Universitatea din Oradea

Facultatea de Științe Socio-Umane

Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar-IFR-Oradea

Studentă: Tite(Câcău) Mirela

MUNȚII CARPAȚI

Munţii Carpaţi, una dintre cele mai semnificative unităţi de relief din Europa (lungime de
aproximativ 1.500 kilometri şi suprafaţă de 170 000 km²), constituie o componentă a sistemului
montan alpin şi se desfăşoară de la Poarta Viena-Bratislava (traversată de Dunăre) până la Valea
Timocului, dincolo de care urmează Munţii Balcani. Prezintă trei sectoare bine individualizate :
Carpaţii Nord-Vestici, Carpaţii de Mijloc şi Carpaţii Sud-Estici, aceştia din urmă aproape în
totalitate pe teritoriul României, deţinând 54% din lanţul carpatic. Înălţimea maximă se
înregistrează în Munţii Tatra (vârful Gerlachovka, 2.663 m).

. Aceştia sunt alcătuiţi, la rândul lor, din trei mari diviziuni : Carpaţii Orientali, Carpaţii
Meridionali şi Carpaţii Occidentali.

Toponimul de Carpaţi derivă de la „Karpate”, cuvânt de origine iliro-tracică, acesta

însemnând stâncării, ceea ce este specific multor areale din spaţiul carpatic autohton, mai cu
seamă în condiţii de altitudine ridicată. De asemenea, se spune că toponimul are o relaţie directă
cu populaţia dacilor liberi (carpii), care au trăit în teritoriile neocupate de către romani.1

Limitele Carpaţilor Româneşti

Carpaţii Româneşti sunt delimitaţi, în partea de nord, de graniţa cu Ucraina, iar în partea
de sud, de Serbia (prin intermediul Dunării). Restul limitelor aparţin în totalitate teritoriului
României, atât la exterior, spre unităţile de podişuri, dealuri şi câmpii, cât şi la interior,
spre Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Din punct de vedere altimetric, limita Carpaţi-
Subcarpaţi este apreciată în jurul valorii de 800 metri, în timp ce înspre Dealurile de
Vest coboară până la 250-400 metri, iar în interior, spre Depresiunea Transilvaniei, ecartul este

1
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i

1
foarte larg, respectiv 200-800 metri. Între limitele menţionate, Carpaţii Româneşti cuprind o
suprafaţă de aproximativ 66.300 km2 (27,8% din teritoriul ţării), iar lungimea este de peste 910
kilometri. Masivul Făgăraș ocupă o suprafață de 12,2 km pătrați și se suprapune peste două mari
domenii bioclimatice: peste domeniul alpin și peste partea superioară a domenului forestier.2

Alcătuirea geologică

Carpaţii se caracterizează printr-o alcătuire geologică relativ complexă, alături de şisturile

cristaline cu intruziuni granitice, apărând atât formaţiunile vulcanice, cât şi cele de fliş cretacic şi
paleogen. Aliniamentul vulcanismului neogen al Carpaţilor reprezintă cel mai lung lanţ montan
de acest fel din Europa.

Altitudinea

Carpaţii Româneşti fac parte din categoria munţilor mijlocii, care depăşesc 2500 metri
numai pe areale foarte restrânse, în Carpaţii Meridionali. Altitudinea medie este de 840 metri.

Fragmentarea reliefului

Diferitele faze ale procesului de cutare şi înălţare a Carpaţilor, precum şi intensul

vulcanism neogen, au contribuit la o fragmentare accentuată a spaţiului carpatic, pusă în evidenţă
prin mulţimea depresiunilor intramontane, mai cu seamă în Carpaţii Orientali şi în cei
Occidentali. Se remarcă în această privinţă ariile de discontinuitate Bârgău-Dorna-Câmpulung şi
Depresiunea Braşov-Pasul Oituz-Valea Trotuşului din Carpaţii Orientali, precum şi culoarele
Timiş-Cerna şi Bistra-Strei de la limita Carpaţilor Meridionali cu Carpaţii Occidentali. Spre
deosebire de Alpi, Carpaţii au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se prezintă sub forma
unor suprafeţe întinse, acoperite cu pajişti. România are cel mai lung lanț de munți vulcanici din
Europa. Lanțul este Munții Oaș- Munții Țibleș- Munții Călimani- Munții Gurghiu- Munții
Harghita 3

Relieful glaciar

În urmă cu aproximativ 2 milioane de ani (prima jumătate a Cuaternarului), Carpaţii au

suferit o ridicare în bloc, cu aproximativ 1000 metri, procesul fiind caracteristic mai ales
Carpaţilor Meridionali. Această înălţare a fost însoţită de o răcire evidentă a climei aşa încât, la

2
Studiu de caz, Realizarea hărții riscului geomorfologic în Masivul Făgăraș. p.4
3
Die Stadt, Geographia,, Educație pentru frumos, p.39

2
altitudini de peste 1800-2000 metri, a apărut situaţia de prezenţă a zăpezilor permanente. În
asemenea condiţii a avut loc acumularea unei mari cantităţi de zăpadă şi transformarea treptată a
acesteia în gheaţă. Încălzirea ulterioară a condus la o modificare marcantă a climatului, cu
consecinţe în topirea gheţarilor din spaţiul montan înalt. A rezultat un relief glaciar alcătuit din
creste şi strungi glaciare, circuri, văi, morene şi praguri glaciare, grohotişuri etc.

Condiţiile climatice

Clima Carpaţilor Româneşti trebuie privită, în primul rând, în corelaţie cu poziţia

geografică a României pe Glob. Această aşezare a ţării determină influenţele corespunzătoare :
cele vestice, cu mase de aer umed, a căror prezenţă conduce la caracteristica de moderare în cea
mai mare parte a teritoriului României, inclusiv al Carpaţilor, apoi cele nordice (umede şi mai
reci), cele estice sau continentale (calde în timpul verii şi reci în anotimpul de iarnă, în mod
constant lipsite de umiditate), la care se adaugă influenţele sudice (cu efecte moderatoare). Pe
acest fond climatic de ansamblu intervine şi condiţia de altitudine a Carpaţilor, care introduce
modificări destul de însemnate (scăderi de temperatură în raport cu înălţimea sau creşterea
cantitativă a precipitaţiilor la înălţimi mari), dar şi poziţia acestora în faţa maselor de aer. De
asemenea, culoarele de vale şi depresiunile aduc devieri ale curenţilor de aer, inversiuni de
temperatură (cu geruri persistente iarna) sau, dimpotrivă, încălziri ca urmare a «efectului de
foehn» de la începutul primăverii.

În ansamblu, învelişul vegetal actual al Carpaţilor se distribuie în două etaje (forestier şi

alpin) condiţionate climatic.

Etajul forestier este cel mai dezvoltat, atât sub aspectul biodiversităţii, cât şi sub cel al
extinderii spaţiale. Se suprapune peste un spaţiu vast ce începe din Defileul Dunării (sub 100
metri altitudine) şi merge până la valori situate în jurul a 1800 metri, în acest teritoriu fiind
prezente în jur de 60% din pădurile României.4

În cadrul etajului forestier se individualizează mai multe subetaje. Astfel, la altitudini

mici, în medie sub 500 metri, se întinde subetajul stejarului, alcătuit, la partea inferioară, din
specii de stejar termofile (cerul şi gârniţa), din stejar pedunculat, iar la partea superioară, din
gorun. Se adaugă şi alte specii de foioase precum ulmul, teiul, carpenul etc. Subetajul

4
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i

3
fagului urcă din Subcarpaţi şi dealurile mai înalte din Depresiunea Transilvaniei pe munţii mai
scunzi din Banat, Munţii Apuseni, ajungând până la 1200 metri.

Munții Apuseni se remarcă printr-un ansamblu cristalin central, impus prin masivitatea,
din care se desprind radial massive mai mici cu caracter de horst (Pădurea Craiului), separate de
depresiuni tectonice de tip graben. Există influențe structural locale evidențiate prin forme de
relief isolate-chei tăiate de Crișuri, Mureș. Iar în masivele calcaroase apar abrupturi, suprafețe și
platouri structural.5

Subetajul coniferelor, cuprinzând bradul, molidul, pinul şi, pe alocuri, zada, urcă până la
limita superioară a pădurii. Cele trei subetaje se interferează în zone de tranziţie, şi, pe alocuri,
prin văi reci şi umbrite, se produc chiar inversări între subetajele de vegetaţie, esenţele termofile
urcând pe înălţimi însorite, iar esenţele de climă rece coborând pe văile umbrite.

Fauna este reprezentată, în principal, printr-o serie de specii de interes cinegetic : cerbul, ursul,
mistreţul, râsul, cocoşul de munte etc, în ape fiind prezent păstrăvul.

Solurile corespunzătoare etajului forestier sunt cele podzolice şi brune feriiluviale (pe
suprafeţe mai plane), precum şi cele brune acide (pe versanţii înclinaţi).

Etajul alpin corespunde, în ansamblu, teritoriilor ce au altitudini de peste 1700-1800

metri şi este structurat în două subetaje: etajul alpin inferior (subalpin), cuprins între 1700-1800
metri şi 2000-2200 metri, reprezentat printr-o vegetaţie arbustivă, formată din tufărişuri dense de
jneapăn şi ienupăr, şi etajul alpin superior, desfăşurat la altitudini care depăşesc 2000-2200
metri, unde vegetaţia naturală este aceea de pajişte alpină.

Condiţiile restrictive din acest etaj s-au impus şi în ceea ce priveşte fauna, acesta fiind
domeniul caprei negre şi a acvilei de munte, iar în apele limpezi şi bine oxigenate (inclusiv unele
dintre lacurile glaciare) este prezent păstrăvul.

În etajul alpin predomină umbrisolurile, reprezentate prin soluri humico-silicatice care se

formează în condiţiile unei pedogeneze foarte lente, cu descompunerea numai incipientă a
materiei organice6.

Populaţia şi aşezările umane

5
Geografia fizică a Romniei, Mădălina Bălan, p. 28
6
Geografie, Ghid de ajutor pentru elevi, Editura Presstern, 2016, pp. 5-20.

4
 Prin caracteristicile lor de bază, precum altitudinile mijlocii, fragmenatrea accentuată,
existenţa pasurilor de culme şi a trecătorilor situate la înălţimi accesibile, Carpaţii Româneşti au
constituit un teritoriu dintre cele mai favorabile atât pentru constituirea unor aşezări, dar mai ales
pentru diferitele activităţi desfăşurate în spaţiile respective.

Cele mai vechi urme de locuire de pe teritoriul Carpaţilor Româneşti datează

din paleolitic şi au fost identificate, în cea mai mare parte, în domeniul cavernicol (vetre de foc,
unelte şi arme din silex etc). Au existat, însă, şi aşezări paleolitice la zi, pe terasele mijlocii ale
Bistriţei, în Ţara Oaşului sau în arii mai înalte din Ceahlău.

În anul 2002, Carpaţii Româneşti se caracterizau printr-un grad ridicat de locuire umană,
numărul aşezărilor urbane fiind de 61, cu o populaţie de circa 1 400 000 locuitori. În cadrul
oraşelor carpatice se remarcă : Braşov (aproximativ 280 000 locuitori în anul
2010), Reşiţa (aproximativ 110 000 locuitori), Deva şi Hunedoara (în jur de 70 000 locuitori
fiecare), Sfântu Gheorghe (circa 60 000 locuitori), Sighetu Marmaţiei, Miercurea
Ciuc şi Petroşani (fiecare cu peste 40 000 locuitori).

Numărul aşezărilor rurale din Carpaţi este mult mai ridicat, în jur de 2500, dimensiunea
acestora mergând de la prezenţa satelor foarte mari (peste 5000 locuitori) până la unele ce
coboară sub 100 de locuitori. Între acestea se înscrie şi localitatea situată la altitudinea cea mai
ridicată de pe teritoriul României, respectiv Petreasa, în Munţii Bihorului, cu ultimele gospodării
la 1400 metri.7

Bibliografie

1. http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i

2. Geografia fizică a Romniei, Mădălina Bălan, p. 28

7
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mun%C5%A3ii_Carpa%C5%A3i

5
3. Geografie, Ghid de ajutor pentru elevi, Editura Presstern, 2016, pp. 5-20

4. Studiu de caz, Realizarea hărții riscului geomorfologic în Masivul Făgăraș. p.4

5. Die Stadt, Geographia,, Educație pentru frumos, p.39