Nelu Stratone "C-asa-i rock-ul pe la noi!

(carte de memorie)" CAPITOLUL I

Si totusi sunt ca voi (1961-65) Motto : Vad o lume mirata ce se uita la mine Uluita de parca, n-as fi de pe pamnt Mi se pare ca-s centrul unor discutii aprinse Nu le vad nsa rostul, caci totusi ca voi sunt. (muzica Nicu Covaci / text Victor Crcu) n 1961 are loc premiera filmului "Tinerii", ce avea sa produca o adevarata miscare de masa n rndul liceenilor si studentilor din Romnia care, mai n joaca mai n serios, se hotarasc sa-i imite pe Cliff Richard & The Shadows. Pe modelul filmului, iau fiinta n multe licee, case de cultura sau cluburi studentesti numeroase "formatii de chitare electrice". Obiectivul principal l reprezentau celebrele seri dansante, activitati obligatorii (!!!) n programul de educare socialista a tineretului studios. Radioul bucurestean ncepe sa difuzeze tot mai des piese din topurile internationale, un bun prilej pentru mbogatirea repertoriului trupelor proaspat aparute. Formatiile The Shadows si The Ventures se aflau n fruntea preferintelor redactorilor radio deoarece piesele lor fiind instrumentale nu propagau idei occidentale. Si cum nu existau partituri, pentru a nvata o piesa o trageai de la radio pe un magnetofon, iar apoi, munceai zile ntregi sa o reproduci ct mai corect pe chitara. De multe ori nsa cei de la Radio se plictiseau si filau piesa imediat dupa jumatate si cum nu te prindeai, prezentai n concert frnturi de piese mai mult sau mai putin conforme cu originalul. Este o perioada de acumulari, de renuntari sau de cautare a unui stil propriu pentru majoritatea formatiilor nfiintate. Pe lnga "cntarile" curente la clubul "mama" se iveste si posibilitatea unei vacante de vara gratuite la Mamaia sau Eforie, prin sustinerea unui program la unul dintre numeroasele restaurante deschise n sezonul estival. Printre numele care capatasera deja o oarecare notorietate, avnd grupuri proprii de fani, se aflau: Sfintii (devenita apoi Phoenix), Stelele, Uranus si Clasicii (din Timisoara), Sideral, Cometele, Rosu si Negru, Sfinx, Sincron, Olimpic 64, Cascadele, Coral, Andantino,Entuziastii, Nordic, Mamaia Quintet (toate din Bucuresti), Lotus (Rm. Vlcea), Litoral si Euxin (Constanta) etc. Au loc primele concerte n Romnia ale unor grupuri beat britanice : Tony Bolton & The Federals, The Playboys, The Guys si The Carols, dar ne viziteaza si o formatie libaneza (!!!) Samson Boys (e drept, trupe de mna a doua). Aceste concerte permit muzicienilor autohtoni norocosi sa obtina instrumente si partituri muzicale direct de la sursa si sa vada pe viu cum se concepe un spectacol rock n Occident. Daca ar fi sa-l parafrazez pe amicul Gabi Gombos, ar trebui sa ncep aceasta carte cu muzica lui Anton Pann sau cea a lui Barbu Lautaru. Pentru ca, spune dumnealui, att n textele lui Anton Pann ct si n cele ale lui Barbu Lautaru gasim acea revolta specifica rock-ului si punk-ului zilelor noastre...eu sunt Barbu Lautaru pe ciocoi mi vars amaru.... n plus, schimbarile muzicale intervenite n epoca ar cam semana cu cele petrecute n America anilor 50-60. Chiar dac-o avea dreptate am sa pun nceputurile rockului romnesc n legatura directa si irefutabila cu fenomenul universal acceptat si anume ...explozia muzicii rock din America anilor 50, urmata de preluarea si extinderea sa n conservatorul Albion.

Ne aflam la nceputul anilor 60, atunci cnd lumea era mpartita n doua lumi total diferite, aflate n plin razboi rece si despartite prin "cortina de fier". ntr-o America eliberata de vnatoarea de vrajitoare mccarthy-sta si aflata n plina campanie electorala pentru alegerea unui tnar presedinte democrat, John Fitzgerald Kennedy, problemele tineretului deveneau, pentru prima data dupa razboi, prioritare n politica unchiului Sam. Segregatia rasiala, sexualitatea, alcoolismul si drogurile ncetasera sa mai fie considerate subiecte tabu, astfel ca tinerii americani demonstrau ntr-un mod mai mult sau mai putin pasnic pentru legalizarea drepturilor lor. Miscarile studentesti din Statele Unite erau de multe ori de sorginte comunista, alimentate subversiv de maoisti, guevaristi sau de mama Rusia. Si cum muzica, filmul si arta n sens larg, reprezinta n mare parte o reflectare a socialului, temele predilecte ale nceputurilor anilor 60 sunt strns legate de subiectele enumerate mai sus apropiindu-se tot mai mult de post modernismul afisat de poetii beatniks, eliberndu-se astfel de superficialiatea specifica anilor 50, n care aveau mare cautare doar fetele, masinile si surfingul. Modelul american avea sa fie preluat si de britanici, care au avut n plus ambitia sa-l perfectioneze pna la cote nebanuite, astfel nct polul magnetic al muzicii mondiale avea sa devina, pentru o buna bucata de vreme, o afacere strict britanica, orasele Liverpool, Manchester, Birmingham sau Londra devenind centre la fel de importante pentru rockul mondial precum erau New Orleans si Chicago pentru jazz si blues, Nashville pentru country, Memphis pentru rock and roll, San Francisco si Los Angeles pentru west coast rock sau New York si Boston pentru east coast rock. n aceeasi perioada de timp, dincoace de cortina de fier, lucrurile stateau putin altfel. Floarea intelectualitatii interbelice era decimata la Canal sau prin alte gulaguri comuniste. Noile suprastructuri care se aflau n plina formare impuneau intelectualul de tip nou, de cele mai multe ori un muncitor sau un agricultor ceva mai destept, fruntas n munca, care era trimis de colectiv la facultatea muncitoareasca. Misto era cnd acesta trebuia sa-si dea examenul de absolvire si se constata ca nu si-a terminat ...liceul. Fugi repede la liceu, rezolva-ti problema bacalaureatului (maturitate i se zicea pe atunci) si pe urma vii sa-ti iei diploma de la facultate, li se spunea acestora. Aveam de-a face cu o lume a falselor idealuri, unde totul era impus, n care trebuia sa-ti autocenzurezi pna si gndurile si sa te supui orbeste unor ordine primite de la niste oameni cu o pregatire inferioara tie sau cu un trecut dubios, celebrii politruci, instructori sau activisti de partid, care faceau educatie comunista tineretului. Lucrurile pareau definitiv transate, astfel ca, de cele mai multe ori, n-avea sens sa-ti risti cariera, libertatea sau chiar viata. Era exact atmosfera descrisa de Orwell n romanul "1984" sau imaginata mult mai trziu de Terry Gilliam n filmul sau Brazil. Sub lozinca promovarea culturii n rndul maselor, pentru a exclude posibilitatea ascultarii programelor de radio occidentale, autoritatile inventasera banda est, cu care erau dotate numai radiourile produse n tarile socialiste, precum si difuzorul (radioficarea), doua sisteme cu circuit nchis, care transmiteau numai emisiuni oficiale. Marea majoritate a emisiunilor "nfierau putreziciunea capitalista. Astfel, aflam cum se mbata occidentalii cu"Coca - Cola" (mult timp am fost convins ca e vorba de o bautura alcoolica) sau de ce este "cibernetica ...drogul omenirii". Obsedanta si omniprezenta muzica patriotica, prelucrarile folclorice festiviste fara nici o legatura cu folclorul autentic, precum si slagarele mobilizatoare de genul : "Macarale", "Soferul de la ONT", "Marinica, Marinica", "Tropa - Trop", dominau continutul acestor

programe. Singura emisiune n care puteai asculta muzica straina era ..."Din muzica popoarelor", redactorii muzicali mai ndrazneti difuznd uneori, pe lnga piese din folclorul chinez, rus sau malgas si cte o melodie country sau un negro spiritual. Dar cum tinerii aveau nevoie si de distractie este usor de imaginat ca salile de teatru si cinematograf erau arhipline. Printre filmele rusesti de razboi, se strecura n scopuri strict educative (dupa modelul "Vedeti ce se ntmpla acolo? Noi nu trebuie sa ajungem ca ei !"), si cte-un film de provenienta occidentala, cu "modelele negative din viata tineretului. Binenteles ca aceste filme erau vnate de toti liceenii si studentii, vazute de zeci de ori, tocmai pentru ca, macar n sala de spectacole, pentru doua ore, sa ai mirajul ca traiesti alaturi de cei cu adevarat liberi. Acesta este si motivul real al imensului impact pe care l-a avut filmul "Tinerii", altfel un film banal si modest realizat artistic, care datorita prezentei n distributie a cntaretului britanic Cliff Richard si a formatiei The Shadows a permis o prima legatura directa cu muzica occidentala. Si daca o sa stati de vorba cu orice individ care s-a apucat de cntat n anii 60, o sa constatati ca mai pastreaza nca n memorie, dupa aproape 40 de ani, scene ntregi din acea pelicula vazuta probabil de zeci si zeci de ori n ciuda cozilor interminabile de la casele de bilete. Banuiesc ca tot la fel se explica o anumita nostalgie a romnilor de 45-60 de ani dupa Raj Kapoor, Vico Toriani, Adriano Celentano, Sarita Montiel, Giani Morandi sau mai trziu Raphael, cei care au fost eroii altor filme muzicale prezentate pe ecranele noastre n anii 50-60. Dupa modelul "marelui popor rus", fiecare scoala, facultate sau uzina avea un club, care avea obligativitatea sa organizeze si seri dansante, renumitele "joi ale tineretului" (indiferent de ziua n care se desfasurau acestea). Si, cum un magnetofon costa destul de scump, era mult mai ieftin pentru activistii care organizau aceste actiuni sa gaseasca n scoala sau ntreprindere ctiva tineri dispusi sa cnte. Acestia nu puteau avea pretentia sa fie platiti, fiind vorba de munca patriotica, nu?si n plus se putea raporta la "raion" sau la "regiune" (conform organizarii teritoriale din anii 60) "stiti, avem si noi o orchestra...", de aici rezultnd primele sau avansarile activistului respectiv. Avantajul celor care cntau n astfel de "orchestre" era ca se fofilau de la actiunile mai dificile: curatenia la locul de munca, maturatul strazilor, strnsul recoltei, prespalarea cartofilor murdari etc., cu fraze de genul "stiti, noi nu putem merge cu dumneavoastra pentru ca avem repetitie pentru concertul de mine seara". n plus, mai erau si diferitele concursuri muzicale cu caracter raional, regional sau national, un bun prilej pentru a chiuli motivat de la cursuri sau de la serviciu. Si, nu putem uita, mirajul statutului de vedeta, asa cum vazusera n Tinerii: "toate fetele frumoase vor fi la picioarele noastre". Asa explicam aparitia numeroaselor "formatii de chitare electrice" din anii 60 transformate curnd n "formatii vocal - instrumentale". Dotarea tehnica era dezastruoasa. Amplificarea se facea de cele mai multe ori printr-un magnetofon "Tesla - Sonet Duo ", chitarile erau de constructie proprie dupa modelele celor din film, tobele erau luate de la organizatiile de pionieri sau de la fanfara, iar daca clubul era bine dotat mai puteai gasi cte-un pian, saxofon, clarinet sau niste viori. Repertoriul era selectat n functie de cultura muzicala a fiecaruia sau de preferintele instructorului care raspundea de trupa. El cuprindea multe "jazz"-uri, improvizatii spontane sau reproduceri "dupa ureche" ale unor piese ascultate accidental. Exista o oarecare preferinta pentru piesele instrumentale, dar nu erau evitate nici piesele din repertoriul lui Bill Haley, Elvis Presley, Nat King Cole, Brenda Lee, Chubby

Checker, Wilson Pickett, Helen Shapiro, Ottis Redding sau Ray Charles. Important era faptul ca toata lumea se simtea bine. Componentele formatiilor proaspat aparute erau extrem de eterogene si create pe criterii strict subiective : pasiunea pentru muzica si apartenenta la un grup de interese sau de prieteni reprezentau motive suficiente pentru a te apuca de cntat ntr-o formatie, astfel ca, numerosi tineri elevi, studenti sau muncitori fara nici o pregatire muzicala ncepeau repetitiile, spernd ca vor reusi sa cnte n trupa sub ndrumarea vreunui batrn jazzman sau a unui instrumentist din fanfara. Lucrurile se cam complicau atunci cnd apareau n sala de repetitie conservatoristi sau elevi ai scolilor de muzica, pentru ca, acestia veneau cu anumite pretentii : armonie, note muzicale, solfegii etc. Si daca mai aveai si ghinionul sa fii solist vocal si sa cunosti vreo tipa de la engleza care-ti explica ca n-a nteles nimic din ceea ce-ai cntat tu, care, de! ...nvatasesi n scoala limba rusa, te lasai definitiv de cntat Astfel, discrepantele valorice dintre membrii formatiilor, cultura si preferintele muzicale diferite sau absenta unor resurse materiale care sa permita cumpararea unor instrumente, au dus la modificarea destul de frecventa a componentelor trupelor si chiar a genului muzical abordat. n plus, nu toata lumea i privea cu ochi buni pe greierii pletosi care-si dadeau duhul pe scena, motiv pentru care, de cele mai multe ori, acestia erau marginalizati de colectiv. Poate tocmai de aceea, una dintre primele teme abordate n textele formatiilor romnesti a reprezentat-o definirea identitatii de artist : Bai fratilor, si eu sunt ca voi, numai ca mai am si alte preocupari, mi-a fost dat sa am si talentul de a cnta. Ruptura dintre gruparea muzicantilor rock si a fanilor lor, a nenormalilor la cap cum li se mai spunea, pe de o parte si cea a lumii normale, cum i placea acesteia sa se autodefineasca, odata produsa era cam greu de refacut si avea sa se agraveze n timp pna aproape de zilele noastre. ncepnd cu anul 1964 o noua tentatie a aparut pentru cei care faceau parte dintr-o "formatie vocal - instrumentala": posibilitatea de a petrece o vara ntreaga pe litoral cntnd la unul dintre restaurantele din Mamaia sau din Eforie. Cineva din Ministerul Turismului s-a gndit ca ar da bine daca, pe lnga portia obligatorie de muzica populara romneasca, le-am oferi turistilor straini si putina muzica rock sau beat, asa ca toti sefii de restaurante au plecat n cautarea formatiilor respective. Acest fenomen care astazi pare degradant pentru un muzician din sfera rock-ului adevarat a facut mult bine n acel moment. Baietii aveau pentru prima data posibilitatea sa repete si sa cnte mpreuna o vara ntreaga, de aici rezultnd acumulari cantitative si calitative importante. n plus, faptul ca o mare parte dintre turisti erau veniti din Occident oferea posibilitatea schimbarii din mers a repertoriului n functie de reactia acestora. Si mai erau si fetele acelea blonde, cu picioare lungi, venite tocmai din Peninsula Scandinava, care faceau ca vara sa treaca mult mai placut. n plus, uneori acestea erau puse pe maritis si astfel reuseau sa te scoata din tara. Dar oricum vara nu tinea dect trei sau patru luni, si, odata revenit acasa, trebuia sa te trezesti din visare. Ajuns aici, aflai ca nu ai voie sa cnti ntr-o alta limba dect n romna, asta daca doresti sa apari n vreun concert. Te apucai sa faci texte n limba romna, dar acestea "sunau ca dracu" (dupa cum avea sa se exprime plastic o personalitate politica prin decembrie '89), asa ca lui Dorin Liviu Zaharia, apoi si altora, i-a venit ideea unor texte ...fonetice, n care nu prea contau cuvintele, important fiind ca frazarea sa semene ct mai mult cu cea din textul original. n acest fel puteai sa cnti linistit n limba engleza, oricum la calitatea sculelor din epoca nu se-ntelegea prea bine ce spuneai, iar, daca te-ntreba cineva de sanatate, i aratai cu seninatate textul romnesc. Cu timpul s-a pus si problema creatiei. ncepusera sa se organizeze diferite concursuri

scolare sau studentesti si pentru a avea libertatea de a repeta ntr-un club era obligatoriu sa-l reprezinti pe acesta la concursurile respective. Asa au aparut primele compozitii. La nceput se crease o adevarata moda a prelucrarii unor melodii populare. Dadea destul de bine la publicul care nu era familiarizat cu ce se cnta pe dincolo si n plus aveam si noi posibilitatea sa vorbim despre "curentul pop romnesc". Se utiliza sintagma muzica pop si nu muzica rock, cea din urma aparnd ceva mai trziu, prin anii 70, si n plus avea sa-i sperie grozav pe activistii vremii. Radioul si Televiziunea au ...muscat imediat din momeala si formatii precum Sincron, Sideral, Phoenix, Rosu si Negru, Entuziastii, Sfinx, Olimpic '64 sau Coral au nceput sa apara destul de frecvent n programe. Problemele au aparut n momentul n care anumite formatii au dorit sa-si nregistreze si alte compozitii proprii cu anumite versuri care nu prea respectau indicatiile primite. "De ce nu cntati voi pe versurile clasicilor. Ce va trebuiesc voua versuri proprii ?" - erau adesea apostrofati cei care ncercau sa-si impuna propriile creatii. Unii au cedat, si sunt de nteles pentru ca fascinatia de a deveni vedeta era mult prea mare, dar, spre cinstea lor, multi au refuzat acest compromis ei riscnd suspendarile de rigoare. Acesta este momentul autoexilarii multor formatii rock romnesti n cluburile studentesti, singurul loc unde se puteau exprima asa cum doreau. Devin celebre cluburile bucurestene de la Casa studentilor Preoteasa, 303 (Institutul Politehnic), Vox (Facultatea de medicina) si Iorga (ASE) sau Meca si Vega n Timisoara, tinerii umplnd pna la refuz micutele sali pentru a urmari concertele rock. Si cum militienii evitau sa viziteze cluburile respective neavnd acces n campusul universitar, ei bine, asteptau cuminti la intrare sfrsitul concertului pentru a te-ntreba politicos: "De ce porti ba malagambistule chica si pantaloni strmti? Ia hai cu noi la circa sa vedem daca-ti mai arde de btiala". Dar adevarata vnatoare de pletosi n blugi si "minijupiste" a nceput ceva mai trziu (cam prin 69) si ne vom referi la ea n capitolul viitor. COMETELE Nu am reusit sa-i vad cntnd dect o singura data, doua melodii, pe un ponton de pe lacul Herastrau. Era prima mea ntlnire live cu ...formatiile vocal - instrumentale si a trebuit sa trec mai nti peste ...socul decibelilor, desi probabil ca va dati seama ca acolo, pe scena - ponton, erau cel mult 100 W si sunetul nu era preluat prin alte amplificatoare. Din acest motiv nu pot spune prea multe lucruri despre ei. Nu aveam sa-i mai revad si, cum nici la radio nu au fost difuzati prea des, am ramas cu un sentiment de frustare, fiind una dintre putinele trupe bucurestene despre care s-a vorbit destul de mult si pe care nu mi-o amintesc. De altfel, ei aveau sa se desfiinteze destul de repede, prin 67. n schimb, cei care i-au vazut de mai multe ori, mi-au vorbit despre ei ntotdeauna la superlativ, indeosebi despre liderul lor Gurita. CORAL Una dintre primele formatii romnesti cu un disc EP la Electrecord. Au socat prin armoniile vocale excelente, cascadele de voci inspirate de Beach Boys, care erau bine sustinute de instrumente. n cele doua sau trei aparitii live n care i-am vazut stiu ca ma frapat look-ul. De altfel, la mai toate formatiile vremii conta extrem de mult tinuta scenica, fiecare trupa vaznd n costumatie nu un simplu element complementar al showului, ci o modalitate de autodefinire care ajuta, alaturi de muzica, la diferentierea unei trupe de celelalte. Coral mi s-au parut cam intelectualizati si introvertiti, si cum ei evoluau n bloc, fara solo-uri individuale, mi s-a parut ca nu aveau impactul altor trupe.

Oricum, ascultat n timp, EP-ul lor rezista si demonstreaza ca poate nu s-au bucurat de atentia cuvenita. Public ignorant, ce sa-i faci ! OLIMPIC 64 Cnd i-am auzit prima oara mi-am pus ntrebarea : Ce dracu asculta baietii astia, ca eu nu ma prind ?. Daca la celelalte trupe identificai relativ usor modelul, care era oferit de omniprezentele Beatles, Rolling Stones, Kinks, Who, Animals sau Beach Boys, aici lucrurile stateau, se pare, altfel. Ori erau influentati de o trupa la care romnul de rnd nu avea acces, ori copiii erau cu totul originali si as nclina mai degraba spre varianta a doua. Erau muzicieni de rasa, avangardisti atrasi de lucrari muzicale de proportii, simbolistica, arhetipuri folclorice si filozofie indiana, cu mult nainte de aparitia modei autohtone a transcedentalilor. Suitele rock Decameronul focului alb si Karma Kalyoga, prezentate la cele doua festivaluri Club A (69, 71), precum si spectacolele de la Teatrul Tandarica au ramas vii n memoria spectatorilor, fie ei si neavizati. Poate tocmai de aceea casatoria si plecarea n Austria a lui Pichi Inglessis a lasat un gol care nu a mai putut fi astupat de colegii sai, ei mprastiindu-se pe la alte trupe. Dorin Liviu Zaharia nu avea sa mai apara dect rareori pe scena, retragndu-se n studiile sale filozofice si n muzica de film, iar singura nregistrare discografica ramasa de la Olimpic 64, Ziua bradului de noapte / Cntic de haiduc, nu reuseste sa ofere o imagine completa a calitatilor trupei. Cred ca este una dintre formatiile nedreptatite de soarta care, ntr-o alta conjunctura politica, ar fi avut multe lucruri interesante de spus. SIDERAL ntr-una din zilele calde ale primavarii anului 1966, colegul meu din fata, Alexe, mi spune : Molecula, hai sa chiulim de la matematica si sa mergem la repetitie la Sideral. Oau. De unde-i stii?. Pai Mugurel sta lnga mine si mi-a spus ca pot sa merg cnd vreau la repetitie. Eram n clasa X-a si normal ca nu am rezistat tentatiei astfel ca atunci s-a produs primul meu contact direct cu o trupa rock. Mergem la casa de cultura Mihai Eminescu si, chiar pe scena, aveam sa-i cunosc pe Mugur (Winkler), Mircea (Dragan), Mitica (Liviu Tudan) si Baba (Dorel Zaharia). Mugur m-a cucerit din prima pentru ca nu m-a tratat ca pe un pusti, tuns regulamentar, cu uniforma si aspect de tocilar, ci a intrat direct n subiect : Ce muzica asculti gagiule ?. Bgui eu ceva despre Rolling Stones, Kinks si Who. Pai ce mai, esti de-ai nostri ! O sa-ti placa ce-o sa auzi aici. Pai v-am vazut si-n Herastrau.... Oooo, domnul e deja scolit. Si, ti-a placut ?. Sigur pot sa ti-o si cnt pe aia cu cinele si pietroiul, prind eu curaj. ncepe repetitia si ncep sa se certe precum chiorii. De, probleme de conservatoristi cu game, chei, tempouri si alte chestii greu de nteles. Si culmea e, ca se certau exact pe piesa mea preferata, Archeopterix. Dupa vreo ora de discutii Baba se ridica de la tobe, Baieti eu am o ntlnire cu o gagica asa ca v-am lasat. Ce-a fost asta? - l ntreb pe Mugur. Repetitia de azi. Dar undeau fost Lacul si Walkin the Dog?. Pe alea deja le stim asa ca nu le mai repetam. Am plecat usor dezamagit. Asta nu nseamna ca nu m-am dus la primul matinal al filmului lui Savel Stiopu, Ultima noapte a copilariei, film n care Mitica devenise din Dumitru Tunsoiu - Liviu Tudan, si asa avea sa-i ramna numele. Au cntat apoi mult timp n spectacolele si turneele Teatrului Constantin Tanase si cum minorii nu aveau acces la astfel de spectacole aveam sa-i revad abia la primul festival Club A, sub denumirea de Sideral Modal Quartet. Din vechea componenta ramasese doar Mugur Winkler. De altfel,

peste putin timp ei aveau sa obtina un contract n Hamburg si din Sideral avea sa ramna doar legenda. SINCRON Putini dintre cei care cunosc activitatea actuala a compozitorului Cornel Fugaru, si mai amintesc ca acesta a fost liderul uneia dintre cele mai iubite trupe beat ale anilor 60, un solist vocal electrizant care reusea sa scoale spectatorii n picioare cu vocea sa usor guturala n maniera James Brown. Era sustinut de o trupa care suna brici : Alexandru Arion, Dan Voinescu, fratii Cobrzan si Ucu Bratu Voicescu. I-am vazut pentru prima oara n 65 la Herastrau si apoi la Teatrul de vara 23 August, acolo unde, desi erau singurii trecuti pe afis, aveau sa cnte de mai multe ori cu casa nchisa. Spre deosebire de alte trupe care se doreau mai intelectuale, Sincron au apelat la melodii populare pe care le-au reorchestrat, fiind - daca vreti - un fel de predecesori ale unora dintre formatiile dance actuale. Iar piesele din repertoriul international erau astfel alese nct sa fie ct mai ritmate si mai accesibile publicului larg. Si nu puteai sa mergi la un concert Sincron si sa nu ragusesti cntnd alaturi de Cornel Fugaru : Haulita de Gorj, Alunelu, Lilly sau Monday, Monday. Cred ca nu am mai vazut dect la Iris, dupa aproape 15 ani, o participare att de entuziasta a publicului la reusita spectacolului. Din nefericire, asa cum avea sa se ntmple si cu formatia Savoy, au fost atrasi n capcana oficialitatilor comuniste care le-a oferit o serie ntreaga de avantaje, contracte cu teatrul C. Tanase, turnee n tara si chiar n strainatate, aparitii curente la televiziune si n filme, toate astea pentru a contracara impactul pe care-l aveau asupra publicului tnar alte trupe rebele si neconventionale. S-a creat astfel iluzia falsa ca acesta-i adevaratul rock romnesc si daca vreti sa cntati rock asa trebuie sa cntati si voi. Si cum sintagma prosti dar multi nu prindea la spectatorii rock din Romnia care erau putini dar destepti, efectul de bumerang s-a vazut si de data aceasta. Odata cu mediatizarea excesiva a formatiei Sincron a disparut realmente interesul spectatorilor fideli concertelor rock pentru aceasta trupa.

CAPITOLUL II Ziua bradului de noapte

(1966-70) Motto: Cartea s-a deschis la primul rnd Erai mzgalit si putin tuns De forma hazliu si trist n somn Buna dimineata brad ascuns (text Dorin Liviu Zaharia / muzica Olimpic '64) n toata aceasta perioada asistam la o adevarata invazie a muzicienilor de jazz american din primul esalon valoric care au concerte la Sala Palatului. Louis Armstrong, The Golden Gate Quartet, Dizzie Gillespie, Sidney Bechet, Thelonius Monk, Art Blakey sau Sonny Stitt aveau sa formeze un public bucurestean deschis la sonoritati noi si capabil sa recepteze usor orientarile muzicale ale momentului dar, n acelasi timp, cam pretentios si usor snob. Se afirma trupe noi care, alaturi de cele prezentate n capitolul precedent, contribuie la diversificarea conceptiei muzicale si a orientarii stilistice: Mondial, Modern Group, Romanticii, Carabus, Metronom, Mecet, Delta, Memphis, Savoy, Sfera, Grup 22, formatia feminina Venus (toate din Bucuresti), Chromatic (Cluj), Cristal (Galati), Dentes (Tg. Mures), Euxin (Constanta), Amicii (Timisoara), Magic (Medias), Carusel (Arad). Din 1966, la Radio Romnia, Cornel Chiriac si Geo Limbasanu realizeaza Metronom,

prima emisiune radio care-si propunea pe lnga prezentarea noutatilor muzicale ale momentului si promovarea intensa a rock-ului autohton. Cornel Chiriac avea sa aduca n studiourile radio zeci de trupe rock din Bucuresti si din tara fiind primul promotor autentic si dezinteresat al unor nume precum: Phoenix, Sideral, Olimpic 64, Mircea Florian, Rosu si Negru sau Mondial. Omniprezent la festivalurile de creatie studenteasca, Cornel avea sa difuzeze n primul rnd muzica de calitate care se afla n avangarda sau care tinea pasul cu rock-ul mondial refuznd sistematic sa difuzeze trupele comerciale si pe cele care facusera compromisul cu puterea politica. Din nefericire, nebunia sa avea sa deranjeze autoritatile astfel ca ncepe sa fie sicanat sistematic de conducerea Radioului, motiv pentru care fuge la Viena si-si va muta emisiunea la Radio Europa Libera. Electrecord-ul editeaza primele discuri EP ale unor formatii vocal - instrumentale: Sincron (de doua ori, plus un LP cu melodii n limba engleza), Phoenix (de doua ori), Cometele, Coral,Entuziastii, Mondial, Mamaia Quintet, Orchestra Electrecord. Sunt editate si doua albume compilatie Romanian Pop Music (a nu se confunda cu seria Formatii rock), cu: Sincron, Mondial si Orchestra Electrecord - condusa de Alexandru Imre. Primul festivalul Club A, organizat n 1969 la Casa Studentilor Grigore Preoteasa, avea sa fie o confruntare a ambitiilor componistice, marea majoritate a trupelor prezente n concurs venind cu suite, fantezii sau opere rock, lucrari conceptuale de anvergura care demonstrau o ncercare evidenta a acestora de a iesi din zona tonomatelor muzicale ele ndreptnduse catre conceptii originale. Locul I este ocupat de Rosu si Negru care obtin si mai multe premii individuale. Desi suntem vizitati de mai multe trupe de mna doua din Anglia, Italia si Germania: The Playboys, The Guys, The Carols sau I Dik Dik, cei care aveau sa influenteze extrem de mult trupele romnesti au fost Blood, Sweat & Tears, grup important al rock-ului mondial, care a sustinut doua concerte n 1970 la Patinoarul 23 August, exact n momentul n care se aflau n forma maxima. ****************** n primii ani ai epocii Ceausescu asistam la o relativa relaxare att politica ct si sociala. Detinutii politici care supravietuisera regimului penitenciar se ntoarc acasa dupa ani grei de detentie. Din nefericire multi dintre ei aveau sa se stinga la cteva luni dupa eliberare. Jocurile erau deja facute. Se formase deja suprastructura noii ornduiri sociale. Toata lumea astepta ca proaspatul secretar general odata instalat la putere va face o cotitura catre vest, vaznd antipatia sa evidenta fata de rusi. Vestul simte momentul si ncearca sa-l atraga prin diverse metode: ridicarea unor restrictii vamale, invitatii la nivel nalt si cu tot tam-tam-ul de rigoare, schimburi culturale privilegiate etc. Mesajul este receptat, astfel ca se mai destinde putin coarda permitndu-se anumite cosmopolitisme: deschiderea primelor baruri, blugii si alte obiecte de vestimentatie occidentale, concerte si festivaluri de jazz si rock. Cozile din magazine disparusera, iar pe piata apar primele marfuri occidentale. Nivelul de trai crescuse evident prin dublarea sau chiar triplarea salariilor n timp ce preturile ramasesera relativ constante. Printre beneficarii acestei relaxari s-au aflat si fanii muzicii rock care au avut doi ani plini. Din nefericire nsa, nu a existat o implicare reala a autoritatilor sau organizatiilor de tineret n promovarea muzicii rock, asa cum s-a ntmplat n Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia, ci a fost mai mult o acceptare cu caracter usor subversiv de genul: eu ma prefac ca nu vad,

iar voi vedeti-va de treaba, dar daca calcati pe bec v-ati ars. Capatnd un statut ct de ct oficial si iesind oarecum din ilegalitate, muzica rock avea sa profite din plin de aceasta relaxare maxima, prin organizarea unor manifestari cu caracter studentesc, turnee si concerte n cele mai ndepartate colturi ale tarii. Prima nfruntare mai serioasa a trupelor rock are loc la Iasi, n aprilie 1968, la Festivalul creatiei studentesti, unde Phoenix reuseste sa obtina Marele premiu si Premiul TV pentru compozitie depasind att gazdele, Rosu si Negru (premiul III), ct si bucurestenele Mondial (premiul I) si Coral (premiul II), trupe care aveau deja un nume. Televiziunea contribuie din plin la ncurajarea trupelor autohtone organiznd transmiterea n direct a emisiunii - concurs Microrama TV unde formatiile se nfruntau, doua cte doua, n sistem eliminatoriu. Printre cstigatoare s-au aflat: Chromatic, Sfinx si Cristal. De asemenea, una dintre probele emisiunii care avea cea mai mare audienta la public la vremea respectiva, Dialog la distanta, era: formatii vocal - instrumentale, astfel ca n fiecare resedinta de judet a nceput sa activeze pe lnga casa tineretului cel putin o trupa rock. Participnd la Festivalul tineretului de la Sofia, Sincron este prima trupa din Romnia care obtine un premiu premiu international, locul III si medalia de bronz la categoria Formatii beat fiind apoi invitata sa cnte n Israel si Polonia. n acelasi timp, asistam la profesionalizarea rock-ului romnesc. Observnd avantajele pe care le oferea cntatul ntr-o formatie rock unde puteai sa cstigi bani si sa devii vedeta mult mai usor dect pe scenele simfonice, multi studenti de la Conservator sau elevi ai liceelor de muzica devin membri ai unor trupe, asta n ciuda faptului ca erau amenintati cu exmatricularea. Sunt nsotiti deseori de studenti de la celelalte facultati cu profil artistic: teatru, arte plastice, arhitectura, ceea ce duce la o evidenta intelectualizare si ncifrare a muzicii rock din acea perioada care devenea tot mai putin accesibila clasei muncitoare si tot mai independenta de mainstream-ul mondial capatnd valente de certa originalitate. n fata acestei concurente tinerii entuziasti de alta data care aveau cunostinte muzicale precare au renuntat la activitate sau s-au retras prin restaurante sau la reuniunile dansante. Putini dintre ei, probabil doar cei care aveau o oarecare pregatire muzicala din copilarie, au avut ambitia sa reziste, nscriindu-se la scoala populara de arta. Marea majoritate a trupelor aveau un dublu repertoriu. Unul de seri dansante bazat pe cover-uri si succese comerciale, prezentat n cluburi sau n restaurantele de pe litoral si destinat atragerii unui grup ct mai numeros de fani si altul, total original, de concert care era prezentat ceva mai rar si se adresa n special celor initiati. Este, de altfel, perioada unor orgolii creative majore care aveau sa se confrunte direct n noiembrie 1969, la Casa de cultura a studentilor Gr. Preoteasa, acolo unde prin efortul lui Mac Popescu se organizeaza Primul festival rock Club A. Sala fiind arhiplina, multi fani ai genului aveau sa asculte concertele din strada sau cocotati pe schelele din jurul casei de cultura aflata n renovare exterioara. A fost o adevarata explozie de virtuozitate, fiecare trupa prezenta n concurs ncercnd sa demonstreze ca dispune de muzicieni de valoare. Phoenix prezinta fantezia rock Omul 36/80, iar Olimpic 64 suita Decameronul focului alb. Dar de data aceasta iesenii de la Rosu si Negru aveau sa se revanseze obtinnd premiul I pentru conceptie, orga (Nancy Brandes) si solist vocal (Liviu Tudan). Mondial se multumesc cu premiul de popularitate, n timp ce Phoenix obtin si ei un premiu pentru conceptie muzicala. Avea sa fie unul dintre momentele cele mai reusite din ntreaga istorie a rock-ului romnesc. Mai multe saptamnale (Saptamna, Flacara, Tribuna,

Orizont, Cronica) deschid o rubrica permanenta de muzica rock acesta fiind momentul debutului gazetaresc al fratilor Ursulescu (n primul rnd Octavian care se impune la Contemporanul, apoi si Florin Silviu), urmati de Aurel Gherghel si de George Stanca. ncepusera deja sa se observe efectele dizidentei romnesti din timpul interventiei din Cehoslovacia, astfel ca, vazndu-se cu sula ruseasca n coaste, nea Nicu va schimba foaia: la ce va trebuie voua atta libertate? ntorcndu-se din nou cu fata catre est. n mediile studentesti se raspndisera tot mai mult ideile si mai ales moda curentului flower power. Nonconformismul miscarii si ruperea totala de prejudecatile impuse de societate normal ca nu au convenit nici autoritatilor comuniste asa cum suparase si autoritatile occidentale. Mijloacele mass media ncep o campanie sistematica de dezinformare scotnd n evidenta doar partile negative ale miscarii hippie: consumul de droguri, promiscuitatea sexuala, si culmea ...violenta. Desi miscarea hippie a fost eminamente nonviolenta s-a profitat din plin de sngerosul eveniment al asasinarii actritei Sharon Tate de banda dementului Mason. n plus, gastile de motociclisti Hells Angels erau asimilate si ele fenomenului hippie desi ele actionau mpotriva acestuia. Normal ca n presa romneasca nu se sufla nici o vorba despre ideologia si filozofia care declansase miscarea hippie, astfel ca toti tinerii care aderau prin moda, idei sau muzica la miscare erau considerati din start niste nespalati si drogati. Si cum era necesar un pretext pentru a se lua masuri mpotriva acestora, se profita din plin de tentativa unui grup de studenti de la teatru de a merge cu colindatul, n ajunul Craciunului anului 1968, pe la caminele strudentesti. Cum sarbatorirea Craciunului era interzisa, autoritatile transforma rapid evenimentul n manifestatie studenteasca si cteva zeci de studenti aveau sa fie arestati n curtea caminului ASE-ului, pe strada Cihoschi. Tovarasul Iliescu, care era ministru cu problemele tineretului cere pedepsirea exemplara a celor anchetati si exmatricularea lor. Culmea este ca printre cei anchetati se aflau multi studenti care avusesera nesansa sasi asteptau prietenele n curtea caminului n momentul interventiei militienilor asa ca nu aveau nici-o legatura cu manifestatia. Fara interventia energica a ministrului nvatamntului, Mircea Malita, probabil ca ar fi fost exmatriculati la gramada, dar pna la urma au avut de suferit numai capii rebeliunii. Si cum diversiunea fusese astfel creata, ncep sa apara mugurii cenzurii. Mai nti au fost problemele de tinuta. Pentru ca o formatie sa apara la televiziune sau ntr-un concert mai important era obligatoriu ca baietii sa fie tunsi, sa nu se btie si sa fie mbracati decent n uniforma trupei sau n camasi populare ori n costum si camasa cu cravata. Erau intezise tricourile si blugii, expresii ale cosmopolitismului burghez. Machieuzele de la televiziune faceau eforturi disperate sa ascunda pe sub peruci, plasturi sau cleme pletele exagerate ale vreunui muzician. Iar daca acesta refuza sa adopte o tinuta decenta era deseori nlocuit cu cteun tehnician de platou care aparea la televizor n calitate de ...membru al trupei si facea un play back penibil. Se interzice trupelor romnesti sa cnte n limba engleza n festivalurile si concertele importante, la nregistrarile discografice sau n aparitiile de la Radio si la Televiziune. Mai apoi, ncepe sa se ceara textele tuturor pieselor cntate si se sugereaza modificarea unora dintre ele. Este momentul n care tot mai multe trupe apeleaza la textele unor poeti clasici sau compun piese predominant instrumentale. Multe formatii nu rezista sicanelor din ce n ce mai evidente si se desfiinteaza sau sau se retrag n activitatea de club unde situatia era ceva mai relaxata. Tot atunci ncepe o adevarata vnatoare de pletosi si vagaboande. Echipaje de militieni nsotite de garzi patriotice muncitoresti patrulau pe strazi, n preajma liceelor sau facultatilor, salilor de cinema, a

salilor de concert si a restaurantelor si retineau toti tinerii care nu erau tunsi corespunzator, pe cei care aveau blugi sau fetele care purtau mini sau maxi. n functie de mprejurari, unora li se baga pe loc foarfeca n par si trebuiau apoi sa se duca sa se tunda, altii erau dusi cu duba la frizer unde se facusera deja cozi serioase sau, de cele mai multe ori, erau dusi la sectia de militie unde erau amendati sau chiar batuti pentru vini inventate. Blugii si fustele scurte, sau cele excesiv de lungi, cadeau de asemenea prada furiei proletare, fiind rupti sau taiati sistematic cu foarfeca. Asta n cazul fericit n care oamenii legii n-o puneau si de un mic viol muncitoresc pentru a pedepsi paparuda care purta mini: ti dam noi ciocane daca asta cauti!. Culmea este ca reportajele despre pletosi si minijupiste aveau sa isterizeze masele n asa masura nct de cele mai multe ori oamenii de pe strada nu mai asteptau interventia organelor ci ncercau sa faca singuri dreptate. Aceasta vnatoare absurda avea sa se prelungeasca pna prin 72-73. Chiar daca, dupa aceea, nu s-a mai actionat n forta, pentru ca odrasla nu stiu carui ministru fusese maltratata, totusi nca ctiva ani buni, daca purtai plete sau barba simteai privirile dezaprobatoare ale multimii ndreptate spre tine si te asteptai ca dintr-un moment ntr-altul cineva sa te provoace spre hazul celorlalti. Iar daca aveai bafta sa te-ntlnesti dupa caderea noptii cu un echipaj de militie, invariabil ti se spunea ca nu semeni cu persoana din poza si ti se anula buletinul. Dar, sa ne-ntoarcem la rock pentru ca avem un eveniment de exceptie. Dupa inundatiile catastrofale din primavara anului 1970, America se ofera sa ne ajute att material, ct si moral. Dupa mai multe combo-uri de jazz avea sa ne viziteze si una dintre cele mai bune trupe ale momentului, Blood Sweat & Tears, care realiza un fusion ntre muzica country, blues, rock, avangarda si jazz, dispunnd de un vocalist de exceptie, David Clayton Thomas, un clapar bun cunoscator att al repertoriului clasic ct si al muzicii rock, Dick Hulligan, precum si de un pachet de suflatori care atingea perfectiunea big band-urilor din jazz: Steva Katz, Fred Lipsius, Lew Soloff. Toata floarea rock-ului romnesc s-a aflat la cele doua (?) concerte din Patinoar Am pus un semn de ntrebare pentru ca nici acum, dupa aproape 30 de ani, nu stiu daca cel de-al doilea concert s-a mai tinut sau nu. Cei care au dorit sa vada cel de-al doilea concert au avut surpriza sa constate ca n jurul Patinoarului fusesera adusi cei de la militia calare care ndepartau cu brutalitate pe toti cei care ncercau sa se apropie de sala fara sa se intereseze daca aveau sau nu bilete la spectacol. Oricum, erau planificate patru concerte, dar cele din ziua a doua au fost anulate pentru ca cineva de sus a fost indignat de comportarea trupei n primul concert atunci cnd a aceasta a facut niste referiri nu tocmai magulitoare la adresa URSS. Sper ca ati retinut ca ei venisera n scopuri umanitare, astfel ca anularea concertelor a dus la un mic scandal diplomatic. Cert e ca ne-am facut de cacao si cum ni s-a dus buhu mult timp nu a mai pasit nici-o formatie de valoare prin Romnia. Dar, semintele sadite de B, S & T aveau sa ncolteasca destul de rapid, Rosu si Negru, Modern Group, si mai trziu, Romanticii, Metronom sau Cromatic devenind un fel de epigoni ai oaspetilor new york-ezi. MODERN GROUP I-am descoperit la serile de dans n sala de la parterul Casei studentilor Preoteasa. Cntau multe cover-uri soul dar, Petre Magdin reusise sa aranjeze pentru grup de suflatori si o serie de hit-uri rock sau chiar folk. Ca si Mondial, aveau doi solisti vocali, unul pentru piese soul si unul pentru rock. Dini Tandru era cel care interpreta cu evidenta maiestrie antrenantele piese soul preluate de la Ray Charles, James Brown, Wilson

Pickett sau Fats Domino. Si cum Marius Teicu abuza de solo-uri pianistice n maniera woogie-boogie pot spune ca am ramas de multe ori sa-i ascult si sa admir picioarele dansatoarelor ratnd astfel concertul din sala mare sau ntlnirea cu Sfinx, Venus, Coral sau Catena de la Club 33. Pentru ca trebuie sa va spun ca n perioada 1969-72, evoluau la Preoteasa n spatiile descrise mai sus, aproape seara de seara, cel putin trei trupe. Si cum datorita muzicii lor antrenante dar plina si de momente intime am reusit sa cuceresc o rusoaica, campioana mondiala de gimnastica, pot spune ca aveam un motiv suplimentar sa-i urmaresc. Ca multe alte trupe care-si propuneau sa cnte mai mult cover-uri internationale s-au retras apoi prin diverse baruri si restaurante locuri oricum mai banoase si n care cenzura nu-si facuse nca simtita prezenta. Dar, ntotdeauna cnd reveneau la cte-o Gala Saptamna, la Sala Palatului, aparitia lor era de mare efect electriznd nca de la prima piesa publicul care intra extrem de usor n jocul lor. MONDIAL Parca-l aud pe Cornel Chiriac: ...pentru voi iata o formatie noua care va reusi sa va nlature din suflet tristetea iernii care doar n aparenta e vesnica: Mondial. Era una dintre primele trupe care ntelegea orientarea muzicii mondiale catre hit. De ce n-am face si noi hit-uri romnesti ?, probabil ca si-au spus membrii trupei si cred ca au reusit. ntelegnd nca de la nceput pericolele care-i pndeau din partea autoritatilor, apeleaza la versurile clasicilor putnd astfel sa cnte ce doreau. Doar nu vreti sa modificam versurile lui Eminescu?. n plus, faptul ca majoritatea textelor erau deja cunoscute publicului larg din cartea de romna a facut ca spectatorii sa fredoneze melodiile lor nca de la prima auditie. Att de frageda, Romanta fara ecou sau Primavara au devenit imediat mari hit-uri si se vorbea la un moment dat chiar de intrarea trupei n top la New Musical Express, informatie neconfirmata. Si de ce sa nu vorbinm si despre muzicalitatea evidenta a trupei n care Gabriel Dragan avea o voce clara de solist de muzica usoara care nu se compara cu raguselile si latraturile solistilor altor trupe, astfel ca Mondial au nceput sa fie ascultati cu placere si de catre cei care nu iubeau muzica rock. Dar cum la terminarea facultatilor fiecare absolvent trebuia sa se prezinte la postul obtinut prin repartitie pentru efectuarea celor trei ani obligatorii de stagiatura, Mondial pierde o parte dintre muzicienii care-o consacrasera, iar Filip Merca apeleaza prin 72 la varul sau din Cluj, Iuliu Merca care venit n trupa cu Nicolae Enache si Puiu Hatieganu, va modifica din radacini orientarea muzicala a formatiei, ndreptnd-o catre o zone mai putin comerciale, Emerson Lake & Palmer si rhythm & blues. Aceasta formula nu avea sa dureze mai mult de doi ani, astfel ca dupa destramarea trupei, ncercarile lui Filip Merca de a impune Mondialul de altadata aveau sa fie tardive deoarece gusturile publicului rock se schimbasera ntre timp. PHOENIX A fost o dragoste la prima ...ascultare. nca de la prima auditie am ncercat sa cnt fara cusur : Vremuri, Canarul, Nebunul cu ochi nchisi, Si totusi sunt ca voi, piese cu mesaje transparente si evidente, adevarate piese manifest. Din nefericire, fiind timisoreni si venind ceva mai rar prin Bucuresti, i-am zarit de cteva ori pe la televizor, apoi n filmul lui Manole Marcus, Canarul si viscolul, dar nu i-am putut vedea live dect trziu, n 1969, la primul festival Club A, cnd au prezentat suita rock Omul. Nu pot spune ca atunci m-au dat pe spate. Lucrarea mi s-a parut pretentioasa si intelectualizata, mult prea departe de spectatorul din mine care dorea rock adevarat, slagare, solo-uri si

refrene memorabile. n plus, mi s-au parut usor infatuati si oricum mult mai maturi dect vrsta lor reala. Surplusul de alcool, de tutun si de nopti albe n brate calde despre care povesteste cu lux de amanunte Nicu Covaci n cartea sa, Phoenix nsa eu..., era deja evident. Mai era acea detasare specific banateana pe care aveam sa o nteleg si sa o accept abia mult mai trziu, atunci cnd am facut o luna de practica la Timisoara. Am asistat apoi, dupa aproape doi ani, la renasterea trupei Phoenix, cnd au venit la Preoteasa cu spectacolul Cei ce ne-au dat nume, iar efectul a fost uluitor. Devenisera niste profesionisti adevarati, gndind spectacolul pna la cele mai mici amanunte. Nimic nu mai amintea de infatuarea de alta data totul fiind conceput special pentru public : un look ireprosabil, lumini bine regizate, sunet excelent, solo-urile de vioara si de bas combinate cu tremolo-urile vocale ale lui Kappl care aproape isterizau spectatorii, instrumente de percutie sofisticate, caprele lui Sepi, break-urile de ceasornic ale lui Costin, vocea candida si figura juvenila a lui Baniciu si nu n ultimul rnd maturitatea de chitarist ncercat a lui Nicu m-au lasat bouche bl att pe mine ct si pe cei din jurul meu. Tin minte ca la sfrsitul spectacolului se lasase o liniste mormntala, timp de cteva zeci de secunde nimanui nevenindu-i sa creada ca ceea ce vazuse era real si palpabil si ca totul se terminase. Pentru prima data am simtit ca rock-ul romnesc ar avea ceva de spus si dincolo. De atunci aveam sa devin un abonat permanent al concertelor Phoenix neratnd nici-un concert bucurestean al acestora iar atunci cnd timpul si banii mi-au permis am plecat dupa ei si prin tara. De vis a fost si prima prezentare n Bucuresti a poemului rock Cantafabule, de la Clubul de la ora 7 al lui Aurel Gherghel. Desi m-a ndurerat, plecarea lor mi s-a parut un gest absolut firesc. Eram convins ca vor avea succesul pe care-l meritau. Din nefericire pentru ei si poate si pentru soarta rockului romnesc plecarea a fost mult prea trzie. n 1978 altul era mersul muzicii mondiale, marile trupe rock se desfiintasera sau erau pe cale de desfiintare, muzica disco si funk era n mare voga, iar suitele rock nu mai interesau aproape pe nimeni. Come back-ul din anii 90 este mai mult emotional fiind strns legat de ncapatnarea lui Nicu Covaci care doreste sa demonstreze ca nu este un artist terminat. Cooptarea senzationalului violonist Manni Neumann a fost un plus contrabalansat din nefericire de renuntarea la colaborarea cu Mircea Baniciu. Au existat si cteva momente de vrf, cum ar fi concertele de pe stadionul National, Phoenix 30 de ani de la sala Polivalenta, cele doua concerte cu orchestra de camera, dar si ntmplari care nu au facut prea bine trupei. Intrnd pe mna unor sfatuitori si impresari nu tocmai cinstiti Phoenix tinde sa-si erodeze ncet dar sigur prestigiul si aura de legenda pe care-o meritau pe drept. Stiu ca aceste gnduri au sa-l supere pe Nicu dar este parerea sincera a unui adevarat fan Phoenix. Oricum sper ca Phoenix sa renasca din propria cenusa odata cu realizarea filmului Imperiul vampirilor. Succes ! ROSU SI NEGRU N-am apucat sa-i vad n prima lor perioada de activitate bucuresteana. Pe Liviu Tudan l cunoscusem si-l admiram din Sideral si eram extrem de curios sa vad cum se integrase printre ieseni. Participarea lor la primul festival Club A avea sa fie eclatanta. Programul de rhythm & blues bestial cu solo-uri nemaipomenite de bas, orga si baterie m-a cucerit din prima si am aplaudat cu entuziasm, minute n sir, reusita trupei care obtinuse cele mai multe premii. n cei doi ani care-au trecut pna la cel de-al doilea festival Club A, Rosu si Negru a aparut de nenumarate ori la televiziune, fiind si una dintre trupele preferate ale lui Cornel Chiriac, binenteles dupa Phoenix. Ma atrageau ca un magnet solo-urile de

baterie ale junelui Tandarica, explozive si temperamentale. Nancy Brandes si Liviu Tudan concepusera o suita rock Ploaie si vnt, care, desi era n maniera Blood Sweat & Tears, avea multe momente de certa originalitate. M-a ntristat faptul ca aceasta lucrare valoroasa nu a fost nregistrata pe un album, activitatea primilor cincisprezece ani de activitate Rosu si Negru fiind sintetizata doar pe cteva disculete single sau EP. Prin anii 70 a devenit pe buna dreptate abonata premiilor Saptamna, toti componentii trupei aflndu-se pe primul sau, n cel mai rau caz, n primele trei locuri ale clasamentelor anuale pe instrumente. Desi dupa momentul Sorin Tudoran, muzica trupei s-a mutat tot mai mult spre zona comerciala i-am admirat si considerat ntotdeauna de-ai nostri mai ales ca au existat si proiecte mai putin comerciale precum Puterea muzicii sau Zburatorul. n plus, Rosu si Negru devenise o trupa de mercenari, muzicieni adevarati de buna valoare, multi dintre ei aflati n plina formare, descoperiti si racolati de Liviu Tudan de la alte trupe: Adrian Ordean, Nutu Olteanu, Florin Ochescu, Perin Boian, Gabi Nacu, Dan Badulescu, Dorel Vintila Zaharia, Nelu Dumitrescu, astfel ca mergnd la un show Rosu si Negru stiai din start ca o sa asculti cel putin cteva solo-uri de chitara sau de baterie de mare virtuozitate. SAVOY Cred ca n mod normal nu m-as fi referit la ei, desi poate ca aveam un argument sentimental basistul Ion Samoila fiindu-mi coleg de clasa, cred ca prin scoala generala. Primele lor nregistrari se ncadrau n stilul beat romnesc, urmnd drumul deschis de Sincron si cred ca nu erau tocmai rele, Savoy trebuind, n mod normal, sa urmeze calea celorlalte trupe romnesti: activitate de club punctata de diverse contracte estivale cu restaurantele de pe litoral, asta daca nu se-ncadrau n limitele impuse de autoritati, turnee si concerte preferentiale, daca erau copii cuminti, sau autodesfiintare daca chiar nu ar fi suportat nici-un fel de compromisuri. Dar nu a fost chiar asa. Savoy a fost una dintre primele trupe care au semnat pactul cu diavolul, devenind formatia oficiala a UTC-ului ea constituind modelul dupa care se putea face rock n Romnia. Avantajele au fost evidente dar, asa cum se spune, trupa a devenit de porc. Iar preferintele lor postdecembriste pentru politica lui C.V. Tudor mi ntaresc afirmatia. SFINX Nu mi-au spus aproape nimic pna la venirea lui Dan Andrei Aldea, moment care a coincis si cu prima desfiintare a trupei. Aveam sa-i revad ntr-o formula total inedita chitara sau pian, flaut si percutie - pe trei dintre Sfincsi, Aldea - Donciu - Toroimac, la Club 33 de la etajul 2 din Preoteasa. Experimentele muzicale abundau si aveai n permanenta senzatia ca-si ...dadeau mna Enescu cu Hendrix, Bartok cu Steve Winwood sau Xenakis cu Kinks. Culmea este ca nimic nu parea deplasat sau snob, determinndu-te sa parasesti sala asa cum se-ntmpla la alti avangardisti la care-ti spuneai Ce dracu caut eu aici?, ci pe ici pe colo erau strecurate piese, precum Om bun sau Brad batrn, care faceau programul usor digerabil. Totul era oferit cu lingurita dupa o reteta doar de Danut Aldea stiuta. Mai erau spectacolele de la Teatrul Bulandra unde trupa nu era un simplu element decorativ sau de acompaniament ci era deja un personaj din piesa reprezentnd, pentru A douasprezecea noapte de Shakespeare sau Suferintele tnarului W. de Goethe, chiar elementele de constructie ale pieselor respective. La fel, s-a ntmplat cu muzica semnata de Danut Aldea si Chubby Zaharia pentru Nunta de piatra si Duhul aurului, filmele prin care cuplul regizoral Dan Pita - Mircea Veroiu, debuta n

lung metraj. Din nefericire, Danut si Chubby, ambii avnd firi extrem de dificile, dar n mod cert talentul lasat de sus n-au nteles ca ar trebui sa colaboreze n aceeasi trupa astfel ca, vor continua pe cai paralele. Aldea reface Sfinx-ul care constituia n anii 70 reduta bucuresteana ridicata mpotriva Phoenix-ului. Desi diferentele stilistice dintre cele doua trupe erau evidente totusi n cuplaj ele se completau de minune oferind un spectacol de nalta tinuta. Si n plus baietii erau si prieteni deci nici vorba de acea competitie despre care vorbea presa. Colaborarea Sfinx-ului cu Gabriel Bassarabescu materializata prin poemul rock Zalmoxe a reprezentat daca vreti raspunsul lor la Cantafabule dorinta de a demonstra ca se poate face rock de calitate si pe malul Dmbovitei. Poate tocmai de aceea am plns, la propriu, ntr-un concert Sfinx din Aula Universitatii atunci cnd Danut a anuntat printre lacrimi ca probabil *Zalmoxe nu va mai apare pe disc. Se nsela, este adevarat, dar ntre timp Sfinx-ul va deveni mai interesat de avantajele materiale oferite de cntarile prin cluburile belgiene si daneze. Iar la plecarea lui Aldea, petrecuta parca mult mai trziu dect ne asteptam, l-am nteles fiind cu trup si suflet alaturi de hotarrea lui. Sfinx-ul dupa Aldea cred eu c-ar fi trebuit sa se numeasca altfel. E drept ca purtatorul numelui era membrul fondator Bibi Ionescu, si ca cel putin n perioada Chifiriuc - Apreotesei trupa suna brici, dar tot att de adevarat este ca interesele trupei devenisera cu totul altele astfel ca fiecare concert nu amintea prin nimic de Sfinx-ul adevarat, cel cu Dan Andrei Aldea. VENUS Cred ca a fost una din primele trupe exclusiv feminine nu numai din Romnia, ci chiar din lume. n mare parte conservatoriste, fetele depaseau din punct de vedere al cunostintelor muzicale multe dintre trupele momentului. n plus, erau si frumusele fapt ce te determina sa fii mult mai ngaduitor dect cu formatiile masculine. Si cum s-a ntmplat ca pentru micuta basista cu ochi verzi, Elvira Iancu, sa fac o adevarata pasiune sper ca realizati ca nici eu nu pot fi obiectiv. Dar sfaturile proaste si bine cunoscutul orgoliu feminin aveau sa sparga trupa, Venus fiind prima trupa romneasca care a deschis ...moda dubletilor: Venus N (de la Nicoleta) si Venus L (de la Liane). Odata njumatatit, talentul fetelor a cam disparut de la sine, ambele trupe intrnd ntr-o zona crepusculara. Situatia ca o parafraza (1971-75) Motto: Parafraza este trista si amara Mama nu pluteste, tata nu mai zboara Vezi tu, fiul meu, acesta-i tragicul cuvnt Fara acoperamnt. As putea sa-ti spun mult prea alte cuvinte Visul noptii le va ntruchipa. (muzica si text Mircea Florian) Dupa explozia de trupe din ultimii ani ai deceniului trecut asistam la un regres determinat de numeroasele talpi puse rock-ului de catre autoritati si de reducerea serioasa a numarului de turisti straini pe litoral. Pe lnga Phoenix, Sfinx, Mondial sau Rosu si Negru, devenite trupe fanion, si continuau totusi cu succes activitatea nceputa n anii 60: Chromatic Group, Modern Group, Metronom, Cristal, Dentes, Clasic XX, Carusel, Magic, Venus si Savoy. ncep sa se afirme si o serie de trupe noi: Experimental Q, Acustic T74 si Modal Q (Cluj), Progresiv TM si Pro Musica (Timisoara), Grup 74 (Brasov), Miraj (Oradea), Riff (Sibiu), Transfer si Ethos (Iasi), Azur (Ploiesti),

Romanticii, F.F.N., Catena, Academica si Curtea Veche nr. 43 (Bucuresti). Asistam la o evidenta diversificare a stilurilor muzicale, cu o preferinta speciala pentru rock-ul progresiv si hard rock. ncepe si ofensiva muzicii folk: Mircea Florian, Marcela Saftiuc, Mircea Vintila, Vali (Sterian) si Carmen, Dan Chebac, Doru Stanculescu si Nicu Vladimir sunt folk-istii afirmati naintea Cenaclului Flacara, cei mai multi dintre ei respinsi apoi de Paunescu tocmai datorita verticalitatii si inflexibilitatii lor. Formatia clujeana Chromatic Group reuseste sa cucereasca trofeul pus n joc la cea de-a doua editie a Festivalului Club A, organizat la Sala Palatului n perioada 10 - 17 mai 1971, la care au participat cele mai bune 11 trupe ale momentului. n iulie 1971, dupa ce viziteaza China, Ceau se gndeste ca ar fi bine sa mai strnga surubul, astfel ca scribul sau de casa, Dumitru Popescu, elaboreaza Tezele privind educatia comunista a tineretului, care practic oficializau cenzura si permiteau musamalizarea tuturor abuzurilor savrsite de organele de ordine sub pretextul educarii tineretului. Este momentul n care Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste si intra serios n atributii cenzurnd tot ce se putea cenzura, de la scenarii de filme si chiar filme gata terminate, la proza, poezie, texte de melodii sau chiar ...afise de spectacole. Ultima tresarire de orgoliu a televiziunii a fost organizarea n primavara anului 1973, tot la Sala Palatului, a unui concurs Gala Rock TVR, unde sunt invitate 12 formatii. Spre surprinderea generala, trofeul este cucerit de o trupa nfiintata cu putin timp n urma, F.F.N. Datorita cenzurii si ordinelor primite de sus, Electrecord-ul tine din ce n ce mai greu pasul cu rock-ul romnesc. Nici una dintre suitele, fanteziile sau operele rock realizate ntre anii 1968-73 nu a fost nregistrata pe disc. Unor nume importante precum Sideral, Olympic 64, Mircea Florian, Experimental Q, Metronom, Curtea Veche nr. 43, Romanticii si pna la un moment chiar Phoenix, Sfinx si Rosu si Negru, nu le-a fost aprobata editarea de LPuri. Asta ca sa nu vorbim de trupele ceva mai putin cunoscute. Dupa attea aprobari, materialele care apareau erau deja nvechite moral trupa schimbndu-si ntre timp att componenta ct si repertoriul. Dintre aparitiile discografice ale acestei perioade recomandam: Phoenix - doua LP-uri: Cei ce ne-au dat nume, Mugur de fluier si un EP, Sfinx - Lume alba LP, un single si un EP, Mondial - Mondial LP, Progresiv TM - Dreptul de a visa LP si un single, FFN - Zece pasi LP si un single, Romanticii doua EP-uri, Rosu si Negru - doua discuri single si un EP, albumul colectiv Formatii pop nr. 1. 4 martie 1975. Zi neagra pentru iubitorii muzicii rock din Romnia. La Munchen este asasinat Cornel Chiriac, realizatorul emisiunii Metronom a postului de radio Europa libera. Ne-au vizitat cteva nume importante din Ungaria: Koncz Zsuzsa, Omega, Lokomotiv GT. Din Occident au venit italienii de la I Pooh, portoricanul Jose Feliciano, marea cntareata americanca de muzica folk Melanie Safka, formatiile engleze Sassafrass si Middle of the Road, alte doua trupe de elita - Mississippi Delta Blues si Procol Harum (ambele n 1975). ************* Asumndu-mi riscul de a fi considerat un comunist nostalgic trebuie sa va spun ca, n mod paradoxal, viata din Romnia anului 1971 nu se poate compara cu cea din zilele noastre. Ca si acum, magazinele erau pline de marfuri alimentare autohtone si de import de cea mai buna calitate, dar, spre deosebire de anul 1999, preturile erau extrem de accesibile. Pretul carnii varia, n functie de calitate, ntre 11 si 21 de lei, pinea costa 2 lei, kilul de zahar era 9 lei, vodca ruseasca adevarata o gaseai cu 25 de lei sticla de jumate, berea costa 3 lei sticla sau halba, iar daca erai boier puteai sa gasesti kentane

cu 11 lei sau bere poloneza si ceheasca cu numai 5 lei. Cu 100 sau 125 de lei puteai cumpara niste blugi de la mama lor Levis sau Wrangler, nu copii ordinare. Si cum o bursa era de vreo 400 de lei, iar un salariu depasea binisor mia de lei, va dati seama ca nu prea-ti faceai probleme de genul: ce naiba voi mnca mine?. Banii erau chiar suficienti pentru a-ti putea permite sa-ti inviti prietena la un spectacol, iar tentatiile nu erau putine. Erau piesele de teatru puse n scena de Ciulei sau Pintilie, concertele simfonice de la Ateneu cu Zubin Mehta, Yehudi Menuhin, Isaac Stern sau Mstislav Rostropovici, sau jazz-ul adevarat de la Sala Palatului cu Duke Ellington, Dizzie Gillespie, Elvin Jones sau McCoy Turner. Nu puteau sa lipseasca binenteles concertele rock cu Phoenix, Sfinx, Olimpic 64 sau Rosu si Negru, trupele care-ti ofereau iluzia libertatii. Nu trebuiau neglijate nici cinematografele, saloanele de arta de avangarda sau senzationalele spectacole de muzica, dans si poezie organizate de Teatrul Tandarica, de Teatrul Bulandra sau de Casa studentilor. n plus, mai erau lungile plimbari cu iubita la sosea sau prin diferite cartiere ncercnd sa descoperi povestea minunatelor cladiri din Bucuresti-ul de altadata. Nimic nu amintea de mizeria de astazi. Lumea avea grija ca strazile sa fie curate, nici vorba de aurolaci sau cini vagabonzi. Nu ncepusera nici celebrele demolari care aveau sa dea peste cap orasul. Acesta mai pastra ceva din calmul si savoarea micului Paris... Una dintre principalele atractii muzicale ale anului 1971 a reprezentat-o a doua editie a festivalului national de muzica rock organizat de Club A, la care a participat toata floarea rock-ului romnesc: Olympic 64, Phoenix, Sfinx, Chromatic Group, Metronom, Rosu si Negru, Carusel, Dentes, Clasic XX, Modern Group, Mondial. n plus, o serie de folk-isti: Mircea Florian, Adrian Giuroiu, Mircea Popa si Marcela Saftiuc. Sala Palatului era plina ochi, alte cteva sute de tineri aflndu-se n jurul salii si asteptnd o minune sau ...spargerea geamurilor. Asa cum se ntmplase si la primul festival aveam sa asistam la o noua confruntare a orgoliilor componistice. n formula de trio, Dan Andrei Aldea (chitara, voce) - Bibi Ionescu (bas) - Marian Toroimac (percutie), primii intrati pe scena, Sfinx, care activau n aceasta componenta de foarte putin timp, impresioneaza cu prelucrarea dupa George Enescu - Languir me fais, Blues absurd dar mai ales cu Sir de cocori, piesa care avea sa primeasca premiul de compozitie. Evolueaza apoi folk-istul Mircea Popa si suflatorii lui Petre Magdin, Modern Grup, care-si grupase piesele n doua suite: Vremuri, compozitie n maniera dixieland scrisa de Petrica si Thats Life, un medley de cover-uri James Brown, Otis Redding, care avea sa scoale sala n picioare. Quintetul de jazz, alcatuit din Johnny Raducanu (contrabas), Dan Mndrila (sax tenor), Stefan Berindei (sax alt si sopran), Mihai Chirilev (pian) si Eugen Gondi (tobe) avea sa ncheie o seara extrem de reusita. Nemtii timisoreni, Clasic XX vor deschide seara a doua, cu un program rhythm & blues. Avea sa se remarce basistul trupei, nimeni altul dect viitorul Phoenix, Joszef Kappl. Andrei Giuroiu, un folk-ist despre care nu am mai auzit apoi nimic prezinta mai multe piese de Bob Dylan n traducere proprie. A urmat unul dintre momentele cele mai importante ale festivalului, recitalul Metronom, care pe lnga cteva piese compuse de Liviu Tudan si Sandu Ureche, prezinta n premiera suita rock Sinestezie, spectacol total de sunet, culoare, dans si poezie. Publicul este evident n mod placut impresionat si nu-si putea imagina ca asistase la singura reprezentatie a suitei, la cele doua vizionari ulterioare aceasta fiind respinsa de Consiliul Culturii, astfel ca Tudan va rupe partiturile. Dupa o seara ceva mai linistita, n care stomatologii mureseni de la Dentes, aradenii de la Carusel si bucurestenii de la

Mondial au dovedit ca sunt trupe ce ramneau tributare muzicii anilor 60, iar clujeanca Marcel Saftiuc demonstrase ca avem o Joan Baez a noastra, Chromatic Group, din Cluj, deschide seara patra, ntr-o maniera de trupa mare. Hard rock si blues ca la mama lui, cu un Sorin Tudoran aflat ntr-o forma maxima, dornic sa demonstreze ca era un mare chitarist si cu un Iuliu Merca ambitios asa cum l-am cunoscut dintotdeauna. Ovatiile spectatorilor aveau sa ntrzie cu minute bune evolutia celor de la Rosu si Negru, care prezinta si ei o suita rock, Soare si vnt, cu lungi dialoguri orga - baterie sustinute de explozivii Nancy Brandes si Tandarica. Si cum nu puteai sa rami indiferent la o asemenea risipa de energie va dati seama ca temperatura Salii Palatului era extrem de ridicata. Ultima seara de concurs avea sa fie deschisa de Phoenix, care, dupa plecarea lui Moni Bordeianu, se afla ntr-o perioada de tranzitie si cautari. Dar asta nu nseamna ca Nicu Covaci, Spitzi Reininger, Cornel Liuba sau Zoli Kovacs ar fi facut doar un simplu act de prezenta, ci au cntat noile lor compozitii, prezentnd n premiera si piesa care avea sa sugereze noul stil Phoenix: Ochi de tigan. Mircea Florian surprinde cu Copaci palarii omului ud si mai ales cu Veverita subaquatica, ce avea sa ia un premiu de compozitie. Un alt moment de neuitat, opera rock Karma Kaliyuga, prezentata de Olympic64, Dorin Liviu Zaharia (voce) - Dimitrie Inglessis (chitara) - Dan Dimitriu (bas, violoncel) - Mircea Marian (orga) - Costin Petrescu (tobe), suflatori, percutionisti, evocatori, ce mai, o nebunie totala cu texte din Esenin, Tagore, Eminescu sau Dante. Greu de decis si mai ales de acordat premii, astfel ca juriul, conform obiceiului vremii, ca sa nu se supere nimeni, acorda premii la 7 dintre cele 11 trupe prezente n concurs, si celor doi folk-isti remarcati n mod deosebit: Marcela Saftiuc si Mircea Florian. Astfel, Phoenix, Sfinx, Rosu si Negru, Metronom, Modern Group si Olimpic 64 obtineau diverse premii colective sau individuale, dar cei care aveau sa primeasca de la actrita Elena Caragiu, prezentatoarea festivalului, Trofeul Club A au fost clujenii Chromatic Group. Am insistat ceva mai mult asupra acestui concurs pentru ca a fost ultima manifestare de acest gen n care trupele au avut posibilitatea sa se exprime liber fara interventia cenzurii. Una dintre revistele care promovau sistematic rock-ul era Saptamna care organiza, anual, la Sala Palatului, Gala Top Saptamna, unde erau invitate formatiile si solistii iesiti pe primele locuri n clasamentele stabilite de cititori. Pentru curiozitatea dvs. iata clasamentele anului 1973 (n paranteza locul ocupat de aceleasi nume n 1974): Personalitatea anului: 1. (-) Gheorghe Zamfir 2. (1) Aura Urziceanu 3. (3) Dan Andrei Aldea 4. (2) Phoenix 5. (9) Sile Dinicu 6. (4) Nicu Covaci ... (5) Mircea Florian / Solisti vocali: 1. (1) Aurelian Andreeascu 2. (2) Mircea Baniciu 3. (5) Mihai Constantinescu 4. (4) Cornel Constantiniu 5. (3) Mircea Florian / Soliste vocal: 1. (2) Dida Dragan 2. (1) Aura Urziceanu 3. (5) Mihaela Mihai 4. (3) Anda Calugareanu 5. (4) Marina Voica / Folk: 1. (1) Mircea Florian 2. (2) Marcela Saftiuc 3. (3) Doru Stanculescu 4. (4) Tudor Gheorghe 5. (9) Flacara Folk 72 ... 11. (5) Mircea Vintila / Formatii: 1. (1) Phoenix 2. (2) Sfinx 3. (7) Romanticii 4. (4) Rosu si Negru 5. (8) Mondial 6. (6) FFN 7. (5) Progresiv TM 8. (9) Jazz Quintet Bucuresti 9. (-) Horia Moculescu Band 10. (-) Clasic XX ...15. (10) Catena Group 33 ...(3) Experimental Q. / Discul anului 73: 1. Phoenix Ce ce ne-au dat nume 2. Aura Urziceanu - Aura 3. Romanticii EP 4. Phoenix EP 5. Mihai Constantinescu - Mihai / Discul anului 74: 1. Phoenix - Mugur de fluier 2. Aura Urziceanu - Seara de jazz 3. Aurelian Andreescu 4. Istoria jazzului (1) 5. Irina

Loghin - Cine n-are dor de mine / Clape: 1. (1) Nancy Brandes 2. (3) Richard Ochanitzky 3. (5) Mircea Dragan 4. (2) Gunther Reininger 5. (-) Marius Popp ...(4) Eugen Tunaru / Chitara solo: 1. (1) Dan Andrei Aldea 2. (2) Nicolae Covaci 3. (7) Teodor Tufis 4. (3) Sorin Tudoran 5. (4) Gabriel Litvin ...(5) Ladislau Herdina / Bas: 1. (1) Iozsef Kappl 2. (3) Johnny Raducanu 3. (2) Liviu Tudan 4. (6) Marcel Navala 5. (5) Dan Dimitriu ...(4) Zoltan Kovacs / Tobe: 1. (1) Ovidiu Lipan 2. (2) Costin Petrescu 3. (4) Eugen Gondi 4. (3) Mihai Cernea 5. (7) Dorel Vintila Zaharia ...(5) Cornel Liuba / Suflatori: 1. (1) Dan Mndrila 2. (2) Stefan Berindei 3. (3) Tomy Bereczky 4. (5) Bebe Prisada 5. (4) Gheorghe Zamfir / Din vara anului 1972, poetul Adrian Paunescu, redactor sef al revistei Flacara ncepe organizarea Cenaclului Flacara. La nceput acesta avea un caracter underground, fiind organizat la Casa de cultura a a sectorului 1 (str.Slatineanu), apoi n sali de sport din licee sau n salile de spectacol ale sindicatelor, si-si propunea promovarea poeziei si prozei cu valente avangardiste sau comemorarea unor poeti importanti ai neamului. Pe lnga tinerii actori care recitau sau citeau produsele literare, sunt invitati si cei mai buni muzicieni folk ai momentului, Mircea Florian, Nicu Vladimir, Doru Stanculescu, Vali Sterian, Marcela Saftiuc, Dan Chebac, Virgil Ionita si formatiile Sfinx, Pro Musica si Phoenix care aveau ceva de spus n acest cadru restrns. Toata lumea a cazut n capcana, creznd n sinceritatea lui Paunescu. Din nefericire, acesta dorea n primul rnd promovarea propriei opere astfel ca, dupa ce profita de numele invitatilor pentru a-si creea un public fidel, avea sa se descotoroseasca foarte rapid de cei incomozi. Datorita sicanelor sistematice la care au fost supusi si lipsei oricarui orizont palpabil, tot mai multi muzicieni rock aleg calea exilului. Pentru cei de nationalitate germana sau pentru evrei era ceva mai simplu deoarece aveau posibilitatea emigrarii n tara mama, n acest timp romnilor nu le ramne dect sansa unei casatorii de convenienta cu o turista straina, obtinerea unei iesiri n occident din care se-ntorceau doar prostii si securistii, sau pur si simplu, capitol la care erau asi timisorenii, trecerea frauduloasa a granitei cu Iugoslavia sau Ungaria, n ncercarea disperata de a ajunge n Austria sau Italia. Binenteles ca aceasta din urma presupunea riscul de a fi prins, arestat si batut cu salbaticie sau uneori chiar mpuscat. Utiliznd unul dintre aceste procedee ajung n occident: Moni Bordeianu, Sideral Modal Quartet, Cornel Chiriac, Pichi Inglessis, Nancy Brandes, Radu Goldis, fratii Berindei, Sorin Tudoran, Cornel Ionescu si marea majoritate a muzicienilor sasi sau evrei. O veste trista avea sa ndolieze ziua de 5 martie 1975. Prietenul nostru de dincolo, Cornel Chiriac, fusese asasinat n noaptea precedenta la Munchen. Nici pna astazi nu se stie sigur daca a fost un accident sau mna lunga a securitatii romne. Disparea cel care ne nvatase sa-i iubim n egala masura pe Beatles si Jimi Hendrix, Cream si Janis Joplin, Soft Machine si Phoenix. Plecase ilegal din tara n 1969 cnd se saturase de piedicile pe care le ntmpina la tot pasul n promovarea muzicii rock. Se spune ca singurul sau bagaj l constituiau benzile nregistrate de formatia Phoenix la Radio Romnia. Odata angajat la Europa libera, devine idolul a sute de mii de tineri romni care, n ciuda auditiei proaste si a urechilor indiscrete care i-ar fi putut turna, i ascultau n fiecare zi emisiunile. Metronom devenise un fel de far calauzitor si disparitia celui care se ocupa de ntretinerea farului avea sa aduca multa deznadejde n sufletul celor care mai sperau ceva. Ce anume ? Nu se stia foarte precis.

CHROMATIC A fost trupa care a bulversat editia a doua a festivalului Club A. Desi avusesera cteva succese notabile nimeni nu le acorda vreo sansa clujenilor n ntrecerea cu greii: Phoenix, Rosu si Negru, Sfinx sau Olympic 64. Si totusi, Sorin Tudoran demonstreaza ca este unul dintre cei mai buni chitaristi din tara, fiind bine sprijinit de sectia ritmica Merca Hatieganu. Rock-ul lor direct si fara ascunzisuri a fost usor digerat att de juriu, ct si de public. Din nefericire aveau sa se destrame dupa scurt timp, cu Merca si Hatieganu rentlnindu-ne dupa aproape doi ani la Mondial, iar pe Tudoran l vom gasi tocmai la Rm. Vlcea unde devenise profesor la Scoala Populara. A nu se confunda cu celalalt Cromatic, trupa disco rock nfiintata de Marian Petrache Pechea, ctiva ani mai trziu la Bucuresti. CATENA Eram n Club 33 la unul dintre concertele lor cnd apareau sub numele Catena Group 33. Un grup eminamente feminin nu putea sa treaca neobservat. Invitat era si primul nucleu al grupului coral Song. O seara deosebita n care chitarista Anca Vijan si baterista Lidia Creanga au dorit cu orice pret sa demonstreze ca nu sunt doar doua fete frumoase ci si foarte bune instrumentiste. Song-ul sustinea unul dintre primele sale concerte cu un solist, Luchian Mihalea, n mare forma si un program de negro spirituals n maniera Golden Gate Quartet. Era pentru prima data cnd simteam ca muzica corala poate fi urmarita cu multa placere daca nu se apeleaza la sabloanele revolutionar patriotice. Pentru ca pe vremea aceea temele preferate ale grupurilor corale erau: maretia patriei noastre, minunata viata de santier sau importurile de genul bandiera rosa si internationala. Dar adevarata vedeta a serii a fost solista vocala a Catenelor, Paunita Ionescu care cred ca a fost bisata de vreo zece ori. Venise cu un repertoriu strong: Mahalia Jackson, Aretha Franklin, Billie Holiday, demonstrnd rapid ca Aura Urziceanu nu mai era singura. Cred ca daca ar fi avut sansa sa se afle n America, Paunita ar fi ajuns o mare stea a blues-ului. Beneficiind de simpatia evidenta a organizatorilor de spectacole, dar si a spectatorilor, Catena avea sa se devina destul de repede una dintre primele zece trupe ale momentului. Devenita doamna Graterol, n urma casatoriei cu un cetatean suedez, Anca Vijan avea sa obtina un contract n Germania si fetele hotarasc sa-si continue activitatea n Occident. EXPERIMENTAL Q Avangardisti de certa clasa, conservatoristii clujeni veneau cu o muzica total diferita de ceea ce cntau marea majoritate a trupelor romnesti. Un rock progresiv instrumental dar care nu avea nimic de-a face cu modelele genului: Mahavishnu Orchestra, Emerson Lake & Palmer sau Soft Machine. Nu am avut sansa sa-i vad concertnd ntr-un club, dar sunt convins ca acolo, n intimitatea unei sali mici, sound-ul si feeling-ul probabil ca ar fi fost altul. Asa, la Sala Palatului, era mai greu sa intri n atmosfera specifica muzicii Experimental Q. dupa ce ascultasei o explozie de rhythm & blues sau hard rock. Dar, spre cinstea lui, publicul bucurestean de atunci era mult mai tolerant si dornic sa asculte muzica ct mai variata, astfel ca, desi nedumerirea se citea pe fata unora, asculta cu atentie Amintiri despre viitor, Atlantida, sau, mai trziu, interminabilul Requiem la moartea unui astronaut, aplaudnd cu darnicie reusitele solistice ale lui Valentin Farcas, Puiu Delioran sau Eugen Tunaru. Mare pacat ca piesele Experimental Q. n-au fost nregistrate pe un disc Electrecord.

F.F.N. Am reascultat deunazi, dupa ani si ani, albumul Zi de zi si pot spune ca ceea ce am auzit nu mi-a displacut deloc. Un rock cuminte, comercial dar plin de farmec. Atunci, n anii lor de glorie, 1973-78, desi mergeam la mai toate concertele lor nu-i prea aveam la inima. Mi se pareau mult prea senini si curatei, pentru timpurile pe care le traiam si, avnd n vedere si viteza suspecta cu care au reusit sa editeze trei albume, consideram ca sunt de-ai tovarasilor. Asta deoarece trupele mele de suflet aveau ntotdeauna necazuri cu Electrecord-ul. Abia mai trziu am aflat ca aveau si ei problemele lor, vocalistul Cristi Maldociu avnd depuse acte de emigrare n SUA. Mi-a placut ntotdeauna ambitia lor de completare a muzicii trupei cu alte elemente de show, scenografie, proiectii, lasere, costume ceea ce facea spectacolul extrem de atractiv. Si, n plus, mi-a placut chitaristul Gabriel Litvin. Ascultati-le acum albumele pentru ca merita. MIRCEA FLORIAN SI CEATA MELOPOICA Ne-am aflat att de aproape unul de altul si nu am reusit sa ne cunoastem dect trziu, poate mult prea trziu. Desi am fost colegi de an, el la Cibernetica si eu la Statistica, absurd si ciudat n acelasi timp, pentru ca si eu bntuiam cluburile bucurestene, aveam sa aflu despre existenta lui abia la al doilea festival Club A cnd va obtine locul I la muzica folk la egalitate cu Marcela Saftiuc. M-a frapat att de tare muzica sa nct am nceput sa-i vnez concertele, urmarindu-l n cele mai neasteptate locuri: Slobozia, Giurgiu sau Ploiesti. Ceata melopoica ncerca o mbinare a folclorului romnesc cu muzica orientala, care, pentru mine - un neinitiat ntr-ale filozofiei indiene - parea un experiment straniu si exotic, dar extrem de interesant. Gaseai acolo instrumente nemaivazute pe scenele rock de la noi: sitar, tabla, cobza, drmba. n plus simteai mpacarea divina fara sa fii neaparat un credincios. Normal ca o personalitate precum Florian nu putea sa-i scape lui Paunescu atunci cnd a nceput cenaclul. Dar cum dracu sa accepte Paunescu: Pe mine Mircea ma cheama si cu totii sunt de-o seama, astfel ca un conflict ntre cei doi erau iminent si avea sa se declanseze cu prima ocazie. Un Florian total schimbat aveam sa vad dupa 1977, cnd experienta deja acumulata n spectacolele de teatru pentru care semnase muzica avea sa fie valorificata n concertele sale, unde totul era extrem de bine studiat: de la vestimentatie la gestica si miscare scenica, dovedind un nivel superior de prezentare si ntelegere a conceptului muzical. Desi au aparut trei discuri single cu creatiile sale folk, nu ma pot declara multumit, deoarece n mod cert piesele sale de valoare ocupa cel putin cteva albume. Oricum asteptam cu mult interes acel dublu album nsotit de un CD-ROM despre care ne-a vorbit n vara anului 97. NICU VLADIMIR Dintre toti muzicienii folk de la noi mi s-a parut a fi cel mai apropiat de spiritul lui Dylan fara a copia nimic din muzica acestuia. Avea o prezenta firava, o buna dexteritate chitaristica, o voce calda si melancolica si n plus textele sale abundau de consoane dure, - uri si a -uri, devenind o adevarata poezie post modernista. De altfel, nu pot afirma sigur ce-a fost n primul rnd: poet, muzician sau artist plastic, cele trei valente artistice mbinndu-se ntr-un mod armonios. Curios era faptul ca n ciuda fragilitatii sale era unul dintre putinii folk-isti care reuseau sa linisteasca agitatia salii n pauza dintre doua trupe rock. La altii sala protesta, se foia sau discuta cu voce tare, dar la el se asternea ca prin minune linistea desi era evident ca putini erau cei care-i pricepeau mesajul. A fost

unul dintre primii care au mirosit adevaratele intentii ale lui Paunescu motiv pentru care acesta i-a pus bete-n roate si dupa ce a parasit cenaclul. De fapt, neacceptnd compromisuri, Nicu Vladimir a avut ntotdeauna probleme: cu sefii si colegii de servici datorita je men fiche-ismului sau, cu patrulele militienilor sau garzilor patriotice care se luau de pletele, barba si tinuta sa boema ce facea nota discordanta de a celor din jur, cu acei activisti care raspundeau de organizarea de spectacole care nentelegnd ce mesaje ascunse se aflau n textele lui i interziceau aparitia pe scena. Tocmai de aceea a fost unul dintre putinii muzicieni folk care nu au reusit sa nregistreze absolut nimic pe disc fiind evitat sistematic de Electrecord. Disparitia sa prematura m-a ndurerat extrem de tare, simtind ca am pierdut un prieten apropiat, mai ales ca reusisem n ultimele luni ale existentei sale sa purtam cteva dialoguri interesante. PROGRESIV TM Mai timid la nceputurile sale hard rock-ul romnesc avea sa erupa odata cu Progresiv TM. Dar nu puteai sa afirmi pe atunci cu seninatate ca trupa ta cnta hard rock pentru ca nu te-ar fi primit nimeni pe scena astfel ca timisorenii acoperisera totul cu o glazura de rhythm & blues si cum erau muzicieni talentati totul a mers ca pe roate ei fiind cei careau destupat multe minti ncuiate: stai tov-ule ca se poate asculta si rock-ul asta hard, de ce opunem noi?. Timbrul vocal extrem de placut al lui Harry Coradini alunga toate suspiciunile activistilor care fascinati de acesta nu mai erau atenti la riff-urile metalice ale lui Loti Herdina si nici la senzationalele solo-uri ale celor doi bateristi. Ascultati din nou albumul Dreptul de a visa si o sa remarcati ca desi au trecut 23 de ani de atunci, muzica lor a ramas la fel de proaspata. ROMANTICII Fosti membri Mondial, Mircea Dragan si Doru Tufis, cunosteau deja reteta succesului, transpunerea pe muzica a unor versuri de Eminescu sau Macedonski. SI totusi aici se ntmpla cu totul altceva. Muzica era mult mai complexa, exista un pachet de suflatori bine pus la punct, vocea guturala a lui Doru nu avea nimic din dulceata vocii lui Gabriel Dragan, si n plus solo-urile sale de chitara aminteau mai mult de Hendrix. Mai erau si lungile interventii la clape ale lui Mircea Dragan. Ce mai. Se facea muzica ca lumea. Totul avea sa se transforme ntr-un mare scandal la Gala Rock TVR, din 1973, cnd pornind de la piesa The Letter, Romanticii aveau sa improvizeze circa treizeci de minute, trecnd prin Marsailliesa si cteva clasice, avnd solo-uri de pian cu laba piciorului, si de chitara cu limba, totul nregistrat de televiziune, lucru care a indignat ntr-o asemenea masura nct s-a tras cortina Salii Palatului, baietii continund sa cnte n spatele cortinei trase pna cnd cineva a ntrerupt instalatia de sunet. Cred eu ca tocmai pentru a-i linisti li s-a bagat pe gt saxofonistul Petrache Pechea cu propunerea unui lung turneu prin tarile arabe din Golf si n Germania. Va dati seama ca le asteptam ntoarcerea cu nerabdare, dar dupa aproape doi ani de absenta, concertul lor din Polivalenta, avea sa produca o crunta dezamagire. Desi dispuneau acum de scule adevarate, trecusera total de partea muzicii comerciale prezentnd Kung Fu Fighting si alte cntece la moda n discoteci. E drept cntate profesionist dar era cu totul altceva dect n urma cu doi ani. Toata activitatea lor ulterioara a fost ndreptata catre ...comert.