PROFETIA LUI AGATANGHEL de la … 1272.

Despre Caderea Constantinopolului, Miscarea Legionara, al

doilea razboi mondiala, viitorul razboi greco turc si multe altele

“Agatanghel sau Sfârşitul omului. Prorocie pentru şapte sute de ani despre politiceştile treburi din
Europa”, una din sutele de cărţi “profetice” ce circulau la începutul secolului XX, prin România (care, înca
nu era Mare, dar îşi dorea). Era o traducere a domnului Ion Popescul, “primar de Ploieşci”, spunea că a
tradus-o la 1903 după o ediţie franceză, tradusă la rândul ei în secolele XV – XVI după originalul grecesc.
Lucrarea era scrisă de un monah care trăise în insula Rhodos, pe nume Agatanghel, şi avuse
descoperirea în anul 1272 –’73.

V. Maxim ne informează ca părintele Arsenie Papacioc ar fi avut această lucrare scrisă cu litere chirilice,
această afirmaţie ne pune în situaţia de a face presupunerea că a existat o anterioară traducere în limba
româna, dar scrisă în alfabet chirilic (se ştie că până la începutul sec. XX majoritatea cărţilor româneşti
de cult ortodox erau scrise cu alfabet chirilic).

Iată ce cuprindea această carte. Unele descoperiri erau mai incifrate şi se refereau la perioda renaşterii,
prezentată ca un inceput de apocalips, timp în care oamenii se vor întoarce la slujirea antropocentristă,
care avea să ducă la înalţarea raţiunii omeneşti ca obiect de adoraţie. Virgil Maxim ne mai spune că în
această carte se vorbea şi despre stadiul de decădere, ce începea cu anul 1789, despre revoluţiile din
1830 si 1848, arătând descompunerea unor împărăţii, destre constituirea statelor naţionale în 1920.
Atenţia ne este atrasă de un anumit text din această “profeţie” , este vorba despre “ţara Lupului”,
“ţarăaşezată pe Carpaţi până la Dunăre”.[1]

“În vremea aceasta în ţara aşezată pe Carpaţi până la Dunăre, ţara de la Gurile Dunării, numită şi ţara
Lupului, va apărea fiului omului încins cu sabie de Arhanghel, care va face o organizaţie numită Legheon
(Legiunea Arhanghelului Mihail, Miscarea Legionara, Nota F.N.). Membrii acestei organizaţii vor fi
prigoniti de capul statului, vor fi închişi şi ucişi la răspântii de drumuri, şi mulţi vor fugi peste hotare,
prigoniţi de poporul duşman lui Dumnezeu (Cum de altfel s-a si intamplat cu membrii Miscarii Legionare,
Nota.F.N.).

În timpul acesta ţara Vulturului (Germania, Nota F.N.) va face război cu ţara Ursului ( Rusia, Nota F.N.) şi
în prima parte a războiului Vulturul va fi biruitor. Dar când va fi aproape de inima Ursului, acesta va primi
ajutor de la “fiara de peste ape” şi Vulturul va fi înfrânt. Şi inima lui va fi împărţită în patru. Şi în timp ce
ursul va înainta spre inima vulturului, toate cetăţile ursului vor striga : “pace!, pace!, pace!”. Şi tot
poporul acesta din ţara de pe Carpaţi va cădea în grea robie şi mulţi vor pieri (Comunismul si victimele
facute de acesta, Nota F.N.). Dar Maica Domnului şi Sfântul Ioan vor aduna în potire sângele lor şi se vor
înfăţişa cu el înaintea Tronului Fiului. Şi nu pentru vrednicia lor, ci pentru rugăciunile Ei, cei care vor mai
fi rămas vii vor fi scosi afara din temnite. Şi după o vreme rana Vulturului se va vindeca. Dar ultima
bătălie împotriva “lupilor îmbrăcaţi în piei de oaie” se va da în ţara Sciţilor. Şi atunci acestia vor fi infranti
şi va fi vai de tine “om roşu”. Şi după aceea va porni de pe crestele acestei ţări de pe Carpaţi o acţiune de
reîncreştinare a tuturor neamurilor.”

De reţinut e că C.Z. Codreanu nu cunoştea acest text la înfiinţarea Mişcarii Legionare. Dar prin toate
actele de gândire, de mărturisire şi de realizare, el se găseşte în această viziune împreună cu Legiunea
pusă sub patronajul Arhanghelului Mihail.

Orice judecată, ne mai spune V. Maxim, în afara acestei viziuni este păndită de greşeala de a se fi
împotrivit lucrării dumnezeieşti.

“Dacă lucrarea aceasta este de la oameni ea se va risipi, dar dacă este de la Dumnezeu luaţi aminte ca
nu cumva să vă aflaţi că sunteţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu”

(zicerea lui Gamaliil către membrii sinedriului ce voiau să-i osândească pe Sfinţii Apostoli)[2]

Sursa comentarii [1] si [2]: http://sfarmapiatra.wordpress.com

Sursa foto: http://apologeticum.wordpress.com

Iata si ce gasim la Skartsiuni Dimitriu: “Profetii despre antihrist” despre Agatanghel:

Nici un om binecredincios nu poate sa nege lucrarea si adevarul care adeveresc profetiile despre locul
nasterii, timpul, lucrarea lui Iisus Hristos, rastignirea, Invierea, Inaltarea si amanuntele vietii Lui,
deoarece s-au adeverit conform Scripturii, fiind scrise cu sute de ani inainte. Nici un cititor atent si cu
judecata nu va refuza profetiile lui Agatanghel care a trait la anul 1279 d.Hr. si a profetit, cu o exactitate
demna de admirat, caderea Constantinopolului, timpul robiei grecilor, timpul eliberarii, ca si evenimente
pana la cel de al doilea razboi mondial si dupa acesta.
[...]

Profetia lui Agatanghel

Ieromonahul Agatanghel, care a trait 79 de ani, pe la 1298, a vazut o infricosatoare vedenie despre
cele ce se vor petrece in viitor, pe care le-a si scris. Noi vom relata aici ceea ce priveste tara noastra
(Grecia n.t.).

Grecia va fi luata de la turci, teatrul jafurilor si a distrugerilor. Poporul si cei care conduc se vor gasi in
stramtoare. Dar dupa aceea un popor din Rasarit va veni spre partile de nord ale Greciei. Unit
revenindu-si in sine din tulburarea invadatorilor vor iesi cu toata armata impreuna si vor alunga pe turci
nu numai din Grecia, ci si din intreaga Europa. Unii turci gasind refugiu numai la Mecca (Marul rosu). Iar
Constantinopolul va deveni din nou capitala Greciei.

Acelasi lucru il profeteste si Sf. Cosma al Etoliei, precum si alti barbati sfinti. ”Constantin a inceput,
Constantin va pierde imparatia Bizantului”. Profetia s-a confirmat. Mai mult, a profetit cu admiradila
exactitate si anul cuceririi la 1453. “Si se va implini la anul 1452 pana la 1453, când trebuie sa cada cea
mai mare imparatie in mainile agarenilor…”.

De asemenea prezice cu exactitate timpul robiei grecilor de catre turci. “Si vor fi casele distruse si
sfintele biserici profanate si credinciosii persecutati pana la a opta suta hotarât…”. Dupa cum este
cunoscut anul 1821 reprezinta anul eliberarii.

Agatanghel, cel cu nume sfant, a profetit cele despre cucerirea Constantinopolului, timpul robiei
grecilor, timpul eliberarii lor si a formarii Europei dupa cadere, apostazia Europei Occidentale. De
asemenea a profetit si despre activitatea lui Napoleon si dezastrul acestuia.

Comentariu saccsiv:

Altceva despre profetiile acestui monah n-am gasit. Cine stie o sursa unde o putem gasi integral, chiar
in alta limba, il rog sa dea un semn.

Cititi va rog si:

OBLIGATORIU DE RECITIT:

Lista cu principalele profetii despre Apocalipsa, antihrist si semnul fiarei, postate pe acest blog

Mălin said, on iunie 26, 2012 at 11:10 pm

În total documentul scris in alfabetul chirilic românesc are 10 capete mai am si un fişier PDF scanat în
limba greaca, care pare sa aiba ai multe capete so pe care l-am descarcat de pe site-urile grecesti dar nu
am posibilitatea sa-l urc pe net fiindca am viteza de upload foarte mica…

Şi de aici: http://reader.digitale-sammlungen.de/resolve/display/bsb10133232.html

Iată transcrierea pe care am făcut-o pentru “CUVÂNTUL PROOROCIEI” şi “Capul întâi” din alfaberul
chirilic românesc în alfabetul latin românesc:

CUVÂNTUL PROOROCIEI

Eu fratele Ieronim Agatanghel păcătos şi nevrednică sluga lui Hristos am scris cu sănătoasă minte
aceasta, pe care blagoslovitul Dumnezeu în acest veleat 1279 a mântuirii noastre în ziua Duminicii mi-a
descoperit, precum urmează, care cu toată smerenia în scris am însemnat.

Spre a rămâne în pomenirea urmaşilor a veacurilor viitoare, ştiinţa acestui lucru mare a preaputernicului
Dumnezeu şi ca să-şi pună nadejdea lor la Dânsul minunându-se, cu ce chip marele Dumnezeu
descoperă, şi arată oamenilor, cele mai ascunse din cele viitoare, a cărora numai la Dânsul se păzeşte
cunoştinţa şi o dă aceasta la carele El voieşte şi celora ce trăiesc întru dragostea Lui şi celor de către
Dânsul blagosloviţi.

Capul întâi

Sluga lui Iisus Hristos Adevăratului Dumnezeu şi Mântuitorului neamului omenesc, eu Ieronim
Agatanghel mărturisitorul ieromonah al rânduielii marelui Vasilie, născut fiind la Rodho a Rodhonisului în
anul 79 al vârstei mele la obşteasca viaţă a sfintei rânduielii Marelui Vasilie şi în zi a singuraticei vieţuirii
mele în ziua Duminicii a lunii lui martie, care se numeşte Sfânta Duminică a Pravoslaviei, care este în cea
dintâi săptămână a postului mare, în anul 1279 în Mesina Siciliei, aflându-mă de multe ori tulburat de
multe şi feluri de vedenii în nopţi, în sfârşit întru această sfântă zi a duminicii înspre faptul zilei am auzit
un groaznic glas, venind dinspre partea răsăritului, care ieşea ca dintr-o jalnică şi groaznică trâmbiţă a
mării. Sculându-mă dintr-acest îngrozitor glas şi tremurând cu totul îngrozit, m-am cunoscut pe mine
slab. Şi căzând înaintea icoanei a Răstignitului şi socotind că acum a sosit groaznicul şi cel mai de pre
urmă judeţ, ceream Celui de sus ajutor dar venind iar într-o inimă şi înputernicindu-mă am auzit alt glas
mai dulce, care zicea mie curat unele ca acestea: Ieronime Agatanghele! Nu te teme ci ieşi din cămară şi
te du la grădina cea aproape de mare şi orice ţi se va descoperi scrie-le pe table şi toate cu de-
amănuntul le însemnează şi să nu laşi nici o iotă, ca să nu se şteargă ţie numele tău din cartea vieţii
veşnice. Îndată am ieşit din chilie. Ascultând porunca, m-am dus la grădină după poruncă şi îndată cum
am văzut că pică din cer trăsnete şi săgeţi de foc şi au picat acelea sânge de om, am căzut la pământ şi-
mi ascundeam faţa mea pentru că frica şi tremurul atâta au cuprins puterile mele cele de viaţă încât nu
puteam să-mi vin la sine-mi mai mult şi să sufăr, până când iarăşi dintr-alt unul mai veselitoriu glas am
cunoscut pe sine-mi împuternicindu-mă, care glas imi zicea asa: “Fiul omului scoală-te şi caută către
răsărit, apus, amiază zi şi crivăţ şi orice ţi se va descoperi scrie cu credinţă, spre aducerea aminte
credincioşilor urmaşi.

M-am sculat drept şi cautând spre răsărit, iată am văzut un chip al unui Leu mânios si pe jumătate lungit
asupra unor ierburi prea frumoase şi din slăvita lui privire a pus frică şi cinste. Şi ţinea în mână
pergament din piele de oaie strâns şi scris cu vorbe şi slove doriceşti (de aur) spre înţelegerea oamenilor
şi după ce m-am apropiat eu către Leu şi am plecat genunchii mei la pământ ca să citesc, atuncea Leul cu
blândeţe mi-a zis: “Fiul omului, aşteaptă şi te du îndată la mare, spală trupul tău, apoi te întoarce şi
citeşte, că pentru tine se pazeşte citirea acestei cărţi, dar trebuieşte întâi să te speli şi să te curăţeşti, ca
să nu mai lipsească de la tine pomenirea.”

M-am dus şi mi-am spălat trupul la mare şi îndata m-am întors către Leu, carele a întins pergamentul pe
pământ şi mi-a zis: Citeşte, citeşte, dar fiul omului, sfânta judecată ce este asupra păcatului norodului lui
Hristos, care norod s-a răscumpărat cu preţ mare de către Fiul lui Dumnezeu şi înţelege bine, că păcatul
unui aşa norod nemulţumitoriu (nerecunoscător), strigă înaintea scaunului lui Dumnezeu, pentru care
silit este Dumnezeu să-l muncească”. Am citit cartea cea scrisă şi cuprindea aceste următoare cuvinte:
“Constantin a început şi Constantin va pierde Împărăţia Bizantinească a răsăritului. Fiul omului, numără
de la cel dintâi Constantin până la 12. Număr cu asemenea nume şi vei întâmpina numărul, în care este
să se întâmple aceea ce Dumnezeu a hotărât şi acea sfântă hotărâre nestrămutată va fi: se va împlini ca
la a 4-a sută a 52, până la al 3-lea, în carele trebuie să cadă cea mare Împărăţie în mâinile sarakinenilor
(sarachinenilor ? ?), vor fi dar casele stricate, sfintele lăcaşuri spurcate şi credincioşii izgoniţi, până la a 8-
a sută cu hotărâre.

Fiindcă voieşte Dumnezeu ca să cunoască norodul dreptatea lui şi să priceapă greutatea Preaputerniciei
Lui drepte şi să se pocăiască şi să alerge iarăşi către Dânsul şi după acestea plăcut şi bine primit să se
facă. Dar fiul omului nu te teme, se va întoarce de iznoavă către dar şi va fi mult mai slăvit decât cei
dintâi, sub această stăpânire a lumii care are să fie în stricăciune, vrea Dumnezeu să supună de iznoavă
nenumărate neamuri nouă şi decât cele dintâi mai multe. Şi precum se află Israeliticescul norod, supus
Lui Nabucodonosor, aşa va fi norodul acesta supus necredincioşilor agareni până la vremea hotărâtă şi
va rămâne robit sub jug până la a 4-a sută deplin. (cum am zice: care până astăzi la 1818 sunt 365).
Citind această mare hotărâre, am rămas din durerea inimii mele ca o piatră fără de simţire. Am căzut la
pământ şi cu mare bocet şi cu multe lacrimi plângeam prăpădenia Vizantiei. În urmă trezindu-mă din
glasul unui preacucernic bătrân şi uitându-mă am văzut un cinstit bătrân cu barbă lungă şi albă şi faţa lui
strălucea ca soarele.

Acesta a pus mâna la umărul meu cel drept şi mi-a zis cu blândeţe: “Scoală-te fiul omului şi te uită spre
apus şi orice vei vedea scrie spre pomenirea urmaşilor din credincioşii lui Iisus Hristos”.

Eu m-am sculat şi am căzut înaintea acelui cuvios bătrân, care luându-mă de mână, m-a întors spre apus
şi îndată mi-a grăit aşa:

“Agatanghele, sluga lui Dumnezeu, uneşte această vedenie cu ale proorocilor, deşteaptă duhul tău,
socoteşte vedenia lui Iezechil şi a lui Isaia şi înţelege aceea ce lipseşte acolo, spre împlinirea celui ce
trebuie să se întâmple în vremea sa şi apoi împreunează aceea cu vedenia fiului lui Zevedeu şi alăturează
vedenia ta cu acelea ce ei au văzut şi au zis şi au scris către evraicescul norod şi scrie tu aceasta
asemenea spre învăţătura creştinescului norod, pre carele cu sângele Său l-a răscumparat, precum
orânduiala îţi arată şi te învaţă, ca nu cumva pentru cele viitoare să te îndoieşti. Ci dar m-am uitat spre
apus şi îndată am văzut din valurile mării că ieşea o mare minunată lebăda albă. ( Kiknu) [Cycnus
(Κύκνος) or Cygnus] – lebădă- albă adică o pasăre mare ce se află în părţile Indiei şi aripile ei cu multe
vopsele zugrăvite ca cum ar fi fost împodobite cu picături, carele avea ochi purtători de foc şi din fruntea
lui ieşeau două coarne ascuţite şi înfocate ca oţelul şi între coarnele acelea două era o stea în fruntea
lebedei strălucind şi arătând vedere de om. Lebăda ţinea în pliscul ei o curea, adică pergament, adică din
hârtie de piele de oaie, lungă de 9 coţi şi lată de 7 coţi, şi era scris în slove latineşti cu sânge de om.
Pergamentul cuprindea cuvintele, pe care Dumnezeu le-a arătat slugii sale, lui Agatanghel, care le-a
însemnat pe acestea după rânduială într-această următoare povestire:

Am vazut sub picioarele lebedei trei coroane mari de aur împărăteşti şi strălucea de multe pietre
scumpe şi avea fiecare coroană tipărită o slovă din azbuchile latineşti, cu vopsea neagră. Şi iată am văzut
că în pergament se mai vâra, adică se mai adăuga şi am văzut acelea scrise aşa: Se va naşte în ţara
Cado ?? un fiu al unui om şi iată un monah cu carte nouă şi cu condeiu întovărăşit a venit. Şi domnul
satanicesc diafendisea (apăra, proteja) lucrările aceluia. Şi iată împăratul nu îndrăznea să-l supuie pe
dânsul. Şi iată înţeleptul monah împreună aleargă cu mult norod şi blesteamă romaniceasca cetate,
alcătuieşte pravile şi dogme şi împăratul nu putea sa-i stea lui împotrivă. Va vedea stricăciune singur
stăpânitorul neputând să folosească. Şi iată am văzut pe împăratul că a lepădat porfira şi coroana şi iată
el împărţind pe două împărăteştile slujbe bisericeşti, a trecut îndată din lume spre singuratică vieţuire. Şi
iată fiul lui s-a făcut stăpânitor coroanei Ispaniceşti. Şi iată am văzut că fratele lui trecea încoronat Kesar
(Cezar) la Germania.

Apoi am văzut şi în carte şi zicea aşa. Fiul omului, pe doi Karoli se va sfârşi neamul prea preputernicii
acestei case. Apoi la Germania în scurt după puţină vreme mai pe urmă, în sfârşit se sfârşeste, prin două
femei şi spre urmarea austriceştii mărimi străini stăpânitori vor intra.

Eu văzând îngrozirile acelea trăsnitoare în carte, am plâns cu amar! Dar în zadar lăcrimam. Şi iată un
înger atingându-se de mine mi-a zis:

“Vezi, vezi, fiul omului: acest ram care odrăsleşte din măslin, acesta de grabă se va usca, dar era îndoit.
Şi iată am văzut că s-a uscat şi s-a aruncat în foc. Şi asupra celei dintâi coroane era un ( A ). Iar asupra
celei de-a doua era un ( S ). Şi asupra celei de a treia era un ( D ). Am văzut alte trei coroane asemenea,
dar mai proaste şi nu atâta de mare preţ şi asemenea asupra fiecăreia, erau trei slove negre: un ( S ), un (
V ) şi un ( I ): şi pe lângă acestea erau la pământ cununi mai mici ca la număr de 30. Apoi peste acestea
am văzut 7 cununi ţinându-se una de alta, toate din mari şi mici mărgăritare alcătuite. Şi iată cinstitul
acela cu barba albă îmi zicea aşa: “Fiul omului, coroanele acestea pe care tu le vezi sub picioarele
lebedei, sunt acelea din trei stăpâniri puternice ale Germaniei. Cele 30 cununi, unele sunt stăpâniri care
de la biserica apusului se vor răzvrăti la Germania şi cele 7 cununi sunt cele 7 eparhii ale neamului
Belgilor, care vor sfărâma jugul din sila ce-i va cuprinde pe dânşii şi aceasta pe care tu o vezi scrisă, la a
5-a sută şi la al 80-lea an se va întâmpla”, şi acestea erau în carte.

După ce a ieşit lebăda la pământ, iată s-a făcut mare fum ieşind din mare, care întuneca tot aerul
înfocat. Dar puţin după aceasta, am văzut din valurile mării, că ieşeau la uscat două vederi omeneşti
însufleţite, în chip de doi preoţi, care s-au închinat (până) la pământ de trei ori, zicând aşa: “Ţie ţi-au
plăcut Doamne! Amin!”

Apoi s-au apropiat de lebădă şi unul ţinea în mâna lui o carte mare şi o trestie, iar celălalt ţinea o icoană
săpată ca un chip de idol şi o secure ascuţită, cu care tăia picioarele idolului, sfărâmându-l pe dânsul,
cioplindu-l mărunte bucăţele. Şi iată am auzit glas mult tânguitor ieşind de la Idol şi zicând aşa către
preotul care îl tăia: “Aşa, aşa, acest fel cu cuviinţă tu metaheriseşti (a metaherisi) Idolul al prea apusului,
care mai înainte de câteva veacuri a spurcat cele sfinte legiuiri ale Preaputernicului.” Apropiindu-mă de
lebădă şi plecându-mi genunchii la pământ, am început a citi scrisoarea tăbliţei şi am văzut că zicea aşa:
“Fiul omului citeşte bine şi cu amăruntul şi scrie acestea toate cu înţelepciune spre povăţuirea
creştinătăţii apusului, vai! vai! vai! Ţie iţi zice cele scrise şi vai de tine cetate mândră şi rumenită şi care
te îngâmfezi de semeţia fuduliei, clăteşte pe munţi şi cu mândria ta cea semeaţă si prea înălţată, mai pe
urmă atinge-te de norii văzduhului.

Aşa, aşa, vei fi necurată răpită şi tulburată, tu risipita vei fi, împărţită ca chipul acesta, pe care tu aicea îl
vezi. Se răpesc de la tine cele de multă cinste coroane, încă şi celelalte, pe care lebăda calcă şi vei
rămâne văduvă ocărâtă, ca făcută în curvie şi ca o curvă. Şi ca una fără-de-lege ţiitoare lui satana.
Citeşte, citeşte, sluga lui Dumnezeu şi însemnează toate foarte bine spre înţelegerea viitoare. Duşmanii
mei te vor lăsa, iar prietenii mei şi credincioşii viteji ai crucii te vor veacui după aceasta, nu se vor ivi mai
mult urmele hulii tale. Pentru că blestemul cu îndestulare va cădea peste tine. Pângăriţii tăi idoli, care
mă pângăresc se vor pierde şi cu acest condei cele cu mândrie nelegiuiri ale tale se vor însemna într-
această nouă carte, care vezi în mâna acestei închipuiri însufleţite, care se va naşte şi se va arăta
biruitoare în Germania la cea mai sus scrisă sută. Aşa, aşa, fiindcă în cartea Lui va însemna urmările tale
cele rele şi cele împotriva Mea hule ale tale. Măcar că bine mă ştii şi cunoşti, cum că Eu sunt Alfa şi
Omega. Întru toate acestea te-ai împotrivit şi ai spurcat sfintele mele închinăciuni.

Sluga lui Dumnezeu, către a 3-a sută cu ziua soarelui se va împlini proorocia, pe care tu o vei prăznui şi
nu vei uita măcar o Iotă. Pentru că ziua aceasta s-a orânduit din veac şi o vei prăznui aceasta foarte
pentru că lucru vrednic este şi va fi bătrâneţilor tale în viaţă veşnică. Deci dă laudă zicând: Sfânt, Sfânt,
Sfânt, Domnul Savaot, Dumnezeul Împăratul lui Israel, că după 300 de ani se va împlini. Aşa este şi va fi.
Amin.

Răspunde

Mălin said, on iunie 27, 2012 at 2:06 pm

http://www.scribd.com/doc/79002526/HRISMOS-Proorocie-a-fericitului-Ieromonah-
Agatanghel#fullscreen

Transcrierea pentru “Capul al 2-lea” din alfabetul chirilic românesc în alfabetul latin românesc

Capul al 2-lea
 Germanie! Germanie! Vai, Germanie! Pentru că te văd neunită şi mult împărţită şi plină de duşmănie.
Slova ce este asupra ta: S. Va răsturna fălirea romanicească şi te va îmbrăţişa antihrist. El îţi va da ţie
multă putere şi te va îndestoinici şi vei gândi întru tine că eşti fericită şi pravoslavnică. Dar eu te văd
înşelată şi te înştiinţez de aceasta fără adăugire. Că vei rămâne fără de preoţire, precum iudeii, care au
omorât pe Fiul lui Dumnezeu în cetatea lui David. Aşa, este dar precum este adevărat, eu ştiu că tu vei fi
puternică prin mijlocirea unei întâmplări ca aceasta, vei fi dar încercată din cele nou arătate eresuri, dar
vei fi hulită pentru răzvrătire. Iar norodul tău cel urmaş după tine va fi mai norocit şi decât cei mai
dinainte mult mai îndestulat. Laud şi voi lăuda prostimea ta, iubeşti vinul şi credinţa ta şi ivirea
Evangheliei împlineşte rânduiala slujbelor. Dar o, Dumnezeule! (sfârşitul şterge toată buna începere) văd
apostazie spre tine intrând şi răpind rădăcina: râvna ta se împuţinează, prietenii tăi se înstrăinează
adunând atâtea eresuri noi câte sunt vopselele aripilor lebedei celei albe. Va fi pentru tine mai mult ca
nevăzută mărturisire a Dumnezeiescului Miel ce L-au înjunghiat pentru izbăvirea noastră.

Văd omorâte praznicele, şchioapătă credinţa, nebăgată în seamă, jertfele şi cele mai presus de
înţelegere sfântă. Pe urmaşii tăi îndărătniciţi şi cai (cam) slobozi şi neînfrânaţi, corabie fără de cârmă şi
fără de ocârmuitor. Biserica ta fără de temei: grea cădere, jalnică întâmplare, o Dumnezeule minunează-
Te! Dar fiul omului, Dumnezeu apără pe eretici şi răbdarea lor o ajută. Pentru că dintru această
ereticească Germanie şi printr-însa trebuie să se înalţe adevărul după aceasta şi nemincinoasa
închinăciune a pravoslavnicei credinţe. Aceasta mai mult decât celelalte neamuri va răsplăti cu
statornicie apostolicescului adevăr. Aşa este şi aşa va fi, Amin. La răsărit va fi fericirea ta. Dogma la dânşii
va străluci. Amin. Amin. Amin.

Mălin said, on iunie 27, 2012 at 2:14 pm

Transcrierea pentru “Capul al 3-lea” din alfabetul chirilic românesc în alfabetul latin românesc:

Capul al 3-lea

O fudulă cetate! Adevărat te-ai vopsit în sânge de om. Împăraţii tăi varsă pâraie de sânge prin
mărturisirea celor drepţi şi credincioşii lui Hristos, ca nişte jertfe la căsăpie, alerga ca turmele. Unde este
acum buna credinţa ta; unde îţi este râvna ta; adevărat, adevărat, te văd ruşinându-te. Dar neblândeţea
ta te-a făcut să te răzvrăteşti şi acum eşti nelegiută şi jefuitoare de cele sfinte şi pentru că asupra
dreptăţii ai hulit, Dumnezeu pe tine te-a părăsit, Dumnezeu te leapădă şi diavolul te stăpâneşte. El este
mândru şi mincinos: tu te-ai făcut pradă lui, fata lui şi de multe ori pentru aceasta vei fi ah neînfrânată şi
preacurvită şi de nimic, răsăritul te va smeri şi vei fi lui robită şi supusă. Răzvrătitorii tăi vor râde în
capetele cele încununate a Calcanului tău, nălucire de sub pământ. Porfirele tale vor fi de dânşii rupte,
coiful lepădat sub picioare şi coroana ta aceea de trei împărăţii fi-va călcată de către caii aceştia nebuni.
Stăpânirea ta va înceta şi ungerea cea leviticească vei vedea-o schimbată şi va vedea lumea schimbarea
ta, ai ascuns adevărul cel veşnic şi cu minciuni l-ai voit. Ai batjocorit sfinţenia Mea, pe care o am
întemeiat la răsărit. Te-ai prefăcut în crâşmă de pierzare şi peştera tâlharilor. Ai pus înnoire la credinţa
oamenilor şi ai prădat biserica Mea. Piatră peste piatră pe zidurile tale nu va rămâne: Şi vei fi pustiită ca
sfânta cetate a lui David. Răsăritul va străluci asupra ta: Tu prin foc vei fi încercată şi vei ajunge piatră în
capul unghiului. Aceasta va smeri pe fudulul grumazul tău. Închinându-te vei merge a te inchina
împreună cu care va stăpâni jertfelnicul de la Vizantia. Amin.

Vai ticălosule răsărit, asemenea vei fi până la a 8-a sută, pentru că te văd tare silit şi vândut de către
neprietenia cea latinească. O ramule răzvrătitor, atunci dar te vei smeri când vei suferi tulburare,
pângăririle tale se vor preface în dureri, precum femeia în vremea naşterii: Suspinurile vor şterge
plăcerile tale: Îndestulările se vor preface în râuri de lacrimi şi bătăi de inimă: Nestrunitele pofte ale tale
se vor întoarce în post şi în pocăinţă: Vei scânci ca un lup flămând, frâul struneşte dinţii şi cu frâu şi cu
zăbală se vor sfărâma fălcile tale. Verigă de fier vârtos va trece prin despărţiturile nărilor tale şi din
necuvioasa buza ta va vărsa picături de otravă pierzătoare. Năpârcă întru naştere se va sfârşi slava ta.
Amin.

Hidra cu şapte capete, turnul Babilonului, cel ce este de-a pururea cel veşnic va răsplăti ţie şi te va
omorî. Fiul omului uneşte vremea şi numără sutele şi vei vedea că se arată tot fără îndoială. Dar mai
îngăduieşte încă, împuterniceşte-te şi statorniceşte-te pentru că slava veşnicului Dumnezeu la tine după
aceasta în lume se va arăta. Fii credincioasă, fii statornică până la moarte şi vei lua cununa vieţii veşnice.

Mălin said, on iunie 25, 2012 at 11:36 pm

Despre profetiile lui Agatanghel

Reiau comentariu care l-am pus la articolul: “22 iunie 1941. Ion Antonescu: “Ostasi, Va ordon: treceti
Prutul!”

Este vorba de profetia Ieromonahului Agatanghel care poate fi gasita in cartea “HRISMOS’, cartea despre
care vorbea si Parintele Cleopa Ilie

Cartea aceasta “Hristmos”, Descoperirea fericitului Agatanghel, 1327, a avut-o parintele Ilie Cleopa de la
Sihastria in mana lui. Parintele Cleopa nu mai are aceasta carte. Exemplarul 2 fara talcuirea vedeniilor
este de la Manastirea Neamt.
Virgil Maxim spune ca: Agatanghel sau Sfârşitul omului. Prorocie pentru şapte sute de ani despre
politiceştile treburi din Europa, aşa se numea cartea care circula în anii aceia în închisoarea Aiud. Eram
tot cu Anghel Papacioc în celulă când ne-a parvenit şi nouă. Domnul Trifan o citise şi i-o aducea lui
Anghel. Această prorocie stârnise multe discuţii printre legionarii închişi. În prefaţă, Ion Popescul, primar
din Ploieşci, spunea că a tradus-o la 1903 după o ediţie franceză tradusă la rândul ei în secolele XV-XVI
după originalul grecesc. Lucrarea era scrisă de un monah care trăise în insula Rodos, pe nume
Agatanghel, şi avusese descoperirea în anul 1272-73.

După eliberare (1964) am căutat-o prin toate bibliotecile şi n-am găsit-o. Am fost şi la părintele Arsenie
Papacioc şi l-am întrebat despre ea. A avut-o scrisă cu litere chirilice, dar nu mai ştia ce s-a întâmplat cu
ea.

…………………………………………………………………………………………………………………………………

Iar cartea despre care vorbeste Virgil Maxim si pe care a avut-o si Parintele Arsenie Papacioc scrisa cu
litere chirilice o puteti gasi aici:

http://reader.digitale-sammlungen.de/resolve/display/bsb10133232.html

Cele mai vechi documente si carti ale neamului romanesc (atat istorice cat si bisericesti) sunt scrise cu
alfabetul chirilic…pentru ca pana la venirea lui Alexandru Ioan Cuza in cele 3 principate (Tara
Rumaneasca, Moldova si Transilvania) nu exista alfabet latin, tot ce se scria era in alfabetul chirilic..

Alfabetul latin a aparut prin asa-zisele reforme ale lui Cuza…

Si asta cred ca a fost o strategie a masonilor pentru a face pe tot mai multi sa creada ca noi dacii am fi
fost romanizati si asimilati de catre imparatul Traian

De aici eu am mirosit ca nu este ceva in regula, alfabetul latin a fost introdus la ordinele masonilor
tocmai pentru a ni se pierde originile si a ni se modele istoria..

Răspunde
Mălin said, on iunie 26, 2012 at 12:51 am

Din cartea “Pelerinul Roman”:

Din Cartea “HRISTMOS”, Descoperirea fericitului Agatanghel, de Zosima, tradusa in Man. Neamt, anul
1905.

Parintele Cleopa ne-a spus ce-si aminteste din aceasta carte, care nu se stie unde a disparut. Au fost
doua carti, aceasta din 1905 avea si talcuirea vedeniilor, iar cealalta – a doua – reda numai simplu
vedeniile. Zosima Pascal a tradus cartea fiind la Muntele Athos.

Fericitul Agatanghel a vazut in insula Corsica o vedenie ca aceasta: Un vultur iesea din mare, cu aripi de
aur si cu perle pretioase, iar vulturul a strigat… ” Agatanghel, Agatanghel … ” Sfantul s-a speriat, dar
glasul i-a zis: “Nu te teme!. A iesit sfantul la marginea marii si a vazut o harta de piele, pe care era
intreaga Europa, iar pe harta aratau fiecare tara, Romania – R, Grecia – G, Rusia -RS, Italia -I, iata
profetiile referitoare la fiecare tara:

Italia

“Am vazut o femeie, pe curva Servastopi, care zicea: Fosta-am tiitoarea unui imparat, dar mi-am pierdut
fecioria”. Imparatul este Hristos, tiitoarea este Biserica Italiei. In anul 1054 prin ruperea Bisericii catolice
de cea ortodoxa si-a pierdut fecioria dogmelor. A pierdut curatia dogmelor originare ortodoxe. Mare
pacat. Zice Agatanghel: ca daca ce se va face imparatia crestineasca a rasaritului, va veni Papa de la apus
si se va uni cu Biserica Rasaritului si se vor face una precum au fost si mai inainte”.

România

Am vazut 3 focuri pe o movila inalta pe Dunare, un glas striga: Romanie, Romanie, sfarsitul necazurilor
tale un 5 si 50, adica 550 de ani. Vedenia are loc la anul 1327+550 de ani=1887, cand Romania si-a
dobandit independenta.
Apoi am vazut un bou si un leu.

Boul este mult luptator, dar va scoate drepturile sale, anul 1916 biruinta. De cand e tara aceasta a avut
numai de suferit, dar a rabdat ca si boul, este boul de pe stema Moldovei.

Leul este prea viteaz, se va ridica deasupra cocosului (Ungaria). Cocosul insa va scoate ochii leului, i-a
scociorat in 1940, ne-a luaat Ardealul, dar Leul (Transilvania) a luat inapoi de la unguri Ardealul.”

“Si atuncea se vor duce toti la dansul din toate partile si isi vor cere partile tarilor care au fost robite de
alti imparati, si isi vor lua locurile care le au stapanit altii cu nedreptate, pentru ca, zice: se vor intoarce
fiecare la cuiburile parintesti, ca zice Sf. Metodie: si boul va ragi, adica tara noastra (Romania), care era
de jaful tuturor. Asisderea vor face natiunile, si isi vor lua partile lor fiestecare. Ca imparatul acesta asa
va fi de pasnic, ca va fi ca un tata al tuturora. Romania va lua toate hotarele sale! “

Ungaria

“Amaratul de cocos (Ungaria) se retrage in tara lui si nu mai canta altul niciodata”. Nu va mai canta
Ungaria in Romania niciodata.

Germania

Spune profetia, ca va veni inapoi la ortodoxia la care a fost mai inainte de a ajunge protestanta. Si
Biserica romano-catolica se va intoarce la ortodoxia rasaritului.

Rusia

Am vazut 4 stalpi … Am auzit un glas: Rusie, Rusie, sora mea iubita, unde este buna ta credinta? De ce ai
facut din Biserici grajduri? La tine va straluci faclia adevarata (ortodoxia), vei fi mult mai iubita la urma,
mai mult decat dintai”. 70 de ani Biserica Rusiei a fost prigonita 1917-1987, iar acum s-au terminat cei
70 de ani de prigoana, dupa cum au profetit sfintii rusi: Serghie de Radonj, Sf. Serafim de Sarov, Sf. Tihon
de Zadonsk si alti sfinti rusi.

Cartea aceasta “Hristmos”, Descoperirea fericitului Agatanghel, 1327, a avut-o parintele Ilie Cleopa de la
Sihastria in mana lui. Parintele Cleopa nu mai are aceasta carte. Exemplarul 2 fara talcuirea vedeniilor
este de la Manastirea Neamt. Cele de mai sus parintele Cleopa le mai tine minte.

Răspunde

Mălin said, on iunie 26, 2012 at 12:55 am

Din arhiva ACADEMIEI ROMÂNE:

AGATANGHEL, Ieromonahul

585. ~ Hrismos adecă prorociia a fericitului ieromonah Agatangghel[!]. A monahiceştii stării a marelui
Vasilie, care sau făcut la annul 1279 la Messinii a Sichelii, şi tipărindusă întâiu din sf[i]nta Pronie la annul
Mântuirii 1379 la Agatopolii, iară adoăoară din grecéşte în rumânéşte sau tipărit la anul 1818 în
Moldaviia, şi acum mai îndreptândusă la curectură sau tipărit după cum să véde. [Bucureşti], 1838. (19 x
12). 58 p., 5 f. [=Catalogul cărţilor Libr. rom. Iosif Romanov şi I. Popovici în Bucureşti şi la Visarion Rusul
dela Bărăţie păste drum]. (I 94117)

Cu caractere chirilice. Localitatea dedusă după reclama librăriilor de la sfârşitul textului.

586. ~ Idem. în anul 1848. (18,5 x 12). 43 p. (I 176863)

Cu alfabet de tranziţie. La sfârşitul textului, semnează D. D. G. Se pare că această ediţie a apărut în

Moldova (vezi ediţia din 1892 apărută la Galaţi).

587. ~ Hrismos adecă prorociea fericitului eromonah Agatanghel A monahiceştii stării a Marelui Vasilie.
Ed. III. Iaşii (Tip. Franţezo-Romănă a lui D. Gane), 1850. (19,5 x 13). 39 p. (I 60517)

Cu alfabet de tranziţie. Lipsă coperta.

588. ~ Idem. Fiind făcut la Mesini în Sichelia, în anul 1279. Acum întâiu din Sfânta Pronie s’au dat în
tipăru la Agatopoli la anul 1379, Iar acum la anul 1859 s’au retipărit de G. P. C. Bucureşti (Tip. Copainig),
1859. (20 x 15,5). 39 p. cu il. 1 ½ sf. (I 60569)

Cu alfabet de tranziţie. Fără copertă.

589. ~ Idem. Ed. IV. Bucuresci (Tipografia Naţională a lui Iosif Romanov et Comp.), 1859. (21 x 12,5). 39
p. (II 598529)
Cu alfabet de tranziţie. La p.[4] menţiunea: “…eară a doua oară din greceşte în româneşte s’au tipărit la
anul 1818, 1838 şi 1850 în Moldavia, şi acum earăşi în Bucureşti”.

590. ~ Hrismos adecă prorocirea fericitului Ieromonah Agatanghel a monahiceştei stări a Marelui
Vasilie. Ed. V. Bucuresci (Typ. Alessandru A. Grecescu), 1877. (21 x 14). 38 p. 1 leu. (II 412018)

591. ~ Hrismos adecă prorocia fericitului ieromonah Agatanghel a monahiceşcii stări a marelui Vasile
care s’au făcut: La anul 1279 la Meesina Siciliei, şi tipărindu-se întâi din sfânta Pronie la anul mântuirei
1379 la Agatopolu, iar a doua oară din greceşte în româneşte s’au tipărit la anul 1818 în Moldavia, şi mai
îndreptându-se la corectură, s’au tipărit dupe cum se vede în anul 1848 şi acuma Ediţiune lucrată pe
comptu Pictorului Ioan Matfeef (Rusu). Galaţi (Tipo-Lit. G. Bălăşescu), 1892. (20,5 x 13). 38 p. (I 63220)

La sfârşitul textului semnează D. D. G.

592. ~ Hrismos adecă Proorociea fericitului Ieromonah Agatanghel a monahiceştei stări a Marelui
Vasilie. Ed. V. Bucureşti, Schitul Icoana (Tip. Progresul), 1914. (20,5 x 13). 40 p. 30 bani. (Publicaţiuni
româneşti. Prodromul din Sfântul Munte Athos în folosul Mănăstirii) (II 408737)

http://www.biblacad.ro/bnr/brmautori.php?aut=a&page=130&&limit=10

Mălin said, on iunie 26, 2012 at 11:53 pm

Din cartea:

SFÂRŞITUL OMULUI

CULES DIN SFINTELE SCRIPTURI

de Smeritul între monahi ZOSIMA PASCAL din Sfânta Mănăstire Neamţu, la 1905

http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfarsitul-omului.htm

4. 1. Din vedeniile lui Agatanghel Ieromonahul care a fost la anii de la Hristos 1274
AM CITIT cartea ce cuprinde aceste cuvinte: Constantin a început, Constantin va pierde împărăţia
Vizantiei, a Răsăritului (Constantinopolul). Fiul omului, numără de la cel dintâi Constantin până la al
doisprezecelea cu acest nume şi vei vedea numărul în care are să se întâmple ceea ce Dumnezeu a
hotărât. Această sfântă hotărâre, nestrămutată va fi; şi se va împlini la anul 1452 până la 1453. Când
trebuie să cadă cea mai mare împărăţie în mâinile agarenilor (turcilor). Dar, fiul omului, nu te teme; se
va întoarce din nou către dar, şi va fi mult mai slăvită decât cea dintâi. După această stăpânire a lumii,
care are să vină în stricăciune, vrea Dumnezeu să ne supună, nouă, din nou, nenumărate neamuri, mai
multe decât cele dintâi. Aceasta va smeri grumazul tău cel mâdru, închinându-te vei merge a te închina
împreună cu care va stăpâni jertfelnicul la Vizantiea. Amin.

Tâlcuire

Aici zice Agatanghel că, după ce se va face împărăţia creştinească a Răsăritului, va veni Papa de la apus şi
se va uni cu Biserica Răsăritului şi Bisericile se vor face una, precum au fost şi mai înainte.

Agatanghel

Vai, ticăloase Răsărite, asemenea vei fi robit la a opta sută deplin, pentru că te vezi tare silit şi vândut de
către neprietenia cea latinească. Dar mai îngăduieşte încă, intăreşte-te pentru că slava veşnicului
Dumnezeu după aceasta la tine se va arăta. Fii credincios, fii statornic (în credinţă) până la moarte şi vei
lua cununa vieţii veşnice.

Tâlcuire

Aici Agatanghel prooroceşte pentru Germania.

„Noaptea va fi luminată şi lină, pentru că tu vei pierde mândria cea latinească, şi vei vedea mândria ei
smerită căzând cu durere, ca să cânte cântare împreună la răsărit (care este locuinţa Mea). Amin.”
Aici se arată că Germania are să silească pe Papă ca să meargă la Constantinopol să se închine şi să se
unească cu Biserica Răsăritului, ca Biserica să fie una, după cum una a fost de la începutul creştinismului
până la anul 1054.

Agatanghel

„Groaznic veac va face, pe al doisprezecelea număr de aur.”

Numărul acesta, despre care se zice, are să fie în vremea împăratului celui bun, care are să fie pus de
îngeri, şi apoi va curge miere şi lapte. „Şi vor înceta furtunile, cincizeci de ani. Vei împărăţi cu alinare,
adevărul va triumfa, cerul se va bucura de slava cea adevărată: şi se va înălţa dreapta credinţă
(ortodoxă) şi va sălta, sărind ea de la răsărit către apusuri, ca să se fericească şi să se înfricoşeze barbarii
ca, tremurând cu capul, degrabă să fugă, părăsind pe maica cetăţilor lumii. Atunci Dumnezeu va fi slăvit
şi vor vedea oamenii lucrurile atotputerniciei Lui; aşa facă-se şi aşa să fie.” Amin.

„Se va arăta pace pe pământ;” după aceasta urmează pierderea agarenilor (turcilor), şi biruieşte
Apostoleasca Biserică.

„Auzeam un glas strălucit înspre munţii dinspre ţărmurile Dunării (adică de la români), aşa zicând: „Un
cinci şi cincizeci este hotărât pentru sfârşitul necazurilor” (adică la anul 1855, în care se zice de
eliberarea ţării noastre de sub jugul agarenilor).

„La Crivăţ, pe movilă înaltă, s-au arătat trei focuri; şi iată, am văzut că între dânsele bătea tare război,
spre pierderea unui tulburător. Şi, iată, auzeam cuvintele acestea în limba latinească; multe, vrednice de
minune, trebuie a vedea, dar cele mai înalte, înaintea poftei a întinde nu se poate.”

Această inscripţie este scrisă pe piatra de deasupra mormântului Sfântului Constantin, cel dintâi împărat
al creştinilor şi s-a tălmăcit de către Ghenadie Scolasticul din porunca împăratului grec Ioan Paleologul,
la anii 1430 (cu 23 de ani mai înainte de a fi cucerit Constantinopolul de către Sultanul Mohamed al
doilea).
Acest Ghenadie, după luarea Constantinopolului de la creştini de către turci, a fost cel dintâi patriarh,
pus de Sultanul Mohamed, pentru multa lui înţelepciune.

„La indictionul întâi al împărăţiei lui Ismail, numit Mohamed, va birui neamul Paleologilor; şi cetatea de
pe şapte munţi (Constantinopolul) o va lua şi încă va împărăţi.”

„Şi neamuri multe va răsturna şi ostroavele va pustii până la punctul Chesin (Marea Neagră) şi până la
vecinii ei de la Istru (Dunăre). Acolo va fi hotarul şi se va opri. Şi în al 8-lea indict Peloponesul va birui.
Iară în al 9-lea indict se va oşti asupra părţii Crivăţului, în al 10-lea indict va supune pe dalmaţi, şi iară se
va întoarce, după un timp, cu război mare la dalmaţi; şi pe unii îi va zdrobi. Mulţimea neamurilor la
război se vor aduna cu cei de la miazănoapte, pe mare şi pe uscat, şi pe Ismail vor birui, iar pe un
strănepot al lui îl va lăsa să împărăţească scăzut şi mic. Iar neamul celor plăviţi (ruşii) cu celelalte puteri
într-o unire, pe Ismail îl vor zdrobi desăvârşit. Apoi război mare se va face de la toate neamurile, cu
cruzime până la al 5-lea ceas şi glas de sus le va striga: „Staţi, staţi cu frică! Alergaţi, cu multă sârguinţă,
către părţile drepte ale cetăţii şi veţi afla un bărbat minunat şi viteaz, pe acesta puneţi-l împărat, că iubit
îmi este Mie şi, pe dânsul primindu-l, voia Mea veţi împlini.”