Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Geografie
Specializarea: Planificare Teritoriala

Portofoliu demonstrativ:

REGIUNEA SUBECUATORIALA

Student: Anghel Alexandru-Nicusor

Grupa 115

2013-2014
0

Regiunea Subecuatoriala
Geografie (1) = tiina care are ca obiect de studiu mediul geografic (numit la nivel planetar
nveli geografic), care este un sistem deschis, dinamic i unitar, alctuit din ase componente
(relief, apa, clima, sol, vegetatie, fauna), ntre care exist relaii multiple (statice, dinamice,
temporale i spaiale) ce asigur un schimb de materie, energie i informaie.
Mediu geografic (1) = obiectul de studiu al geografiei care cuprinde ase subsisteme (relief,
ape, clima, sol, vegetatie, fauna), aflate ntr-un sistem de relaii structurale, funcionale,
evolutive, ce se pot raporta de la nivelul planetei, la puzderia de microunitai locale, toate
reflectndu-se n peisajul specific.

1. Asezare

Regiunea subecuatoriala are o larga desfasurare de-o parte si de alta a regiunii ecuatoriale, frecvent
pana la latitudinea de 20. Anumite conditii locale (indeosebi desfasurarea unor lanturi montane) au
favorizat extinderea la latitudini mai mari (in sudul Africii pana la 30, in sudul Argentinei pana la
35, in Peninsula Yukatan la 22, in India pana aproape de Tropicul Racului.
Savana este o asociatie vegetala specifica podisurilor africane, australiene si braziliene alcatuita in
principal, dintr-un covor continuu de ierburi inalte, in care ici colo apar si arbusti izolati.

Savanele cuprind regiunile cu climat tropical din America de Sud (din Guyana si din lungul
fluviului Orinoco, unde se numesc Ilanos si din Brazilia, numite campos), din Africa tropicala, din
Australia si India. Ele fac trecerea intre padurile dense, tropicale, umede si deserturi, sau catre padurile
cu frunze cazatoare ale zonei temperate. Uneori, padurea patrunde puternic in cadrul savanei, in
lungul raurilor ce o traverseaza, alcatuind asa-numitele paduri-galerii.
Cele mai intinse si interesante savane sunt raspandite in Africa, America de Sud, Australia si sudul
Asiei.
In emisfera nordica, regiunea subecuatoriala se situeaza la sud de Tropicul Racului. Ea se intinde in
Africa, din Senegal pana in Etiopia. In emisfera sudica, regiunea subecuatoriala se gaseste la nord de
Tropicul Capricornului, in Africa, in sudul Zairului, Angola, Zambia, Namibia, Zimbabwe si
Mozambic si chiar insula Madagascar.
2.

Relieful

Relieful din regiunea subecuatoriala este reprezentat de munti, podisuri si campii, de la unitati de
platforma precambiana la unitati montane tinere.
Prin alterare, dezagregare, siroire, fiecare actionand specific pentru unul din cele doua sezoane,
suprafetele inclinate si, in primul rand cele descoperite, sufera un proces de erodare activa; prin
pasunat, fenomenul este accelerat pe glacisuri si pedimente.
Sudan. Aceasta unitate fizico-geografica de tranzitie, de la zona tropicala la cea ecuatoriala, este
domeniul unitatii de platforma sahariene in care fundamentul (cristalin) este acoperit desori de
cuvertura (depozite marine si continentale). Modelarea indelungata a uniformizat relieful separand mai
ales prin intermediul uedurilor largi, interfluvii.
Unitatile de relief coborate, aparute pe seama miscarilor
cuaternare au pus in evidenta trei mari bazine: Niger, Ciad
(cu depuneri cuaternare si aluviuni mai recente, fiind
posibila legatura acestora cu Atlanticul in pleistocen) si
Bahr el Ghazal (regiune de scufundare si de convergenta
hidrografica) ; cele trei sunt separate prin praguri
(podisuri) situate cam la aceeasi inaltime.
Regiunea cea mai coborata, Ciad, are un peisaj
asemanator Saharei daca avem in vedere relieful dunar
prezent si destul de extins. Si Campia Senegalului face parte din treapta joasa a reliefului, reprezentand
un golf colmatat cu subsidenta actuala.
Treapta hipsometrica medie a Sudanului, este data de platouri mai joase sau mai inalte, din care
unele intra in alcatuirea pragurilor.

In cea de-a treia treapta de relief se inscriu regiunea

inalta Fouta-Djalon (o bombare a platformei sahariene, cu
vai adanci), Muntii Camerun si Liberiei cristalino-granitici,
cu varfuri care nu depasesc 3000 m, care se modeleaza
activ in conditiile climatice umede locale. In afara de
acestea se mai intalnesc si inaltimi izolate si suprafete
structurate. Podisurile Darfur si Kordofan cu altitudini de
600-800 m dezvoltate pe roci sedimentare, cristaline si
eruptive se pastreaza usor sub forma unor cupole izolate,
care ating 3000 m (culmea Marra) cu mult deasupra
nivelului podisului si al bazinelor limitrofe.
Podisul Industan. Miscarile tectonice mai noi l-au compartimentat ridicandu-l pana la 2695 m
(Muntii Cardamon), dar i-au si coborat unele sectiuni.
In rest, altitudinile se mentin intre 500-1000 m.
Exista o asimetrie pronuntata a cumpenei de apa
intre partea occidentala si orientala, cumpana mult
deplasata spre vest, spre Gatii Occidentali. De
fapt, Gatii Occidentali constituie marginea ridicata
pe linii de flexura a platformei Industan. In acest
sens marile interfluvii pornesc din apropierea
Gatilor Occidentali desfasurandu-se pe sute de
kilometri separand culoarele largi ale raurilor
Nerbada, Godavari, Krishna.
Muntii Aravali, Muntii Vindhna si Podisul Malva au inaltimi sub 2000 m. Inregistreaza o modelare
diferentiata pe cele doua sezoane si un important sistem hidrografic colector: Tehumba.
Podisurile interioare indochineze. Se gasesc pe teritoriile Cambodgiei, Laosului si Vietnamului.
Unele din acestea sunt formate pe efuziuni mezozoice si neozoice (Mondalkiri si Ratanakiri) altele pe
eruptiv dar si calcare, conglomerate, gresii cum sunt : podisul Cong Tum, Dac Lat. Inaltimile lor sunt
cuprinse intre 500-1000 m dar si peste, spre Cordiliera Annamita. Sunt fragmentate de vai, unele cu
carater de defilee apartinand sistemului hidrografic Mekong.
Podisul Tran-Ninh, are un nivel general altimetric
situat la 800 m, desi valorile depasesc 2000 m in cateva
culmi. Este format din sisturi cristaline, pachete de
calcare si conglomerate, argile si nisipuri. Podisul
Baloven este situat la peste 1500 m si este dezvoltat pe
o placa bazaltica, intens lateritizata la suprafata ce
fosilizeaza un soclu de gresii postriasice. Podisurile
3

Laosului sunt fragmentate de afluentii Mekongului care formeaza numeroase praguri in profilul
longitudinal iar altele adevarate canioane.

Zambia. Face parte in buna masura din zona pragului situat in sudul bazinului Zair (pragul Shaba
sau Katanga), ridicandu-se in sud deasupra bazinului Kalahari si are un relief de podis usor etajat
(pana la 1500 m) format pe roci metamorfice si eruptive. Intre podisuri se gasesc depresiuni joase,
aluvionate, inmlastinite catre vest, mai precis in nord-vestul Angolei, culmi inalte la peste 2000 m ca
cele din Podisul Bie.
Abissomalia. Podisul Abisyniei s-a individualizat la finele mezozoicului. Are un soclu cristalin
acoperit de o cuvertura de gresii, marne, calcare jurasice si cretacice. Ulterior depunerii, au urmat
importante dislocatii insotite de deplasari si de eruptii vulcanice. Peste sedimentul mezozoic se astern
trape, formatiuni bazaltice, in alternanta cu tufuri, avand grosimi considerabile. Altitudinea cea mai
mare ajunge la 4600 m in vf. Ras Dascian. Suprafata podisului inclina usor spre vest iar marginea
estica domina grabenul Abissyniei.
Matto Grosso. Unitate de podis reprezentativa pentru
centrul Braziliei, e situata in limitele platformei
(precambriene) braziliene, avand un relief de sere, platouri
si depresiuni (culoare). Pe sedimentarul paleozoic, sub
actiunea sistemelor hidrografice, a aparut relieful structural
de cueste si suprafete structurate (chapadas). Spre
Amazon, limita podisului este marcata de linii de
denivelare exprimate prin rupturi de panta.

Podisurile Arnhem si Kimberley (nordul si nord-vestul Australiei)sunt cuprinse in teritoriul de nord

al acestei tari si fac parte din platforma (precambriana) australiana. Altitudinile nu depasesc 1000 m,
fiind o regiune de contact intre savana uscata si cea umeda.

3. Hidrografia
Regiunea subecuatoriala este traversata de rauri si fluvii (Nil, Niger, Soa Francisco, Godavari etc. )
presarate cu lacuri (Ciad), ramasite ale unor mari intinderi de apa din timpurile pliocen-pleistocene si
ape subterane din care se adapa cirezile pe drumurile de transhumanta.

Scurgerea apelor este puternic conditionata de

regimul precipitatiilor caracterizat printr-o neta
diferentiere, in cele doua sezoane. La cele cu bazine,
numai in aceasta regiune naturala, scurgerea este
aproape in intregime legata de caderea precipitatiilor.
Ea se carterizeaza prin debite mari in lunile sezonului
de vara (de exemplu, in Emisfera nordica in iunie
octombrie ) si debite extrem de mici iarna, cand
destul de fregvent (indeosebi la raurile mici), raurile
seaca (de exemplu in Emisfera nordica din noimebrie
pana in mai).
Nilul este unul din cele mai lungi fluvii ale lumii. Isi aduna apele din Podisul Ruanda si se varsa
mai intai in lacul Victoria. Pe parcursul sau, fluviul si-a creat multe cascade, unele amenajate in
sisteme hidroenergetice. Doar in depresiunea Bahr El Ghazal, Nilul isi domoleste cursul trimitand
direct sau indirect din apele sale spre mlastinile inconjuratoare. In regimul scurgerii se constata mari
variatii, de aceea s-a intervenit prin constructii hidroenergetice.
Nigerul, in cea mai mare parte strabate
regiunea padurilor tropicale verzi si savana. Prin
lungimea sa, se situeaza pe locul al treilea in
Africa. Izvoraste din muntii Fouta-Djalon iar in
cursul superior si-a creat multe repezisuri si
cascade. Cresterile de nivel apar in septembrie.
In apropiere de Tombouctou, fluviul se
despleteste, iar apele sale se imputineaza prin
evaporare, prin alimentarea lacurilor si
mlastinilor. Se disting doua cresteri (augustoctombrie si ianuarie-martie).

Sao Francisco isi are izvoarele in Sierrele din sudul Braziliei. Curge la inceput spre nord, iar mai
apoi, de la orasul Sobradinho, se indreapta catre est varsandu-se in Oceanul Atlantic. Pe parcurs si-a
creat cateva cascade, unele din ele fiind amenajate pentru hidrocentrale. Apele mari sunt inregistrate in
februarie-aprilie iar in mai-octombrie cele scazute.
Godavari. Traverseaza de la vest catre est podisul Deccan, apoi Gatii de Est, Coasta Coromandel si
se varsa printr-o delta, care, impreuna cu a celorlalte fluvii alcatuiesc o campie litorala deltaica destul
de intinsa. Ca si in alte rauri ale Indiei, regimul debitelor si nivelelor este strans legat de clima
musonica.

4. Clima
Caracteristicile peisajelor sunt dependente de conditiile climatice ce se succed in cadrul a doua
sezoane distincte unul cald si umed, iar altul cald si uscat. Ele sunt legate de pendularea sezoniera a
alizeelor si calmelor ecuatoriale.In sezonul de vara, cald si umed, aria de actiune a alizeelor se
deplaseaza la latitudini mai mari, iar aici se extinde actiunea maselor de aer ecuatoriale, umede. Ca
urmare, amplitudinile termice scad, temperaturile se situeaza intre 20 si 25C, precipitatiile
convective sunt bogate, iar umezeala se mentine la valori de peste 75% ; perioada cea mai calda este
mai - iunie.
In sezonul de iarna, alizeul este dominant, el aduce aer cald si uscat. Amplitudinile termice diurne
sunt mari (10-15C) si se datoreaza incalzirii diurne ce duce la valori de 30C si raciri nocturne care
coboara temperatura la sub 15C. Nebulozitatea, ca si umiditatea aerului, sunt reduse. Acest sezon
frecvent dureaza patru luni in vecinatatea padurii ecuatoriale si mai lung la latitudini mai mari (7-10
luni la limita cu desterturile)
In sol, variatiile de temperatura se inregistreaza pana la 0,5 m, fiind mai intense in sezonul de
iarna.Cantitatiile de precipitatii inregistreaza anual valori de 1000 1500 mm. Exista o distributie
neuniforma a ploilor. In sezonul umed, ele au frecventa mare si au carater de averse, care uneori
capata caracteristicile unor furtuni intense. Lunile cele mai ploioase difera de la o regiune la alta. In
sezonul uscat, precipitatiile lipsesc adesea una sau doua luni; in rest, precipiatiile se manifesta ca
averse la intervale mari de timp.
Diferentieri marcante in regimul de manifestare a elementelor climatice apar in lungul unor tarmuri
si in regiunile limitrofe lor, unde se inregistreaza climatul musonic (India, Indonezia, sud-estul Chinei,
pe coastele Americii Centrale). Specific aici, este diferenta climatica neta intre cele doua sezoane.
Vara, sunt frecvente masele de aer oceanice, fiind cald, foarte umed, nebulozitatea este mare, cad ploi
de convectie si sunt frecvente furtunile. Acum cade cea mai mare parte din cantitatea anuala de
precipitatii (peste 1000mm). Pe tarmurile montane inalte, musonul da cantitati de precipitatii foarte
mari (Conakry peste 4000 mm, Cherrapunji, Assam-India 11.550 mm). Iarna, cand bat mase de aer
continentale de la latitudini mai mari, fenomenul caracteristic este seceta. De asemenea, acum
nebulozitatea este foarte mica, evapotranspiratia este puternica, dar nu duce la epuizarea rezervelor de
apa din sol ; ploile sunt extrem de rare.
Temperaturile maxime se produc in lunile de trecere de la un sezon la altul (aprilie, mai septembrie), iar cele minimele se produc iarna (prezenta aerului continental) si vara (masele oceanice
sunt mai racoroase).
Durata perioadei secetoase si cantitatile de precipitatii se rasfrang in peisaj, indeosebi in alcatuirea
covorului vegetal.

5. Sol
Solurile specifice sunt cele rosii de savana, sarac in
elemente nutritive cu profil nu prea profund, de aceea
apa din sol este suficienta, mai putin vara, cand datorita
uscaciunii mare parte din umiditatea solului dispare.
Iarna, precipitatiile abundente determina o accentuare a
procesului de levigare. Tot datorita levigarii, urmata de
instalarea uscaciunii se formeaza cuirasele feruginoase.
Apar si soluri negre tropicale, pe pantele mici,
mlastinoase, datorita acumularii bogate de argila de tip
montmorilonit. Aceasta face ca in sezonul umed, solul
adesea sa capete carater noroios, pe cand in sezonul
uscat sa devina compact si sa crape.

6. Vegetatie
Pe continental African, savana este
cuprinsa intre padurea ecuatoriala si
Sahara, de la Oceanul Atlantic pana in
Somalia, iar in emisfera sudic se
intalneste pe cursurile inferior si
superior ale Zairului, in regiunea
Marelui Graben African, in Mozambic,
in nordul bazinului fluviului Zambezi
si o fasie spre partea centrala a
Madagascarului.
In regiunile tropicale, iarba acopera mari suprafete: acestea sunt savanele. Ele au un aspect diferit
(predomina mai mult sau mai putin iarba si arborii), in functie de cantitatea ploilor din timpul anului.
Astfel, se face trecerea de la savana ierboasa, la savana arboricola, apoi la cea lemnoasa. Savanele
ocupa suprafetele cele mai mari din Africa: la sfarsitul anotimpului ploios, ele devin spatii nesfarsite
cu ierburi verzi si, uneori, cu anumite specii de arbori bine adaptati la caldura.
In regiunile unde anotimpul secetos dureaza mai mult, solul este acoperit de iarba inalta, ca iarbaelefantului, care poate atinge o inaltime de 5 m. vegetatia formeaza un covor foarte des, fara arbori sau
arbusti: aceasta se numeste savana ierboasa sau savana goala.
In anotimpul secetos, vegetatia este in repaus; ea isi revine foarte repede odata cu primele ploi.

In regiunile unde anotimpul secetos este ceva mai lung, apar arborii: in acest caz, vorbim de savana
arboricola. Aici creste baobabul, cu trunchiul gros, in care este inmagazinata apa, arborele de paine,
ale carui fructe mari, galben-verzui, sunt comestibile, acacia. Savanele care beneficiaza de o umiditate
mai constanta si de un oarecare echilibru intre anotimpul secetos si cel ploios, sunt savanele lemnoase.
Talia arborilor nu depaseste 15m, dar radacinile lor foarte adanci pot atinge o lungime de 20 m.
Numim savana-parc tipul de peisaj in care arborii cresc grupati, in special in jurul surselor de apa.
In functie de specificul climatului tropical, de natura solului si de arborii preponderenti, savana
africana poate fi divizata in anumite grupari:
- savana cu baobabi. Baobabii (Adansonia digitata) care
ating inaltimea de 25-30m si o circumferinta cuprinsa intre 2047m. Coroana larga a arborelui este alcatuita din numeroase
ramuri groase, rasucite ca niste serpi, masurand in diametru
circa 58-60m, acoprind o suprafata de aproape 3000m2.
Trunchiul baobabului este acoprit de o scoarta groasa, neteda
pe ramuri de culoare cenusiu-trandafirie, ce formeaza in parte
superioara a tulpinii o adancitura unde se acumuleaza apa
ploilor. Undeori, intregul lui trunchi este scobit, formand un
adevarat rezervor de apa, aparat de frunzisul des al arborelui.
El poate atinge varsta de 4000-5000 ani. Alaturi de el cresc
speciide acacii, parkia, arborele de unt (Butyrospermum
parkii).
- savana cu acacii. Se caracterizeaza
prin predominarea speciilor de acacii
(Acacia arabiaca, Acacia albida), care
formeaza grupari de arbori si arbusti de 315m inaltime, cu coroanele in forma de
umbrele gigantice. Acacia este un gen de
plante care cuprinde aproximativ 500 de
specii de arbori i de arbuti din familia
leguminoaselor, rspndii n zona
tropical i cea subtropical. Unele specii,
datorit florilor lor frumoase, galbene sau
albe, i a mirosului lor plcut, sunt
cultivate ca plante ornamentale sau pentru industria parfumului (de exemplu, Acacia farnesiana); altele
sunt folosite pentru extragerea gumei arabice (precum Acacia arabica) sau a taninului. Numele
"Acacia" este uneori folosit i pentru speciile din genul Robinia, din care face parte i salcmul,
denumirea tiinific a acestuia fiind Robinia pseudoacacia (Acacia fals).

Stratul ierbaceu, foarte compact, este constituit din numeroase specii de graminee inalte de pana la
1,5-3m : iarba elefanilor Pennisetum purpureum (fig.1), imperata Imperata cylindrical (fig.2),
specii de barboasa Andropogon (fig.3), mei Panicum(fig.4).
In partea apuseana a continentului african, intalnim intinsele savane cu palmieri formate din
palmierul de ulei (Elaeis guineensis)(fig.5), palmierul evantai (Borasus aethiopim, Borasus
flabelliformis).
Pe intinsele savane din Insula Madagascar creste arborele calatorilor (Ravenala
madagascariensis)(fig.6), inruduit cu bananierul (Musa paradisica).
Eucaliptul (Eucalyptus) este un gen de plante din
familia Myrtaceae, care se prezinta sub forma de
arbori sau arbusti cu frunza verde tot timpul anului.
Denumirea eucaliptului se datoreaza formei de potir
a fructului care poarta seminatele ascunse. Eucaliptul
a fost descoperit in anul 1788 de botanistul francez
L'Heritier; el a fost primul care a descoperit specia
Eucalyptus obliqua. Eucaliptul creste in Australia
si Tasmania dar si regiunea de est din Indonezia.
Cele mai multe specii de eucalipt sunt arbori sau
arbusti care cresc repede si au un lemn de esenta tare,
cu frunze verzi lobate tot anul. Astfel, Eucalyptus
vernicosa creste ca arbust sau arbore n estul
Tasmaniei, pe cand Eucalyptus regnans atinge 97
de m inaltime, iar trunchiul poate atinge un diametru
de 20 de m (masurat in Tasmania). Eucaliptul,
datorita calitatii lemnului si cresterii rapide este
frecvent cultivat in plantaje. Aceasta cultivare a lui produce o reducere intensa a umiditatii pamantului.
In comparatie cu alte plante eucaliptul este mai agresiv, eliminand din arealul sau ceilalti arbori, chiar
incendiilor de padure le poate supravietui prin radacinile adanci si semintele care rezista la foc.
Suprafee ntinse ocupate de savane ntlnim n sudul Asiei i n Australia, unde predomin
eucaliptul Eucalytus, acaciile Acacia harpophylla, casuarinele Casuarina, iarba copac Xanthorrhoea, la
care se adaug numeroase specii de graminee: astrebla Astrebla, triodia Triodia i heteropogon
Heteropogon contortus.
Savana natural, nu se dezvolt n condiii de sol pietros, nefiind proprice pentru graminee. Pe
asemenea soluri domin totdeauna plante lemnoase, mrimea lor scznd o dat cu reducerea
precipitaiilor. Condiii deosebite iau natere n cazul solurilor bistratificate, ntlnite n Africa de SudVest. Aici se formeaz o savan cu arbuti, la un volum de precipitaii de 185 mm anual.

Fig.1

Fig.2

Fig.3

Fig.4

Fig. 5

Fig.6
10

7. Fauna
In padurile tropicale verzi iarna lumea animala este pestrita convietuind animale din padure si
savana. Traiesc animale in turme indeosebi ierbivorele mari si mici care efectueaza sezonier migratii
(bivolii, elefantii, zebrele), alaturi de carnivore (leu, ghepard, hiena), pasari rapitoare si termite. In
savana, traiesc si animalele intalnite si in zona tropicala. Predomina totusi ierbivorele, carnivorele,
pasarile. In savanele Asiei traiesc bivolul-indian, rinocerul, pantera, cobra, iar in savana australiana
mai ales maruspialele (cangurul).

Bivol

Ghepard

Rinocer

Elefant

Zebra

Leu

Hiena

Cobra

Cangur

11

Bibliografie :

1. Arthur Strahler [1973], Geografie fizica, Editura Stiintifica, Bucuresti

2. Grigore Posea, Iuliana Armas [1998], Geografie fizic: Terra cmin al omenirii i sistemul solar,
Editura Enciclopedica, Bucuresti
3. Mihai Ielenicz, Laura Comanescu [2009], Geografie fizica generala cu elemente de cosmologie,
Editura Universitara, Bucuresti
4. Revista Descopera Lumea nr.8/2011
5. ro.wikipedia.org/savana

12