Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. INTRODUCERE
1. CONTEXTUL ISTORIC
◦ In a doua jumatate a secolului 18 inainte de Christos, Asiria, tara aflata la nord de
Israel, era una din cele mai mari puterii ale lumii, daca nu chiar cea mai mare. Insa
dupa moartea lui Sargon II, au izbucnit mari revolte in imperiu, iar succesorul la
tron, fiul lui Sargon II, Sanherib, si-a inceput domnia cu misiunea de a reprima
aceste revolte. In prima parte a marsaluit in partea de vest a imperiului, unde
printul haldean Merodac-Baladan, se rasculase si preluase din nou conducerea
dupa moartea tatalui lui Sanherib. In acelasi timp, in partea de sud a imperiului,
sub influenta Egiptului, micile natiuni de pe coasta feniciana se rasculau si ele,
impotriva Asiriei. Unul dintre liderii acestei coalitii, era Ezechia, care capturase si
inchisese la Ierusalim pe Padi, regele Ecronului care ii era supus lui Sanherib si
care primise slujba de a controla intreaga zona. Dupa ce a reusit sa inabuse revolta
din Babilon, Sanherib cu o armata numeroasa s-a indreptat in jurul anului 702 i.H
spre sud pt a lupta imotriva coalitiei conduse de egipteni. Rand pe rand a cucerit
Moabul, Tirul, Asdodul, Gaza, Edomul, tara filistenilor si a amonitilor, ajungand sa
lupte impotriva egiptenilor din orasul Pelusium. Cand a auzit Ezechia ce se
intampla, a trimis soli la Sanherib sa spuna ca-i va fi supus si ca va plati orice este
necesar doar sa nu fie asediat Ierusalimul. Lucrul aceste este redat si cartea 2
Imparati in cap 18. Sanherib a fost de acord initial sa aceepte bir de la regatul lui
Iuda, dar dupa ce Ezechia a trimis toate vasele de aur din Templu la Sanherib,
acesta s-a razgandit, si in timp ce el era la Pelusium in Egipt, a trimis pe generalul
Rapsaghe cu o armata numeroasa sa incercuiasca Ierusalimul, incalcand astfel
intelegerea facuta cu Ezechia. Instiintat de aceasta, Ezechia a luat masuri
impotriva asedierii cetatii Ierusalimului, intarind si inaltand zidul din jurul
orasului si sapand un tunel subteran in stanca pana la paraul Chedron, pt a
aproviziona continu cetatea cu apa. Acest tunel exista si astazi si reprezinta una
dintre atractiile turistice ale Ierusalimului, fiind sapat in stanca din cele doua
capete, muncitorii intalnindu-se la mijloc. Herodot, istoricul grec, povesteste in a
doua carte a Istoriilor , ca in timpul asediului cetatii Pelusium, a avut loc o invazie
de soareci care intr-o noapte au ros scuturile si arcurile asirienilor, facand astfel
campania din Egipt imposibila. Tot in acea vreme Sanherib a auzit ca in ajutorul
egiptenilor venea Tharsices, regele Etiopiei cu o armata puternica, asa ca in lipsa de
echipament si cu un numar redus de soldati, s-a hotarat sa faca cale intoarsa, insa
nu inainte de a cucerii Ierusalimul. Asa se face ca in anul 701 i.H, in jurul
Ierusalimului, o armata de mai mult de 400 de mii de asirieni, campase in ideea de
a asedia orasul. Insa Sanherib stia ca asedierea orasului poate dura luni intregi,
timp in care dusmanii se pot regrupa dinspre Egipt si pot veni cu armata puternica
impotriva asirienilor, care obositi si lipsiti de cele necesare puteau fi usor invinsi.
Asa ca a recurs la metode de intimidare, amenintand cetatea in limba evreiasca,
sperand ca locuitorii Ierusalimului speriati vor detrona pe imparatul Ezechia si se
vor preda de buna voie. Nu s-a intamplat asta, asa ca a recurs la inca un plan, a
compus o scrisoare de amenintare care odata citita in plenul conducerii cetatii,
spera ca dregatorii si batranii orasului sa se lase intimidati si sa predea Ierusalimul
in mainile lui. Iata textul acestei scrisori cum este redata in cartea 2 Imp 19:10-13.
◦ Aceasta este situatia in care se afla imparatul Ezechia, impreuna cu toata cetatea in
momentul in care s-a rugat Domnului pt izbavire. Era o situatie grea, critica. Sa te
afli in razboi cu cel mai mare imperiu pe care-l cunosti, stiind ca nu ai nici o sansa
impotriva lor bazandu-te pe fortele omenesti, ca esti depasit numeric, singur si fara
sprijin din nici o parte. Oare ce mai putea nadajdui Ezechia in momentul acela ?
Care sa fie speranta lui Ezechia de nu a cedat orasul in mainile generalului
Rabsaghe inca de la inceput ? De ce nu s-a intimidat el la amenintarile lui
Sanherib? Pt ca Ezechia mai putea nadajdui in ceva. In Dumnezeu !
II. CUPRINS
De aceea rugaciunile noastre trebuie sa strabata norul mare si dens de multe ori al
problemelor noastre pt a ajunge cu privirile noastre sa vedem maretia lui
Dumnezeu si sa o proclamam astfel mai presus toate. Nu uita ca in rugaciune sa nu-
i spui lui Dumnezeu ce mari sunt problemele tale, ci spune problemelor tale ce
mare este Dumnezeu. Amin !
2. CREDINCIOSUL RECLAMA REALITATEA SITUATIEI
◦ Proclamarea maretiei si autoritatii lui Dumnezeu! Acesta este primul pas in
rugaciunea lui Ezechia si acesta trebuie sa fie si pentru noi primul lucru pe care-l
cautam cand venim inaintea Domnului in rugaciune. Al doilea pas insa, asa cum
vedem ca reiese din rugaciunea lui Ezechia, il constituie reclamarea situatiei in care
se gaseste. Dupa ce priveste la cine este Dumnezeu, Ezechia isi muta privirea spre
realitatea pamanteasca, cautand sa trezeasca simturile Domnului prin cuvintele
'pleaca-Ti urechea si asculta' si 'deschide-Ti ochii si priveste'. E oare Dumnezeu surd
si nu aude sau orb si nu vede ? Sau nu cunoaste Dumnezeu ce se intampla ? O
discutie despre cat alege Dumnezeu sa faca uz de omniscienta Sa in relatie cu
oamenii ar fi interesanta aici, dar ne abatem prea mult de la tema. Cred ca de fapt
ceea ce-L roaga Ezechia pe Domnul aici este sa priveasca realitatea asa cum este ea,
in rationamentul care sta in spatele ei, anume ca este batjocorit Dumnezeul cel viu.
Cand el reclama realitatea situatiei in care se afla, nu se leaga de cum sunt ei ca
oameni afectati de ceea ce se intampla, mai mult decat cum afecteaza situatia in
sine imaginea lui Dumnezeu. Nu incepe Ezechia sa se vaicareasca inaintea
Domnului spunand: Doamne au venit astia aici care au distrus atatea neamuri in
jurul nostru si acum cauta sa ne distruga si pe noi, te rog scapa-ne. Nu ! Pt Ezechia
situatia trebuie inteleasa in raport cu modul in care este afectata gloria Domnului
de ceea ce fac asirienii.
◦ Prea ades rugaciunile si cererile nostre se concentreza pe cum suntem noi afectati
de ceea ce se intampla. Privim boala din trupul nostru doar din perspectiva
modului in care ne afecteaza pe noi, de aceea cerem atat de des vindecare. Si in
multe alte privinte rugaciunile noastre se raporteaza mai mult la nevoile noastre
decat la nevoile lui Dumnezeu. Pt Ezechia eliberarea de asirieni reprezenta o nevoie
a lor personala, dar mai presus de aceasta era nevoia lui Dumnezeu de a-si apara
slava inaintea lumii. Trebuie sa fim atenti cand evaluam problemele din viata
noastra. Nu intotdeauna vindecarea sau salvarea din orice alt necaz reprezinta si
nevoia lui Dumnezeu. Personal nu am intotdeauna libertatea sa ma rog pt
rezolvarea unor probleme. Avem la noi in sat o familie foarte saraca, pt care sincer
nu m-as ruga sa iasa din saracie. Pt ca stiu ca daca vor aveam mai multi bani, vor
bea mai mult, vor fuma mai mult, si cu ce ar fi glorificat Domnul in asta. Cred ca
mai degraba implicare bisericii noastre in implinirea unor nevoi stringente precum
mancare, haine sau medicamente il glorifica pe El. Nu intotdeauna nevoia noastra
umana este si nevoia Celui Divin, de aceea trebuie sa fim atenti cum evaluam
realitatea in care ne gasim, adica din ce unghi privim situatia.
*Insa uneori Dumnezeu cu riscul de asi pune in pericol slava ne asculta rugaciunea.
Un exmplu se afla un capitol mai in fata din cartea 2 Imparati. Tot in viata lui
Ezechia are loc un eveniment neplacut pt care imparatul se roaga pt rezolvare si
desi Dumnezeu hotarase ce are sa se intample, isi schimba decizia in urma
rugaciunii. Isaia este trimis de Domnul sa vesteasca moartea lui Ezechia printr-o
boala si-l pune sa-si puna in randuiala casa si imparatia, adica sa numeasca un
sucesor la tron. Pe vremea aceea, ne spune istoricul evreu Josefus Flavius, Ezechia
nu avea nici un fiu nascut, asa ca ar fi trebuit sa aleaga pe cineva din afara familiei
sa preai tronul. Insa Ezechia se roaga, amintindu-i Domnului cat de credincios i-a
fost toata viata, si-L indupleca sa-l vindece si sa-l mai lase in viata inca 15 ani.
Vreau sa remarc ca in cazul acesta Ezechia priveste problema din prisma nevoi sale
umane si nu a nevoi lui Dumnezeu asa cum a facut-o cu navalirea asirienilor. Ce se
intampla in perioada asta insa ? Ezechia se fuduleste inaintea babilonienilor cu
bogatiile lui, la care Domnul spune ca aceasta va aduce peste Israel robia in
Babilon. Tot in acesti 15 ani Ezechia face un copil, pe nume Manase, care a preluat
tronul dupa moartea tatalui sau. Si biblia marturiseste despre el ca a fost cel mai
rau imparat a lui Iuda, ca si-a jertfit copii aruncandu-i in foc pt Moloh, ca a fost
atat de idolatru incat chiar in Templul cel sfant a zidit altare zeilor Baal si Astartea,
si ca din pricina lui si a nelegiuirilor facute sub domnia lui va aduce Domnul robia
babiloniana peste Iuda. Cu alte cuvinte prin faptul ca Dumnezeu a ascultat
rugaciunea lui Ezechia lasandu-l in viata inca 15 ani, a dus in mod indirect la ceea
ce putem numi, premizele robiei babiloniene. Dumnezeu si-a facut un deserviciu
prin faptul ca l-a ascultat pe imparat. Ezechia a reusit ca printr-o rugaciune dintr-
un unghi corect sa salveze Iuda de la robia asiriana, dar l-a ingropat in robia
babiloniana printr-o rugaciune dintr-un unghi gresit. Si pe buna dreptate exista
acea vorba: ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample!
*Uneori, daca nu destul de des, implinirea nevoilor noastre imediate au cele mai
nefaste consecinte in timp, atat pt noi cat si pt Dumnezeu. De aceea rugaciunile
noastre trebuiesc fixate pe un alt reper decat nevoile noastre disperate. Si din nou
ne intoarcem la acelasi lucru ca si la primul punct. Adevaratul reper pt rugaciunile
noastre trebuie sa fie din nou Dumnezeu, nevoia Lui si nu a noastra. Ezechia s-a
rugat bazat pe nevoia lui Dumnezeu de a se glorifica in mijlocul nemurilor. Si poate
ca nu stiati, dar Dumnezeu isi iubeste mai mult slava Sa, decat orice altceva. In
Isaia 48:9,11 ni se spune: Din pricina Numelui Meu sunt indelung rabdator, pt slava
Mea ma opresc fata de tine ... din dragoste pt Mine, din dragoste pt Mine vreau sa
lucrez! Caci cum ar putea fi hulit Numele Meu ? Nu voi da altuia slava Mea.
Dumnezeu isi iubeste slava si nu va lucra nici nu va actiona in vreun fel in care sa
puna in pericol gloria Sa. Daca ne rugam pt vindecare, problema pe care trebuie sa
ne-o ridicam este cu ce il va proslavii pe Domnul vindecarea aceasta. Prea adesea
oamenii vindecati de Domnul nu stiu mai pe urma sa ridice paharul izbavirilor si
nici sa se dedice Domnului in vreun fel. Multi oameni vindecati continua sa traiasca
pt ei, isi duc mai departe aceasi viata fara sa se schimbe ceva. Sunt convins ca
foarte adesea Dumnezeu nu implineste cererile noastre pt ca nu L-ar glorifica cu
nimic.
◦ Lui Ezechia i s-a ascultat rugaciunea pt El spus-o nu doar in interes propriu ci mai
degraba in interesul lui Dumnezeu. In mijlocul unui mare imperiu a ramas
consemnat in istorie ca un mic regat, regatul lui Iuda, a fost necucerit, lucru care
pana in ziua de azi il proslaveste pe Dumnezeu care a mentinut independenta lui
(arat harta). N-ar strica daca ne punem astazi intrebarea aceasta: sunt rugaciunile
mele centrate pe nevoile mele sau pe nevoia lui Dumnezeu ? Caut in cererile mele
lucruri care sa-L proslaveasca pe El sau cer doar rezolvarea unor probleme
personale ? Intreb toate aceastea pt ca mi-e teama ca prea ades, in rugaciunile
noastre suntem preocupati mai mult de binele nostru decat de binele lui Dumnezeu.
Si ma rog Domnului ca atunci cand venim in rugaciune inaintea Lui ca sa-i cerem
anumite lucruri, cand venim sa reclamam situatia in care ne gasim noi sau altii, sa
discernem pt ce sa ne rugam si pt ca sa nu ne rugam urmarind glorificare
Domnului nostru Isus Christos. Amin !
1. RECAPITULARE
◦ Rugaciunea lui Ezechia este un model de rugaciune de cerere pt toti credinciosii.
Cand am inceput seria de mesaje despre rugaciune, studiind fiecare tip de
rugaciune in parte mi-am schimbat in multe privinte perceptia despre rugaciune.
Cel mai mult mi-am schimbat insa perceptia despre rugaciunea de cerere. Am
inteles ca rugaciunea de cerere n-are, asa cum credeam, scopul de a-I comunica lui
Dumnezeu nevoile mele. El le stie deja, dupa cum spune si Domnul Isus in
evanghelie: Dumnezeu cunoaste de ce avem trebuinta inainte de a-I cere. Scopul
rugaciunii de cerere este de a ma focaliza pe Dumnezeu. Incep prin a privi spre El,
la maretie Lui in mijlocul realitatilor pamantesti care ma inconjoara si pt care ma
rog, si a proclama aceasta maretie. Aceasta imagine a lui Dumnezeu ma ajuta si-mi
da nadejde in rugaciunea mea, caci Dumnezeu este mai mare si deasupra oricarei
realitati pamantesti, indiferent cat de grozava ar fi: chiar daca e vorba de boala, de
familie, de lipsuri sau chiar daca la usa mea 400 de mii de soldati scrasnesc din
dinti. Apoi, in al doilea rand, privesc realitatea pamanteasca din unghiul corect,
adica din perspectiva lui Dumnezeu. Privesc la avantajele si dezavantajele lui
Dumnezeu, privesc la cum este afectata gloria Domnului de problema mea si daca
un eventual raspuns ar aduce mai multa slava Celui Viu, astfel reclam realitatea
pamanteasca. Nu privesc din prisma nevoii mele omenesti, ci a nevoii lui
Dumnezeu. Si in ultimul rand, ii cer Lui sa lucreze, il invit sa actioneze in mod liber
dupa cum crede de cuviinta, si nu limitat de propriul meu fel de a intelege
rezolvarea problemelor. Aici il chem la actiune.
◦ Deci credinciosul in rugaciunea de cerere: proclama maretia lui Dumnezeu;
reclama realitatea pamanteasca; il cheama pe Dumnezeu la actiune. Nu promit ca
aceasta este formula eficace si ca Dumnezeu va raspunde la orice rugaciune.
Dumnezeu este suveran sa aleaga ce-i aduce slava si ce nu. Insa cred ca astfel voi
avea rugaciuni christocentrice si nu egocentrice, cred ca astfel Domnul ve fi in
centrul vietii mele de rugaciune, asa cum ma rog ca acest mesaj sa va atinga inimile
si El sa fie in centrul vietii dvs de rugaciune. Amin
2. THE END
◦ In incheiere as dori sa citesc poezia lordului Byron, publicata in sec 19, in care
elogiaza lucrarea lui Dumnezeu ca raspuns la rugaciunea lui Ezechia.
◦ Rugaciune