1

România, Noul Iov1

Aceste rânduri sânt scrise cu gândul și cu inima la soarta poporului și țării noastre în
aceste timpuri de grele încercări. După trei ani de la revoluția din decembrie mulți români, atât
din țară cât și din diaspora încearcă sentimente de deprimare, de deznădejde.
Se aud prognoze pesimiste: „Nici peste ...ani (50, 100)”. Tonul mohorât este justificat în
mare măsură de realităţile de zi cu zi din ţară: inflaţie galopantă, nivel de trai scăzut, înflorirea
delicvenţei de toate calibrele, corupţie, incompetenţă, haos politic şi economic. Desigur că s-au
făcut și se fac analize pertinente atât din partea guvernului cât și (mai ales) a opoziției destul de
numeroase și active din diaspora occidentală (vezi Europa liberă, ș.a.). S-au dezvăluit cu curaj
culise şi intrigi diabolice ale masoneriei,
marii finanţe evreieşti, KGB-ului,
revizionismului maghiar, CIA ș.a. Acest
articol nu își propune însă abordarea situației
României din punct de vedere politic și
economic, ci caută îndreptățiri în cele
duhovnicești.
Dacă ne întoarcem în trecut vedem că
ţara noastră se aseamănă Occidentului de
astăzi, în sensul că cel puţin 1000 de ani a
fost o ţară de imigraţie, deci o ţară bogată şi
liberă, (,,democrată”). Aici şi-au găsit
adăpost imigranţi de toate categoriile: păgâni
ca goţi, avari, huni, gepizi, slavi, apoi colonişti secui, saşi, şvabi, emigranţi din Balcani, ortodocşi
persecutaţi de turci, iar mai târziu, după 1700, fanarioţi, evrei şi ţigani în număr tot mai mare.
Poporul român s-a născut ortodox și a trăit cu frica de Dumnezeu. Acest fapt ne îngăduie
să ne comparăm dreptului Iov. Similitudinile sânt izbitoare: Satana cere Domnului permisiunea
de a-l încerca pe Iov - pe drept credincioşii români, ca aceştia loviţi fiind să se lepede şi să
hulească pe Dumnezeu. Astfel, suntem ocupaţi de unguri şi de turci mai multe sute de ani
pierzându-ne independenţa politică şi economică, dar rămânând neclintiţi în credinţa
strămoşească, și nehulind, precum dreptcredinciosul Iov.
Satana, nemulţumit, plusează: ,,Lasă-mă să le atac credinţa şi Biserica, atunci cu siguranţă
se vor sminti şi vor ajunge hulitori de Dumnezeu.” ,,Îl dau în puterea ta. Numai nu te atinge de
viaţa lui.” (Iov II, 6) Și iată lucrarea diavolului începând acum 150 de ani prin infiltrarea din
Apusul otrăvit de ideile masonice, „revoluționare”, „democratice”, „libertate, egalitate,
fraternitate”. Fiind în aparență idei progresiste, moderne, au dus în eroare pe mulți intelectuali,
care în mod inconștient (vezi „Împărat și proletar” ș.a.) deschid porțile socialismului la început de
veac XX. Lovitura de grație s-a dat, cum știm, în 1944, dar era fructul otrăvit ala cestei
mătrăgune, materialismul otrăvit de stânga importat din Apus via U.R.S.S.
Oroarea care a urmat este deja bine cunoscută. Țara e dată pe mâna unor indivizi fără de
Dumnezeu și fără de țară care introduc fățiș prigoana ateist-comunistă. Aceştia erau slujitorii lui
1
Articol apărut inițial în revista Candela, nr. 1(78), 1993 din Suedia, și reluat în „Vestitorul Ortodoxiei”
anul V, nr. 104, 1 nov. 1993
 2

Baal, demonul dictaturilor de orice fel. În 1965 ne-am scuturat de această lepră pentru 7 ani. Dar
ceea ce a urmat a fost cumplita domnie a celuia ce s-a dorit urmaș al marilor voievozi, dar fără de
Dumnezeu fiind și nebunește prigonind Biserica, l-a slujit pe Baal aducând asupra țării urgii ca
inundații, cutremure, sărăcie, emigrație. Au nu este aceasta starea lui Iov?
În decembrie 1989 mânia lui Dumnezeu se abate asupra tiranului ce este răsturnat de pe
tron. Urmează însă alt păcat strigător la cer: executarea în ziua de Crăciun a celor doi dictatori.
Baal este pentru un moment învins, dar cel ce îşi face perfid apariţia pe locul rămas gol este
Mamona, demonul banului care ne flutură iluziile capitalismului, economiei de piaţă și
„democrației”.
Azi bietul Iov se zbate cum ştim în braţele mizeriei
şi desigur se tânguie şi se întreabă de ce atâta urgie pe capul
său. Despre Iov aflăm că avea 7000 de oi, 3000 de cămile,
500 perechi de boi, 500 de asini. Dar tatăl Sfântului
Constantin Brâncoveanu avea 12 000 de iepe, 30 000 de oi,
4000 de boi, 1000 de bivoli, 4000 de porci; invidia celor din
jur este uşor de imaginat. Și totuși unora le merge de
minune îmbogăţindu-se peste noapte şi râzându-şi de noul
Iov. Cine sânt aceştia? ,,Ei culegeau ierburi de prin mărăcini
şi pâinea lor era rădăcina de ienupăr, erau goniţi din
mijlocul oamenilor şi după ei lumea urla ca după nişte hoţi.
Drept aceea au ajuns să se aciuieze pe marginea şuvoaielor,
prin găurile pământului şi prin văgăunile stâncilor. Zbiară
prin hăţişuri, stau grămadă pe sub scaieţi. Neam de oameni
ticăloşi, neam de oameni fără nume, ei erau gunoaiele pe care le arunci din ţară. Şi astăzi iată că
sunt cântecul lor, am ajuns basmul lor… şi pentru obrazul meu n-au făcut economie cu scuipatul
lor. Cel ce şi-a deznodat ştreangul robiei (unde ești tu Bardule de la Mirceşti?) mă asupreşte şi tot
aşa cel ce şi-a scos zăbala din gură. În dreapta mea se ridică martori potrivnici mie, în cursa lor au
prins picioarele mele şi şi-au croit drumuri împotrivă-mi.” (Iov XXX; 4-12) Ce poate fi mai
grăitor? ,,Dumnezeu mă dă pe mâna unui păgân, el mă aruncă pradă celor răi” (Iov XVI; 11) ,,Şi
cu toate acestea în mâinile mele nu este nici o silnicie şi rugăciunea mea este curată” (Iov XVI;
17). Ascultați sfintele slujbe ale Bisericii Ortodoxe Române.
Mulţi români a căror credinţă s-a împuţinat se întreabă: ,,Dacă noi suntem aşa de drept
credincioşi, de ce ne merge aşa de rău în timp ce americanii, occidentalii, arabii şi japonezii o duc
îmbelşugat?” Iată răspunsul Duhului Sfânt: ,,Foarte liniştite stau şi sânt corturile jefuitorilor şi cei
ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un
dumnezeu.” (Iov, XII, 6) Şi mai departe: ,,Pentru ce ticăloşii au viaţa, ajung la adânci bătrâneţe şi
sporesc în putere? Urmaşii lor se ridică voinic în faţa lor şi odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor.
Casele lor stau nevătămate, fără teamă şi varga lui Dumnezeu nu stă deasupra lor… Ei cântă din
tobă şi din harfă şi se desfată la sunetele flautului… Şi tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: ,,În lături
de la noi! Nu vrem deloc să cunoaştem căile Tale!” (Iov XXI, 7-14). Aşa cugeta Iov în necazul
său, aşa cugetă şi astăzi mulţi.
Autorul acestor rânduri este el însuși român și nu vorbește moralist, din afară, ca cei trei
prieteni ai lui Iov. Fiind deocamdată la „călduțul adăpost” (?) al exilului mă rog la Dumnezeu ca
cele scrise să se asemene vorbelor lui Elihu. Finalul îl știm și nădăjduim să se repete.

Dan Bădulescu