Sunteți pe pagina 1din 15

Rugaciunea lui Ezechia din textul de la Qumram Desen in creion a rugaciunii lui Ezechia

CREDINCIOSUL SI RUGACIUNEA DE CERERE


Text: 2 Imparati 19:14-19 ; 35-37
Denumirea mesajului: Credinciosul si rugaciunea de cerere
Scopul mesajului: Adaptarea rugaciunilor de cerere dupa modelul biblic

I. INTRODUCERE

1. CONTEXTUL ISTORIC
◦ In a doua jumatate a secolului 18 inainte de Christos, Asiria, tara aflata la nord de
Israel, era una din cele mai mari puterii ale lumii, daca nu chiar cea mai mare. Insa
dupa moartea lui Sargon II, au izbucnit mari revolte in imperiu, iar succesorul la
tron, fiul lui Sargon II, Sanherib, si-a inceput domnia cu misiunea de a reprima
aceste revolte. In prima parte a marsaluit in partea de vest a imperiului, unde
printul haldean Merodac-Baladan, se rasculase si preluase din nou conducerea
dupa moartea tatalui lui Sanherib. In acelasi timp, in partea de sud a imperiului,
sub influenta Egiptului, micile natiuni de pe coasta feniciana se rasculau si ele,
impotriva Asiriei. Unul dintre liderii acestei coalitii, era Ezechia, care capturase si
inchisese la Ierusalim pe Padi, regele Ecronului care ii era supus lui Sanherib si
care primise slujba de a controla intreaga zona. Dupa ce a reusit sa inabuse revolta
din Babilon, Sanherib cu o armata numeroasa s-a indreptat in jurul anului 702 i.H
spre sud pt a lupta imotriva coalitiei conduse de egipteni. Rand pe rand a cucerit
Moabul, Tirul, Asdodul, Gaza, Edomul, tara filistenilor si a amonitilor, ajungand sa
lupte impotriva egiptenilor din orasul Pelusium. Cand a auzit Ezechia ce se
intampla, a trimis soli la Sanherib sa spuna ca-i va fi supus si ca va plati orice este
necesar doar sa nu fie asediat Ierusalimul. Lucrul aceste este redat si cartea 2
Imparati in cap 18. Sanherib a fost de acord initial sa aceepte bir de la regatul lui
Iuda, dar dupa ce Ezechia a trimis toate vasele de aur din Templu la Sanherib,
acesta s-a razgandit, si in timp ce el era la Pelusium in Egipt, a trimis pe generalul
Rapsaghe cu o armata numeroasa sa incercuiasca Ierusalimul, incalcand astfel
intelegerea facuta cu Ezechia. Instiintat de aceasta, Ezechia a luat masuri
impotriva asedierii cetatii Ierusalimului, intarind si inaltand zidul din jurul
orasului si sapand un tunel subteran in stanca pana la paraul Chedron, pt a
aproviziona continu cetatea cu apa. Acest tunel exista si astazi si reprezinta una
dintre atractiile turistice ale Ierusalimului, fiind sapat in stanca din cele doua
capete, muncitorii intalnindu-se la mijloc. Herodot, istoricul grec, povesteste in a
doua carte a Istoriilor , ca in timpul asediului cetatii Pelusium, a avut loc o invazie
de soareci care intr-o noapte au ros scuturile si arcurile asirienilor, facand astfel
campania din Egipt imposibila. Tot in acea vreme Sanherib a auzit ca in ajutorul
egiptenilor venea Tharsices, regele Etiopiei cu o armata puternica, asa ca in lipsa de
echipament si cu un numar redus de soldati, s-a hotarat sa faca cale intoarsa, insa
nu inainte de a cucerii Ierusalimul. Asa se face ca in anul 701 i.H, in jurul
Ierusalimului, o armata de mai mult de 400 de mii de asirieni, campase in ideea de
a asedia orasul. Insa Sanherib stia ca asedierea orasului poate dura luni intregi,
timp in care dusmanii se pot regrupa dinspre Egipt si pot veni cu armata puternica
impotriva asirienilor, care obositi si lipsiti de cele necesare puteau fi usor invinsi.
Asa ca a recurs la metode de intimidare, amenintand cetatea in limba evreiasca,
sperand ca locuitorii Ierusalimului speriati vor detrona pe imparatul Ezechia si se
vor preda de buna voie. Nu s-a intamplat asta, asa ca a recurs la inca un plan, a
compus o scrisoare de amenintare care odata citita in plenul conducerii cetatii,
spera ca dregatorii si batranii orasului sa se lase intimidati si sa predea Ierusalimul
in mainile lui. Iata textul acestei scrisori cum este redata in cartea 2 Imp 19:10-13.
◦ Aceasta este situatia in care se afla imparatul Ezechia, impreuna cu toata cetatea in
momentul in care s-a rugat Domnului pt izbavire. Era o situatie grea, critica. Sa te
afli in razboi cu cel mai mare imperiu pe care-l cunosti, stiind ca nu ai nici o sansa
impotriva lor bazandu-te pe fortele omenesti, ca esti depasit numeric, singur si fara
sprijin din nici o parte. Oare ce mai putea nadajdui Ezechia in momentul acela ?
Care sa fie speranta lui Ezechia de nu a cedat orasul in mainile generalului
Rabsaghe inca de la inceput ? De ce nu s-a intimidat el la amenintarile lui
Sanherib? Pt ca Ezechia mai putea nadajdui in ceva. In Dumnezeu !

2. INTRODUCEREA TEXTULUI SI A TEMEI


◦ Astfel cu aceasta nedejde in inima, a plecat in Templul cel sfant al prezentei celui
Prea Inalt, ca sa aduca o rugaciune, o cerere.
◦ Privind la aceasta rugaciune a lui Ezechia, as vrea sa meditam la propria noastra
viata de rugaciune. Rugaciunea de cerere este cea care iese cel mai des de pe buzele
noastre, insa stim noi intr-adevar cum trebuie sa fie ea ? Modelul biblic are sa ne
descopere lucruri pe care nu le-am stiut pana acum despre rugaciune si are sa ne
invete cum trebuie sa fie credinciosul si rugaciunea de cerere.

II. CUPRINS

1. CREDINCIOSUL PROCLAMA AUTORITATEA SI MARETIA DOMNULUI


◦ Primul lucru pe care il observam la Ezechia atunci cand se roaga este modul in care
isi incepe rugaciunea. El nu vine inaintea Domnului preocupat de problema care se
ivise la portile cetatii, si nu isi incepe rugaciunea cu cererea propriuzisa. De fapt
cererea propriuzisa este foarte scurta si este condesata in ultimul verset al acestui
pasaj. In primul rand Ezechia vine inaintea Domnului pt a-L proclama pe
Dumnezeu in aceasta rugaciune. Imparatul este constient de cine este Dumnezeu in
ciuda problemelor sale, el stie ca Domnul este Cel care sade pe heruvimi, Dumnezeul
tuturor imparatilor pamantului, Cel care a facut cerurile si pamantul. Aceste trei
descrieri ale lui Dumnezeu din rugaciunea lui Ezechia reprezinta o recunoastere a
suprematiei si autoritatii Sale, chiar in mijlocul necazului in care se afla el.
Expresia 'care sade pe heruvimi', cum am mai spus si in alta data, pt cei din lumea
antica desemna pozitia regelui care sta pe tronul sau. Adica Domnul este Imparatul
imparatilor, chiar si a marelui Imperiu Asirian care ameninta Regatul Iuda cu
distrugerea, Cel care a creat toate lucrurile si stapaneste peste ele cu putere. Asa isi
incepe Ezechia rugaciunea de cerere, privind la Domnul Dumnezeu. Rugaciunea de
cerere nu incepe cu nevoia disperata, ci cu o privire atenta asupra lui Dumnezeu in
circumstantele in care ne gasim. Este important sa intelegem ca a te ruga inseamna
inainte de toate a-L descoperi pe Dumnezeu, lucru care-l vedem intamplandu-se la
Ezechia. El vine sa se roage bazat pe o cunoastere a lui Dumnezeu si nu bazat pe
nevoia lui imediata.
◦ Trebuie sa privim rugaciunea din prisma aceasta. Deseori avem tendinta sa ne
arucam intr-un avalgam de cereri disperate, fara sa privim mai intai la Dumnezeu.
Cine este Dumnezeu in mijlocul necazului tau ? Cine este Dumnezeu in mijlocul
nenorocirii care batea la poarta Ierusalimului ? Pt ca atunci cand iti incepi
rugaciunea cu o contemplare a persoanei lui Dumnezeu, perspectiva se schimba, si
ti se pare ca nenorocirea nu mai este asa de mare. Un om intelept a spus odata pe
buna dreptate: Nu-i spune lui Dumnezeu ce mari sunt problemele tale, ci spune
problemelor tale ce mare este Dumnezeu! Pt ca atunci cand te concentrezi asupra
problemlor tale, nu faci decat sa neglijezi persoana lui Dumnezeu, maretia Lui si
autoritatea Lui asupra tuturor lucrurilor. Cand privim mai mult la problemele din
jurul nostru, ele devin mai mari decat par, si pierdem din vedere maretia
Domnului.
*Am citit intr-o meditatie despre un om care a avut un accident de masina teribil si
s-a ales cu o paralizie de la brau in jos. Cu siguranta ca pt un om activ sa te vezi
dintr-o data tintuit intr-un scaun cu rotile este un dezastru. Multa vreme, povestete
omul, a suferit din pricina vietii pe care accidentul acela stupid i-a furat-o. Pana
intr-o zi cand a hotarat sa-si indrepte atentia spre Dumnezeu. Atunci a inteles ca
accidentul nu-l poate impiedica sa nu mai fie inca activ. A facut o lista cu lucrurile
pe care nu le mai putea face si inca o lista cu lucrurile pe care inca le putea face. A
observat cu stupoare ca desi tintuit in scaun era inca capabil sa faca o gramada de
alte lucruri pe care pana atunci nu le observase din pricina faptului ca se
concentrase in directia gresita. Si-a notat in jurnalul sau urmatoarele: am hotarat
sa nu mai privesc la ceea ce nu pot sa fac, ci la ceea ce inca pot sa fac, lasandu-le pe
cele dintai in seama lui Dumnezeu. Cam acelasi lucru s-a intamplat cu Joni
Erekson, adolescenta care a suferit un accident teribil la inot, fiind paralizata de la
gat in jos. Bratele si le putea misca doar partial, singurul lucru care era inca in
stare buna de functionare era gura. Cata vreme a privit spre problema, cata vreme
s-a rugat cu disperare pt vindecarea care nu a obtinut-o nici in ziua de azi, a zacut
intr-o depresie care a dus-o chiar in pragul sinuciderii. Insa dupa ceva vreme a
inceput sa se resemneze si sa priveasca mai mult la Dumnezeu. Nici nu va dati
seama ce a putut face aceasta femeie doar cu gura ei. A pictat tablouri superbe care
s-au vandut in expozitii in intreaga lume, a scris carti cu un succes incredibil.
Astazi, Joni Erekson Tada, conduce o organizatie crestina care se ocupa de
persoanele handicapate din toata lumea. Ar fi reusit sa faca asta daca nu ar fi avut
acel ingrozitor accident ? Probabil ca ar fi fost si astazi ignoranta fata de darul
picturii si de scriitor. Si cu siguranta ca pt persoanele handicapate ar fi avut un
prea putin interes.
*Sa nu uitam niciodata ca numai privind la Dumnezeu si nu la circumstante, putem
capata o perspectiva reala asupra prolemelor noastre. Daca ne lasam prinsi de
disperarea momentului, problemele noastre se vor preface intr-un munte pe care
simtim ca nu-l putem trece nicidecum. Aceasta imagine este redata de psalmul 121.
Psalmul aceasta face parte din Cantarile Treptelor, o serie de psalmi compusi special
pt pelerinii care veneau la Ierusalim in anumite perioade din an. Acest psalm face
pereche cu psalmul 120, si daca nu va suparati as vrea sa-i citim pe amandoi, ca sa
intelegem mesajul lor (citesc ps 120-121). Pelerinul, care locuia in Mesec sau
Chedar, scarbit de pacatosenia celor din jur, se hotareste in inima lui sa plece la
Ierusalim sa se intalneasca cu Domnul (citesc ps 120:5-6). Insa se ivieste o
problema, de la Mesec pana la Ierusalim sunt vreo 1000-1500 km, asta in
antichitatea insemnand un drum de cateva luni bune, daca terenul este plat si daca
nu te abate nimic din cale. Daca insa ai de traversat munti, cum este si cazul aici,
atunci ar fi bine sa pleci cu vreo 3-4 luni inainte de evenimentul la care vrei sa
participi. Insa drumul nu este doar lung si anevoios, ci pe alocurea este si periculos.
Urmarind pe harta putem observa ca pelerinul trebuia sa traverseze Imperiul Hitit,
apoi sa treaca prin Asiria, ca apoi sa ajunga in Israel si abia dupa ce traversa si pe
acesta ajungea in sfarsit in Iudea. Talhari erau la tot pasul, bande de hoti, animale
salbatice etc. Cam asta este problema psalmistului, o problema de 1000 de km
marime, presarata cu pericole la tot pasul. Nu e de mirare ca contempland acest
drum inainte de plecare, pelerinul spune in Ps 121:1: Imi ridic ochii spre munti! De
unde-mi va veni ajutorul ? Parca simti deznadejdea din rugaciunea aceasta. Insa asa
se intampla oridecateori contemplam problema si nu pe Dumnezeu. Ni se pare asa
de mare problema incat exclamam si noi: de unde imi va veni ajutorul ? Cum am sa
reusesc sa fac fata bolii, sau lipsei de bani, sau necazurilor din familie s.a.m.d ?
Deznadejdea ne umple inima in fata problemelor care ni se infatiseaza ca niste
munti uriasi in calea noastra. Insa cand iti muti privirea de la problema spre
Dumnezeu, cand cauti sa vezi cine este Domnul in lumina acestor probleme, intelegi
ce a inteles psalmistul cand a facut asta, ca ajutorul vine de la Domnul care a facut
cerurile si pamantul. Stai putin, vrei sa spui ca un drum de 1500 km facut la pas,
plin de pericole si obstacole nu este cu adevarat o problema asa de mare ? Nu ! Si
stii de ce, pt ca Domnul a facut cerurile si pamantul. Ce sunt pt El 1500 km ?! Ce
este pt El un munte urias ?! Ce sunt pt El fiarele pamantului si oamenii periculosi?!
Ce este cancerul sau boala din tine ?! Sau cateva sute de lei care-ti trebuiesc ?! El
este mai mare decat toate astea. El a creat cerurile si pamntul si cu siguranta
muntele problemelor tale arata ridicol de mic, aproape invizibil pe langa ele. Cand
intelegi cine este Domnul, incetezi sa mai consideri toate nimicurile probleme, chiar
daca e vorba si de un drum de 1500 km. Asa ca mai bine este sa ne ridicam ochii nu
spre munti, ci spre Domnul a carui maretie intrece orice munte. Psalmisul spunea:
Cand iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie. Acolo trebuie sa ne fixam si
noi ochii, cand ne rugam pt problemele noastre.
◦ Acolo si-a fixat si Ezechia privirile cand s-a rugat pt eliberarea lui Iuda. Indiferent
cat de mare este problema din viata noastra, nu trebuie sa lasam sa ne fure
perspectiva lui Dumnezeu. Deasupra oricarui necaz, durere sau problema,
deasupra bolii, a lipsei de bani sau a greutatilor, deaspura a absolut tot, exista un
Dumnezeu care sade pe heruvimi, care imparateste peste toate, si care le randuieste
pe toate. Greutatile nu au decat menirea sa ne intunece perspectiva despre
Dumnezeu, asemenea unui nor care acopera soarele ca sa nu i se mai vada
stralucirea.
*Un frate slujitor al Domnului se afla odata pe un aeroport, in asteptarea unui
avion a carui decolare intarzia datorita unei furtuni ce se abatuse asupra zonei. In
cele din urma pilotul hotara sa plece in ciuda conditiilor meteorologice neprielnice.
Dupa ce a reusit sa decoloeze, avoinul luand altitudine a ajuns la un moment dat
desupra norilor furtunii, si acolo ce sa vezi ?! Acolo, desupra norilor care intunecau
pamantul, soarele stralucea in puterea lui. Dincolo de toate situatiile dificile in care
ne gasim si care ne intuneca orizontul, sa nu uitam ca straluceste Soarele
neprihanirii noastre, Domnul nostru Isus Christos, asa cum exprima aceasta idee
imnul crestin a carui versuri compuse de Traian Dorz spun:

Nu te-ndoi si crede, ca dincolo de nor,


E-un Soare si mai dulce si mai stralucitor.
Nu norul este vesnic, ci Soarele-i Acel,
Ce-nvinge si ramane Stapan in urma El!

Nu te uita la tine, ca esti asa de slab,


Nici la vajamsu care, te-ar nimici de degrab'.
Nu te uita la ziduri, la portine de fier,
La ura ce scrasneste, ci uita-te la cer!

Nu te-doi ci crede, ca dincolo de tot,


Vegheaza Dumnezeul puternic Savaot,
Caci nici un par nu-ti cade si nici o clipa nu-i,
Ca nu-i nici o-ncercare decat prin voia Lui.

Iar daca crezi puternic, nimica nu-i spre rau,


Ci totul sa va-ntoarce, spre-un si mai bine-al tau.
Nu te-ndoi ci crede ca-n ceasul cel mai greu,
In fiecare clipa, vegheaza Dumnezeu!

De aceea rugaciunile noastre trebuie sa strabata norul mare si dens de multe ori al
problemelor noastre pt a ajunge cu privirile noastre sa vedem maretia lui
Dumnezeu si sa o proclamam astfel mai presus toate. Nu uita ca in rugaciune sa nu-
i spui lui Dumnezeu ce mari sunt problemele tale, ci spune problemelor tale ce
mare este Dumnezeu. Amin !
2. CREDINCIOSUL RECLAMA REALITATEA SITUATIEI
◦ Proclamarea maretiei si autoritatii lui Dumnezeu! Acesta este primul pas in
rugaciunea lui Ezechia si acesta trebuie sa fie si pentru noi primul lucru pe care-l
cautam cand venim inaintea Domnului in rugaciune. Al doilea pas insa, asa cum
vedem ca reiese din rugaciunea lui Ezechia, il constituie reclamarea situatiei in care
se gaseste. Dupa ce priveste la cine este Dumnezeu, Ezechia isi muta privirea spre
realitatea pamanteasca, cautand sa trezeasca simturile Domnului prin cuvintele
'pleaca-Ti urechea si asculta' si 'deschide-Ti ochii si priveste'. E oare Dumnezeu surd
si nu aude sau orb si nu vede ? Sau nu cunoaste Dumnezeu ce se intampla ? O
discutie despre cat alege Dumnezeu sa faca uz de omniscienta Sa in relatie cu
oamenii ar fi interesanta aici, dar ne abatem prea mult de la tema. Cred ca de fapt
ceea ce-L roaga Ezechia pe Domnul aici este sa priveasca realitatea asa cum este ea,
in rationamentul care sta in spatele ei, anume ca este batjocorit Dumnezeul cel viu.
Cand el reclama realitatea situatiei in care se afla, nu se leaga de cum sunt ei ca
oameni afectati de ceea ce se intampla, mai mult decat cum afecteaza situatia in
sine imaginea lui Dumnezeu. Nu incepe Ezechia sa se vaicareasca inaintea
Domnului spunand: Doamne au venit astia aici care au distrus atatea neamuri in
jurul nostru si acum cauta sa ne distruga si pe noi, te rog scapa-ne. Nu ! Pt Ezechia
situatia trebuie inteleasa in raport cu modul in care este afectata gloria Domnului
de ceea ce fac asirienii.
◦ Prea ades rugaciunile si cererile nostre se concentreza pe cum suntem noi afectati
de ceea ce se intampla. Privim boala din trupul nostru doar din perspectiva
modului in care ne afecteaza pe noi, de aceea cerem atat de des vindecare. Si in
multe alte privinte rugaciunile noastre se raporteaza mai mult la nevoile noastre
decat la nevoile lui Dumnezeu. Pt Ezechia eliberarea de asirieni reprezenta o nevoie
a lor personala, dar mai presus de aceasta era nevoia lui Dumnezeu de a-si apara
slava inaintea lumii. Trebuie sa fim atenti cand evaluam problemele din viata
noastra. Nu intotdeauna vindecarea sau salvarea din orice alt necaz reprezinta si
nevoia lui Dumnezeu. Personal nu am intotdeauna libertatea sa ma rog pt
rezolvarea unor probleme. Avem la noi in sat o familie foarte saraca, pt care sincer
nu m-as ruga sa iasa din saracie. Pt ca stiu ca daca vor aveam mai multi bani, vor
bea mai mult, vor fuma mai mult, si cu ce ar fi glorificat Domnul in asta. Cred ca
mai degraba implicare bisericii noastre in implinirea unor nevoi stringente precum
mancare, haine sau medicamente il glorifica pe El. Nu intotdeauna nevoia noastra
umana este si nevoia Celui Divin, de aceea trebuie sa fim atenti cum evaluam
realitatea in care ne gasim, adica din ce unghi privim situatia.
*Insa uneori Dumnezeu cu riscul de asi pune in pericol slava ne asculta rugaciunea.
Un exmplu se afla un capitol mai in fata din cartea 2 Imparati. Tot in viata lui
Ezechia are loc un eveniment neplacut pt care imparatul se roaga pt rezolvare si
desi Dumnezeu hotarase ce are sa se intample, isi schimba decizia in urma
rugaciunii. Isaia este trimis de Domnul sa vesteasca moartea lui Ezechia printr-o
boala si-l pune sa-si puna in randuiala casa si imparatia, adica sa numeasca un
sucesor la tron. Pe vremea aceea, ne spune istoricul evreu Josefus Flavius, Ezechia
nu avea nici un fiu nascut, asa ca ar fi trebuit sa aleaga pe cineva din afara familiei
sa preai tronul. Insa Ezechia se roaga, amintindu-i Domnului cat de credincios i-a
fost toata viata, si-L indupleca sa-l vindece si sa-l mai lase in viata inca 15 ani.
Vreau sa remarc ca in cazul acesta Ezechia priveste problema din prisma nevoi sale
umane si nu a nevoi lui Dumnezeu asa cum a facut-o cu navalirea asirienilor. Ce se
intampla in perioada asta insa ? Ezechia se fuduleste inaintea babilonienilor cu
bogatiile lui, la care Domnul spune ca aceasta va aduce peste Israel robia in
Babilon. Tot in acesti 15 ani Ezechia face un copil, pe nume Manase, care a preluat
tronul dupa moartea tatalui sau. Si biblia marturiseste despre el ca a fost cel mai
rau imparat a lui Iuda, ca si-a jertfit copii aruncandu-i in foc pt Moloh, ca a fost
atat de idolatru incat chiar in Templul cel sfant a zidit altare zeilor Baal si Astartea,
si ca din pricina lui si a nelegiuirilor facute sub domnia lui va aduce Domnul robia
babiloniana peste Iuda. Cu alte cuvinte prin faptul ca Dumnezeu a ascultat
rugaciunea lui Ezechia lasandu-l in viata inca 15 ani, a dus in mod indirect la ceea
ce putem numi, premizele robiei babiloniene. Dumnezeu si-a facut un deserviciu
prin faptul ca l-a ascultat pe imparat. Ezechia a reusit ca printr-o rugaciune dintr-
un unghi corect sa salveze Iuda de la robia asiriana, dar l-a ingropat in robia
babiloniana printr-o rugaciune dintr-un unghi gresit. Si pe buna dreptate exista
acea vorba: ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample!
*Uneori, daca nu destul de des, implinirea nevoilor noastre imediate au cele mai
nefaste consecinte in timp, atat pt noi cat si pt Dumnezeu. De aceea rugaciunile
noastre trebuiesc fixate pe un alt reper decat nevoile noastre disperate. Si din nou
ne intoarcem la acelasi lucru ca si la primul punct. Adevaratul reper pt rugaciunile
noastre trebuie sa fie din nou Dumnezeu, nevoia Lui si nu a noastra. Ezechia s-a
rugat bazat pe nevoia lui Dumnezeu de a se glorifica in mijlocul nemurilor. Si poate
ca nu stiati, dar Dumnezeu isi iubeste mai mult slava Sa, decat orice altceva. In
Isaia 48:9,11 ni se spune: Din pricina Numelui Meu sunt indelung rabdator, pt slava
Mea ma opresc fata de tine ... din dragoste pt Mine, din dragoste pt Mine vreau sa
lucrez! Caci cum ar putea fi hulit Numele Meu ? Nu voi da altuia slava Mea.
Dumnezeu isi iubeste slava si nu va lucra nici nu va actiona in vreun fel in care sa
puna in pericol gloria Sa. Daca ne rugam pt vindecare, problema pe care trebuie sa
ne-o ridicam este cu ce il va proslavii pe Domnul vindecarea aceasta. Prea adesea
oamenii vindecati de Domnul nu stiu mai pe urma sa ridice paharul izbavirilor si
nici sa se dedice Domnului in vreun fel. Multi oameni vindecati continua sa traiasca
pt ei, isi duc mai departe aceasi viata fara sa se schimbe ceva. Sunt convins ca
foarte adesea Dumnezeu nu implineste cererile noastre pt ca nu L-ar glorifica cu
nimic.
◦ Lui Ezechia i s-a ascultat rugaciunea pt El spus-o nu doar in interes propriu ci mai
degraba in interesul lui Dumnezeu. In mijlocul unui mare imperiu a ramas
consemnat in istorie ca un mic regat, regatul lui Iuda, a fost necucerit, lucru care
pana in ziua de azi il proslaveste pe Dumnezeu care a mentinut independenta lui
(arat harta). N-ar strica daca ne punem astazi intrebarea aceasta: sunt rugaciunile
mele centrate pe nevoile mele sau pe nevoia lui Dumnezeu ? Caut in cererile mele
lucruri care sa-L proslaveasca pe El sau cer doar rezolvarea unor probleme
personale ? Intreb toate aceastea pt ca mi-e teama ca prea ades, in rugaciunile
noastre suntem preocupati mai mult de binele nostru decat de binele lui Dumnezeu.
Si ma rog Domnului ca atunci cand venim in rugaciune inaintea Lui ca sa-i cerem
anumite lucruri, cand venim sa reclamam situatia in care ne gasim noi sau altii, sa
discernem pt ce sa ne rugam si pt ca sa nu ne rugam urmarind glorificare
Domnului nostru Isus Christos. Amin !

3. CREDINCIOSUL IL CHEAMA PE DUMNEZEU LA ACTIUNE


◦ In rugaciunea de cerere credinciosul incepe prin a-si fixa atentia asupra lui
Dumnezeu intelegand cine este El cu adevarat si apoi il proclama. Apoi credinciosul
priveste spre situatia in care se gaseste incercand sa inteleaga nevoia lui Dumnezeu,
adica reclama realitatea pamanteasca. Si in ultimul rand credinciosul il cheama pe
Dumnezeu la actiune, asa cum vedem ca a facut Ezechia in ultimul verset al acestui
capitol (citesc versetul). Din nou observam acelasi tipar in rugaciune, centralitatea
lui Dumnezeu. Cand incepem sa ne rugam trebuie sa incepem cu o imagine clara a
lui Dumnezeu (vers 15), ca dupa ce ne mutam privirile spre realitatea pamanteasca
sa o reclamam din perspectiva lui Dumnezeu (vers 16), pt ca in ultimul rand sa-L
chemam pe Dumnezeu sa actioneze tot avand ca scop gloria Lui (vers 19). Numai
zabovesc din nou asupra acestui aspect, insa vreau doar sa va reamintesc sa nu-L
pierdem pe Dumnezeu din rugaciunile noastre. Uneori poate fi asa de usor sa facem
asta. Sa incepem privind la noi si la problemele noastre decat la Domnul, sa
intelegem situatia in care ne aflam din prisma noastra si nu a Lui, ca mai apoi sa
venim cu o cerere care are ca scop rezolvarea problemelor noastre si nu ale lui
Dumnezeu. Sa nu pierdem centralitatea lui Dumnezeu in rugaciune. Amin !
◦ Rugaciunea lui Ezechia pare simpla la prima vedere, insa cuvintele pot avea
diferite intelesuri in mintea noastra atunci cand le rostim. Ezechia s-a rugat pt
izbavire, dar oare ce a insemnat asta pt el in momentul rugaciunii ? Cam la ce s-a
gandit el ca inseamna izbavirea de care avea nevoie ? Sincer, daca eu as fi fost in
locul lui Ezechia, un inger coborat din ceruri care sa ucida intr-o noapte 180 de mii
de soldati asirieni ar fi fost ultimul lucru la care m-as fi gandit ca ar fi raspunsul lui
Dumnezeu. Probabil ca in mintea mea mai repede as fi crezut ca raspunsul
Domnului ar veni prin armata etiopiana si egipteana care se indreptau spre
Ierusalim. Poate ca asta era si in mintea lui Ezechia. Cine stie ? Insa nu vi se
intampla ca atunci cand va rugati pt ceva anume, in minte sa se prefigureze cumva
un posibil mod in care Dumnezeu ar putea raspunde ? Daca te rogi pt vindecare,
mintea noastra in momentul rugaciunii poate nascoci cateva raspunsuri: fie o
vindecare miraculoasa, sau o interventie chirurgicala reusita, tratament eficace etc.
Daca suntem in impas financiar, in momentul rugaciunii mintea poate prevede
cateva posibilitati: oportunitatea de a castiga banii, cineva care sa ti-i imprumute
sau chiar sa ti-i dea in Numele Domnului etc. De cand s-a imbolnavit mama de
cancer, in rugaciunile mele pt ea, mintea mea a produs trei posibile raspunsuri:
vindecarea prin operatie; vindecarea prin tratament; vindecarea miraculoasa. La
ultimul tomograf a reiesit ca mama are multiple metastaze in zona abdomenului,
ceea ce a daramat toate posibillele raspunsuri pe care mintea mea le putea procesa,
nascocind insa inca unul: stoparea bolii la nivelul acesta. Am auzit de oameni care
traiesc cu metastaze de zeci de ani. Vom vedea in octombrie cum a lucrat Domnul
in urma rugaciunilor. Cumva este cam imposibil sa nu lasi mintea sa gandeasca si
sa intrevada posibilitatile. Insa poti face ceva. Poti sa nu le lasi sa-ti stapaneasca
rugaciunile. Ezechia nu s-a rugat Domnului ca etiopienii si egiptenii sa-i izbaveasca,
chiar daca poate mintea lui sugera ca acesta este cel mai previzibil raspuns. Nu! El
s-a rugat pt izbavire, si atat. Prin aceasta el i-a acordat lui Dumnezeu deplina
libertate de actiune. Prin aceasta el L-a lasat pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu si sa
actioneze in deplina liberatate, ceea ce a si facut. Indiferent de ce poate nascoci
mintea noastra ca posibile raspunsuri la problemele noastre, niciodata nu trebuie
sa le lasam sa ne stapaneasca rugaciunile, pt ca astfel ii limitam lui Dumnezeu sfera
de actiune. Tot ce trebuie sa facem este sa-L chemam pe El la actiune, lasandu-i
intreaga libertate, chiar sa ne si surprinda.
*Cu totii stim povestea Exodului. Stim ca Dumnezeu i-a promis lui Moise ca va
scoate pe poporul Sau din Egipt si-l va duce in tara promisa. Mai tarziu, cand
evreii il supara pe Iehova, acesta renunta sa mai mearga cu poporul pacatos, insa la
rugaciunea lui Moise ii promite acestuia ca un inger ii va insoti intodeauna. Stiti ce
inseamna din punct de vedere logistic prezenta ingerului trimis de Domnul ? Un
frate american a facut cateva cercetari cu privire la situatia evreilor in pustie,
mergand la departamentul de logistica al US ARMY. Pornind de la cifra de 3
miliaone 5 sute de mii de oameni care au iesit din Egipt, situatia arata in felul
urmator: pt fiecare campare, evreii aveau nevoie de 1275 km patrati, adica o
reguine de dimensiunea Bucurestiului; cand au trecut Marea Rosie, ca sa treaca doi
cate doi, era nevoie de 35 de zile si nopti, ei insa au trecut intr-o singura noapte,
ceea ce inseamna ca trebuiau sa treaca marea in randuri de cate 5000 de oameni,
ceea ce necesita o despartitura in mare lata de cca. 5 km; in fiecare zi aveau nevoie
de 1500 de tone de mancare (mana si prepelite), adica atata mancare incat sa umpli
un tren lung de 3,5 km; in fiecare zi aveau nevoie pt gatirea hranei de 4000 de tone
de lemn; de apa, doar pt potolirea setei nu si pt menajament sau gatit, aveau nevoie
de 11 milioane de galoane, adica un tren cisterna lung de 3000 de km. La toate astea
adaugi ca erau in desert si ca au colindat 40 de ani. Credeti ca Moise s-a asezat jos
si a inceput sa faca calcule ca sa vada care sunt posibilitatile, daca Exodul este ceva
realist sau nu ? Nu, el i-a permis lui Dumnezeu sa fie Dumnezeu si sa aiba toata
libertatea de actiune.
*La fel trebuie sa facem si noi cand ne rugam. Chiar daca mintea noastra poate sau
nu percepe posibilitati de rezolvare a unor probleme, nu trebuie sa le lasam
niciodata sa ne controleze rugaciunile. Pt Ezechia rugaciunea i-a fost ascultata prin
trimiterea unui inger care a ucis intr-o noapte 180 de mii de soldati asirieni si mai
apoi prin complotul organizat in Ninive si asasinarea lui Sanherib. Istoricul antic
haldean Beruso spune ca in noaptea acea ciuma a facut ravagii in armata lui
Sanherib, ceea ce a dus la ridicarea asediului si intoarcerea in Ninive. Pt noi
raspunsurile pot fi dupa cum ne asteptam sau Dumnezeu ne poate surprinde, insa
intotdeauna trebuie sa-I lasam Domnului fraiele si liberatea de actiona dupa cum
vrea. Domnul sa ne ajute la aceasta !
III.INCHEIERE

1. RECAPITULARE
◦ Rugaciunea lui Ezechia este un model de rugaciune de cerere pt toti credinciosii.
Cand am inceput seria de mesaje despre rugaciune, studiind fiecare tip de
rugaciune in parte mi-am schimbat in multe privinte perceptia despre rugaciune.
Cel mai mult mi-am schimbat insa perceptia despre rugaciunea de cerere. Am
inteles ca rugaciunea de cerere n-are, asa cum credeam, scopul de a-I comunica lui
Dumnezeu nevoile mele. El le stie deja, dupa cum spune si Domnul Isus in
evanghelie: Dumnezeu cunoaste de ce avem trebuinta inainte de a-I cere. Scopul
rugaciunii de cerere este de a ma focaliza pe Dumnezeu. Incep prin a privi spre El,
la maretie Lui in mijlocul realitatilor pamantesti care ma inconjoara si pt care ma
rog, si a proclama aceasta maretie. Aceasta imagine a lui Dumnezeu ma ajuta si-mi
da nadejde in rugaciunea mea, caci Dumnezeu este mai mare si deasupra oricarei
realitati pamantesti, indiferent cat de grozava ar fi: chiar daca e vorba de boala, de
familie, de lipsuri sau chiar daca la usa mea 400 de mii de soldati scrasnesc din
dinti. Apoi, in al doilea rand, privesc realitatea pamanteasca din unghiul corect,
adica din perspectiva lui Dumnezeu. Privesc la avantajele si dezavantajele lui
Dumnezeu, privesc la cum este afectata gloria Domnului de problema mea si daca
un eventual raspuns ar aduce mai multa slava Celui Viu, astfel reclam realitatea
pamanteasca. Nu privesc din prisma nevoii mele omenesti, ci a nevoii lui
Dumnezeu. Si in ultimul rand, ii cer Lui sa lucreze, il invit sa actioneze in mod liber
dupa cum crede de cuviinta, si nu limitat de propriul meu fel de a intelege
rezolvarea problemelor. Aici il chem la actiune.
◦ Deci credinciosul in rugaciunea de cerere: proclama maretia lui Dumnezeu;
reclama realitatea pamanteasca; il cheama pe Dumnezeu la actiune. Nu promit ca
aceasta este formula eficace si ca Dumnezeu va raspunde la orice rugaciune.
Dumnezeu este suveran sa aleaga ce-i aduce slava si ce nu. Insa cred ca astfel voi
avea rugaciuni christocentrice si nu egocentrice, cred ca astfel Domnul ve fi in
centrul vietii mele de rugaciune, asa cum ma rog ca acest mesaj sa va atinga inimile
si El sa fie in centrul vietii dvs de rugaciune. Amin
2. THE END
◦ In incheiere as dori sa citesc poezia lordului Byron, publicata in sec 19, in care
elogiaza lucrarea lui Dumnezeu ca raspuns la rugaciunea lui Ezechia.
◦ Rugaciune