Proiect Geografie

Campia Romana:
Câmpia Română este o câmpie din sud-estul Europei, pe cursul inferior al Dunării, cea mai mare
parte a ei (circa 80%) situându-se pe teritoriul României. Denumirea ei provine de la fostul
principat Țara Românească, iar străinii o numesc „Câmpia Valahă” (după Valahia). Câmpia are
extensii în Serbia și Bulgaria, unde este numită Câmpia Dunării. Este mărginită la sud și est
de Dunăre, iar la nord de Podișul Getic, Subcarpații și Podișul Moldovei. Între aceste limite, Câmpia
Română apare ca o depresiune — în sens geologic — puternic sedimentată.Partea cea mai joasă
(10-20 m altitudine) se află pe lunca Siretului Inferior, unde, pe un teritoriu de lentă scufundare, s-a
format o mare zonă de confluențe, spre care se recurbează râurile în forma unui evantai. Altitudinea
maximă este de 300 m, la Pitești.Relieful Câmpiei Române se caracterizează prin văi largi și
interfluvii netede, numite popular câmpuri, cu mici depresiuni formate prin tasare și sufoziune.
Predomină soluri negre și cu un conținut bogat de humus. De-a lungul râurilor solurile sunt de luncă.
Clima este temperat-continentală. În vest se resimt influențe mediteraneene, în timp ce în est
amprenta continentală este mai accentuată. Îndeosebi estul este caracterizat de veri fierbinți și ierni
geroase. Crivățul, un vânt rece și uscat vine iarna dinspre nord-est. Temperatura medie multianuală
este de 8-11ºC, media lunii aprilie este de 18-23ºC, a lunii ianuarie variază între -3 — -5ºC în est și -
1 — -3ºC în vest. Valoarea medie multianuală a precipitațiilor este de sub 500 mm în est și de 500-
700 mm în vest.

Podisul Tibet:
Tibetul este un podiș în Asia, la nord-est de Himalaya. Întinzându-se de la est la vest pe o distanță
de circa 2.400 km, iar de la nord la sud pe circa 1.000 km, podișul Tibet este situat între longitudinile
78°24' și 104°47' Est și latitudinile 26°2' și 40°3' Nord, în inima continentului asiatic. Este o regiune
gigantică de circa 2,5 milioane de km², adică de circa 10 ori mai întinsă decât România. Altitudinea
medie a regiunii este de peste 4.200 m, asemănătoare cu a celor mai înalți munți. ibetul are o climă
continentală, rece și uscată. În mod paradoxal, temperatura medie anuală este mai mare decât cea
a atmosferei la o altitudine echivalentă. Diferențele de temperatură dintre partea de sud a Tibetului și
de nord sunt considerabile. Clima este mai plăcută în cămpiile de sud-est unde se află și principalele
orașe Lhasa, Gyantse și Shigatse. Lhasa are o temperatură medie anuală de 8 °C, Shigatse 6,5 °C,
în timp ce în nordul platoului tibetan temperatura medie anuală este de sub 0 °C. Schimbările de
temperatură sunt destul de bruște pe platoul tibetan: de la soare și căldură, temperatura poate
scadea brusc câteva zeci de grade, în cazul în care norii acoperă cerul. Condițiile climatice, de
asemenea, variază foarte mult între zi și noapte.

Muntii Carpati:
Munții Carpați reprezintă un lanț muntos, aparținând marelui sistem muntos central al Europei.
Carpații cuprinși între Bazinul Vienei (care-l separă de lanțul alpin) și culoarul Timocului (care îl
separă de Stara Planina, în Peninsula Balcanică) formează un arc cu o lungime de circa 1.700 km și
lățimea maximă de 130 km, desfășurându-se pe 6° în latitudine și aproximativ 10° în longitudine.
Munții Carpați se întind pe teritoriul a șapte
state: Cehia (3%), Slovacia (17%), Polonia (10%), Ungaria (4%), Ucraina (11%), România (51%)
și Serbia (4%).[2][3][4][5]Carpații se înfățișează ca fiind niște munți mijlocii sau scunzi, doar câteva
sectoare depășind 2000 de metri în altitudine.Cel mai înalt vârf al întregului lanț Carpatic este vârful
Gerlachovský, 2.655 m, în Slovacia - Munții Tatra. În Polonia, cel mai înalt vârf este vârful
Rysy (2.499 m), în Ungaria, cea mai înaltă altitudine se înregistrează în vârful Kékes, de 1.014 m, în
Ucraina cel mai înalt este Vârful Hovârla (2.061 m), iar în România este vârful Moldoveanu, 2.544 m,
situat în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali.Spre deosebire de Alpi, Carpații au mari depresiuni
intramontane, iar culmile lor se prezintă sub forma unor suprafețe întinse, acoperite cu pajiști.
Carpaților le aparține și cel mai mare lanț vulcanic din Europa. Alături de rocile cristaline și eruptive o
mare extensiune o au rocile sedimentare, care dau un relief cu pante domoale.Clima Carpaților este
continentală, precipitațiile cresc în raport cu altitudinea iar vegetația este dispusă în etaje (pajiști
alpine sus, păduri de conifere și făget pe pante și pe înălțimile mai mici). Din munții Carpați
izvorăsc: Vistula, Nistrul, Tisa, Prutul, Siretul, Mureșul, Oltul ș.a
Carpații încep de la Dunăre lângă Bratislava. Ei înconjoară Transcarpatia și Transilvania într-un
semicerc larg, continuă spre sud-est , și se sfârșesc la Dunăre lângă Orșova, în România. Lungimea
totală a Carpaților este de 1500 km, iar lățimea lanțului montan variază între 12 km și 500 km. Cea
mai mare lățime a Carpaților corespunde cu cea mai înaltă altitudine. Lanțul muntos are cea mai
mare lățime în Depresiunea colinară a Transilvaniei, și la poalele Munților Tatra (cea mai mare
înălțime din Carpați, cu Gerlachovský štít, care are 2 655 m altitudine, pe teritoriul Slovaciei la
granița cu Polonia. Se întinde pe o suprafață de 190.000 km2 și, după Alpi, e cel mai extins lanț
muntos din Europa.
Deși în mod obișnuit se face referire la Carpați ca fiind un lanț muntos, ei de fapt nu formează un
lanț neîntrerupt de munți. Mai degrabă, constă în câteva grupuri geologic distincte, prezentând o
mare varietate structurală ca Alpii. Carpații, care doar în rare locuri depășesc altitudinea de 2500 m,
nu prezintă vârfuri stâncoase, zone înzăpezite extinse, ghețari întinși, cascade înalte, sau lacuri
întinse care sunt comune în Alpi. Nici o zonă din Carpați nu este inzăpezită tot anul și nu prezintă
niciun ghețar. Carpații la altitudinea lor maximă, sunt la fel de înalți ca Alpii Orientali Centrali, cu care
împarte un aspect, climat și floră comună.
Carpații sunt separați de Alpi de către Dunăre. Cele două lanțuri muntoase se întâlnesc într-un
singur punct: în Muntii Leitha la Bratislava. Fluviul desparte de asemenea, Carpații de lanțul Munților
Balcani, la Orșova.

Carpații românești

Carpații românești fac parte din sectorul estic al sistemului muntos alpin, bine individualizat prin
direcția generală a culmilor principale, prin altitudine, prin masivitate și structură. Rezistența
Platformei Ruse le-a impus Carpaților la formare o direcție de la nord-nord-vest spre sud-sud-est,
direcție modificată apoi spre vest de horstul hercinic dobrogean.
Altitudinea medie a Carpaților este de circa 1000 m, înălțimile maxime depășind rar 2500 m
(în Bucegi, Munții Făgărașului, Parângului, Retezatului). În Carpații Occidentali, înălțimile culmilor
coboară frecvent sub 800 m (în Munții Codru-Moma, Pădurea Craiului, Banatului etc). Lățimea
sistemului muntos carpatin pe teritoriul României variază între 120 km (în Munții Rodnei) și 70 km (în
Munții Parângului). Din punct de vedere climatic, Carpații se înscriu în zona climatică temperat-
continentală, prezentând nuanțe diferite, ca urmare a desfășurării în latitudine, longitudine și
altitudine.
Se poate vorbi de un climat montan, caracterizat de etajare altitudinală, ceea ce generează o
scădere a temperaturii și o creștere a cantității de precipitații, pe măsură ce altitudinea crește.
Temperaturile medii anuale oscilează între 8 °C la poalele munților și -2 °C pe culmile cele mai
înalte. Cantitatea medie anuală de precipitații oscilează între 750 mm și 2000 mm. La altitudini de
peste 2000 m, precipitațiile sunt, în cele mai multe cazuri, sub formă de zăpadă. Apele sunt foarte
numeroase. Cele mai importante râuri ce-și au izvoarele în Carpați sunt: Nitra, Hron, Tisa (cu
afluenții săi Bodo, Someș, Criș și Mureș), Jiu, Olt, Argeș, Ialomița, Siret (cu afluenții
săi Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna, Râmnicu Sărat și Buzău), Prut și Nistru.
Pe culmile mai înalte (în special în Carpații nord-vestici și în Carpații sud-estici) se găsesc
numeroase lacuri glaciare. La acestea se adaugă lacurile antropice, în cele mai multe cazuri lacuri
de acumulare utilizate în scopuri energetice. Carpații s-au format concomitent cu întregul sistem
alpin, în vastul geosinclinal dintre Platforma Rusă (în est), orogenul caledono-hercinic (în vest)
și scutul african (în sud). Începând din cretacic, în formarea Carpaților au avut loc mai multe faze de
mișcări de înălțare, aparținând orogenezei alpine.
Relieful a căpătat aspectul actual în timpul cuaternarului, dezvoltându-se pe un mozaic de roci
(șisturi cristaline, roci vulcanice, roci magmatice și roci sedimentare).

Carpații Vestici[modificare | modificare sursă]

Harta subdiviziunilor munților Carpați.

  1 Carpații Occidentali Exteriori:
o Carpații austrieci ai Moraviei de Sud
o Capații Moraviei Centrale
o Carpații Moraviei slovace
o Piemontul Vest-Beșkidian
o Beșkizii de Vest
o Beșkizii Centrali
o Beșkizii Estici
o Zona Podhale-Magura

 2 Carpații Occidentali Interiori:

o Munții Metaliferi Slovaci
o Regiunea Fatra-Tatra
o Munții Medii Slovaci
o Depresiunea Lučenec-Košice
o Regiunea Mátra-Slanec
Carpații Sud-Estici[modificare | modificare sursă]

 Carpații Orientali:
o 3 Carpații Orientali Exteriori:
 Piemontul Central Beșkidian
 Beșkizii Joși
 Beșkizii Estici
 Carpații Moldo-Transilvani
 Subcarpații Estici
o 4 Carpații Orientali Interiori:
 Regiunea Vihorlat-Gutin
 Munții Bistriței
 Munții Călimani-Harghita
 Depresiunea Giurgeu-Brașov
 Masivul Rakhiv și Munții Maramureșului
 Depresiunea Maramureș
 Munții Rodnei
 5 Carpații Meridionali (cunoscuți și sub denumirea de Alpii transilvăneni):
 o Grupa montană Bucegi-Leaota-Piatra Craiului
o Grupa montană Iezer-Păpușa-Făgăraș
o Grupa montană Șureanu-Parâng-Lotrului
o Grupa muntoasă Retezat-Godeanu
 6 Carpații Occidentali Românești:
o Munții Apuseni
o Munții Poiana Ruscă (uneori considerat drept parte a Carpaților Sudici)
o Munții Banatului (uneori considerat drept parte a Carpaților Sudici)
 7 Platoul Transilvan (Uneori neconsiderat a fi parte a Carpaților):
o Podișul Transilvaniei
o Depresiunea Mureș-Turda
o Depresiunea Făgăraș
o Depresiunea Sibiu
 8 Carpații Sârbești (uneori considerat drept parte a Carpaților Sudici, sau de alții ca fiind
în afara lanțului carpatic)
 Depresiunea Carpatică Exterioară (înconjoară Munții Carpați și în mod normal sunt
considerați parte a grupurilor muntoase la care aderă)