1

Un Iisus domesticit? La naiba cu el!1

John Sjögren 28 martie, 2018

Hristos pe cruce. INRI este o abreviere pentru Iesus Nazarenus, Rex Iudaeorum - Iisus
Nazarineanul Regele iudeilor - din Ioan XIX, 19. Și într-o frescă de Fra Angelico: Noli me tangere - nu
Mă atingeți. Foto: Sören Wibeck / IBL, De la Angelico

Perioada noastră post-seculară nu încetează să surprindă. Dintr-o dată minunile sunt un

subiect fierbinte în teatrele și locurile culturale ale țării. La Teatrul de Stat din Uppsala văd o
interpretare iscusită a romanului lui Johan Heltne „Nu este nimic de temut”, care este în mare
parte despre o minune petrecută. La Teatrul Dramatic Regal va juca drama mister a devotatului
catolic Paul Claudel „Mesajul Mariei” în care un copil mort este adus la viață (premiera
programată în Joia mare, cu toate acestea, a fost anulată din cauza unei îmbolnăviri). Și în
pagina culturală a ziarului Dagens Nyheter2, Maria Schottenius se întreabă dacă biserica
suedeză a încetat să creadă în minuni.

Comentariu
Un comentariu evidențiază un subiect din mai multe unghiuri. Orice opinii exprimate
sunt proprii scriitorului.

1
Traducere de pr. Dan Bădulescu după https://www.svd.se/en-domesticerad-jesus-at-helvete-med-
honom
2
Maria Schottenius: Kyrkan måste tala tydligare om tron på mirakler (Biserica trebuie să vorbească
mai răspicat despre credinţa în minuni) https://www.dn.se/kultur-noje/maria-schottenius-kyrkan-
maste-tala-tydligare-om-tron-pa-mirakler/
 2

Cronica amintită a creat o dezbatere în Suedia creștină. Schottenius vorbeşte în textul

său despre o slujbă radiofonică, în care preotul a interpretat minunea când Iisus hrăneşte cinci
mii cu cinci pâini de orz și doi pești ca o imagine a modului în care se porneşte o mişcare care
va reuşi să procure alimente care să ajungă pentru toţi (și să şi prisosească).
Schottenius îndeamnă biserica Suediei să fie mai răspicată în predicarea minunilor.
Cum se vor interpreta povestirile evangheliilor despre minunile lui Iisus? Sunt ele literalmente
adevărate? Sau ar trebui interpretate ca imagini ale vieții spirituale interioare, cum ar fi
metaforele și simbolurile?
Fără minuni, după cum sugerează Schottenius, nu mai rămâne prea multă religie din
creștinism.

Pictura în care Iisus îl trezește pe Lazăr din morți, după cum se arată în Musée Condé din
Chantilly, Franţa. Foto: Erich Lessing / IBL

Răspunsul este, bineînțeles: şi una şi alta. Minunile pe care Iisus le îndeplinește în

evanghelii sunt încărcate cu semnificații simbolice. Ele sunt metafore, sau dacă vorbim în
limbaj scripturistic „semne”, care indică în multe direcții diferite și pot fi interpretate aproape
la nesfârşit. Cu alte cuvinte, merge excelent a utiliza minunile ca imagini ale unor evenimente
spirituale interioare sau, ca preotul la care se referă la Schottenius, ca și povestiri care poartă
în sine mesaje sociale și chiar politice. Dar la fel de important este că minunile sunt realitate
concretă.
Principalul lucru despre minuni este acela de a arăta cine este Iisus. Problema identității
 3

lui Iisus este, de asemenea, mesajul neîntrerupt al evangheliilor. Ele nu doresc în primul rând
să vorbească despre învățătura lui Iisus sau să prezinte vreun sistem etic sau filosofic. Mesajul
lor este mult mai măreţ şi greu de primit. Ele pretind că Dumnezeu, Creatorul lumii, a intrat în
istorie și a devenit om în Iisus din Nazaret.
Ceea ce vor să ilustreze mai întâi minunile lui Iisus este faptul că El este Cuvântul viu
și creativ al lui Dumnezeu. Ceea ce spune Iisus se face.
În Evanghelia lui Ioan Iisus este identificat cu Logosul, Cuvântul (Ordet) în
traducerile noastre suedeze ale Bibliei, ordinea și raționalitatea inerentă a universului, Cuvântul
creator, Cuvântul prin care Dumnezeu creează lumea atunci când a spus: „Să fie lumină” și a
fost lumină.
Ceea ce vor să ilustreze mai întâi minunile lui Iisus este faptul că El este Cuvântul viu
și creativ al lui Dumnezeu. Ceea ce spune Iisus se face. Când îi spune orbului, „Poți vedea din
nou”, atunci orbul vede din nou. Când a strigat lui Lazăr „ieși”, Lazăr s-a sculat din mormânt
și a ieșit. Când îi spune vântului să tacă, furtuna se potoleşte.
Prin urmare, devine dificil de a trata minunile ca pe nişte structuri pur literare sau în
întregime simbolice, fără a pierde esența creștinismului, credința în Iisus ca Dumnezeu întrupat.
Fără minuni, după cum sugerează Schottenius, nu mai rămâne prea multă religie din creștinism.
Numai dacă Iisus este Cel pe care-L proclamă a fi, dacă El este cu adevărat Cuvântul
care a devenit trup, doar atunci merită să-L asculți.
În acest praznic se sărbătorește cea mai mare și cea mai mare înfricoşătoare minune a
lui Iisus: Învierea. Nici una din minunile descrise în evanghelii nu a fost expusă la atâtea
încercări de a fi interpretate metaforic ca Învierea: ca imagine a regenerării naturii, călătoria
noastră interioară de la moarte la viață. Dar aceste lucruri nu sunt ceea ce vor să arate
evangheliile. Femeile care au devenit primii martori ai Învierii sunt descrise ca fiind
„înspăimântate”, „tremurând și ieşite din minţi”, fugind de acolo. Ele au experimentat ceva
concret, ceva real și, de fapt, asta le-a îngrozit.
Numai dacă Iisus este Cel pe care-L proclamă a fi, dacă El este cu adevărat Cuvântul
care a devenit trup, doar atunci merită să-L asculți. Dar un Iisus fără minuni, un Iisus
domesticit, care nu este în stare să îngrozească oamenii, nu este vrednic de crezare. Un astfel
de impostor merită să fie uitat.
Da, mai pe şleau: la naiba cu el.