UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ISTORIE - FILOSOFIE - GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIE

Hidrologie

CURS I.D. – ANUL I

SEMESTRUL I

Conf. univ. dr. Vasile Pleniceanu

 Programa analitică

Denumirea
Hidrologie (curs)
disciplinei

Codul disciplinei G 1.6. Semestrul I Numărul de credite 5

Numărul orelor pe
Facultatea Istorie, Geografie, Filosofie
semestru/activităŃi
Lucrări
Total Curs
Specializarea: Geografie practice
56 28 28

Categoria formativă a disciplinei: DF - fundamentală, DG - generală,

DF
DS - de specialitate, DE - economică/managerială, DU - umanistă
Categoria de opŃionalitate a disciplinei: DI - impusă, DO - opŃională,
DI
DL - liber aleasă (facultativă)

Obligatorii
Discipline (condiŃionate)
conexe
Recomandate

- definirea obiectului de studiu al hidrologiei şi implicaŃiile

ramurilor hidrologiei în sistemul ştiinŃelor geografice;
- cunoaşterea fenomenologiei hidrologice, în contextul
Obiective intercondiŃionării hidrosferei cu celelalte geosfere;
- identificarea şi compararea principalelor fenomene şi procese
hidrologice din domeniul hidrogeologiei, potamologiei,
glaciologiei, limnologiei şi telmatologiei.
ConŃinut 1. NoŃiuni introductive
(descriptori) ConsideraŃii asupra hidrosferei
Domeniul de studiu al hidrologiei ca ştiinŃă

2. Apa pe Glob
Formele de existenŃă şi resursele de apă
Resursele de apă dulce

3. Circuitul şi bilanŃul apei în natură

Factorii climatici care determină şi influenŃează circuitul apei
Circuitul apei şi bilanŃul acesteia în natură
Circuitul apei în natură
BilanŃul apei pe Glob

4. Apele subterane/hidrogeologia
PropietăŃile hidrologice ale rocilor
Originea şi clasificarea apelor subterane
Formele de apă în roci
Apa legată
Apa liberă
RepartiŃia apei în sol
 5. Stratele activfere
ConsideraŃii generale
Stratele acvifere freatice
Stratele acvifere de adâncime
Răspândirea apelor subterane pe teritoriul româniei

6-7. Izvoarele
Clasificarea izvoarelor
Clasificarea izvoarelor după situaŃia geologică
Clasificarea izvoarelor după temperatură

8-10. Elementele râurilor şi ale bazinelor hidrografice

ReŃeaua hidrografică şi sistemele fluviatile
Elementele reŃelei hidrografice
Văile râurilor şi geneza lor
Elementele unei văi
Albia minoră
Caracteristicile apelor curgătoare în profil longitudinal
Elementele morfometrice ale unui bazin hidrografic

11. Regimul hidrologic al râurilor

Sursele de alimentare a râurilor
Determinarea şi separarea surselor de alimentare
Regimul nivelurilor

12. Scurgerea râurilor

Scurgerea medie
Scurgerea maximă
Scurgerea minimă

13-14. Originea şi caracteristicile depresiunilor lacustre

Originea şi geneza lacurilor
Principalele caracteristici morfologice şi morfometrice ale lacurilor
ConsideraŃii asupra relaŃiei morfologie-origine-sedimentare
Răspândirea lacurilor pe Terra

Forma de evaluare (E - examen, C - colocviu/test final, LP - lucrări de control) E

- răspunsurile la examen/colocviu/lucrări practice 70%
Stabilirea
notei - activităŃi aplicative atestate/laborator/lucrări practice/proiect etc. 30%
finale - teste pe parcursul semestrului
(procentaje)
- teme de control
Bibliografia Bălteanu, D., (1982), Învelişul de gheaŃă al Pământului, Editura
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti;
Castany, G., (1972), ProspecŃiunea şi exploatarea apelor
subterane, Editura Tehnică, Bucureşti;
Cineti, A., (1990), Resursele de ape subterane ale României,
Editura Tehnică, Bucureşti;
Gâştescu, P., (1998), Hidrologie, Editura Roza Vânturilor,
Universitatea “Valahia”, Târgovişte;
Gâştescu, P., (1990), Fluviile Terrei, Editura Sport Turism,
Bucureşti;
Gâştescu, P., (2002), Lacurile Terrei, C.D. Press, Bucureşti;
Heras, R., (1976), Hidrologia y recursos hidraulicos, TOM I şi II,
Madrid;
Pascu, M., Stelea, V., (1968), Cercetarea apelor subterane, Editura
Tehnică, Bucureşti;
Pişota, I., (1995), Hidrologie, Editura UniversităŃii Bucureşti;
Pişota, I., Zaharia, Liliana, (2002), Hidrologie, Editura
UniversităŃii din Bucureşti, Bucureşti;
Pleniceanu, V., (1999), Apele din Câmpia Olteniei, Editura
Universitaria, Craiova;
Pleniceanu, V, (2003), Lacuri şi zone umede, Editura Universitaria,
Craiova;
Pleniceanu, V., Ionuş, O., (2007), Geografia apelor continentale,
Editura Universitaria, Craiova;
Preda, I., Maroşi, P., (1971), Hidrogeologie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
Sorocovschi, V., Buta, I., (1994), Hidrometrie, Universitatea
“Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca;
Ujvari, I., (1972), Geografia apelor României, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti;
Varduca, A., (1997), Hidrochimie şi poluarea chimică a apelor,
Tempus, H.G.A., Bucureşti;
Vladimirescu, I., (1978), Hidrologie, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti;
Zăvoianu, I., (1999), Hidrologie, Editura FundaŃiei “România de
Mâine”, Bucureşti;
Zamfirescu, F., (1995), Hidrogeologie. Dinamica apelor subterane,
Editura UniversităŃii Bucureşti;
* * *, (1983), Geografia României, vol. I, Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti.
1. Suport de curs
Lista materialelor 2. HărŃi hidrologice
didactice necesare 3. Anuarul hidrologic
4. Sinteze hidrologice

Coordonator de
Gradul didactic, titlul Semnătura
disciplină
Vasile Pleniceanu Conf. univ. dr.
I. NoŃiuni introductive
1.1. ConsideraŃii asupra hidrosferei
1.2. Domeniul de studiu al hidrologiei ca ştiinŃă

II. Apa pe Glob

2.1. Formele de existenŃă şi resursele de apă
2.2. Resursele de apă dulce

III. Circuitul şi bilanŃul apei în natură

3.1. Factorii climatici care determină şi influenŃează circuitul apei
3.2. Circuitul apei şi bilanŃul acesteia în natură
3.2.1. Circuitul apei în natură
3.2.2. BilanŃul apei pe Glob

IV. Apele subterane/hidrogeologia

4.1. PropietăŃile hidrologice ale rocilor
4.2. Originea şi clasificarea apelor subterane
4.3. Formele de apă în roci
4.3.1. Apa legată
4.3.2. Apa liberă
4.4. RepartiŃia apei în sol

V. Stratele activfere
5.1. ConsideraŃii generale
5.2. Stratele acvifere freatice
5.3. Stratele acvifere de adâncime
5.4. Răspândirea apelor subterane pe teritoriul româniei

VI. Izvoarele
6.1. Clasificarea izvoarelor
6.2. Clasificarea izvoarelor după situaŃia geologică
6.3. Clasificarea izvoarelor după temperatură
VII. Elementele râurilor şi ale bazinelor hidrografice
7.1. ReŃeaua hidrografică şi sistemele fluviatile
7.2. Elementele reŃelei hidrografice
7.3. Văile râurilor şi geneza lor
7.4. Elementele unei văi
7.5. Albia minoră
7.6. Caracteristicile apelor curgătoare în profil longitudinal
7.7. Elementele morfometrice ale unui bazin hidrografic

VIII. Regimul hidrologic al râurilor

8.1. Sursele de alimentare a râurilor
8.2. Determinarea şi separarea surselor de alimentare
8.3. Regimul nivelurilor

IX. Scurgerea râurilor

9.1. Scurgerea medie
9.2. Scurgerea maximă
9.3. Scurgerea minimă

X. Originea şi caracteristicile depresiunilor lacustre

10.1. Originea şi geneza lacurilor
10.2. Principalele caracteristici morfologice şi morfometrice ale lacurilor
10.3. ConsideraŃii asupra relaŃiei morfologie-origine-sedimentare
10.4. Răspândirea lacurilor pe Terra
Hidrologie________________________________________________________________________________1

I. NOłIUNI INTRODUCTIVE

1.1. CONSIDERAłII ASUPRA HIDROSFEREI

Apa, prezentă pretutindeni, în compoziŃia chimică a mineralelor ce alcătuiesc

rocile din crusta solidă a planetei, în litosferă sub forma apelor subterane şi în partea
superioară a acesteia în umezeala solului, pe suprafaŃa scoarŃei terestre (marile întinderi
oceanice şi marine, lacurile, râurile şi gheŃarii), în atmosferă sub forma celor trei stări de
agregare, precum şi în biosferă - apa se constituie astfel într-un element fundamental al Terrei.
Totalitatea acestor forme de existenŃă a apei formează hidrosfera - una din cele patru
geosfere care alcătuiesc învelişul geografic.
Între geosferele Globului există în permanenŃă o interacŃiune şi intercondiŃionalitate
reciprocă.
În estimarea cantităŃii de apă şi implicit a extinderii pe verticală a hidrosferei, în baza
principiului gravitaŃiei universale, limita inferioară a învelişului respectiv se situează la
nivelul suprafeŃei mantalei Globului terestru, în care litosfera are 17 km grosime în medie
(respectiv 35 km sub continente şi 5 km sub oceane).
Limita superioară se găseşte în atmosferă, care de altfel este şi mai greu de stabilit în
sensul că umezeala, indiferent sub ce formă, se află în proporŃie de 90% în stratul de aer de
până la 5 km înălŃime.
ExplicaŃiile referitoare la provenienŃa apei din hidrosferă, precum şi asupra modului
cum a evoluat sub aspect cantitativ de-a lungul timpului, vor fi prezentate în cadrul
capitolelor ce urmează.
Prezentă în toate geosferele globului terestru, atât în latitudine şi longitudine, cât şi pe
verticală, în altitudine şi adâncime, apa se constituie într-un înveliş continuu.
Astfel, apa - unul dintre cele mai răspândite corpuri naturale în natură - participă la
toate procesele fizice, chimice şi biologice care se produc pe pământ. Existând sub forma
tuturor formelor fizice - ea se constituie într-un important factor modelator al scoarŃei terestre,
având în acelaşi timp un rol primordial în existenŃa vieŃii.
Sub formă de vapori, apa se găseşte în atmosferă, în sol şi pe anumite adâncimi în
subsol.
Sub formă lichidă, de altfel elementul său caracteristic, apa se găseşte în cele trei
categorii de unităŃi acvatice: oceanele, mările şi lacurile, întregul complex de ape curgătoare,
fluvii, râuri, pârâuri şi torenŃi, precum şi în categoria, de loc de neglijat, a apelor subterane
freatice şi de adâncime.
Sub formă solidă, apa se găseşte în gheŃurile polare, în gheŃarii şi zăpezile montane, gheaŃa
subterană (solurile îngheŃate), precum şi în precipitaŃiile sub formă solidă, zăpada sub toate
formele de manifestare şi grindina.
Deşi nu putem vorbi de o unitate acvatică propriuzisă, apa se găseşte, în cantităŃi
apreciabile, în plante, animale şi implicit în organismul uman.
Toate aceste unităŃi se integrează într-un circuit universal sau local şi în care există o
interdependenŃă şi intercauzalitate între ele, sau a unora faŃă de altele.
2________________________________________________________________________________Hidrologie

1.2. DOMENIUL DE STUDIU AL HIDROLOGIEI CA ŞTIINłĂ

De-a lungul timpului folosirea apei a înregistrat o continuă intensificare şi

diversificare, procedându-se de la întrebuinŃarea acesteia pentru nevoile gospodăreşti la cele
ce servesc numeroase alte folosinŃe (alimentări centralizate cu apă a centrelor urbane, precum
şi prezenŃa unor industrii mari consumatoare de apă) - toate s-au constituit în nevoia de
cunoaştere a tuturor unităŃilor acvatice existente pe suprafaŃa Globului terestru.
Încadrată în grupa ştiinŃelor fizico-geografice, alături de alte ştiinŃe adiacente,
respectiv meteorologie, climatologie, geomorfologie, geografia solurilor, biogeografie,
hidrologia se ocupă şi studiază, aşa cum derivă din cuvintele greceşti din care provine, hidros
- apă, logos - ştiinŃă, cu alte cuvinte ştiinŃa despre ape.
EvoluŃia şi conŃinutul hidrologiei au fost promovate până în zilele noastre, în sensul
clarificării şi îmbogăŃirii, ca domeniu de specialitate ştiinŃifică al acesteia.
Diferite definiri ale hidrologiei ca ştiinŃă, formulate în literatura de specialitate,
conchid că hidrologia studiază caracteristicile esenŃiale ale apelor din natură precum şi legile
după care se produc procesele în învelişul de apă al pământului - hidrosfera.
O definiŃie a hidrologiei generale adoptată la Consfătuirea experŃilor hidrologi din statele
membre ale O.N.U., în 1963, în legătură cu organizarea unui program internaŃional de cercetări
hidrologice pe termen lung este formulată astfel: Hidrologia este ştiinŃa apelor pământului, a
formelor lor de existenŃă, a circulaŃiei şi răspândirii lor pe glob, a proprietăŃilor lor fizice şi a
interacŃiunii lor cu mediul, a modului în care răspund ele la activitatea omului.
Se impune totuşi să precizăm că studiile asupra apei, indiferent de starea sa de
agregare şi de geosfera căreia îi aparŃine, trebuie întotdeauna să se realizeze pe baza unor legi
şi formulări bine definite în cadrul hidrologiei generale.
În baza obiectului său de studiu, respectiv a unităŃilor acvatice pe care le cercetează
hidrologia generală se împarte, la rândul său, în:
- hidrologia uscatului sau geografia apelor continentale
- hidrologia mărilor şi oceanelor.
Cunoscute frecvent sub denumirea de hidrologie şi implicit oceanografie, acestea se
subdivid în următoarele părŃi, ca şi specializări pe ramuri de activitate:
- potamologia (potamos - râu, în limba greacă), respectiv hidrologia râurilor, cu
domeniul de cercetare asupra apelor curgătoare de la nivelul uscatului globului terestru
(continentele şi insulele);
- limnologia (limnos - lac), care se ocupă cu studiul lacurilor naturale şi
antropice;
- hidrologia apelor subterane (hidrogeologia), care studiază existenŃa, dinamica
şi regimul apelor freatice, precum şi a celor de medie şi mare adâncime.
Se impune să precizăm că inclusiv la nivelul circulaŃiei apei în natură, apele
subterane au un segment bine definit, fapt pentru care optăm ca această ramură de cercetare,
mai ales pentru apele freatice, să aparŃină hidrologiei;
- glaciologia, care se ocupă cu studiul gheŃarilor şi al zăpezilor (apa în stare solidă) şi
însemnătatea lor hidrologică;
- hidrometria studiază metodele, tehnicile şi aparatele de determinare a parametrilor
cantitativi ai apelor şi prelucrarea elementelor hidrologice respective.
Dezvoltarea cunoaşterii şi în domeniul oceanografiei a impus aceeaşi tendinŃă de
ramificare pe domenii care treptat au fost aprofundate devenind astfel discipline de
Hidrologie________________________________________________________________________________3

specialitate. În acest sens amintim: oceanografia fizică, chimică, biologică, geofizică şi

geologia marină, geomorfologia marină, ecologia marină, ingineria oceanică ş.a.
Ca toate procesele şi fenomenele din natură şi cele care se desfăşoară în cadrul
diferitelor subdiviziuni, ca domenii de cercetare a hidrosferei, se situează într-o strânsă
intercondiŃionalitate şi interdependenŃă, sprijinindu-se pe legi fizice comune, în aşa fel încât
diversitatea formelor de manifestare nu exclude unicitatea lor.
Şi, în final, pentru a respecta şi un domeniu tehnic legislativ, într-o altă formulare
hidrologia este ştiinŃa care studiază geneza şi regimul apelor la suprafaŃa Pământului (STAS
5032 - 55).
Indiferent de definiŃiile existente în literatura de specialitate, uneori şi ca evoluŃie a
cercetărilor în domeniul respectiv, hidrologia studiază domeniul apelor.
De altfel, în perioada actuală hidrologia răspunde şi numeroaselor solicitări privind
folosirea şi apărarea împotriva efectelor distructive ale apelor.
Proiectarea, execuŃia şi exploatarea lucrărilor ce se execută pe ape, sau care au
legătură cu apele, precum şi gospodărirea cantitativă şi calitativă a acestora, sunt în
permanenŃă interesate şi folosesc datele complexului de măsurători, determinări şi observaŃii
de specialitate. Acestea se referă la cunoaşterea nivelurilor, a cantităŃilor de apă care se scurg
pe râuri sau sunt cantonate în lacuri, a valorilor lor extreme (maxime şi minime), precum şi a
frecvenŃei variaŃiei, pe o lungă perioadă de timp, a elementelor cantitative şi calitative a
tuturor categoriilor de ape.
4________________________________________________________________________________Hidrologie

II. APA PE GLOB

2.1. FORMELE DE EXISTENłĂ ŞI RESURSELE DE APĂ

Prezentă în toate geosferele globului terstru, atât în latitudine şi longitudine, cât şi pe

versticală, în altitudine şi adâncime, apa se constituie într-un înveliş continuu. Aceasta
participă la toate procesele fizice, chimice şi biologice care se produc pe pământ, reprezentând
unul dintre cele mai răspândite corpuri naturale în natură.
Tabelul 2.1.
Categoriile de resurse de apă ale Terrei

SuprafaŃa
Categoria acoperită %
(km2)

Oceanul Planetar 361.300.000 97,5000

Apa subterană 134.800.000 1,7000
Umezeala solului 82.000.000 0,0010
GheŃari şi strat permanent de
zăpadă 16.227.500 1,7400
GheaŃa subterană 21.000.000 0.0220
Lacuri 2.058.700 0,0170
Mlaştini 2.682.600 0,0008
Râuri 148.800.800 0,0002
Apa biologică 510.000.000 0,0001

Apa din atmosferă 510.000.000 0,0010

Total resurse apă 510.000.000 100,0000
(După World water balance and water resources of the Earth, 1998)

Apa din natură, sub aspect fizic, se află în trei stări:

- sub formă de vapori, apa se găseşte în atmosferă, în sol şi pe anumite adâncimi în
subsol;
- sub formă lichidă, apa se află în toate categorile de unităŃi acvatice: oceane, mări şi
lacuri, întregul complex de ape curgătoare – fluvii, râuri, pârâuri şi torenŃi, precum
şi ape subterane freatice şi de adâncime;
- sub formă solidă, apa este cantonată în gheŃurile polare, în gheŃarii şi zăpezile
montane, în permafrost (solurile îngheŃate), precum şi în precipitaŃiile sub formă
solidă, zăpada, sub toate formele de manifestare şi grindina.
La nivel global, cu o suprafaŃă de 510 · 106 km2 şi un volum de 1454 · 106 km3,
răspândirea cantităŃilor/resurselor de apă este evaluată astfel:
Tabelul 2.2.
Resursele de apă la nivelul învelişurilor Terrei
Denumirea SuprafaŃa Volumul de apă
învelişului terrestru (km2) (km3)
Hidrosferă 361 · 106 1370 · 106
Hidrologie________________________________________________________________________________5
Litosferă 149 · 106 84 · 106
Atmosferă 518 · 106 0,014 · 106
Biosferă 510 · 106 0,014 · 106

Volumul de apă de pe Glob îşi are originea cu mult înainte de apariŃia celor mai simple
forme de viaŃă; fiind, de fapt, cel care a generat apariŃia vieŃii. Se poate considera că într-o
anumită fază a formării planetei, în funcŃie de valorile presiunii şi temperaturii, a survenit o
stare critică în care hidrogenul şi oxigenul, aflate în cantităŃi uriaşe în atmosferă şi sub
acŃiunea descărcărilor electrice, au avut posibilitatea să genereze apă. Au rezultat mai întâi
cantităŃi enorme de vapori de apă care au înconjurat scoarŃa terrestră, caracterizată prin
temperaturi ridicate. Sub efectul unor răciri progresive şi condiŃii prielnice, vaporii respectivi
au generat adevărate fluvii verticale din care o parte de evaporau, iar altă parte se colectau în
imensele depresiuni ale scoarŃei. Din această acumulare continuă s-au format mările şi
oceanele în forma lor primară, cu ape mineralizate, datorită încărcării lor cu săruri din rocile
submerse pe traseul de colectare. Modificarea ulterioară a morfologiei spaŃiilor cu apă s-a
datorat modificărilor scoarŃei (aflată încă în evoluŃie) şi instalării diferitelor faze glaciare.
Caracterizată prin cele două ărimi esenŃiale, suprafaŃă şi volum, apa pe globul terestru
se distribuie după cum urmează:
În suprafaŃă, întinderile de apă sunt aproximativ cu două treimi mai mari decât ale
uscatului. Din suprafaŃa Terrei, de 510 mil. km2, 361 mil. km2, respectiv 70,8%, este ocupată
de ape - Oceanul Planetar, pe când uscatul deŃine numai 149 mil. km2, adică 29,2%.
Relevant în susŃinerea ponderii suprafeŃei ocupate de ape faŃă de uscat este faptul că
numai Oceanul Pacific depăşeşte cu aproximativ 20% suprafaŃa întregului uscat.
Uscatul, în suprafaŃă de numai 149 mil. km2, predomină ca repartiŃie procentuală în
emisfera nordică, unde ocupă 39% şi din această cauză emisfera nordică poartă numele de
emisfera continentală, pe când în emisfera sudică ocupă cu puŃin peste 19%, şi astfel aceasta
este denumită şi emisfera oceanică. Dacă cele două emisfere ale Globului sunt ocupate
diferenŃiat de apă, dar oricum cea nordică mai mult de jumătate, iar cea sudică peste trei
sferturi, putem remarca încă odată marea întindere a apelor în comparaŃie cu cea a uscatului,
şi din punct de vedere geografic să putem aprecia rolul apelor în condiŃionarea şi asigurarea
calităŃii mediului înconjurător la toate nivelurile sale de organizare naturală.
RepartiŃia suprafeŃei uscatului este constituită din continentele: Europa, Asia, America
de Nord, America de Sud, Africa, Australia, Oceania şi Antarctica, la care se adaugă şi
numeroasele insule, mai mici sau mai mari, existente pe Globul terestru.
SuprafaŃa Oceanului Planetar aparŃine în principal oceanelor: Pacific, Atlantic, Indian
şi ÎngheŃat de Nord (Arctic), la care se poate adăuga, ca denumire şi un al cincilea, respectiv
Oceanul Austral situat între latitudinile sudice de 60o şi Ńărmurile Antarcticii, de fapt
extremităŃile sudice ale Pacificului, Atlanticului şi Indianului.
6________________________________________________________________________________Hidrologie

Tabelul 2.3.
RepartiŃia suprafeŃelor oceanelor şi a continentelor
A

Punând în evidenŃă datele prezentate constatăm că resursele apelor continentale sunt

mult mai mici în comparaŃie cu cele ale Oceanului Planetar, în schimb rolul apelor
continentale în morfologia scoarŃei terestre şi îndeosebi în activitatea umană este deosebit de
important.
B

(după Atlasul Geografic General, 1874)

2.2. RESURSELE DE APĂ DULCE

Resursele de apă dulce ale Terrei, disponibile în sistemele fluviatile, lacuri, gheŃari şi
subteran, reprezintă numai 2,53% din totalul resurselor naturale de apă ale planetei.
Totuşi, din cantitatea de apă dulce care prin calităŃile ei poate fi folosită de om,
aproximativ 68,7% (24.364.100 km3) este stocată sub formă de gheaŃă sau cea a zăpezilor
veşnice, cantonate îndeobşte la cei doi poli geografici şi mai puŃin în regiunile montane înalte.
Hidrologie________________________________________________________________________________7

Din această cantitate, 88,6% (21.600.000 km3) este cantonată în Antarctida, 9,5%
(2.340.000 km3) în Groenlanda, iar diferenŃa de 1,9% (124.100 km3) - în insulele arctice şi în
regiunile munŃilor înalŃi.La resursele de apă dulce se adaugă şi 23.416.500 km3 care se găseşte
în solul îngheŃat din zona circumpolară, din care cu puŃin peste 50% poate fi utilizabilă.
Tabelul 2.4.
Resursele de apă dulce ale Pământului

Forma în care se află SuprafaŃa Volumul de apă

apa ocupată (km2) km3 %
GheŃari şi zăpezi veşnice 16.227.500 24.064.100 68,698
GheaŃa din permafrost 21.000.000 300.000 0,856
Ape subterane 134.800.000 10.530.000 30,060
Umiditatea solului 82.000.000 16.500 0,047
Apa din lacuri 1.236.000 91.000 0,260
Apa din mlaştini 2.682.000 11.470 0,033
Apa din râuri 148.800.000 2.120 0,006
Apa biologică 510.000.000 1.120 0,003
Apa atmosferică 510.000.000 12.900 0,037
Total apă dulce 35.029.240 100,000
(după World Ressources 1998-1999)
Tabelul 2.5.
Resursele de apă dulce utilizabile şi utilizate la nivel mondial şi continental

Unitatea Resursele anuale utilizabile de Consumul mediu

teritorială apă dulce de apă pe locuitor
Total Procentual Pe locuitor m3/loc/an l/loc/zi
(km3) (%) (m3/loc/an)
Mondial 41022 100 6918 43 118
Europa 6234 15 8547 91 249
Africa 3996 10 5133 15,6 42
America 5309 13 17458 251 688
de Nord
America 1057 3 8084 53,3 146
Centrală
America 9526 23 28702 69 189
de Sud
Asia 13207 4 3680 31,6 86
Oceania 1614 32 55 382 1047
(după World Ressources 1998-1999)

Totalitatea resurselor de apă dulce ale Terrei este redată în tabelul 2.4. .
Analizate la nivelul continentelor, resursele de apă dulce ale planetei - calculate de
diferiŃi autori şi instituŃii de specialitate - diferă foarte puŃin, dar valorile obŃinute sunt destul
de concludente pentru a ne forma o imagine asupra disponibilităŃilor de apă de care dispun
continentele funcŃie de nevoile actuale şi de perspectivă ale locuitorilor acestora, indiferent
8________________________________________________________________________________Hidrologie

cum sunt folosite resursele respective, şi mai ales în evoluŃia societăŃii umane pe aceste
teritorii, tabelul 2.5. . Cele mai mari rezerve utilizabile de apă dulce se află în Asia (13207
km3) şi America de Sud (9526 km3), urmate de Europa (6234 km3) şi America de Nord (5309
km3). Pe ansamblu, cele mai bogate uone în resurse de apă dulce sunt cele ecuatoriale,
musonice şi subpolare, în timp ce regiunile tropicale se confruntă cu o mare penurie de apă.
De fapt, factorul restrictiv în ceea ce priveşte utilizarea apei dulci constă în distribuŃia
teritorială foarte neuniformă şi imposibilitatea efectuării de transferuri dintr-o regiune în alta
ale surplusului de apă. Totuşi, pentru asigurrarea necesarului de apă, unele Ńări au recurs la
prepararea apei dulci prin desalinizarea apei marine.
Hidrologie________________________________________________________________________________9

III. CIRCUITUL ŞI BILANłUL APEI ÎN NATURĂ

3.1. FACTORII CLIMATICI CARE DETERMINĂ

ŞI INFLUENłEAZĂ CIRCUITUL APEI

Ciclul hidrologic global reprezintă un circuit închis generat de apele din atmosferă,
hidrosferă şi litosferă. La nivelul unui an mediu în acest ciclu se înscrie un volum de apă de
circa 520 · 103 km3. Factori generatori ai circulaŃiei apei pe glob:
- energia solară – evaporă imense cantităŃi de apă
- curenŃii de aer – transportă o parte din vaporii de apă
- forŃa gravitaŃională – duce la precipitarea apelor meteorice şi zăpezilor, generează
mişscarea/scurgerea apei atâr la nivelul solului, câr şi în profunzimea acestuia.
Izvorul de energie care generează şi determină evoluŃia şi dezvoltarea proceselor din
atmosferă în ansamblul şi diversitatea lor este radiaŃia solară. După ce traversează atmosfera,
radiaŃia solară ajunge pe suprafaŃa Pământului sub formă de radiaŃie directă (S) şi radiaŃie
difuză (D), atunci când Soarele este ecranat de un sistem noros.
Însumarea celor două radiaŃii se constituie în radiaŃie totală sau globală (Q), deci Q = S + D.
RadiaŃia totală ajunsă pe suprafaŃa terestră este parŃial absorbită şi parŃial reflectată,
procesul respectiv fiind de fapt condiŃionat de proprietăŃile fizice ale suprafeŃelor
componentelor fizico-geografice (mări, oceane, alte lucii de apă, uscatul propriu-zis, acoperit
sau nu de vegetaŃie, zăpezi etc.).
De remarcat că alte două surse secundare de radiaŃie calorică influenŃează suprafaŃa
terestră, respectiv atmosfera şi suprafaŃa terestră propriu-zisă (oceanele şi uscatul).
Datorită propriei călduri, atmosfera transmite spre suprafaŃa terestră radiaŃia denumită
a atmosferei (Ea), iar suprafaŃa terestră emite radiaŃia denumită a suprafeŃei active (E).
Deci suprafaŃa activă primeşte radiaŃia directă (S), radiaŃia difuză (D) şi a atmosferei
(Ea) şi emite radiaŃia reflectată (R), radiaŃia suprafeŃei active (E) şi a atmosferei reflectate
(Ra).
Pe baza componentelor de mai sus se apreciază bilanŃul radiativ (B) care poate avea
caracter pozitiv sau negativ.
Deci: B = (S + D + Ea) - (R + E + Ra).
Modul în/prin care suprafaŃa activă primeşte sau cedează căldură, precum şi condiŃiile
prin care o consumă sau o recuperează prin schimb de energie cu stratul de aer din imediata sa
vecinătate, precum şi cu stratul de dedesubt se denumeşte ca fiind bilanŃ termic (caloric), cu
consecinŃe directe asupra procesului de evaporare, condensare, topirea zăpezii etc. De
exemplu, când o suprafaŃă de teren, neacoperită cu zăpadă, primeşte căldură, acesta se
consumă pentru încălzirea suprafeŃei active propriu-zise, a stratelor de sub ea şi evaporarea
apei din sol şi implicit pentru încălzirea aerului atmosferic din imediata sa vecinătate. În
schimb, dacă aceeaşi suprafaŃă este acoperită cu zăpadă, căldura primită se consumă mai ales
pentru topirea zăpezii şi ulterior pentru evaporarea apei din zăpadă.
Exemplul prezentat nu are caracter întâmplător, în sensul că în ceea ce priveşte
bilanŃul radiativ cât şi cel termic, pe suprafaŃa globului terestru există mari deosebiri, în
funcŃie de caracteristicile fizico-geografice ale zonelor respective, cât şi în cadrul aceleiaşi
10________________________________________________________________________________Hidrologie

zone, inclusiv de la un anotimp la altul, de la o zi la alta şi chiar în cursul aceleiaşi zile. În

astfel de condiŃii, pe suprafaŃa globului iau naştere mişcări de aer care tind să egalizeze
diferenŃele de presiune care se formează între diversele puncte de pe glob datorită încălzirii
diferenŃiate a aerului. Aceste mişcări alcătuiesc circulaŃia generală a atmosferei, de fapt cel
mai dinamic factor genetic al climei.
Rolul circulaŃiei generale a atmosferei este inclus în redistribuirea căldurii şi a
umezelii cu efecte întradevăr majore asupra scoarŃei terestre.

Fig. 3.1. Schema circulaŃiei apei în ciclul global anual

Hidrosferă, P0 – precipitaŃii;
Litosferă: E1u – evaporări din zona umedă,P1u –precipitaŃii din zona umedă, E2u – evaporări din zona aridă,P2u –
precipitaŃii din zona aridă;
Atmosferă, V1 - vapori de apă transportaŃi de curenŃi de aer din hidrosferă în litosferă, V2 - vapori de apă
transportaŃi din zona umedă în zona aridă,
V3 - vapori de apă transportaŃi din zona aridă în hidrosferă

Geografia apelor foloseşte rezultatele măsurătorilor asupra evaporaŃiei, condensării şi

precipitaŃiile - ca procese fizice ce alcătuiesc baza circuitului apei în natură.
EvaporaŃia
EvaporaŃia constituie procesul natural prin care apa din hidrosferă, litosferă şi biosferă se
transformă în vapori, trecând astfel în învelişul gazos al planetei. În atmosferă, în permanenta
lor mişcare unele molecule de apă înving forŃa moleculară de atracŃie reciprocă şi trec în
mediul înconjurător. EvaporaŃia se produce astfel:
- direct de la suprafaŃa apelor, indiferent de categoria lor şi poartă denumirea de
evaporabilitate sau evaporaŃie potenŃială;
- de la suprafaŃa solului şi a învelişului vegetal, natural sau cultivat, sub formă de
evaporaŃie totală, definită şi evapotransipraŃie;
- de la suprafaŃa stratului de zăpadă sau gheaŃă, fenomen denumit sublimare;
- prin transpiraŃia plantelor şi animalelor, inclusiv a omului, evaporaŃie fiziologică.
EvaporaŃia, ca proces natural, se realizează în condiŃii diferite, atât în spaŃiu (cele trei
medii prezentate anterior), cât şi în timp (diurn, lunar şi anual). De altfel, în decursul unui an,
Hidrologie________________________________________________________________________________11

pe teritoriul Ńării noastre se realizează, datorită variaŃiei de temperatură, condiŃii favorabile

unei scurgeri bogate în perioada de primăvară şi mai sărace în perioada de vară.
O evaporare puternică la o anumită cantitate de precipitaŃii este însoŃită de o scurgere
de suprafaŃă importantă, şi invers, la aceeaşi cantitate de precipitaŃii, când evaporaŃia este
redusă, scurgerea de suprafaŃă este mai bogată. În România, la nivelul zonelor montane unde
temperatura este mai redusă, evaporaŃia nu poate avea valori mari şi se îndeplinesc astfel
condiŃiile pentru o scurgere bogată; în zonele piemontane şi îndeosebi cele de câmpie,
temperaturile mai ridicate determină o scurgere relativ redusă.
Condensarea
Condensarea se defineşte ca procesul natural prin care atmosfera ajunsă la saturaŃie şi sub
influenŃa scăderii temperaturii aerului, surplusul de vapori se transformă în picături de apă,
sau cublimează sub forma unor mici cristale de gheaŃă. Procesul condensării se realizează, de
fapt, prin răcirea aerului în mişcarea sa ascensională (aproximativ 10 C pentru fiecare 100 m în
cazul aerului saturat cu vapori) şi care la o anumită înplŃime va depăşi gradul de saturaŃie.
Condensarea se mai poate realiza şi rpin amestecul a două mase de aer, ametec ce se produce
atunci când masele sunt saturate şi prezintă temperaturi diferite.

Nebulozitatea
Nebulozitatea variază latitudinal, diurn şi anotimpual, fiind dependentă de umiditatea
relativă a aerului şi de cea absolută (cantitatea în vapori de apă, în grame, conŃinută într-un m3
de aer). În condiŃii naturlae, vaporii de apă din atmosferă condensează în mod obişnuit, sub
formă de ceaŃă şi nori. CeaŃa este un fenome caracetristic straturilor inferioare ale atmosferei
şi este generată în funcŃie de: răcirea continuă şi accentuată a scoarŃei terestre; deplasarea unei
mase de aer caldă şi umedă deasupra scoarŃei terestre; prezenŃa unor suspensii fine sau
sedimentabile în aerul atmosferic. Norii, în general, sunt generaŃi de condensarea sau
cristalizarea vaporilor de apă din atmosferă, în următoarele condiŃii: prin contactul dintre
masele de aer cald şi umed cu cele de aer rece şi prin scăderea, uneori bruscă, a temperaturii
aerului.

PrecipitaŃiile
Trecerea în stare lichidă sau solidă a vaporilor de apă are loc numai atunci când tensiunea
vaporilor atinge valoarea maximă prin scăderea temperaturii maselor de aer.
Fenomenul apariŃiei precipitaŃiilor atmosferice rezidă în faptul că răcirea aerului
constituie rezultatul unei mişcări ascendente a acestuia ce se produce datorită: unei
supraîncălziri puternice a suprafeŃei scoarŃei terestre; deplasării ascendente a maselor de aer
clad peste masele de aer rece; şi ridicării aerului la întâlnirea unor obstacole naturale, prin
excelenŃă în zone mntane.
Atunci când se produc răciri puternice ale suprafeŃei terestre şi ale aerului din apropierea
sa, în condiŃii de cer senin şi calm atmosferic, vaporii de apă condensează chiar pe suprafaŃa
scoarŃei terestre sub formă de rouă, brumă sau chiciură.
Formarea scurgerii şi regimului hidrologic al unui curs de apă sunt determinate în
principal de modul în care cad precipitaŃiile. Ploile scurte, ca şi durată, au o intensitate medie
ridicată, iar cele îndelungate au o intensitate medie redusă. Ploile de mare intensitate şi de
scurtă durată cuprind suprafeŃe reduse şi pot genera ape mari şi chiar viituri în bazine
hidrografice mici.
Perioadele fără precipitaŃii produc scăderea nivelului şi debitului apelor din cursurile de
suprafaŃă, iar acestea sunt cu atât mai scăzute, cu cât perioada de secetă este mai mare.
12________________________________________________________________________________Hidrologie

3.2. CIRCUITUL APEI ŞI BILANłUL ACESTEIA ÎN NATURĂ

3.2.1. Circuitul apei în natură

O caracteristică fundamentală a apei constă în mobilitatea şi mişcarea sa, ceea ce îi
conferă funcŃia de principal mijloc de legătură şi de schimb de energie şi substanŃă între
celelalte geosfere ale planetei. Astfel, precipitaŃiile atmosferice, indiferent de starea lor, căzute
pe Pământ, şi cu referire directă asupra uscatului, constituie sursa de alimentare a scurgerii
apelor curgătoare, a apelor stătătoare, precum şi a celor subterane - cu toate urmările
determinate de aceasta ca factor subaerian.
Procesul complex al trecerii apei de pe suprafaŃa Pământului, în atmosferă şi apoi din
nou pe Pământ se constituie în fenomenul circuitului sau circulaŃiei apei în natură. Procesele
prezentate în subcapitolul anterior şi îndeobşte evaporaŃia şi gravitaŃia reprezintă principalele
forŃe care determină mecanismul respectiv.
În principal, apa se evaporă de pe suprafaŃa Pământului sub formă de vapori, prin
intermediul evaporaŃiei, care sunt antrenaŃi spre păturile superioare ale atmosferei datorită
conversiei radiaŃiei solare. În drumul lor ascendent se produce o coborâre a temperaturii
maselor de aer şi prin aceasta o saturare a acesteia. Dacă scăderea temperaturii ajunge la
punctul de rouă, adică la temperatura la care aerul umed devine saturat, începe să se
declanşeze procesul invers, de condensare şi de formare prin precipitare atât la suprafaŃa
continentelor cât şi a oceanului planetar.
Sub influenŃa generală a climatului care generează alternarea succesivă a evaporaŃiei,
condensării şi precipitaŃiilor şi implicit succesiunea de faze pe care le parcurge apa trecând
prin evaporare, de pe mări, oceane, continente şi insule, în atmosferă şi apoi - prin
condensare, sub formă de precipitaŃii din nou pe suprafeŃele oceanice şi continentale,
fenomenul fiind cunoscut din punctul de vedere al disciplinei noastre sub denumirea de ciclu
hidrologic.
Cu alte cuvinte, am putea aprecia că circuitul apei reprezintă "o maşinărie ireversibilă"
în care se planifică şi se distribuie resursele de apă. Prin circulaŃia sa în natură, apa realizează
un sistem de circuite, fiecare reprezentând o anumită înlănŃuire de procese, succedate într-o
anumită ordine bine determinată. În logica proceselor respective se disting două circuite, unul
universal, sau mare, şi unul local, sau mic.
Volumul total al precipitaŃiilor căzute anual pe suprafaŃa Globului terestru este de
577.000 km3. Această cantitate îşi are provenienŃa în apa evaporată de la suprafaŃa oceanului
planetar, respectiv 505.000 km3, cât şi la suprafaŃa continentelor. Din această cantitate
prezentă în atmosferă în decursul unui an, peste 458.000 km3 revin din nou la suprafaŃa
marilor întinderi oceanice, refăcând parŃial circuitul mare sau universal - oceanic, adică
ocean - atmosferă - ocean.
Acelaşi proces se produce şi pe suprafaŃa uscatului, cu deosebirea că aici procesul
evaporaŃiei este suficient de complicat datorită neomogenităŃii suprafeŃelor continentale,
gradul diferit de acoperire cu vegetaŃie, tipuri de soluri etc., precum şi modul diferit de
încălzire şi de răcire a uscatului în comparaŃie cu oceanul. Oricum, şi aici apa evaporată se
ridică în atmosferă sub formă de vapori, se condensează şi se reîntoarce pe suprafaŃa
continentelor sub formă de precipitaŃii realizând astfel circuitul mic sau local - continental,
adică uscat - atmosferă - uscat.
Se impune să precizăm că între cele două circuite nu se poate realiza o separaŃie
completă, în sensul că cel puŃin în zonele costiere, uscat - ocean sau ocean - uscat, se resimt
influenŃele reciproce dintre cele două circuite locale. De pe suprafaŃa continentelor se evaporă
Hidrologie________________________________________________________________________________13

anual 72.000 km3 de apă care reintră, parŃial, în circuitul general al atmosferei, şi precipită fie
deasupra uscatului, fie deasupra oceanului.
Din volumul de 66.000 km3 care determină precipitaŃii la suprafaŃa continentelor,
19.000 km3 după cădere se evaporă, fie de la suprafaŃa solului, fie de pe învelişul vegetal,
45.000 km3 reprezintă scurgerea de suprafaŃă iar 2.000 km3 se infiltrează şi astfel asigură
scurgerea subterană.
Ultimele două ajung în mod direct în ocean, închizând astfel circuitul. Deci, din
întreaga cantitate de apă ce se evaporă de pe suprafaŃa planetei, 86% provine de pe oceane şi
numai 14% de pe uscat.
În schimb, din această cantitate numai 78% cade sub formă de precipitaŃii pe suprafaŃa
oceanelor, iar diferenŃa de 22% se precipită pe suprafaŃa continentelor şi insulelor.

3.2.2. BilanŃul apei pe Glob

Căile urmate de apa căzută pe suprafaŃa uscatului sunt mult mai numeroase şi cu multe
relaŃii de interdependenŃă (Fig. 3.2.).

Fig. 3.2. Schema bilanŃului apelor continentale şi a implicaŃiilor sale

1. resurse instabile din scurgerea râurilor; 2. resurse stabile; 3. ape pierdute (folosite pentru necesităŃi
economice); 4. ape poluate; 5. ape revenite după irigaŃii; R. scurgerea totală a râurilor (după M.I. Lvovici, 1979)

Merită să subliniem faptul, dar numai în scopul reliefării importanŃei circuitului apei în
natură, că după condensarea vaporilor de apă din atmosferă, dacă aceasta ar fi repartizată
uniform la suprafaŃa globului ar forma un strat de 25 mm reprezentând rezerva de apă dulce
pentru întregul Pământ pentru o perioadă de numai 10 zile.
Din imensa cantitate de apă care se evaporă anual de pe suprafaŃa Oceanului, prin
intermediul atmosferei o parte considerabilă trece spre uscat, adică de la ocean spre
continente.
O parte din volumul de aproximativ 100.500 km3, peste 66.000 km3 se condensează şi
cade sub formă de precipitaŃii pe suprafaŃa continentelor, iar diferenŃa de 34.500 km3 îşi
14________________________________________________________________________________Hidrologie

continuă drumul peste blocurile continentale şi insulare şi precipită deasupra suprafeŃelor

oceanice, formând astfel circuitul universal sau mare.
Cantitatea de apă transportată de masele de aer diferă de la un continent la altul, în
funcŃie de mărimea acestuia şi de poziŃia latitudinală şi longitudinală a principalelor masive
montane faŃă de predominanta direcŃiei de deplasare a maselor de aer.
Astfel, din cantitatea de umiditate de peste 10.100 km3 vehiculată de masele de aer
deasupra Europei, aproximativ 50% depăşesc continentul, restul căzând sub formă de
precipitaŃii pe continentul propriu-zis.
Pentru Asia, numai 20% din masele de aer încărcate cu umiditate "survolează" mai
departe continentul, iar în cazul Africii, aproximativ 40% trec peste blocul continental fără a
putea precipita.
Cea mai mare cantitate de apă care trece deasupra unui bloc continental fără să
genereze precipitaŃii o constituie cea referitoare la Australia respectiv 76%, adică din cei
12.800 km3 de apă ce traversează continentul prin intermediul maselor de aer, numai 3.100
km3 cad pe suprafaŃa acestuia.
În schimb, cel mai mic procent de apă transportată peste un continent se întâlneşte în
cazul Americii de Sud, unde din cei 20.700 km3, numai 18% trec mai departe.
Pe baza considerentelor prezentate se precizează că la nivelul Terrei volumul de apă
care se evaporă este egal cu cel primit sub formă de precipitaŃii.
Aceasta presupune că în procesul circuitului universal al apei în natură există un
echilibru.
Astfel, funcŃie de datele menŃionate în subcapitolul anterior se poate formula existenŃa
a două egalităŃi principale ale bilanŃului circulaŃiei apei în natură, pentru ocean şi pentru uscat:
- pentru ocean: Z0 = X0 + Y
- pentru uscat: Zc = Xc – Y

Prin însumarea acestor două egalităŃi se obŃine:

Z0 + Zc = X0 + Xc

Fig. 3.3. Schema generală a circuitului universal al apei pe Glob

(după I. Pişota, 1983)
Hidrologie________________________________________________________________________________15

Astfel:
Z0 = cantitatea medie anuală de apă care se evaporă de pe suprafaŃa oceanului =
505000 km3;
Zc = cantitatea medie anuală de apă care se evaporă de pe suprafaŃa uscatului= 72000
km3;
X0 = cantitatea medie anuală de precipitaŃii ce cad pe suprafaŃa oceanului = 458000
3
km ;
Xc = cantitatea medie anuală de precipitaŃii ce cad pe suprafaŃa uscatului = 66000 km3;
Y = cantitatea medie anuală de apă care se scurge în ocean (ape de suprafaŃă+ape
subterane) = 47000 km3.

Durata de reintegrare a apei în circuitul mare prin intermediul scurgerii de suprafaŃă este în
medie de aproximativ 16 zile, iar în circuitul mic, putând să ajungă doar până la câteva ore.
În marea majoritate a lor, râurile Terrei curg în Oceanul Planetar, prin intermediul aşa
ziselor regiuni exoreice, şi numai rareori în regiuni fără scurgere directă către ocean, respectiv
endoreice.
Astfel pentru regiunile exoreice, bilanŃul de apă este:
Zc = Xc - Y
Iar pentru cele endoreice este: Zc = Xc
Adnotările pentru elementele (iniŃiale) din formulă sunt redate în fig. 3.3. şi inclusiv
definirea lor în sistemul bilanŃului hidrologic al apelor curgătoare.
În concluzie, privitor la Circuitul apei în natură, şi prin excelenŃă în scopul susŃinerii
domeniului pe care îl studiem, putem remarca că o sporire a cantităŃii de umiditate ce
transvazează de pe Ocean pe Uscat provoacă creşterea ritmului de circulaŃie a apei, pe
când diminuarea acesteia, duce la o scădere a circulaŃiei (Fig. 3.2).
Astfel, în funcŃie de cantitatea umezelii oceanice pătrunsă pe uscat, vom avea perioade
mai ploioase sau mai secetoase ce se vor resimŃi în scurgerea apelor.
În activitatea sa, omul societăŃii actuale intervine în veriga ciclului hidrologic folosind
atât resursele instabile (generate de fluctuaŃiile debitelor, în special prin creşterea acestora în
perioadele ploioase sau de topire a zăpezilor şi a gheŃarilor din zona munŃilor înalŃi), cât şi a resurselor
stabile (reprezentate prin scurgerea minimă a râurilor pe care se poate conta tot anul) - necesare pentru
promovarea irigaŃiilor, navigaŃiei, hidroenergiei, pisciculturii, recreerii etc.
16________________________________________________________________________________Hidrologie

IV. APELE SUBTERANE / HIDROGEOLOGIA

4.1. PROPIETĂłILE HIDROLOGICE ALE ROCILOR

Apa, indiferent de provenienŃa şi natura ei, se infiltrează în roci şi se acumulează în

porii şi fisurile acestora formând strate sau zăcăminte de apă subterană.
Cantitatea de apă pe care o pot acumula rocile depinde de proprietăŃile lor hidrologice
şi îndeosebi de compoziŃia granulometrică, porozitatea, umiditatea, permeabilitatea etc.

Porozitatea şi cifra rocilor

Prin porozitate se înŃelege raportul dintre volumul golurilor dintre particulele solide
ale unei roci necoezive în stare naturală şi volumul total al rocii respective. Cantitatea de apă
pe care o poate înmagazina şi ceda o rocă sedimentară necoezivă (nisipuri, pietrişuri,
bolovănişuri) depinde de volumul porilor şi de mărimea acestora, de modul lor de dispunere
în rocă şi de gradul de îndesare.
În ceea ce priveşte dimensiunile granulelor, acestea variază în limite foarte largi, de la
granule foarte mici, chiar fine abia perceptibile cu ochiul liber, de genul celor ce alcătuiesc
argilele, până la galeŃii mari din prundişuri şi bolovănişuri.
În literatura de specialitate porozitatea poate fi clasificată în mai multe categorii,
funcŃie de următoarele criterii:
- după natura şi modul de formare a rocilor distingem porozitate primară şi secundară;
- după distribuŃia şi dimensiunile golurilor, porozitatea poate fi reticulară, coloidală,
capilară, micro şi macro porozitate;
- după gradul de legătură între pori cu mediul subaerian, întâlnim porozitate deschisă
şi închisă;
- după dimensiunile golurilor ce asigură circulaŃia apei, deosebim porozitate de
interstiŃii, vacuolară, de fisuri şi de canale.
Pentru hidrologia subterană, precum şi pentru studiile ce se realizează în acest sens
este necesar să se cunoască şi implicit să se determine care este conŃinutul în fracŃiuni, pe
dimensiuni, al granulelor ce constituie rocile necoezive, adică, care este compoziŃia lor
granulometrică.
OperaŃiunea de determinare a acestor fracŃiuni din roci, după mărimea perticulelor se
efectuează prin intermediul analizei granulometrice (Fig. 4.1.). În funcŃie de granulometrie
rocile necoezive se clasifică după cum urmează (Tabel 4.1.):
Prezentând câteva elemente despre compoziŃia granulometrică a unei roci, vom
înŃelege mai bine una din caracteristicile esenŃiale care determină proprietăŃile acvifere ale
rocilor - porozitatea.
Astfel, aceasta este reprezentată prin volumul golurilor care se găsesc în rocă şi poate
fi determinată sub formă de porozitate totală şi ca porozitate eficace.
Hidrologie________________________________________________________________________________17

Fig. 4.1. Reprezentarea compoziŃiei granulometrice

a) curbă cumulativă; b) histogramă; c) curbă de frecvenŃă;
d10 şi d60 - parametrii pentru calcularea gradului de neuniformitate

- Porozitatea totală sau coeficientul de porozitate, reprezintă raportul în procente,

dintre volumul porilor (Vp) şi volumul total de rocă (Vt):
V
n% = p ⋅ 100
Vt
Porozitatea totală este funcŃie de forma, dimensiunile şi modul de aranjare al
granulelor.
Prin îndesarea şi cimentarea rocilor volumul golurilor se reduce foarte mult şi uneori
se întrerupe comunicaŃia între pori. În rocile fisurate porozitatea depinde de forma şi
dimensiunile fisurilor, precum şi de eventualele legături între ele.
Din suita principalelor categorii de roci coeficientul de porozitate se prezintă astfel.

Tabelul 4.1.
Coeficientul de porozitate al principalelor categorii de roci

Denumirea rocilor Porozitatea (%)

Soluri 30 - 50
Argile 10 - 50
Pietrişuri 25 - 40
Nisipuri 25 - 45
Argile aluvionare 80 - 90
Calcare 2.5 - 20
Gresii 5 - 20
Granite 0.2 - 1.5
Bazalte 0.1 - 2

În general porozitatea totală în terenurile necoezive este în medie de 15 %, oscilând

între 5 - 40 %.
18________________________________________________________________________________Hidrologie

- Porozitatea eficace (efectivă sau activă), reprezintă volumul total al golurilor prin
care apa se poate deplasa sub acŃiunea gravitaŃiei. ImportanŃa porozităŃii eficace este
determinată de faptul că reprezintă capacitatea de cedare a apei de către roci. De remarcat că,
porozitatea efectivă creşte cu dimensiunea şi modul de aranjare a granulelor în stratul de roci.
Ca o completare a celor prezentate exemplificăm cu câteva date privitoare la
proprietatea eficace a principalelor categorii de roci necoezive (Tabel 4.2.)

Tabelul 4.2.
Proprietatea eficace a principalelor categorii de roci necoezive

Denumirea rocii Porozitatea efectivă %

Pietrişuri 25
Pietrişuri şi nisipuri 20
Nisipuri fine 10
Gresii 10
Argile 5
Pietrişuri cimentate 5
Aluviuni recente 20

Pe baza celor expuse, se poate afirma că toate rocile sunt poroase, chiar şi rocile
eruptive.
De precizat că porozitatea eficace nu reprezintă decât aproximativ 10 % din
porozitatea totală (40 %); rezultă că numai 1/4 din volumul de apă, calculat pentru un strat
acvifor poate fi cedat de acesta, respectiv de rocile care îl alcătuiesc.

Pemeabilitatea
Proprietate pe care o au rocile de a lăsa apa să circule prin porii şi fisurile rocilor se
defineşte ca fiind permeabilitate. În practica hidrologiei subterane permeabilitatea se
caracterizează
cantitativ prin coeficientul de permeabilitate (Kp), denumit şi coeficientul de filtraŃie (Kf).
Permeabilitatea depinde de porozitate, dar fără a exista între ele o relaŃie de proporŃionalitate.
În general rocile sedimentare, ca: pietrişurile, nisipurile, gresiile friabile etc. conŃin
pori prin care apa pătrunde şi circulă cu uşurinŃă, fapt pentru care sunt considerate roci cu
permeabilitate omogenă (directă sau în mic). În categoria rocilor sedimentare argilele sunt
roci foarte poroase. Deşi absorb o mare cantitate de apă din cauza porilor extrem de mici,
precum şi a modului de dispunere şi formei particulelor componente, apa nu poate să
circule, roca îmbibată cu apă devenind practic impermeabilă. Deci, permeabilitatea unei roci
depinde de dimensiunile porilor, şi nu de volumul total al acestora.
Rocile eruptive şi metamorfice, şi unele roci sedimentare (calcare, dolomite,
conglomerate ş.a.) - prezintă, în lipsa porilor ce pot asigura circulaŃia apelor, numeroase fisuri
care permit ca apa să circule în voie. Aceste roci sunt considerate cu permeabilitate
neomogenă (indirectă sau în mare).
Din punct de vedere al permeabilităŃii, rocile se împart în trei categorii: acvifere,
acviclude şi acvifuge.
Hidrologie________________________________________________________________________________19

Rocile acvifere sunt roci poroase, au pori supracapilari şi o mare capacitate de a

înmagazina apa, dar şi de a o ceda. În această categorie intră pietrişurile, nisipurile, gresiile
friabile, bolovănişurile şi conglomeratele slab cimentate.
Rocile acviclude sunt roci cu pori capilari şi subcapilari, prin care apa circulă foarte
încet, numai sub presiune şi capacitate de cedare nulă (argilele şi marnele).
Rocile acvifuge sunt roci compacte, permeabile numai prin fisuri. Nu au pori, decât de
dimensiuni foarte mici, condiŃii în care apa nu poate pătrunde.Din categoria acestora
menŃionăm rocile eruptive, metamorfice şi cele sedimentare cimentate.
Capacitatea de absorbŃie
Proprietatea rocilor de a se îmbiba cu apă sau alte lichide cu care vin în contact se
numeşte absorbŃie. Această proprietate este în funcŃie de volumul porilor, de compoziŃia
granulometrică şi de gradul de îndesare.
Se exprimă prin coeficientul de absorbŃie (Ca), care reprezintă raportul dintre masa de
apă reŃinută de o probă de rocă în stare naturală şi masa aceleiaşi roci uscată la 105o C.
m −m
Ca % = 1 ⋅ 100
m
în care: Ca = coeficientul de absorbŃie
m1 = masa rocii saturată cu apă, în g
m = masa rocii uscată la 105o C, în g

În literatura de specialitate se foloseşte şi termenul de coeficient de saturaŃie (Cs), care

exprimă gradul de saturare cu apă al unei roci, şi este definit ca raportul între absorbŃia la
presiune normală (ai) şi absorbŃia la presiune de 150 kgf/cm2 (a).
ai
Cs =
a150 kgf / cm 2

Capacitatea şi gradul de îndesare

ComponenŃii rocilor necoezive nu sunt legaŃi prin ciment şi astfel ei se aşează în
sisteme mai mult sau mai puŃin simple, în funcŃie de starea de îndesare. Aceasta este definită
prin gradul de îndesare (D), iar posibilităŃile de îndesare respective, prin capacitatea de
îndesare.
Gradul de îndesare variază între 0 şi 1, şi în funcŃie de el, rocile necoezive pot fi:
- afânate, în care D = 0 - 0.33
- îndesate, în care D = 0.33 - 0.66
- foarte îndesate, în care D = 0.66 – 1

4.2. ORIGINEA ŞI CLASIFICAREA APELOR SUBTERANE

Din punct de vedere geografic domeniul apelor subterane este definit ca hidrologie
subterană, iar din punct de vedere geologic ca hidrogeologie. Nu putem admite exclusivitatea
nici uneia, nici alteia, în sensul că prima oferă date asupra provenienŃei apei, iar cea de-a doua
date asupra rocii şi a geologiei structurale a stratelor acvifere.
Oricum, pentru a realiza o diferenŃiere între cele două mari categorii de ape, de
suprafaŃă şi subterană, prin elementele lor proprii, şi anume geneză, dinamică, proprietăŃi
fizico-chimice, stare de zăcământ, extensiune etc. - vom apela la termenul de hidrogeologie,
20________________________________________________________________________________Hidrologie

sau pur şi simplu ape subterane. Astfel, studiul apelor subterane interesează hidrologia, atât
ca sursă permanentă şi constantă în alimentarea unităŃilor acvatice de suprafaŃă, şi de multe ori
se află la originea multor organisme fluviatile.
Apele care circulă sau staŃionează în rocile permeabile ale scoarŃei terestre au
provenienŃa diferită. Sursa cea mai importantă în alimentare şi implicit în existenŃa apelor
subterane o constituie apa de infiltraŃie provenită din precipitaŃiile atmosferice, din
condensarea vaporilor etc.
Totuşi, în literatura de specialitate se conturează mai multe teorii:
Teoria infiltrării. Unanim acceptată, infiltrarea este principala sursă de formare a
apelor subterane. Astfel în procesul respectiv participă precipitaŃiile atmosferice şi apele de
suprafaŃă acumulate în alte unităŃi acvatice (mări, lacuri, ape curgătoare etc.). Această teorie a
fost elaborată de francezii B. Palissy şi E. Mariotte şi susŃinută de rusul V. M. Lomonosov.
Pătrunderea apelor în adâncime se realizează sub influenŃa gravitaŃiei, şi poate avea
loc prin infiltrare propriuzisă prin porii şi fisurile capilare ale rocilor, cu viteză redusă,
conform legii liniare a lui Darcy, precum şi cu viteză mult mai mare, prin porii şi fisurile
supracapilare realizând o mişcare turbulentă, în baza legii lui Chezy.
Teoria condensării vaporilor de apă. Priveşte îndeosebi explicaŃia privind prezenŃa
apelor subterane în pustiuri şi stepe, considerate ca fiind aride, şi în care precipitaŃiile
atmosferice sunt deficitare sau poate lipsi posibilitatea alimentării stratelor acvifere prin
intermediul altor infiltrări.
Teoria respectivă a fost formulată de hidrologul german O. Volger, iar contradicŃiile
acesteia au fost lămurite de agronomul rus A. F. Lebedev. Vaporii de apă din atmosferă se
deplasează prin porii şi fisurile rocilor nesaturate, independent de circulaŃia aerului datorită
diferenŃei de elasticitate dintre vaporii de apă din atmosferă şi cei cuprinşi în porii rocilor.
În consecinŃă, masele de vapori de apă se deplasează din zonele cu elasticitate mare spre
zonele cu deficit pronunŃat de saturaŃie. Deplasarea acestora în subteran are loc dinspre
stratele mai calde înspre cele mai reci, de sus în jos sau de jos în sus, în funcŃie de succesiunea
anotimpurilor.
Teoria apelor juvenile. A fost emisă de către geologul austriac E. Suess, cu referire la
apele de adâncime cu o anumită mineralizaŃie. Astfel, emanaŃiile gazoase din timpul erupŃiilor
vulcanice conŃin 80 - 90 % vapori de apă.
Fără a nega aportul apelor juvenile în formarea apelor subterane trebuie precizat faptul
că o mare parte din apa eliminată de vulcani este o apă vadoasă care este prezentă în rocile din
zona aparatelor vulcanice.
Din punct de vedere al compoziŃiei în săruri şi gaze, apele generate de fenomenele de
metamorfism sunt asemănătoare cu cele provenite direct din magmă. Aceste ape, în
ascensiunea lor spre suprafaŃa litosferei, întâlnesc apele vadoase cu care se amestecă formând
ape de origine mixtă.
Teoria apelor de sedimentare (fosile). În sensul teoriei respective acest tip de ape
subterane reprezintă ape de origine marină rămase în roci din timpul proceselor de
sedimentare, sau poate ulterior, au pătruns în roci după acest proces.
În cadrul proceselor geologice complexe, apele de sedimentare se ridică spre suprafaŃă
fiind supuse eroziunii. Astfel, în condiŃii geomorfologice favorabile aceste ape se amestecă cu
cele provenite din infiltrare şi apar la zi ca ape cu compoziŃie chimică deosebită faŃă de apele
obişnuite.
În Ńara noastră, astfel de ape fosile însoŃesc zăcămintele de petrol şi gaze din zona
fizico-geografică a SubcarpaŃilor, Câmpia Română şi Bazinul Transilvaniei.
În baza teoriilor respective putem preciza principalele categorii de ape subterane:
Hidrologie________________________________________________________________________________21

- apele vadoase, constituie în ansamblu apele din sol, care se infiltrează de la suprafaŃa
uscatului în adâncime şi care ulterior apar la zi după un timp relativ scurt. La rândul lor aceste
ape cuprind apele de infiltrare, apele care curg în stratele acvifere freatice şi apele de
adâncime;
- apele fosile (veterice), sunt ape vadoase sau provenite din mări, lipsite de
circulaŃie, sau cu circulaŃie foarte lentă, în general sunt lipsite de influenŃa elementelor
caracteristice hidrodinamismului subteran.

4.3. FORMELE DE APĂ ÎN ROCI

PrezenŃa apei pe suprafaŃa scoarŃei terestre, indiferent de provenineŃa ei, în baza

gravitaŃiei pătrunde în rocile permeabile, o altă parte se scurge la suprafaŃă spre zonele cele
mai joase, iar o altă parte se evaporă.
În scoarŃa terestră toate rocile conŃin o cantitate oarecare de apă, esenŃialmente, fie în
compoziŃia chimică a mineralelor
care le alcătuiesc, fie în porii şi fisurile acestora. Din punctul de vedere al hidrologiei
subterane, în rocile cu apă, ce se constituie într-un acvifer, se întâlnesc două categorii de apă.
După raportul pe care aceasta îl are cu roca, apa poate fi legată sau liberă (Fig. 4.2.).

Fig. 4.2. Forme de apă în roci

a, b -granule cu apă hidroscopică (a - higroscopicitate incompletă;
b - higroscopicitate maximă); c, d - granule cu apă hidroscopică şi peliculară cu grosime diferită. Apa peliculară
se deplasează de la particula d la particula c pentru realizarea unor pelicule cu grosime egală; e - particulă cu apă
higroscopică şi peliculară. Apa peliculară în exces trece în apă gravifică; 1 - apă higroscopică; 2 - apă peliculară;
3 - apă gravifică; săgeŃile indică atracŃia apei, iar cerculeŃele mici indică apa liberă (după A.F. Lebedev).
22________________________________________________________________________________Hidrologie

4.3.1. Apa legată

Apa legată este cea care de fapt asigură umiditatea naturală a rocilor şi, care la rândul
ei poate fi legată chimic şi fizic.
Apa legată chimic este strâns legată de reŃeaua cristalină a mineralelor, intrând în
compoziŃia chimică a acestora ca molecule sau ioni de H+ şi OH-.
Aceasta influenŃează indirect comportarea fizico-mecanică a rocilor. În cadrul tipurilor
respective un interes deosebit prezintă apa zeolitică, care, fiind eliminată cu uşurinŃă, poate
modifica umiditatea naturală şi relativă a rocilor respective.

După modul cum această apă este legată se disting următoarele forme:
- apa de constituŃie este strâns legată de scheletul cristalin al mineralelor. În condiŃii
normale nu se elimină, ci numai la temperaturi înalte, specifice pentru fiecare mineral, urmată
de descompunerea acestora şi formarea altora noi;
- apa de cristalizare participă la alcătuirea unor reŃele cristaline, dar nu aşa de
puternice ca apa de constituŃie. Exemplele sunt concludente - gipsul şi sulfatul de cupru - care
pot elimina apa la anumite temperaturi şi care pot genera schimbarea calitativă a mineralelor
iniŃiale.
- apa zeolitică este prezentă sub formă de molecule în spaŃiile reŃelei cristaline. Prin
încălzire se eliberează, fără a se distruge reŃeaua cristalină a mineralelor. Apa eliminată poate
fi absorbită din nou, proces care nu se întâlneşte în cele două cazuri anterioare.

Apa legată fizic (adsorbită), reprezintă apa care înconjură particulele minerale ca
urmare forŃelor moleculare şi electrochimice.
ForŃele moleculare fac ca la suprafaŃa corpurilor solide să apară tensiuni superficiale
datorită cărora granulele minerale se acoperă cu un înveliş de aer, când sunt expuse în
atmosferă, sau cu o peliculă fină când rocile stau în apă. Fenomenul fizic se numeşte
adsorbŃie.
Apa legată fizic este astfel de două categorii, respectiv higroscopică şi peliculară.

Apa higroscopică este legată de forŃele electromoleculare de la suprafaŃa granulelor

minerale. Moleculele de apă, Ńinute sub presiune foarte mare, sunt legate cu degajare de
căldură.
Apa astfel legată nu transmite presiunea hidrostatică, are o greutate specifică de 2,5, nu
dizolvă sărurile, nu transmite curentul electric şi nu se poate deplasa decât sub stare de vapori,
la temperaturi mai mari de 105o C.
Ca o caracteristică importantă este faptul că această apă nu poate fi preluată de plante,
are punctul de îngheŃ la -78o C, dar fierbe la temperaturi normale, evaporându-se la 105o C. Se
deplasează în roci în stare de vapori.
Apa peliculară este apa care înconjură granulele minerale datorită forŃelor
electromoleculare din jurul granulelor şi din jurul ionilor ce formează învelişul difuz. Apa
peliculară poate fi stabil sau labil legată, termeni ce explică esenŃa domeniilor respective.

4.3.2. Apa liberă

Apa liberă se defineşte ca fiind apa care se deplasează în spaŃiile dintre granulele
rocilor sub acŃiunea forŃelor capilare şi a gravitaŃiei.
În stare lichidă apa liberă se întâlneşte în porii rocilor sub două forme: apă capilară şi
apă gravifică.
Hidrologie________________________________________________________________________________23

Apa capilară se menŃine în porii rocilor ca urmare a tensiunii superficiale şi a forŃelor

capilare, având capacitatea de a urca prin porii respectivi la înălŃimi invers proporŃionale cu
diametrul lor, adică cu cât diametrul acestora este mai mic cu atât apa urcă mai mult.
Această apă poate îngheŃa la temperaturi sub 0oC, nu transmite presiunea hidrostatică
şi hidrodinamică, poate fi cedată prin procesul de evaporare şi nu se deplasează sub acŃiunea
gravitaŃiei.
Apa gravifică este apa care se găseşte în porii supracapilari (0.5 - 1.2 mm) şi fisurile
mari sub acŃiunea forŃelor gravitaŃionale.
Această apă se deplasează după legile hidrodinamice, poate avea curgere laminară sau
turbulentă, îngheaŃă la 0o C şi în condiŃiile unei presiuni normale fierbe la 100o C.
Această apă constituie de fapt domeniul de studiu al hidrologiei subterane.

4.4. REPARTIłIA APEI ÎN SOL

Pentru explicaŃia procesului respectiv în prezentarea succesiunii verticale a formelor de

umiditate în sol şi subsol, se impune să considerăm un teren permeabil - prin porozitate,
granulometric uniformă, lipsit de stratificaŃie şi cu permeabilitate omogenă pe verticală şi
orizontală.
Astfel, dacă pe suprafaŃa uscatului cade o cantitate de precipitaŃii, uniformă şi
constantă, cu certitudinea vădită de a se infiltra în totalitate, după o anumită perioadă se
constată că aceasta pătrunde în adâncime.
Ajunsă la stratul impermeabil, apa se acumulează, de jos în sus, saturând porii rocii
până la un nivel piezometric (NP), sau suprafaŃa propriuzisă a zonei saturate.
Astfel, prin intermediul nivelului piezometric, în secŃiune verticală, sau a suprafeŃei
piezometrice în spaŃiu, se delimitează două domenii cu umiditate diferită respectiv, una
inferioară, de saturaŃie şi alta superioară, de aeraŃie (Fig. 4.3.).

Zona de aeraŃie
Zona de aeraŃie este cuprinsă de fapt între suprafaŃa terenului şi nivelul piezometric al
stratului acvifer, şi se diferenŃiază, de jos în sus, în trei subzone: capilară, de retenŃie
(intermediară) şi de evapotranspiraŃie.
Subzona capilară este situată imediat deasupra nivelului piezometric al stratului
acvifer şi conŃine apa higroscopică, apă peliculară şi bineînŃeles apă capilară.
Umiditatea sporită vine din orizontul freatic, care alimentează prin capilaritate
această subzonă. Grosimea acesteia fiind direct legată de granulometria rocii, respectiv în
nisipuri grosiere aceasta este de 20 - 40 cm, pe când în terenuri argiloase poate să ajungă până
la 200 - 300 cm.
Subzona de retenŃie (intermediară), are porii umpluŃi numai parŃial cu apă, în rest se
întâlnesc vapori de apă şi aer. Apa din această subzonă este apă suspendată, respectiv apă
higroscopică, peliculară şi apă capilară izolată, şi care nu are legături hidraulice cu subzona
capilară.
Subzona de evapotranspiraŃie, la partea superioară este limitată de sol, înglobându-l
integral. Caracteristic este faptul că vine în contact cu atmosfera şi include majoritatea
rădăcinilor covorului vegetal.
Această subzonă poate ajunge la o grosime de 1 - 3 m, unde apa infiltrată din
precipitaŃii şi reŃinută prin capilaritate poate fi cedată uşor atmosferei fie prin evaporare sau
prin sistemul radicular al plantelor, prin transpiraŃia acestora, de unde şi denumirea de
evapotranspiraŃie.
24________________________________________________________________________________Hidrologie

În perioadele secetoase, umiditatea subzonei poate să scadă până la nivelul

coeficientului de ofilire, adică până la acea cantitate de apă existentă în sol, care nu mai poate
fi absorbită de plante.
ExistenŃa apei şi aerului în porii rocilor din zona de aeraŃie generează desfăşurarea
unor importante fenomene fizice de dezagregare şi chimice de alterare a rocilor.
Grosimea medie a acestei subzone este de 50 - 200 cm, putând să ajungă şi la 10 - 20
m, şi uneori poate să şi lipsească.

Fig. 4.3. Zonele de umiditate în scoarŃa terestră

Zona de saturaŃie
Zona de saturaŃie este delimitată la partea superioară de nivelul piezometric al apelor
subterane şi are o grosime variabilă funcŃie de structura geologică, de grosimea rocilor
permeabile şi de dispunerea lor spaŃială. Porii rocilor sunt în întregime plini cu
apă, saturaŃia ajungând la 100%. Aici se întâlnesc astfel toate categoriile de apă subterană.
De fapt zona de saturaŃie constituie domeniul de studiu al hidrologiei subterane care se
va prezenta în cadrul capitolelor următoare.
Adâncimea de pătrundere a apei în scoarŃa terestră este apreciată la 9-12 km, care
corespunde treptei geometrice de 365o C, adică punctului critic la care apa se disociază în
elementele componente.
Hidrologie________________________________________________________________________________25

V. STRATELE ACTIVFERE

5.1. CONSIDERAłII GENERALE

Formarea stratelor acvifere este determinată de existenŃa unor roci permeabile, precum
şi şi a celor impermeabile care se situează, ca poziŃie verticală în culcuşul rocilor colectoare,
deci cele care permit acumularea apei.
Din punct de vedere al granulometriei rocilor, ce constituie împreună cu apa, strate
acvifere, pot fi omogene - cu o compoziŃie granulometrică uniformă pe verticală şi în spaŃiu,
şi heterogene care prezintă variaŃii în compoziŃia granulometrică, atât pe orizontală cât şi pe
verticală (Fig. 5.1.). În atare condiŃii apa care pătrunde în scoarŃa terestră sub influenŃa
gravitaŃiei, se infiltrează în adâncime până când întâlneşte un strat impermeabil. Ulterior apa
saturează, de jos în sus, rocile permeabile până la o înălŃime oarecare - nivel piezometric -
formând astfel un strat acvifer.
După modul de situare pe verticală în structura litosferei, după condiŃiile proprii ale
hidrologiei subterane, inclusiv a regimului acesteia, precum şi a modului de alimentare prin
intermediul factorilor hidrometeorologici, apele subterane se pot clasifica în:
- ape freatice, a căror existenŃă şi regim hidrologic este sub influenŃa condiŃiilor
climatice;
- ape de adâncime, după cum le arată şi numele se situează sub cele freatice, şi nu
sunt influenŃate propriu-zis de condiŃiile climatice.

Fig. 5.1.Tipuri de strate freatice (1) şi captive (2)

a - strate omogene; b - strate heterogene pe orizontală;
c - strate heterogene pe verticală;
Np - nivel piezometric. SăgeŃile indică sensul de mişcare a apei
26________________________________________________________________________________Hidrologie

Elementele unui strat acvifer.

La un strat acvifer se deosebesc trei părŃi componente:
- zona de alimentare, este situată la cotele cele mai înalte ale stratului acvifer şi care
vine în contact direct cu atmosfera sau cu apele de suprafaŃă;
- zona de dezvoltare, deşi are extinderea cea mai mare, circulaŃia apei în strat este mai
redusă;
- zona de descărcare, este situată la cotele mai joase ale stratului acvifer, şi este
esenŃială prin apariŃia izvoarelor (Fig. 5.2.).

Fig.5.2. Tipuri de ape subterane a - strate freatice; b - strate

(după I. Preda)

De precizat că zonele ce constituie un strat acvifer se individualizează în general,

numai în cazul stratelor acvifere captive, pe când la cele freatice zona de alimentare se
confundă cu cea de dezvoltare.

5.2. STRATELE ACVIFERE FREATICE

Prin strat acvifer freatic (de la cuvântul grecesc phreatos care se traduce prin "puŃ") se
înŃelege primul orizont acvifer cu nivel liber, a cărui zonă de alimentare coincide cu zona sa
de dezvoltare, şi a cărui existenŃă este determinată de prezenŃa unui strat impermeabil, a
precipitaŃiilor şi a apelor de suprafaŃă (Fig. 5.3.).
Hidrologie________________________________________________________________________________27

Np

Np

Fig. 5.3. Tipuri de strate acvifere (Np - nivelul piezometric)

Stratele acvifere freatice se caracterizează în permanenŃă prin curgerea continuă a apei,

de la un nivel superior la altul inferior, sub acŃiunea unei presiuni piezometrice, exprimată
prin înălŃimea coloanei de apă, în metri sau centimetri, cuprinsă între altitudinea nivelului
piezometric superior şi a nivelului piezometric inferior (H).
SuprafaŃa pe care se aplică presiunea piezometrică se defineşte ca suprafaŃă
piezometrică. Nivelul (h) la care se stabileşte sau se întâlneşte apa în subteran, prin
intermediul unui puŃ, fântână sau foraj, în condiŃii de echilibru stabil cu suprafaŃa
piezometrică se numeşte nivel piezometric. SuprafaŃa piezometrică a nivelului freatic
"urmăreşte" în mod atenuat morfologia terenului .
Pe baza cunoaşterii suprafeŃei piezometrice se pot realiza, pe un plan de situaŃie sau
chiar o hartă, curbe de nivel care unesc punctele de apă cu aceeaşi altitudine a nivelului
piezometric, denumite izopieze, curbe freatice, curbe hipsometrice sau hidroizohipse.
Generate efectiv de existenŃa unor condiŃii naturale, în general precipitaŃiile, şi local de
prezenŃa unor condiŃii artificiale, baraje, îndiguiri etc., adâncimea la care se formează, totuşi
suprafaŃa piezometrică a apelor freatice este în funcŃie de poziŃia patului impermeabil, de
grosimea şi extinderea spaŃială a rocilor permeabile. Astfel, suprafaŃa piezometrică se
întâlneşte la adâncimi variabile, de la 1 - 2 m în luncile marilor râuri, la 60 - 100 m în
piemonturile de acumulare şi în zonele interfluviale.
Prin originea, natura şi extinderea lor spaŃială, de foarte multe ori determinabilă, în
marea lor majoritate stratele freatice se alimentează, pe întreaga lor suprafaŃă, din precipitaŃii
şi local sau parŃial din apele de suprafaŃă, prin intermediul apelor de adâncime sub presiune,
prin condensarea vaporilor de apă, precum şi datorită activităŃilor antropice .
Cu cât suprafaŃa piezometrică este situată mai spre suprafaŃa scoarŃei terestre cu atât
adâncimea acesteia prezintă în timp variaŃii de nivel determinate de cauze naturale şi
artificiale (ca efect al activităŃilor antropice). VariaŃiile determinate de condiŃiile naturale se
28________________________________________________________________________________Hidrologie

datoresc proceselor meteorologice, hidrologiei de suprafaŃă, precum şi situaŃiilor geologice.

VariaŃiile artificiale se datorează construirii unor lucrări ce se execută pe ape sau au legătură
cu apele, de genul barajelor, drenurilor, descărcări, irigaŃii, exploatări intensive a stratelor
acvifere prin puŃuri sau foraje hidrogeologice.

Fig. 5.4. Alimentarea stratelor acvifere freatice

a - alimentarea din precipitaŃii prin infiltrare directă pe toată suprafaŃa prin crovuri; b - idem cu a dar la periferia deluroasă;
c - alimentarea stratelor freatice de către stratele acvifere de adâncime cantonate în roci granulare; d - idem cu c, dar
carstificate; e - alimentarea din râuri; f - alimentarea din surse superficiale
No - nivel piezometric iniŃial; N1 - nivel obŃinut prin pompare înainte de limentarea superficială; N2 - nivel obŃinut prin
pompare după alimentarea artificială

În categoria celor prezentate influenŃa precipitaŃiilor, evapotranspiraŃia şi schimbarea

nivelului de bază a cursurilor de apă - generează oscilaŃii lunare, sezoniere, anuale şi
multianuale (fig. 5.4.).
În funcŃie de litologia şi unitatea morfologică în care se acumulează apele subterane, în
condiŃiile naturale din România, se pot întâlni mai multe tipuri de strate acvifere freatice:
- strate freatice din văile fluviatile, lunci şi terase (Fig. 5.5.);
- strate freatice din zonele interfluviale (câmpii interfluviale, interfluvii deluroase şi
muntoase);
Hidrologie________________________________________________________________________________29

- stratele freatice din piemonturile acumulative şi câmpiile piemontane;

- strate acvifere în zona litoralului marin şi câmpiile continentale.

Fig. 5.5. Raporturile dintre stratele acvifere freatice

cantonate în aluviunile râurilor
1 - plan; 2 - secŃiune; a - râul drenează stratul freatic; b - râul alimentează stratul freatic; c - drenare sau
alimentare, în funcŃie de precipitaŃii;
d - relaŃii mixte: drenare şi alimentare

Hidrometria nivelurilor, vitezelor şi debitelor în ape freatice

Pentru a determina nivelul apelor freatice, deaorece suprafaŃa liberă a acestora nu
este direct vizibilă, este necesară efectuarea unor foraje care să pătrundă în stratul acvifer,
până la intersecŃia stratului impermeabil.
Forajele sunt puŃuri de adâncimi variabile (de la zeci de metri la sute sau chiar mii de
metri) şi cu diametre ce pot oscila de la câŃiva cm până la un m sau mai mult.
În fucŃie de scopul pentru care au fost realizate se deosebesc:
-foraje de prospectare (pentru o cunoaştere hidrogeologică cu caracter informativ);
-foraje de explorare (când se urmăreşte o cunoaştere mai detaliată);
-foraje de exploatare (când sunt utilizate pentru alimentări cu apă);
-foraje de observaŃie ( pentru efectuarea de observaŃii şi măsurători asupra apelor
subterane).
Forajele sunt dispuse sub formă de fronturi de captare, amplasate, de regulă,
perpendicular pe direcŃia de curgere a apelor subterane.
Resursele totale exploatabile de apă subterană ale României au fost estimate, 2002,
11,5 mld m3 /an (364,6 m3/s). Dintre acestea utilizabile sunt 9,6 mld m3 /an, din care 4,7 m3
/an aparŃin domeniului freatic şi 4,9 m3 /an celui al apelor de adâmcime.
Măsurarea directă a vitezelor în straturi freatice constă în introducerea unei
substanŃe în masa curentului subteran (din cadrul unui foraj), care poate fi urmărită de-a
lungul unui parcurs măsurabil (traseul impus de direcŃia de curgere până la un alt foraj)
datorită difuzării sale în mişcarea curentului. Dacă se măsoară timpul ∆t de propagare a
vârfurilor intensităŃilor între cele două foraje, pe distanŃa dintre ecestea notată cu l, se poate
calcula viteza reală a apei – vr = l/∆t.
30________________________________________________________________________________Hidrologie

Datorită faptului că viteza apei subterane nu variază cu adâncimea, viteza amestecului

apă-substanŃă reprezintă chiar viteza reală, adică viteza medie a apei care circulă prin porii
pământului.
Metoda coeficientului de permeabilitate constă în corelarea valorilor vitezei reale a
apei (vr) şi a vitezei de infiltraŃie (vf):
vr = 1/n · vf
n = porozitatea stratului freatic
vf = k · i
i = panta suprafeŃei libere sau panta piezometrică
k = coeficientul de permeabilitate

Determinarea debitului straturilor freatice

În cazul în care apele subterane freatice sunt intersectate la cote corespunzătoare şi
colectate de către cursurile de apă de suprafaŃă, debitul care provine din acest strat în mişcare
permanantă, conform legii lui Darcy, este:
Q = v · Ω = K (h1 –h2) · L (h1+h2) / 2l
Q = K · L (h12 – h22)/2l
Q – debitul stratului pe lungimea L, în m3/s
L – lungimea frontului normal pe direcŃia de scurgere, în m
h1, h2 – distanŃa dintre stratul impermeabil şi nivelul piezometric în sectorul pantei
l – lungimea pe orizontală între cele două puncte h1 şi h2
Dacă direcŃiile de scurgere a acviferului diferă pe lungime sectorului, atunci lungimea
(L) se va fragmenta în sectoare parŃiale perpendiculare pe direcŃiile de scurgere, iar debitul se
obŃine din însumarea debitelor parŃiale.

5.3. STRATELE ACVIFERE DE ADÂNCIME

Cunoscute în literatura de specialitate şi sub denumirea de strate acvifere captive, se

deosebesc de cele freatice printr-un element esenŃial, şi anume faptul că se dezvoltă între două
strate impermeabile, şi în atare condiŃii zona lor de alimentare se află uneori la mari distanŃe
faŃă de zona unde se extind, şi de obicei la cote altitudinale mult superioare.
Ca o caracteristică deosebită a acestora o constituie aceea că sunt puŃin sau deloc
influenŃate de componentele agenŃilor externi, au apa sub presiune, debite şi temperaturi
constante, fapt pentru care sunt frecvent folosite în alimentări centralizate cu apă a diferitelor
folosinŃe omeneşti.
FuncŃie de evoluŃia scoarŃei terestre, stratele acvifere de adâncime sunt cantonate în
formaŃiuni precuaternare, şi mult mai rar în cele actuale.
În subteran, în zone permeabile şi necoezive, stratele acvifere alternează cu cele
impermeabile, astfel succesiunea acestor depozite pe verticală permite formarea mai multor
orizonturi acvifere cu caracteristici proprii, deosebite, hidrologice şi hidrochimice.
Reprezentarea morfologică a unei formaŃii freatice se obŃine prin liniile echipotenŃiale
ale suprafeŃei libere (hidroizohipse) şi prin curbele de nivel ale suprafeŃei stratului
impermeabil. În timp ce curbele de nivel ale bazei rămân aceleaşi, hidroizihipsele se schimbă
în raport cu modificările continue ale volumului de apă conŃinut de strat. DirecŃia de scurgere
a curentului subteran va fi definită ca o perpendiculară pe hidroizohipse, sensul de scurgere
fiind evident către valorile minime ale acestora. Dacă în locul unui plan orizontal se ia în
Hidrologie________________________________________________________________________________31

calcul suprafaŃa solului, atunci se onbŃin curbe de egală adâncime ale suprafeŃei libere, numite
izofreate.
Presiunea piezometrică (H), morfologia suprafeŃei piezometrice şi alimentarea stratelor
acvifere de adâncime sunt redate exemplificativ în fig. 5.6.

Fig.5.6. Strate acvifere captive şi forme de manifestare

Un domeniu aparte pentru apele de adâncime, şi ca mod de manifestare îl constituie

cel al apelor arteziene şi ascensionale.
Exploatate frecvent prin intermediul forajelor, în baza principiului vaselor
comunicante, apa din stratele de adâncime, se ridică în coloana de foraj până la nivelul zonei
de alimentare.
În condiŃiile când apa, în ascensiunea ei, nu depăşeşte nivelul terenului aceasta este
denumită apă ascensională, iar atunci când apa se ridică deasupra nivelului terenului
("Ńâşnind") este apă arteziană.

5.4. RĂSPÂNDIREA APELOR SUBTERANE

PE TERITORIUL ROMÂNIEI

ConstituŃia geologică de profunzime şi superficială, alături de varietatea condiŃiilor

climatice determină ca teritoriul României să dispună de importante rezerve de ape subterane
de adâncime şi freatice. Pe mari unităŃi structurale şi morfologice existenŃa apelor subterane
este dovedită după cum urmează:
32________________________________________________________________________________Hidrologie

Platforma Moldovenească este constituită la suprafaŃă din formaŃiuni cretacice,

neogene şi cuaternare. Depozitele cretacice aflorează pe cursul superior al Prutului şi au fost
întâlnite Ńi în foraje; conŃin apă cu temperaturi normale (170C) şi o mineralizare ridicată (3g/l
săruri).
FormaŃiunile neogene au o largă răspândire şi se succed de la nord la sud, în ordinea
vechimii, cu o cădere generală spre sud-est. Sunt constituite din argile, nisipuri, marne şi
calcare, în care se pot acumula ape subterane ce se manifestă prin izvoare (Bucecea, Repedea,
Dorohoi, Iaza, Bogdăneşri, Vaslui, Huşi, Albeşti etc) al căror debit variază între 1-15l/s.
Cuaternarul este reprezentat prin depozitele de luncă şi ale teraselor râurilor din
bazinele hidrografice Prut, Siret, Bârlad, precum şi în depozitele loessoide şi deluviale din
jumătatea sudică a platformei.
Dobrogea prezintă o structură geologică complexă care determină hidrostructuri de
sine stătătoare.
În Dobrogea de Nord se identifică prezenŃa hidrostructurilor TeiŃa şi Babadag alcătuite
din calcare, gresii şi marne. Forajele executate au pus în evidenŃă debite de la 4 la 20 l/s
(Mihail Kogălniceanu, Fântâna Mare, Babadag, Hârşova ş.a.).
În Dobrogea Centrală, constituită din calcare puternic carstificate, marne şi depozite de
cretă, se identifică hidrostructurile DorobanŃu-Caragea-Derman, Crucea-Topolu-Băltăgeşti şi
Târguşor-Casimcea-Taşal. Forajele şi izvoarele au debite de până la 15 l/s, excepŃie făcând
forajele executate în zona Caragea-Derman, cu un caracter artezian şi debite de 1050 l/s.
În Dobrogea de Sud toate formaŃiunile sunt purtătoare de ape subterane, uneori
arteziene şi puternic mineralizate. Apele freatice sunt cantonate în depozitele aluvionare ale
tuturor cursurilor de apă.
Câmpia Română este constituită din depozite fluvio-lacustre şi aluvio-proluviale
formate în timpul pliocenului şi cuaternarului acoperite în cea mai mare parte de depozite
loessoide. Hidrostructurile cele mai frecvent folosite şi studiate aparŃin formaŃiunilor
cuaternare, reprezentate prin Pietrişurile de Cândeşti şi Stratele de Frăteşti.
Pietrişurile de Cândeşti sunt localizate la extremitatea nordică a câmpiei, şi sunt
constituite din două orizonturi acvifere formate din elemente grosiere. Debitele ating valori de
până la 10 l/s şi cu o mineralizare de 600 mg/l. Stratele de Frăteşti se dezvoltă în partea se sud
a câmpiei; în sectorul getic se dezvoltă în toată câmpia, iar în cel valah până la un aliniament
Otopeni-Tunari-AfumaŃi-Căzăneşti-Amara.
Având o granulometrie diferită, Stratele de Frăteşti se manifestă prin izvoare şi se pot
întâlni în foraje, cu debite variabile de la 3 la 20 l/s, cu mineralizare care nu depăşeşte 300
mg/l şi în mod excepŃional până la 600 mg/l.
Depozitele cuaternare sunt reprezentate prin cele aluvionare ale turuor luncilor râurilor,
precum şi în trepetele morfologice ale văilor fluviatile care prezintă terase, având debite
extrem de variabile, de la 0,5 la 30 l/s.
CarpaŃii Orientali se prezintă ca o unitate structurală complexă, atât prin variaŃii mari
de facies, câr şi prin tectonica foarte complicată.
În zona cristalino-mezozoică apele sunt cantonate îndeosebi în calcare şi
conglomerate, şi mai puŃin în şisturile cristaline. Izvoarele au debite importante în MunŃii
Bucegi, în MunŃii Ciucaş (210-300 l/s), şi mult reduse în Masivul Hăşmaş (3-30 l/s).
În zona flişului izvoarele apar în zonele puternic tectonizate (Tarcău, Comarnic)şi au
debite de până la 20 l/s.
Hidrologie________________________________________________________________________________33

FormaŃiunile cuaternare prezintă interes prin depozitele de terasă şi aluviunile râurilor

care dau debite importante cuprinse frecvent între 1-10 l/s şi mai mari de 15-50 l/s.
Eruptivul din Harghita-Căliman-Oaş-Gutâi-łibleş se manifestă prin mofete şi izvoare
bicarbonatate.
CarpaŃii Meridionali prezintă ape subterane în şisturi cristaline, calcare şi în
aluviunile marilor râuri. În şisturi cristaline izvoarele sunt difuze şi au debite mari. Calcarele
generează izvoare cu debite însemnate: Orbea-Izvarna (1m3/s), Cerna (3m3/s).
MunŃii Apuseni, alcătuiŃi dintr-un mozaic petrografic, datorită prezenŃei calcarelor se
caracetrizează prin apariŃia unor izvoare cu debite bogate (Moneasa- 150 l/s, Ponor – 300 l/s,
Gălbeni şi Roşia – 500 l/s).
Depresiunea Getică cantonează ape în pliocenul superior şi cuaternar. Forajele
executate la Motru, Rovinari, Vâlcea şi Piteşti au pus în evidenŃă strate acvifere care se
manifestă artezian. Depozitele cuaternare, constituite din pietrişui şi nisipuri prezintă, de
asemenea ape subterane arteziene.
Depresiunea Transilvaniei, constituită din depozite terŃiare, paleogene şi neogene nu
prezintă izvoare cu debite mari.
În schimb, aluviunile şi terasele râurilor dau debite în funcŃie de grosimea acviferelor.
Depresiunea Panonică se caracterizează prin debite mari ale izvoarelor, datorită
condiŃiilor litologice ce au determinat formarea stratelor acvifere în toate depozitele şi mai
ales în calcare.depozitele cuaternare reprezentate îndeosebi prin aluviunile râurilor prezintă
debite însemnate puse în evidenŃă prin numeroase foraje executate în zonă.
Lunca Dunării, constituită în principal din pietrişuri şi nisipuri, acumulează strate
acvifere importante, cu debite de până la 20 l/s şi cu un grad de potabilitate corespunzător.
Delta Dunării reprezintă o depresiune tectonică recentă, colmatată cu aluviuni
fluviatile şi depuneri marine. Cercetările hidrogeologice au evidenŃiat mai multe orizonturi
acvifere, din categoria cărora interesează apele freatice cantonate în perimetrul grindurilor,
atât al celor fluviale, fluvio-marine, cât şi marine.
34________________________________________________________________________________Hidrologie

VI. IZVOARELE

6.1. CLASIFICAREA IZVOARELOR

Prin izvor se înŃelege locul de apariŃie la zi (la suprafaŃa terenului) a apei subterane.
Izvorul, de regulă, ia naştere printr-un accident tectonic (falii, fisuri) sau prin acŃiunea de
eroziune a stratului acvifer. În cazul că în straturile acvifere se efectuează deschideri
artificiale cu ajutorul forajelor hidrogeologice, atunci izvoarele sunt considerate artificiale şi
se numesc puŃuri de apă subterană sau puŃuri artificiale.
Izvoarele care au o scurgere pemanentă sunt denumite perene, iar izvoarele care
prezintă o scurgere întreruptă pe anumite perioade (secetă), intermitente. În funcŃie de
valoarea raportului dintre debitul maxim Qmax şi cel minim Qmin şi după gradul de
regularitatea a debitelor, se pot clasifica izvoare cu o curgere:
- foarte constantă ...................... Qmax/Qmin = 1 ... 2
- constantă................................ Qmax/Qmin = 2 ... 10
- variabilă.................................. Qmax/Qmin = 10 ... 30
- foarte variabilă........................ Qmax/Qmin = 30 ... 100
Unii hidrogeologi folosesc termeni diferiŃi pentru izvoarele care provin din stratele
acvifere şi pentru cele care îşi au originea în formaŃiunile calcaroase. În acest sens se
utilizează termenii de: emergenŃă (cu sens general de izvor), resurgenŃă şi exurgenŃă.
EmergenŃele constituie tipurile de izvoare care provin din stratele acvifere (freatice şi
de adâncime) şi au în general o largă răspândire.
ResurgenŃele sunt specifice formaŃiunilor calcaroase. Se formează din apa pâraielor
care pătrund în interiorul calcarelor prin sorburi sau ponoare şi după ce străbat o anumită
distanŃă reapar la suprafaŃa terenului la o cotă mult mai coborâtă şi cu un debit mai mare decât
cel care-l aveau la intrarea în ponor (Bigăr din Banat, TopolniŃa din jud. MehedinŃi).
ExurgenŃele sunt izvoare care au la origine apele vadoase. Pătrund în masa de calcar
prin fisuri şi apar sub formă de izvoare cu apă curată şi temperaturi moderate (6 - 10o C), pe
linii de falii. La noi, izvoarele din relieful calcaros poartă denumirea de izbucuri şi le întâlnim
mai frecvent în MunŃii Apuseni şi MunŃii Banatului (Călugări, Bujorul, Bigăr, Ochiul Beiului,
Trei Fântâni).
Cei mai mulŃi geologi clasifică izvoarele după situaŃia geologică: ascendente şi
descendente; alŃii grupează izvoarele după caracteristicile hidrogeologice ale stratelor acvifere
şi după proprietăŃile curative ale apelor. În acest context, considerăm că cel mai oportun
criteriu de a clasifica izvoarele este după structura geologică, după temperatura apelor şi după
cantitatea de săruri şi gaze dizolvate în apă.

6.2. CLASIFICAREA IZVOARELOR

DUPĂ SITUAłIA GEOLOGICĂ

După criteriul situaŃiei geologice izvoarele sunt clasificate în funcŃie de modul cum ies
apele la suprafaŃa terenului şi se împart în izvoare descendente şi izvoare ascendente.
Hidrologie________________________________________________________________________________35

Izvoarele descendente
Izvoarele descendente sunt cele mai frecvente şi provin din stratele acvifere care au un
caracter descendent. Apa din aceste strate are o circulaŃie descendentă, de la infiltrare şi până
la ieşire, aflându-se sub influenŃa gradului de înclinare al pantelor. Din această categorie fac
parte izvoarele descendente de strat, izvoarele descendente de vale, izvoarele de terasă,
izvoarele de grohotiş, de conuri de dejecŃie sau din zone de alunecare şi izvoare descendente
din roci compacte.

b
Fig. 6.1. Izvoare descendente, de strat, sinclinale şi anticlinale

Izvoarele descendente de strat sunt, de regulă, divizate în izvoare monoclinale,

sinclinale şi anticlinale. Izvoarele monoclinale provin din structurile acvifere monoclinale
cuprinse între două strate impermeabile. Ele apar la zi numai în situaŃia când stratul acvifer
este intersectat prin acŃiunea de eroziune a apelor curgătoare. Izvoarele sinclinale se pot
remarca pe cele două flancuri ale sinclinalului şi rezultă tot din intersectarea stratelor acvifere
prin procesul de eroziune al apelor. Izvoarele anticlinale se formează pe flancuri anticlinale la
baza stratelor acvifere care de regulă sunt cuprinse între stratele impermeabile (Fig. 6.1.).
Izvoarele descendente de vale iau naştere în mod frecvent la baza versanŃilor văii. Apa
circulă în straturi acvifere libere (freatice) care au o poziŃie cvasiorizontală sau uşor înclinată.
Pe unele văi izvoarele sunt aşezate sub forma unei "linii de izvoare" (Fig. 6.2.).
36________________________________________________________________________________Hidrologie

Fig. 6.2. Izvoare descendente de vale

Izvoarele de terasă apar la baza teraselor, la contactul dintre depozitele permeabile şi

cele impermeabile. Au un debit bogat şi constant de apă, fiind folosite în alimentarea centrelor
populate (Fig. 6.3.).

Fig. 6.3. Izvoare de terasă

Izvoarele descendente de grohotiş. Pe versanŃii uşor înclinaŃi ai unor văi

presăraŃi cu sfărâmături de roci (grohotişuri) iar naştere, la baza acestora, izvoare cu debit
variabil. De asemenea, izvoare cu debite mult mai bogate se formează din depozitele
formate prin alunecări sau prăbuşri ori din depozitele unor conuri de dejecŃie care pot
cantona importante rezerve de apă.
Izvoarele descendente de roci compacte. Rocile calcaroase sunt străbătute de
numeroase fisuri, canale, grote ş.a., prin care circulă liber apa de origine meteorică, sub
influenŃa forŃei gravifice, până iese la zi sub formă de izvoare carstice descendente. Sunt
denumite, după situaŃie, resurgenŃe sau exurgenŃe (Fig. 6.4.).

Fig. 6.4. Izvoare descendente în roci calcaroase

Hidrologie________________________________________________________________________________37

Izvoarele ascendente
Izvoarele ascendente se caracterizează printr-o circulaŃie a apelor prin stratele acvifere,
mai întâi pe linie descendentă, iar apoi, până ce apar la suprafaŃă, au un curs ascendent.
Întreaga circulaŃie a apelor ascendente de la zona de alimentare (infiltrare) şi până în zona
unde apar sub formă de izvoare se află sub influenŃa presiunii suprafeŃei piezometrice.
Stratul acvifer se află între două strate impermeabile şi cantonează, de obicei, rezerve
importante de apă. Din această categorie fac parte: izvoarele ascendente de strat, izvoarele
ascendente de falie, izvoarele arteziene, izvoarele vocluziene şi izvoarele intermitente.

Fig. 6.5. Izvoare ascendente de strat

Fig. 7.6. Izvoare ascendente de falie

Izvoarele ascendente de strat se întâlnesc în regiunile unde relieful este cutat, iar
stratul purtător de apă (acvifer) prezintă zona de alimentare (infiltrare a apelor) la o cotă mai
înaltă faŃă de punctul de apariŃie a izvoarelor (Fig. 6.5.).

Izvoarele ascendente de falie apar pe linie de falie sub presiune şi cu un debit bogat.
Apa care se infiltrează circulă prin stratul acvifer pe o linie foarte înclinată (descendentă) până
intră pe linia de falie unde circulă pe un plan ascendent (Fig. 6.6).
38________________________________________________________________________________Hidrologie

Fig. 6.7. Izvoare arteziene

Izvoarele arteziene iau naştere pe axul unor sinclinale atunci când stratul acvifer este
intersectat de un accident tectonic sau prin eroziunea apelor curgătoare.
Cel mai frecvent însă stratele acvifere sunt captate sub formă de fântâni arteziene. Apa
acestor izvoare se află sub presiune şi are un caracter "Ńâşnitor" (Fig. 6.7.).

a b

Fig. 6.8. Schema unui izvor intermitent

a - simplu; b - dublu

Izvoarele vocluziene sunt specifice regiunilor calcaroase (exurgene), iar denumirea lor
vine de la localitatea Vaucluse din FranŃa unde se găsesc în număr foarte mare.
Izvorul vocluzian se formează din apa râurilor sau pâraielor care dispare la un moment
dat, circulă în masa de calcar prin fisuri şi canale, iar apoi apare la o cotă mult mai coborâtă
cu un debit foarte bogat de apă.
Locul de dispariŃie a apei se numeşte "sorb", iar locul de apariŃie, "izvor vocluzian",
"izbuc" şi "izbucnitură" (Fig. 6.8).

Izvoarele intermitente se află răspândite atât în regiunile calcaroase cât şi în regiunile

cu activitate vulcanică.
În formaŃiunile calcaroase se întâlnesc de regulă izvoare intermitente cu apa rece
denumite "izbucuri", iar în regiunile cu manifestări vulcanice, izvoarele intermitente cu un
debit foarte bogat şi apa fierbinte (85o C), denumite "gheizere" (Fig. 6.9.).
Hidrologie________________________________________________________________________________39

Fig. 6.9. SchiŃa unui gheizer

a - crater; b - con; c - canal de circulaŃie a apei fierbinŃi; d - sursa magmatică

6.3. CLASIFICAREA IZVOARELOR DUPĂ TEMPERATURĂ

Izvoarele au fost împărŃite după temperatură: în izvoare reci şi izvoare calde.

Izvoare reci sunt considerate acelea care au temperatura apei mai mică sau egală
cu temperatura medie anuală a aerului din regiunea respectivă.
Izvoare calde sau termale sunt acelea care se caracterizează tot timpul anului prin
temperatura apei mai ridicată decât temperatura medie a lunii celei mai calde din cursul anului.
Acestea se mai numesc izvoare geotermale.
Izvoarele de la Băile Felix şi Băile 1 Mai provin din apele vadoase. Apele pătrund până la
1000 m adâncime unde se încălzesc (60o C) şi revin la suprafaŃă cu temperaturi de 42o C.
În alte situaŃii, unde se manifestă o intensă activitate vulcanică, izvoarele termale se pot
considera de origine juvenilă.
Izvoarele calde au un ecart de variaŃie termică foarte mare, fapt ce a făcut pe cei mai
mulŃi hidrologi să le împartă în izvoare hipotermale, izotermale, mezotermale şi hipertermale.

Izvoarele hipotermale prezintă temperaturi mai mici decât cele ale corpului uman, de
regulă între 20 şi 35o C.
Ele sunt cele mai numeroase din grupa apelor termale şi se află răspândite în diferite
regiuni ale globului: Bazinul Vichy (Vichy - Etat - Hopital, Lucas Parc); Gurgittello - Ischia
(34o C), Salsomaggiore (32o C) din Italia;
40________________________________________________________________________________Hidrologie

Aedipsos din Grecia şi o serie de izvoare din Ńara noastră: Lunca Bradului - TopliŃa (22,5o
C), Băile Olăneşti (32,5o C), Mangalia (21,5o C), Băile Tuşnad (21o C), Băile Tinca (25o C),
Răbăgani - jud. Bihor (23o C) etc.

Izvoarele izotermale au temperatura asemănătoare cu temperatura corpului omenesc

(36 - 37o C).
Sunt mai puŃin numeroase şi le întâlnim în FranŃa la Greoulx (37o C), iar în Ńara
noastră la VaŃa de Jos (36 - 37o C), pe valea Crişului Alb.

Izvoarele mezotermale sunt considerate acelea care au temperatura apei între 38 - 42o
C. Dintre acestea menŃionăm: Vichy - Etat (izvorul Grand Grille cu 42o C), La Bourboule (40o
C) din FranŃa şi unele izvoare de la Băile Felix şi Băile 1 Mai din România.

Izvoarele hipertermale au de regulă temperatura apei foarte mare, peste 45o C.

Sunt ape care provin pe linii de falii de la mare adâncime. Mai cunoscute sunt:
Karlovy Vary (75o C) din Cehia; Baden - Baden (68o C), Aachen (55o C) din Germania;
Vichy (izvorul Dome cu 66o C), din FranŃa, Hakone - Park (70o C) şi Kusatsu (62o C) din
Japonia.
În Ńara noastră, câteva izvoare de la Băile Herculane (Baia Neptun, Baia romană, Baia
Diana, Şapte Izvoare) şi de la Băile Felix prezintă temperaturi între 48-69oC.
Hidrologie________________________________________________________________________________41

VII. ELEMENTELE RÂURILOR ŞI

ALE BAZINELOR HIDROGRAFICE

Pe suprafaŃa uscatului continental si insular se înregistrează în mod real o mare

varietate de ape curgătoare, care după caracterul şi mărimea lor se constituie în ape de şiroire,
ape torenŃiale şi ape curgătoare permanente.
- Apele de şiroire reprezintă prima fază în scurgerea lichidă a precipitaŃiilor căzute pe
suprafaŃa uscatului.
Fenomenul de scurgere a apelor de suprafaŃă, imediat după căderea precipitaŃiilor, pe
suprafaŃa înclinată a terenului, "se organizează" iniŃial sub forma unor şuviŃe, şi prin unirea lor
ulterioară, firişor cu firişor determină fenomenul de şiroire.
La o şiroire nu se remarcă un curs bine individualizat ci, după fiecare cădere a
precipitaŃiilor apa îşi formează un nou traseu, şi de multe ori determinat de zona climatică în
care procesul se produce, precum şi de gradul de acoperire a solului cu un covor vegetal.
Volumul apei provenite în cadrul procesului de şiroire este funcŃie de cantitatea, durata
şi intensitatea precipitaŃiilor, de permeabilitatea părŃii superficiale a scoarŃei terestre, de
climatul local şi de gradul de fragmentare a reliefului.
Sub raportul problematicilor practice fenomenul de şiroire generează şi determină
importante degradări, "spălări" ale terenurilor agricole situate în pantă dacă nu se iau măsuri
de preântâmpinare prin terasări, arături de-a lungul curbelor de nivel, înierbări, împăduriri,
sau o anumită specializare a culturilor agricole (viticultură, pomicultură etc.).
- Apele torenŃiale se constituie şi se organizează, ca o fază superioară procesului de
şiroire, în care apele sunt colectate în forme negative de relief, cu caracter strict local.
Astfel, torenŃii sunt cursuri de apă temporare şi care se formează îndeobşte pe versanŃii
înclinaŃi. Sunt seci mai tot timpul anului, dar în condiŃii de precipitaŃii abundente şi mai
ales de scurtă durată, pot genera debite puternice, scurgerea apei caracterizându-se prin viteze
deosebite şi care pot provoca pagube considerabile. De regulă, un torent se formează pe căile
lăsate de şiroire, determinând apariŃia rigolelor, ogaşelor, ravenelor, viroagelor şi chiar a
vâlcelelor. De foarte multe ori, funcŃie de toponimele locale, atât termenii cât şi dimensiunea
formelor respective se poate confunda (Fig. 7.1.).
a b c

A
42________________________________________________________________________________Hidrologie

b c d
a

B
Fig. 7.1. A - Fazele scurgerii lichide: a - şiroire, cu formare de rigole; b - torenŃială, cu formarea ogaşelor; c -
permanentă, cu formarea văilor. B - Forme morfologice prin care are loc scurgerea: a - rigolă; b - ogaş; c -
ravenă; d – torent (după P. Gâştescu)

În evoluŃia sa, spre o anume maturitate, un torent îşi individualizează trei părŃi
componente: bazinul de recepŃie, canalul de scurgere şi conul de dejecŃie (Fig. 7.2.).

Fig. 7.2. Elementele morfologice ale unui torent

ExistenŃa, în anumite zone ale cadrului fizico-geografic a organismelor hidrografice

respective duc la diminuarea suprafeŃei agricole, la afectarea învelişului de soluri, şi uneori
chiar la deteriorarea sau distrugerea unor aşezări umane.
- Apele curgătoare. Aşa cum prezentam în preambulul capitolului, apa provenită din
precipitaŃii şi susŃinută de aportul apelor subterane, indiferent de forma lor de manifestare, în
baza principiului gravitaŃiei, se deplasează pe linia de cea mai mare pantă şi prin convergenŃa
mai multor surse de alimentare se îndreaptă spre formele cele mai joase de relief, de formă
alungită - valea. Caracteristica principală a acestei categorii de ape o constituie faptul că în
marea majoritate a lor, au o obârşie bine definită, o vale proprie, un debit de apă permanent şi
un punct de vărsare stabil. De altfel această categorie de ape defineşte şi reprezintă ceea ce
denumim reŃeaua hidrografică a globului terestru care din punct de vedere hidrologic este
proprie continentelor şi insulelor.
După modul cum se produce scurgerea lichidă, debitul acesteia şi dimensiunea
teritoriului după care îşi adună apele, deosebim: pârâul, râul şi fluviul.
Pârâul constituie unitatea hidrografică cea mai mică, dar oricum cu un bazin
hidrografic propriu.
Hidrologie________________________________________________________________________________43

În general, deşi are o albie proprie scurgerea apelor poate avea caracter permanent, dar
şi perioade de secare, funcŃie de climatul zonei în care se desfăşoară. Din punct de vedere
dimensional pâraele sunt artere hidrografice cu o lungime sub 50 km, o suprafaŃă a bazinului
hidrografic mai mică de 300 km2, şi cu un debit mediu multianual, mai mic de 1 m3/s.
EsenŃialmente este faptul că prin unirea (confluenŃa) a cel puŃin două pâraie iau naştere
râurile. De altfel, în punctele respective se consideră "obârşia" sau "izvorul" unui organism
hidrografic superior, şi de unde, de foarte multe ori râurile îşi poartă numele până la vărsare.
Râul este un curs de apă cu caracter permanent şi cel puŃin are o albie minoră bine
delimitată din punct de vedere morfologic.
Scurgerea permanentă este datorată şi faptului că însăşi existenŃa lui se constituie prin
convergenŃa mai multor pârae care drenează arii cu surse de alimentare diferite. Subliniem că
permanenŃa scurgerii lichidelor este dată şi de componenta alimentării subterane.
Spre deosebire de organismele hidrografice anterioare, îndeobşte cele cu caracter
hidrologic temporar, un râu dispune de câteva elemente proprii, care îl caracterizează: izvorul
sau locul de obârşie al acestuia, cursul râului sau albia prin care acesta se scurge şi vărsarea
sau gura de vărsare, considerată ca o confluenŃă cu alt râu sau fluviu, sau o altă unitate
acvatică (lac, mare, ocean).
Izvorul constituie locul în care acesta, fie prin intermediul unor izvoare sau izvorul
propriuzis, precum şi prin concentrarea unor organisme hidrografice inferioare (un complex
de ravene, rigole, torente şi pârae) îşi are originea de formare ca entitate hidrografică a unui
râu. În alte condiŃii râurile pot avea originea la limita unor zone mlăştinoase, lacuri, circuri
glaciare, conuri de dejecŃie etc.
Uneori, ca izvor pentru râuri se consideră confluenŃa a două pârae cu denumiri diferite.
Cazul Obârşiei Lotrului, care este departe de adevăratele sale izvoare, precum şi al Dunării, cu
cele două pârae situate la originea sa, Brege şi Brigach, dar care se află la distanŃă şi altitudine
foarte mare faŃă de izvoarele propriuzise (I. Pişota, 1995). Cursul râului nu este altceva decât
traseul parcurs de apă pe "canalul de scurgere" (albia minoră) între izvor şi vărsare, sau acolo
unde este cazul, confluenŃa cu un alt curs de apă.
În mod convenŃional, dar cu un specific bine conturat, cursul de apă al unui râu a fost
"divizat" în trei sectoare din amonte în aval, respectiv superior, mijlociu şi inferior.
Aşa cum prezentam, sectoarele se deosebesc între ele prin caracteristici fizico-
geografice, morfologice, topografice, hidrografice şi hidrologice.
- Cursul superior se desfăşoară din zona obârşiei (izvorului sau izvoarelor), până la
ieşirea acestuia din zona montană, dar suficient de valabil şi pentru cursurile de apă ce îşi au
originea în zone mai joase din punct de vedere altitudinal.
Sectorul respectiv se caracterizează printr-o pantă mare, viteză mare de scurgere a
apei, debite suficient de bogate, cu alimentare mai ales din precipitaŃii şi cu aport mai puŃin
din subteran. Valea are un profil transversal în formă de "V", sigur o albie minoră, şi mai
puŃin o albie majoră, iar în profil longitudinal prezintă numeroase repezişuri şi căderi
accentuate ale pantei.
- Cursul mijlociu, poate cel mai discutat, dar în nici un caz discutabil, se desfăşoară în
aval de cursul superior şi realizează trecerea către cel inferior.
Din punct de vedere morfologic se caracterizează prin pante cu valori mai reduse decât
în cursul superior, element ce determină scăderea treptată a vitezei cursului de apă. Valea
râului se lărgeşte, determinând prezenŃa deja a unei albii majore, cu versanŃii larg deschişi, şi
frecvent afectaŃi de procese morfologice, inclusiv actuale.
Cursul mijlociu este situat de regulă în regiunea de deal şi podiş sau piemont, ca trepte
morfologice intermediare între munte şi câmpie.
44________________________________________________________________________________Hidrologie

Panta profilului longitudinal scade simŃitor, favorizând creşterea uşoară a sedimentării.

Eroziunea se manifestă mai ales pe orizontală efect ce se resimte, uneori în schimbări laterale
ale cursului propriuzis. Prin aportul unor principali afluenŃi, debitul creşte înregistrând
frecvent importante procese hidrologice, caracterizate prin revărsări periodice şi inundaŃii.
- Cursul inferior, poate cel mai interesant, în sensul că la nivelul sectorului respectiv,
cursul de apă care l-a generat, are deja o personalitate hidrologică.
Situat de obicei în zonele joase ale bazinului hidrografic, ca rezultat al acumulărilor
hidrologice din amonte, se caracterizează printr-o pantă redusă a profilului longitudinal, o
viteză de curgere a apei mult diminuată în care eroziunea verticală şi orizontală este aproape
inexistentă, în schimb procesul de acumulare a sedimentelor se manifestă în cele mai diverse
forme morfologice.
Valea cursului de apă, atât în accepŃiunea sa hidrologică cât şi morfologică, de fapt
rezultatul acŃiunii râului, îşi etalează toate elementele componente, albia minoră, albia
majoră bine dezvoltată, lunca, terasele fluviatile, şi la distanŃe mari, zeci şi chiar sute de
kilometri, versanŃii - bine conturaŃi în morfologia zonei respective.
În marea lor diversitate, cursurile de apă pot realiza cele trei sectoare chiar în cadrul
aceleiaşi unităŃi fizico-geografice - munte, deal sau câmpie, dar în atare condiŃii diferenŃierile
hidrologice nu mai sunt aşa de concludente.
Pe considerentele anterioare putem sublinia faptul că delimitarea sectoarelor unui curs
de apă este într-adevăr convenŃională şi de multe ori relativă, iar în accepŃiunea corectă a
domeniului respectiv, aceasta se face de la un râu la altul, în funcŃie de specificul situaŃiei
geomorfologice în care râul se formează, există şi se manifestă din punct de vedere
hidrologic.
Vărsarea râului (gura de vărsare), reprezintă "punctul" cel mai bine definit şi localizat
al unui râu. De altfel lungimea râului se stabileşte luând ca reper sigur şi de bază gura lor de
vărsare a râului către izvor.
Deşi dorinŃa oricărui râu este aceea de a ajunge la mare, vărsarea acestora se poate
realiza prin intermediul unor confluenŃe cu un alt râu, într-un lac, mare sau ocean şi uneori se
poate "pierde" prin evaporaŃie sau infiltrare - fenomen caracteristic zonelor aride (cazul
râurilor de pe versantul sudic al M. Atlas - Africa, precum şi cel al râurilor din Asia Centrală,
Podişul Gobi, Tibet etc.).
În cele mai frecvente cazuri un râu se varsă în altul, locul respectiv purtând denumirea
de confluenŃă. Râul ce se varsă se numeşte afluent, iar cel care îl primeşte este denumit
colector sau receptor, şi în general se constituie într-un curs de apă mai mare, sau principal.
Când un râu se varsă într-o altă unitate acvatică, de genul: lac, mare sau ocean, locul
de vărsare poartă denumirea de liman, deltă, estuar şi fiord, toate formele respective fiind
determinate de prezenŃa sau absenŃa mareelor.
Limanul reprezintă gura de vărsare a unui curs de apă în mare, în condiŃiile în care
aceasta este inundată de apele marine, ca efect al mareelor, a barării cu un cordon marin, sau a
blocării cu sedimente a afluentului de către râul colector. Din acest punct de vedere se
deosebesc două categorii de limanuri, respectiv limane maritime (Taşaul şi Techirghiol) şi
fluviatile (Snagov, Căldăruşani, Strachina), explicaŃia existenŃei acestora şi a modului lor de
formare este mai mult decât logică. Oricum domeniul respectiv are un puternic
caracter geomorfologic, explicat de fapt de disciplina ştiinŃifică respectivă.
Estuarul este gura de vărsare a unui râu, în mări cu maree puternice care nu permit
depunerea aluviunilor, ci prin efectul fenomenului respectiv duc la lărgirea gurii de vărsare şi
pătrunderea acesteia mult în interiorul continentului (Rio de la Plata, 200 km, Sf. Laurentiu,
500 km, Amazon, 1500 km, precum şi cel al Senei, Tamisei şi Elbei).
Hidrologie________________________________________________________________________________45

Estuarul, nu reprezintă altceva decât efectul invadării de către apele marine sau
oceanice a unui curs de apă în general cu o vale îngustă şi cu versanŃi abrupŃi. Caracteristice
sunt Peninsulei Scandinavă şi insulelor Noii Zeelande, în care fiordurile ajung la 150 km în
interiorul uscatului şi cu adâncimi ce depăşesc frecvent 1000 m.
Delta se constituie într-o vastă zonă de acumulare a depozitelor aluvionare aduse, în
general de marile fluvii, şi depuse în timp la gura lor de vărsare. Gurile de vărsare respective
se formează în zona de contact între apele fluviatile cu cele marine, neafectate de maree, unde
viteza de curgere a apelor este redusă şi astfel toate aluviunile aduse se depun, formând un
complex de forme morfologice la contactul apă - uscat.
După condiŃiile locale de formare se pot deosebi mai multe tipuri de delte, respectiv
lacustre şi marine, iar după formă, acestea pot fi: triunghiulare (Tibru, St. Francisca), sagitate
(Ebrul), rotunjite (Niger, Sena, Yukon), digitale (Mississippi), lobate (Nilul, Volga, Rhonul,
Dunărea) etc.

7.1. REłEAUA HIDROGRAFICĂ ŞI SISTEMELE FLUVIATILE

Totalitatea cursurilor de apă, permanente şi nepermanente, precum şi a altor unităŃi

acvatice, lacuri, bălŃi şi mlaştini care asigură scurgerea apei într-un anumit spaŃiu geografic
constituie reŃeaua hidrografică a zonei respective. Tot ansamblul de organisme hidrografice,
începând de la cele mai simple, adunate şi concentrate treptat, în artere din ce în ce mai mari
până la nivelul unui curs principal, clasicul râu, se defineşte ca sistem hidrografic sau
fluviatil. Formarea şi evoluŃia unui bazin hidrografic este rezultatul interacŃiunii dintre
fluxul de energie şi materie care pătrunde în limitele sale spaŃiale şi rezistenŃa determinată
de aspectul morfologic şi geologia zonei.
Principala sursă de energie o constituie energia solară, iar sursa de materie o reprezintă
precipitaŃiile atmosferice. RelaŃiile de interdependenŃă dintre aceşti factori şi constituŃia
geologică, conduce la configuraŃia şi evoluŃia în timp a bazinului hidrografic (Fig. 7.3.).
Odată constituite, sistemele de râuri sau fluviatile pot fi:
- independente, atunci râurile se varsă direct în mare, ocean sau lacuri: Amazonul,
Mississippi, Nilul, Dunărea, TeliŃa, TaiŃa, Casimcea ş.a.;
- dependente, atunci când râurile se constituie în afluenŃi ai altor râuri mai mari, şi care
la rândul lor se varsă în lacuri, mări sau oceane: Jiul şi Oltul, afluenŃi ai Dunării, Prutul şi
IalomiŃa, afluenŃi ai Dunării, Lotrul şi Topologul, afluenŃi ai Oltului, Ucayali, afluent al
Amazonului, Missouri afluent al fluviului Mississippi etc.;
Un sistem fluviatil este format dintr-un râu principal, care în marea majoritate a
cazurilor poate fi şi un fluviu, şi mai mulŃi afluenŃi, care la rândul lor pot avea alŃi afluenŃi de
diferite ordine.
Ansamblul râurilor sau totalitatea acestora ce se varsă în cursul de apă principal, râu
sau fluviu, se constituie în afluenŃi de ordinul I, care la rândul lor primesc afluenŃi de ordinul
II (numărul de ordine este dat faŃă de râul principal) şi aşa mai departe, de ordinul III, IV etc.
Dunărea, al doilea râu (fluviu) ca mărime al Europei are, din multitudinea afluenŃilor de
ordinul I râul Jiu, de ordinul al II-lea Motrul, iar de ordinul al III-lea HuşniŃa, această
ierarhizare putând merge şi mai departe.
46________________________________________________________________________________Hidrologie

Fig. 7.3. Schema schimburilor de masă şi energie ale unui bazin hidrografic cu mediul înconjurător
(după I. Zăvoianu, 1978)
P - precipitaŃii; Av - aport datorită vântului; As - aport subteran; Au - aport ca urmare a intervenŃiei omului; Es -
radiaŃia solară; Q, R, M - scurgerea lichidă, solidă şi chimică; Ev - evapotranspiraŃia; Ps - pierderi subterane; Pv -
pierderi datorită vântului; Pu - pierderi ca urmare a intervenŃiei omului; Er - energia reflectată şi radiată

Fig. 7.4. Diferite scheme de clasificare a reŃelei hidrografice

(după P. Gâştescu, 1998)
Hidrologie________________________________________________________________________________47

Stabilirea ierarhizării naturale respective a constituit o preocupare din partea mai

multor cercetători în domeniu (Gravelius, Horton, Panov, Strahler, Shreve, Scheidegger,
Morariu, CoteŃ, Pişota, Zăvoianu, Gâştescu). EsenŃial, pentru toate încercările de ierarhizare,
se bazează pe faptul că acel râu sau fluviu ce se varsă în mare este de ordinul I, iar pe măsură
ce pătrundem în bazin, din aval către obârşie, creşte numărul ordinului, respectiv 1, 2, 3, 4, 5,
..., n (Fig. 7.4.).
În baza celor prezentate, râul principal primeşte cel mai mare număr de ordine de
râuri, element ce reflectă de fapt gradul de ramificare a reŃelei (arterele de curgere), în cadrul
unui bazin hidrografic.

7.2. ELEMENTELE REłELEI HIDROGRAFICE

Atât în prezentarea generală a elementelor unui râu cât şi în ierarhizarea reŃelei

hidrografice, sistemele de râuri, sau un râu principal, inclusiv afluenŃii săi, mai mult sau mai
puŃin secundari se caracterizează prin: lungime, coeficient de sinuozitate, de ramificare sau
despletire, de regularizare, profil sau pantă longitudinală etc.
Lungimea râului (L), reprezintă în mod clasic distanŃa de la izvor la vărsare, măsurată
în lungul cursului de apă, şi exprimată de obicei în km prin folosirea hărŃii topografice, de la
vărsare către izvor. Aşa cum precizam, în principal determinarea lungimii râului se face pe
hartă folosindu-se un distanŃier, cu segmente egale, de regulă un compas şi un instrument
specific, mai ales pentru cursurile de apă puternic meandrate şi anume curbimetrul, dar în
permanenŃă se impune, pentru o bună corectitudine şi scara hărŃii.
Detalierea procedurilor de determinare propriuzisă a lungimii unui curs de apă se face
în cadrul Lucrărilor practice pentru disciplina Hidrologie. În determinarea lungimii reale a
unui curs de apă vom întâlni doi termeni, ca mod de exprimare a caracteristicilor pentru un
râu, respectiv coeficientul de sinuozitate şi coeficientul de ramificare.
Coeficientul de sinuozitate (Cs) reprezintă raportul dintre lungimea reală a cursului de
apă, iar în studiile locale chiar a unui tronson sau sector al acestuia, şi lungimea liniei drepte
ce uneşte extremităŃile luate în considerare, respectiv (Fig. 7.5.):
L
Cs = m
Ld
în care: Cs = coeficientul de sinuozitate
Lm = lungimea reală, măsurată
Ld = lungimea măsurată, în linie dreaptă
Oricum, în toate cazurile Cs > 1 (fig. 7.5.).

Coeficientul de ramificare (de despletire) (Cd).

În stadiile evoluŃiei unui curs de apă şi mai ales când acesta străbate sau traversează
forme morfologice majore, mai ales în zona de contact a acestora, datorită diminuării pantei
albiei, aceasta se despleteşte în mai multe albii aşa zise albii secundare (Fig. 7.6.).
Fenomenul respectiv determină formarea unor microforme de relief, grinduri,
ostroave sau insule, care crează mari impedimente în scurgerea apelor, mai ales la debite mari
multiplicând cu mult aria suprafeŃelor inundate şi implicit valoarea pagubelor.
Valoarea acestor despletiri se exprimă printr-un coeficient, ce nu reprezintă altceva
decât raportul între suma lungimii braŃelor şi lungimea râului stabilită de-a lungul cursului
principal.
48________________________________________________________________________________Hidrologie

Fig. 7.5. Tipuri de sinuozitate a cursurilor de apă (după I. Pişota, 1983)

l1 + l2 + ..... + ln −1 + ln
Deci: Cd =
L

în care: Cd = coeficientul de despletire

l1, l2, .... = lungimea braŃelor secundare
L = lungimea albiei principale pe sectorul respectiv (A - B)

Fig. 7.6. Despletirea albiei râului

Schema reŃelei hidrografice a unui râu în cadrul unui bazin hidrografic.

Fig. 7.7. Schema hidrografică a unui curs de apă

Hidrologie________________________________________________________________________________49

Aşa cum arată şi denumirea schema are rolul de a crea o imagine, într-adevăr
schematică asupra unui sistem hidrografic. Prin intermediul acesteia putem preciza lungimea
cursului de apă principal, izvorul şi vărsarea acestuia, precum şi poziŃia tuturor confluenŃelor
şi a unghiului de racord cu râul principal.
Pentru a fi cât mai reprezentativă schema trebuie să conŃină orientarea cursurilor de
apă în raport cu poziŃia punctelor cardinale, localităŃile şi celelalte elemente de infrastructură
(căi ferate, drumuri modernizate, poduri etc.) să fie poziŃionate şi în legătură cu apele
curgătoare (Fig. 7.7.).

7.3. VĂILE RÂURILOR ŞI GENEZA LOR

Forma de relief, principală, creată prin acŃiunea apelor curgătoare o constituie valea.
Valea şi râul sunt doi termeni asociaŃi în limbajul curent, deoarece în mod obişnuit, atât în
hidrologie cât şi în geomorfologie, se însuşeşte faptul că dealtfel orice vale corespunde unui
râu (H. Baulig, 1953). La origine termenul înseamnă mai ales "loc jos". În acest sens se
menŃin şi azi termenii de "avale" şi "amonte", şi chiar în înŃelesul lor, diferenŃele
hidromorfologice sunt concludente.
În sensul celor prezentate văile râurilor reprezintă deci forme negative de relief
existente pe suprafaŃa uscatului, cu aspect în general, îngust şi alungit, şi cu un aliniament (în
plan) de la cel rectiliniu până la un maxim de sinuozitate.
Văile pot avea dimensiuni diferite, de la câteva sute de metri până la câteva sute de
kilometri lungime, iar lăŃimea de la câŃiva metri la zeci de kilometri. Astfel, în zona montană
valea se constituie în tot spaŃiul ce porneşte de la talveg şi Ńine până la partea superioară a
celor doi versanŃi. În schimb, în partea cea mai joasă "la bază", lăŃimea văii poate fi doar de
câŃiva metri. În câmpie, albia cursului de apă se lărgeşte la câteva sute de metri, iar valea
poate ajunge până la câŃiva kilometri, zeci şi chiar sute de kilometri.
De aceea, când vorbim despre văi, se impune de la început, caracterizări asupra
tipurilor şi subtipurilor acestora. Totuşi, sub aspect general se pot prezenta elementele comune
şi aspectele ce le îmbracă în profil transversal şi longitudinal.
După agentul care le generează şi le modelează deosebim:
- văi create prin acŃiunea apelor curgătoare, văi fluviatile;
- văi create şi modelate prin acŃiunea gheŃarilor, văi glaciare.
În condiŃii normale de evoluŃie, văile glaciare "se dezvoltă" ulterior şi ca văi fluviatile,
creând astfel văi mixte, glaciofluviatile. Înainte de a preciza elementele văilor, precum şi cele
ale albiei, se impune să subliniem principalele categorii de văi, atât în profil longitudinal cât şi
transversal, indiferent de categoria factorilor mai importanŃi care le-au generat.
Văi simetrice, au versanŃii aproximativ cu aceeaşi înclinare, cu sau fără trasee pe
"malurile" râului, sculptate în aceleaşi categorii de roci sau aceleaşi structuri geologice
(cheile, defileele, canioanele).
Văi asimetrice, prezintă versanŃii cu înclinări diferite, fie datorită structurii
geologice, fie datorită compoziŃiei petrografice întâlnite în calea lor. În acest sens precizăm
văile sinclinale, anticlinale, consecvente, subsecvente şi obsecvente.
O categorie aparte o constituie văile a căror direcŃie este conformă cu cea a culmilor ce
se constituie în virtualii versanŃi (văi longitudinale şi văi transversale), precum şi văi generate
de evoluŃia paleogeografică a zonei respective (văi epigenetice şi văi antecedente).
50________________________________________________________________________________Hidrologie

7.4. ELEMENTELE UNEI VĂI

Analizând mai multe secŃiuni ale unui profil transversal pe sectoarele principale ale
tuturor tipurilor de văi, se pot remarca câteva elemente hidromorfologice caracteristice (Fig.
7.8.). Fundul sau patul văii, mai bine zis al albiei unui curs de apă, reprezintă partea cea mai
coborâtă din cuprinsul acestuia, şi care este ocupată permanent sau chiar temporar, cu apă.
Albia minoră reprezintă secŃiunea râului acoperită permanent cu apă, la niveluri
medii şi mici. Datorită condiŃiilor climatice şi litologice aceasta poate fi ocupată şi temporar
cu apă. Se situează, respectiv este adâncită, fie în roca de bază mai ales în cursul superior al
râului, fie în propriile aluviuni, specific cursului inferior.

Fig. 7.8. Elementele văii în profil transversal

Albia majoră, reprezintă sectorul sau regiunea de albie, acoperită temporar cu apă şi
anume în condiŃii de ape mari (revărsări) sau în condiŃii excepŃionale de inundaŃii.
Sub aspect morfologic, în literatura de specialitate poartă denumirea de luncă.
În cursul superior albia majoră poate lipsi, trecerea de la albia minoră făcându-se
direct către versant.
În schimb în cursul inferior extensiunea albiei majore (lunca) este maximă, trecerea
către versant făcându-se prin intermediul treptelor de relief - terasele râului.
Terasele reprezintă vechi albii majore, acum virtuale trepte de relief rămase
suspendate datorită adâncirii, prin eroziune a râului, sau prin existenŃa unor mişcări
neotectonice în bazinul hidrografic al cursului de apă respectiv.
Terasele pot fi deci, de acumulare şi de eroziune. Cele aluvionare sunt alcătuite din
fostele depozite aluvionare ale râului, din pietrişuri, nisipuri şi depozite fine. Au un nivel
freatic propriuzis care îndeobşte se descarcă prin izvoare sau aflux subteran, din terasele
superioare către cele inferioare.
Văile evoluate şi mai ales în cursul lor mijlociu şi inferior pot prezenta una sau mai
multe terase, dispuse într-o ordine cronologică, fie pe ambele părŃi ale văii (bilaterale), sau
numai pe una (monolaterale).
VersanŃii se constituie în delimitarea laterală, stânga - dreapta a unei văi. VersanŃii pot
fi abrupŃi în cursul superior, în rocile calcaroase, eruptive, în depozitele loessoide, şi versanŃi
mai puŃin înclinaŃi, uneori cu pante mici, şi afectate puternic de organisme hidrografice locale
(torenŃi, ravene, ogaşe).
Adâncimea văii (H), reprezintă diferenŃa de nivel, măsurată mai ales în cote relative,
dintre cumpăna apelor şi patul râului propriuzis.
LăŃimea văii (l), nu este altceva decât distanŃa dintre cei doi versanŃi ai văii respective.
Hidrologie________________________________________________________________________________51

7.5. ALBIA MINORĂ

Împreună cu dispoziŃia generală a albiei minore în plan, cu procesele de albie şi

profilul longitudinal al acesteia, secŃiunea transversală dă măsura capacităŃii de transport şi
particularităŃii scurgerii prin albie. De fapt profilul transversal reprezintă intersecŃia secŃiunii
de scurgere a apei cu un plan vertical perpendicular pe direcŃia de curgere a apei, într-un punct
anume stabilit.
FuncŃie de elementele constante şi sigure, precum şi variabilitatea nivelului apei, la un
profil transversal putem deosebi:
SuprafaŃa totală a secŃiunii (St), care reprezintă întregul spaŃiu ocupat de apă la un
moment dat. În evoluŃia regimului hidrologic al unui curs de apă, este de remarcat că vom
avea diferite suprafeŃe ale secŃiunii, cât şi diferite adâncimi funcŃie de nivelul apei în râu.
Astfel, la viituri vom înregistra cele mai mari suprafeŃe ale secŃiunii, în timp ce la ape mici
vor fi şi acestea cele mai mici.Totodată, suprafaŃa secŃiunii transversale poate fi puternic
modificată datorită fenomenelor de iarnă (gheaŃa la mal, podul de gheaŃă etc.), precum şi
proceselor biologice ce se produc vara (vegetaŃie acvatică şi vegetaŃie higrofilă). FuncŃie de
cele prezentate, la o secŃiune deosebim suprafaŃa activă şi suprafaŃa inactivă (Fig. 7.9.).
SecŃiunea activă - se înŃelege suprafaŃa delimitată de fundul albiei, maluri şi linia
nivelului apei la un moment dat, îndeobşte la niveluri medii şi maxime.
SecŃiunea inactivă - este acea suprafaŃă care deşi este ocupată de apă, aceasta
stagnează, viteza de deplasare a apei fiind de fapt inexistentă.

Fig. 7.9. Elementele secŃiunii transversale ale unui curs de apă

LăŃimea albiei (B), reprezintă distanŃa, în metri, la nivelul apei între cele două maluri.
Adâncimea medie (hmed), exprimă raportul dintre suprafaŃa secŃiunii transversale (St) şi
lăŃimea albiei (B), în metrii.
S
Deci: hmed = t (m)
B
Adâncimea maximă (hmax), reprezintă adâncimea cea mai mare a apei, faŃă de
suprafaŃa nivelului şi fundul albiei.
Perimetrul udat (P), exprimă lungimea liniei fundului albiei, măsurată ca element de
contur în care se includ şi malurile şi suprafaŃa nivelului apei în secŃiunea respectivă la un
moment dat, adică, din punct de vedere matematic, de fapt suma ipotenuzelor triunghiurilor
52________________________________________________________________________________Hidrologie

dreptunghice ale căror catete sunt date de diferenŃa de adâncime dintre două verticale
vecine şi distanŃa dintre aceste verticale, măsurate în metrii.
P = b12 + h12 + b22 + (h2 − h1 ) + ... + bn2 + hm2 ( m)
2
Deci:
în care: P = perimetrul udat
b1, b2, bn = distanŃa dintre verticale
h1, h2, hn = adâncimea valorii verticalelor (Fig. 7.10.)

Fig. 7.10. Profilul transversal al secŃiunii albiei râului

Raza hidraulică (R), reprezintă raportul dintre suprafaŃa secŃiunii (St) şi perimetrul udat (P).
S
Deci: R= t
P
Rugozitatea ( ω ), se referă la neregularităŃile sau asperităŃile albiei în cadrul
perimetrului udat şi datorate aluviunilor de pe fundul sau patul acesteia. Astfel, cu cât lăŃimea
şi adâncimea albiei sunt mai mari, cu atât influenŃa acestei caracteristici a albiei este mai
mică. Ca şi văile, albiile râurilor sunt foarte felurite ca aspect şi mai ales, vizibil, în plan. În
principal albia minoră este cea mai activă formă din cadrul văii şi cea mai dinamică axă de
circulaŃie a materiei şi energiei în cadrul bazinelor hidrografice. Astfel, se poate vorbi despre
albii din zona montană şi albii din zonele joase dar şi altfel de albii cu aspect intermediar.
Albiile de munte sunt puternic influenŃate de rezistenŃa rocilor pe care le străbate
cursul de apă. Caracteristica principală a acestor albii este prezenŃa fragmentelor mari de rocă
rezultate din interacŃiunea apă - albie - rocă.
Albiile de câmpie, au o caracteristică unanim recunoscută ca fiind meandrarea.
Pornind dintr-o situaŃie dată, de la o sinuozitate slab dezvoltată, curentul de apă din
albie acŃionează asupra modului uşor concav în sensul creşterii curburii acestuia însoŃită şi de
o deplasare laterală în sensul de acŃiune al curentului apei.
Procesul poate continua până ce lungimea râului duce la scăderea pantei
longitudinale şi implicit la diminuarea vitezei apei. În aceste condiŃii apare puternic procesul
de meandrare, care printr-o evoluŃie ulterioară albia îşi rectifică cursul, ducând într-o altă
etapă la un curs rectiliniu (Fig. 7.11.).
După forma şi stadiul de evoluŃie meandrele pot fi:
- divagante sau rătăcitoare, caracteristice cursului de apă cu lunci largi. Se dezvoltă şi
se deplasează spre aval datorită procesului de eroziune laterală exercitată asupra malurilor
alcătuite din roci omogene şi moi;
- încătuşate sau adâncite, sunt formate în roci dure ca urmare a creşterii debitului şi
puterii de eroziune a râului.
Hidrologie________________________________________________________________________________53

Fig. 7.11. Schema evoluŃiei meandrelor

După gradul de complexitate a sinuozităŃii cursului de apă pot fi:

- meandre simple, cu o singură buclă;
- meandre complexe, cu mai multe bucle;
- meandru părăsit, belciug sau braŃ mort (Fig. 7.12.).

Fig. 7.12. Formarea braŃelor moarte

În evoluŃia albiei unui râu, dar prin excelenŃă acolo unde se manifestă intens procesele
de aluvionare, respectiv în zonele joase cu caracter morfologic şi deci cu o energie de relief
mică, în albia minoră, mai putem întâlni (Fig. 7.13.):
Plajele iau naştere la maluri, îndeosebi lângă cele convexe şi sunt alcătuite din aluviuni
depuse, îndeosebi nisipuri;
Bancurile de nisip se formează prin acumularea nisipurilor sau a pietrişurilor ca
urmare a reducerii vitezei curentului de apă, cât şi prezenŃei unor obstacole. Se evidenŃiază
mai ales la ape mici, dar pot fi acoperite la ape mari.
Grindurile se formează fie prin evoluŃia ulterioară a bancurilor de nisip, fie prin
depunerea aluviunilor ce se consolidează în timp creând o formă de relief ce se menŃine la
suprafaŃa apei inclusiv la ape medii. În condiŃii de ape mari şi viituri acestea sunt inundate.
Ostroavele rezultă atât prin evoluŃia bancurilor de nisip sau a grindurilor. Specific
acestora este prezenŃa vegetaŃiei ierboase, dar mai ales arbustivă şi arboricală care le fixează
foarte bine. Marea majoritate a ostroavelor evoluează ca insule.
Formarea ostroavelor şi a insulelor, determină desfacerea în braŃe a cursului principal,
braŃe ce pot avea un caracter activ al curgerii apei sau, în timp se pot colmata ducând la
alipirea ostrovului la unul din maluri.
Zătonul, rest al unui vechi braŃ colmatat, în care apa aproape că nu curge şi în care se
dezvoltă o bogată şi variată vegetaŃie acvatică.
54________________________________________________________________________________Hidrologie

Fig. 7.13. FormaŃiunile albiei în plan (după I. Pişota, 1983)

Reniile, porŃiuni ale malurilor convexe formate prin depuneri de nisipuri şi pietrişuri.
La ape mari şi viituri sunt acoperite cu apă.
Popina este o insulă în albia minoră sau actual în albia majoră, care a rezultat prin
activitatea de eroziune laterală a râului şi, ca formă morfologică mai este numită martor de
eroziune. Chiar în condiŃii de viituri nu se inundă.
În albia minoră (cunoscută şi ca termen uzitat de matcă a râului), funcŃie de distribuŃia
adâncimilor acesteia între cele două maluri, se remarcă prezenŃa a două caracteristici, valabile
de-a lungul cursului de apă, respectiv: talvegul, ca linie imaginară care uneşte punctele cu
adâncimea cea mai mare şi vadul, care nu reprezintă altceva decât porŃiuni ale albiei minore în
care adâncimile sunt mici pe întreg profilul transversal al râului, în care albia se lărgeşte şi
poate fi traversată cu uşurinŃă fără necesitatea realizării unor construcŃii speciale în acest scop
(poduri, pasarele etc.).

7.6. CARACTERISTICILE APELOR CURGĂTOARE ÎN PROFIL LONGITUDINAL

Râul de-a lungul cursului său, de la izvoare la vărsare, traversează mai multe forma de
relief, iar în cazul râurilor mari, acestea străbat toate formele de relief care la rândul lor
prezintă diferenŃieri ale structurilor geologice, precum şi a celor climatice. Astfel elementele
morfometrice ale albiei râurilor variază şi se modifică pe întreg traseul în care există şi
evoluează cursul de apă.
Profilul longitudinal al râului, se realizează prin reprezentarea grafică în plan vertical a
liniei continue care uneşte, din amonte în aval, talvegul, malurile sau/şi nivelul oglinzii apei
considerate la data respectivă.
Hidrologie________________________________________________________________________________55

În evoluŃia sa orice curs de apă, tinde să ajungă la un profil de echilibru care reprezintă
totuşi o etapă de compensare, un echilibru între procesul de eroziune şi cel de acumulare, în
condiŃiile când şi forŃele sau suportul geologic şi cele climatice sunt stabile. Astfel, râurile de
munte, prezintă în profil longitudinal, caractere determinate de tectonica regiunii, de energia
de relief şi de condiŃiile climatice specifice zonei în care râul îşi dezvoltă bazinul hidrografic.
În atare condiŃii profilul longitudinal prezintă o pantă accentuată (20 - 500 m/km), cu
numeroase repezişuri şi cascade, iar meandrele se înregistrează foarte rar, fiind din categoria
celor încătuşate.
Râurile de câmpie au un profil cu o pantă mult mai redusă (0,1 - 0,3 m/km), datorită
slabei energii a reliefului, în schimb fenomenul de meandrare, se dezvoltă în toată
complexitatea lui.
În principal, profilul longitudinal al unui râu se determină şi se studiază prin două
componente, panta albiei şi panta oglinzii apei. Cel mai relevant mod îl constituie panta
râului, ca raport al diferenŃei de nivel între cele două extreme ale acestuia, izvorul şi vărsare,
şi implicit distanŃa dintre acestea, adică lungimea râului.
H − H2
Deci: I= 1
L
în care: I = panta râului sau profilului
H1 = cota extremei superioare, izvorul
H2 = cota extremei inferioare, vărsare
L = distanŃa între cele două puncte, lungimea
Valoarea pantei se exprimă în grade, sau metru/metru, şi cel mai frecvent în
metri/kilometru.

Fig. 7.14. Tipuri de profile longitudinale

1 - profil de echilibru; 2 - profil rectiliniu; 3 - profil cu rupturi de pantă;
4 - profil glaciar; 5 - nivel de bază

Aşa cum precizam, profilul albiei râului, în evoluŃia sa suferă modificări (Fig. 7.14.).
În stadiul iniŃial albia prezintă numeroase rupturi de pantă, chiar în condiŃiile în care
structura geologică este relativ aceeaşi. În stadiul interimar, rupturile de pantă se atenuează
ceea ce determină ca în stadiul de evoluŃie avansată, acestea să dispară aproape complet, şi
astfel râul ajunge la profilul de echilibru - ceea ce reprezintă din punct de vedere grafic o linie
regulată parabolică descendentă.
Un profil de echilibru ideal este greu de realizat, şi mai ales pentru o lungă perioadă,
deoarece în evoluŃia acestuia alŃi factori intervin, de genul schimbării nivelului de bază
(vărsarea), influenŃat la rândul său de mişcările eustatice sau epirogenetice, precum şi
variaŃiilor climatice. În complexitatea evoluŃiei lor râurile străbat vaste teritorii, atât ca
structură geologică, cât şi ca regim climatic, şi de-a lungul traseului lor, în profilul
longitudinal, înregistrează sau formează câteva elemente specifice.
56________________________________________________________________________________Hidrologie

- Cascada, prezentă de obicei în zonele faliate sau la traversarea de către râu a unei
zone cu o structură geologică diferită.
Se caracterizează prin căderea, aproximativ pe verticală a apei, uneori de la înălŃimi
apreciabile. Din categoria celor mai reprezentative, remarcăm Niagara (51 m) - pe fluviul Sf.
Laurentiu, Victoria (120 m), pe fluviul Zambezi, Angel (979 m) ş.a., iar din Ńara noastră
cascada Bâlea etc.
- Repezişul se înregistrează pe anumite porŃiuni ale cursului de apă, nu cade vertical ci
în trepte mici sau pe un plan înclinat cu viteze deosebite.
- Pragul se realizează în porŃiuni mai ridicate ale fundului albiei care se remarcă prin
scăderea adâncimii apei şi o creştere a vitezei acesteia. ExistenŃa lor se datorează durităŃii
deosebite a unor categorii de roci, fie depunerii unor aluviuni.
Se impune să precizăm însă un element esenŃial referitor la profilul general al râurilor
şi îndeosebi a celui de echilibru, în sensul că:
- în cursul superior datorită debitului mic, linia profilului prezintă rupturi de pantă;
- în cursul inferior, unde debitul este mai mare, panta se reduce, ceea ce favorizează
depunerea;
- dacă în bazinul superior al râului se produc mişcări tectonice de ridicare, eroziunea
va fi mai intensă, iar depunerile vor fi pe măsură în cursul inferior;
- dacă în bazinul superior se produc mişcări de lăsare, ritmul eroziunii se diminuează,
iar aluvionarea devine deja prezentă;
- dacă în cursul inferior, la nivelul gurii de vărsare, aceasta se ridică, colmatarea
devine preponderentă;
- dacă nivelul de bază coboară, eroziunea regresivă îşi reia activitatea nu numai în
cursul inferior, ci şi pe întreg cursul de apă.
Pentru întregirea cunoştiinŃelor asupra nivelului de eroziune al râurilor putem aminti
că acesta poate fi nivel general datorat de zonele de vărsare în mări şi oceane, nivel determinat
de mările continentale, ce poate fi considerat ca un nivel intermediar (pentru exemplificare,
râurile din Ńara noastră, prin intermediul Dunării şi nu numai, au ca nivel de bază Marea
Neagră), şi nivel de eroziune local, datorat confluenŃei a două râuri.

7.7. ELEMENTELE MORFOMETRICE ALE UNUI BAZIN HIDROGRAFIC

Prin intermediul mijloacelor moderne de acces în spaŃiul cosmic - satelit, navetă

spaŃială etc., putem surprinde imaginea globală a Terrei.
Privită cu atenŃie şi cunoscând legitaŃiile existenŃei şi schimburilor de materie şi de
energie de pe suprafaŃa acesteia, remarcăm prezenŃa în cadrul anumitor spaŃii terestre a
numeroase artere hidrografice, din ce în ce mai bine conturate, care ajung în final în Oceanul
Planetar. SuprafeŃele, sau generic vorbind, suprafaŃa pe care se formează, se alimentează şi
există până la vărsare, într-un alt râu, lac, mare sau ocean, un râu sau un sistem hidrografic
este definită ca fiind un bazin hidrografic. Poate că unul din cele mai caracteristice elemente
hidrometrice şi cu o evoluŃie proprie hidrologică în domeniul cursurilor de apă de suprafaŃă, îl
constituie bazinul hidrografic, deşi termenul respectiv se foloseşte şi în cadrul altor unităŃi
acvatice, mlaştini, lacuri, mări şi oceane.
Cumpăna de apă (Ca) este reprezentată prin acea linie convenŃională care
separă un bazin hidrografic de altul sau de mai multe bazine, şi care în plan delimitează
Hidrologie________________________________________________________________________________57

perimetrul teritorial în care se formează, există şi evoluează un sistem hidrografic, fie

el pârâu, râu sau fluviu.
Linia respectivă trece prin punctele de cea mai mare înălŃime între două bazine
învecinate, indiferent de orientarea acestora faŃă de cele patru puncte cardinale şi indiferent de
zona fizico-geografică (munte, deal, podiş, câmpie) în care bazinul hidrografic respectiv se
dezvoltă. De fapt, cumpăna de apă sau de ape explică procesul cel mai elocvent prin care,
clasica picătură de ploaie căzută sau ajunsă pe scoarŃa suprafeŃei terestre "se întreabă" spre ce
direcŃie să-şi aducă aportul - cumpăna de apă fiind aceea care decide, respectiv către un
anumit teritoriu sau altul - acestea nefiind altceva decât bazinele hidrografice vecine.
Delimitarea bazinului hidrografic prin cumpăna apelor se realizează iniŃial cu ajutorul
hărŃii topografice în funcŃie de alura curbelor de nivel şi de cotele de altitudine caracteristice.
După stabilirea celorlalte elemente care aparŃin spaŃiului geografic respectiv, ca bazin
hidrografic, izvoare, mlaştini, gheŃari, păduri, torenŃi, pâraie, afluenŃi, despletiri ale albiilor,
elemente specifice luncilor şi traseelor - se trece la confruntarea acestora cu situaŃia reală
existentă în teren. Această fază se impune deoarece dacă în zonele înalte trasarea cumpenei nu
ridică probleme deosebite, în schimb în zonele joase situaŃia se complică.
În abordarea unui studiu asupra bazinului hidrografic trebuie să se Ńină cont nu numai
de morfologia terenului, ci şi de structura geologică a acestuia, deoarece rareori, mai ales
pentru marile bazine, cumpăna apelor de suprafaŃă coincide cu acea cumpănă a apelor
subterane - în sensul că atunci când se realizează anumite determinări cantitative ale scurgerii
trebuie să Ńinem cont de ambele (Fig. 7.15.).
Deşi pare a fi un element dat ce se poate determina cu exactitate, totuşi cumpăna
apelor este o caracteristică dinamică, care în evoluŃia bazinului hidrografic, respectiv a reŃelei
de râuri principale şi secundare se poate modifica în timp, fie în condiŃii naturale, fie sub
influenŃa activităŃilor antropice.

Fig. 7.15. Cumpenele apelor unui bazin hidrografic

PoziŃia şi mai ales orientarea limitei bazinelor hidrografice datorate cumpenei apelor
imprimă de fapt forma bazinului, element ce are o deosebită importanŃă în evoluŃia proceselor
scurgerii apei. Astfel de forma acestuia depinde atât distanŃa pe care trebuie să o parcurgă
apele de la obârşia bazinului la vărsare, cât şi de sistemul de concentrare a principalilor
afluenŃi care la rândul lor au bazine hidrografice proprii, denumite în cadrul unui sistem ca
subbazine hidrografice. De aici şi evoluŃia diferenŃiată a scurgerii, indiferent de mărimea ei
(minimă, medie şi maximă), în cadrul reŃelei hidrografice propriu-zise. Astfel, în funcŃie de
dezvoltarea bazinelor, se pot aprecia ca fiind trei categorii caracteristice în ceea ce priveşte
geneza şi propagarea viiturilor şi anume (Fig. 7.16.):
- bazinele dezvoltate în cursul superior vor genera viituri a căror amplitudine va scade
progresiv cu cât se apropie de cursul inferior;
- bazinele dezvoltate în cursul inferior favorizează dezvoltarea bruscă a viiturilor mai
ales la nivelul cursului principal şi cu efecte în zona de vărsare a acestuia;
58________________________________________________________________________________Hidrologie

- bazinele dezvoltate uniform, pe toată lungimea lor, nu generează viituri bruşte, deşi
au creşteri prograsive, dar şi atenuări treptate.
SuprafaŃa bazinului (F sau S - ca adnotări în literatura de specialitate).
Cum arată şi denumirea reprezintă suprafaŃa, în plan, a cadrului fizico-geografic în
care un râu îşi dezvoltă şi drenează întreaga reŃea de cursuri temporare şi permanente.
SuprafaŃa se delimitează prin trasarea cumpenei apelor şi se exprimă în km2.

Fig. 7.16. Tipuri de bazine hidrografice, după formă:

A - Arieşul; B - Jiul; C - Oltul
(după I. Pişota)

Lungimea bazinului (L), se defineşte ca distanŃa, în km, între cele două extreme ale
acestuia, respectiv vărsarea, până la punctul cel mai îndepărtat, situat pe linia cursului râului
principal, în zona de obârşie sau izvoare, dar pe cumpăna de apă. Determinarea se face, în
general, în linie dreaptă, iar în cazul unor bazine hidrografice asimetrice prin intermediul unei
mediane, ca linie frântă între principalele sectoare ale bazinului.
Hidrologie________________________________________________________________________________59

În literatura de specialitate se folosesc încă doi termeni, respectiv lungimea maximă

(Lmax) şi lungimea medie (Lm).
LăŃimea bazinului (B), se determină ca raportul între suprafaŃa bazinului (F) şi
lungimea medie a acestuia (Lm), exprimată în km.
De altfel cunoaşterea valorii acestei mărimi este necesară în evaluarea volumului şi
amplitudinii viiturilor. Astfel, cu cât valoarea lăŃimii medii va fi mai mică, deci un bazin
hidrografic alungit, cu atât valoarea viiturilor va fi mai redusă.
Un alt parametru important îl constituie lăŃimea maximă a bazinului (Lmax), ca fiind
perpendiculara cu lungimea cea mai mare, trasată pe linia lungimii bazinului. Cu cât valoarea
acesteia este mai mare, cu atât suprafaŃa bazinului se apropie de forma unui cerc, cu influenŃe
directe asupra amplitudinii viiturilor, care vor fi mai mari.
Altitudinea medie a bazinului (Hm). Este o caracteristică ce reflectă unitatea de relief
în care acesta se încadrează şi care serveşte în diverse calcule hidrologice, cum ar fi
coeficientul de scurgere şi indicele de ariditate. ExplicaŃia constă în aceea că într-un bazin
situat la altitudini mari acesta primeşte o cantitate mai însemnată de precipitaŃii, în comparaŃie
cu un alt bazin situat la altitudini mai mici.
Determinarea altitudinii medii se realizează în baza relaŃiei:
f ⋅ h + f 2 ⋅ h2 + ... + f n ⋅ hn
Hm = 1 1
F
în care: f1, ..., fn = suprafaŃa dintre două curbe de nivel învecinate
h1, ..., hn = semisuma altitudinii aceloraşi curbe
F = suprafaŃa bazinului hidrografic
După altitudinea medie se apreciază că bazinele hidrografice se pot clasifica în bazine
montane, cu altitudinea de peste 600 m, de deal şi podiş, între 200 - 600 m şi câmpie, sub 200
m. La acestea se adaugă şi bazinele cu altitudini mixte considerate ca fiind acelea ce se
desfăşoară pe mai multe unităŃi de relief.
Panta medie a bazinului (Im), este caracteristica importantă de care se Ńine seama în
calculele hidrologice deoarece indică viteza de deplasare a scurgerii lichide şi solide de la
obârşie spre vărsare.
Pentru determinarea pantei medii a bazinului se foloseşte formula:
l +l 
h ⋅  0 n + l1 + l2 + ... + ln −1 + ln 
Im =  
2
F
în care: h = ecartul între curbele de nivel învecinate
l1, l2, ln = lungimea curbelor de nivel
F = suprafaŃa bazinului hidrografic
Graficul de creştere a suprafeŃei bazinului în raport cu lungimea râului crează
imaginea sintetică de dezvoltare a bazinului pe cei doi versanŃi, sau pe cele două maluri ale
cursului principal din amonte în aval.
Aşa cum arată şi denumirea, se apelează la sistemul de coordonate rectangulare, în
care pe ordonată se reprezintă lungimea râului, în km, iar pe abscisă, creşterea suprafeŃei
bazinului, în km2.
AlŃi parametrii ce se pot prezenta pentru un bazin hidrografic pot fi: graficul circular
de repartizare a suprafeŃei bazinului, graficul de repartizare a suprafeŃelor bazinului pe zone
de altitudine, panta medie, coeficientul de acoperire a bazinului cu alte unităŃi acvatice
(mlaştini, lacuri etc.), coeficientul de împădurire ş.a.
60________________________________________________________________________________Hidrologie

VIII. REGIMUL HIDROLOGIC AL RÂURILOR

Apele curgătoare constituie şi una din cele mai importante bogăŃii naturale ale unui
teritoriu, Ńară, continent şi implicit a globului terestru. Pe baza considerentelor respective
pentru promovarea şi dezvoltarea unor strategii privind reglementarea şi exploatarea
judicioasă a acestei surse se impune ca fiind necesară cunoaşterea acestora sub toate
aspectele. Ne referim atât la elementele cantitative (debite, volume etc.), precum şi la cele cu
caracter calitativ (fizico-chimice, biologice etc.).
Regimul hidrologic nu reprezintă altceva decât modul de manifestare, ca existenŃă şi
evoluŃie, în timp şi spaŃiu a unui râu sau a unui sistem de râuri ce se reflectă în/prin procesul
de scurgere a apei în entitatea hidrografică respectivă.
De fapt, regimul hidrologic se manifestă prin oscilaŃii/variaŃii ale nivelurilor, debitelor
(lichide şi solide), temperaturilor, chimismului, precum şi a complexităŃii proceselor de albie.
În evoluŃia lor fiecare din aceste elemente poate avea un regim propriu, determinat fiind de
condiŃiile care îl generează. După ponderea prin care o influenŃează în dimensionarea
parametrilor regimului hidrologic remarcăm ca pondere, evoluŃia condiŃiilor climatice
(precipitaŃiile şi temperatura), precum şi a celor neclimatice.
În context, putem sublinia că regimul hidrologic este o rezultantă a tuturor condiŃiilor
fizico-geografice în întreaga lor complexitate. Deci studierea regimului hidrologic se
constituie într-o activitate absolut obligatorie şi pentru timpurile actuale, în sensul că fără
cunoaşterea evoluŃiei resurselor de apă nu putem aprecia pârghiile evoluŃiilor economico-
sociale indiferent de zona geografică în care acestea se impun. De altfel viitorul omenirii nu
va fi afectat de foame, ci de sete.

8.1. SURSELE DE ALIMENTARE A RÂURILOR

ExistenŃa, şi mai ales modul de manifestare a circuitului apei în natură, indiferent de

amploarea lui, universal sau local, se constituie în singura şi virtuala sursă de alimentare a
scurgerii apelor curgătoare.
De fapt, alimentarea râurilor nu se realizează prin intermediul unei singure surse, fiind
determinată de un întreg complex de factori fizico-geografici, din categoria cărora subliniem
condiŃiile climatice, de relief, solurile, vegetaŃia etc.
FuncŃie de preponderenŃa factorilor respectivi, în principal cursurile de apă se
alimentează cu apa provenită din scurgerea de suprafaŃă, de fapt cea sesizată uşor şi care este
prezentă la suprafaŃa scoarŃei terestre, indiferent sub ce formă, şi de zona fizico-geografică în
care aceasta se manifestă în cadrul bazinului hidrografic, precum şi prin aportul apelor
subterane, freatice sau de adâncime.

● ALIMENTAREA DE SUPRAFAłĂ
Apa căzută pe suprafaŃa uscatului, indiferent de forma sub care ajunge, lichidă sau
solidă, constituie sursa princiaplă în alimentarea râurilor.
Alimentarea râurilor din ploi este caracteristică regiunilor cu climă tropicală,
subtropicală şi chiar temperată. În aceste regiuni, ploile periodice sau cele obişnuite care cad
Hidrologie________________________________________________________________________________61

pe suprafaŃa bazinelor durează un timp mai îndelungat, asigurând o scurgere normală

pentru un anumit interval de timp al anului.
Ploile torenŃiale au durată scurtă, cad pe suprafeŃe mici şi provoacă adesea viituri, care,
la râuri cu bazine mici, pot lua proporŃii uriaşe, înregistrând uneori la viituri, niveluri de 3 - 4
m peste cele obişnuite şi chiar mai mult.
Alimentarea râurilor cu apă din topirea zăpezii este întâlnită în regiunile climatice
temperate şi reci, unde masele de zăpadă acumulate în timpul iernii se topesc primăvara şi
provoacă creşterea nivelurilor râurilor, urmată deseori de revărsări. În părŃile sudice ale zonei
temperate, în timpul iernii, apariŃia unei perioade călduroase, însoŃită uneori de ploi, provoacă
topirea bruscă a zăpezii, dând naştere unor puternice viituri.
Alimentarea râurilor cu apă provenită din topirea gheŃarilor şi a zăpezilor permanente
este întâlnită în regiunile montane înalte şi în împrejurimile lor. Datorită faptului că topirea
zăpezilor şi a gheŃarilor se produce vara, debitul maxim al acestor râuri va fi semnalat în acest
anotimp.

● ALIMENTAREA SUBTERANĂ
Alimentarea subterană se face din ape freatice şi din ape de adâncime.
Alimentarea din ape freatice se produce în urma infiltrării şi acumulării, la o adâncime
mică, în partea inferioară a solului, a apelor provenite din ploi şi din topirea zăpezii
primăvara, creându-se astfel un strat freatic care poate asigura o alimentare continuă, dar cu
un debit variabil. Un schimb de apă râu-strat freatic poate fi făcut şi invers, în timpul
revărsărilor, când râul alimentează depozitul de aluviuni al luncilor inundabile, iar după
retragerea acestora apele respective sunt redate râului în mod treptat, constituind astfel rezerva
din care acesta se alimentează un timp oarecare.
Alimentarea din ape subterane de adâncime reprezintă un mod de alimentare la care
iau parte atât apele freatice, cât şi cele de profunzime. Acest mod de alimentare nu este supus
oscilaŃiilor de sezon (ca precedentul), este mai uniform atât în cursul anului, cât şi în decursul
unei perioade îndelungate. În general, alimentarea subterană ocupă un loc redus în bilanŃul
unui mare număr de râuri, nedepăşind 33 % din valoarea scurgerii anuale.
În mod obişnuit, râurile se alimentează din două sau trei surse, constituind tipul de
alimentare mixt, care este cel mai răspândit în natură.

8.2. DETERMINAREA ŞI SEPARAREA SURSELOR DE ALIMENTARE

Problema separării surselor de alimentare, în condiŃiile inexistenŃei unor observaŃii

directe de lungă durată este dificilă, dar totuşi rezolvabilă. Pentru stabilirea valorilor numerice
sau procentuale ale surselor de alimentare la râuri există o serie de metode, bazate în marea
lor majoritate pe defalcarea hidrografelor debitelor.
În general, la baza metodelor de separare a surselor de alimentare a râurilor stă analiza
genetică a hidrografelor debitelor medii zilnice. Dispunând de aceste valori, cât şi de valorile
zilnice ale temperaturilor şi precipitaŃiilor, pe un hidrograf se poate separa scurgerea provenită
din topirea zăpezii, din ploi şi din ape subterane.
Una dintre metodele mai frecvent utilizate este cea care pentru separarea surselor de
alimentare foloseşte diagramele medii lunare ale scurgerii. În vederea separării surselor de
alimentare prin această metodă, este necesar să dispunem de debitele medii zilnice, iar cu
ajutorul lor să întocmim hidrograful debitelor pentru un an mediu caracteristic (Fig. 8.1.).
62________________________________________________________________________________Hidrologie

Fig. 8.1. Separarea surselor de alimentare pe hidrograful debitelor zilnice (după I. Ujvari)

Pe acest hidrograf, scurgerea provenită din alimentarea subterană se separă unind cu o

dreaptă minima de iarnă cu cea de vară.
Media valorilor debitelor minime (de iarnă şi vară), transformată în milimetri, se
transpune pe diagrama scurgerii medii lunare, considerând că aceste valori oglindesc
alimentarea subterană influenŃată puŃin de condiŃiile meteorologice (Fig. 8.2.).
Pentru lunile din an în care există alimentare superficială mixtă (zăpezi şi ploi), de pe
hidrograful anului caracteristic se determină procentul scurgerii provenite din ploi şi din
zăpadă şi se transpune apoi pe diagrama scurgerii medii lunare.
Scurgerea superficială în milimetri, provenită din diferite surse, se calculează cu
ajutorul formulei:
Z mm = h1 ⋅ a1 + h11 ⋅ a11 + ... + hx11 ⋅ a x11 , în care: Zmm - stratul scurgerii
P
anuale provenite din topirea zăpezii, în mm; h - stratul scurgerii medii lunare, în mma - z
100
Pz - procentul alimentării superficiale din zăpadă pentru luna cu alimentare mixtă,
determinat pe hidrograful debitelor zilnice

Fig. 8.2. Diagrama scurgerii medii lunare cu separarea surselor de alimentare (după I. Ujvari)
Hidrologie________________________________________________________________________________63

8.3. REGIMUL NIVELURILOR

Aşa cum prezentam anterior, unul din elementele cele mai importante ale regimului
apelor curgătoare îl constituie nivelul apei acestora, adică acea înălŃime a oglinzii apei faŃă de
un plan convenŃional, adnotat cu "0". Cunoaşterea nivelurilor şi a variaŃiei acestora atât în
spaŃiu, în puncte bine determinate de-a lungul întregului curs de apă, cât şi în timp pe
perioade cât mai îndelungate, reprezintă un parametru de bază al studierii oricărui râu.
EvoluŃia acestora este determinată de numeroşi factori şi condiŃii locale, sau de ansamblu,
caracteristicile secŃiunii albiei râului, regimul debitelor în secŃiunea albiei, fenomene de iarnă,
vegetaŃia în albie ş.a., precum şi activitatea umană, deloc de neglijat.
Măsurătorile asupra variaŃiei nivelurilor se efectuează la posturile hidrometrice, dotate
cu instalaŃii ce dispun de aparatură necesară determinării înălŃimii, în creştere sau în scădere, a
nivelurilor apei în mod sistematic şi permanent.
Determinările asupra nivelurilor se fac zilnic, iar numărul acestora se stabileşte în
funcŃie de încadrarea/destinaŃia postului hidrometric şi de caracterul regimului hidrologic al
râului. În funcŃie de rezultatele şi observaŃiile determinărilor se întocmesc grafice de variaŃie a
nivelurilor apei, zilnice, lunare, anuale şi multianuale, pe baza cărora se pot realiza o serie de
concluzii privitoare la regimul nivelurilor râurilor.
Pe un grafic, reprezentând hidrograful nivelurilor din o serie succesivă de ani,
determinăm posibilitatea să facem o comparaŃie rapidă şi sugestivă a regimului nivelurilor
pentru un timp mai îndelungat.
Totodată, pe un grafic în care se reprezintă valorile nivelurilor aceluiaşi an şi/sau
implicit nivelurile înregistrate în timpul unei viituri, obŃinem o imagine clară asupra
desfăşurării nivelurilor "normale" precum şi a eventualelor viituri pe cursul de apă respectiv.
De fapt, analiza regimului nivelurilor se face pe baza curbelor de regim ale nivelurilor zilnice,
întocmite fie pentru anul calendaristic, fie pentru anul hidrologic.
Cu claritate se necesită ca pentru analiza regimului nivelurilor, să stabilim nivelurile
caracteristice. Astfel, se consideră niveluri caracteristice: nivelul maxim anual, nivelul minim
de vară, nivelul maxim al viiturilor de toamnă, nivelul de formare a podului de gheaŃă, nivelul
minim de iarnă, nivelul la începutul dezgheŃului şi pornirea sloiurilor, nivelul maxim de
primăvară, nivelul accidental provocat de un zăpor şi nivelul maxim al viiturii de vară.
În afară de nivelurile caracteristice, rezultatele observaŃiilor la posturile hidrometrice
permit să se stabilească frecvenŃa şi durata nivelurilor. FrecvenŃa sau repetarea nivelurilor ne
indică numărul de zile în care s-a observat acelaşi nivel în timpul unui an sau într-o perioadă
mai îndelungată. Curba de durată (reprezentată pe acelaşi grafic cu cea de frecvenŃă) dă
posibilitatea să se determine numărul zilelor în cursul cărora nivelurile n-au coborât sub o
anumită cotă. În afară de nivelurile caracteristice anual, la un post hidrometric se poate
observa şi periodicitatea nivelurilor pe un interval mai lung de timp (multianual).
În general, variaŃiile nultianuale sunt legate de variaŃia fenomenelor climatice. Se pot
cita, în acest sens, periodicităŃi de aproximativ 35 de ani, în legătură cu elementele climatice,
şi de aproximativ 11 ani, în legătură cu petele şi protuberanŃele solare.
În cazul la care la un post hidrometric se dispune de înregistrări de nvieluri pe o
perioadă îndelungată, se pot stabili unele niveluri caracteristice pentru întregul interval de
timp, ca de exemplu:
- nivelul maxim, înregistrat într-o perioadă de mai mulŃi ani, Hmax;
- nivelul maxim mediu, determinat ca media nivelurilor maxime anuale, Hmax med;
- nivelul mediu al perioadei, H0 (normal);
64________________________________________________________________________________Hidrologie

- nivelul minim mediu, determinat ca media nivelurilor minime anuale Hmin med;
- nivelul minim, înregistrat pe o perioadă de mai mulŃi ani, Hmin.
Nivelurile caracteristice sunt necesare într-o serie de lucrări hidrotehnice. Aşa, de
exemplu, nivelurile apelor mari, precum şi scurgerea sloiurilor sunt necesare la proiectarea
înălŃimii digurilor; viiturile din timpul verii - pentru calculul batardourilor (îngrădiri ale
gropilor de fundaŃie); nivelurile minime de vară - pentru stabilirea traseelor de navigaŃie
fluvială; minimele de iarnă - pentru determinarea producŃiei minime de energie electrică la
hidrocentrale etc.
În evoluŃia determinărilor privind evoluŃia nivelurilor se remarcă o diferenŃă dintre un
nivel maxim şi minim care nu defineşte altceva decât amplitudinea de variaŃie a acestora.
Pe baza graficelor variaŃiei nivelurilor apei la posturile hidrometrice situate pe acelaşi
râu, se poate sesiza, uneori, o mare asemănare în ceea ce priveşte configuraŃia generală, iar în
cadrul acesteia dispoziŃia punctelor caracteristice în evoluŃia nivelurilor (maxime, minime,
puncte de inflexiune etc.). Astfel, nivelul punctelor, ca valori, care corespund cu aceleaşi faze
se definesc ca niveluri corespondente.
În practica hidrologică se ia în considerare, după grafic, "vârfurile" celor mai mari ape
şi "punctele" celor mai mici ape. Prin intermediul valorilor înscrise la nivelul punctelor
respective, se construieşte un grafic de corelaŃie dintre două posturi faŃă de cele două axe de
coordonate rectangulare (Fig. 8.3.).

Fig. 8.3. Stabilirea punctelor de corespondenŃă a nivelurilor după metoda punctelor de frângere

Atunci când necesităŃile o impun pentru corelarea a trei sau mai multe posturi pe un
curs de apă, indiferent ca fiind râul principal sau un afluent, se întocmesc grafice complexe de
corelare, din aproape în aproape, dar din amonte spre aval. Graficele de corelaŃie ale
nivelurilor corespndente sunt necesare în completarea unor date şi măsurători care lipsesc la
un post hidrometric, pentru controlul şi verificarea unor rezultate ce se presupune a fi
îndoielnice, şi pentru transformarea unor observaŃii înmatriculate la un post hidrometric către
altul, precum şi în prognozele hidrologice deosebit de utile şi necesare.
În afară de nivelurile caracteristice şi cele corespondente, prin intermediul fondului de
date provenite din observaŃii şi măsurători se mai calculează frecvenŃa şi durata nivelurilor.
Astfel, curba de frecvenŃă indică numărul de niveluri, exprimat în zile, sau procentul valorii
acestora dintr-un an, ce corespunde anumitor trepte de niveluri (ca exemplu 20 % din numărul
de niveluri zilnice dintr-un an se pot găsi într-un interval de nivel de 150 - 200 cm).
Numărul de zile exprimate în valoare absolută sau în procente, din numărul total al
acestora dintr-un întreg an în care valoarea nivelului înregistrat este mai mare decât o anumită
valoare dată (de exemplu 20 % din numărul nivelurilor, ca valoare, înregistrate într-un an, au
valori mai mari de 100 cm).
Hidrologie________________________________________________________________________________65

IX. SCURGEREA RÂURILOR

Scurgerea râurilor constituie un proces hidrologic complex, condiŃionat în principal de

evoluŃia condiŃiilor climatice în zona în care este situat un bazin hidrografic şi anume:
precipitaŃiile, temperatura, evaporaŃia, vântul etc., precum şi de condiŃiile oferite de alŃi factori
neclimatici, ca: relieful, constituŃia geologică, solurile, vegetaŃia etc.
La acestea se adaugă şi un alt factor, uneori cu un rol deosebit de important şi anume
activitatea umană, care prin intermediul unor lucrări realizate în scopul susŃinerii unor ramuri
economice ca: agricultura, silvicultura, hidroenergia, precum şi cele de amenajare a
teritoriului, modifică substanŃial scurgerea în cadrul unui râu.
În cadrul factorilor climatici rolul determinant în procesul scurgerii apelor îl constituie
precipitaŃiile şi evaporaŃia din cadrul unui bazin hidrografic, care prin evoluŃia lor realizează
un nivel al scurgerii lichide în râul sau râurile respective. De altfel raportul dintre cele două
elemente climatice şi scurgerea propriuzisă dă configuraŃia bilanŃului hidrologic al unui râu.
PrecipitaŃiile atmosferice căzute pe suprafaŃa scoarŃei terestre şi implicit în cadrul
bazinelor hidrografice se dezvoltă sub diferite forme: de ploaie, zăpadă, grindină, ori depuse
de aerul umed pe sol, şi care prezintă o importanŃă deosebită pentru cunoaşterea regimului de
scurgere al apelor, precum şi pentru evoluŃia bilanŃului hidrologic dintr-o anumită unitate
acvatică. Măsurarea precipitaŃiilor se realizează în cadrul StaŃiilor meteorologice şi la
posturile pluviometrice independente, prin intermediul unor aparate sau instrumente ca:
pluviometrul, pluviograful, radarul meteorologic, densimetrul de zăpadă ş.a.
PrecipitaŃiile care cad pe suprafaŃa unui bazin hidrografic au o repartiŃie neuniformă, şi
astfel cantitatea lor înregistrată se exprimă, cel mai frecvent prin valori medii, maxime şi
minime. Prin relaŃiile de generalizare a precipitaŃiilor pe un spaŃiu geografic acestea se
apreciază grafic cu ajutorul izohietelor, care nu sunt altceva decât curbe care unesc punctele
cu aceleaşi cantităŃi de precipitaŃii, care pot fi lunare, anuale sau multianuale.
EvaporaŃia se constituie într-un alt element important al condiŃiilor climatice care îşi
impune prezenŃa asupra regimului de scurgere al râurilor. Ca proces fizic natural, evaporaŃia
este influenŃată de evoluŃia temperaturilor diferite şi de gradul de saturare a atmosferei cu
vapori de apă. EvaporaŃia de pe suprafaŃa unui bazin hidrografic reprezintă cantitatea de apă
care se evaporă trecând de pe suprafeŃele active ale acestuia, respectiv solul, vegetaŃia,
mlaştini, lacuri, râuri, mări şi oceane, în atmosferă.
În literatura de specialitate se foloseşte frecvent termenul de evaporare şi
evapotranspiraŃie, ultima expresie fiind cantitatea de apă rezultată din sol, învelişul vegetal şi
animal prin evaporare directă, cât şi prin transpiraŃie. Fiind determinată tot de temperatură,
evapotranspiraŃia are o zonalitate verticală inversă, contribuind astfel la reducerea substanŃială
atât a rezervelor de apă, sau la susŃinerea scurgerii unor precipitaŃii mai reduse iarna, când de
fapt evaporarea are valori mici în raport cu vara. ExplicaŃia este dată de faptul că temperatura
scăzută din perioada de iarnă permite stocarea unor mari cantităŃi de precipitaŃii, în schimb
ploile din perioada de vară au o contribuŃie mai mică în procesul scurgerii din cauza unei
evapotranspiraŃii mai ridicate.
În analizele hidrologice se manifestă uneori tendinŃa de a neglija evaporaŃia, care este
în anumite cazuri definitorie. VariaŃia sezonieră a scurgerii apei poate astfel, să fie altfel decât
cea normală tocmai datorită raportului dintre precipitaŃii şi evaporaŃie.
66________________________________________________________________________________Hidrologie

Măsurarea evaporaŃiei se realizează pe suprafaŃa unui bazin hidrografic în puncte bine

distribuite prin intermediul evaporimetrelor, pentru valorile acesteia de la suprafaŃa luciilor de
apă, sau cu lisimetrul de pe suprafaŃa solului acoperit cu vegetaŃie. Din categoria factorilor
neclimatici care influenŃează scurgerea amintim: relieful, litologia, solul, vegetaŃia şi
activitatea antropică.
Relieful influenŃează chiar de la început toŃi factorii climatici. Astfel, altitudinea
acestuia determină creşterea precipitaŃiilor şi formele acestora de manifestare: ploi, lapoviŃă,
zăpadă şi la înălŃimi foarte mari existenŃa gheŃarilor. De asemenea prin gradul lui de
fragmentare, prin înclinarea pantelor şi expunerea diferită a versanŃilor influenŃează de
asemeni scurgerea apelor, în sensul că evaporaŃia şi infiltraŃia apelor sunt mult mai reduse, iar
scurgerea de suprafaŃă este mai intensă şi mai rapidă. În zonele joase, cu fragmentare redusă şi
pante la fel de mici, apele de suprafaŃă prezintă o scurgere lentă, factor ce determină o
evaporaŃie şi o infiltraŃie mai accentuată a apelor.
Litologia influenŃează îndeosebi prin gradul de permeabilitate sau impermeabilitate a
rocilor, care permit sau nu infiltrarea apelor care cad pe suprafaŃa unui bazin hidrografic, şi se
pot constitui în virtuale surse ce determină formarea orizonturilor freatice şi alimentarea în
anumite condiŃii, a apelor subterane de adâncime, şi care în alte condiŃii pot alimenta apele de
suprafaŃă. De asemenea scurgerea de suprafaŃă este influenŃată de constituŃia petrografică, de
înclinarea şi direcŃia stratelor, de gradul de fisurare, dezagregare şi de solubilitatea rocilor.
Solul, considerat ca un înveliş "superficial" al scoarŃei terestre, prin caracteristicile sale
prezintă un rol foarte important în procesul formării şi evoluŃiei scurgerii de suprafaŃă, precum
şi în alimentarea stratelor acvifere. În principal, influenŃa solului asupra procesului de
scurgere depinde de structura şi textura acestuia, care se distribuie diferit pe suprafaŃa unui
bazin hidrografic. Solurile cu textură nisipoasă au o capacitate de reŃinere mai mare a apei
provenită din precipitaŃii, favorizând astfel infiltraŃia şi deci diminuarea scurgerii de suprafaŃă,
pe când cele argiloase au capacitate de reŃinere mică, favorizând scurgerea de suprafaŃă.
În formarea şi producerea scurgerii, un rol important îl are şi starea fizică a solului, în
sensul că solurile saturate cu apă devin impermeabile, iar cele uscate înlesnesc infiltrarea,
reducând simŃitor scurgerea. La acestea se adaugă şi zona în care se produc precipitaŃiile,
precum şi intensitatea ploilor. Astfel, la intensităŃi mai mari, capacitatea de infiltrare este
repede depăşită şi surplusul de precipitaŃii căzute susŃine scurgerea de suprafaŃă, şi invers
pentru o intensitate mică a acestora.
Din punct de vedere al morfologiei reliefului, solurile din zona montană, şi de deal
au capacitatea de reŃinere mai mică deoarece au un grad de saturare cu apă mai mare, spre
deosebire de solurile din zonele de câmpie şi din piemonturile joase, unde capacitatea de
reŃinere a apei este mai mare şi datorită cantităŃilor mai mici de precipitaŃii.
VegetaŃia realizează de asemenea un rol deosebit în scurgerea apelor de suprafaŃă. Un
covor vegetal dens, atât la nivelul celui ierbos cât şi arboricol constituie o suprafaŃă cu o
rugozitate accentuată, fapt ce determină o reducere a vitezei de scurgere, o infiltrare mai
rapidă a precipitaŃiilor, efect ce are consecinŃe în diminuarea scurgerii. Un rol important îl
deŃine pădurea masivă şi compactă care atenuează atât ajungerea precipitaŃiilor pe sol,
diminuarea scurgerii rapide, influenŃând la extreme scurgerea maximă de primăvară şi a celei
minime de vară.
Activitatea antropică. Prezentată suficient în capitolele anterioare, se impune totuşi să
precizăm că întreg ansamblul de activităŃi umane modifică regimul scurgerii prin diverse
lucrări realizate asupra componentelor cadrului fizico-geografic. Pe ansamblu, complexitatea
lucrărilor realizate de om indiferent de natura lor, caută să atenueze efectele distructive ale
scurgerii mai ales în condiŃii maxime, şi chiar pentru o scurgere minimă.
Hidrologie________________________________________________________________________________67

9.1. SCURGEREA MEDIE

Pentru caracterizarea regimului scurgerii în cadrul unui bazin hidrografic, şi a scurgerii

de suprafaŃă în general, hidrologii au stabilit trei elemente de bază: scurgerea medie, maximă
şi minimă - termeni care se aplică în toată literatura de specialitate.
Scurgerea medie reprezintă cantitatea medie de apă într-o perioadă mai îndelungată.
De fapt acest parametru reprezintă bogăŃia de apă a unui bazin hidrografic sau a unui teritoriu
geografic. Deşi valoarea scurgerii medii se exprimă în m3/s, aceasta nu permite compararea
cantităŃilor de apă ce se vehiculează de râuri cu bazine hidrografice diferite ca mărime.
Acest aspect se rezolvă prin raportul dintre cantitatea de apă transportată de râu
într-o unitate de timp şi suprafaŃa acestuia, obŃinându-se astfel, termenul cel mai adecvat în
caracterizarea scurgerii medii şi anume, scurgerea medie specifică (q) şi care se exprimă în
(l/s/kmp) sau valoarea stratului scurgerii în (mm).
Acest important parametru hidrologic se determină ca o valoare medie aritmetică a
debitelor zilnice, lunare sau anuale. În schimb valoarea medie pentru o perioadă mai
îndelungată de timp rezultată din media aritmetică a valorilor medii anuale, se defineşte ca
fiind debitul mediu multianual sau modulul debitului (normala debitului).
Perioada minimă pentru determinarea debitului mediu multianual, în condiŃii sigure
este de cel puŃin 30 de ani, cu variabilitate de la un curs de apă la altul, în sensul că aceasta, pe
ani calendaristici să fie cât mai stabilă. Spre exemplu pentru fluviul Dunăre perioada poate fi
mai scurtă, spre deosebire de un râu, ca Jiul.
Întrucât analiza şi determinarea scurgerii medii comportă o metodologie suficient de
laborioasă, element amplu tratat în Caietul de lucrări practice, vom prezenta doar termenii cei
mai frecvent folosiŃi în caracterizarea scurgerii medii. Succint, pe baza valorilor din cheile
tabelare se determină valorile debitelor zilnice prin folosirea nivelului zilnic pentru diferite
perioade de timp (lună, an etc.), cu ajutorul cărora se calculează valorile medii ale debitelor
lunare, anuale şi multianuale, exprimate în m3/s.
Debitul mediu normal sau debitul modul (Q0), reprezintă cel mai important parametru
hidrologic şi care se calculează ca medie aritmetică a debitului scurs pe un râu într-o perioadă
de timp mai îndelungată. Acest debit este puŃin variabil în timp deoarece media generală
rezultată variază mai puŃin dâct debitele instantanee, şi se modifică puŃin chiar prin realizarea
unor lucrări hidrotehnice.
Debitul mediu normal pentru o perioadă de timp T se determină prin relaŃia:
T
1
Q0 = ∫ Q ⋅ dt (m3/s)
T0
Volumul scurgerii medii (W0), exprimă cantitatea de apă scursă la nivelul unei secŃiuni
sau post hidrometric pe un râu într-o perioadă de timp.
Volumul de apă (W), calculat pentru o oră, o zi, un anotimp sau un an, rezultă din
valoarea debitului mediu (Q) însumată pe o perioadă de timp determinată.
Prin urmare W = Q T (m3) pentru perioada de timp respectivă
în care: Q = debitul, în m3/s
T = perioada de timp luată în considerare (de regulă, în ani).
ÎnălŃimea stratului scurgerii (y), reprezintă grosimea unui strat uniform de apă, obŃinut
prin repartizarea unui volum de apă scurs de pe suprafaŃa unui bazin hidrografic, determinat
din aval spre amonte.
68________________________________________________________________________________Hidrologie

Pentru determinare se foloseşte relaŃia:

Q ⋅ T ⋅ 103 T
y= =Q⋅ (mm), în care:
F ⋅ 10 6
F ⋅ 1000
Q = debitul, în m3/s
F = suprafaŃa bazinului hidrografic
T = perioada de timp
Debitul specific mediu (q0) sau modulul scurgerii (M0). Reprezintă volumul de apă ce
se scurge în unitatea de timp de pe o unitate de suprafaŃă, şi se exprimă în litri pe secundă pe
kilometru pătrat (l/s/kmp). Trecerea de la un debit mediu normal (Q0) la modului scurgerii
(M0 sau q0), atunci când se cunoaşte şi suprafaŃa bazinului hidrografic (F) se realizează cu
formula:
Q ⋅ 103
M0 = 0 (l/s/kmp)
F
Modulul scurgerii se poate determina şi cu ajutorul înălŃimii stratului normal al
scurgerii (y0), folosindu-se un coeficient în valoare de 0,0317, prin intermediul formulei: M0 =
y0 ⋅ 0,0317 (l/s/kmp). Totodată, modulul scurgerii se poate calcula şi în funcŃie de înălŃimea
stratului scurgerii:
y
M 0 = 0 ⋅ 106 (l/s/kmp)
T
Coeficientul modul sau coeficientul de debit (K), reprezintă raportul dintre valoarea
debitului la un moment dat (Qi) şi debitul mediu normal al râului (Q0), astfel:
Q
K= i .
Q0
Coeficientul determinat, cum este şi firesc are o valoare abstractă şi reprezintă
scurgerea în fracŃiuni faŃă de valoarea ei medie multianuală. Pentru orice şir de observaŃii,
coeficienŃii moduli au valori mai mari sau mai mici de 1. Pe baza valorilor coeficientului
modul, putem determina debitul, precum şi volumul de apă scurs, cunoscând deja debitul
mediu normal (Q0) şi volumul scurs mediu (W0).
Coeficientul scurgerii ( η ), deşi ca valoare abstractă, acesta exprimă raportul dintre
volumul scurgerii într-o perioadă oarecare şi volumul de apă provenit din precipitaŃiile căzute
în perimetrul bazinului în decursul aceleiaşi perioade considerate. Cunoscând coeficientul
scurgerii avem posibilitatea să calculăm debitul şi volumul de apă ce se tranzitează la ieşire
dintr-un bazin hidrografic, bineânŃeles pe baza cunoaşterii precipitaŃiilor căzute în bazinul
respectiv.
F ⋅ Xi
Astfel: Qi = ηi ⋅ , în care:
T
Qi = debitul instantaneu, în m3/s
F = suprafaŃa bazinului, în kmp Xi = cantitatea de precipitaŃii, în mm
T = durata ploii, în sec. ηi = coeficientul scurgerii
Valoarea coeficientului scurgerii este întotdeauna subunitară şi poate fi calculată pe
perioade diferite (lună, sezon, an, multianual, sau chiar pe perioada unei ploi). Coeficientul
scurgerii normale ( η0 ). Este o valoare definită şi reală şi se poate determina direct, cunoscând
precipitaŃiile (X) şi scurgerea (Y).
Y
Astfel: Y = η0 X şi η0 =
X
Hidrologie________________________________________________________________________________69

HărŃile scurgerii medii sunt reprezentate prin stratul de apă scurs (Y, în mm) sau prin
modulul scurgerii (q0, în l/s/kmp). Deoarece valorile precipitaŃiilor şi ale modulului scurgerii
sunt determinate cu ajutorul datelor de la nivelul posturilor hidrometrice, pentru întocmirea
hărŃii scurgerii medii (prin trasarea izoliniilor) se procedează astfel: valoarea înregistrată la
postul hidrometric se deplasează către centrul de greutate al bazinului hidrografic situat în
amonte de postul hidrometric respectiv care cumulează toate datele înregistrate. Astfel, având
un număr suficient de valori, se poate trasa, prin interpolare, izoliniile, exprimate în q0
(l/s/kmp) şi Y (mm/an). Un alt procedeu este acela al corelării valorilor real determinate cu
altitudinea posturilor hidrometrice.
Pe baza corelării cu altitudinea locului, se trasează teritorial izoliniile folosindu-se
valorile curbelor de nivel de pe harta bazinului hidrografic respectiv (Tabel 9.1., Fig. 9.1.).
Datorită condiŃiilor climatice caracteristice zonei temperate, se individualizează două
anotimpuri de bază (vara şi iarna) şi alte două de tranziŃie (primăvara şi toamna). Aceste
anotimpuri îşi lasă amprenta şi în procesul scurgerii medii.
Tabel 9.1
Date asupra scurgerii medii a apei la staŃii hidrometrice în aceeaşi zonă
Nr. SuprafaŃa Altitudinea medie a Debitul mediu Debit specific mediu
crt. bazinului - F bazinului H multianual - Q multianual q
(Km2) (m) (mc/s) (l/s / Km2)
1 250 1045 3,750 15
2 240 690 2,160 9
3 75 675 0,750 10
4 185 780 2,030 11
5 70 990 1,050 15
6 1200 740 12,000 10
7 110 520 0,750 7
8 95 580 0,760 8
9 55 395 0,275 5
10 80 350 0,400 5

Fig.9.1. Determinarea scurgerii medii specifice q (l/s.kmp)

(după P. Gâştescu, 1998)
70________________________________________________________________________________Hidrologie

În ceea ce priveşte, România, se încadrează în zona temperată cu influenŃe uşor

oceanice în vest mai pregnante fiind influenŃele continentale în est şi sud-est. În ambele
situaŃii se evidenŃiază cele patru anotimpuri bine exprimate în procentul scurgerii medii
specifice (Fig. 9.2.).
Iarna (XII - II) este anotimpul în care cea mai mare cantitate de precipitaŃii cade sub
formă de zăpadă acumulându-se în bazinul hidrografic, mai mult în zona muntoasă şi mai
puŃin în zona de câmpie. Dacă se mai adaugă şi formarea podului de gheaŃă, rezultă o
diminuare a scurgerii în râuri, înregistrându-se perioada apelor mici de iarnă. Uneori,
datorită pătrunderii unor mase de aer mai cald au loc topiri de zăpadă formându-se apele
mari (viituri) de iarnă cu o frecvenŃă mai mare în vestul şi sud-vestul Ńării. Volumul de apă
scurs iarna ajunge între 20 - 30 % în regiunile de deal şi câmpie, între 25 - 30 % în MunŃii
Apuseni şi 10 - 15 % în CarpaŃii Orientali şi Meridionali.
Primăvara (III - V) ca urmare a topirii zăpezilor din zona muntoasă a bazinleor
hidrografice şi a ploilor, se înregistrează procentele cele mai mari din volumul scurgerii
anuale, între 40 - 50 %. În acest interval râurile din România sunt caracterizate de o fază bine
individualizată şi cu amplitudini mari a apelor mari de primăvară. Topirea bruscă a zăpezilor
şi suprapunerea cu eventualele ploi de durată şi intensitate mare, determină formarea viiturilor
de primăvară (Fig. 9.3.).

Fig. 9.2. Hidrograf schematic cuprinzând fazele de scurgere anuale caracteristice teritoriului României
(după P. Gâştescu, 1998)
Vara (VI - VIII) se caracterizează printr-o diminuare treptată a volumului de apă scurs
de la începutul anotimpului (luna iunie) către sfârşitul acestuia, (luna august) când se
conturează şi o fază a apelor mici de vară, mai pregnant în estul, sudul şi sud estul Ńării.
În anumite condiŃii, datorită unor ploi torenŃiale se pot forma viiturile de vară.
Volumul de apă scurs în acest anotimp este de 30% pentru regiunile montane şi 15-20%
pentru cele de deal şi câmpie.
Toamna (IX - XI), în condiŃiile existenŃei unor precipitaŃii puŃine şi evaporaŃie
moderată, alimentarea râurilor este susŃinută de aportul apelor subterane, ceea ce determină
apariŃia apelor mici de toamnă, şi uneori producerea fenomenului secării, mai ales pentru
râurile de deal şi câmpie. În schimb, producerea unor ploi cu intensitate mai mare poate
genera viituri de toamnă.
Volumul de apă scurs în acest anotimp este de aproximativ 15% în zona montană şi
5% în zonele joase.
Hidrologie________________________________________________________________________________71

Fig.9.3. Zonele cu scurgerea medie lunară cea mai ridicată în România (după I. Ujvari)

9.2. SCURGEREA MAXIMĂ

Pe baza analizei regimului hidrologic al unui curs de apă, se pun în evidenŃă faze sau
perioade cu niveluri sau debite mari, care de fapt corespunde scurgerii maxime. Pentru a
defini, în general, scurgerea maximă, atunci când aceasta se produce, se impune să precizăm
că în atare condiŃii debitele zilnice, decadale şi lunare, la valorile medii ale acestora să fie mai
mari faŃă de valorile debitului mediu anual.
Scurgerea maximă, ca fază hidrologică este generată de abundenŃa ploilor ce se
suprapune peste topirea zăpezilor. FrecvenŃa acestui fenomen apare, pentru zona temperată,
mai ales în anotimpul de primăvară, în zonele tropicale umede şi în cea ecuatorială în sezonul
ploios. În analiza acestui proces hidrologic se impune să diferenŃiem totuşi faza apelor mari
faŃă de ceea ce definim viituri.
Apele mari constau în creşterea lentă, dar sigură, a nivelurilor şi implicit a debitelor,
dar rareori depăşesc malurile cursurilor de apă inundând parŃial albia majoră şi nu crează, în
general, pagube semnificative.
Viiturile se caracterizează prin aceea că scurgerea cu valori foarte ridicate, se produce
pe un interval scurt de timp, constând în creşterea rapidă a nivelurilor şi bineânŃeles a
debitelor, cu durată de câteva ore până la câteva zile şi uneori, chiar săptămâni.Viiturile se pot
produce pe fondul tuturor fazelor hidrologice ale scurgerii şi în orice anotimp al anului. Cele
mai frecvente viituri se produc primăvara când odată cu topirea masivă a zăpezilor şi ploilor
abundente acestea generează şi fenomenul de inundaŃii.
Se poate preciza că pe cele mai multe râuri şi într-adevăr în cele mai frecvente cazuri
viiturile au origine pluvială.
Dispunerea diferenŃiată a bazinelor hidrografice, ca mărime şi zone climatice, explică
cu certitudine şi faptul că se întâlnesc viituri provenite numai din topirea zăpezii (nivale),
viituri numai din ploi (pluviale) şi viituri mixte (pluvio-nivale).
72________________________________________________________________________________Hidrologie

Forma hidrografului unei viituri poate fi simplă şi compusă. Componentele undei de

viitură sunt redate în fig. 9.4.

Fig. 9.4. Hidrograful unei viituri simple (A) şi al unei viituri compuse (B)

Cunoaşterea acestui parametru prezintă o deosebită importanŃă în dimensionarea

lucrărilor hidrotehnice care se execută pe ape sau au legătură cu apele.
InundaŃiile reprezintă fenomenul hidrologic în care amplitudinea deosebită a scurgerii
maxime ajunge la nivele extreme. În analiza inundaŃiilor trebuie să diferenŃiem totuşi două
categorii, şi anume cele cu caracter periodic care se produc de regulă în anumite anotimpuri,
mai ales primăvara şi mai rar toamna, fiind cunoscute şi sub termenul de revărsări.În marea
lor majoritate, inundaŃiile au efect negativ asupra multor domenii ale vieŃii socio-economice,
afectând direct elementele de infrastructură din bazinul hidrografic respectiv, şi cu urmări
deosebite asupra calităŃii vieŃii în zonele respective.
Un rol important în atenuarea efectului viiturilor îl au lacurile de acumulare, executate
îndeobşte în bazinele superioare ale cursurilor de apă, care prin construcŃie pot reŃine volume
de apă importante, reducându-se astfel pericolul inundaŃiilor în aval. De asemenea pentru
protecŃia zonelor inundabile (localităŃi, obiective economice, terenuri agricole etc.), se
regularizează cursurile de apă printr-un complex de lucrări hidrotehnice (baraje, diguri,
apărări de maluri, derivaŃii etc.).
În Ńara noastră se înregistrează anual circa 10-15 viituri, cu o frecvenŃă mai mare în
zona CarpaŃilor, la altitudini mijlocii, şi mai redusă în regiunile de câmpie. Chiar într-o
succintă prezentare, sesizăm o oarecare ciclicitate şi un mod diferit de manifestare pe marile
zone geografice ale Ńării.
Viiturile şi apele mari de iarnă au frecvenŃa maximă în partea de vest a Ńării, atingând
peste 60% din totalul numărului de ani calendaristici , în schimb în estul CarpaŃilor
procentajul scade la 20 - 30%. Producerea lor se datorează mai ales suprapunerii topirii
zăpezilor cu căderea precipitaŃiilor sub formă lichidă. Viiturile din 1970, 1972, 1975 şi mai
ales cele din ultimii 4 - 5 ani sunt ilustrative în acest sens. Viiturile şi apele mari de primăvară
se produc cu regularitate în CarpaŃi şi se datorează topirii zăpezilor, iar în celelalte zone ca
Oltenia, Banat şi Câmpia de Vest datorându-se procesului de desprimăvărare în Ńara noastră.
Durata apelor mari de primăvară este de 2 - 3 săptămâni în regiunile joase şi de 3 până
la 5 luni la altitudini ce depăşesc 1800 m, explicaŃia fiind suprapunerea ploilor de "vară" cu
topirea zăpezilor.
Hidrologie________________________________________________________________________________73

Viiturile şi apele mari de la începutul verii au un caracter general pe teritoriul Ńării, cu

o frecvenŃă anuală. Începutul şi amploarea lor este foarte variabilă, iar producerea acestora se
datorează ploilor de la sfârşitul primăverii şi începutul verii (mai - iunie). Viiturile de toamnă
se produc cu o frecvenŃă de 30 - 50 %, şi se datorează ploilor de toamnă, care au o frecvenŃă
mai ridicată în Banat şi Oltenia. Viiturile catastrofale şi scurgerea maximă a râurilor sunt
generate, prin excelenŃă din ploi. Caracteristicile dimensionale ale viiturilor cu o frecvenŃă de
1 % sunt cuprinse în tabelul 9.2.
Tabel 9.2
Elemente caracteristice ale scurgerii maxime şi ale viiturilor catastrofale (asig. 1%) pe râurile din România
C W
S Hm Qmax Tt h
2 3 Qmax (mil.
Râul SecŃiune (km ) (m) (m /s) (ore) Tc 3 (mm)
Qmed m)
Vişeu Confl. Tisa 1606 997 1020 50 160 40 134 85
Iza Confl. Tisa 1300 658 710 40 170 40 97.5 75
Someş Frontieră 15217 536 3070 30 260 80 450 30
Crişul Repede Oradea 2425 629 970 40 210 45 166 75
Crişul Negru Zerind 4476 281 700 25 230 50 173 40
Crişul Alb Chişineu-Criş 3957 351 690 35 236 60 175 50
Mureş Frontieră 27919 613 2120 15 250 70 555 20
Timiş Lugoj 2706 665 1130 35 180 45 176 65
Jiu Confl. Dunăre 10469 438 2070 25 250 50 600 60
Olt Confl. Dunăre 24300 624 2530 16 500 110 1080 45
Vedea Confl. Dunăre 5364 169 1070 100 190 40 164 30
Argeş Confl. Dunăre 12681 376 1940 30 190 40 315 25
IalomiŃa Confl. Dunăre 8873 374 930 25 200 35 183 21
Siret Confl. Dunăre 42354 515 3520 20 400 120 1750 40
Suceava Confl. Siret 2616 589 1250 90 200 50 214 80
Moldova Confl. Siret 4326 682 1540 60 240 55 324 75
BistriŃa Confl. Siret 7042 913 2200 40 260 65 244 35
Trotuş Confl. Siret 4349 693 1540 65 160 32 155 36
Putna Confl. Siret 2742 551 1200 90 165 35 159 58
Buzău Confl. Siret 4743 479 1100 40 275 70 138 29

În care:
S = suprafaŃa bazinului de recepŃie
Hm = altitudinea medie a bazinului de recepŃie
Qmax = debitul maxim cu asig. 1%
C = coeficient de torenŃialitate
Tt = durata totală a viiturilor catastrofale
Tc = durata creşterii viiturilor catastrofale
W = volumul viiturilor catastrofale
hmm = stratul scurgerii viiturilor catastrofale

Se precizează că toate viiturile catastrofale cunoscute au fost "anulate", pentru cea mai
mare parte a Ńării de viitura din mai 1970, generată de ploi suprapuse peste o topire masivă a
zăpezilor.
74________________________________________________________________________________Hidrologie

9.3. SCURGEREA MINIMĂ

Această fază hidrologică poate fi definită prin cea mai mică cantitate de apă care se
scurge în albia minoră a unui râu într-o anumită perioadă de timp.
În literatura de specialitate, această caracteristică a scurgerii este cunoscută ca etiaj
considerat ca cel mai coborât nivel din cursul unui an şi care pe hidrograful de scurgere este
definit ca faza apelor mici.
Pe baza analizei hidrografului, la nivelul unui an înregistrăm în Ńara noastră, o
perioadă a apelor mici de vară (VII - VIII), ca urmare a lipsei precipitaŃiilor şi a unei
evapotranspiraŃii puternice, o perioadă a apelor mici de iarnă (XII - I), ca urmare a reŃinerii
precipitaŃiilor sub formă de zăpadă, iar în albia râurilor prezenŃa îngheŃurilor.
FuncŃie de cele prezentate, evident că se înregistrează şi abateri de la hidrograful
caracteristic, când datorită lipsei precipitaŃiilor pentru o perioadă mai lungă de timp (secetă
hidrologică), şi implicit reducerea cantitativă a alimentării subterane, apele mici se pot extinde
şi în alte luni ale anului.
În analiza fazei de scurgere minimă se întâlneşte şi fenomenul de secare al râurilor,
datorat pe lângă lipsa precipitaŃiilor şi prezenŃa substratului permeabil al fundului albiei, în
care apele mici ale scurgerii de suprafaŃă "se pierd", în condiŃiile în care au pierdut legătura şi
cu apele subterane al căror nivel piezometric, a scăzut şi acesta foarte mult.
Pentru fenomenul de secare, cele mai caracteristice sunt zonele climatice aride şi
semiaride, cu ponderi diferite la nivelul continentelor. De altfel, 36 % din zona tropicală şi
temperată aparŃine regiunilor aride şi semiaride, unde fenomenul secării este prezent. În raport
de condiŃiile climatice şi de ansamblul factorilor fizico-geografici pe teritoriul Ńării noastre,
după caracterul scurgerii deosebim trei categorii de organisme hidrografice.
Organisme hidrografice cu scurgere permanentă sunt caracteristice zonelor montane,
unde existenŃa precipitaŃiilor abundente şi în tot timpul anului, asigură o scurgere permanentă
a râurilor respective.
Organisme hidrografice cu scurgere semipermanentă sunt specifice regiunilor
subcarpatice şi de podiş, la care fenomenul de secare poate să se producă odată la 2-3 ani sau
după mai mulŃi ani.
Organisme hidrografice cu scurgere temporară sunt caracteristice extremităŃilor mai
joase ale zonelor piemontane şi ale celor de câmpie, şi care seacă în fiecare an, având apă
numai în perioada de topire a zăpezii şi atunci când plouă în bazinul de recepŃie. De subliniat
că fac excepŃie de la ultimele două categorii râurile mari şi sisteme fluviale, care deşi străbat
zone fizico-geografice total diferite, îşi menŃin o scurgere permanentă.
Ca o concluzie la cele două categorii extreme ale scurgerii, maximă şi minimă, putem
aprecia că sub raportul gospodăririi apelor, scurgerea maximă produce cele mai mari pagube,
în schimb cea minimă, mai puŃin spectaculoasă are consecinŃe negative asupra alimentării cu
apă a populaŃiei, asupra producŃiei de energie electrică, irigaŃii, navigaŃie, vieŃii acvatice etc.
ExplicaŃia constă în aceea că viaŃa şi activitatea economică sunt determinate de
folosirea apei, evident că se suportă mai uşor viiturile şi inundaŃiile, faŃă de seceta şi lipsa de
apă cu efecte deosebite asupra deşertificării şi foametei.
În Ńara noastră, sub aspectul scurgerii scăzute, se remarcă: perioada scurgerii minime
de iarnă şi perioada scurgerii minime de vară-toamnă.
În timpul "secetei hidrologice", atunci când lipsesc viiturile, râurile sunt alimentate
exclusiv din apele subterane, iar scurgerea scăzută este cu atât mai accentuată cu cât resursele
de ape subterane sunt într-o fază mai avansată de epuizare.
Hidrologie________________________________________________________________________________75

X. ORIGINEA ŞI CARACTERISTICILE
DEPRESIUNILOR LACUSTRE

10.1. ORIGINEA ŞI GENEZA LACURILOR

Aproape în exclusivitate, majoritatea limnologilor, în esenŃă geografi, în diverse tratate

de specialitate referitoare la unităŃile acvatice lacustre, pun accentul şi chiar detaliază originea
chiuvetelor sau a depresiunilor lacustre.
Dealtfel, originea lacurilor a reprezentat unul din primele criterii privind clasificarea
acestora. După cauza cea mai importantă care a condus la formarea depresiunii lacustre, G.E.
Hutchinson (1957), enumeră 11 categorii principale şi 76 de subdiviziuni, referitoare la câteva
sute de mii de lacuri existente pe suprafaŃa Terrei. Se impune să precizăm totuşi că existenŃa
unui lac este determinată de intercondiŃionarea mai multor factori naturali, în care vom
aprecia ca unul din aceştia are un rol primordial sau principal, şi de unde categoria din care
face parte, respectiv tipul genetic de lac.
AgenŃii externi şi interni identificaŃi de specialiştii în domeniu, clasifică lacurile în
următoarele categorii având ca origine:
ForŃele tectonice
Analizând multitudinea şi explicaŃia opŃiunilor autorilor asupra lacurilor de origine
tectonică, cea a lui P. Gâştescu se pare a fi cea mai apropiată de considerentele noastre. Acesta
precizează că: „mişcările tectonice de ridicare a unor foste bazine marine şi faliile produse pe
suprafaŃa blocurilor continentale rigide, au avut ca rezultat formarea unor depresiuni lacustre, cu
suprafeŃe foarte mari şi cu cele mai mari adâncimi. Dintre lacurile rezultate din foste bazine
marine, separate de Oceanul Planetar, menŃionăm Marea (lacul) Caspică şi lacul Aral – de fapt
resturi ale Mării Sarmatice – a cărei extensiune cuprinde Bazinul Vienei, Depresiunea Panonică,
Câmpia Română, Marea Neagră, Marea Caspică şi lacul Aral. Cauza ridicării şi fragmentării
Mării Sarmatice o constituie formarea lanŃului muntos alpino-carpato-caucazian, continuat cu
cel himalaian. Marea Caspică, Marea Neagră şi lacul Aral, datorită oscilaŃiilor nivelului marin
în cuaternar (ridicat în perioade interglaciare şi coborât în cele glaciare), au avut perioade
când erau în legătură cu Oceanul Planetar, şi perioade când erau izolate.
Pe teritoriul României au existat paleolacuri în anumite perioade ale evoluŃie
paleogeografice. Astfel, cel mai recent lac a fost pe actualul areal al Câmpiei Române şi a
cărui apă s-a scurs treptat spre est, către Marea Neagră, începând de la mijlocul cuaternarului.
Un important şirag de lacuri l-au reprezentat şi depresiunile intracarpatice, începând cu Bilbor,
Borsec, continuând cu Giurgeu, Ciucuri şi Bârsei, care erau umplute cu apă la sfârşitul Pliocenului
şi în Pleistocenul inferior, datorită barajului format de lanŃul vulcanic Căliman-Harghita.
Tot în urma proceselor de ridicare, ca urmare a mişcărilor orogenice, s-au format şi
lacurile Victoria împreună cu Kioga din Africa, Titikaka din Podişul Altiplano (4000 m
înălŃime), în MunŃii Anzi din America de Sud.
- lacuri în sinclinalele catenelor muntoase şi barate tectonic, din care menŃionăm lacul
Fählen din Alpi (Masivul Säntis, ElveŃia), lac de Joux din MunŃii Jura (cel mai tipic).
- lacuri (respectiv depresiuni lacustre) formate în urma unor cutremure. Astfel în urma
unui cutremur în Calabria, Italia din l783, s-au format 2l5 lacuri mici, dar care au dispărut
ulterior.
76________________________________________________________________________________Hidrologie

În statele Tennessee, Missouri şi Arkansas din SUA, un cutremur din 1811, a barat
fluviul Mississippi cu roci dure formând lacul Reelfoot, iar râul a trebuit să-şi croiască un nou
traseu.
- lacurile situate în grabene sunt cele mai reprezentative din categoria lacurilor tectonice,
prin forma alungită, adâncime mare, versanŃii depresiunii abrupŃi. Cele mai cunoscute sunt
lacurile Baikal (1620 m şi 31.500 kmp), Tanganyika 1435 m şi 34.000 kmp), Malawi-Nyasa (706
m şi 30.500 kmp), Issîk-Kul (702 m şi 6.200 kmp), Marea Moartă (398 m şi 1000 kmp) etc.”

Fig. 10.1. SchiŃă batimetrică a lacurilor din Africa centrală

(după P. Gâştescu)
Hidrologie________________________________________________________________________________77

„Multe din lacurile tectonice au fost modelate de glaciaŃiunea de calotă, acestea fiind
considerate tectono-glaciare (ladoga 225 m şi l8.400 kmp, Onega l24 m şi 9.900 kmp, Vänern
89 m şi 5.546 kmp etc.), tectono-vulcanice, barate de scurgeri de lavă (Tahoe 50l m şi 499
kmp, Kiwu 480 m şi 2.650 kmp), altele afectate ulterior de procese carstice, tectono-carstice
(Ohrid 285 m şi 348 kmp) etc.”

Fig. 10.2. SchiŃă batimetrică a lacului Crater (după P. Gâştescu)

Cele mai cunoscute lacuri tectonice, Baikal, Isîk-Kul şi Marea Moartă sunt prezentate
iar Tanganyika, Nyasa, Victoria şi Crater, în fig.10.1 şi 10.2.
Vulcanii
Aceştia au determinat asupra scoarŃei terestre numeroase categorii de forme
depresionare care au permis acumularea apei până la constituirea de unităŃi acvatice terestre
de sine stătătoare cu caracteristici deosebite. Cele mai frecvente unităŃi lacustre aparŃin celor
instalate în cratere, ulterior în caldeire, apoi maare de baraj şi depresiuni pe scurgere de lavă.
Din categoria celor mai reprezentative amintim lacul Crater SUA, ca lac tipic de
calderă, precum şi lacurile: Taar, Balsena, Albano şi Nemi (Italia), Tajawa, Mashu şi Taya
(Japonia), Kawah-Idjen (Indonezia), Chauvet, Pavi, Auverne (FranŃa), Mayvatn (Islanda) ş.a.
GheŃarii
Au luat naştere prin intermediul glaciaŃiunii cuaternare, atât cea montană cât şi de
calotă, cele mai numeroase unităŃi acvatice lacustre existente pe Terra. Cele mai
reprezentative aparŃin circurilor sau căldărilor glaciare din zonele montane, respectiv
Wilseelader, Kitzhünhler Alpen (în Alpi), Tennes şi Reines (în MunŃii Scandinavici), Quill (în
munŃii din Noua Zeelandă), lacul Tasmaniei (în insula cu acelaşi nume), Ororotsk-Tso (în
Tibet situat la cea mai mare altitudine de pe Glob 5.927 m), Wakatipu, Taupo (Fig.10.3.), ş.a.
Adiacente şi implicit asociate, ca dispunere altitudinală, mai joasă decât lacurile de
circ, se situează cele de vale glaciară cu dezvoltare în MunŃii Alpi (Leman, Boden, Zürich,
Lucerna, Maggiore, Lugano, Como ş.a.), precum şi cele din Anzi (Argentina, Viedma, San
Martin, Nahuel Huapi).
78________________________________________________________________________________Hidrologie

Fig. 10.3. SchiŃe batimetrice a lacului de vale glaciară Wakatipu şi a lacului vulcano-tectonic Taupo

O categorie separată de lacuri sunt cele determinate de eroziunea glaciară de calotă,

dezvoltate pe Ńărmurile Norvegiei, Americii de Nord, Groenlandei, Americii de Sud şi Noii
Zeelande, cunoscute sub denumirea de fiorduri. Exemplificăm lacul Hornindalnatn, cel mai
adânc lac din Europa (Fig.10.4.), lacurile: Stryns, Locn, Olden, Tyrifjord, Eikesdall, Upper,
Kootenay, Okanagan etc.

Fig. 10.4. SchiŃa batimetrică a lacului Hornindalsvatn

- lacurile de eroziune glaciară de calotă şi specifice latitudinilor de peste 40° şi mai

ales 50°-60°, sunt acelea cunoscute şi sub denumirea de lacuri de piemont, de fapt şi cu
origine tectono-glaciară, dezvoltate pe întinse zone geografice în nordul Americii de Nord, în
Peninsula Scandinavia, în Câmpia Germano-Poloneză şi în nordul Marii Câmpii Ruse.
Este suficient să amintim Marile lacuri: Superior, Huron, Michigan, Erie şi Ontario,
lacul Urşilor, Sclavilor şi Athabaska din America de Nord, precum şi lacurile din Peninsula
Scandinavică, respectiv Finlanda – łara celor 1.000 de lacuri, (de fapt 5.500), Ńinutul Mazuria
din Polonia şi lacurile Ladoga şi Onega din Rusia.
Hidrologie________________________________________________________________________________79

Apele subterane şi meteorice

Acestea determină deseori depresiuni lacustre în numeroase categorii de roci
sedimentare cum ar fi: calcare, sare şi depozite loessoide. În calcare se localizează numeroase
lacuri atât în doline, prin depresiuni lacustre cu dimensiuni mai mici, cât şi în polii, cu
dimensiuni mai mari.

Fig. 10.5. Lacul din avenul Kezören, Podişul Anatoliei, Turcia, schiŃa şi profilul batimetric
(după Sirri Ernic l960)

Lacurile respective sunt caracteristice tuturor zonelor calcaroase. Exemplificăm în

acest sens carstul din peninsula Balcanică (Ńărmul dalmatic) şi anume lacurile cantonate în
polii: Popova, Zîrknâtzer, Stymphale şi Shkodër, precum şi lacurile Drom şi Renermot –
Aneyron (FranŃa), Alochua (SUA) şi Trasimeno (Italia) sau Kezören din Podişul Anatoliei
(Turcia) amplasat într-un aven (Fig. 10.5.).
O altă categorie de lacuri o reprezintă cele dezvoltate pe masivele de sare datorate
gradului de solubilitate a depozitelor respective atât la suprafaŃă cât şi în subteran. ExistenŃa
acestor lacuri este prezentă pe toate zonele altitudinale şi latitudinale, acolo unde se găsesc
masive de sare. În aceeaşi categorie se încadrează şi lacurile dezvoltate pe gips, indiferent că
depozitele se găsesc la suprafaŃă sau la mică adâncime.
Originea acestor lacuri o constituie:
- forŃele gravitaŃionale, care formează lacuri datorate alunecărilor de teren (Vallon,
Haute Savaie, Lacul Roşu), prăbuşirilor şi surpărilor (Montriond, Chaillexon, Sarez), lacuri
existente în deosebi în Europa şi Asia.
- vântul, care îşi produce efectul în domeniul formării depresiunilor lacustre în zonele
nisipoase, afectate de dune, precum şi în acele zone în care îşi manifestă acŃiunea de eroziune.
Majoritatea lacurilor respective se formează în regiunile semiaride, care oferă condiŃia
formării unei depresiuni şi implicit acumularea apei din precipitaŃii şi mai puŃin din cursurile
de apă. Au suprafeŃe mari, variabile şi adâncimi mici caracteristice. În această categorie se
încadrează lacurile din Nebraska, din bazinul râului Tarim, în Deşertul Takla Macan (lacul
Lob Nor) şi din Africa, lacul Ciad.
- fluviile, care prin acŃiunea eroziune şi mai ales de acumulare, în deosebi în cursurile
lor inferioare, generează numeroase depresiuni pe care ulterior le alimentează cu apă. Lacurile
de origine fluviatilă sunt caracteristice majorităŃii cursurilor de apă, în sectorul lor inferior şi
sunt întâlnite mai ales în marile sisteme fluviatile ale Terrei.
80________________________________________________________________________________Hidrologie

- torenŃii de coastă care se produc de-a lungul tuturor Ńărmurilor marine şi oceanice şi
formează cele mai numeroase lacuri naturale de pe Glob.
- alte cauze pe care le denumim particulare sau cu caracter limitat, sunt cele
determinate de agenŃi extratereştri (meteoriŃii), activitatea coraligenă (atolii), activitatea
animalelor (castorii) ş.a. ToŃi aceşti agenŃi formează lacuri de sine stătătoare cu caracteristici
proprii. Câteva exemple sunt mai mult decât concludente. lacul leman (Fig.10.6.), apreciat ca
lac devale glaciară, care dispune de un prag glaciar (baraj în rocă) sau morene frontale, a fost
susŃinut în formarea sa de mişcările tectonice din zona prealpină. lacurile Toba (Sumatra) şi
Kiwu (din perimetrul Marelui Rift Est-African) sunt vulcano-tectonice, iar Marile lacuri
laurenŃiene (Superior, Huron, Michigan, Erye şi Ontario) s-au format atât în urma eroziunii
glaciare cât şi datorită ridicării scutului canadian.

Fig. 10.6. Lacul Léman – schiŃă batimetrică (după Delebeque)

După limnologii Delebecque şi Collet, diversele origini ale lacurilor au fost grupate în
trei categorii, pe baza afinităŃilor între depresiunea deja existenŃă şi apa din lac.
Executate de-a lungul existenŃei omului în diferite scopuri, uneori chiar complexe,
lacurile antropice îmbogăŃesc peisajul lacustru al Terrei.
Tabelul 10.1.
Principalele origini ale lacurilor (după Hutchinson)
Stabilirea unei depresiuni
Tipul de cuvetă Baraj Dizolvare
plată medie adâncită
Agent de formare
- Tectonică
- Vulcanism 4 l 9 6 -
- GravitaŃie l7 l4 ll,l2,l3 l8,l9 -
- GheŃari - - - 20 -
- Ape subterane 28d - 27,28b,28c 30,3l,32 35 sau 39
- Ape curgătoare lac.fr 44 - - 43,46
- CurenŃi litorali - 48 - 52,53,55 -
- Vântul - - - 64,65 -
- Organisme 63 - - 60 -
- - - 69 -

Detalierea principalelor categorii de lacuri naturale şi antropice pentru România este

prezentată într-un capitol separat şi suficient de bine justificat şi structurat.
Hidrologie________________________________________________________________________________81

10.2. PRINCIPALELE CARACTERISTICI MORFOLOGICE ŞI MORFOMETRICE ALE

LACURILOR

Aşa cum prezentam anterior, prin noŃiunea de lac, se înŃelege legătura organică ce
există între masa de apă şi chiuveta lacustră. Aceste două elemente formează un tot unitar şi,
deci, nu pot fi studiate decât împreună (I. Pişota, 1970).
Problematica raporturilor dintre morfologia şi implicit morfometria lacurilor, precum
şi originea lor a fost abordată în principal, de fondatorii limnologiei: F.A. Forel (1892), A.
Delebecque (1898), J. Geikie (1905), Emm. de Martonne (1909), J. Murray (1910), l.W.
Collet (1925), G.E. Hutchinson (1957) la care se aliniază I. Pişota (1970 şi 1971), P. Gâştescu
(1971 şi 1998) ş.a. Astfel A. Delebeque şi l.W. Colett, preztintă numeroase exemple din
FranŃa şi ElveŃia, G.E.Hutchinson realizează prima descriere a originii lacurilor pe Glob
(tabelul 10.1.), I. Pişota şi P. Gâştescu – alcătuiesc primele monografii ale lacurilor din
România. Lista autorilor şi a lucrărilor ştiinŃifice continuă cu Hakanson şi Jansson (1983),
Herdendorf (1990) – cu privire la descrierea a peste 400 de lacuri ale Terrei, precum şi a
primelor 250 de lacuri cu suprafeŃe mai mari de 500 km².
Pe baza cercetărilor ştiinŃifice şi a măsurătorilor batimetrice s-au stabilit aspectele
morfometrice (de fapt morfobatimetrice) pentru un lac, cu menŃiunea că elementele respective
diferă foarte mult în funcŃie de tipul genetic al depresiunii lacustre. În general, pentru
depresiunile lacustre, cu suprafeŃe şi adâncimi suficient de mari, în secŃiune transversală se
vor întâlni următoarele elemente morfologice.
Zona de contact a suprafeŃei luciului de apă cu uscatul se denumeşte ca fiind Ńărmul,
care este constituit din mal, Ńărmul propriu-zis şi zonele nisipoase şi aluvionare adiacente (de
acumulare sau de eroziune) – de fapt terasa sau terasele lacustre (Fig. 10.7.). łărmul suportă
acŃiunea combinată a fenomenelor hidro-meteorologice continentale, precum şi acŃiunea
apelor propriu-zise ale lacului respectiv.

Fig. 10.7. Profil morfolimnologic în regiunea de Ńărm

În acest spaŃiu deosebim: plaja lacustră, delta lacustră sau conurile de dejecŃie ale
afluenŃilor continentali aluvionarii. Precizăm că elementele morfologice respective se pot
întâlni distinctiv sau uneori se pot suprapune, fără să se realizeze o delimitare a acestora.
Spre interiorul suprafeŃei acvatice lacustre, şi în condiŃiile creşterii adâncimii apei, se
dezvoltă zona litorală, ca spaŃiul submers, supus în permanenŃă acŃiunii valurilor (Fig.10.8.).
82________________________________________________________________________________Hidrologie

În toată „lărgimea” suprafeŃei lacustre, dar în profil transversal prin chiuvetă

(depresiunea scoarŃei terestre care a permis acumularea apei la nivel de lac), se concretizează
zona de adâncime (profundală/pelagială), ca element morfologic caracteristic lacurilor mari
atât ca suprafaŃă cât şi ca adâncime.

Fig. 10.8. Elementele geomorfologice ale unei depresiuni lacustre

(după P. Gâştescu)
Analizând succint elementele morfologice ale unui lac, se impune să detaliem şi
elementele de morfometrie ale multitudinii unităŃilor acvatice lacustre. Deşi parametrii
respectivi, ca definiŃie şi denumire aparŃin lui Hutchinson (1957) şi Wetzel (1983), limnologii
români, Pişota şi Gâştescu au preluat în mod creativ şi la obiect terminologia respectivă.
În principal, pe baza măsurătorilor topobatimetrice se alcătuieşte pentru fiecare lac o
hartă batimetrică care se transpune în plan la diferite scări, de la planuri de situaŃie de 1:500
până la 1:20.000 şi scări ce pot ajunge, în funcŃie de mărimea lacului, interesul ştiinŃific sau
practic, până la 1:5.000.000.
Astfel, pe baza realizării hărŃilor respective, se pot determina următorii indicatori
asupra unităŃilor acvatice lacustre: suprafaŃă, adâncime, lungime, lăŃime, lungimea Ńărmului
(perimetrul udat), volumul de apă, forma depresiunii lacustre în profil transversal, numărul şi
suprafaŃa insulelor etc.
În stabilirea mărimii majorităŃii parametrilor morfometrici caracteristici unui lac (Fig.
10.9.) trebuie să se Ńină cont de precizarea nivelului lacului, indiferent dacă este mediu, minim
sau maxim. Oricum trebuie să se precizeze data efectuării măsurătorilor şi să se consemneze
în documentele întocmite.

SuprafaŃa lacului (F0) – reprezintă întinderea luciului de apă, la un anumit nivel al
lacului, în general la un nivel mediu, şi se apreciază în m², ha sau km². Se determină prin
planimetrare, inclusiv la nivelul fiecărei curbe batimetrice până la nivelul adâncimii maxime a
apei din lac.
În acelaşi mod se procedează la determinarea gradului de insularitate (suprafaŃa
ocupată de insule) al unui lac după formula:
F − F1
I= 0 ⋅ 100 %, în care:
f
I = gradul de insularitate;
F0 = suprafaŃa propriu-zisă a lacului;
Fl = suprafaŃa lacului din care se exclude suprafaŃa insulelor;
f = suprafaŃa totală a insulelor din perimetrul lacului.

lungimea lacului (l), distanŃa, în linie dreaptă sau frântă, între două puncte extreme
de pe Ńărm, măsurate la nivelul luciului de apă, se determină în metri liniari sau km.
Hidrologie________________________________________________________________________________83

lăŃimea maximă (B max), distanŃa maximă dintre două maluri opuse, se determină
pe o perpendiculară a lungimii lacului (Fig. 10.9.).

Fig. 10.9. Elemente morfometrice ale depresiunii lacustre

l – lungimea lacului, lmax – lăŃime maximă; Am – axa mare; am – axa mică

lăŃimea medie (B m), termen mai puŃin uzitat în studiile de specialitate, se

determină ca raport între suprafaŃa lacului şi lungimea acestuia, după formula:
F
Bm = 0 , în care
L
F0 = suprafaŃa propriu-zisă a lacului;
l = lungimea lacului.

Perimetrul lacului (P), reprezintă lungimea propriu-zisă a Ńărmului sau a malurilor
lacului.

Gradul sau coeficientul de sinuozitate (CS), nu este altceva decât raportul între
perimetrul lacului şi circumferinŃa unui cerc egală cu suprafaŃa lacului.
P
CS =
e π ⋅ F0

Adâncimea maximă (Hmax/Amax), cea mai mare adâncime, măsurată, a unui lac, se
redă în metri. Mai puŃin frecvent se întâlneşte termenul de adâncime medie (h med), ca raport
între volumul de apă al lacului (V) şi suprafaŃa luciului de apă.
V
hmed =
F0

Volumul de apă al lacului (V). Aşa cum rezultă şi din conŃinutul parametrului
respectiv, prin intermediul acestuia putem determina volumul de apă al unui lac.
Determinările se pot face pentru diverse niveluri reale ale lacului, sau pentru fiecare curbă
batimetrică de la suprafaŃa acestuia până la adâncimea sa maximă.
ToŃi parametri morfometrici prezentaŃi se determină pentru un anumit nivel al lacului,
în general pentru nivelul mediu anual al lacului, şi mai puŃin pentru nivelul maxim, şi mai ales
pentru lacurile care nu sunt permanente. De fapt, pentru acele lacuri supuse unor puternice
variaŃii de nivel, parametrii respectivi se pot modifica în mod considerabil de la un an la altul,
sau chiar în cursul aceluiaşi an. Se precizează că distribuŃia suprafeŃei, respectiv ale
suprafeŃelor batimetrice succesive ale unui lac, în strânsă legătură cu nivelul propriu-zis al
lacului – ca raportare grafică pe axe rectangulare a suprafeŃelor dintre curbele batimetrice
(hipsometrice) succesive şi până la adâncimea maximă a lacului, reprezintă valori cheie
pentru aprecierea unui sistem lacustru (Fig.10.10.).
84________________________________________________________________________________Hidrologie

Fig. 10.10. Curbe hipsometrice

A – curba adâncime – suprafaŃă; B – curba volum; C – forme de curbe

Din exemplul prezentat, se remarcă faptul că la nivelul lacului Vänern, cel mai mare
lac suedez (5.648 kmp; Hmax = 106 m), la adâncimea de numai 20 m, se înregistrează 50% din
suprafaŃa sa totală şi un procent similar din volumul său. În explicitarea figurilor prezentate
subliniem faptul că forma curbelor hipsometrice reflectă natura concavă sau convexă a
cuvetei, ceea ce denotă şi originea lacului. În acest sens, lacurile puŃin adânci şi deci foarte
plate, cantonate îndeobşte în perimetrul vechilor scuturi cristaline canadiene şi scandinavice
sunt, sub aspectul formei, în profil transversal convexe (lacul Vänern). lacurile cu profilul
depresiunii lacustre concav, aparŃin celor tectonice, tip graben (complexul de lacuri aparŃinând
Marelui Rift), precum şi multor lacuri de crater, vulcanice.
Adâncimea deosebită a lacurilor este în funcŃie de talia acestora şi de originea lor.
Astfel, cele mai adânci sunt lacurile de crater, cele de eroziune glaciară de tip alpin şi cele
tectonice. Lacurile puŃin adânci aparŃin celor de eroziune glaciară de calotă (continentale şi
localizate în cadrul scuturilor), lagunele din zonele litorale, lacurilor din câmpiile aluviale,
precum şi celor din zonele aride.
În literatura de specialitate (în special limnologii francezi) apreciază că din punctul de
vedere al adâncimii, lacurile se pot grupa în cinci categorii şi anume (pe noi ne interesează
mai mult denumirile): lacurile foarte plate, plate, normale, adânci şi foarte adânci.
Caracteristicile morfologice şi morfometrice ale lacurilor pot fi, în timpul existenŃei
unui lac, foarte variabile. Variabilitatea, şi implicit modificarea parametrilor unui lac este un
proces caracteristic tuturor categoriilor de unităŃi acvatice, şi îndeosebi lacurilor plate, supuse
unor puternice variaŃii de nivel datorate aportului afluenŃilor în anumite perioade sezoniere,
anuale sau multianuale.
Hidrologie________________________________________________________________________________85

Sub raportul variaŃiilor sezoniere cităm cazul Marelui lac Cambogian a cărui suprafaŃă
creşte de la 2700 kmp la aproximativ 15.000 kmp, din mai până în octombrie, cu creşteri ale
nivelului de 9 m, ca urmare a aportului de ape datorat fluviului Mekong. În schimb, la scară
multianuală, se citează lacul Ciad din Africa şi Eyre din Australia a căror suprafaŃă şi
adâncime variază sub efectul succesiunii anilor ploioşi sau secetoşi.

10.3. CONSIDERAłII ASUPRA RELAłIEI MORFOLOGIE-ORIGINE-SEDIMENTARE

După prezentarea principalelor categorii de lacuri, determinate în principal de

existenŃa, mai ales la nivelul depresiunilor lacustre a factorilor care le-au determinat, se
impune să tratăm şi natura relaŃiilor între morfologia lacurilor şi originea lor, precum şi a
proceselor de sedimentare. Morfologia şi extensiunea unităŃilor acvatice lacustre sunt în
relaŃie directă cu originea şi vârsta acestora.
Din tabelele prezentate privitoare la distribuirea principalelor lacuri naturale pe
continente putem aprecia următoarele:
- Marea Caspică, lacul cel mai extins, dar nu şi cel mai adânc, în care suprafaŃa şi
adâncimea sunt rezultatul originii sale, respectiv efectul mişcărilor tectonice, care au
determinat separarea Mării Sarmatice (fostă Parathetys) şi izolată de oceanul planetar în
actualele bazine marine şi lacustre, care de fapt au fost prezentate anterior.
- lacurile Baikal, Tanganyka şi Malawi sunt considerate ca lacuri de graben, au cele
mai mari volume de apă, înregistrând dealtfel şi cele mai mari adâncimi. Morfologia lor este
funcŃie de origine, au aspect alungit, rectangular cu versanŃi abrupŃi, iar în profil transversal
îmbracă o formă concavă.
- lacurile de origine glaciară, au aspect foarte diferit, în funcŃie de natura substratului
pe care s-a exercitat eroziunea, respectiv:
* lacuri dezvoltate pe scuturi cirstialine, cu caracter de lacuri plate, sunt prezente în
Scutul scandinav şi nord-american. Sunt lacuri extinse ca suprafaŃă, cu malurile crestate, un
grad de insularitate pronunŃat, cu adâncimi ce nu depăşesc 50 m, şi cu profil tranversal
convex. Exemplul clasic este oferit de lacul Manitoba;
* lacuri dezvoltate pe roci sedimentare, au adâncimi medii cuprinse între 50-200 m,
dar în mod curent depăşesc şi 300 m, ajungând uneori şi la peste 600 m. Exemplificăm
lacurile Melviller (Terra Nova), Vattern (Suedia), Ladoga şi Onega (Rusia), Superior,
Sclavilor şi Urşilor, ş.a.
O altă categorie de lacuri dezvoltate pe roci sedimentare o reprezintă cele cu adâncimi
mari şi formă alungită, aparŃinând lacurilor de graben. Spre confirmare prezentăm câteva
lacuri din peninsula Scandinavică, Anglia, zonele submontane ale Alpilor, sudul Americii de
Sud şi Noua Zeelandă. Exemplificăm: Hornindolvatn, Mjosa, loch Ness, Como, Garda,
lugano, Major, lemon, lucerno, Zürich, Nahuel Huapi, Wakopikn ş.a.;
* lacurile de crater, au formă circulară, sunt adânci şi fără insule. Clasice, sunt în acest
sens lacul Crater şi Oregon din America, precum şi Toba din Sumatra;
* lacurile rezultate în urma prăbuşirilor sau scurgerilor, aşa zisele lacuri de baraj, au
forme diverse, de la triunghiulară la alungită şi cu adâncimi de la mici la medii.
Când lacurile sunt extrem de mari şi adâncimile sunt pe măsură, mai ales în apropierea
barajelor. Ca exemplu menŃionăm lacurile Vallon, Chaillexon, Sarez;
* lacurile litorale, frecvente în zona Ńărmurilor şi la vărsarea cursurilor de apă în mare
sau ocean sunt lacuri plate şi cu adâncimi mici, ca de exemplu laguna din golful Biscaya;
86________________________________________________________________________________Hidrologie

* lacurile rezultate în urma proceselor de dizolvare, sunt suficient diverse şi ca urmare

a diversităŃii materialelor dizolvate. Au suprafeŃe şi adâncimi variate.
În cazul lacurilor glaciare, câmpiile respective pot depăşi 50% din morfologia
submersă, iar în cadrul lacurilor de baraj, precum şi a celor de dizolvare, poate fi nulă. În
anumite condiŃii, o câmpie submersă evoluează în mai multe câmpii, separate prin praguri
datorate unor granulometrii diferite ale sedimentelor. EsenŃial, aportul fluviatil într-un lac se
concretizează în formarea deltelor, spre exemplu Delta Ronului în lacul leman, sau delta
râului Selenga în lacul Baikal – elemente submerse ce pot evolua în timp, ducând la
colmatarea lacurilor.

10.4. RĂSPÂNDIREA LACURILOR PE TERRA

Inventarierea lacurilor de pe Glob a constituit întotdeauna preocuparea limnologilor,

iniŃial la nivel naŃional şi atunci când posibilităŃile au permis, la nivel global. Oricum
realitatea timpurilor actuale arată faptul că marile lacuri, adică cele cu suprafaŃă mai mare de
500 km2, au fost bine studiate şi implicit inventariate. Alte categorii de lacuri au constituit
obiectivul unor preocupări diferenŃiate, de la Ńară la Ńară, şi astfel aspectul respectiv încă mai
comportă discuŃii şi aprecieri.
Totuşi, în susŃinerea explicaŃiei privind legitatea repartiŃiei unităŃilor lacustre pe Glob
se ia în considerare, în principal, cel mai frecvent parametru cunoscut, adică suprafaŃa pe
seama căreia s-au şi făcut aprecieri şi clasificări (Herdendorf, l984, l990 şi Meybeck, l995 –
Fig.10.11.). Autorii menŃionaŃi anterior, precizează că numărul de lacuri de o anumită
suprafaŃă este invers proporŃional cu suprafaŃa. Astfel, cu suprafaŃa foarte mare sunt foarte
puŃine şi cu suprafeŃe mai mici, din ce în ce mai numeroase.
O caracteristică importantă a distribuŃiei densităŃii lacurilor pe Glob o constituie aceea
a numărului de lacuri/l mil kmp, dar luându-se în considerare şi suprafaŃa acestora (tabel
10.2). Pe baza datelor oferite de literatura de specialitate, un singur exemplu este concludent
pentru înŃelegerea factorului respectiv. Astfel, în regiunile subaride, se înregistrează o
densitate mai mică de 0,2% (statul Victoria, în Australia), pe când în regiunile reci, supuse
cândva activităŃii glaciare, se înregistrează o densitate mai mare de l3% (Norvegia, peninsula
Kola, Karelia în Europa).
ProporŃia suprafeŃei unui teritoriu ocupat de către lacuri, determinată la scară planetară
este de 1,8%.
Concluzionând, putem separa mai multe categorii de lacuri a căror repartiŃie geografică
este determinată de mai multe condiŃii:
* cele mai mari lacuri a căror existenŃă şi distribuŃie, ca suprafaŃă şi volum este
favorizată de originea lor. În această categorie se înscriu lacurile tectonice, precum şi cele
situate mult în interiorul continentelor, de genul celor localizate în perimetrul marilor
accidente tectonice, cum ar fi Marele rift Est-African şi anume lacurile Turkana, Edward,
Albert, Kiwu, Tanganyka, Malawi, precum şi lacurile Baikal, Issyk Kul, Marele lac Sărat,
Ciad, Titikaka, Eyre, ş.a.
* o altă categorie de lacuri o reprezintă cele dezvoltate pe scuturile cristaline şi pe
marile câmpii sedimentare, afectate cândva de glaciaŃia cuaternară, unde se realizează şi o
mare densitate a unităŃilor lacustre de pe glob. Ele sunt situate în zona latitudinilor mari,
respectiv în Canda, Alaska, Scandinavia, nord-vestul Rusiei în emisfera nordică şi Patagonia
în emisfera sudică.
Hidrologie________________________________________________________________________________87

Fig. 10.11. DistribuŃia globală a principalelor tipuri de lacuri după origine

(după Meybeck, l995), A. Numărul lacurilor în funcŃie de suprafaŃă;
B. SuprafaŃa lacustră acumulată; C. ProporŃia principalelor tipuri de lacuri în procente din suprafaŃa totală

Tabelul 10.2.
SuprafaŃa şi numărul lacurilor la scară globală

SuprafaŃa (km²) Nr. lacuri Obs.

Peste 100.10³ 1 M. Caspică
- 100.10³ - 10.10³ 18 lacuri glaciare şi tectonice
- 10.10³ - 1.10³ 124
- 1.10³ - 10² 1400
- 1,0 – 0,1 1 mil
mai mari de 0,1 7 mil
mai mici de 0,1 8 mil Reprezintă doar 12 % din suprafaŃa totală
a lacurilor
* Notă: după Mayback, 1995

* marea majoritate a lacurilor existente care sunt cantonate în teritoriile joase ale
câmpiilor situate în zonele temperate şi tropicale, străbătute de fluvii ca Yang Tse Kiang,
Orinoco, Amazon, Congo, s.a.;
* cea mai mare categorie de lacuri, cele mai numeroase numeric, sunt cele care nu au
suprafeŃe deosebite şi ocupă numai aprox. l0% din totalul suprafeŃelor lacustre ale Terrei.
88________________________________________________________________________________Hidrologie

Bibliografie selectivă

Bălteanu, D., (1982), Învelişul de gheaŃă al Pământului, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,

Bucureşti;
Castany, G., (1972), ProspecŃiunea şi exploatarea apelor subterane, Editura Tehnică,
Bucureşti;
Cineti, A., (1990), Resursele de ape subterane ale României, Editura Tehnică, Bucureşti;
Gâştescu, P., (1998), Hidrologie, Editura Roza Vânturilor, Universitatea “Valahia”,
Târgovişte;
Gâştescu, P., (1990), Fluviile Terrei, Editura Sport Turism, Bucureşti;
Gâştescu, P., (2002), Lacurile Terrei, C.D. Press, Bucureşti;
Heras, R., (1976), Hidrologia y recursos hidraulicos, TOM I şi II, Madrid;
Pascu, M., Stelea, V., (1968), Cercetarea apelor subterane, Editura Tehnică, Bucureşti;
Pişota, I., (1995), Hidrologie, Editura UniversităŃii Bucureşti;
Pişota, I., Zaharia, Liliana, (2002), Hidrologie, Editura UniversităŃii din Bucureşti,
Bucureşti;
Pleniceanu, V., (1999), Apele din Câmpia Olteniei, Editura Universitaria, Craiova;
Pleniceanu, V, (2003), Lacuri şi zone umede, Editura Universitaria, Craiova;
Pleniceanu, V., Ionuş, O., (2007), Geografia apelor continentale, Editura Universitaria,
Craiova;
Preda, I., Maroşi, P., (1971), Hidrogeologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Sorocovschi, V., Buta, I., (1994), Hidrometrie, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca;
Ujvari, I., (1972), Geografia apelor României, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti;
Varduca, A., (1997), Hidrochimie şi poluarea chimică a apelor, Tempus, H.G.A., Bucureşti;
Vladimirescu, I., (1978), Hidrologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Zăvoianu, I., (1999), Hidrologie, Editura FundaŃiei “România de Mâine”, Bucureşti;
Zamfirescu, F., (1995), Hidrogeologie. Dinamica apelor subterane, Editura UniversităŃii
Bucureşti;
* * *, (1983), Geografia României, vol. I, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.