1

Valeriu Sterian

Antirăzboinică

Dan Bădulescu
Primul LP al lui Vali Sterian scos în anul 1979. La acea dată Vali era deja un nume
consacrat în lumea folk-ului românesc, având chiar și un profil cât se putea de apropiat de
caracteristica genului: cântece de protest social, antirăzboinice, nedreptăți sociale, etc.
Devenise un om de bază în Cenaclul Flacăra, tocmai prin profilul său artistic.
Debutul său discografic a avut loc în 1975, cu 2
piese proprii. Se remarcă din plin aranjamentul și
prezența lui Dan Aldea la chitară solo și syntesizer.
În acești ani Vali s-a apropiat de formația Sfinx,
și ca afinități artistice, și ca apropiere... geografică să
spunem. Noi repetam în anii 75 la clubul Universitas
de la Schitu Măgureanu, iar Vali repeta tot acolo.
Ulterior, după căsătoria cu Lucia Sterian, avea să și
locuiască în apropiere lângă blocul turn din Piața
Palatului.
Acestea au făcut ca pentru personalul
următorului său disc, Antirăzboinică, alegerea lui să
meargă de la sine către membri ai formației. La acea
dată Vali nu avea o formație de sine stătătoare, și a apelat la Dan Aldea pentru chitară solo,
 2

Nicu Enache claviaturi și la mine - ca fost membru în Sfinx - la chitară bas și acustică.
Dintr-un motiv neclar, numele meu nu este meționat în fișa discului (!), dar nici altcineva
nu figurează ca basist. Așa că... cele relatate cu privire la subsemnatul pot fi crezute pe
cuvât, și cumva întărite de reparații ulterioare ce au survenit pe net. Se mai întâmplau pe
atunci de acestea, nu era un caz izolat. O simplă omisiune neglijentă cel mai degrabă....
Vali însuși cânta vocal, la chitară acustică, double-six și bongosuri. La baterie apare uneori
Iulian Constantinescu.
La sesiunile de înregistrare, într-un mod mai curios cumva, doar Vali era prezent
integral, noi ceilalți veneam pe rând fără să ne vedem și colaborăm astfel unul cu celălalt!
Aceasta nu era cauzată de vreun eventual conflict între noi, ci doar a fost o situație a
spațiilor de înregistrare. Piesele nu au fost niciodată repetate împreună și nici cântate ca
atare în concert, ci, fiecare și-a făcut partea sa pe cont propriu, bineînțeles sub îndrumarea
compozitorului.
Alt detaliu interesant: instrumentele electronice au
fost captate direct în mixer, nu
s-au folosit deloc
amplificatoare! Acest lucru nu
a deranjat sound-ul de folk ce
nu necesita efecte și forță
deosebite.
Ca echipament, eu am
folosit un bas Jolana Basso IX
care arăta cam așa:
În afară de aceasta am
cântat și pe o chitară acustică
Reghin la unele piese, voi arăta
care.
Nicu Enache a folosit syntesizerul său Roland, și un
pian electric.
Dan Aldea a cântat cel mai sigur pe chitara folosită
în acea perioadă.
Prima piesă, Antirăzboinica1, cea care dă și titlul albumului, este un cântec pacifist
pe versuri de Adrian Păunescu:

1
https://www.youtube.com/watch?v=V-
7a4M8Y6j8&list=PL833B45799C75C5CA&index=2&t=0s
 3

Puţine lucruri au rămas civile

În acest veac ploios şi militar
Nu zile ci permisii de zile
Copiii drepţi din mumele lor
sar

Pendulele ca nişte cizme

sună
Scrâşnind pe-un sterp si
refuzat nisip
Sunt treizeci de războaie într-
o lună
Şi toate poartă moartea în aripi

Nici moartea nu mai are nici un farmec

În acest veac cu foarte mulţi soldaţi
Sub teii înfloriţi stăm ca sub arme
De stele când suntem mitraliaţi

De altfel şi de observat e lesne

Şi de simțit pe propriul grumaz
Că de la conştiinţă până la glezne
Omul e o manta cu simţuri azi

Civile au rămas lucruri puţine

Nici inima nu are ritm civil
Şi înregimentarea prinde bine
Civilului prea bleg şi prea
umil

Zâmbiţi, soldaţi, e ceasul

învierii
Copiii drepţi din mumele lor sar
Ne temem dar să îşi salute ofiţerii
În acest veac ploios şi militar

Eu am tras basul după ce erau deja ca negativ chitara double-six și clapele, soloul
inspirat al lui Dan a venit la final. Pentru intro am socotit nimerit o porțiune imitativă gen
canon.
O piesă reușită care poate da amprenta întregului disc.

Urmează o piesă duioasă, Cântec de leagăn2 - posibil influențată și de faptul că la

acea dată Vali îl avea ca prunc pe Oliver de un an. Versurile îi aparțin lui Vali.

https://www.youtube.com/watch?v=_qrnt4CpuD0&list=PL833B45799C75C5CA&index=5&t=0s
 4

Copile, ziua ta s-a născut dintre noi

Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineața, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat

Refren: De-atunci lumina nu mai e aceeași

Pe care o știu de demult
Și nici pământul nu mai e același
Chiar dacă e, totuși, pământ

Copile, tu nu știi mai nimic despre viața

În care ți-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-și curmă aripa
Peste umbra eternului păcat

Drumul tău abia acum începe

Când e ziua ta întâi pe pământ
Și tu, copile, nici nu știi că drumul
E lung din pământ în pământ

Tu, copile, dormi acum în pace

Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină
Pământul va fi iar pământ

Aranjament discret, refren la două voci. Aproape sigur Dan Aldea lipsește de aici,
nu se aude nimic în acest sens.
Casă bătrânească3 pe versurile lui Arcadie
Donos a rămas mai mult ca reper discografic, nu a fost
practic cântată (sau dacă da, foarte rar) în concert. O
piesă meditativă, efecte discrete și frumoase de
reverberație la chitara solo, ce m-au inspirat mai târziu
la piesa Cântec de pe albumul Veac XX. Partea finală
s-a vrut o porțiune mai prog, dar în lipsa
echipamentului adecvat și a interpretării convingătoare
rămâne mai mult un deziderat decât o realizare:

Casă bătrânească
Pleoape în pământ
Lunga așteptare
Ți-a săpat mormânt
A rămas doar hornul
Ochi deschis spre cer

https://www.youtube.com/watch?v=cIDqglJ50WY&list=PL833B45799C75C5CA&index=6&t=0
s
 5

Păsări călătoare
Poposesc și pier

Casă bătrânească
Pleoape în pământ
Lunga așteptare
Ți-a săpat mormânt
Și-a rămas doar hornul
Ochi deschis spre cer
Păsări călătoare
Poposesc și pier

Textul piesei următoare Baladă pentru omul

sistem4 ne dezvăluie preocupările de natură psihologică ale
lui Vali, să nu uităm, absolvent de psihologie în anul 1975-
76.
În ce mă privește aici am folosit din plin pretextul
country al piesei pentru a realiza un aranjament complex
chitaristic, în maniera country americană, inspirat să zicem
din Leo Kottke. Am folosit și un alt acordaj, patru piste de
chitară acustică, plus un mic solo slide. Chitara folosită era
una Reghin, dar maestrul Theodor Negrescu a scos un
mixaj admirabil!

Iată gura care știe când și unde să vorbească

Iată ochiul care poate lumea să privească
Iată vorba care-ncearcă jalea să ți-o potolească
Pacea sufletului tău să o împlinească

Iată mâna care simte tremurul de viclenie

Lovitura pe la spate care stă să vie
Iată pasul care merge fără teamă de mărire
Iată mintea care crede-n pace și iubire

El e omul ireal, hotărât și sociabil

Un sistem hipercomplex, autoreglabil

Evident că și această piesă nu putea fi cântată live fără doi-trei chitariști cel puțin,
așa că...

https://www.youtube.com/watch?v=XYhkuyWilkI&list=PL833B45799C75C5CA&index=7&t=0
s
 6

Piesa Ardeal5 este o piesă de folk „patriotic” pe

versuri de Mircea Micu. Muzical vorbind nu este exclus
să fi avut ceva inspirație în strofă din materialul de acest
gen al formației Phoenix, cu metrica de 7/4. Refrenul e
pregnant și s-ar fi putut bucura de o oarece popularitate.
E posibil ca această piesă să fie cea mai cunoscută de pe
acest album.

Și se făcea că prin Ardeal

Umbla de-o vreme Iancu iar
Trecând îngândurat pe cal
Și cu pistoalele-n șerpar
Era tot tânăr și fecior
Și-avea pe chip surâsul blând
Și ochii mistuiți de dor
Arzând pe fața lui de sfânt

Focuri se-aprind din deal în deal

Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat

El se oprea din când în când

S-asculte-n noapte nemișcat
Zbaterea codrilor în vânt
Trecând spre el ca un oftat
Frunza-i în cale de cădea
În legănare și alin
De aur toată se făcea
Și iarba toată de argint

Focuri se-aprind din deal în deal

Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat

Mesteceni - lumânări de foc -

Ardeau cu foșnet tremurat
Să-i fie drumul cu noroc
Și aerul înmiresmat
Iar moții lui de dor plângând
Din munți bătrâni, din verde plai

https://www.youtube.com/watch?v=D965XiYe8vM&list=PL833B45799C75C5CA&index=8&t=
0s
 7

Veneau să-l vadă viu trecând

Pe-al lor de-a pururi tânăr crai

Focuri se-aprind din deal în deal

Și cerul țării e curat
Când trece noaptea prin Ardeal
Iancu Avram îngândurat

Atmosfera muzicală a acestei piese se continuă în piesa următoare ce deschide fața

B a discului, Moara6 pe versuri de Vali Sterian:

Peste moara cea bătrână

Somnul nopţii s-a lăsat
Vântul şoaptele-i îngână
Roata toarce ne-ncetat
Îşi înclină palele
Ce de vreme-au fost stricate
Vântul le mai mângâie
Alinând suspinele

Lemnul care naşte pâinea

S-a-nfrăţit de mult cu vântul
Roata morii, roata vieţii
Fără tihnă-şi duce cântul

Peste moara cea bătrână

Somnul nopţii s-a lăsat
Vântul şoaptele-i îngână
Roata toarce ne-ncetat

Peste moara cea bătrână

Somnul nopţii s-a lăsat
Vântul șoaptele-i îngână
Roata toarce ne-ncetat
Peste moara cea bătrână
Somnul nopții s-a lăsat

În cadrul acompaniamentului locul chitarei solo este luat de către claviaturi, Nicu
Enache având aici contribuția sa cea mai amplă din album. Desigur că nu una de prim lan,
ci în același cadru discret al acompaniamentului de pe întregul album. Membrii Sfinx-ului
au apărut treptat și pe cont propriu, și astfel nu s-a pus nicicând problema unui sound gen
„Sfinx, la voce Vali Sterian”, ci doar un suport muzical discret pentru piesele de folk ale

https://www.youtube.com/watch?v=V6IGT2_mFNw&list=PL833B45799C75C5CA&index=9&t
=0s
 8

autorului. În cazul acestei piese sunt de reținut versurile, mai puțin însăși piesa, pe care nu
am auzit-o niciodată live.

Piesa următoare intitulată Dormi în pace7 este după părerea mea bijuteria
albumului. Versurile îi aparțin de asemenea lui Vali, nu le-am știut în timpul înregistrării.
A dormi în pace poate trimite la „odihnească în pace” cu conotația deja cunoscută, dar pe
atunci în cadrul nostru cultural ateu nu se putea nimeni gândi până acolo. Versurile - în caz
că nu conțin vreun misterios mesaj cunoscut numai de autor - au o tentă de dragoste care
nu a lăsat loc echivocului

Stau și te privesc cum dormi lângă mine ușor

Simt răsuflarea-ți caldă și dulce mă-nfior
Nu-ndrăznesc nici să te-ating, să nu-ți tulbur somnul blând
Și cuvintele duioase ți le spun numai în gând

Dormi în pace!

Stau și te privesc cum dormi liniștită

Și parcă somnul mă fură și pe mine o clipă
Cât aș vrea să pot dormi, să te simt în visul meu
Legănat de șoapta nopții, care curge tot mereu

Dormi în pace!

Ca și în alte cazuri muzicale mai ales din domeniul folkului/baladelor, chiar în

absența cunoașterii textului și mesajului acestuia, simpla melodie, eventul acompaniată
sumar la chitară de către autori, era suficientă pentru muzicanții din studio ca să creeze o
atmosferă cu totul potrivită cântecului, un veșmânt să zicem de culori sonore care să rezulte
în final un rezultat reușit.
În această piesă ordinea înregistrării a pornit desigur de la bas și double-six, peste
care am tras o chitară acustică normală. A urmat, dar nu știu exact ordinea slide-ul lui Dan
Aldea și clapele lui Nicu, iar la sfârșit ca de obicei, vocea. De ce am numit bijuterie, cu
referință mai ales la partea muzicală? Pentru aceasta ar fi necesară o ureche obișnuită a
sesiza finețuri armonico-melodice, ce scapă de obicei celor mulți. Oricum, măcar soloul lui
Dan se aude limpede și poate apreciat și integrat într-o atmosferă cu vagi reminiscențe de
tip Genesis și Pink Floyd. Evident în concert nu s-ar fi obținut cu ușurință aceeași
atmosferă, mai ale în absența interpreților din studio. Aceasta ar fi doar un motiv pentru
care piesa nu s-a cântat practic în concert... și nici nu a fost prea cunoscută...

Piesa următoare, Glasul pământului8, de asemenea pe versurile lui Vali, păstrează

atmosfera precedentă destul de mult, lipsesc clapele și slide-ul, dar nu lipsesc și finesurile

https://www.youtube.com/watch?v=0LiuEneSifc&list=PL833B45799C75C5CA&index=10&t=0
s
8
https://www.youtube.com/watch?v=bysiep-
WYaQ&list=PL833B45799C75C5CA&index=11&t=0s
 9

acompaniamentului, realizat din double-six (Vali), bas și acustică (eu) și chitară solo (Dan
Aldea).
Despre text și mesaj, am putea numi cumva un fel de „mărturisire de credință” în
tonul unei stângi americane umanist-pacifist-ecologiste, desigur în varianta românească.

Și dacă vrei, îți culci urechea la pământ

S-auzi grâul crescând spre lumină
Și dacă vrei, îți culci urechea la pământ
S-auzi călări trecând voevozii

Cred în pământul
Peste care ne-ntindem noi
Și cred în oameni
În lumină, în grâu și ploi

Și dacă vrei, îți culci urechea la pământ

Și-ai să-l auzi cântând din adânc
Pământul cântă povestea lui și-a celor care
Rămas-au în picioare pentru el

Piesa este destul de reușită, dar... nici ea nu a trecut rampa, nu se cânta în concerte,
nu s-a reținut...

Tematica de bază a albumului continuă firesc cu piesa Cântec pentru pace9 pe

versurile lui Vali:

Câţi dintre cei care-au mers în război

S-au mai întors vreodat’ înapoi
Şi oare câţi din cei nevinovaţi
Au pierit ca nişte bieţi soldaţi?

Cine s-aline durerea unor mame

Ce-au pierdut fiii, biete sărmane
Şi cine să dea înapoi unui tată
Copilul său ucis de-o vrăjmaşe armată?

Oameni, bieţi oameni

Voi nu v-aţi îngrozit
Oameni, bieţi oameni
De tot ce-aţi suferit?

Cine putea să fi uitat

Clipele de groază pe care le-a-ndurat

https://www.youtube.com/watch?v=nDed7UJs2nk&list=PL833B45799C75C5CA&index=12&t=
0s
 10

În frigul nopţii, luptând fără voie

Sub cerul plin de bombe, în tranşee?

Oare noi, oameni, n-avem griji şi nevoi

Ce ne mai trebuie încă un război
Nu pier şi-aşa destui de boli răpuşi
De ce la alt chin să mai fie supuşi?

Acompaniamentul este dominat de slide-ul melancolic al lui Dan Aldea. Piesă

lirică, dar care, și ea la rândul ei, a intrat în anonimat prin necântarea ei în concerte, și un
grad de nespectaculozitate...
Albumul se încheie cu o piesă pe versurile lui Adrian Păunescu, Problema e una10,
„patronul” folkului românesc de atunci:

Cum tu te-ai născut și exiști ca atâția

Veniră de milă la plânsu-ți
Când albă ți-e pâinea, privește tărâța
Cu suflet milos fii tu însuți

Ce greu se păstrează în viață ocalul

Ușor poți să ajungi porc de câine
Să-ți pui de-a flămânzilor foame e cazul
Chiar dacă în gură ai pâine

Problema e una și este vitală

Când tu ai și pat și mâncare
Să nu uiți de lumea, de lumea ce n-are
Problema e una și este vitală

Când ești sănătos, când nimic nu te doare

Să știi că destui zac în boală
Problema e una măruntă și mare
Ce tâmple mai arde, ce fapte mai spală
De căpătuială

Să fii ce ai fost și când tu ai de toate

Să nu te falsifice rangul
Promite acum libertate, dreptate
Nu ține-îmbuibaților hangul

Cu sufletul tău cel curat și cel tânăr

Fărâmă gândirea blazării
Și pune când casa ți-e gata, un umăr

10

https://www.youtube.com/watch?v=zsU5f3RLXnQ&list=PL833B45799C75C5CA&index=13&t
=0s
 11

La casa în roșu a țării

Pe cei învățați doar foloase a trage

De țară nimica nu-i doare
Ei chiar Revoluția vrură s-o bage
Prin vilele lor servitoare

Lovește în cei ce se simt foarte bine

Cu capul de om jucând polo
Construcția lumii începe cu tine
Și nu de la tine-ncolo.

Aceasta era atmosfera anilor 70, folkul era dominat de Cenaclul Flacăra, dar, se
vede clar absența oricăror vagi aluzii la „conducătorul iubit” și stânga răsăriteană și
autohtonă. Tonul e mai degrabă moralist decât militant. Atât puteam noi și interior și
exterior...
Muzical vorbind Vali a încercat și aici o atmosferă cât mai rock, apare și bateria,
probabil cu Iulian Constantinescu, dar nu e exclus să fi fost chiar Vali însuși. Rezultatul
însă este unul neconvingător, sau eventual sună a rock alternativ, ceea ce chiar nu s-a
urmărit intenționat. Oricum, nici ea nu a avut o soartă mai bună ca celelalte menționate, nu
se cânta în concerte...
Per total, se poate numi un album folk reușit, coerent în mesaj și destul de îngrijit
muzical, chiar dacă nu conține piese ce să rămână în memoria publicului...