Era o zi frumoasa de vacanta de vara, in care stateam la plaja si

ma relaxam dupa un an scolar incarcat.

Soarele ardea cu puterea unui foc de iulie, iar briza incerca in
zadar sa-i stearga din dogoare. Doar valurile marii pareau
speranta de racoare si zgomotul lor atunci cand ajungeau la mal
m-au trezit din visare.
Mi-am luat unul dintre prieteni si am intrat in apa, incercand sa ne
racorim un pic. Nici nu-mi trecea prin cap ca el nu stia sa inoate,
asa ca m-am departat un pic de el si m-am lasat in leaganul
valurilor. Dintr-o data am auzit strigate de ajutor si l-am vazut
panicat si dezechilibrat. Am ajuns la el cat am putut de repede si
impreuna cu un salvamar care vazuse si el ce se intampla, l-am
scos pe mal.

Din fericire totul a fost mai mult o sperietura groaznica, prietenul

mea nu a patit nimic, dar s-a speriat cand l-a lovit un val si cum
stia ca nu invatase sa inoate, a strigat dupa ajutor. A fost
momentul in care am realizat ce se putea intampla daca nu
interveneam repede.