Gil Ioniță – Jurământ la Putna

Intro: D x2

D A G A D
Luaţi-vă-n braţe copiii, ca pe strategice arme,
A G A D
Haideţi cu toţii la Putna, unde Măria Sa doarme,
A G A D
Doamne a toată Moldova, nu te-am făcut de ruşine,
A G A D A
Sufletul nostru te cheamă, are nevoie de tine.

D A
Refren: Ridică-te, Ștefane şi vezi-ţi fiii,
G A D A
Că vremea în lume e grea, x2
D A
Credinţă veşnică patriei noastre
G A D A
Jurăm, Măria Ta!

Înconjurându-ţi mormântul, Ștefane, Ștefan Cel Mare,

Reînviază o clipă, că ţi-am adus închinare,
Tot ce-ai visat o să fie precum lăsatu-ne-ai slova,
Casă a dacilor liberi este şi fi-va Moldova.

Refren: x2

Suntem aici toţi plăieşii, iar un poet mai îngână

Tragic din clopotul Putnei tainica doină română,
Cu înnoită putere neamul întreg să tresară,
De la mormântul lui Ștefan să ne luptăm pentru ţară.

Refren: x2

Doamne, jurăm lângă cripta care în piatră te leagă

Că vom păstra peste veacuri patria noastră întreagă,
Luaţi-vă-n braţe copiii, daţi-le sfânta poveste,
Cum că mormântul lui Ştefan leagăn al neamului este.

O, Măicuță Sfântă

Strofă: Țara și poporul

Dm A Dm Turma și păstorul.

Refren:
Dm Gm (355333) A Dm Când plangeai sub cruce
Maică-ndurerată
Te-am primit de mamă
O Maicuță Sfântă Noi și lumea toată.
Te rugăm fierbinte
Să ne-asculți de-a pururi
Marea rugăminte. Călători pe marea
Veșnic tulburată
Noi ne-am pus în tine
Refren: Și nădejdea toată.
Nu lăsa Măicuță
Să pierim pe cale
Căci noi suntem fiii Fă să-ți bată zilnic
Lacrimilor tale. La miloasa-ți poartă
Maică vino iară Câtă vreme-n lume
Nu lăsa să piară Valuri ne mai poartă.
 Vino Tu Măicuță
Iar când nori și ceață Să ne-arăți cărarea.
Înnegri-vor zarea
Adriana Ausch – Învață

A E A
Învaţă de la apă să ai statornic drum
D E A
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum
D A
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi
D E A
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui

Învaţă de la piatră cât trebuie să spui
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cât trebuie prin lume de liniştit să treci

Învaţă de la toate că toate sunt surori

Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori
Învaţă de la vierme că-n lume nu-i uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat

Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei

şi du-te la furnică sa vezi povara ei
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor
Învaţă de la toate că totu-i trecător
Ia seama, fiu al jertfei prin lumea care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci

Octavian Bud – Niciodată

Dm Gm
Un cântec nu-i nimic în lumea asta
C F A
Mai bine să-l zdrobeşti şi-apoi să-l taci
Dm Gm
Când el cu o iluzie nu umple
A Dm
Ghiozdanele copiilor săraci
Bb A Dm
Ghiozdanele copiilor săraci

Destul cu-atâtea găşti aristocrate

Ce caută şi-n cântece câştig
Un cântec nu-i nimic dacă nu face
Mai cald în casele în care-i frig
Mai cald în casele în care-i frig

Refren (2 ori):
Gm C F Bb
Niciodată, niciodată
Gm A Dm
Să nu uităm de cei mai trişti ca noi

Dezmoşteniţii-şi caută o cale

Nenorociţii trec cu paşii grei
Nu ne putem închide-n cabinete
Făcând uşor abstracţie de ei
Făcând uşor abstracţie de ei

Mizeria există până-n oase

Popoare mor şi indivizi decad
Nu-i cântec pe pământ să nu miroase
A foc, a năduşeală şi a iad
A foc, a năduşeală şi a iad

Refren
Şi dacă toate cântecele noastre
Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot
Noi pentru cei săraci şi fără şanse
Suntem mereu datori să facem tot
Suntem mereu datori să facem tot

Măcar atât din toate să rămână

Din tot ce-am pătimit la focul mic
Un vers, o spovedanie, un cântec
De partea celor care n-au nimic
De partea celor care n-au nimic

Tudor Gheorghe – Țara mea

Intro: D x6 Refren: D
Acolo este ţara mea,
A
D Şi neamul meu cel
Acolo unde-s ’nalţi stejari românesc,
F G D
Şi ca stejarii ’nalţi îmi cresc Acolo eu să mor aş vrea,
G A D
Flăcăi cu piepturile tari, Acolo vreau eu să trăiesc!
D
Ce moartea-n faţă o privesc.
Acolo unde-i cer senin
Și ca seninul cer zâmbesc
Acolo, unde-s stânci şi munţi Femei, ce poarta l-al lor sân
Şi ca şi munţii nu clintesc Copii ce pentru lupte cresc.
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc.
Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat.
Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat
Refren: Şi bărbăteasca vitejie
A-ncununat orice bărbat.
Şi unde vezi mii de mormane
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane, Refren:
Ce cu robia ne-au cercat.

Moldova

Mi-i scump pamintul din strabuni lasat

Cu nuci rotati, cu poama fraga
Cu obiceiuri sfinte de la sat
Si gingasi prunci in leagan

Aici eu m-am nascut, e casa mea

De-aici nu voi pleca vreodata
Si cine te-a vazut Moldova mea
Vrajit ramine viata toata.

Refren:
Leaganul meu e Moldova
Sufletul meu e Moldova
Dragostea mea e Moldova
Plaiul si slova
Dulce de rai
Spre chipul tau coboara raze mii
Si vesnic sa luceasca
Si zimbetul pe fete la copii
Mereu sa infloreasca

Ma rog sa fie pace-n tara mea

Sa se-mplineasca bobul paine
Si o credinta-n suflet sa ne dea
Lumina cea divina

Refren:

FOCUL DIN VATRĂ – Ion Aldea Teodorovici

B7 Em Em D C
N.C. Em Ca o aripă ce-a zburat
Sărut, femeie, mâna ta
Am Em
Întotdeauna muncitoare
Am Em C G
Atât de mică şi de floare Copii dorm în cuibul lor
B7 Em Am B7 Em Em D C
Sărut femeie mâna ta Nevinovat li-i somnul, mamă
C G
Tot fără griji şi fără teamă
N.C. Em B7 Em
Ca o aripă ce-a zburat Copiii dorm în cuibul lor
Am Em
şi-a obosit neobosită
Am Em şi-alături mâna ta aici
Să odihnească liniştită La căpătâi ca o lumină
Alintătoare şi blajină
şi-alături mâna ta aici
Refren:
Em
Sfântă ni-i casa
B7
Cu focul ei veşnic din vatră
Em
Sfântă ni-i casa
B7
Cu pragul ei tare de piatră
G
Sfântă ni-i casa
Am B7
Din leagăn de dor ce coboară
Em
Sfântă ni-i casa
B7 Em
Ce creşte feciori şi fecioare
EMINESCU – Doina și Ion Aldea Teodorovici
originalul e in D#
D G D G
La zidirea soarelui se ştie
D G A D A D Bm
Cerul a muncit o veșnicie
D G F# Bm
Noi, muncind întocmai, ne-ales cu
G A
Ne-am ales cu domnul Eminescu
Sărut femeie, ochii tăi
De lacrimă şi de scânteie
De împărată şi de zeie
Sărut femeie ochii tăi
Sărut cuminte vorba ta
Cu limpezime de izvoare
Cu vraja soarele-i răsare
Sărut cuminte vorba ta
Sărut şi părul tău frumos
Îmbătător ca o secară
Când o-nfioară vânt de seară
Sărut şi părul tău frumos
şi cad iubito în genunchi
şi îţi sărut piciorul care
De suferinţă e şi doare
şi cad iubito în genunchi
Refren.
G A D
Domnul cel de pasăre măiastră
A Bm
Domnul cel de nemurirea noastră
Eminee-eee-scu
D A D
Eminee-eee-scu
Mi-l furară, Doamne, adineaori Em Bm
Pe înaltul domn cu tot cu lauri De avem sau nu dreptate
Mă uscam de dor în piept cu plânsul G A D G
Nu știam că dor mi-era de dânsul Eminescu să ne judece
D A D
Nu ştiam că doina mi-o furară Eminee-eee-scu
Cu străvechea și frumoasa țară
Eminescu, Acum am și eu pe lume parte
Eminescu Pot îmbrățișa măiastra-ți carte
Știu că frate-mi ești, și-mi ești
G D părinte
Suntem în cuvânt și-n toate Acum nimeni nu mă poate minte
Em Bm Bine ai venit în casa noastră
Floare de latinitate Neamule, tu floarea mea albastră
G A D Eminescu, Eminescu
Sub un cer cu stele sudice
G D Refren:
De avem sau nu dreptate

O, iartă-mi, Te rog, Doamne – Traian Dorz

O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni

prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai…

Gândindu-mă că dacă Îţi cânt şi Te slăvesc

am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!…

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,

ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

De ce-mi pierd uneori… - Traian Dorz

De ce-mi pierd uneori iubirea

şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?

De ce-mi pierd uneori credinţa

şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?

De ce-mi pierd uneori seninul

şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?

De ce-mi laşi uneori prea goală

divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?

De ce cad uneori sub lespezi

de apăsare şi tristeţe,
— ori am nevoie-aşa să-Ţi caut,
mai dulci ale luminii Feţe?

De ce-mi pleci uneori, Isuse,

şi parcă-mi piere viaţa-n mine,
— ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol şi mort sunt fără Tine?

Trenul Vieții – Traian Dorz

Un lung tren ne pare viaţa.

Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii!

Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,

Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Însetaţi după plăceri!

Mulţi copii voioşi se urcă.

Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,

Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
O, Om! - Traian Dorz

O, om, ce mari răspunderi ai de pilda ce la alții dai,

de tot ce faci pe lume, căci ea, mereu, spre iad sau rai
de tot ce spui în scris sau grai,
pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
în viața ta în toată,
căci gândul (pe) care-l scrii sau spui
s-a dus ... în veci nu-l mai aduni,
și vei culege roada lui,
ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va-nveseli sau va-ntrista,
va curăți sau va întina,
rodind sămânța pusă-n ea
de dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt ... cuvântul scris
e-un leac sau o otravă,
tu vei muri, dar tot ce-ai scris
rămâne-n urmă drum deschis
spre moarte sau spre paradis,
spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul tău,
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăție sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
în urma ta nu piere,
e cale bună sau e rea,
va prăbuși sau va-nălța,
vor merge suflete pe ea.
Spre cer sau spre durere.
Trăiești o viață ... viața ta
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ți-o trăiești vei câștiga
ori fericire pe vecie
ori chin pe totdeauna.
O, om! ce mari răspunderi ai,
tu vei pleca din lume,
dar ce ai spus prin scris sau grai
sau lași prin pilda (pe) care-o dai
pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai
mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita! ... Fii credincios
cu grijă și cu teamă
să lași în urmă luminos,
un semn, un gând, un drum frumos,
căci pentru toate, neîndoios,
odată vei da seamă.