1

Valeriu Sterian
Si Compania de sunet

Veac XX
Dan Bădulescu

Veac XX este al doilea album al lui Vali, după Antirăzboinica (1979). A fost
înregistrat în primăvara lui 1982 în studioul Electrecord având ca trupă de acompaniament
formația Compania de sunet. Aceasta a fost înființată în 1979 ca backup pentru Vali, pentru
a da o susținere mai folk rock în cântările live.
În timpul verii Vali cânta împreună cu Mircea Bodolan la restaurantul „București”
de la Mamaia, și împreună cu ei Compania de sunet în diferite componențe. În vara lui
1981 am fost și eu la mare încercând o formulă în care eu eram chitară și voce, Edi Bălașa,
fost chitarist la Basorelief acum la bas, și Lucian Rusu fost la FFN la tobe. Din varii motive
acest proiect a eșuat, noi ne-am risipit, dar Edi a dorit să rămână pe litoral. Astfel, la
restaurantul București s-a întâlnit cu Vali care tocmai căuta chitarist, eu, cum spuneam, m-
am întors în București, dar Edi a cântat atunci în Compania de sunet. Am spus acestea
 2

deoarece o parte din cântecele de pe album s-au compus și aranjat în acea perioadă în
formula cu Edi.

La sfârșitul lui 81 și începutul lui 82 am cântat în paralel în două formații: Roșu și

Negru și Compania de sunet, evident nu simultan și succesiv. Formula Companiei de sunet
cuprindea pe atunci în afară de Vali și de mine pe Ioan Ranga la bas și Iulian
Constantinescu la tobe. Pozele de pe disc sunt luate dintr-un turneu în primăvara lui 82.
Având instrumentele mele la Roșu și negru, Edi mi-a împrumutat echipamentul său, în
poză se vede o chitara lui, nu-mi amintesc marca. Pe disc însă am cântat pe instrumentele
mele de atunci, o chitară Aria Stratocaster copy și o stație Peavey de 50 de W.

Vali cânta pe o chitară Yamaha, Nelu

pe un bas Jolana, Iulian pe niște tobe modeste!
Acestea erau condițiile celei mai cunoscute trupe de
country rock din România de atunci...
Am menționat termenul de country-rock
deoarece mi se pare cel mai apropiat de ceea ce
conține acest album, stil și sound omogen, fără mari
fluctuații. Piesele îi aparțin ca și la precendentul
album în întregime lui Vali, o parte din ele se cântau
și în concert, altele nu, fiind prime audiții sau din alte
motive.
 3

Piesa de deschidere a albumului se numește Bun găsit1, versuri Vali Sterian:

Iată că vin să vă întreb acum

Ce-ați mai făcut de când nu ne-am văzut
Câți s-au născut și câți au mai căzut
Și care din voi s-a rătăcit pe drum

Aveți de toate și destulă pâine

Copiii v-au crescut și merg la școală
Dacă-ntre timp v-a mai căznit vreo boală
Și câte griji vă mai așteaptă mâine

Vă cer iertare dacă-ntreb prea multe

Aștept oricum răspunsul la-ntrebări
Vorbiți-mi despre voi și de schimbări
Ca unui prieten care vrea s-asculte!

Și iarăși vin să vă întreb cinstit

De voie bună și de sănătate
Și iarăși vin să vă întreb de toate
Cu bucuria de-a vă fi-ntâlnit!

Acestea mi se par cu adevărat versuri calde, directe, chiar de bun găsit!

Muzical vorbind, riff-ul country a fost făcut chiar de Vali, inspirat cumva de Leo
Kottke (nu e sigur). Pe disc îl cânt eu la chitară acustică, e panoramat clar pe canalul din
stânga, Vali face acompaniamentul. O piesă country reușită, nu-mi amintesc dacă am
cântat-o în concert.

Urmează Filosofie despre nimic2, tot pe versurile lui Vali:

În nu știu care loc pe unde treci

În nu știu care timp mai de demult
E cert că se vorbea foarte mult
De nu știu ce principii intrinseci

Şi fiecare spune ce-a aflat

Opiniile se înverşunează
Iar ce rezultă nici nu mai contează
Mai important e că s-a discutat

https://www.youtube.com/watch?v=DYrue2RvYlI&list=PLssNNiCmVtkwSdD71e1fNKwoPluM
yPEYF&index=2&t=0s
2

https://www.youtube.com/watch?v=87DQVG29Sp4&list=PLssNNiCmVtkwSdD71e1fNKwoPlu
MyPEYF&index=3&t=0s
 4

Şi de la nu ştiu unde până-n hău

Ne strângem la şuete fără rost
Păstrând doar sentimentul de-a fi fost
Contabilii unor păreri de rău

Sunt şi păreri care susţin că dacă

S-ar scoate adevărul din minciună
În scurt timp, mai puţin de-o săptămână
Destui ar trebui mereu să tacă

Dar asta-i o problemă dificilă

Rămâne să mai fie discutată
Cum? Nu se ştie poate niciodată
Acum e abordată mai cu milă

Pornind de la premisa că există

O sumă de-nţelesuri nerostite
Se caută momente potrivite
Să poată fi trecute în revistă

„Astfel”, „vedeţi că”, „totuşi”, „cum se poate?”

„Desigur”, „numai că”, „posibil”, „dar”
„Aşa cum s-a mai spus şi nici măcar”
„Rămâne să”, „oricum”, „pe jumătate”

Şi de la nu ştiu unde până-n hău

Ne strângem la şuete fără rost
Păstrând doar sentimentul de-a fi fost
Contabilii unor păreri de rău
Zău!

Versurile sunt deja mai subtile, și au valabilitate și astăzi.

Chitara falsează pe alocuri, corzile erau noi și se mai lăsau în timpul cântării.

Piesa următoare este cea care dă titlul albumului, Veac XX3 (deși în text se spune
„secol XX”!):

Mai e nevoie de oameni care

Vor să trăiască fără de păcat
În veacu-acesta foarte încurcat
Mai e nevoie, încă, de visare

În care veac prea multe se întâmplă

https://www.youtube.com/watch?v=ApJaX0qXxZk&list=PLssNNiCmVtkwSdD71e1fNKwoPlu
MyPEYF&index=4&t=0s
 5

Nu mai ajunge timpul pentru toate

Cât mai există, încă, nedreptate
Și noi mai stăm cu degetul la tâmplă

Secol XX
Până te petreci
Peste anii seci
Dă-ne de leac
Judecata bună
Care să rămână
Peste noi stăpână
Da, înc-un veac!

Mai e nevoie de oameni care

Să poată capul să și-l țină sus
De oameni care au ceva de spus
Când sunt atâtea semne de-ntrebare

Peste pământul încă zbuciumat

Mai e nevoie, totuși, de lumină
Și pentru liniștea ce stă să vină
Mai e nevoie, încă, de-ncercat

Text reflexiv, ce iarăși stă în picioare și acum.

Stilul country continuă, am cântat aceste pasaje cu degetele, fără gheare, și fără
chiken picking (pană + degete), deoarece acest stil mi-era necunoscut. Piesa s-a cântat cu
siguranță și în concerte.

Urmează o piesă lirică Iertare4, pe versurile sensibile ale lui Vali, ce pot fi înțelese
aproape într-o cheie religioasă. Nu spun că aceasta a fost chiar intenția lui explicită, dar
mai sunt și nivele mai puțin conștiente...

Să nu te superi tare
Dacă-ţi mai vin în gând
Şi ca o apăsare
Mă mai auzi cântând
Şi să nu-ţi fie teamă
Că încă îmi duci dorul
Când sus în ceruri luna
În linişte-şi ia zborul

Vreau să mă ierţi
Să-mi spui c-ai uitat

https://www.youtube.com/watch?v=_wRMnjZJNsE&list=PLssNNiCmVtkwSdD71e1fNKwoPlu
MyPEYF&index=5&t=0s
 6

Vreau să m-ajuţi
Să ies din păcat
Să-mi dai din nou surâsul
Pe care mi l-ai luat
Să simt în tine gândul
Că poate m-ai iertat

Vreau să mă ierţi
Să-mi spui c-ai uitat
Vreau să m-ajuţi
Să ies din păcat
Să-mi dai din nou surâsul
Pe care mi l-ai luat
Să simt în tine gândul
Că poate m-ai iertat

Am realizat aici la chitară o combinație de slide gitar cu ceva influențe Knopfler,

cu un rezultat mulțumitor.

Dialog interior5, pe versurile reflexiv meditative ale lui Vali, are același suport
country ce dă amprenta discului. În acest sens este clar că față de modele americane avute,
textele depășesc evident nivelul acelora:

Și atunci vei vedea

Că nimic nu stă-n loc
Și nici tu, nici eu
Nu contăm pe noroc

La o sută de gânduri
Vine și unul bun
Rătăcit și nesigur
Ca un fum de tutun

La o mie de boli
Se găsește de leac
Mai rămân câteva
Care ne vin de hac
Peste veac

Și atunci vei vedea

Că nimic nu stă-n loc
Și nici tu, nici eu
Nu contăm pe noroc

https://www.youtube.com/watch?v=jOTCql4TwC8&list=PLssNNiCmVtkwSdD71e1fNKwoPlu
MyPEYF&index=6&t=0s
 7

Într-un sat sunt și câini

Nu-s păduri fără cioturi
Nu te-ncrede în mâini
Dacă mintea-i pe-alături

E mai lesne să ceri

Decât simplu să taci
Când pădurea n-o vezi
De copaci nu mai ai
Ce să faci

Fața B a discului se deschide cu un hit al lui

Vali, Priveliște fără bufon6 pe versurile lui George
Țărnea:

Bufonul regelui, de-o vreme

Sub lacăt e ţinut, cu post
Curtenii n-au de ce se teme
Dar viaţa nu-şi mai află rost

Paharnicul răstoarnă cupa

Regina are insomnii
Armaşul trist cu toata trupa
Cultivă-n tunuri iasomii

Şi-n toată această dezolantă

Privelişte fără bufon
Bătrânul rege de paiantă
Dă morţii primul telefon

Bufonul regelui, de-o vreme

Sub lacăt e ţinut, cu post
Curtenii n-au de ce se teme
Dar viaţa nu-şi mai află rost

Paharnicul răstoarnă cupa

Regina are insomnii

Versurile ușor absurde pot fi și ele interpretate în fel și chip: cei mai subversivi pot
vedea aici eventual o aluzie la Ceaușescu (regele), Elena (regina) cu curtenii lor, bufonul
fiind poeții (nu doar George). Desigur, o simplă ipoteză, nu dovada că acesta a fost mesajul

https://www.youtube.com/watch?v=99x0ngsmMPQ&list=PLssNNiCmVtkwSdD71e1fNKwoPlu
MyPEYF&index=7&t=0s
 8

intenționat de autor sau de interpret. O piesă de country rock reușită, ce a devenit un hit al
lui Vali. Piesa s-a cântat și atunci în concerte, și ulterior așa cum putem vedea aici7.

Urmează Sonetul 1498 pe versurile lui

Shakespeare:

Poți tu să mă acuzi că nu mi-ești dragă

Când peste mine însumi țin la tine
Nu-mi ești în gând tiranic, când întreagă
Ființa-mi uit, așa cum îți convine?

Urăște-mă de vrei
M-am dumirit
Iubești pe cei ce văd
Eu am orbit

Câți te urăsc și mi-s prieteni, oare

La câți te-ncrunți și mâna le-o mai strâng
Iar de mă cerți, osânda cea mai mare
Nu eu mi-o dau, cât îți arăt că plâng?

Ce merit oare-n mine strălucește

Prea mândru pentru a-ți da umil slujire
Când sufletu-mi scăderea ți-o slăvește
Iar tu îi poruncești doar c-o privire?

Suportul muzical tot în stil country a fost, coda instrumentală aparține de asemenea
lui Vali.

Elegia treptelor9, o altă piesă pe versurile lui Țărnea este muzical cea mai country
piesă de pe disc:

Au să treacă păsări
Au să treacă ploi
Florile totale
Golul dintre noi
Jumătate rece

https://www.youtube.com/watch?v=K7OnSdfY7kE&list=PLssNNiCmVtkwSdD71e1fNKwoPlu
MyPEYF&index=8&t=0s
8

https://www.youtube.com/watch?v=j9e3gOUuQNs&list=PLssNNiCmVtkwSdD71e1fNKwoPlu
MyPEYF&index=10&t=0s
9

https://www.youtube.com/watch?v=d4ZkxJbWuwo&list=PLssNNiCmVtkwSdD71e1fNKwoPlu
MyPEYF&index=11&t=0s
 9

Caii fără vis

Piatra şlefuită
Cântecul deschis

Jucării bolnave
Toamna din castani
Au să treacă râuri
Au să treacă ani

Atingând lumina
Ceasului ştiut
Au să treacă paşii
Rari din început
Galbenă, o boare
Şi-un crâmpei de drum
Au să treacă-n somnul
Apelor de scrum

Fluturii cu frică
Soarele-n apus
Au să treacă regii
Ochiului supus
Rănile din cuibul
Singurei poveri
Au să treacă nuferi
Au să treacă veri

Un pustiu albastru
Fragedul concept
Şi tăcerea umbrei
Au să treacă drept
Numai semnul frunţii
Prins într-un catarg,
Va râvni să-nvingă
Legea altui larg

Sincer, nu reușesc să înțeleg noima acestor versuri absurde, dar ele au o oarecare
sonoritate, ceea ce l-a făcut și pe Nicu Alifantis să pună pe muzică ceva mai târziu această
poezie10.

10

https://www.youtube.com/watch?v=YGRLCojyDC8&list=PLssNNiCmVtkwNR6t52oWNunNq
Yl3KpdU7&index=4&t=0s
 10

Piesa următoare Cântec11 are o amprentă aparte, fiind legat de vestea proaspătă a
plecării din țară a lui Dan Aldea. Atât Vali cât și eu am fost legați de Dan și sufletește și
profesional, ala că această despărțire neașteptată n-avea cum să rămână fără reacție. Ce-i
drept ideea cântecului și versurilor i-a aparținut exclusiv lui Vali:

Om bun, unde te-ai dus

Și te-ai ascuns?
Pe care drum?
Om bun, golul din mine
Pe cărări străine
Îl duci acum

Poate pentru tine nu-i târziu

Semn de întrebare să-ți mai fiu
În care loc să-mi caut urmarea?
În care sens să-mi pun întrebarea
Dacă „a fi” sau „a nu fi”?

Om bun, învață-mă iar

Că nu-i în zadar
Să fii bun
Om bun, cântecul tău
Îmi sună mereu
Dar nu pot să-l spun!

Evident, pentru cei care nu cunosc aceste detalii textul rămâne o enigmă, cel mult
se poate face cumva o legătură cu cea mai cunoscută piesă a lui Dan, „Om bun”12. E drept
însă că și pentru mine rămân niște aspecte neclare în text, aluzii care nu par a trimite direct
către Dan, sau vreo relație umană cu el. La momentul respectiv însă, eu m-am concentrat
exclusiv pe partea muzicală, căutând, ca de altfel pe aproape toate piesele acestui disc, să
creez un fel de dialog cu vocea. Stilul chitării însă nu conduce spre Dan Aldea decât prin
vagi aluzii de sunete cu butonul de volum, ce amintesc cumva de Dan Aldea, tot într-o
piesă a lui Vali de pe albumul Antirăzboinica13.
Din păcate, la chitara electrică se remarcă o problemă tehnică la care nu am nici
acum un răspuns, și anume cea a acordajului. Pe vremea aceea în studio erau mai multe
modalități de acordaj după un reper: diapazon, pian, și în rare ocazii tunerul, pe care puțini
îl aveau pe atunci, eu unul nu l-am avut niciodată. Nu-mi amintesc ce anume am folosit

11

https://www.youtube.com/watch?v=bjSuhQWUgug&list=PLssNNiCmVtkwSdD71e1fNKwoPlu
MyPEYF&index=12&t=0s
12

https://www.youtube.com/watch?v=3CKXjOuRViI&list=PLssNNiCmVtkyj3V7emD7MZA7Yyc
v05OkS&index=3&t=0s
13

https://www.youtube.com/watch?v=cIDqglJ50WY&list=PL833B45799C75C5CA&index=6&t=0
s
 11

pentru acordaj, și nici ceilalți. Iarăși, în mod normal chitara solo era trasă în finalul, după
secția ritmică, și aproape sigur că așa a fost și în acest caz. Orchestrațiile erau foarte simple,
și liniile chitarei cam tot așa, deci nu necesitau cine știe ce efecte și reluări, se putea ca
unele să le fi cântat dintr-o singură captare cap coadă. Nu caut să-mi găsesc scuze pentru
ce s-a petrecut, dar e de mirare cum a scăpat acest detaliu atât mie, cât și lui Vali, și chiar
lui Fredi Negrescu, maestrul de sunet, atât la captare cât și la mixajul final!! Chiar toți 3?
Acestea sunt detalii pe care o ureche exersată le poate distinge, nu mai au remediu.
Soloul ar avea eventual ceva influenţe David Gilmore, dar nesemnificative. În ciuda
problemelor semnalate cu acordajul, sper că a fost unul dintre cele mai expresive solouri
pe care le-am făcut în carieră. O piesă aparte în creaţia lui Vali, armoniile ceva mai
sofisticate (piesa în la major, apare apoi re minor 6/9, ceva atipic folkului!), nu îmi amintesc
exact dacă am cântat-o şi în concert.

Urmează un alt hit al discului Iluzia unei insule14 pe versurile lui Adrian Păunescu:

Diseară-i plecarea în insula mea

Trăsura de nuc te aşteaptă la scară
Ia-ţi haine mai groase şi nu-ntârzia
Căci câini poliţişti s-ar putea să apară
Nu-ţi face probleme, birjarul e mort
Şi caii sunt morţi şi trăsura e moartă

Fugim fără martori în nu-ştiu-ce port

În insula mea la cinci capete spartă
Nu-ţi face probleme, birjarul e mort
Şi caii sunt morţi şi trăsura e moartă

Acolo vom creşte copii monstruoşi

Lachei de metal şi de mâzgă vor râde
Poveşti ne-or ticsi de la moşi şi strămoşi
Tic-tac telegraful cadavrelor ude
Vom trage trei filme color de deochi
Şi le vom trimite în lume de-a rândul

Ca sigle bătându-le-n câte un ochi

Al patrulea ochi pentru casă păstrându-l
Vom trage trei filme color de deochi
Şi le vom trimite în lume de-a rândul

Nu-ţi face probleme - e mijlocul verii

E mijlocul iernii, ciudată poveste
Iar când vei urca e-n zadar să te sperii
Trăsura ca moartă părându-ţi că este
E numai iluzie, dincolo-s eu

14
https://www.youtube.com/watch?v=0yFG-
Na4tLs&list=PLssNNiCmVtkwSdD71e1fNKwoPluMyPEYF&index=13&t=0s
 12

Te-aştept cu făclii patru mii şase sute

Zadarnic te sperii că ninge mereu

Că străjile drumului fumegă mute
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-aştept cu făclii patru mii şase sute

Hai vino şi urcă şi spune ceva

Birjarul e mort, are sânge de cârjă
Te-aştept fără martori în insula mea
Port haine de nuc, sunt aproape o birjă
Şi dacă nu-mi vezi faţa ce mi-am găsit-o
Să ştii că în insula mea totuşi sunt

Movila celui mai proaspăt mormânt

Întinde piciorul şi calcă-l, iubito
Şi asta e totul, plecarea-i diseară
Fantoma trăsurii aşteaptă la scară

Piesa este fel de parodie uşor macabră, cezura se vede că nu s-a deranjat nevăzând
nimic subversiv. La aranjamentul chitării am folosit riff-uri şi punţi pe care Vali le repetase
deja cu Edi. Piesa se cânta cu siguranţă şi se bucura de un succes aşteptat.

Discul se încheie cu piesa Concluzie15, pe versurile lui Vali:

Așa cum am spus, nu mă tem de concluzii

Şi nici de premize, doar de urmări
Când timpul măsoară cu arii păcatul
În el e sentința nu-n judecător

Şi starea rămâne la fel de albastră

Patima noastră curge-nainte
Căci vremea nu iartă nimic din ce este
Nici chiar adevărul ascuns de cuvinte

Păstrez încă gust de pretins filozof

Dar urma mi-e ștearsă de mâine în urmă
Iar eu, ca un miel nematurizat
Renunț la cornițe şi mă-ntorc în turmă

Dar să fim înțeleși, nu e loc de confuzii

Nu-mi place să văd că se-apleacă spinări
Şi nici nu mă tem, cum am spus, de concluzii
Şi nici de premize, doar de urmări.

15
https://www.youtube.com/watch?v=-
zK90N1UXts&list=PLssNNiCmVtkwSdD71e1fNKwoPluMyPEYF&index=15&t=0s
 13

Versurile arată încăodată o maturitate a meditaţiei la care ajunsese Vali. Nu ştiu în

ce măsură publicul sesiza semnificația lor, fie pe disc, fie eventual în concert unde e posibil
să o fi cântat. Muzical vorbind, o nouă piesă country, riff-ul compus de Vali, eu am căutat
să amintesc cumva de orchestraţiile genului, în absenţa desigur a instrumentului pedal steel
gitar.

Per ansamblu un disc de conţinut unitar, cu texte peste medie, ceva totuşi oarecum
obişnuit pe atunci în zona folkului românesc - asta întrucât Vali contiuna să fie încadrat la
secţiunea „folk”. Muzical vorbind socotesc că acesta este primul albul country românesc -
au mai existat desigur pe ici pe colo piese izolate de acest gen, dar nu aşa consecvent ca
aici.