AGENȚII

INTERNI ȘI
RELIEFUL
CREAT
Agenții sunt forțe care dispunând de energie
creează, prin diverse procese, forme de relief.

Agenții interni (endogeni) sunt reprezentați de:

magmatism, vulcanism, seismicitate, mișcările
orogenetice și mișcările epirogenetice.

De asemenea, tot în categoria agenților interni

este inclusă și gravitația, însă aceasta
determină procese care determină relieful la
suprafața scoarței terestre.
1. Magmatismul
• Se produce în interiorul scoarței
terestre.
• În urma consolidării topiturilor
magmatice rezultă forme de mari
dimensiuni.
• Rezultă:
• Batoliți
• Lacoliți (au formă de ciupercă)
• Neck-uri
• Dyke-uri
• Apofize
• Filoane etc.
Poate fi: intrusiv/plutonic (în scoarță)
și efusiv/vulcanic (și la exteriorul
scoarței)
 2. Vulcanismul

• https://www.youtube.com/watch?v=VNGUd
ObDoLk
Reprezintă ansamblul proceselor și formelor de
relief legate de ieșirea și consolidarea
topiturilor magmatice LA EXTERIORUL
SCOARȚEI TERESTRE. Toate acestea se
materializează prin erupția vulcanică. În urma
unor erupții repetate se formează aparatul
vulcanic.
Elementele aparatului vulcanic

Vatra/bazinul magmatic
Coșul – locul prin care
– locul de proveniență a
lava iese la suprafață.
lavei.

Craterul – partea
superioară a coșului. La
Conul – muntele
vulcanii mari poartă
vulcanic propriu-zis.
denumirea de CALDEIRĂ
(ex. Vezuviu).

Emanații gazoase: nori

de praf și gaze
Piroclastite: bombe
(pyrocumulus),
vulcanice / lapilii.
fumoarele, solfatarele,
mofetele.
Tipuri de lave

• Acide – bogate în dioxid de siliciu: sunt

vâscoase și se mișcă greu; se consolidează
repede, în apropierea craterului.
• Bazice – sărace în dioxid de sulf: sunt
fluide și se deplasează ușor,
consolidându-se greu și departe de crater.

• Lavă albastră - vulcanului Kawah Ijen din Indonezia

• Lanțul muntos Ijen conține inclusiv un lac acid de
dimensiuni considerabile, ceea ce înseamnă că în zona
respectivă se regăsește o cantitate mare de sulf.
• Când suflul intră în contact cu oxigenul din aer, la
temperaturi de peste 360 de grade Celsius, apare
fenomenul de combustie, în timpul căruia sulful produce
o flacără albastră.
3. Cutremurele
• Sunt mișcări bruște ale scoarței
terestre, de obicei de ordinul
secundelor, cauzate de dinamica
plăcilor tectonice. Aceste
mișcări se propagă lateral pe
zeci/sute/mii km față de focarul
seismic.
• Elementele unui cutremur:
• Hipocentrul – locul din interiorul
scoarței unde se declanșează un
cutremur
• Epicentrul – proiecția la
suprafață a hipocentrului.
• Undele seismice: P (principale)
și S (secundare).
 • Cutremure de suprafață – până la 100 km
adâncime
• Cutremure de adâncimi medii – 100-300 km
adâncime

Clasificarea • Cutremure profunde – la peste 300 km

adâncime.

seismelor • Magnitudinea cutremurelor se exprimă cu

ajutorul scării Richter, iar intensitatea
acestora se exprimă cu ajutorul scării
Mercalli.
Scara Mercalli
(stânga),
Richter
(dreapta)
Harta
seismică
globală
 Mișcările
orogenetice
• Au loc în depresiuni tectonice largi și
adânci (geosinclinale). Se produce
cutarea, metamorfozarea și înălțarea
materialelor. În final se formează lanțuri
montane cu lungimi de sute, chiar mii de
kilometri.
• Oro = munte
• Genesis= geneză

• Pe Terra, s-au individualizat 3 orogeneze:

• Orogeneza caledoniană (cea mai veche):
Mții Scandinaviei etc
• Orogeneza hercinică: Mții Ural, Mții
Pădurea Neagră etc.
• Orogeneza alpină: Mții Alpi, Mții Carpați,
Mții Himalaya etc
 Mișcările
epirogenetice
Se produc în special în regiunile
continentale, fie ca ridicări ale
scoarței (epirogeneză pozitivă),
fie sub forma unor coborâri ale
acesteia (epirogeneză negativă).
Frecvent se produc sub forma
transgresiunilor marine
(coborârea scoarței urmată de
inundarea unor zone de uscat) și
a regresiunilor marine (ridicări
ale scoarței urmate de retragerea
apelor).