iehova critica conceptul tradiţional creştin al Trinităţii fără a lua în considerare toate textele cu care
cercetătorii biblici documentează incontestabil prezenţa unui astfel de concept în Biblie. Astfel citează Ioan 14.28, "Tatăl
este mai mare decât Mine", dar ignoră sau răstălmăcesc Ioan 10.30 unde se spune, "Eu şi Tatăl, una suntem", precum şi
multe altele care afirmă trinitatea.

12) DOVADA INADECVATĂ

O generalizare pripită este dedusă dintr-o dovadă prea săracă.

Exemplu: Martorii lui Iehova învaţă că transfuzia de sânge este nebiblică şi este interzisă de Dumnezeu, dar argumentul
biblic pe care-l citează nu se adresează direct subiectului sau nu sprijină deloc această interdicţie a transfuziilor de sânge.
Mâncarea sângelui animalelor sacrificate idolilor are o cu totul altă semnificaţie decât transfuzia de sânge uman făcută în
contextul salvării vieţii omeneşti (Fapte 15.29). Acest pasaj vorbeşte despre interdicţia Vechiului Testament împotriva
mâncatului sau băutului de sânge de la animale sacrificate idolilor (vezi, Gen. 9.3-4). Cu toate acestea, o transfuzie de
sânge nu este totuna cu a "mânca" sau a "bea" sânge. Lucrul acesta se poate demonstra după cum urmează. Întâi, chiar
dacă un doctor administrează unui pacient hrana intravenos şi numeşte lucrul acesta "mâncare" sau "hrănire
intravenoasă", a-i administra sânge pe aceeaşi cale, deci intravenos, înseamnă cu totul altceva fiindcă sângele nu este
primit de corp ca "hrană" sau "mâncare"! A spune că hrănirea intravenoasa şi transfuzia de sânge sunt unul şi acelaşi lucru,
doar fiindcă se administrează aparent în acelaşi fel, dovedeşte ignoranţa faţă de rolul medical pe care acestea îl au pentru
corpul omenesc.

13) DEFINIRE CONFUZĂ

Un termen biblic este atât de greşit înţeles sau interpretat încât o esenţială doctrină biblică este deformată sau
negată în întregime.

Exemplu: Unul dintre urmaşii lui Edgar Cayce, un profet fals al sec. XX cu însuşiri de medium, confunda doctrina biblică a
naşterii din nou cu doctrina orientală a reincarnării! De fapt, această definire confuza a conceptului biblic de naştere din nou
se întâlneşte la majoritatea susţinătorilor ideii de reîncarnare. Dar, prin naşterea din nou Isus nu a învăţat reîncarnarea ci
regenerarea!

14) IGNORAREA EXPLICAŢIILOR ALTERNATIVE

O anumită interpretare este oferită unui text biblic sau mai multor texte care ar putea foarte bine să fie interpretate,
şi adesea sunt, într-o cu totul altă manieră, dar aceste alternative nu sunt luate în considerare.

Exemplu: Acelaşi Erich Von Daniken se întreabă de ce în Gen. 1.26 Dumnezeu foloseşte pluralul ("noastră, noi") şi
sugerează drept răspuns faptul că este o aluzie la o conversaţie dintre mai mulţi astronauţi(!?). Astfel, el dezavuează
explicaţiile alternative (care sunt şi cele reale!) care indică că Dumnezeu vorbea fie ca "un împărat înconjurat de oştirile Sale
cereşti", fie că pluralul folosit aici prefigurează doctrina Trinităţii mai clar descrisa în Noul Testament.
15) FALSUL EVIDENT
Se utilizează cuvinte ca, "în mod evident", "neîndoielnic", "fără îndoiala" sau "toţi oamenii raţionali susţin acest
lucru" şi altele de acest fel, care sunt introduse în respectiva interpretare pentru a înlocui argumente biblice sau
raţiuni logice aduse în favoarea idei afirmate.

Exemplu: Din nou acelaşi Erich Von Daniken spune: "Fără îndoială (sublinierea îmi aparţine) că Arca Legământului era
încărcată cu electricitate!" (?!) Cu nici un chip, (?!) astfel de expresii nu pot nici valida şi nici infirma o interpretare autoritara
a Scripturii. Aceasta nu se obţine apelând la falsuri evidente ca aceste expresii menite să manipuleze / influenţeze gândirea
oamenilor în lipsa unor dovezi convingătoare.

16) FALSUL SĂVÂRŞIT PRIN VIRTUTEA ASOCIERII

Acesta se poate referi la următoarele lucruri:
a) Un autor de literatură religioasă sau un întemeietor al unei secte asociază învăţăturile lui cu cele ale unor figuri
recunoscute ca autorităţi în lumea creştină.

Exemplu: Mary Baker Eddy, fondatoarea Ştiinţei Creştine, afirmă că ea a dobândit capacitatea de a ajunge la "concluzii
absolute prin revelaţie, raţiune şi demonstraţie..." Atunci când o nouă idee spirituală se naşte pe pământ, versetul profetic al
lui Isaia "Căci un Copil ni s-a născut,... Îl vor numi Minunat", se împlineşte din nou", spune ea. Astfel cu fiecare "idee" care-i
vine ea îşi însuşeşte împlinirea profeţiei lui Isaia (Isaia 9.6) şi însăşi autoritatea lui Isus Cristos. După aceea, citează
cuvintele lui Isus sugerând că şi ea asemenea lui Isus, învaţă numai ceea ce i-a dat Dumnezeu Tatăl: "Învăţătura Mea nu
este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine" (Ioan 7.16). Ei bine, întâi, trebuia să stabilească fără tăgadă că Tatăl a trimis-o
şi pe ea! Ceea ce nu mai este cazul acum după ce îi cunoaştem doctrinele anticristice!

b) Scrierile sectei sunt asemănate sau chiar identificate cu cele ale Bibliei.

Exemplu: Juan Mascaro în introducerea sa la Upanishads (scrieri sacre indiene) citează Noul Testament, Evangheliile,
Ecleziastul şi Psalmii din care el selectează pasaje care chipurile sunt paralele cu Upanishad-ele. Mormonii se subscriu şi ei
unei asemenea practici.

c) Literatura sectei imită forma scrierilor Bibliei pentru ca să sune ca şi Biblia!

Exemplu: Una din cărţile de baza ale Mormonismului, "Doctrina şi Legămintele - 93" amestecă propoziţii din Evanghelia lui
Ioan şi menţine o asemenea similaritate cu Evanghelia încât să se obţină impresia că această scriere este biblică.

17) INTERPRETAREA ESOTERICĂ

Se face presupunerea că Biblia conţine un înţeles ascuns şi esoteric (esoteric, însemnând că cel ce-l descoperă
este mântuit!) care este făcut cunoscut doar acelora care sunt iniţiaţi în secretele lui, iar interpretul acelui tăinuit
înţeles declară semnificaţia pasajului biblic fără a oferi vreo explicaţie pentru interpretarea la care a ajuns.

Exemplu: Din nou, Mary Baker Eddy! Ea oferă înţelesul primei expresii din rugăciunea "Tatăl Nostru", "Tatăl nostru care eşti
în ceruri", ca însemnând, "Tatăl Nostru – Mama Noastră, Dumnezeu, pe deplin armonios"(?!). Interpretarea este populară în
noul curent cunoscut sub numele de teologie feministă. Mântuirea depinde de descoperirea de către adepţi a sensului tainic
al Dumnezeiri feminine!?

18) SUPLIMENTAREA AUTORITĂŢII BIBLICE (ADĂUGAREA LA REVELAŢIA BIBLICĂ)

Noi revelaţii de la pretinşi profeţi din perioada post-biblică înlocuiesc Scripturile sau sunt adăugate lor şi se
consideră autoritare.

Exemplu: Mormonii suplimentează Biblia cu "Doctrina şi Legămintele" şi cu "Perla de Mare Preţ". Adepţii pretinsului profet
William Branham adaugă Scripturilor cartea "Descoperirea Celor Şapte Peceţi" (o pretinsă revelaţie a celor şapte peceţi de
care vorbeşte cartea Apocalipsei). Martorii lui Iehova interpretează Scripturile prin intermediul multitudinii de publicaţii
lansate de Turnul de Veghere, "Turnul de Veghere", "Treziţi-vă!", "Studii din Scripturi" (ale lui Charles T. Russell - fondatorul)
etc.

19) RESPINGEREA AUTORITĂŢII BIBLICE

Biblia ca întreg sau doar texte din ea atunci când sunt discutate sunt respinse fiindcă nu se potrivesc cu alte
pretinse autorităţi spirituale printre care pot fi şi raţiunea sau noile revelaţii ce nu armonizează cu unele texte
biblice.

Exemplu: Archie Matson susţine că Biblia conţine "Cuvântul lui Dumnezeu" dar în acelaşi timp afirmă că ea conţine şi
contradicţii şi că însuşi Isus a respins autoritatea Vechiului Testament atunci când şi-a contrastat vederile Sale cu Vechiul
Testament în Predica de pe Munte acolo unde a zis: "Aţi auzit că s-a zis în vechime...dar Eu vă zic".

20) CONFUZIA CONCEPŢIEI DESPRE LUME

Confuzia concepţiei despre lume intervine atunci când un cititor sau interpret al Bibliei nu o interpretează în cadrul
cultural şi intelectual al ei şi o scoate din acest context plasând-o într-un alt cadru de referinţă, străin Bibliei. De
obicei se manifesta sub forma distorsionării înţelesului original şi înlocuirii lui cu un altul. În acest caz un foarte
important principiu de interpretare sănătoasă este încălcat. Noi ar trebui ca întotdeauna să o citim / interpretăm /
înţelegem în spiritul autorului, să acordăm atenţie la ceea ce autorul a spus în contextul cultural şi intelectual
propriu textului, adică în lumina cadrului ei istoric şi literar original.

Exemplu: Cartea "Principiul Divin" expresia primară de gândire a Bisericii Unificării din Coreea de Sud şi a liderului ei, Sun
Myung Moon (membrii acesteia fiind cunoscuţi în Occident sub numele de "moonies"), este considerată "adevărul prezent
care depăşeşte teologia creştină". Introducerea cărţii afirmă că, "Scriptura poate fi asemuită cu o candelă care iluminează
adevărul. Misiunea ei este de a răspândi lumina adevărului. Când, "o lumină mai puternică apare, misiunea celei mai vechi
încetează". Astfel, învăţătura noua a lui Moon înlocuieşte Biblia! Dar aceste noi învăţături nu încep tocmai de la zero.
Folosind parţial istoria Vechiului Testament, prezentând relatări ale creaţiei, ale căderii omului în păcat, Moon ajunge la
Prima Venire a lui Isus pe care o considera un eşec postulând necesitatea unei a Doua Veniri care spune ca a şi avut loc în
Coreea!? La aceasta poziţie el a ajuns inspirându-se iniţial din Biblie dar apoi părăseşte contextul ei pentru a favoriza noua
interpretare specifică sectei. În schimb, teologia tradiţională creştină începe cu Biblia şi face exegeza textului, îngăduind
contextului Bibliei să modeleze şi să formeze interpretarea textului în discuţie. Sun Myung Moon şi biserica acestuia
foloseşte Biblia ori de câte ori pare să-i confirme ideile dar o respinge sau o deformează atunci când nu armonizează vizibil
cu sistemul lor teologic.

Cu toate bunele intenţii pe care le putem arata în interpretarea Bibliei, nu vom putea deveni buni interpreţi ai ei dacă
ignoram unele principii sănătoase de interpretare. În cazurile expuse mai sus am văzut cum încălcări ale acestor principii au
rezultat în doctrine excentrice şi bizare care au oferit oamenilor noţiuni greşite despre Dumnezeu, periclitându-le mântuirea
şi făcându-i să practice lucruri contrare Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea, trebuie să ne întrebam care este şi opusul
acestor erori şi cum putem evita aceste erori de interpretare?

Deşi subiectul principiilor de interpretare este demn de o mai vasta tratare, doresc acum să vă ofer o lista condensată a
câtorva principii de interpretare pe baza cărora să vă puteţi angaja cu încredere în înţelegerea şi interpretarea obiectivă a
Cuvântului lui Dumnezeu. Acestea sunt intitulate "CELE 10 PORUNCI ALE INTERPRETARII BIBLIEI". Iată-le !

"CELE 10 PORUNCI ALE INTERPRETARII BIBLIEI"

1. Nu încerca să justifici interpretarea pe care tu o favorizezi / preferi ci, încearcă să ajungi la interpretarea care se
potriveşte cel mai bine textului.
2. Interpretează în mod inductiv un text. Aceasta însemnând a deduce adevăruri generale din fapte concrete, luând în
considerare tot materialul biblic privitor la subiect.
3. Caută să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine exprimării textului.
4. Bazează-ti interpretarea pe cele mai bune texte disponibile în greceşte şi evreieşte.
5. Derivă interpretarea textului dintr-o atenta examinare a contextului imediat.
6. Nu cita surse savante, (1) afara din context, (2) pentru a sprijini interpretări care nu sunt confirmate de textul propriu-zis.
7. Interpretează profeţiile şi viziunile Scripturii în lumina propriilor lor revelaţii şi în conformitate cu învăţăturile explicite ale
Bibliei.
8. Interpretează simplu expresiile simple, în afară de cazul în care contextul impune altceva.
9. Nu faceţi ca o parte din Scriptură să se contrazică cu o alta, ci interpretaţi fiecare parte în lumina propriilor ei revelaţii şi în
contextul ei înainte de a încerca să înţelegeţi legătura care există între aceste părţi.
10. Interpretează realităţile spirituale descrise de Biblie, având înţelegerea umilă a faptului că Dumnezeu este infinit mai
mare decât finita noastră pricepere.

"Oamenii nu resping Biblia fiindcă găsesc greşeli în ea, ci fiindcă ea găseşte greşeli la ei."

"Omul care o citeşte superficial va trăi superficial, iar un creştin superficial este cea mai patetică parodie a adevărului."
John Blanchard

"Un suflet umil şi doritor va descoperi mii de lucruri în Biblie pe care savantul mândru, arogant şi îngâmfat va eşua jalnic să
le înţeleagă."
J. C. Ryle