Pe Tine Doamne Te slăvesc Golind tot neamul de păcat

Tot ce-i ceresc şi pământesc Noi pe Tine Te lăudăm

Pe Tine Te lăudăm
Văzduhul tot cu nori şi vânt
Ţie-ţi slujesc ca unui Sfânt
Pe Tine Te lăudăm
Pământu-ntreg cât e de greu
Se învârte tot de dragul Tău
Pe Tine Te lăudăm
Şi întrega natura Ta
Îţi nalţă pururi Osana
Pe Tine Te lăudăm
Şi tot ce mişcă Ţie-ţi spun
Că Eşti Puternic şi Eşti Bun
Noi pe Tine Te lăudăm
Împărăţeşti şi dai vieţi
Sărmanei făpturi pământeşti
Pe Tine Te lăudăm
Cel ce din tină la început
Ai făcut om precum ai vrut
Pe Tine Te lăudăm
Şi l-ai pus în grădina Ta
Să fie stăpân peste ea
Pe Tine Te lăudăm
Dar El voindu-se Împărat
A căzut grabnic în păcat
Pe Tine Te lăudăm
Şi l-ai trimis din faţa Ta
Să-şi plângă fapta lui cea rea
Pe Tine Te lăudăm
Dar îndelung nu Te mânii
Şi mântuire ai dus lui
Pe Tine Te lăudăm
Căci din Fecioară trup ai luat
Şi lege nouă Tu i-ai dat
Pe Tine Te lăudăm
Iar Duhul Tău Ceresc având
Ne dă nădejde, dă şi cânt
Noi pe Tine Te lăudăm
Pe Tine Doamne te chemăm
Când ne rugăm şi ne-nchinăm
Pe Tine Te lăudăm
Când sufletul ne e încărcat
Şi de dureri şi de păcat
Pe Tine Te lăudăm
Ajută-ne, ne mângâie
Şi din necaz ne mântuie
Pe Tine Te lăudăm
Cela ce ai bogate mili
Ai grijă şi de cei umili
Pe Tine Te lăudăm
Ai milă de făptura ta
Pradă pierzării n-o lăsa
Noi pe Tine Te lăudăm
Umbreşte-ne cu Harul Tău
Să nu ne biruie cel rău
Noi pe Tine Te lăudăm.

Cela ce fiul desfrânat

În ţară iarăşi l-ai chemat
Pe Tine Te lăudăm
Şi orbului întunecat
Lumina în ochi i-ai picurat
Pe Tine Te lăudăm
Iar în Betania alergând
L-ai scos pe Lazăr din mormânt
Pe Tine Te lăudăm
La Ucenici în foişor
Ce hrană sfântă le-ai dat lor
Pe Tine Te lăudăm
Şi din mormânt Te-ai ridicat