1.

UJVARI

Geografia
apelor
României

EDITURa STIINTIFICĂ
, ,
Bucur~ti, 1912
Prefata

De la apariţia, în 1959, a primei sinteze asupra resurselor de apă ale

României, elaborată de autorul lucrării de faţă, în domeniul studierii şi
utilizării apelor din ţara noastră, s-au înregistrat progrese deosebite.
Ca urmare a perfecţionării reţelei hidrometrice, ne-am bazat, în elabora-
rea lucrării, pe un fond amplu de date culese în urma observaţiilor direct e pe
parcursul a optsprezece ani în cazul scurgerii lichide, şi a doisprezece ani
în cazul scurgerii de aluviuni aflate în suspensie. Acestea oglindesc mai
mult sau mai puţin regimul natural al resurselor de apă din ţara Eoas-
tră, solicitate în cantităţi tot mai mari şi de calitate superioară de economia
noastră socialistă în plin avînt de dezvoltare. Ca urmare în curînd observarea
regimului hidrologic natural va fi posibilă numai pe pîraiele mici, celelalte
resurse trebuind să fie studiate în procesul lor de utilizare. Lucrarea de
faţă este tocmai o încercare de a prezenta valoarea şi căile de utilizare
a resurselor de apă, sarcini deosebit de actuale în domeniul geo-
grafiei apelor. Menţionăm însă că deşi dispunem de planul general de
gospodărire complexă a apelor (1962) în faza actuală de amenajare extensivă
a resurselor nu s-a ajuns încă la o fixare definitivă a schemelor de utilizare
şi ca atare nici generalizările teritoriale de detaliu din domeniul econo-
miei apelor nu vor putea fi definitivate. De aceea, în lucrare, tratarea
problemelor de utilizare rămîne încă la nivelul exemplificărilor.
Datele, reprezentînd observaţiile hidrologice recente, pe baza cărora au
fost reconstituite legile de repartiţie naturală ale elementelor de bilanţ
şi de regim hidrologic, ne-au fost puse la dispoziţie de către Institut ul de
Meteorologie şi Hidrologie al României, căruia îi aducem mulţumirile noas-
tre. Au fost utilizate, de asemenea, date, din numeroase studii şi l ucrări
cuprinse în bibliografia hidrologică şi hidrogeologică din ultimii ani.
Ca şi în alte lucrări de sinteză geografică regională şi în această lucrare
s-au ridicat numeroase probleme de etimologie, de fixare a hidronimelor.
Astfel, în lungul pîraielor sînt frecvente sistemele polinimice, şi nu rare sînt
cazurile cînd acelaşi rîu are de la şase pînă la opt denumiri pe cursul său.
în asemenea cazuri au fost folosite denumirile tradiţionale, utilizate de
altfel şi în Anuarele hidrologice (de exemplu Bega în loc de Beghei etc.),
Sl\U denumiri populare de largă circulaţie. Considerăm însă că nu s-au
putut rezolva toate problemele în lucrare, multe dintre ele rămînînd a fi
discutate.

5
 Sugestiile cititorilor în legătură cu această problemă ca de altfel şi cu
altele - vor fi primite de autor cu multă recunoştinţă. Introducere
Structura:lucrării a~ost determinată de ideea analizei regionale a resur-
selor de apă. Totodată această formă ne-a asigurat şi posibilitatea prezen-
tării unorimaterialeJn tabele, utilizate la generalizări. Sperăm, că acestea
vor putea fi folosite,;de diferiţi specialişti care lucrează în domeniul hidro-
grafiei sau de cei:care ,aplică aceste date. Regretăm că volumul lucrării,
şi aşa destul de mare, nu ne-a permis cuprinderea dezvoltată a tuturor
datelor de care am dispus, fiind nevoiţi, în multe cazuri, să le concentrăm.
De aceea, ideea întocmirii unei monografii hidrogeografice complete a tării
rămîne pe mai departe un scop în viitor. ' ,
în cursu~ ela.borării lucrării am primit un ajutor preţios din partea colegi-
lor C. MoclOrruţă, P. Gâştescu şi C. Diaconu, cărora le aducem aici mul-
ţumirile noastre cordiale.

Despre obiectul de studiu al Geografiei apelor, respectiv al hidrogeogra-

fiei, s-a scris foarte puţin în literatura mondială de specialitate. Termenul
este folosit uneori de către geografi pentru a contura astfel apartenenţa
studiului apelor de geografie, admiţînd în acelaşi timp o hidrologie autohtonă,
"parageografică" (M. Derrau, 1961). Există însă şi alte păreri, conform
cărora geografia apelor este o ramură aplicativă a geografiei, respectiva
hidrologiei, care pe lîngă studiul apei ca resursă naturală, evidenţiază între
altele şi latura utilizării lor, de protecţie contra contaminării, degradării etc.
Astfel, după M. 1. Lvovici, geografia apelor "poate fi considerată ca o
legătură Între geografia fizică şi cea economică în cadrul hidrologiei"
(101, p. 401).
Privindu-le sub aspectul metodologiei şi obiectului de studiu, considerăm,
că atît hidrologia generală cît şi geografia apelor sînt discipline geofizice şi
geografice. Despre o îndepărtare a hidrologiei de geografia fizică nu se poate
vorbi, ci mai curînd despre unele deosebiri metodologice, mai precis, de unele
metode moderne neasimilate încă de geografie (de metrologie, fizică, chimie).
""O Metodologia specifică"geografiei apelor este de natură hidrologică (hidro-
metrie), hidrografică (metode de studiu de teren al apelor, metode de generali-
zări teritoriale, raionări etc.) şi economică (legile teritoriale ale economiei
apelor, studiul necesităţilor, posibilităţile de utilizare a apelor în cadrul social-
economic). Hidrologiei şi hidrografiei îi revin ca studiu legile naturale ale
genezei, evoluţia în timp şi calitatea resurselor de apă, iar economiei apelor
legile de natură socială. Astfel, în procesul de valorificare a apelor, siste-
mele de legi sînt ordonate în sensul condiţionării reciproce în funcţie de
economidtate, deci de interesul social.
O formulare mai recentă a obiectului geografiei apelor ca ştiinţă hidro-

,
logică afirmă că "Spre deosebire de hidrologia generală, conţinutul hi-
drografiei constă în descrierea şi caracterizarea apelor unor teritorii deter-
minate, însuşirile acestor ape, răspîndirea lor teritorială, determinarea
legăturii lor reciproce cu condiţiile fizico-geografice (sub!. noastră) ale aces-
tor teritorii. Studiul şi descrierea apelor în totalitatea lor trebuie să se fac ă.
pe baza legilor şi ipotezelor stabilite de hidrologia generală" (39, p. 7).
în mod evident, în această definiţie se presupune studierea apei făcîndu-se
abstracţie de elementul uman, deci numai în condiţiile peisajului fizico-
geografic. Dar în acest fel se pune întrebarea: unde am încadra de exem-

7
 plu Olanda care are teritorii extinse cu regim hidrologic dirijat? sau chiar
situaţia care va fi creati> după realizarea amenajărilor integrale şi totale
PARTEA îNTîI
ale apelor din ţara noastră? Este credem indiscutabil, că geograful, care Noţiuni generale
studiază peisajul trebuie să ţină seamă şi de organizarea vieţii umane din
înteriorul lui de realitate. Credem că nu greşim dacă acceptăm existenţa privind geografia apelor
in cuprinsul' geografiei apelor a hidrografiei, care să studieze resursele de
apă a unor teritorii delimitate şi a economiei apelor care se ocupă cu României
problemele economiei teritoriale a gospodăririi apelor. (v. cap. Economia
apelor). ~ l ·f· ~ A ~ bl ~ ţ. l~ .
Credem că este necesar sa c an lcam mca o pro ema esen la a ŞI anume.
.
( î9.-'ce măs~ră utilizările . modific~ r~gin:-ul hidro~~g~c. al ape1o!? în. princi-
i--P iu trebuie să diferenţle~ d~ua: ,tl,pur~~ -de Am~{lcan: ~e1e ktdrau!zce, care
- afectează scurgerea orgamzata dm a1b111e nun10r (lacun de retenţle, regru-
pări teritoriale de resurse, modificări de albie, îndiguiri etc .) şi cele de f ond,
care afectează scugerea de pe versanţi (agrotehnice, măsuri silyice.' irigaţii,
desecări etc.). Pe baza datelor privitoare lalegile naturale şi~ de' ordm ~?O~o­
mic, geografia apelor stabileşte ponderea posibilă a utilizărilor de ilirente
tipuri (alimentări cu apă, energetică, retenţii, hidroamelioratii. reducerea
gradului de uzură a apei din rîuri, lacuri etc.) în diferitele condiţii geografice,
coordonează pe baze ştiinţifice problemele diferitelor departamente şi face
prognoze pentru viitor. Una dintre sarcinile cele mai importante, l e etapa
realizării amenajării integrale a ap elor, este stabilirea posibilit ăţilor de
reproducere lărgită a resurselor de apă în înţelesul măririi cantit iiţil or în
perioadele de solicitare maximă (compensări prin retenţii, mărirea rezer-
velor de umiditate a regiunii sau reducerea lor, favorizarea regenerării
apelor subterane în regiunile secetoase etc.).
După studiile existente, pe teritoriul României se f regenerează în
medie armal 36,5 km3 (miliarde m 3 ) de apă dintr-urrivo1um m-e diu de p recipi-
taţii de 156 km 3 (23,3%). Din aceasta, scurgerea de versant, adică cea
superficială, constituie 25,3 km 3 , iar cea subterană 11,2 km3 (v. fig. 63).
în plus, Dunărea aduce în ţara noastră un volumi de 177 km3 :de apft anual
vărsînd în Marea Neagră circa 200 km3 , şi transportînd ape de c81itate
bună, uşor utilizabile pentru o gamă largă de folosinţe.
Resursele de ape subterane momentane, acumulate mai ales în depresiu-
nile pericarpatice şi intra carpatice, după aprecieri generale sînt mari.
Pachetul de roci sedimentare atinge pe alocuri 10 000 m grosime ; ape
de adîncime se obs ervă si în cristalinul fisurat de la baza bazinelor artezi-
ene. În total, există posibilitatea acumulării subterane a unui voh-n; de
circa 20 000 km 3 , din care circa 500 km 3 este reprezentat de ap ele lrla t ice
şi de stratificaţie liberă, descendentă.
Gradul de utilizare a apelor interioare în anul 1970 a atins circa 25 %,
iar împreună cu sursele dunărene 28%, dar există regiuni industriale, u nd e
a depăşit 85 şi chiar 95% (Argeş, Ialomiţa etc.). Conform DireC::lyelor
Plenarei C.C. al P.C.R. din 17-19. nI. 1970, ritmul de amem,j are 2 ape-
lor interioare se va accelera, crescînd cu pre cădere utiliz ăril e agricole (i-:::ga-
ţii, desecări etc.).

•
8
CAPITOLUL 1
Evoluţia cunoştinţelor asupra
apelor din România

Primele informaţii ' asupra apelor României şi asupra regimului lor

hidrologic datează din cele mai vechi timpuri, cînd locuitorii acestor melea-
guri au început să le folosească în diferite scopuri practice. Există date
care atestă că încă de pe timpul geto-dacilor apele Dunării erau folosite
pentru navigaţie, iar urmele unor întărituri militare existente de-a lungul
fluviului, dovedesc că acestea erau folosite ca porturi. Numeroase baraie
de pămînt ale iazurilor din Transilvania şi Moldova, precum şi "benturile",
acele creaţii ingenioase pentru acumularea şi folosirea raţională a apelor,
întîlnite în special în zona piemontană sudică, lipsită de ape, au un trecut
foarte îndepărtat.
Săpăturile arheologice au scos la iveală conducte de apă din lut ars exis-
tente încă de pe timpul stăpînirii romane în Dacia. Ştampurile hidraulice
pentru sfărîmarea rocilor aurifere datează din perioada evului mediu,
iar plutăritul pe rîurile principale (Crişuri, Mureş, Olt, Bistriţa etc.)
are o istorie milenară.

PRIMELE DOCUMENTE SCRISE

încă din antichitate apele ţării noastre au fost folosite intens pentru
navigaţie atît de către geto-daci, cît şi de către negustorii greci, romani
şi bizantini, care au pătruns cu vasele lor în sus pe Dunăre. Informaţiile
destul de sumare relatate de aceştia au atras atenţia unor scriitori antici
- istorici şi geografi - care ne-au vizitat ţara, lăsîndu-ne totodată şi
primele însemnări despre condiţiile geografice, inclusiv asupra apelor.
Istoricul grec Herodot (484-423 î.e.n.) aminteşte că Istrul (Dunărea
inferioară) se varsă în Pontul Euxin (Marea Neagră) prin cinci guri. De
asemenea, din descrierea lui reiese că flota p ersană a regelui Darius a ajuns
pînă la N oviodunum (Isaccea), construind un pod în locul îngust al fluviu-
lui (515-513 te.n.). Acelaşi istoric aminteşte că distanţa de la mare la
Isaccea ar fi de 1400 de stadii (249 sau 259 km). Această cifră a constituit
mult timp o enigmă, deoarece presupunîndu-se că flota ar fi pătruns printr-
una din gurile actuale ale Deltei, distanţa de la guri nu ar fi depăşit 150
km. Problema a fost deslegată de geograful Slanar H., care a dovedit că
armata persană pornind de la Istria (Istropolis), de pe ţărmul actualului

11
lac Razelm, a străbătut un braţ important al Deltei Dunării, care se vărsa
în Marea Neagră în dreptul actualei guri a Buazului dinspre braţul Sf.
Gheorghe. Dacă măsurăm distanţa pe această rută, constatăm că ea cores-·
punde cu cea dată de Herodot!
Istoricul Polibiu (203-118 te.n.) semnalează în timpul călătoriei sale
prin faţa gurilor Dunării existenţa unui banc de nisip de circa 1000 de sta-
dii (185 km) lungime, la o distanţă de o zi de la ţărm, iar geograful şi isto-
ricul grec Strabo (circa 63 te.n. - circa 17 e.n.), vorbeşte în lucrarea sa
GeograPhia şi despre Delta Dunării.
Naturalistul roman Pliniu cel Bătrîn (23-79 e.n.) în lucrarea sa Histol'ia
naturalis (în 37 de volume) ne-a lăsat date interesante referitoare la gurile
de vărsare ale Dunării şi la scufundarea ţărmurilor Mării Negre şi 'Mării
Marmara.
Informaţii preţioase ne-au rămas şi de la Claudiu Ptolemeu (90 - 160
e.n.), astronom şi geograf alexandrin, care a stabilit pentru prima dată
coordonatele exacte ale diferitelor părţi ale Deltei întocmind şi o schiţă
cartografică a ei.
Din antichitate ne-au rămas o serie de însemnări şi asupra alt or rîuri
de la noi, rîuri care în partea apuseană aveau denumiri mai mult latineşti,
iar în cea de sud-est greceşti.
În timpul evului mediu şi în Principatele române se resimte o dec ădere a
şti in ţelor. Periplele şi portulanele din această perioadă apar fără coordonate
geografice şi sînt mai greşite decît vechile hărţi. Reţeaua hidrografică
pe hărţi este reprezentată cu multe greşeli şi lipsuri. De exemplu, pe o
hartă a Universului din 1076 care cuprinde şi zona teritoriului ţării noa stre,
Dunărea se varsă în Dardanele, iar pe o altă hartă, care se afla la Brit ish
Museum, gura de vărsare a Dunării era în Marea Marmara.
APARIŢIA PRIMELOR HĂRŢI HIDROGRAFICE ŞI SINTEZE
TERITORIALE DESCRIPTIVE ASUPRA APELOR
Perioada Renaşterii a dat un nou impuls dezvoltării ştiinţelor. În dife-
ritele ţări ale Europei încep să se contureze în această etapă şi sarcinile
care revin hidrologiei. Dr. Melhior foloseşte pentru întîia oară noţiunea
de "hidrologie" în lucrarea sa despre apele naturii, apărută în anul 1694,
iar Petru cel Mare, ţarul Rusiei, amplasează în 1703 prima miră hidrome-
trică în delta Nevei. Ea este urmată apoi de altele instalate pe Elba la
Magdeburg (1728), pe Sena la Paris (1731) etc. Preocupări deosebite în
observarea naturii au avut-o şi o serie de cărturari din ţara noastră.
Astfel, în această etapă se evidenţiază figura luminoasă a lui Dimitrie
Cantemir, considerat şi primul geograf român, care a dat indicaţii ::-
bazate pe un fundament ştiinţific - asupra hidrografiei Moldovei. In
cartea sa Descl'iptio M oldaviae, apărută la începutul secolului al XVIII-lea,
consacră un capitol aparte (Apele Moldovei) bogat în materiale documen-
tare, rîurilor, lacurilor şi izvoarelor minerale din Moldova. Ca pe orice om
de ştiinţă, curiozitatea îl determina să întreprindă o serie de observ aţii,
printre care şi primele aprecieri asupra aluviunilor în suspensie (comparînd
apele Prutului şi Siretului). Dintre fenomenele hidrologice el sesizează
12
Temuul Dunării pe afluenţi ;li caracterizează foarte bine regimul lacului
Brateş şi al fluviului Dunărea.
Harta Moldovei, întocmită şi editată de el la Berlin în anul 1737 este,
de asemenea, o creaţie interesantă, preţioasă, cu mult mai apropiată de
realitate decît alte lucrări de acest gen din acele vremuri. Tot în această
perioadă (în 1700) apare la Padova şi harta Munteniei întocmită de stolni-
eul Cantacuzino.
începînd cu secolul al XVI-lea apar hărţi hidrografice şi pentru partea
vestică a ţării, iar din primele decenii ale secolului al XVIII-lea încep car-
tările hidrografice sistematice.
Dintre lucrările hidrotehnice mai importante ale secolului al XVIII-lea
se evidenţiază cele referitoare la asanarea unor regiuni mlăştinoase din
jurul Timişoarei şi începerea construirii Canalului Bega cu sistemele de
compensare de la Hitiaş şi Coştei, după planurile lui Fremaut. în anul
1775 începe asanarea văii Dîmboviţei în jurul Bucureştiului prin construi-
rea canalului de descongestionare spre rîul Sabar (sub domnia lui Al. Ypsi-
lanti).
PERIOADA ORGANIZĂRII OBSERVAŢIILOR SISTEMATICE PE RÎURI
Secolul al XIX-lea se caracterizează prin începutul unor lucrări de asa-
nare, de mare amploare, în zona de subsidenţă a Cîmpiei de Vest, unde
existau frecvente inundaţii şi mlaştini întinse. Acum apar planurile de regu-
arizare a Tisei precum şi primu vapor pe Dunăre al lui A. Bernhardt,
în 1818. Aceste evenimente au urgentat amplasarea primelor posturi hidro,.,
metrice pe Dunăre şi pe sistemele din vestul ţării. Tot în această perioadă
"
s-a prevăzut şi amenajarea sectorului defileelor Cazane-Porţile de Fier,
executată în prima variantă între anii 1890 şi 1898. A început astfel şi
instalarea primelor posturi hidrometrice pe Dunăre la Orşova (1838),
Drencova (1854), Galaţi (1873), Baziaş şi Brăila (1874). Pe rîurile din
Transilvania se amenajează 41 de posturi hidrometrice, dintre care 1 pe
Tisa superioară, 5 pe Someş, 1 pe Barcău, 12 pe Crişuri, 8 pe Mureş, 6 pe
Bega, 7 pe Timiş şi 1 pe Pogăniş, cu program de observaţii asupra varia-
ţiilor de nivel. în anul 1892 sub conducerea ing. I. Pech se organizează şi
Serviciul de anunţare a viiturilor pe Tisa şi afluenţii principali. Dintre pos-
turile cele mai vechi instalate le cităm pe cele de la Radna (1853), Săvîr­
şin (1859), Arad (1861), Satu Mare (1868), Apahida (1877). Pentru condu-
cerea activităţii de observaţii se organizează 8 servicii hidrografice: la
Cluj (1881), Arad (1892), Braşov (1893), Timişoara (1896), Aiud (1897),
Oradea (1899), Sibiu (1901) şi Sighet (1909). Cu scopul evaluării resurselor
energetice din Transilvania, se efectuează şi un număr mare de măsu­
rători de debite în timpul apelor mici, iar în anul 1905 Gh. Ba1ş calculează,
prin metode indirecte, debit ele rîurilor din Oltenia, Muntenia şi Moldova.
Pe rîurile din sudul şi estul ţării posturi hidrometrice s-au înfiinţat după
1908 de către Direcţia generală a îmbunătăţirilor funciare din Ministerul
Agriculturii. Datele au fost publicate, la început, sub forma hărţilor hidro-
grafice zilnice, iar din 1925 apar Anuarele hidrografice sistematice cu date
începînd din anul 1914. Primele posturi în această parte a ţării au fost
amplasate pe Jiu la Podari, pe Olt la Slatina, pe Argeş la Budeşti, pe Ialo-
13
miţa la Coşereni şi pe Siret la Răcătău. După anul 1920 se conturează
deja o reţea de observaţii bine încbegată, dar deocamdată cu preocupări
unilaterale; se făceau studii numai asupra variaţiilor de nivel.
Sfîrşitul secolului trecut şi primele decenii ale secolului nostru au marcat
apariţia unor serii de lucrări, de mare valoare, în domeniul bidrologiei,
bidrobiologiei şi studiului Dunării. în 1888 apare lucrarea lui 1. Vidraşcu
despre Lunca Dunării şi regimul apelor ei, iar în 1895 ~. Drăghiceanu
publică lucrarea Studiu asupra hidrologiei apelor subterane. In acelaşi timp
Cucu Starostescu conturează posibilităţile de alime}1tare a oraşului Bucu-
reşti printr-un colector subteran de la Bragadiru. In 1911 apare lucrarea
lui G. M. Murgoci de generalizare teritorială a adîncimii apelor frea-
tice din Bărăgan, însoţită de harta bidroizobatelor, iar Gh. Macovei
publică lucrarea sa renumită despre apele subterane din Dobrogea (103).
Din 1909 începe să apară seria lucrărilor lui Gr. Antipa, care în legătură
cu condiţiile hidrobiologice ale luncii şi Deltei Dunării publică numeroase
date hidrologice interesante.
PERIOADA DE ÎNCEPUT A STUDIERII& SCURGERII RÎURILOU
După anul 1924, o dată cu începutul consolidării relative a capitalismu-
lui în România, se observă un avînt temporar a hidroenergeticii şi, paralel
cu aceasta, un interes crescînd faţă de cunoaşterea regimului bidrologic
al rîurilor de munte din ţara noastră. Pe lîngă seria bidrocentralelor mici
construite pe Bîrzava, Sadu, Someşul Rece, Mureş .e tc., la începutul seco-
lului se întocmesc studiile necesare pentru Ialomiţa, Prabova şi Tîrlung
(Cr. Mateescu), se fac proiecte pentru amenajări bidroenergetice pe Bistriţa
(D. Leonida), Sebeş şi Dunărea în defileu (D. Pavel) etc. Nefiind suficiente
datele asupra variaţiilor de nivel, inginerii români încep şi măsurătorile
de debite. D. Pavel instalează cbiar şi un limnigraf pe Argeşul superior.
Totodată ca urmare a solicitărilor tot mai intense pentru efectuarea de
determinări volumetrice, Direcţia Generală a Apelor începe din anul 1927
măsurătorile de debite, efectuînd pînă în 1933 circa,239, mai ales pe Argeş
şi Ialomiţa. După criza economică din 1933 aceste observaţii s-au făcut
cu totul izolat.
Inginerii bidrotebnicieni îşi continuă studiile, iar R. Iacobi, pe baza
numeroaselor măsurători efectuate pe rîurile din Transilvania, elaborează
cbiar şi o serie de formule Ade calcul (1933) pentru determinarea debitelor
medii, maxime şi minime. In anul 1926 M. Sopbian elaborează barta for-
ţelor hidraulice din România, calculată pe baza debitelor'minime-de etiaj,
iar, în1929, D. Pavel publică lucrarea Forţele hidraulice ale României, în care
dă valorile debitelor medii, într-un număr mare de puncte, pentru rîurile
montane. Dezvoltînd mai departe această lucrare de bază,; autorul propune
numeroase soluţii de amenajări bidroenergetice în lucrarea publicată
în 1936, sub titlul Resursele energetice ale României. îndreptîndu-şi atenţia
spre posibilitatea construirii bidrocentralei de la Porţile de Fier, D. Pavel
calculează şi debitele zilnice ale Dunării la Orşova, începînd din anul 1838
pe care le publică în lucrarea Hidrografia Dunării, (1938). Ocupîndu-se
de amenajarea pentru navigaţie a Deltei Dunării, Gr. Vasilescu publică
în 1928 două lucrări de hidrologiefoarte importante: Debitul solid al Dunării
14
ri Ingheţul D.unăn·i şi navigaţia sa maritimă. Dintre propunerile de amena-
Jare a Luncli Dunării, din această perioadă, se evidenţiază lucrarea lui
Ionescu-Şişeşti: Lunca Dunării şi punerea ei în valoare, (1933).
în aceeaşi perioadă geografii români s-au ocupat, în primul rind, de stu-
dier~.a ~~n;ze.i şistructu;ii reţelei bidr,?grafice. Articolele publicate de geo-
gr.afll flzlclem dovedesc lllteresul crescllld faţă de problemele de bidrologie.
Dll~tre acestea ~e ;e~arc.ă :=trticolele lui Iu~ian Rick despre Regimul hidro-
lO~1c al 111oldoveţ şţ Bţs!nţeţ, (1932), al lm 1. Gugiuman despre Regimul
htdrogra!!c al M,,!r~şuluţ, (1944), precum yi ? serie de sinteze ,cuTprivire la
apele dlll Romama. între acestea le amlllhm pe cele referitoare la clasi-
ficarea lacu.rilor după .criterii de geneză a cuvetei lacustre a lui L. Lepşi
(1935), capltolul de bldrografie din cartea lui V. Mihăilescu România.
Geografie fizică, 1936, în care apare şi prima schiţă generală 'a izoliniilor
coeficientului scurgerii medii, elaborată de Emm. de Martonne. Dintre
lucrările cu caracter oceanografic, care afectează si tărmul românesc amin-
tim raportul Comisiei europene a Dunării din 1862 (Ch. Hartley), 1. B. Spi-
edler Şl F. F. Vrangbel (1890-91), studiile de o importanţă deosebită în-
tocmite de N. M. Knipovici (1933), Marea Neagră a luiZGr. Antipa (1941),
si~teza despre curenţii marini publicată de R. Ciocârdel (1937), Oscilaţiile de
mvel ale apelor şi bazinului Mărini Negre în cuaternar de C. Brătescu (1942).
Despre Delta Dunării au scris o seamă de aeoarafi români de renume ca:
C. Bratescu, G. Vâlsan, 1. G. Năstase s,a. °AIno această etapă se simte însă
v
lipsa unei concepţii, a unor şcoli de hidrologie-hidrografie, care ar fi putut
asi$ur~ o bază se:-ioasă dezvoltării studiului apelor din ţara noastră.
In hmpu~. c~lm ~e ~l doilec: război ~o?dial s-a dezorganizat şi reţeaua
de ~bse;vaţll, mreglstnndu-se mtrerupen mtre 1940 şi~1941 pentru Transil-
.. I
vama Şl în anul 1944 aproape pentru toate posturile hidrometrice_din ţară.
PERIOADA STUDIERII ŞI FOLOSIRII PLANIFICATE
A RESURSELOR DE APĂ
L~ ~onferinţa Naţională ~ P.C.R. din 1945 s-a prevăzut, pentru prima
data III ţara noastră, folosJrea complexă a resurselor de apă, ca bogăţii
naturale de mare valoare. In prima etapă, înainte de toate s-a preconizat
utilizarea energiei hidroe1ectrice.
.Acţiun~~ pregătitoare a electrificării ţării are loc în primul an de econo-
mle plamf~cată. (1949), cînd .s~ înfiinţează secţia' de bidrografie pe lîngă
1.S.P.E. dm Mllllsterul energlel electnce. în cadrul acesteia se realizează
într-un. inţerval scurt de tiU;P, ~ reţea de posturi hidrometrice moderne pen-
tru regmmle montane. Hotannle Plenarei C.C. al P.M.R. din 26 octombrie
~950 pr~vind electrificare a ţării expune un program vast pentru folosirea
llltegrala a apelor. După aceasta, evenimentele se desfăşoară rapid. În
1950 se transfor~ă ~:)i!e.cţia ap.elor în Direcţia g~nerală hidrometeorologică
(D.G.H.) cu treI ymtaţl: Insţltutul meteorologIC central (1.M.C.), Institu-
tul pentru amenaJa;ea . cursunlor de apă (1.P.A.C.A.) şi Sectorul hidrologic
(S.H.). Aceste umtăţl colaborează în cursul elaborării planurilor de
amenajare integrală a principalelor sisteme fluviatile .
. Sarcina priI?-cipa.lă a Secţorului bid!ologic a fost reorganizarea şi moder-
mzarea reţelel bIdrometnce. în pnma etapă se selecţionează posturile
15
 după amplasamentullocal, la un număr mare de posturi se introduce seria
completă a observaţiilor (măsurători de debite, studierea fenomen~lor
de îngheţ, de temperatura apei, scurgerea solidă, hidrochimism), iar în
etapa a doua Se elaborează planul de amplasament general al viitoarei
reţele de observaţii de stat pe baza unor principii strict ştiinţifice, cum este
reprezentativitatea fizico-geografică. Astfel, observaţiile se extind în toate
unităţile fizico-geografice principale, ţinîndu-se cont de zonalitatea altitu-
dinală a fenomenelor hidrologice, de ariile de dominanţă a diferitelor tipuri
dimatice, de răspîndirea teritorială a regiunilor carstice, grad de împădurire,
condiţii de adăpostire climatică (depresiuni intramontane), de gradul şi
felul de transformare de către om a mediului fizico-geografic. în cazul
folosinţelor de apă au fost înfiinţate numeroase posturi hidrometrice de
exploatare. Începînd cu anull956 în reţeaua de stat au fost incluse şi reţe­
lele departamentale (D.G.N.C., 1.S.P.E., Ministerul agriculturii, silvicul-
turii, transporturilor etc.). Se înfiinţează, de asemenea, o reţea amplă pen-
tru observarea regimului şi bilanţului hidrologic allacurilor şi a Mării Negre.
Cu anul 1958 începe organizarea unei reţele de observaţii hidrogeologice,
în care se studiază variaţiile de nivel ale apelor freatice. În multe puncte,
posturile sînt amplasate în aşa fel ca să se poată studia raportul între
nivelul apelor freatice şi nivelul apei de rîu. O parte din reţeaua posturilor
hidrometrice cu perioade de observaţii mai îndelungate este reprezentată
pe hărţile reţelei hidrografice.
Studierea şi folosirea tot mai multilaterală a apelor impune înfiinţarea
unui organ de largă competenţă în domeniul hidrologiei, hidrotehnicii şi
de amelioraţii cu sarcini de observare, studii, proiectare, avizare şi parţial
de executare de obiective hidrotehnice. În anul 1957 a luat naştere Comi-
tetul de Stat al Apelor (în prezent desfiinţat) care a funcţionat pe lîngă
Consiliul de Miniştri şi care a cuprins între altele Direcţia hidrometeoro-
lo~ică (cu pro~leme de organizare a reţelei de observaţii), Institutul meteoro-
loglc central Şl Institutul de studii şi cercetări hidrotehnice (1.S.C.H.), cu
sarcini multiPle de cercetare (hidraulică, hidrometrie, hidrologie, oceano-
logie, hidrogeologie, gospodărirea apelor).
Se poate afirma fără exagerare, că în această perioadă au fost puse
temeliile hidrologiei ca ştiinţă modernă în ţara noastră. Metodele moderne
de cercetare au fost introduse în toată sfera de interes pentru folosirea mai
raţională a resurselor de apă. Prin noua reorganizare din 1970 a fost înfiinţat
Institutul de Meteorologie şi Hidrolgoie de pe lîngă Ministrul Agriculturii,
Industriei alimentare Silviculturii şi Apelor. Prin această soluţie cercetările
hidrologice ample din' ţara noastră şi-au găsit şi forma potrivită de orga-
nizare, care corespunde cerinţelor zilelor noastre.
După anul 1953 s-a îmbunătăţit în mod simţitor conţinutul anuare-
lor hidrologice (din 1960 apar şi cele de hidrogeologie şi oceanologie),
care în scurt timp ajung la nivelul mondial. Datele cu privire la fluviul
Dunărea sînt publicate şi în anuarele Comisiei Dunării, organ internaţional,
cu sediul la Budapesta. România participă şi la desfăşurarea Deceniului
hidrologic internaţional început în 1965, comunicîndu-se date de obser-
vaţii efectuate de 30 de posturi hidrometrice.
în perioada de după 1951, deci în decurs de 20 de ani, s-a desfăşurat o in-
tensă activitate de cercetare în domeniul hidrologiei şi hidrografiei ţării.
16
Cercetările cuprind toate domeniile din cadrul acestei ştiinţe, iar lucrările
apărute au, în general, o valoare ştiinţifică ridicată. Unele din~re lucrări
sînt cuprinse în bibliografia anexată, oglindind interesul în dom~ruul s.cur&e-
rii medii, bilanţul hidrologic, sursele ~e ali~enţare ale .rîunl?r, ţlpunl~
de regimhidrologic, densitatea reţelel fluvlatil:,. studiu~ ~ll~ur~lor Şl
debitelor maxime secarea rîurilor şi debitele mlUlme, ralOnan hldrolo-
gice, hidrochimice: de scurgere solidă, de mobilitatea albiilor, regim te~mic
şi de îngheţ, variabilitatea scurgerii în timp, studii asupra lacurilor,
mlaştinilor, apelor subterane şi Mării Negre. ., . v
Dintre sintezele mai mari pot fi amintite: Scurgerea medte speciftca a
rîurilor din R.P.R. de C. Diaconu, D. Lăzărescu. 1. Ujvâri, S. Dumi-
tresCl1 (1954), Hidrografia R.P.R. de 1. Ujvâri (1959), seria completă a
monografiilor hidrologice pentru bazinele principalelor rîuri din R.S.~.,
întocmite de largi colective din cadrul 1.S.C.H., (1962-1969), Lac~~r~le
din R.P.R. Geneză şi regim hidrologic de P. G,âştescl!- (1963), Mlaşt~.mle
de hwbă din R.P.R. de E. Pop (1960), precum Şl o sene de monografu de
mare valoare, cum sînt: Zona de vărsare a Dunării (1963), întocmită de un
colectiv româno-sovietic (A. A. Almazov, C. Bondar, C. Diaco?-u, V.
Ghederim, V. N. Mihailov, P. Miţă, 1. D. Nichiforov, 1. A. Ral, U.A.
Rodionov, S. Stănescu, V. Stănescu, R. F. Vaghin), monografia hidrolo-
gică Dunărea între Bazias si Ceatal Izmail (1967) (A. Avădanei, A. Braier,
P. Gâstescu E. Gruia 'P. Mită şi V. Stănescu), Geografia văii Dunării
român~şti (i969) , * Co~tribuţii 'româneşti la .studiul Mării Negre (196.6)
(V. Chiriac, M. Băcescu, N. Bordeianu, J. BOlsnard, C. Bondar, C. Cauhş,
T. Gomoiu, V. Gomboşiu, A. Petran, E. Pora, 1. Rădulescu, f!.. Sk~lka,
M. Semenescu, Gh. Serpoianu, R. Teodorescu-Leonte), Studţul htdro-
geologic de sinteză pentru teritoriul R.P.R de colectivul CSA (1964) (~:
Cădere E Avramescu G. Tomescu, M. Rădulescu, E. Roşescu). Studu
funda~entale în privi~ţa apelor subterane. din dif~ri~~le regiuni ale ţării
j: au fost elaborate de E. Liteanu, P. Marosl, A. PncaJan, A. Bandrabur,
D. Slăvoacă ş.a. În timplll redactării prezentei lucrări a apărut sinteza
~.
vastă intitulată Rîurile României elaborată în Institutul de Meteorologie
. si Hidrologie sub coordonarea lui C. Diaconu.
, Printre primele lucrări de inventariere a folosinţelor de apă în agricultură
I ~. apărut, în 1962, Hidroamelioraţiile din R.P.R. (V. Blidaru, 1. Geor-
gescu, 1. M. Gheorghiu şi D. VIădescu). Deşi lucrarea este în prezent
depăşită pentru unele regiuni din cauza acţiunilor de mare amploare
întreprinse în ultimul timp în acest domeniu, ea re~şeşte . să contuTE:ze
eforturile deosebite făcute în trecut pentru punerea 1U slUjba omulU1 a
apelor din tara noastră si să contureze viitorul. Date despre posibi-
lităţile de gospodărire co~plexă a apelor se găsesc în unele lucră~i ~a cele
ale lui J. Boisnard, A. Nissim, C. PÎrvulescu, Gr. Mateescu, 1. Vladlmuescu,
M Bohan H Ioanitoaia D. Ionescu-Sisesti, M. Podani 1. Vaisman etc.
'0 probl~mă' esenţi~Iă î~ această perioadă de dezvoltare rapidă ~ ~idro­
logiei şi gospodăririi apelor o reprezintă formarea cadrelor de speclahtate.
După cum a dovedit practica, această sarcină nu se poate deocamdată
rezolva într-un singur for de învăţămînt, deoarece ramurile fundam:nvtale
şi aplicative cuprinde o sferă foarte largă de preocupări, care neceslta la
* Editată de un colectiv al Academiei R .S.R.
17
rîndul lor o specializare aprofundată de la caz la caz. Astfel în domeniul
meteorologiei şi climatologiei lucreaiă geografi fizicieni, fi;icieni, agro- CAPITOLUL II
no~ ; ţn ~omeni?1 hid~ologiei. s-au dovedit ca reuşite cadrele de geografi
spec1allzaţl în hldrologle (CluJ, Bucureşti) şi inginerii hidrotehnicieni; în
Conditiile fizico-geografice actuale
d01;neniul go~p~dăririi .a~e1or in~nerii hi~rotehnicieni, agronomi, si1vic~­ ale formării resprselor de apă
ton, geografl-hldrologl ŞI geografi cu profil de geografie economică şi apli-
cată. în România (
în urma activităţii didactice au apărut un număr mare de tratate şi cursuri
u~versi!are şi pentru şcolile superioare de hidrotehnică, hidroamelioraţii,
hidrologle, unde se formează cadrele de tehnicieni. Din manualele tipărite
merită să fie subliniate cursurile de Hidrologie (1956) elaborat de M. Con-
stantinescu, M. Goldstein, V. Raram şi alţii, Curs de hidrologie de 1. Vla-
dimirescu (1962), Hidrologie generală (1962 şi 1971) de T. Morariu, 1. Pişota,
1.. Buta, Rîuri, lacuri, mări de 1. Ujvari, (1962), Hidrologie (1965) de C.
Dlaconu şi D. Lăzărescu, Mările şi oceanele Pămîntului (1960 şi 1967),
După cum este cunoscut, formare a şi regimul resurselor de ap ă sint
de P. Bărbuneanu, Modelarea naturală a reliefului şi eroziunea accelerată
(19~) ~e V,. Tufes.cu, Eroziunea pe versan:ţi şi în albiile rîurilor (1967) de determinate de condiţiile fizico-geografice şi geologice. Scurgerea super-
ficială şi cea subterană este influenţată, în principal, de condiţiile climatice
V. BalolU, H~draulzca (1965) de O. Blaga ŞI 1. Panait, Introducere în 1'adio-
hidrologie (1967) de E. Gaşpar şi M. Oncescu, H idrogeologia (1952, 1957) la care se adaugă şi alţi factori secundari cum sînt: relieful, solul cu scoarţa
de R. Ciocîrdel, Hidrogeologie aPlicată (1953) de E. Liteanu etc. de alterare, structura geologică, vegetaţia şi activitatea umană. După
aprecierile generale, factorii climatici au un rol determinant, efectul lor
asupra apelor superficiale ajungînd la un procentaj de 80-90%. în cazu-
rile azonale însă acest efect scade, (de exemplu, în regiunile carstice se
reduc pierderile prin evapo-transpiraţie). în cazul apelor subterane scade
influenţa factorilor climatici, şi în general a celor geografici, o dată cu
creşterea adîncimii resurselor de apă. Tot în această direcţie se reduce şi
intensitatea schimbului anual al resurselor pînă la gradul de stagnare re-
lativă (apele fosile, de zăcămînt).

CONDITIILE CLIMATICE ALE FORMĂRII RESIJRSELOR DE APĂ

Dintre factorii meteo-climatici, precipitaţiile asigură posibilitatea com-

pletării resurselor de apă, iar potenţialul evaporaţiei, pierderile din bilan-
ţul hidrologic. Unde valorile medii ale precipitaţii10r anuale depăşesc pe
cele ale evaporaţiei potenţiale (regiunile carpatice din ţara noastră),
se observă un permanent exces de umiditate, iar unde ele rămîn mai mici,
apare un deficit de umiditate care duce la conturarea zonelor secetoase
(regiunile pericarpatice cu altitudine mică). Desigur, în variaţiile ciclului
anual, perioadele umede alternează cu cele secetoase, însă durata şi efec-
tul perioadelor cu deficit de umiditate scade cu altitudinea, cu gr adul de
depi'L5ire a evaporaţiei potenţiale de către precipitaţii.
Umezeala, ce completează rezervele momentane de apă din ţara noastră,
provine mai ales dinspre Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană (circa 80%),
iar o parte se formează şi în urma circuitului local (restul de circa 20%) .
Astfel, este normal ca versanţii montani exp uşi direct spre centrele de pro-
venienţ ă a vaporilor de apă să fie mai bogat umeziţi şi să se dezvo lte şi o
1, 20nalitate meridională a gradului de umezire a diferitelor regiuni naturale.
în vestul ţării, de exemplu, cantitatea medie a precipitaţiilor 1 a aceeaşi
\ altitudine depăşeşte cu circa 20-50% pe cele din est. 'iZonalitatea latitudi-
nală se resimte şi ea în cantitatea precipitaţiilor şi a evapo-transpiraţiei.

19

===r> vara
Fig. 1. Schiţele traiectoriilor ciclon ale (A) şi anticiclonale (B) în Europa (după O. G.Kir-
ceak şi A.S. Zverev).
În primul caz aceasta duce la creşteri de ordinul a 10-20%, iar în al doilea
C/lZ la scăderi de 10-15%. , v
\ Clima ţării noastre este moderat-continentală, ceea ce lllseamna .ca
excesivităţile c1imei continentale sînt moderate de masele de aer oceamc,
mai umede sosite din vest Isi sud. 'Cic1onii care străbat România au o
frecventă ~aximă dinspre 02eanul Atlantic, ei contribuind la ridicarea
temper~tu rilor iarna şi la scăderea lor în perioada de vară. Cic10nii s?b-
tropicali (mediteraneeni) contribuie mai ales, la ridicarea temperatunlor
şi preei 1>itaţii1or din perioada de iarnă. ., .
Carpa ţii au un efect puternic şi multilateral asupra cuculaţlel atmos-
ferice de la noi. Acest bllraj natural înalt de Al 000-2 500 m f,or-
mează un adevărat obstacol în faţa maselor de aer III d~plasare, produc1l1~
astfel si o compartimentare naturală a teritoriului ţării. In urma efectulU1
de ba~aj al Carpaţilor, se modifică traiectoriile cic1onilor şi dezvoltarea
lor normală. Cic10nii mobili deseori se despletesc la trecerea crestelor mon-
tane, adunîndu-se din nou în zona adăpostită. În acest timp, în interiorul
maselor de aer în ascensiune apare răcirea adiabatică, ce duce la forma-
rea precipitaţiilor în munţi, uneori chiar şi dir: ~asel~ de ~er care pe Cîm-
pia Panonică sau Cîmpia Română s-au dovedIt lr:actIve. In, zO~la. ~e des-
cendenţă (în. general versanţii. expuş~ spre e;;t) ~111 c~uza lllCa~Z1rll cata-
batice umezuea este mult mal redusa, cresc111d 111 schImb valonle evapo-
transpiraţiei. ~. . . ~.. . Zonele de umiditate din România se conturează în funcţie de precipitaţii
J Umezirea cea mai accentuata a tentonulU1 ţanl se produce pe tra~ec-
toriile cic10nale 1, V şi VI, VII, IX (fig. IA). Masele de aer de pe.. trale~­
toria I asigură cantităţ.i importante de ~recipit~ţi~ l~ începutul vern, (m~l,
iunie, iulie), iar cele dm ramura V mal ales III lU.lIe-august, afe~tmd ..lll
mod deosebit nordul tării. Precipitaţiile din restul clc1oanelor (tralectornle
VI, VII, IX) asigură unele cantităţi de precipitaţii toamna şi iarna în
vestul şi sudul ţării. A ~ . . ,.
" Perioadele cele mai secetoase apar 111 doua ~tap~:. Iarna ŞI la. sf1rşl~ul
verii - toamna. Ele se datoresc instalării unor sţăn ant1cl~lonal~. TralectOt11.le
acestora pot fi urmărite în fig. lB. Cele SOSIte pe traIectona VII 'p rovlll
din zona presiunilor maxime de iarnă care are loc în centrul contmentu-
20
lui Eurasiatic, "axa lui Voekov" prelungindu-se în mod normal pînă în nor-
dul ţării noastre. În timpul acţiunii acestor mase de aer temperatura aerului
scade la valori minime, iar în Moldova şi estul Cîmpiei Române suflă vîn-
tul puternic, cunoscut sub denumirea de "Crivăţ"S. El pătrunde şi în Depre-
siunea Trei-Scaune (Braşov), uneori şi în cea a tiucurilor, producînd ierni
de tip continental, geroase, cu cer senin, rîurile fiind acoperite repede cu o
crustă groasă d_e gheaţă. Multe dintre pîraie seacă. ~nvazia maselor d~ aer
rece acoperă deseori tot teritoriul ţării, însă frecvenţa iernilor contmen-
tale este mai redusă la vest de Carpaţi.
· Pe traiectoria 1 se instalează, de obicei, anticic10nul azoric la sfîrşitul
perioadei calde. Prezenţa lui aduce o arşiţă îndelungată, cu lipsa ploilor
de durată, observîndu-se în schimb ploi convective de mare intensit~ţe,
mai ales, la începutul perioadei. În cazul unei lungi persistenţe, precipitaţlll:
pot lipsi aproape cu totul timp de 50-100 de zile. Desigur, resursele de apa
în aceste perioade scad foarte mult şi rîuri destul de însemnate seacă.
Această ccmpartimentare c1imatică are influenţă directă asupra tut.uror
elementelor c1imei si asupra factorilor hidrologici în diferitele părţ1 ale
ţării. La est de Ca~paţi (în Moldova) întîlnim toate semnele particul.a~e
climei prov1'nciei est-europene, cu contraste termice mari, cu scăderea umldl-
v tăţii c1imei spre est. La vest de Carpaţi, în schimb, domină elen:entele
specifice climei provinciei central-europene cu fond c1imatic contllle~tai
dar cu influentă oceanică dublă (atlantică+mediterană). Clima Bazlllu-
lui Transilvani~i, a Mul.:teniei şi Dobrogei poartă semnele unei tranziţii evi-
dente între cele două provincii c1imatice. Există totuşi o diferenţă între
ele: la vest de Carpaţi influenţa c1imei atlantice este mai pronunţată d~dt
în sudul ţării. Provincia c1imei sud-europene se impune în Dobrogea ŞI în
Muntenia prin moderarea c1imei de iarnă şi apariţia temporară a topirilor de
zăpadă.
Efectul Mării Negre asupra c1imei ţării se reduce la o fîşie îngustă, litorală,
cu precipitaţii reduse (350-400 mm/an). Aceasta se datoreşte în pri~ul
rînd faptului că circulaţia atmosferică dominantă şi aici este cea vestIcă:
Vaporii de apă proveniţi de la suprafaţa Mării Negre sînt transportaţl
astfel spre est, unde la poalele vestice ale Caucazului contribuie la for-
marea unor zone cu precipitaţii decsebit de abundente (1 OCO-4 eoo
mm/an). Este în schimb importantă ccndelJsaţia apei în soIurile din Dobro-
gea, provenită în bună parte din unciditatea :Mării J\egre. Aceasta are
influenţă asupra umidităţii solului şi probabil asupra resurselor de ape
freatice.
şi condiţiile termo-energetice ale peisajeloL Dintre legile de bază ale reparti-
ţiei teritoriale sublinien: efectul zonalităţii verticale, al expoziţiei versan-
ţilor faţă de circulaţia vestică şi scăderea umidităţii de la vest la est o
dată cu creşterea continentalităţii.
Pentru teritoriul ţării noastre au fost studiate indicele de umiditate al
lui Emm. de Martonne, Selianinov, Selianinov-BudÎGo şi raportul dintre
potenţialul evaporaţiei şi precipitaţii. Variantele actuale au fost studiat.e
pe baza unui şir de observaţii, efectuate timp de 55 de ani, asupra precipl-
taţiilor, iar potenţialul evaporaţiei (v. fig. 2) pe baza metodei Braslavsky-
Vikulina.
21
 ZONE DE UMIDITATE:
t8888':l bogate
~variabile
E7ZZJ deficitare
1°0° 0°1 semlendol'l?ice
Teritorii
t-~-=-=3 Lunci inufldd;ile
miiI Importante
~ !legiun! L'3Fsllcc

oi--------.?-----t----1=-i
25 5075 /OOkm

INDICE VALORI CARACTERISTICE ALE COMPONENTILOR

ZONĂ DE BILANŢULU! HIDROL06IC .
DE ARlDlrt--,---,---;-~-,---=-~~~~------J
Ea Xo Yo Zo 720 So Uo Wo Kz
UMIDITATE
xo (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm)
Fig. 2. Evaporaţia de la suprafaţa apei (potenţialul evaporaţiei); (după r. Ujvari şi P. Gâştescu).
UmIdItate <0,8 700- 200- 200- 0,25- 150- 50- 580- 0,50-
UB bO!lată 1600 !LI-DO 510 0.90 900 500 700 0.90
UmIditate variabilă 0,8- 500- 30- 500- 0,10- 25- 10- 450- 0,80-
UV (subumedă)
Din analizele care au urmat, au fost stabilite corelaţiile strînse ce există 1.2 800 JOO 800 0,30 250 150 850 1299
între zonele de umiditate ale ţării şi tipurile de bilanţ hidrologic (v. fig. 3). UD UmIdItate
defk:itaf'ă
u- 475- 20- 450- 0,05- 15- 5- 450- >0.87
Zonele principale de umiditate din ţara noastră sînt: zona cu umiditate 1,5 550 50 510 0.10 !f-O !O 5JD '
deficitară, cu umiditate variabilă (zona subumedă), cu umiditate bogată şi cu SemiJPldă 1,5- 350- 5 - 350- 0- 3'''0
SA (stepă) 2,5 500 25 475 <005 20 < 70 500 <0.99
umiditate excesivă. ---------'
., In zonele cu umiditate deficitară (pînă la semiariditate) se extind regiunile Fig. 3. Zonele principale de umiditate din România (I. Ujvări)
de stepă şi cele de tranziţie spre silvostepă. Potenţialul evaporaţiei depăşeşte
700 mmfan, fiind mai mare cu 20 pînă la 100% decît cantitatea precipi- red~c O dată c~ .c~e~ţerea altitudinii, corespunzînd zonei 'acumulărilor
taţiilor. În circa 30 pînă la 60 de ani din 100 se resimt efectele dăunătoare p:rslstente a uml~taţl1, cu procese percolative aproape permanente.
ale secetei asupra producţiei agricole, cînd şi apele sînt foarte scăzute. Se , Pentru caractenzarea sumară a elementelor c1imatice se anexează un
impune o irigare a terenurilor în medie cu 250-400 mm strat de apă anual. ta1;>el.de sinteză cu val?ril~ caract~ristice ale acestora pe ~nităţi1e c1imatice
In zona umidităţii variabile (sau subumedă) există un număr mare de pn~clpale (,:. tabe~ul dlll fig. 3). Dlll ~c~sţe materia~e se pot urmări bine legile
ani cu umiditate bogată, care însă alternează cu cei cu umiditate defici- mal s~s. schlţ.ate,. l~r unele caractensticl de detahu cu privire la legile de
tară, fenomen caracteristic silvostepei şi zonei pădurilor de foioase. Anii r~partiţle tentonala a elementelor climatice, se expun şi în capitolele cu
secetoşi, în care se impun irigaţii substanţiale ajung de la 10 pînă la 40 din bllanţu1 şi regimul hidrologic.
100. Normele medii de irigaţii sînt, în general, sub2S0 mmfan. Rîurile nu au
scurgere bogată dar, cu excepţia piemonturilor, au debite în tot timpul
anului. Secarea pîraielor este frecventă. lNFLUENŢA RELIEFULUI
In zonele cu umiditate bogată şi excesivă observăm gradienţi ridicaţi ai
coeficientului de umiditate. Ei sînt caracteristici pentru regiunile carpa- Se poat~ afirma,.. că pe. suprafaţa ţării noastre repartiţia teritorială a
tice, unde precipitaţii1e depăşesc evaporaţia potenţială cu 10 pînă la 50%. abun~enţe~ scurge~l ~ste lllfluenţată în primul rînd de varietatea mare
Aceasta ne semnalează prezenţa unor perioade scurte de secetă, care se a reltefulw. Aceasta lllfluenţă are un caracter dublu şi anume: există O

22 23
 .. influenţă rJd.r.mă~ care se eurcjţă- prin f.ragmentarea: şir pantele r.:liefulu~
pe care '-se formează scurgerea superficială şi care determinăl? buna ,
parte~<leplasarea apelor freatice,· şi o influenlă..~i:nd!rectă .(ce~ mal 1mpo~~
tanU.') , prin care se realize~ză ~onal1tâte~ vertlcala a c1.1l~e1, a s.curg~ru
şi abundenţei apelor freat1c~ Comparhmentarea cond1ţnlor ~bmat1ce,
determină o varietate teritorială deosebit de mare a abundenţe1 surselor
de alimentare.
Datele cu privire la panta medie a reliefului din cuprinsul bazine10r de
recepţie (hidrografice) sînt cuprinse în tabelele referitoare la datele morf?-
metrice ale rîurilor. De aici reise că, în regiunile carpatice căderea lned1e
a reliefului atinge valori de peste 550 mjkm, cele obişnuite fiir:d î~ J~:r d.~
200-400 mjkm. în regiunile de dealuri ea scade la 80- 200 mjkm, lar 111 Clmp101
cu fragmentări diferite ea variază între 5 si 60 mjkm. Aceasta exphca
scăderea treptată a intensitătii drenajului apelor superficiale şi subterane
- pînă la limita stagnării -'-- de la munte la cîmpie. Aceasta ajută în ~nod
esenţial la atrofierea regimului scurgerii superficiale, faţă de re&lm~~
precipitaţiilor în regiunile de cîmpie, unde scurgerea de pe intelf1u.v~~
ajunge pînă la albiile rîurilor în mod integral abia în perioadele umezlf:1
maxime a solurilor, adică primăvara, în timpul topirii zăpeziloL O :1at~
cu creşterea altitudinii şi a pantelor reliefului şi umidităţii generale a <:hmel
şi solului această atrofiere scade, iar în regiunile alpine scurgerea urmareşte
®
aproape fidel regimul termic şiral precipitaţii1or. . '
Configuraţia reliefului influenţează în mare măsură redistribulfea ten-
torială a rezervelor de zăpadă. Astfel, în zonele alpine, în fundul circ.uriI?r
glaciare zăpada se acumulează în cantităţi imense::.p e calel eoliană Şi pnn
formarea avalanşelor. în regiunile de dealuri şi de cîmpie: zăpada tran~por­
tată de vînt se acumulează în formele (negative ale reliefului (orga~l1sme
torenţiale, crovuri, diferite forme erozionale vechi). Tot în aceste f o~me
negative ale reliefului se observă şi întîrzierea maximă a topirii zăpeZ110r
şi scurgerea cea mai intensă în timpul ploilor. :

\
. \i INFLUENŢA VEGETAŢIEI
1...

Din întregul teritoriu al ţării noastre pădurile ocupă circa 27%, păşu­
nile 22%, iar restul de 51 % revine suprafeţelor agricole. Fiind cunoscută
influenţa pe care o exercită vegetaţia asupra formelor de apariţie a apelor,
ne vom opri pe scurt aS1,1pra diferitelor aspecte.
Este ştiut faptul, că 'această influenţă se prezintă sub două aspecte:
pe de o parte vegetaţia (mai ales cea arborescentă) contribuie la geneza
"
unor structuri de sol mult mai afînat decît în locurile libere, prin aceasta
mărindu-se permeabilitatea diferitelor tipuri de sol, pe de altă parte, pe
lîngă această influenţă in directă se manifestă ~ şi influenţa sa directii, dina-
mică, asupra rezistenţei solurilor la eroziune. In regiunile împădurite unde
apare şi litiera formată din frunzişurile căzute, împletire a sistemelor de
rădăcini duce la creşterea rezistenţei suprafeţei solului la eroziune, la înles-
nirea infiltraţiilor şi la menţinerea umidităţii în sol.
Fondul forestier principal al ţării noastre se găseşte în regiunile carpa-
tice, unde densitatea maximă a pădurilor se află în jurul altitudinilor de
900-1 400 m. La altitudini mai mari rărirea relativă a pădurilor se datoreş-
Fig. 4. Răspîndirea vegetaţiei în trecut: a. Cu circa 2000 de ani în urmă Şi b. în prezent.
(în România după 1. Conea, 1. Velcea).
te factorilor c1imatici (zona păşunilor alpine se află în general la peste
1 700-1 800 m), iar la altitudini mai mici, pe lîngă factorii naturali, au
intervenit şi exploatările forestiere ne raţionale din trecut care şi-au l ăsat
amprenta. Limitele actuale ale pădurilor (fig. 4) sînt dictate în regiunile
joase, mai ales de interesele economiei naţionale , resimţindu-se în incinta
fondului forestier o gospodărire chibzuită: locurile exploatărilor sînt com-
pletate succesiv prin replantări.
în perioada refacerii fondului forestier, între 1950 şi 1963 s-au reîmpă­
durit 1090411 ha, din care 91 484 ha pe terenuri degradate. Prin reîmpă-

24 25
duririle făcute s-a avut în vedere stăvilirea eroziunii şi reţinerea apelor
distrugătoare atît în fondul forestier, cît şi în zonele de păşunat şi agricol. R A / D N
ZONA P P+S Sf-T
Toate acestea au ca efect atenuarea viiturilor pe rîuri, îmbogăţirea rezer-
velor de ape freatice şi de adîncime, ridicarea scurgerii fluviatile în perioa- I l!m 2~ 3~
dele secetoase. II 4 § 5 [[[]] SfSSj
III 7 t'2ZI 8 c:;:m 9 m
P pfS s+t
INFLUENŢA SOLULUI ASUPRA SCURGERII L-----'---_-L ~_o
I "_1'7o~_'~In C2 I
'~Solurile au o influenţă foarteimportantă în procesul formării scurgerii 12 E@j !3 ~ i4~~31
superficiale şi în procesul alimentării apelor subterane prin infiltraţii. După 15 616 D
cum arată M. 1. Lvovici, solul joacă rolul de intermediar între factorii
c1imatici şi scurgere, avînd în vedere că el reprezintă stratul superfi~ial
al mediului în care se formează scurgerea superficială. Astfel, în cazul soluri-
lor cu permeabilitate !mare, precipitaţiile bogate nu asigură întotdeauna
apariţia unor valori ridicate ale scurgerii din cauza infiltraţii10r rapide
pe parcurs. La adîncimi mai mari apele infiltrate rapid (soIurile nisipoase)
sînt protejate de evaporaţie, deci apar fluctuaţii mai mari ale apelor frea-
tice şi prin aceasta ale alimentării subterane; efect contrar îl au soIurile
cu capacitate mai mare de reţinere a apei. Sub aspectul bilantului hidro-
~ogic, în regiunile cu soIuri permeabile valorile scurgerii sînt ni.ai ridicate,
lar ale evapo-transpiraţiei mai reduse decît în regiunile cu soIuri argiloase. Fig. 5. Condiţiile geologice şi de relief ale intensităţii drenajului apelor freatice din România
în cuprinsul ţării noastre soIurile cu capacitate de infiltratie ridicată (după I. Ujvari şi P. Marosi).

sînt răspîndite în regiunile pericarpatice (zona cernoziomului ~i a cerno-
ziomului levigat, zona solului cenuşiu de pădure, a celui bru:r't-roşcat de
pădure etc.). Aceste soIuri au capacitate ridicată de infiltraţie în perioada
caldă, secetoasă, şi capacitate mare de reţinere a apei. Din acest motiv
iarna şi primăvara ele devin slab impermeabile, în schimb în perioadele
secetoase este nevoie de o cantitate de 5-15 mm de apă pentru saturarea
suprafeţei lor necesară apariţiei momentului scurgerii superficiale.
-SoIurile din regiunile de munte (ale pajişti10r alpine, soIuri brune de'
munte), puternic levigate, au o permeabilitate mai scăzută în tot timpul
anului, faţă de soIurile din regiunile pericarpatice. Slaba lor permeabilitate
se datoreşte mai mult gradului înalt de saturare cu aDă din sol, care se
menţine un timp ~mai îndelungat pe măsură ce creşte altitudinea (ape
capilare, higroscopice etc.). Umiditatea excedentară a solurilor de munte
asigură, totodată, o infiltraţie aproape continuă a apelor freatice spre
rîuri şi deci o alimentare bogată a lor pe cale subterană.
CONDIŢIILE GEOLOGICE ALE FORMĂRII APELOR
SUBTERANE ŞI SUPERFICIALE
Înţelegînd sub ~noţiunea condiţiilor geologice particularităţile rocilor
de bază aflate în majoritatea cazurilor sub pătura de sol, sub scoarţa de
alterare, admitem de fapt importanţa influenţei lor mai ales asupra apelor
subterane. Scurgerea superficială este deci influenţată de factorii geologici
în mod direct pe suprafeţe foarte reduse. Detaliile cu privire la structura
geologică a ţării sînt tratate la capitolul consacrat apelor subterane.
Zonele: 1. Drenări il1teu5ive r. 1, 2, 3); lI. Dreuiri adînci (r. 4, 5, G); III. Dreu:iLÎ încetinite (ro 7, 8, 9); IV.
Pierderea apelor din rîuri la alimentarea apelor freatice (ro 10, 11); Alimentarea s ubteraul a rîurilor: p = perma~
uentâ; s = semipermanentă; t = temporară; 12 = ltmci; 13 = carst; 14 = teritorii se mieudo reice; 15 = limită
de zonă; 16 = limită de raion.
Din punct de vedere hidrologic o expresie globală foarte valoroasă a
factorilor geologici şi de relief este condiţia de drenaj local al apelor sub-
terane de către reţeaua fluviatilă. Ea, dnpă cum s-a dovedit, este în strînsă
corelaţie atît cu permeabilitatea rocilor de bază, cn fisuri tate a, cu tectonica,
cît şi cu energia reliefului. în fig. 5 sînt prezentate unităţile litologice şi
de relief principale, care determină tipurile de drenaj al apelor şi cursuri-
lor de rîuri cu scurgerea permanentă diferită.
în regiunile carpatice, constituite din roci fisurate, slab permeabile sau
impermeabile, există un drenxj intens al apelor superficiale, deluviale şi de
fisuraţie. Permanenţa sCllrgerii depinde de completarea stocului de apă
scurs (I. 1,2).
,în regiunile piemontane, cu afundarea pronunţată a apelor subterane,
reţeaua rîurilor nu poate interSecta nivelul freatic din care cauză seacă
frecvent (IV. 10,11). Aceasta are relaţie directă şi cu geneza apelor subte-
rane, aflate în aria pierderii permanente a apelor superficiale.
în regiunile de podiş, cu roci permeabile în alternaţă cu cele impermea-
bile, intersectate adînc de reţeaua fluviatilă, se formează condiţiile drena-
jului adînc (II. 4,5,6).
~În regiunile de cîmpie, cu ape freatice situate în jurul nivelului rîurilor,
drenajul este încetinit şi procesele hidrologice se petrec, mai ales, pe verti-
cală (III. 7,8,9).
Dintre formaţiunile geologice, influenţă hidrologică deosebită le au
calcarele carstificate, diaclazate, fie în poziţie suspendată (cu drenaj in-

26 27
 tens), fie în aria podişurilor calcaroase. În masivele calcaroase puter.nic
fisurate şi corodate, cu dotine, polieuri, scurgerea superficială pătrun­
de rapid în orizontul cavernicol unde evapo-transpiraţia are valori
infime. Orice reducere a evaporaţiei din bilanţul hidrologic, duce la creş­
terea rezervelor acumulate, deci la mărirea scurgerii periferice (v. cap.
"Bilanţul hidrologic").
Regiunile carstice, care pot avea local un rol hotărîtor în formarea
regimului şi bilanţului hidrologic ocupă, după M. Bleahu, Th. Rusu, V.
Sencu, între 4400 şi 4602 km 2 pe teritoriul României (8,214). Din această
suprafaţă 809 km 2 se află în Carpaţii Orientali, 724 km 2 în Carpaţii Meri-
dinali şi 2 467 km 2 în Carpaţii Occidentali. Menţionăm încă şi carstul Do-
brogei (cu extensiune maximă în sud) care ocup ă 602 km 2 (214).
INFLUENTA FACTORULUI UMAN ASUPRA CONDITIILOR
':) \,
\ .. DE FORMARE A RESURSELOR DE APĂ ' Deobicei , în literatura de specialitate, apele subterane se divizează după
În introducerea lucrării şi în capitolul consacrat în med special economiei
apelor din România, sînt prezentate numeroasele aspecte ale in fluenţei
omului asupra resurselor de apă din ţara noastră. Nici nu dorim s ă insis-
tăm aici asupra fenomenului, ci amintim cîteva dintre aspectele p rînci-
paIe. Astfel, dintre modificările de fond menţionăm faptul că în regiunile
agricole, după cooperativizarea agriculturii, a fost introdusă agrotehnica
modernă pe mai bine de 60% din total, element ce a determinat reducerea
,scurgerii superficiale, improductive, spre rîuri (probabil în jur de 8-9%).
Reducerea debitelor de vară - datorită irigaţiilor - este un fenomen speci-
fic cîmpiilor. Numeroase măsuri agrotehnice de deviere a cursurilor unor
ape, servesc pentru dirijarea apelor disFonibile spre regiuni mai secetoase.
Lucrări vaste de desecări au modificat condiţiile hidraulice ale apelor
curgătoare din lunci şi în special în lunca Dunării. Se extind pe scară largă
lucrările de retenţie în munţi etc. Dezvoltarea într-un ritm susţinut a
industriei şi agriculturii din ţara noastră atrage după sine uniformizare a tot
mai accentuată a regimului apelor în timp şi pe teritoriu.
t
CAPITOLUL III
I A pele subterane
natura lor hi draulică în ape descendente şi în ape cu caracter ascendent în
foraj e. Apele primei categorii se află localizate în primele orizonturi ale
scoarţei terestre şi au u n schimb intens de resurse de apă cu atmosfera
şi hid rosfera, iar cele din categoria a doua sînt deobicei închise în orizon-
turi acvifere izolate prin orizonturi impermeabile, adică se consideră
capii"Z'c. Ca geneză, apele subterane descendente iau naştere în urma circui-
tuh,-i actual al apelor (în ciclu anual), iar cele de adîncime pot avea un
ciclu de reînnoire multianual, multisecular sau chiar în perioade geolo-
gice, cum este de exemplu cazul apelor subterane fosile, veterice, de ză­
cămînt; în cazul proceselor postvulcanice am putea identifica şi unele
resurse de ape juvenile. .
În categoria apelor descendente se pot separa: apele freatice din primul
orizGct acvifer cu resurse permanente, a căror arie de alimentare cores-
punde cu aria de răspîndire teritorială; apele 'suprafreatice sau ePidermice
acumulate tl!!,mporar în zona de aeraţie aflată deasupra stratului freactie;
ap"elr::.__0q.ptiv~~ descendente, rezultate prin deschiderea stratului captiv de
eroziune a fluviatilă de adîncime. Aria lor de răspîndire teritorială nu
coincide cu aria de alimentare (capetele de strat) .
.il b,sle ascendente pot fi arteziene sau sub arteziene în functie de poziţia
niveld ui piezometric faţă de relieful suprafeţei terestre. '
AP.El.E FREATICE ŞI CELE CAPTIVE DESCENDENTE
:1
Mai mult cu scop de sistematizare şi de descriere, în ultimul timp au
ap ănlt o serie de studii referitoare la raionarea apelor freatice. Ele diferă
oarecum între ele datorită principiilor diferite adoptate de autori la separa-
rea unităţilor taxonomice.
Prima raionare elaborată de L Ujvari, P. Coteţ, şi E. Roşescu (1959)
a avut la bază criterii complexe :Condiţiile c1imatice au fost considerate
drept ca fonel general prin identificarea zonelor cu umiditate bogată,
variabilă şi deficitară. Peste acestea s-au conturat regiunile cu diferite
~, cond iţii de drenaj (intens în munţi, adînc în podişuri, slab în cîmpii şi cu
29
 pierderi în piemont). Raioanele au , fost divizate pe bază de litologie şi
, ~orf?s.truct~ră:. '" '"
'l/ 'Restul hllonanlor, elaborate de H. Ioamţoala (1962) Şl C. Tomescu,
M. Rădulescu (1964), au fost făcute pe criterii aproape. exclusiv reliefale
loe exemplu "Regiunea bidrogeologică corespunzătoare zonei de munte"
sau "Raion}!l corespunzător podişurilor structurale" etc.) precum ş. lito-
logice (corespunzător şisturilor cristaline etc.).
Avînd în vedere caracterul oarecum asemănător al principiilor adoptate,
autorii celor trei raionări ajung la separarea unor unităţi care se aseamănă
în linii mari.
Tratarea problemelor apelor freatice în cele ce urmează se va face pe
• baza raionării bidrogeologice elaborate de I. Ujvâri şi P. Marosi (1969).
Caracteristica principală a acestei raionări constă în clarificarea subordo-
nării legice ale unităţilor taxonomice, a conţinutului lor la nivelul cunoş­
tinţelor noastre actuale. între altele, în această raionare se constată că
pe teritoriul ţării noastre zona hidrogeologică în înţelesul integru al cuvîn-
tului se poate identifica doar insular în regiunile de platformă, unde influen-
ţa Carpaţilor ca unităţi azonale nu-şi lasă amprente prea puternice, în
Podişul Moldovei, în Podişul Transilvaniei şi sudul Cîmpiei Române.
După cum este cunoscut, prezenţa lanţului carpatic întrerupe zonali-
tatea clasică, continentală, bidrogeol ogică (determinată de Ilin şi Lange)
el fiind un adevărat acumulator de umiditate care distribuie un aflux de
ape spre regiunile joase, periferice. Astfel, zonele largi piemontane (mai
ales în sudul şi vestul ţării) conţin rezerve de ape freatice mult mai mari
decît s-ar putea forma local şi acestea se transmit în parte şi cîmpiilor.
Afluxul puternic de ape sosit mai ales prin cursurile rîurilor din care se
produc infiltra ţii laterale ridică, de exemplu, nivelul apelor freatice în
Cîmpia de Vest pînă în apropiere de suprafaţa terenului, iar în Cîmpia
Română, în lungul văilor, apar numeroase izvoare care marcbează o
zonă puternică de efilare. în avanzona cotului carpatic unde subsidenţa
este cea mai accentuată apare, de asemenea, fîşia de cîmpie de divagare
cu ape freatice apropiate de suprafaţă. Ea se continuă de fapt şi spre
Cîmpia Rîmnicului şi a Bărăganului central şi de nord, unde se afundă
treptat sub depozite loessoide.
Podişul Transilvaniei are caractere care ar corespunde zonalităţii conti-
nentale, bidrogeologice, însă el se află în condiţii dimatice ma i umede
din cauza poziţiei amintite.
Pe barta raionării apelor freatice (fig. 6) apare termenul de "arie",
în înţeles hidrochimic, intim legat de c ondiţiile de umiditate în care
se acumulează sau se îndepărtează sărurile din sol prin spălare, levigare
naturală. Pe teritoriul ţării noastre au fost identificate de N . Florea ariile
sărăturilor continentale (52) care au caracter carbonatic în Cîmpia de Vest,
doruric în estul Cîmpiei Române şi sulfatic în Podişul Moldovei. Studiul
apelor freatice a dovedit în s ă că tendinJa de salinizare a apelor freatice
este mult mai largă decît cea a solurilor. In Cîmpia Transilvaniei, de exem-
plu, apele hidrocarbonatate au deseori concentraţii de peste 1 g/l, iar pe
alocuri apar şi apele sulfatate cu mineralizări mult mai mari, nu numai
în văi ci şi pe interfluvii. Ace eaşi situaţi e se ob se rvă şi în Cîmpia Moldovei,
Cîmpia de Vest, Cîmpia Română, Dobrogea etc. deci în regiunile unde
cantitatea anuală a precipitaţiilor rămâne sub valoarea potenţialului eva-
30
I
.~
poraţiei. Această arie a fost 'denumită de P ." Marosi zonă a ciclului 'de
sal~niz~re c~ntinenta.Iă" (în sensul terminologieil raionării lui Kamenski).
Arta ctclulu~ de lemgare coincide cu zona umidităţiii excedentare din tara
i
r
noast;-ă, dec! cuprinde regiun~le c~rpati~e. Aici, din/: ~auza intensităţii ~ari
a scblmbulU1 resurselor de apa pnn levlgare, se îndepărtează uşor sărurile
de NaCl, MgS0 4 şi rămîn în bază cele de CaHC0 3 cu o mineralizare uneori
' foarte redusă (pînă sub 50 mg/l). , ' , - _ , ' .,' , .
A vînd î~ vedere acest.e parţic~lqităţi specifice ale teritoriului ţării noas~
t~e ca umtate ;mare, p!l:n?rdlala, ă ~ost ~lea.să macrol'egiunea apelor Jrea-
tue,ca. re . cupnl1~e t;-mt~ţlle . tect0plcej pnnC1pale ' orogenul carpatic (A),
~ <iep~esl~ml:, podl~u:l~e Şl bazmele llltercarpatice (B Jl şi extracarpatice (C).
Reg~umle ~ smt umtaţl~e tectono-structurale' din interiorul macroregiuni-
!or III c~re apele fr~~ţlCe au caractere specifi~e, iar raioanele sînt separate
m funcţle d~ condlţnle mor~o-struct~rale de, canton are a apelor Jre atice.
în macroreglUnea orogenulU1 carpahc sînt separate unitătile principale
ale Carpaţilor ca regiuni bidrogeologice, iar în interiorul l~r subraioanele
pe baza condiţiilor litologice.
. Me~ţio~ăm, că teritoriile macroregiullilor B şi C se afl ă în condiţii clima-
h-;e .difente (central-european, respectiv est-european) ceea ce se reflectă.
aţlt III abundenţa rezervelor d~ ape freatice, cît şi în regimul lor. Aceste
dlferenţe se oghndesc foarte bme în studiul scuraerii minime a rîurilor
(v. fig. ~~) un~eA se evidenţiază a~undenţa mai m~re a apelor fre atice în
restul ţarn deC1t m est. Totodată dm curbele de frecventă din'fia. 40, reiese
clar faptul, că în timpul iernii există o reproducere si~tematicb mai abun-
dentă a ~pelor. fr~atice în vest decît ~n est (presupunînd că alimentare a
A
subterana a nur:lo~ est~ m rap~)!vt .dnecţ cu rezervele de ape freatice).
De ase~enea, m lllteno!ul umţaNc:r hldrogeologice au fost separate şi
apele.!:eai1c~ az~nale, a caror regIm Şl rezerve depind în mică măsură de
condlţ111e chm~hce. Astfe~, de exemplu~ în regiunile carstice, debitul specific
~~apelor freahce este mal mare decît în jur şi există concentrări mai mari
a:etes.urse sp!e anulIJ~te direcţii. (izvoare carstice, izbucurile) ~ Apele frea-
hce. dlll !unc~ au 0v alll:-tentare .dnectă din cur::ul. de apă, deci regimul lor
depmde III mare masura de regnIJul apelor sUţerfrciale cu care se intercon-
diţionează. Adîncimea apelor freatice în lunci este constant sub 5 m din
care cauză, deseori, se observă sărăturări continentale chiar dacă în luncă
d~mi~ă de1?ozite~e argiloase (de exemplu în lunca Dunării, în aval ;, de
GlUr~lU, ~VJ.erah~a~ea. apelo~ ţreat~ce . ajunge şi depăşeşte 5 g/ l). Apele
freahce dlll - mlaştm~ Şl lacomştt ne mdlcă, de asemenea, iviri , eoncentrări
de resurse subterane mult mai mari decît cele posibile zenal. Apele freatice din
f cordoanele l~t~rale (Chituc ~i cele din Delt ă) conţin lentile de apă dulce. În
dunele de mstp se observa, scurgerea excentrică în urm a a1imoltării Lenei
centrale etc. Din punct de vedere hidrcchin:; ic' sînt' azon al e m i 11t1'a lizăriZe
dorurt'ce din ]egil:;nile s111::( 8rratice d cele di apiric e, afla t e in zona d Cl ului
de levigare. '
A. MACROREGIUNEA APELO R FREATICE DIN OROGENUL
CARPATIC
Ape le flEati ce din Carr:aţi au' c ~erie de carc:c teristici comur;e distincte
fc:ţăv de 1( ~tuJ ullitSJilcr de ~elief. În ţ~irrul rîrd, 111 interiolul lc;, se ma~i~
festel fc c:r te ţutermc zonahtatea verhcală a tllllidităţii, 'cantitatea medie
31

a precipitaţii10r depăşind valoarea evaporabilităţii de 1,5-5,0 ori, în sensul
creşterii altitudini.Pantel~.Jnari . ale 1eliefului asigură un drenaj foarte intens
al apelor freatice de pe ţE.te..rfiuv..iL Din acest motiv, precum şi datorită
aomi~rii .:J:Pfi19.I.~c.qJllpacte,- fisurate, a.p.el~ freatice sînt cantonate, mai
~~. ln _~<:.o~rta. d~ a!t~rar~.' s~e~ ~e nu po.ate asigura rezerve mo~enta~e
mari. "Totodata preclpltaţl1le frecvente Şl abundente completeaza rapld
r ezervele scurse şi se creează astfel o circulaţie a apelor freatice care ca inten-
sitate sînt în raport direct cu gradul de umezire. De aici provine abundenţa
mare a apelor freatice în munţi, marcată de existenţa numeroaselor izvoare
care dau ape de calitate bună, cu mineralizare redusă (debit specific 1-10
lis km2).
În contrast cu interfluviile, în depresiunile intramontane se acumulează,
în depozitele}riabile, rezerve mari de ape freatice azonale CCl.re sînt drenate
mai slab şi contibuie astfel la formarea lăcoviştilor, mlaştinilor eutrofe.
Utologia rocilor de bază din cuprinsul acestei regiuni hidrogeologice
are o influenţă directă asupra cantonării apelor subterane în urma diferen-
ţelor de fisura ţie sub aeriană şi o influenţă indirectă prin formarea unei
scoarte de alterare caracteristică. Astfel, în subraioanele sisturilor crista-
line e'xistă o fisuraţie subaeriană intensă pînă la adîncil~i de 10-30 m,
care este capabilă să reţină rezerve relativ mari, iar scoarţa de alterare este
slab permeabilă, ceea ce duce la noi atenuări în intensitatea drenajului. În
subraioanele dominării gresiilor, conglomeratelor, fisuraţia superficială
este mai puţin adîncă, însă rocile de bază sînt mai puternic diaclazate.
Deluviile şi eluviile sînt mai permeabile decît cele formate pe şisturi cris-
taline, ceea ce asigură o scurgere mai rapidă a apelor suprafreatice. Izvoare-
le alimentate din sisteme puternic dislocate au în schimb un regim destul
de stabil. În sub raioanele cu roci eruptive asistăm la posibilităţi mari de
canton are în piroclastite, în multe cazuri de stratificaţie, în schimb în
eruptivul compact (andezite, bazalte), resursele sînt mult mai mici. În
lanţul eruptiv izvoarele apar cu frecvenţă, cu debite relativ' mari şi cu
o mineralizare deosebit de redusă (50-100 mg/!).
A. 1. Apele freatice din regiunea Carpaţilor Orientali. În regiunile
Carpaţilor Orientali se includ apele freatice ahi'f"subraioanelor rocilor cristaline
din munţii Maramureşului, Rodnei, Bistriţei, Giurgeului şi Ciucuhli, a
~' /lişultti cretacic-paleogen / ' a molasei sltbcarpatice şi a'- eruptivltlui bordurii
interne.
Regenerarea rezervelor de ape freatice este mai intensă pe flancul vestic
al masivelor muntoase cuprinse în Carpaţii Orientali, unde debitul speci-
fic subteran variază între 2 şi 8 1/s/km2 • Vers anţ ii estiCi (chiar şi în depre-
siunile intramontane) se disting prin rezerve mai reduse de reînnoire,
valorile obişnuite variind între 1,5 şi 5,0 1/sfkm2 • . varietatea condiţiilor de cantonare a apelor freahce. Astfel, .m munţll Blh?r,
Apele freatice de pe interfluviile subraioanelor cu şisturi cristaline şi
ale f1işului sînt cantonate mai ales în fisurile rocilor de bază şi în deluvii,
dînd naştere la o frecvenţă mare a izvoarelor cu mineralizare redusă (80-
500 mg/1)) cu ape carbonatate din grupa ~alciului. Gradul de miner ali-
zare este şi mai redus în aria de răspîndire ~.rocilor eruptive, unde sînt
frecvente apele cu o concentraţie de 50-100 mg/1, începînd din munţii
Oaş-Gutîi, Ţibleş, Călimani şi terminînd în sud cu Munţii Harghitei.
32
\ '.
I
I în m~s'a neogenă întîlnim roci uşorfriabile, în care din cauza tectonicii
•I complexe cantonarea apelor freatice este mai variată. Se întîlnesc, pe lîngă
apele deluviale, şi ape captive desce.ndent~. ~Mineralizarea apelor t;.stev rAe-
dusă sau mijlocie (200-500 mg/l) Şl domllla a]?ele carbona.tate, msa l~
I il
zona di~pirică, în apropierea masivelor de sare sau ~ apelor fOS1~~, e.ste POSI-
bilă a~riţia izolată, azonală, a izvoarelor ~u ~an concentraţu ~m gr~pa
apelo~Glorurate. La nord, apele cloruro-sodlce sl~ple apar de]~ l~ ba~mu1
superior al Sucevei, iar spre sud ele se ive~c ~al a!es 1~ manIe slnclll~ale
longitudinale, marcate în parte de depreslUmle dm fhşul. paleogen Şl al
Subcarpaţi1or, ele fiind cunoscute în peste 150 de puncte (f1g. 6).
A. II. Apele freatice din Carpaţii Meridional~. Condiţi~le ~itologice ~i~
A
Carpaţii Meridionali sînt mai omog~ne în s~nsul ca l.n const.ltuţla lor do:mn~
rocile cristaline străbătute de rOCl eruptlve vech1 (gramte) sau mal nOl
(granodiorite), care la rîndul lor sînt acoperite d~ vroci sedimentar.e de
vîrstă permo-carboniferă şi mezozoică. în .partea s~~lca al?are T"'~u?ral~nul
molasei neogene cu roci carbonatice, cu mtercalaţll de gll~sun, lvuea 1Z0:
lată a zonei salifere şi a apelor de zăcămînt. La contactul dmtre Subcarpaţl
şi Carpaţi apare zona calcaroasă din munţii ~ehedinţi~Vî1can, a munţilor
Lotrului, Cernei, Almăjului şi ca:stul Locvel-Car::şul~l: Ac~stea a~umu­
lează cantităţi de ape subterane 1mportante, foloslte Şl m ahmentănle cu
apă (Anina, Izvarna-Coşteni, Runcu etc) "" . . . .
î Pe marile linii tectonice marcate de depreslUU1le mtracarpatlce, umplute
i
I cu sedimente neogene, ale Almăjului-Mehadică~-Caransebeşulu.i-Petroşa7
ii, nilor şi Depresiunii Loviştei se găsesc ape. freahc.e bogate. Pr~n ~renaJ
adînc în ele se observă de obicei, mai multe onzontun de ape freatlce Şl cap-
tive descendente cu ~pe potabile bune, alimentate mai ales dinsp.re munti.
În Depresiunea Haţeg-Pui apele ffeatice .sînţ canto~at~, mal ales, l~
depozite cuaternare, iar marile conun de de]ecţle ale nunlor montane. Şl
cîmpurile aluviale dintre ele conţin cantităţi importante de ape freatlce
exploatabile. . . . ~. .
În Carpaţii Meridionali circulaţla apelor freatlce este l1:tensa, .lar debl-
tele specifice subteran~ ;:ariază ~~ j,:r,:l de ~- ~ 1 1/s/km2 ln mas;v:le Re-
tezat-Godeanu- Ţarcu Şl 1U Munţll Fagaraş, 1U .l.ur de 3-~ l/s/~m m m~7
sivul parî'ng şi în jur de 2-5 1/sjkm2 in ;nunţll Banatulu:, Po~ana. Ruscal
şi Sebeş. Mineralizarea apelor freahce este, m general, redusa. Ivuea l~voare­
lor sărate (foarte rare de altfel) nu influenţează. t~~!o~l ge~e::a~. m care
domină apele hidrocarbonatate. Creşterea mmerahzarll Şl duntaţu apelor
se observă în regiunile subcarpatice (pînă la 500-600 mg/l).
A. III. Regiunea Munţilor Apuseni. Aceast~ unitate SAe disti~l?e .prin
Gilău, Meseş, Plopiş, Codru-Moma şi în Munţii ZarandulU1, ~pele freaţlce
se găsesc îndeosebi în rocile cristaline. în platforma larga a. Mu~ţllor
Gilăului se formează adevărate pînze acvifere în cuvertura arglloasa. În
partea sudică a regiunii apar şi subraioanele apelor freatice cantonate în
flişul cretacic şi subraioanele eruptivului neogen.
Mai ales în partea vestică a Munţilor Apuseni, scu:g;erea sub.ţeran~ ne
indică o circulaţie subterană intensă, debitele.. SP~~1f1C~ vamnd mtr~
2-8 1/sfkm2 • Debitul mediu scade spre Munţu G1laulU1 la 2-5 l/s/km
33
şispre munţii Metaliferi-Trascău la 1-3 lJsJkm2 • Din cauza prezenţei rocilor
caroonatice, apele freatice au ~ineralizarea redusă în aria răspîndirii roci-
lor cristaline şi eruptive şi niihera.Iizare mijlocie în zona f1işului.
Sî1iCboga.ţiîn ape carstic'e munţii Pădurea Craiului, Padişul, carstul
Podişulu:1 Scărişoarei, carstul Vaşcăului şi masivele calcaroase din munţii
Trascău- Bede1eu.

B. MACRO REGIUNEA APELOR FREATICE DIN DEPRESIUNILE

ŞI BAZINELE INTERCARPATICE DIN PROVINCIA CLIMATICA
CENTRAL-EUROPEANĂ

Macroregiunea cuprinde regiunile Cîmpiei de Vest şi ale Bazinului Transil-

vaniei. Ambele sînt unităţi extinse, sedimentare şi sînt delimitate precis
atît din punct de vedere tectonic, genetic, cît şi morfologic. Regiunile respec-
tive se află sub influenţa accentuată a climatului oceanic, care contribuie
la o umezire relativ bogată. Influenţa oceanică se resimte îndeosebi în Cîmpia
de Vest ceea ce determină ca stratul fleatic să fie alimentat mai frecvent
în timpul iernii (topiri de iarnă). În ambele regiuni domină apele ciclului
de levigare, mai ales în raioanele din apropierea munţilor (fig. 6) unde
umiditate a generală este mai ridicată. Debitele medii ale apelor freatice
variază în jur de 0,1-1,5 1/sJkm2 •

B. IV. Regiunea apelor freatice din Cîmpia de Vest. în cadrul regiunii

se pot observa următoarele raioane tipice pentru regiunile sedimentare
pliocen-cuaternare:
IV. 1. Ape freatice şi ape captive descendente în l'iemonturile vestice
adînc fragmentate, cu drenaj intens. Apele freatice propriu-zise sînt sus-
pendate pe interfluvii şi sînt exploatate pentru alimentări cele din lunci
şi izvoarele;
IV. 2. Ape freatice şi ape captive descendente în formaţiuni piemontane
slab fragmentate (dominant pleistocene), cu dezvoltarea orizonturilor
freatice mai ales pe interfluvii şi lunci, ambele exploatabile. Adîncimea
apelor freatice pe interfluvii este în jur de 10-25 m, iar în lunci în jur
de 1-5 m;
IV. 3. Ape freatice în cîmpii piemontane. Ele au răspîndirea maximă,
deoarece însăşi Cîmpia de Vest a luat naştere prin îngemănarea unor
serii de conuri mari de dejecţie (Tisa, Tur, Someş, Crişuri , Mureş, Timiş­ · l' Cîm pi a de Vest (dup ă E . Rosesc u) .
Fig. 7. H arta a dîncimii a pe1or f rea t lce u n
Bega, Bîrzava, Caraş), care prin căderea lor naturală determină şi în pre-
zent deplasarea apelor freatice şi adîncimea lor. (Scăderea treptată cu
îndepărtarea de la marginea piemonturilor înalte, de la 10-15 m la 2- 5 tatea slabă a apelor (minera.liz~re ridicată, conţinut organic a bundent,
m, v. fig. 7). La limita exterioară a formaţiunilor de piemont se manifestă infectări din îngrăsăminte chlmlce etc.); .' .
şi zona de efilare în văile fluviatile neîndiguite sub forma izvoarelor, l ăco­ IV . 5 . R ·· ' u ape freatice în cîmpie, de hp mtern cu acop enş
viştilor şi chiar a tendinţelor de înmlăştinire eutrofă;
alOane c f ţV' l ord de
loessoid, se întîlnesc izolat în Banat şi pe ? su~ra a a m.al ~a.re a. n .,
i IV. 4. în raioanele cîmpiilor de divagare joase, de subsisdenţă (v. fig. 7) Mureş în zona de gra~iţă. A~ci apele freatlce smt la arunclml mal man Şl
apele freatice sînt apropiate de suprafaţa terenului (0,5 - 3,0 m) şi au calitatea lor este mal buna.
o scurgere foarte lentă sau sînt chiar stagnantă. Regimul lor este puternic Dintre apele azonale aminţim cele din !,iJ1aş~ina ~cedul?-~, care în pr~ze~t
influenţat de lucrările de îndiguiri, desecări, de formarea apelor interioare. sînt în bună parte drenate Şl apele freahce d1ll ralOnul mSlpos ale EnulU1,
în aceste condiţii sînt frecvente soIurile sărate, igrasiile la clădiri, cali-
35
34
unde apele freatice alimentează o serie de ochiuri de apă aflate în faza de
înmlăştinire eutrofă.
În Cîmpia de Vest resursele de ape freatice sînt cantonate, mai ales,
în depozite fluvio-Iacustre, nisipoase, acoperite uneori, pe extensiuni mari,
de d~~~zi~<: _ar~i1oase impermeabile sau semipermeabile (conul de dejecţie
Someş-TUr, Crlşul Negru etc.) Sq,l1 local cu depozite loessoide. Aceasta
îngreunează în mod esenţial regenerarea prin infiltraţii verticale a apelor
freatice şi formează totodată condiţii pentru ascensiune hidrostatică locală
în orizontul considerat freatic.
În această regiune domină apele carbonatate din grupa calciului (caracteris-
tică zonală) care îşi au originea în zona d e la n ord şi sud de buinele Eriu-
lui şi Aranca cu tendinţe de salinizare contin e ntală, clorurică. În golful
Şi mIe ului prin eroziune de adîncime apar unele resurse de ap e de zăcă­
m:iiit sulfatate-clorurice din pliocen (Zăuani, Suplac, Ban, Zalnoc, Ghenci
etc.).
B. V. Regiunea apelor freatice din Bazinul Transilvaniei. Apele freatice
şi cele captive descendente din această regiune sînt acum.1late în depozite
paleogen-neogene, adînc fragmentate. În cuprinsul regiunii domină umidi-
tatea variabilă, care asigură o scurgere subterană spre rîuri de circa 0, l -
1,0 Ifsfkm2 • În interiorul lui se identifică patru raioane mari.
B. V.I. M onoclinul periferic se distinge prin ape freatice cantonate în
depozite miocene, oligocen-acvitaniene şi eocene. În aceste formaţiuni
sînt frecvente intercalaţiile calcaroase (Cluj~Stana), de gip.s.u d (Leghia-
Huedin) care duc Ta răspîndirea mare a apelor sulfatate, de tufuri vulcanice
sedimentate în mediu marin, care afectează şi ele condiţiile de răspîndire
şi calitatea apelor subterane. Cu excepţia ariei apelor sulfatate cu duritate
ridicată (50-70 g), restul apelor freatice au mineralizare mijlocie, uneori
ridicată, şi sînt considerate rezerve cu o potabilitate bună..,
B.V.2. APele freatice ale brîului structurilor diaPirice sînt sărate în apro-
pierea masivelor de sare (Sărăţel, Beclean, Ocna Dej, Someşeni-Cluj, Cojocna,
Turda, Ocna Mureş, Miercurea-Băi, Ocna Sibiului, IdecilJ" Sovata-Praid,
Homorod). Apele neafectate de dizolvarea sării sînt carbonatate, cu tendinţă
de îmbogăţire în sulfaţi. În general ap ele au duritate ridicată.
B. V.3. Apele freatice din raionul cu structuri în brahianticlinale şi domuri
sînt răspîndite în partea centrală a Bazinului Transilvaniei, în ada depozi-
telor nisipoase ale sarmaţianului şi pliocenului (fig. 11). Ele se adaptează
structurilor monoc1inale locale pe interfluvii şi pe alocuri se concentrează
în izvoare cu debite acceptabile pentru alim e ntări cu apă. Calitatea lor
este mai slabă în a ria sarmaţi anului şi mai bună în pliocen. în lungul
cursurilor mai mari de apă d atorită eroziunii de adîncime au fost inter-
sedate orizonturi cu ape fosile clorurate, sulfatate, magneziene, iodurate,
bromurate, care apar sub formi de izvoare (tip Bazna).
B. V.4. APele din depresi unile de contact Făgăraş şi Sibiu se găsesc can-
tonate în depozitele fluviale cuaternare. La limita exterioară a numeroase-
lor conuri de dejecţie, care se înşiră la contactul cu munţii, se manifestă
o zonă de efilare a apelor freatice. în stînga Oltului se formează o adevă­
r~tă zonă ~e divagare a cursurilor de ape, care vin dinspre Munţii Făgăraş
Şi care în incinta terasei largi ridică nivelul apelor freatice. În aval de
3R
Voila, prin adîncirea cursului Oltului, rezervele infiltrate pe terasă se ivesc
sub formă de izvoare în stînga rîului. tn estul şi vestul depresiunii se observă
a{lariţia izvoarelor sărate, datorită păti'uiiderilîri aceste părţi a zonei dia-
pirlce~·De ăIHel, apele freatice au o pot abilitate bună în Depresiunea Făgă­
raş şi :mai slabă în cea a Sibiului.
C. MACROREGIUNEA APELOR FREATICE DIN DEPRESIUNILE
ŞI PODIŞURILE EXTRACARPATICE DIN PROVINCIA CLIMATICĂ
EST-EUROPEANĂ
în această macroregiune sînt cuprinse Cîmpia Română, Podişul Moldo-
vei şi Podişul Dobrogei. În cuprinsul lor scurgerea subterană, spre rîuri, este
mai redusă faţă de aria c1imei central-europene, iar perioada alimentării
apelor freatice prin infiltraţii în timpul iernii se reduce treptat din Oltenia
spre nordul Moldovei. Scurgerea subterană variază Între 0,015 şi 0,5 Ifsfkm2 •
În Depresiunea Valahă se distinge regiunea hidrogeologică vestică -
C.VI. (pînă la Argeş) şi cea estică - C.VII. În primul caz tranziţia
dinspre munte spre cîmpie se face treptat prin Piemontul Getic unde
apele freatice se află la mari adîncimi; la est tranziţia între ~ealuri1e sub-
carpatice spre Cîmpia de divagare Mizil-Stîlpu este bruscă. In cîmpia de
divagare apele freatice sînt apropiate de suprafaţă, ceea ce se oglindeşte
şi în hidrochimism.
C. VI. Regiunea vestică a Cîmpiei RemâI!e. Apele freatice din ace ast ă
regiune au trei raioane distincte (fig. 6) care se succed dinspre Subcarpaţi
spre cîmpie, în mod clasic.
în partea n o rdică a Podişului Getic se evidenţiază clar zona piemontană
înaltă (C.VI.I), adînc fragmentată , constituită dintr-un pachet gros de
pietriiuri de vîrstă villafranchiană (pietrişuri de Cîndeşti), în care apele
freahce se află la man adîncimi (pe interfluvii peste 100 m), sub nivelul
chiar al albiilor fluviatile autohtone. în acest mediu puternic permeabil,
apele superficiale se infi1trează cu rapiditate, din care cauză toate pîraiele
au un caracter intermitent. Unele orizonturi locale, intercalate, permit
totuşi acumulări de ape freatice sau chiar captive descendente. Cu toate
acestea în aria piemontană înaltă se resimte o lipsă acută de apă, localni-
cii construindu-şi "benturi" pentru acoperirea nevoilor gospodăreşti.
Spre contactul dintre piemont şi cîmpie se pune în evidenţă un al doilea
raion caracteristic apelor freatice, cel al cîmPiilor jiemontane (C.VI.2).
Aici orizontul acvifer este format din nisiplltj fl11vjo-lac:tlShe cu lentile
de pietrişuri. Adîncimea nivelului apelor 'heatice variază între' 10 şi 30 m
pe interfluvii, iar rîurile încep să intercepteze unele sur~e prin care cursurile
lor devin treptat sEmipermanente. Menţionăm, că la sud de cursul Motru-
lui o influenţă mare asupra direcţiei de deplasare (NV -SE) a apelor frea-
tice o au liniile de sedimentare ale marelui con de dej e cţie al Dun ării inferi-
oare, transformat ulterior Într-o succesiune de tera se ale Dunării.
în cel de al treilea raion (C.VI.3) care corespunde zonei periferice ti.
cîmpiei piEl110ntane acoperită cu depozite loessoide, apare linia de efilare
a apelor freatice, care dauIzvoare în vălle fluvlatile şi la baza teraselor dună­
rene. Apele freatice · rămîn la adîncimi relativ mari pe interfluvii (10-30 m )
din cauza pachetului loessoid gros ce acoperă orizonturile acvifere.
37

LEGENDA
V'",',,)
0-5 m
Im;:1)
5-IOm
~ /O-20m
~20-JOm
~JO-f/.Om
1lIIIIIII1IO- 60 m
Fig. 8. Harta adînci mii apelor freatice din Cîmpia Română, (după E.
În general, în ape domină carbonaţii, iar mineralizarea şi duritatea apelor
creşte spre periferia piemontană pînă la circa 1 g/l, respectiv 15-25 gg.
C.YII. Regiunea estică a Cîmpiei Române. în această regiune a apelor
freahce se observă efectul subsidenţelor din faţa curburii carpatice, din
care cauză piemonturile clasice lipsesc aproape cu totul între Prahova-
Buzău, iar trecerea dinspre Subcarpaţi spre cîmpia internă se face prin
~împii de subsidenţă, de divagare (raion C.7.c). La nord de Buzău o amploare
~are o are Piemontul înalt al Rîmnicului, cu o'trecere treptată spre Cîmpia
ple~ontană a Rîmnicului (C.7.d). Din profilul clasic, făcut pentru această
re~lUne de P. Marosi, se poate stabili cu exactitate zona de afundare şi de
efllar~ a.apelor freatice. Menţionăm că Piem6ntul înalt al Rîmnicului (C.7.d),
consb~U1t tot din pietrişuri cuaternare este acoperit şi de un strat de depozite
lo~ss01de care îngreunează şi mai mult infiltrarea apelor meteorice şi deci
ahmentarea orizontului freatic care se află astfel la adîncimi mari.
În Cîmpia Bărăganului (C.VII.1) peste depozitele fluvio-Iacustre s-a
depus un ~trat loessoid~ cu grosimi variabile (mai mic la nord şi mai mare
la sud de Ialomiţa),,,,,. In Bărăganul de nord şi central apele freatice sînt
cantonate în orizonturi acvifere slab permeabile, din care cauză schimbul
rezervelor pe orizontală este foarte încetinit. Adîncimea nivelului freatic
~ste 1n jur de 3-6 m, iar oglinda lui are cădere spre Dunăre şi Ialomiţa.
In acest spatiu apele freatice au o mineralizare variată, cu dominarea
a pelor dorur~te şi sulfatate. în sudul Bărăganului, unde există un schimb
mai intens al apelor freatice, domină apele carbonatate potabile; din cauza
cuv~rturii groase de depozite loessoide, adîncimea lor creşte spre est de
la enea 10 m la peste 50 m în Cîmpia Hagienilor.
C. VIII. Regiunea Podişului Moldovei. În cadrul acestei ul1ităti pe lîngă
apele freatice o răspîndire mare o au şi apele captive descendent~.
38
~.~lţ~~H~~ 260m-De(Ozf,
.' .' .. ,', I
. I
I
I
I
,
I
- - - ' _ - CI ---,_-AI. c --:I
I
I
I
1J.t.rerului :
,
I I
:/Z3m:
Fig. 9. Tip de drenaj adînc al apelor captive descendente în Podişul Bîrladului
(după C. Martiniuc).
1. Ape freatice; 2. Ape captive descendente; 3 . Ape deluviale, coluviale.
«
w
C.VIII.1 APele freatice din podişurile Sucevei şi Bîrladului au o răspîn­
dire în structuri monoclinale, în sedimente sarmaţiene, la nord de latitu-
dinea Huşului şi în depozite pliocene la sud. Pe interfluviile largi, adînci-
mea apelor freatice suspendate variază între 10 şi 30 m, iar în aria răspîn­
Roşescu).
dirii calcarelor sarmaţiene de Hîrlău şi Repedea la adîncimi şi mai mari.
Ele apar sub forma de izvoare cu apă potabilă, deseori mascate de depozite
deluviale. Debitul lor, cu excepţia celor influenţate de carst, este redus.
Un profil caracteristic raionului este reprezentat în fig. 9.
C.VIII.2. APele freatice din CîmPia jijia-Bahlui sînt cantonate
în depozitele qsgi!1ise volhiniene (sarmaţiene), cu intercalaţii n~e
de mică importanţa idrogeologică şi orizonturi gipsoase. În aceste condiţii
apele freatice exploatabile se întîlnesc în luncile rîurilor, cu depozite slab
permeabile şi sulfatate. În general, se observă ape freatice sulfatate cu
mineralizare şi duritate înaltă, slab potabile sau nepotabile.
C.VIII.3. APele freatice din Piemontul Covurluiului prezintă zonali-
tatea internă piemontană, cu efilări slabe spre partea sudică. Depozitele
cuaternare, sînt constituite din nim.p'yri cu intercalaţii a!:,gi~ase, din care
cauză pe alocuri apar şi apele captive descendente. Apa pota 1 ă este extra-
să din văi prin puţuri, deoarece pe interfluvii adîncimea ei variază între
10 şi 30 m. Deşi au mineralizare şi duritate ridicată (0,6-1,0 gll, 15-25
gg) apele carbonatate se folosesc cu succes pentru alimentări cu apă.
Pîraiele locale seacă cu intermitenţă.
. C. I;C. Regiunea Podişului Dobrogei. Deşi tectonic şi litologic regiunea Po-
d~şulU1 Dobrogei s-ar putea considera că aparţine unei macroregiuni prebalca-
ruce, sub aspectul morfologic el se poate încadra în unitatea tratată.
C.IX.1. ,!-aionul apelor freatice din Dobrogea de sud se distinge prin
pre~enţa onzontului calcaros acvifer sarmatic şi cu un orizont cu rezerve
mal slabe la baza depozitelor loessojde din cuvertură. Văile carstice nu
reuş~sc să ~reneze apele carstice decît la periferia podişului, din care motiv
ele SlUt secI. Cumpăna apelor carstice se află la vest de teritoriile semien-
doreice Negru Vodă-Amzacea (v. fig. 6). Rezervele de la baza loessului
sînt s~ab p.otabile şi seacă periodic (suprafreatice), fiind bune de băut
cele dlU onzontul calcaros care în zonele de concentraţie subterană dau
debite mari.
39
 u. p..
MACRO-
REGIU- REGIU- SUB·
RA IOAN E LE RAIOANELE
NILE NILE

7
A 1. II. III

IV
~. i
i
IB
I
I

i
1

r-------
L}:uc!n

AltE Ce-
- ' -- '- --
'" .
cs .
~~ { JlTiI[d(JI'/!/or
~ de iEiiy B:"e
eL

«
\~, - --_. w
A ce
« r,'il;j :/e luncă
;i

~----------------------~------------------~--~~--~~---------------------------------------------------------------~
Fig. 6. Harta raionării apelor freatice din România (după I. Ujvari, P. Marosi).
A. Ma.eroregÎ:unea apelor freatice din orogenu] carpatic; 1. Regiunea Carpaţilor Orientali; II. Regiunea Carpaţilor Mendt01',ail./· III. Regiuffea a1'Unţilor Apuseni. Clasificarea taicErt:lcr, (crru,e f-fDhu H:gjunilc I-1II: 1. R a j o nu aţ E lar fn 8tice corc-E ţullzăior n;asivelor iD~ c-rfbv i & l e j
Sub rai o a n ele apelor freatice cantonate în: 8. şisturi cristaline ; b . roci Etvptive; c. d€ţozitde f1i~uluj crttaLll-r;:' !( CI- (I:) d . deţozitele molasei Dcogen e ; 2. Rai 011 ul apelor fH:atice corespunzător depresiunilor intracarpatice; S li b rai o a n ele apelor freatice cantollate
în: a. hazine cu sedimente cuaternare slab fragmentate; b. bazine cu sedimente terţiare arunc fragmentate.
B. Maeroreglnnea apelor freatice din depresiunile şi bazinele intcrcarpatice din PlolÎlH'ia din atitll HE tul·eurc rfună. 1\. J.. tf.1'l1'lta apelor jtelliue din Cim.ţia de Vest . Rai o a 11 ele apelot freatice în condiţiile: 1. pitmontului înalt, intens fra gmentat 2. piemo utuiui slab frag-
mentat j 3. cimpiei piemontane; 4. clmpiei joase de subsidenţă; 5. cîmpiei interne cu cuvertura de loess.
V. Regiunea apelor jreaJice din Bazinul Transilvaniei. Rai o a n e e apelor freatice în condiţiile; 1. morfostructurilor Incnoclip2k, paJeogene-neogene, periferice j 2. structurilor diapirice de sare C,inelul dia.piric"'); 3. structurilor centrale de brahianticlinale domuri; 4. depresiuni10
de contact (Făgăraş-Sibiu).
C. lIIauoreginne8 apelor Ireatice din depreslonile şi podişurile extracarpatice din provincia dimatieă est-eurove8I1ă. Vl. l"g,.nw aţelor fre.lice din veslul Dep-esiun" Valalte. Rai o a fi e e at:eloT freatice în condiţiile: 1. piemontului acumulativ inalt, monoclinal, dislocat; 2. cîmpie i
piemontane; 3. dmpiei interne cu cuvertură groasă de loess.
VII"; Regiunea apelor jreatice din estul Depresiunii CîmPiei Române. Rai o a n el ~ apelor freatice in condiţiile 1. pH:montulUl aCllmulativ înalt, n:oDocllDal dislocat j 2. cîmpIeI ţic::t!lontsne; 3. a elmpiei de divagare, 4. a cîmpiei interne cu cuvertură de loess, de grosime variabilă,
VIII Regiunea apelor jreatice din Podişul Moldovei; Raioanel! apelor freatice în condiţiile 1. morfostructurilor tJ(]UJ,l[]( ~(.lLC fIfl ,€n:(Dtatc a l( }( c n t lllcr ~t: (t 'fJ Ş I 1.11][(.1.:]L1, 2. (jnpo JIJla·FablUl, 0. Pic::n:GDtuIUl Covurluiului.
IX. Regiunea apelor jreatice din Podişul Dobrogei,. Rai o a n e le apelor freatice în condiţiile: 1. Icr-lCJ?c::i de Sud 2. Fcdl~ulul laSIJllCei; 3. F c dl~UJUl I.: at adag J 4. Culmii haccEa·Priccţ-an·Cirjelari; 5. Pcdiţului !"ulcea<Na1bant.
CI., - Ari a ape lor f rea tic eal e ci c 1 u 1 u i de 1 evi g are, in condiţiile umidităţii excedentare.
CS - Ari a ape lor f rea tic eal e ci c 1 ului des ali n iza re con tin e n taI ă, în ur.oqlllt t:rridităţii deficitare.
A.pele freatiee uonale: li - apele freatice ale Iuneilor fluviatile; ca - apele freatice in rocile calcaroase, carstificate; ee - apele freatice în conglomerate calcaroase, slab carstificate; dn - apele freatice in dune de nisip, grinduri şi cordoanc:L itorale j du· - de1te uscate conuri de dejecţie ~
 C.IX.2 In raionul Podişului Casimcea deasupra şJsturilor verzi, slab
fisurate, se ivesc o serie de fOrmaţiuni calcaroase de vîrstă jurasică şi o
cuvertură de loess cu structură proluviăJa, .~::l.re conţin unele rezerve de
ape fre~tiCe, mal ales în fundul văilor şi depresiunilor. l;'otabilitatea bună
. o ~uapele ca.rstice. ., A . • ~
A'
C.IX.3 In raionul Pod'tsulU't Babadagulu't, m ana de raspmdue a şlstun-
..)o~ _Y..er,m , · apele, freatice. sî~t slab ~ezyo!tate, :mai ~les ~n sco~rţa d~ alterar~.
Apele freatice din luncl Şl depreslUm smt putermc mmerahzate Şl au dun-
tate ridicată. Domină apele carbonatate.
C.IXA. In raionul Culmii Isaccea-Pricopan-Cîrjelari este slab dez-
voltată scoarţa de alterare, iar rocile. de baz~ fisur~te (crista~in, eruptiv
vechi) nu contin rezerve de ape freatlce conslderablle. Unele lzvoare, mal
de seamă, se ivesc în calcarele triasice (Niculiţel 40 l/s).
C.IX.S. In raionul Podişului N albant (Tulcei) unele rezerve de ape
freatice se întîlnesc la contactul formatiunilor paleozoice inferioare, jura-
sice şi mai ales triasice, cu pătura acopel~itoare de loess, precum şi în fisurile
rocilor de bază care se ivesc sub forma martorilor de eroziune.
în afară de aceste ape "continentale", unele cantităţi de apă dulce se
întîlnesc şi în grindurile din Delta Dunării şi în cordoanele litorale (Chituc),
care acoperă parţial necesităţile locale.
APELE DE ADINCIME SI CONDITIILE LOR DE REPARTIŢIE
TERITORIALĂ ÎN ROMÂNIA
Apele de adîncime cu caracter ascensional sau artezian, au o largă răs­
pîndire în regiunile ;edimentare pericarpatice, af1îndu-se pînă la adîncimi
de cîteva mii de metri, lipsind aproape cu totul în zonele cu roci compacte.
Apele arteziene şi sub arteziene au fost folosite în Cîmpia de Vest şi în
jurul Bucureştiului, pentru alimentarea centrelor urbane încă de la înce-
putul secolului nostru.
• Pe teritoriul tării noastre, în ansamblu, se pot identifica cinci bazine
arteziene-sub arteziene majore (fig. 10) care cantonează ape de adîncime; regi-
unile carpatice sînt considerate drept ca masive hidrogeologice de cumpănă. Ca
atare, Carpaţii se pot considera ca suspendaţi faţă de depresiunile din jur,
avînd rolul de separare între ele. în interiorul lor există însă depresiuni
tectQ.l1ice sau alte structuri care determină prezenţa apelor de adîncime
cu-'caracter ascendent în foi-aje şi chiar arteziene, cum este situaţia de
exemplu, a bazinelor intracarpatice ale Mureşului şi Oltului superior.
Conform principiilor emise de Kamenski, se pot diviza din punct de
vedere hidrochimic si în tara noastră următoarele zone hidrochimice bidi-
mensionale (în adîn~ime 'şi în direcţie orizontală) :
Zona A (cu ape dulci, carbonatate) coincide cu zona de alimentare
a apelor de adîncime. Ea este răspîndită în brîul de bordură a tuturor dep re-
siunilor principale din ţara noastră (Cîmpia de Vest, Bazinul Transilvanie~,
Piemonturile vestice, Piemonturile sudice şi estice, în sud cursul Dunăni
pe sectoare, dar mai ales în aval de Giurgiu). Zona hidrochimică A se întinde
42
LEGENDA
ITIIJ 1 1:·:-:-:·:-:19
~2
E:310
~3 E;jl!
• •
f2ZJ1,< E:312
~5 E31J
bbhl.d6 E3'4-
~7 F---l!5
c=J8 I-~W
25 50km
! I
Fig. 10. Harta raionării apelor de adîncime din România (după P. Marosi, 1. Ujvâri).
Bazine arteziene maiorc: 1. Bazinul Pcricarpatic " II. Bazinul Predobrogean; III. Bazinul Premaritim dobrogean "
IV. Bazinul Transilvan " V. Bazinul Vestic.
Raioanele structurilor marginale, monoclinale de Platformă: 1. Raionul Platformei Ruse, epiroterozoice (Il; II t ) ;
2. Raionul Platformei Moesiene (epihercinice) (It); 3. Raioanele structurilof depresionare, marginale, monoclinale sau
cuprinse parţial în autări orogene alpine: raionul subcarpatic extern (1 3 ) ; raionul neogenului cutat la periferia Bazi-
nului Vestic (V 8)' 4. Raionul structurilor marginale, predominant monoclinale paleogene-miocene ale Bazinului Tran-
silvan (IV 4)' 5. Raioanele formaţiunilor salifere dispuse în structu1'i diapire, ridicate la suprafaţă: raionul diapirelor
Subcarpaţilor externi (15); raionul "inelului structurilor diapire" în Bazinul Transilvan (IV5). 6. Raionul cutelor
brahianticlinale şi a domurilor cu sare tortoniană în fundamentul lor, în zona centrală a Bazinului Transilvan (IVe)·
7. Raioanele depresionare de subsidenţă mezo-cain-ozoică necutate sau slab cutate: raionul fosei pericarpatice actuale
(1,); raionul predobrogean şi a Deltei Dunării (II,); raionul premaritim dobrogean (III,); raionul Bazinului Vestic
(V,).
Alte
oe -
'Imităti de ra ionare : 8. Masive hidrogeologice de cumpănă (cutate, ridicate, acumulări locale de ape captive):
Orogenul Carpatic; MD - Masivul Dobrogean. 9. Bazine arteziene intracarpatice (în limita masivului bidro-
geologic de cumpănă): m - Bazinul Maramureşan; g - Bazinul Giurgeu; ci - Bazinul Ciuc; bt - Bazinul Bîrsei 4
Trei-Scaune; h - Bazinul Haţeg; j - Bazinul Jiului superior; an - Bazinul Almăj-Nera.
Alte semne convenţionale: 10. Limita bazinelor arteziene majore exprimate în relief; 11. Idem exprimată prin relIeful
.
fundamentului cristalin; acoperite de sedimente mai noi; 12. Limitele raioane1or subordonate în cadrul bazinelor
arteziene majore; 13. Idem, limita structurilor platformale; 14. Axa fosei pericarpatice, limita externă a cutărilor orO-
gen; 15. Limita aureolei mofetice în jurul l an ţului vulcanic, intracarpatic; 16. Direcţia de înclinare generală a ori-
zonturilor acvifere captive.
Etajarea hidrochimică gen.eraIă : A. ape potabile, industriale, hidrocarbonatice; B. Ape sulfatate; C. Ape clorurice.
si la suprafată, cuprinzînd toate regiunile amintite, inclusiv zona carpa-
iică, însă ar~ rol diferit în îndulcirea orizonturilor de ape de adîncime.
Zona B (ape dulci şi sulfatate, alcaline sau sărate) se întinde de obicei
sub nivelul A în Piemonturile vestice, Podişul Transilvaniei şi nordul
Podişului Moldovei (ape fosile în sedimente marine).
Zona C sau zona centrală (ape clorurate-sulfatate) reprezintă apele de
mare adîncime, deseori de fundament, spre care se manifestă tendinţă de
migrare a apelor fosile în timp geologic.
Apele zonei A se utilizează pentru alimentări cu apă, iar cele din zonele
B 5i C în scopuri curative.
43
 tllJnş.:dledepresiuni, în bazinele arteziene, sînt difere,:ţiate forma.ţiunile
4§ fu?:J4.ament (marile unităţi structurale) peste :ar~ se afla depus se~lm~nte
mai noi, d~uvertură în care s!Et cantonate maJont.atea.apelo~ d~ admC1~e,
potabile. Ap 'EJe din formaţiunile de fundament smt m maJontate foslle
(zona C).
Bazinul pericarpatic~ ~ce~stă uniţate vas~ă!aflat~ la. est şi .la sud de
?arfa1i îşi are axa admclmtIor maXlme pe hma fosel pencarpabce actuale
v. 19. '10). Scufundarea maximă a fun~amenţului se obs~rvă în dret:tul
cotului carpatic, în zona de vărsare a SuetulUl, unde groslmea depozlte-
lor neogene atinge 9000 m. . . ~ .
Pe flancul estic, fundamentul Platformel Moldovel (1. 1) este alcatUlt
din roci puternic metamorfozate (gnaise) de vîrstă proterozoică c~re s~
continuă de-a lungul unei linii de sudură pe sub avanfosa carpatlcă. Şl
predobrogeană cu diferite regiuni de cutare: la nord cu structogenul alpl~.
la centru cu cel caledonian şi la sud cu cel hercinic. 1~~_z;~rvele d.e apă ~m
fundaw ent si din silurianul acoperitor sînt p.u. ternic mjneralizate (foraJul
de la ""laşi*,' de la adîncimea de 1400 m, a pus în evidenţă ape c1oruro-
'sodîce, ' alcalirte . cu mineralizare pînă la 57-64 g/l). Alţe foraje care ~u
atins silt1rianul la Iaşi (ad. 378-1032 m) au descopent surse putermc
ascensionale, arteziene cu mineralizare mai redusă [9,8-12 gll, c1oruro-
sodic.e(80% N aCI), .pu~er?ic sulfatate, sulf:':1!:oas~ (295 mg/l), 1:Ji<::lr~o~ata~e
alcahneJ, cu un deblt pma la 17-38 m 3 JZ4 ore Şl cu.8 temperatura lelat~v
m
redusă (18-19°C). Apele de adînci e;1e. la. D:înceni (~otoşani) ~onţ:n
FeSO,. Alte complexe acvllere au fost mhlmte .m . ~;reţa_<:,ţcul .~upeno;-, m
eocen şi în neogen (bugloviene-tortonie ~-sarm~ţlene) cu .zona~lţate h:dro-
chimică BC. Forajele de la Rip~~~Ei~ ..:p_Qr9..hol, care au ldentlfl.cat Şl ap~
potabile cu caracter artezia:ii;--a ovedesc prezenţa zonelor A EC m aceasta
parte a platfo;-mei. Spre .sud d~ p~ralel~ oraşul1!i HUyi, fundament~l se
afundă putermc sub depozltele sllunene, lar pe ch!l~,hlţ~spr~ DepreslUue.a
Bl!La.d.llillj>jJl _d~po~it~lepliocene şi cuaternare se lveşte dm nou z?nah-
tatea A BC ; un număr mare de localităţi din valea Bîrladului s~nt a!lme~­
tate din apele arteziene potabile, C.E-!~.. au o duritate redusă (Cnveştl, Ghl-
digeni, Murgen etc.). Orizonturile acvifere cele mai bogate sînt cele levan-
'tine şi daciene (pînă la 150-200 m.ad). . ~
. Flancul sudic al avanfosei carpatice este străjuit de Platforma M oeslan.a
(1.2) (epihercinică) care se scufundă sub depozitele monoclinale ale~De'pre~l­
unii Valahe dinspre Podişul Prebalcanic. Fundamentul. este ~lc.atUlt dm
şisturi cristaline puternic cutate (baicalian, caledonian Şl herclm~). P~ste
acest fundament întîlriim complexul depozitelor hiasice (inferior), ,Juraslce,
ţretacice, eocene,oligocene şi neogene, y~timele (tortonian-pl~isto.ce1!-) ~ng;o­
şîridu-se treptat spre avanfosa carpatlca. Apele de la .man a~mclml smt
în general puternic mineralizate : în schimb depozitele phocene.şl ct;ateln~re
conţin mari cantităţi de ape dulci, sub arteziene dar, ascensona.le .m foraJe.
Astfel, se poate considera ca fiind prezentă zonalitatea hidrochlmlcă A Be.
~ Pe flancul ePicarpatic întîlnim pachete groase de sedimente, ma~ ales n~o-
gene, ale molasei ramei muntoase. Ele sînt puternic cutate, mat ales dla- v
piric, şi conţin cantităţi mari de ape fosile în parte ape de ,zăcamînt, ~e
însoţesc zonele petrolifere. Marea majoritate a apelor de adînclme, putermc
* 1963
44
mineralizate, sînt clorurQ-sodice, btQmurate, \odurate şi puternic ascensori-
ale în foraj e (fig.- '10). . .... .
Avanfosa carpatică a fost c,Qhn.atată în neogen mai ales cu sedimente
fuvio-marine şi fluvio-Iaustre aduse, în special de rîurile carparice. După
studiile efectuate de E. Liteanu, în incinta Cîmpiei Române, colmatarea
s-a produs din două direcţii: atît dinspre Carpaţi, cît şi dinspre Podişul
Prebalcanic. Această situaţie s-a menţinut pînă la sfîrşitul pleistocenului
(R.iss-Wiirm) cînd se definitivează şi cursul inferior actual al Dunării.
Astfel, spre axa avanfosei depozitele pliocen-cuaternare şi mai ales cele
villafranchiene îşi schimbă granulometria de la psamite la psefite.
Cele dinspre Cargaţi (depozitele de Cîndeşti) avînd structură torenţială
sînt dispuse monodinal deasupra structurilor de molasă, fiind reprezentate
prin pietrişuri şi nisipuri; spre zona de "stingere" a energiei rîurilor, adică
spre axa depresiunii, compoziţia lor se modifică treptat. Apele de adînci-
me din aceste structuri sînt potabile şi puternic ascensionale, arteziene,
la contactul cu Cîmpia Română. Depozitele cuateniare de Frăteşti, provenite
dinspre Podişul Prebalcanic, sînt reprezentate de nisipuri grosiere şi pietri-
şuri care se transformă şi ele spre nord, spre axă, în psefite-pelite. La con-
tactul celor două arii de colmatare s-a format un adevărat "ecran hidro-
geologic" compus, în sudul avanfosei, mai ales din argile, lipsite în bună
parte de ape de adîncime exploatabile.
Alimentarea apelor de adîncime din Depresiunea Valahă provine, în
special, dinspre Carpaţi, dar nu este exclusă o alimentare nici dinspre Dunăre,
mai ales în cazul depozitelor pre-villafranchiene, avînd în vedere inclina-
ţia stratelor de adîncime dinspre Dunăre spre centrul avanfosei. Preaplinul
orizontului superior din depozitele pliocen-pleistocene, din care se alimen-
tează izvoarele din malul stîng al Dllllării provine din nord şi din infil-
traţii locale, în cîmpie. Pierderile din Dunăre sînt posibile îndeosebi în
dreptul bălţilor Dunării, unde şi nivelul apelor freatice se adînceşte
mult (zona Feteşti). în orice caz după terminarea colmatării Depresiunii
Valahe şi definitivarea suprafeţei cîmpiei, cu cădere superficială neîntre-
ruptă spre Dunăre, se iveşte posibilitatea unei circulaţii în dublu sens:
apele freatice cu cădere neîntreruptă spre Dunăre şi o circulaţie opusă
apelor de adîncime dinspre Dunăre spre avanfosă. Problema necesită
încă studii.
~ Bazinul artezian predobrogean (II. 1. şi II. 7) se dezvoltă, mai ales, la
nord de Dobrogea. El este separat în adîncime (300-600 m) de promontoriul
cristalin de tip dobrogean dintre Frumuşiţa-Smîrdan. în fundament sînt
prezente depozitele jurasice cu ape mineralizate, însă în complexul neogen
(la Bolgrad-U.R.S.S. peste titonic urmează sarmaţianul) se întîlnesc ape
potabile puternic ascensionale (82).
Bazinul artezian premq.ritim (III. 7) . Fundamentul sudului Dobrogei
S .este format din şisturi cristaline, cutate în caledonian. Formaţiunile jura-
sice şi cele cretacice formează zona d e cump ă nă spre Depresiunea Valahă.
La est de cumpănă însă atît fundam~l1tul cît ş i depozitele jurasice şi cre-
taci ce au o cădere bruscă r" pre ţărmL11 Mirii Negre, ceea ce duce la ivirea
unor rezerve bogate de ape carstice pe linia Pietrenii-De1eni-Plopu Mare-
Medgidia. în forajele de la Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, 1,'oprai-
sar etc., care au săpat pînă la adîncimea de 350 m, s-au Întîlnit ape puter-
nic ascensionale, carbonatate cu temperaturi în jur de 20-28°C, uşor sulfu-
45
 6
roase. Un foraj execut at la Manga lia a dat la iveală şi ape de
"'"'<trtezie,ţl~ , c1oruro-sodice, iodura te, bromu rate şi sulfuro ase.
zăcămînt,
- 'Bazin ul 'â"rtezian transil van (IV. 4. ; IV. 5; IV. 6) are o structu ţ" ,
neomogenă. Funda mentu l lui este format în cea mai mare parte rădintr-u foarte
-N~~~~~ ~~~~~~ ~~~~~ ~~~~
n
masiv intern hercini c nerege nerat, margin ile sale contin uîndu-
fosa Transcarpatică cu fundam ent regene rat (97) :/ Apele din se şi spre ,~~~~~~~, ,nHmCl.Uill~ffiJ. ,~~~~~. J][].~~,~
nu sînt încă cunosc ute, probab il ele coincid cu cele observ ate în fundam ent ;JlesJJdsjpJo/!JflJ?S lJflQ';8JO';P"/ ap alejej/fls
fundam entul e!s JJes JpJOjdA!SEW J0!JIU/wF;J?Z fS CJseOJflj/flS
.' Platfor mei Moldo venest i. \ eJJeOjIlJ/ l/,lJd djeWJOj
'! Etajul superio r este' alcătuit din depozi te pale~gene, peste care r" '
se""află
eJJJpOse U1 / Jde flJ II/n/OJ(f
dleJ?S ;;ăe n:J ,lUnj5Jl:!
orizon tul de sare, depozi tele tortoni ene, sarmaţiene şi în sudul
cele pliocen e. în interio rul bazinu lui se individualizează raionu bazinul ~i
l monocl~­
nal margin al vestic (IV. 4) cu ape artezie ne (Huedi n), subarte ziene, o
nale (Cluj, Jibou) , cu ape putern ic minera lizate (BC), nepota ascensi -
bile, uneori
cu urme de hidroc arburi ; raiomt l diaPiric margin al (IV. 5) cu ape
nale putern ic c1oruro-sodice şi raionu l central al cutelor în ascensio-
brahianticli-
nale (IV. 6) cu ape de zăcămînt ascens ionale în foraie (B azna
, S
putern ic minera lizate, c1oruro-sodice, sulfata te, bromu rate, iodura ărmaş),
te (mine-
ralizar e 50-10 0 g/l). Aceste rezerve pot fi folosit e cu succes
pentru sco-
puri balnea re.
Bazinu l artezian vestic (V. 7). Funda mentu l Cîmpiei de Vest reprezi
de asemen ea, un masiv intern putern ic fractur at, care ia contac ntă,
muntoasă printr- o serie de depres iuni intram ontane (Borod, Beiuş,t cu zona
Mureş, Mehad ia). Pelini a fraaţurilor, la adîncim i variate , se ivesc înZarand ,
I

I
sedime ntelor recime ntate ape' termal e (Carei, Oradea la adîncim etajul
200'0 m, terme de 40-80 °), care apar şi la suprafaţă la Băile ,,1 i de 800-
Felix şi duce la formar ea unor mofete (Ouari, Zalnoc , Tămăşe Mai" şi 1f
ni, Tinca,
Lipova , Buziaş).
Etajul superi or este consti tuit din depozi te gresoa se triasice ,"
orizon turi
calcaro ase jurasic e, orizon turi gresoa se cretaci ce inferioare~
şi pachet e
groa::ie de depozi te pliocen -pleist ocene. Marea majori tate a apelor
artezie ne
exploa tabile se întîlneşte la adîncim i de 250-4 00 m în nisipu
ri şi pietri-
şllripanoniene, cu alimen tare dinspr e Carpaţi. Cuater narul se
o structură în genera l torenţială, cu litolog ie variată, cu stratur disting e cu
i acvifer e de
extells iune relativ mică. De exemp lu, la Arad (pe conul
pînă la adînci mea de 424 m au fost întîlni te 12 orizon turi acviferMureşu lui)
e ascensi-
onale. Pleisto cenul mediu conţine ape artezie ne în cantităţi
mai mari,
mai ales la sud de Mureş.
Apele artezie ne din Cîmpia de Vest se exploatează intens pentru
meiita rea unor oraşe şi a numer oase localităţi cum sînt: Satu Mare, ali-
Diosig,
Zalău, Oradea , Salont a, Ineu, Arad, Timişoara etc.
M asivele hidrogeologice de cumpănă au fost identif icate în Carpaţ
i (OC)
şi în Dobro gea de Nord (MD).
In Carpaţi, structu ra litologică yariată nu asigură dezvol tarea unor
deoseb ite de ape de adîncim e. In regiun ile şisturilor cristal resurse
ine şi erup-
tive ele pot apărea pe unele falii în mod izolat. Rezerv e mai mari
în structu rile sinc1inale ale cuvert urii sedime ntare, în mezoz oicul pot exista
calcaro s
sau conglo merati c, în f1işul cretaci c-paleo gen etc., însă ele nu
au fost deo-
camdată studia te şi folosite .
Dobrogea de Nord este lipsită, de asemen ea, de ape de adîncim e
cu resurse
însemn ate. Ele se întîlne sc totuşi la nord de bazinu l Babad "- ,
agului , mai

46
ales în ca1carele triasice carstificate. Aici s-au întîlnit în foraje unele orizon-
turi cu ape ascensionale, aproape arteziene cu d~bite mari (1-5 l/s). Alte
rezerve au fo;t id~ntificate în zona ca1carelor cretacice din 1 bazinul
Babadagului (Ceamurlia, Babadag), cu debite mai mici.
în fine, urmează să mai subliniem resursele importante de ape de adînci-
me din bazin ele arteziene ,intttacarpatice (fig. 10). Aceste depresiuni s-au
format în 'efape diferite, conţin roci "de vîrste diferite, însă marea majori-
tate a rezervelor de apă se întîlneşte în depozitele pliocen-cuaternare cu
structuri torenţiale încrucişate, cu ,~ebite foarte variabile. în bazinele
cu 'sedimente marine (Petroşani, Mehadia, Maramureş) s-au întîlnit la
nivele inferioare şi ape de zăcămînt, cu mineralizare ridicată (sulfatate,
clorurate). Orizonturile acvifere din aria mofetică a Carpaţilor Orientali
sînt supuse local influenţei mofetelor, conţinînd unele cantităţi de CO 2
(de exemplu Sîncrăieni).
APELE MINERALE
Existenţa apelor minerale pe teritoriul patriei noastre reprezintă o bogăţie
de seamă pe care rar o întilnimîn alte ţări. Pe ,o suprafaţă destul de
restrînsă, în comparaţie cu a altor state europene sau din alte continente,
apare o varietate mare de tipuri de mineralizare, cu compoziţie chimică,
termalitate, conţinut în gaze, radioactivitate diferită. în prezent funcţionează
circa 140 de staţiuni balneo-climaterice, în majoritate bine amenajate, cu con-
trol şi indrumare medicală, în cadrul cărora'a pele minerale de origine subterană
se folosesc cu succes în tratarea unei game foarte variate de boli cronice.
Numărul izv<?a~or m.ine;ale cunoscuţe est~ însă~ult mai mare (~e cunosc
peste 2000), la~ reglUlllle cu ape fostle, pnn foraJe, s~ poate obţllle prac-
tic un numar nelimitat de izvoare cU ape cloruro-sodlce, sulfatate, mag-
neziene cu conţinut în iod, qrom etc. i @ (tabelul 1). La sud şi la est toate rîurile principale se varsă direct în Dunăre,
Pînă în prezent au fost elaborate numeroase 1!arţi .9.e raionare a apelor
minerale. Noi prezentăm în fig. 11 o hartă întocmită de A. Pricăjan, care
oglindeşte condiţiile hidrogeologice, geochimice, de ivire a gazelor, în mod
genetic. . ~ ~ A ~' .. • ~
Ca explicaţie la hartă ~enţlOnam, ca III reglUlllle sedlmen~are ~omma
apele sărate simple (zonele <n-a:pirice), cel~ complexe. (~pe fostle) ş\t,.ap~le
sulfatate şi sulJu!,oase (depozite de gips, dlzolvarea pmtelor). ţn reglUlllle
de munte domină apele feruginoase, carbonatate (feroase), calclce, magne-
ziene, uneori arsenicoase, "deseori cU conţinl1t în CO l (în aria m:)fetică) şi
de H 2 S în aria de solfatară (deseori cU conţinj~t de C)).
Apele termale se ivescye liniil~ de f~lie din vcs~ul ţirii (~iile I;Ier~ulane,
Călacea-Vaţa-Moneasa-Tmca-Feltx, C~lan-Geo.aglU) sa;:t lll, reţlulllle .ct;
gradienţi geotermici ridicaţi în eruphv (Tophţa) sau l.n C1tupta Veshca
(lîngă Oradea, de la adîncim~a ~e circq., ~8.00 m. adînctme ..ap~ .;U 90°C).
Ape radio active apar în reglu~lle cu r~cl ~n~.rus.;.ve .(Ml1;lţl~ Gl~~U), erup-
tive (Tuşnad, Turia, Sîntimbru ClUC) sau pe hn11 de fala admcl (Balle Hercu-
Iane).
CAPITOLUL IV
Reteaua rîurilor şi sursele ei de alimentare
Teritoriul României este brăzdat de o reţea deasă de cursuri fluviatile
care are o densitate medie de 0,5 km/km 2 , calculată pe hărţi la scara
1 : 200 000. Dacă s-ar însuma lungimea tuturor rîurilor şi pîraielor, s-ar
ajunge la o cifră totală de 118 000 km, adică dacă le-am pune cap la cap
am reuşi să înconjurăm pămîntul de aproape 3 ori pe linia ecuatorului.
în această lungime însă nu este cuprinsă reţeaua deasă a cursurilor cu
scurgere intermitentă, torenţială, care reprezintă încă cel puţin o treime
din lungimea menţionată.
Marea majoritate a rîurilor se înmănunchează, îndreptîndu-şi cursurile
spre Dunăre, prin intermediul căreia "sfîrşesc" în Marea Neagră. în afara
Dunării numai cîteva pîraie din Dobrogea îşi varsă apele direct în mare.
Rîurile din nord-vestul ţării sînt drenate spre Dunăre de Tisa în care,
de pe teritoriul ţării noastre, se varsă Vişeu, Iza, Săpînţa, Turul, Someşul,
Crasna, sistemele Crişurilor (inclusiv Barcăul), Mureşul şi Bega. Bazinul
hidrografic al Tisei se extinde, pe o suprafaţă totală de 71 436 km2
bazinul lor însumînd 150 234 km2 (Timiş, Caraş, Nera, Cerna, Jiul, Oltul,
Vedea, Argeşul, Ialomiţa, Siretul şi- Prutul). Bazinele rîurilor din Dobro-
gea care se varsă direct în Marea Neagră, reprezintă abia 4867 km2 • Tot-
odată, în bazinul inferior al Dunării se individualizează şi o serie de teri-
torii semiendoreice subreice cU o suprafaţă totală de 6545 km2 (tabelul 1).
îri funcţie de poziţia lor geografică, V. Mihăilescu împarte sistemele
fluviatile din ţara noastră în cinci grupe: A. Grupa vestică (afluenţii direcţi
... ai Tisei) ; B. Grupa sud-vestică (rîurile din Banat) ; C. Grupa sudică (între
, ce
t. . Cerna şi Siret) ; D. Grupa estică (Siret şi Prut) şi E. Grupa rîurilor din
Dobrogea.
Densitatea reţelei de rîuri. Densitatea variază între limite largi în funcţie
de condiţiile în care au luat naştere văile lor. Privite sub aspectul legii
zonalităţii naturale se poate observa că densitatea este ridicată în regiunile
care au o energie de relief mai mare şi care s-au aflat perioade îndelun-
gate sub influenţa unei climat umed cu o scurgere bogată a rîurilor.
Ca regulă generală se poate observa atît o zonalitate verticală a densităţii,
cît şi o scădere a valorilor medii, de la vest la est, în raport cu scăderea
umidităţii în acest sens.
49
TABELUL 1

Date privitoare la lungimea şi suprafaţa bazinelor de recepţie

ale riurilor diu România.

Lungimea cursului Suprafaţa bazinului

principal (km) (kmp)
Bazinul Rîul Obs.
principal Pe terit.
Pe terit.\ totală totală1
R.S.R. R.S.R.
\

Vişeul 80,0 - 1606,0 -

Iza 83,0 - 1303,0 -
Tisa" Turul 66,0 154,0 1 008,0 1358 (Vărs a re pe
,. terit. R. P .U.)
Someşul 345,0 418,4 15 217,0 15266 "
Crasna 141,7 194,4 2000,0 3686 "
Barcău 118,0 195,6 1 979,0 6 095 ~ "
Crişul Repede 148,0 207,3 2425,0 9119 "
Crişul Negru 144,1 167,7 4476,0 4645 "
Crişul Alb 238,0 248,0 3957,0 4275 "
Mureşul 718,5 766,0 27919,0 29767 "
Bega 168,6 254,8 2241,0 5566 (Vărsare pe
terit.
R.S.F.L)

Timişul 241,2 339,7 5248,0 10352 Vărsare pe

terit.R.S.F.I.
Caraşul" 84,9 128,0 1 1113,0 1 705 "
Nera 131,2 - 13. 2,0 -
Cerna a 84,9 - 1433,0 -
Jiul 348,6 - 10 469,0 -
Dun ărea' Oltul
Vedea
698,8
242,7
-- 24300,0
5364,0
-
-
Argeşul 339,6 - 12681,0 -
Ialomiţa 414,0 - 8873 -
. Siretul 592,5 726,0 42354,0 44014 (izv. U.R.S.S)
Prutul 704,0 952,9 10,970,0 28396 "

Marea
I Taiţa
I Teliţa
46,8
40,5
-
-
383,7
280,2
-
-
Neagră'
I Casimcea 58,5 - 755,5 -

Teritorii Interfluviale:
semiendo- Rm. Sărat-Buzău; - - 821
reice prin- I Buzău-Călmăţui ; - - 1264
cipale 2455
I Călmăţui-Ialomiţa;
Ialomiţa-Dunăre.
-
-
-
- 1 796
I
1 în această coloană se indică lungimea şi suprafaţa total ă a bazinelor de recep ţie ale rîurilor care, in pa tte~
se găsesc In afara RoS.R.
• Suprafaţa drenată de afluenţii Tisei din RoS.R. 71 436 km'
• Suprafaţa drenată de afluenţii direcţ i ai Dunării 150234 km'
• Suprafaţa aferentă direct Mării Negre 4867 km'
Suprafaţa totală a teritoriilor semiendoreice 6 545 km'
Alte suprafeţe (Delta+Razelm etc.) 4420 km'
 în ansamblu densitatea reţelei fluviatile este mai ridicată în mtlnţi,_
unde ea variază între Q"Q. şi- 1,2 km/km2 • Cele mai mari densităţi Sft intî!- LEGENDA
nesc la altitudinile de 1200-1400 m, în ~oiia unde alimentarea iPluvială a 1:,, :,10.0
rîurilor este cea mai abundentă. Peste 1600-1800 m, unde începe dominarea 1~=::=.::jo.O-o.l .,
ahtiientării nivale de altitudine şi tinde se accentuează procesele de dez-
[,WWo,J ..
"-agregare fizică, densitate'ă înc~pe să scadă, atingînd valori minime la nive-
~o,Ja5 .. _
lul circurilor glaciale (în jur de 0,4-0,7 kmjkm2). Scăderea densităţii reţe­
h!f'"fluviatile în zonele alpine se datoreşte: perioadei îndelungate de îngheţ ~a5W"
{6-7 luni pe an), prezenţei circurilor şi văilor glaciare, datorită cărora pe
suprafeţe mari se dezvoltă numai cursul principal al rîului, cît şi "efec-
tului cumpenei de apă", unde se resimte lipsa unei reţele de rîuri cu scur-
_0.
[]]lIllllll]]a7~ 0.9 ..
9 1,1 ..

gere permanentă. Pătura de zăpadă, care se menţine 7-8 luni pe an, are
un rol protector asupra reliefului, scurgerea provenită din topirea ei fiind
de intensitate mică.
în zonele mai joase, considerate subalpine, se îngroaşă în mod sensibil
pătura depozitelor de versant, iar ploile bogate contribuie la o fragmen-
tare intensă a reliefului. Scoarţa de alterare şi fisurile rocilor de bază conţin
ape fr~atice din abundenţă care asigură o alimentare subterană permanentă
chiar şi rîurilor mici. La nivelul piemonturilor se formează o reţea fluvia-
tilă deasă, însă din cauza rocilor elastice, puternic permeabile, apele se
infiltrează spre adîncimi mari, nereuşind să alimenteze rîurile în timpul
secete1or,..,în Piemontul Getic şi în Piemonturile vestice' în urma acestei
situaţii se dezvoltă o reţea fluviatilă deasă, dar cu scurgere intermitentă
(cu o densitate în jur de 0,3-0,7 kmjkm 2). T5
!
o 75 JOţ560 75km
: !! ,

În Podişul Transilvaniei unde umiditatea şi energi~ reliefului este în
general mai mare, densitatea reţelei fluviatile este mai ridicată decît în
Podişul Moldovei chiar în condiţiile unei vîrste continentale asemănătoare.
în timp ce în primul caz valorile dominante sînt în jur de 0,5-0,7 kmjkm2 •
în cel de al doilea densitatea este între 0,3 şi 0,5 kmjkm 2 (fig. 13).
în Cîmpia Română limita teritoriilor cu o densitate sub 0,3 kmjkm2
coincide, în linii mari, cu aria extinderii depozitelor cuaternare reprezen-
tate, mai ales, de pătura de loess şi dep,o zite fluviatile. Deşi bilanţul hidro-
logic al acestor teritorii marchează o umiditate mai bogată în comparaţie
cu regiunile de podiş ale Moldovei, valorile densităţii rămîn totuşi mai
mici. Aceasta este o urmare a diferenţei mici de nivel ce există între supra-
faţa generală a Cîmpiei Române şi baza sa de eroziune - Dunărea. Aşa
se poate explica caracterul intact din punctul de vedere al eroziunii li ni-
are a Bărăganului de sud, şi în general al regiunilor cu crovuri, în care domi-
nă procesele hidrologice pe "verticală" (infi1traţii, evaporaţie). Totodată
însă trebuie să facem o precizare: prezenţa acestor teritorii cu izodensa
"O" se află în condiţiile elimei de stepă, unde evaporabilitatea depăşeşte
de aproape două ori cantitatea precipitaţiilor; această situaţie continuă
probabil încă din timpul formării loessului.
Densitatea reţelei de rîuri este mai ridicată în Cîmpia de Vest decît în
Cîmpia Română. Această diferenţă provine pe de o parte din umiditatea
mai ridicată, iar pe de altă parte datorită apelor freatice, care alimentează
mai bogat reţeaua locală, precum şi naturii morfo-genetice specifice: exten-
siunea mare a cîmpiilor de divagare. Valorile sub 0,3 kmjkm2 sînt carâcte-
ristice numai unei fîşii înguste din zona graniţei de vest a ţării, în rest
ridicîndu-se pînă la 0,5-0,7 kmjkm2 •
Fig. 13. Densitatea reţelei de rîuri şi dinamica repartiţiei ei teritoriale în România (după 1. Ujvari.,
F. Dumbravă).
Abateri de la această zonalitate se observă în regiunile cu condiţii geo-
logice locale specifice (carst, piEmont) şi de structură locală specifică a
reţelei hidrografice (pieţe de apă, convergenţe, divergenţe etc.). Astfel,
după eum este de aşteptat, în regiunile carstice cursuri de ape superfici-
alese organizează mai rar, majoritatea scurgerii formîndu-se pe cale sub-
terană. Deşi densitatea din jurul masivelor calcaroase atinge 0,6-0,8
kmjkm 2 , în interiorul acestora ea scade pînă la 0,3-0,6 kmjkm 2 , ceea ce
se poate urmări în carstul munţilor Pădurea Craiului, Bihorului, carstul
Caraşului, Bedeleu, Mehedinţi etc. În sudul Dobrogei unde ariditatea
elimei este accentuată, cursurile de rîuri lipsesc cu totul (cele permanente
sau semipermanente).
Densităţi ridicate pot fi sesizate în zonele de ivi re a apelor subterane
la extremităţile piemonturilor, glacisurilor, cum este de exemplu valoarea
maximă de 1,4 kmjkm 2 de la poalele nordice ale Munţilor Făgăraş (lunca
din stînga Oltului), din Ţara BÎIsei (0,9-1,1) etc.
Desigur, o caracterizare mai aprofundată a densităţii reţelei fluviatile
se va putea face atunci cînd se va analiza, în detaliu, densitatea reţelei fluvia-
tile cu scurgere permanentă şi temporară. Aceasta însă va deveni posi-
bilă numai după o cartare hidrografică detaliată a ţării.
Profilurile longitudinal.. al.. }'Îuriler. :N ajoritatea rîurilor importante
din ţara noastră îşi au obîrşia în regiunile carpatice. Pantele acestor rîuri
care sînt mari în cursul lor superior (pînă la 300 mjkm), scad treptat înspre

52 53
 zonele piemontane (pînă la 5-10 mfkm). Aceste sectoare fIuviatile se
deosebesc între ele prin acţiune de eroziune liniară accentuată. Spre cîmpii,
panta rîurilor scade de la 0,5 la 1,0 mfkm, ceea ce determină aluvionarea
albiilor şi formarea meandrelor simple şi complexe.
l\IfI Examinînd caracterul profilurilor longitudinale ale rîurilor din diferitele
părţi ale ţării, se pot deosebi 9.()uă tilluri .de ..bază. profilurile normale,
fără rupturi de pantă mai esenţiale: şF6projilurile longitudinale în trepte.
Profil urile fără rupturi de pantă se apropie, prin natura lor, de profiurile
în 'echilibru relativ, avînd o alură parabolică (fig: 14). ,P antele acestor
rîuri scad. treptat spre confluenţă. Asemenea profiluri le au rîurile care stră­
bat regiuni cu o structură petrografică relativ uniformă, cum sînt Someşul
Mare, Almaşul, Agrijul, Sălajul, C)asna, Tîrnavele, Crişul Negru, Crişul
Alb, Ti:i:nişul, Motrul şi toate rîurile . care îşi au-originea- 'din direcţia creste-
lor Carpaţilor Meridionali ' şi rîurile din Moldova. în lungul acestor rîuri
se întîlnesc repţ!zişuri locale, însă acestea nu apar ca elemente dominante
ale profilurilor longitudinale. " de unele" alunecări de teren sau baraje artificiale existente din timpurile
Rîuri cu profiluri longitudinale în 'trepte, deci cu rupturi de pantă, se
formează în cazul văilor transversale (antecedente, epigenetice), a străbaterii
uţ10r formaţiuni mai rezistente la eroziune, în lungul văilor glaciare, şi a
pragurilor tectonice şi de baraj de alunecare. Aceste rupturi pot avea un
ritm foarte diferit de evoluţie şi dimensiuni.
Rîurile cu văi transversale formate în majoritatea lor prin captări fluviatile
sau prin antecedenţă, trec dintr-o regiune cu roci sedimentare în alta prin
rocile de bază cristaline, eruptive, calcaroase, gresii rezistente la eroziune,
specifice lanţului carpatic. Una dintre rupturile de pantă antecedente,
m alt.
2800
2600
2400
2200 il
2'000 li
800 ~
II
600
II
grandioase este defileul Dunării, în care cat ar actele şi "cazanele" sînt
elementele. dominante. Rupturi de pantă importante se întîlnesc, de ase-
menea, în defileele Mureşului superior, Oltului la Tuşnad, Racoş, Turnu
Roşu, JiulUi (Lainici), Buzăului superior,Crişului Repede superior etc.
Un exemplu clasic de formare a profilurilor în trepte, datorită diferenţei
de duritate a rocilor de bază, îl putem da pe cel al Someşului Cald care
între Beliş şi Lăpusteşti traversează masivul granitic al Gi1ăului cu pante
ce depăşesc 50 mfkm. .
Profiluri în trepte, cauzate de eroziunea glaciară, sînt foarte răspîndite
în zonele alpi ne ale munţilor Rodnei, Făgăraş, Parîng şi Retezat, unde
pe treptele glaciare se instalează uneori "şi lacuri, iar în aval de acestea
se formează cascade de zeci de metri înălţime (cascada Bîlea, cascada
Şerbotei etc.).
Trepte se mai pot întîlni şi în lungul cursurilor de apă din Cîmpia
Transilvaniei şi Podişul Moldovei, unde ruptura de pantă este cauzată
istorice, tăiate 'd e cursurile fluviatile. Ele au importanţă pentru agricul-
tură, deoarece în amonte de aceste trepte se formează zone înmlăştinite,
uşor inundabile, care se drenează artificial.
Din fig. 14, reiese că rîurile de pe versanţii estici ai Carpaţilor Orien-
tali, care curg aproape paralel cu direcţia crestelor montane, au şi cursurile
cele mai înalte (ca poziţie generală). Dintre acestea se distinge cursul
Bistriţei, care pare să formeze "axa cursurilor înalte" în Carpaţii Orien-
tali. Rîurile care şi-au format cursuri perpendiculare pe crestele carpatice,
au căderi mari în sectorul lor superior şi sînt mai echilibrate apoi în
sectoarele piemontane şi de cîmpie (Argeşul, Ialomiţa, afluenţii Oltului
şi Jiului inferior, afluenţii Mureşului inferior etc.).
IL E G lE N DIA Sursele de alimentare ale rîurilor. Rîurile din ţara noastră sînt alimen-
-----ViŞl!ul (L:,j{)km) tate de apele rezultate de pe urma toPirii zăpezilor, din ploi (elementele
.1
-·-·-·-·Somqvl M3~ şi Someş (l=J45,9hn scurgerii superficiale) şi din apele subterane. Topirea zăpezilor determină
............... Mureşul (L=7J8,5 km) apariţia perioadei apelor mari de primăvară, fază deosebit de importantă
--limişul (L:241,2 km) pentru regimul majorităţii rîurilor; apele mari rezultate din topirea zăpezi-
--JilJl (L=J4E,6 km)
-··-··_··Oltvl (L=fi.'J8,tJ km) /t~co. ~I;, ';
----.Argeşul (L:JJ8.6km)
><-.-.-.Ialomita (L= 414,0 km)
GVW

.m
;,V
J1.JfJ0 _ .. _ .. - TroflJşul (L=144 km)
Î~
J200 ~
.~nn
- - - -Bistriţa (L=27Mkm) '"UU

~\. .·x·x·x •••• Bir/adlJl (L =246, 9 km) 'A') r~~

.,
wnn
J000
800 l~~
i~\, ...... ~---
.... ------ -- --- ,.,""
,'-uv
Il ~
~. ~
.\'~~
~. 1nt7n
".

~ -.'_.-
600 ....
::::":.::.
liIlfL
N

.... ~ r--~
..

~ ~ ~~.".;'
.'""'"'-:. -----1-_-
r----
~:~;~;
--- --- ----
O""
ouv
I ~
il.

~ ~ mlD b
. !:~.?~~: =~,:;~,' 1-_-
---
"nn

,- .
ClUV
200
1\ ~~
·...·~·' ...... IC. )(· ..·1[·.·.·11.• ... . '..
''1('111')1'.'1(':1(
, , , , '- ,',
~;"" . 1<""
il
o 10 20 30 50 60 70 8IJ 90 100 on
~uv
~ I\~
Fig. 15. Relaţia ponderii alimentării din zăpezi, din scur-
100 %difl lungimea tot31ă gerea superficială, '"cu altitudinea in România (Z = f(Rm), O Î\ r\
Fig. 14. Profilurile longitudinale ale rîurilor principale din România (I.Ujvari) . . (I.Ujvâri). 1, t f],) ?4 f] ~ {; 60 ~ /)0,- %

54 55
 LEGENDA
_
Zs >BO%S'10-J5'ib
Nival moderat
, Alimentare subterană
moderată
~ZS=1i/}-80% S=ftJ-J5"/a
%tv;;;gi~':;,alubteran3
moderată
~ ls=40~50'l'a S- 70-35%
~ Plllvlo-nival
Alimentare subterană
moderattJ
tpz;s·j• Zs=30-4O% S=10-35%
{'Iuvial moderat
Alimeqlare subterană
a moderată
superfic.

o 25 50 7S fOOkm
R. Fig. 17. Schema procentaj ului alimentării subterane a apelor subterane din România
" f , ; ,

Fig. 16. Schema răspîndirii tipurilor de alimentare a rîurilor din România (I. Ujvarl).
lor sînt asociate adeseori şi cu viiturile provenite din ploi. Alimentarea
pluvială este caracteristică, mai ales, în lunile mai-iulie cînd în regiunile
joase se produce perioada viiturilor de la încetutul verii şi concomitent
în munţi apele mari pluvio-nivale de vară. Alimentarea subterană are un
rol esenţial în timpul lipsei scurgerii superficiale. Fără existenţa ei rîurile
seacă în perioadele apelor mici de iarnă şi de vară-toamnă.
.. Sursele de alimentare superficială, care reprezintă 60-80% din scurgerea
totală fluviatilă pe teritoriul ţării noastre, au o compoziţie variabilă pe
teritoriu în ceea ce priveşte raportul dintre sursele de bază: " zăpada topită
şi ploile. La altitudini mari, în zona alpină, circa 50-75%; din precipi-
taţii1e anuale , revin zăpezilor. Este hormal, deci, ca aici şf scurgerea să
fie 'a.limentată în aceeaşi măsură.
O etată cu scăderea altitudinii se produce însă o serioasă distanţare
între tipul de nivozitate al precipitaţiilor şi tipul de nivozitate al scurg~rii
fluviatile din cauza producerii unor pierderi tot mai accentuate a plOllor
căzute la evapo-transpiraţie. în regiunile de cîmpie scurgerea de vară
este mai mică decît cea de iarnă, provenită mai ales din topirea zăpezii.
în anul 1957, în urma unor studii minuţioase, a fost identificată şi o
zonă inferioară, aridă, a dominării tipului de alimentare nivală a .rîurilor,
deşi în cîmpii circa 80-85% din precipitaţii cad sub formă d~ pl?ale. (2~1!:
între cele două extremităţi, pe cea mai mare parte a tentonulu~ ţarll
domină alimentarea pluvio-nivală şi chiar cea pluvială moderată. (v. flg. 16).
Această zonalitate interesantă, evidenţiată pentru prima dată în ţara
noastră (241) prin date hidrometrice concrete ne-au îndre:ptăţit să .sep~­
răm o zonă de atrofiere a alimentării superficiale, faţă de hpul de mvozl-
: , t;t
(I. Ujvari).
,;~i1 .
tate al precipitaţiilor, unde diferenţa de/niv~zitate depăşeşte 30-35%. La
altitudini mari desigur că apare izotrofia de nivozitate (abateri sub 10%),
iar Între ele zona de nivozitate heterotrofă (abateri între .10-3?%). .
Este evident, că o dată cu atrofierea scurgerii creşte lllstabllltatea el
(influenţa pierderilor), scade scurgerea _superficială, coefici~ntul ~e sc~rgere
se reduce, deci se reduc in general rezervele de apă. Deslgu~, lI?- reglUnea
de cîmpie pierderile mari ale precipitaţiilor prin evap?-transplraţ~e se dato-
resc şi reliefului slab fragmentat unde o scurgere mal abund~nta s~ po.ate
forma numai in timpul apelor mari de primăvară, cînd toplre~ zapezllor
întîlneşte un sol puternic imbibat cu apă. După cercetările eXlst~nte AS-:~
stabilit că în timpul verii se pierd minimum 10-15 mm de ploaie, pllla
ce solul se saturează şi poate porni scurgerea superficială.
în ţara noastră domină, în general, tipul de alim~nta;e. supefficial~
pluvio-nivală (alimentare a din zăpezi 40-50% între alhtudlmle de 30~ ŞI
1600 m) şi cele nivo-pluviale (aIimentarea din zăpezi 50-60%). sau mval
moderat (alimentare din zăpezi 60-80%) în regiunile de cîmple, în con-
diţii atrofe şi în munţii înalţi în condiţii izotrofe. La nord. de Trotu~
unde se resimte regimul podolic al precipitaţiilor cu două maXlme de :V~.ra
în iunie şi august şi cu ploi torenţiale deosebit de intense, în condlţllle
reliefului puternic fragmentat, apare şi tipul Pluvial modera.t (alimen.tare~
din zăpezi 30-40%). Acest tip de alimentare este ca.ractenshc POdlŞU~Ul
Bîrladului, Carpaţilor Orientali (versanţii estici), zonel premontane sudlce
şi nordice ale Carpaţilor Meridionali.J
Alimentarea subterană participă= la
scurgerea medie anuală în jur de
30%. Totuşi, ea este mai redusă în regiunile secetoase, de cîmpie, ~nde
deseori devine săracă (sub 15%) şi în Piemontul Getic în cazul pîraielor

57
:autohtone, intermitente, din cauza in!!ltgJiilor puţernice. Este singura CAPITOLUL V
sursă de alimentare pentru reţeâua- hidrografică majoră în Bătăgan, unde
. dinspre teritoriile semiend6reice scurgerea superf~cială lipseşte c~ totul. Bilantul hidrologic ŞI debitele medii
Alimentarea subterană este bogată (peste 35% din scurgerea medie anu-
. aIă)iu "~prţşiun* iI!ţ~:alllontane cu ~ari capasităţi d.e Aa<;.umulare a ~pe­
ale rîurilor
lor subterane (Depresiuiiea Braşov, C1UC, Făgaraş) ŞI mtzona de eft1a~e
a apelor freatice la periferia piemonturilor. Scurgerea subterană deosebit
.de bogată se observă i1t regiunile carstice (Pădurea Craiului, Podişul Mehe-
dinţi; carstul Vilcanului, Dobrogea de sud, Padiş din Bihor etc.), . î~s.~
regimul acestor surse este variabil, nu poartă amprentele regulanzanl
scurgerii prin mediu poros. Unele compensări în regim intervin în carst
Jn urma unor retenţii subterane.

Scurgerea fluviatilă, după cum este îndeobşte cunoscut, este o verigă

a circuitului apei, car'e la rîndul ei este exprimată prin bilanţul hidro-
logic .. Formula clasică a bilanţului hidrologic mediu este elaborată de
E.A.Bruckner în anul 1887:
Xo= Yo+Zo+6.w o
adică precipitaţiile căzute (X o) în cuprinsul bazinelor de recepţie se con-
sumă prin formarea scurgerii (Yo) şi prin evapo-transpiraţie (Z o), toate
exprimate în strat mm. Valoarea ± 6.w o adăugată formulei de E.V.Qppo-
kov serveşte pentru exprimarea unor schimburi de ape (subterane sau
superficiale) cu bazinele învecinate.
Circuitul apei în ansamblu a fost exprimat în formula lui M.I. Lvovici
(1950) :
X o = 5 0 + W o = 5 0 + (U o + Zo), unde pe lîngă semnele de mai sus figu-
rează:
S o = scurgerea medie superficială; W o = umezirea totală a solului;
U o = scurgerea subterană.
Valoarea umezirii totale a solului (W o) este un indice valoros de umi-
ditate, care este aproape constant în regiunile cu umiditate bogată (stare
apropiată de saturare) şi variază foarte sensibil în regiunile joase, sece-
toase, după disponibilul de apă.

REPARTIŢIA TERITORIALĂ A ELEMENTELOR BILANŢULUI

HIDROLOGIC

Legile de bază ale formării apelor pe teritoriul ţării au fost tratate în

capitolul referitor la condiţiile geografice. Ele se reflectă destul de fidel in
repartiţia tuturor elementelor componente, chiar dacă între ele se comple-
tează sau se modifică în sens contrar.

Cantitatea precipitaţiilor medii (X o mm). Precipitaţii1e multi anuale (1896-

1915; 1921-1965) variază între 350 mm şi 1600 mm pe teritoriul ţării.
Imaginea ce se poate obţine prin studierea hărţii precipitaţiilor se con-
formează cu o serie de legi dinamice. în partea vestică a ţării şi ca atare

59
 1
~
I

Z~I~---+--------~~7-~~~4----------+--~
1

~
01
;C;;
0
a: ~
'1=:'
<t '<II
ţ.

S
H
>oS
o..
P
~

'".....
<D
O'l

.....
0'1
m
....
....
lJj

m
.....
o R <r;
cn
mWm~~aDm~~W~~_~~~ CI)

01
Fig. 18. Relaţia precipitaţiilor medii pe bazine cu altitudinea medie şi raioanele de vala- 'Cl
01 I
bilitate (după 1. Ujvâri, P. Gălan). o /
.>=:
'"o..
pe versanţii expuşi spre vest ai dealurilor şi munţilor cantitatea preci- 'o.."
pitaţiilor este întotdeauna mai mare cu 10-50% la aceeaşi altitudine. Din S
S
cauza proceselor adiabatice şi termice zonale, precipitaţiile medii cresc cu
;a
altitudinea: cu gradienţi mai mari pe versanţii vestici şi mai mici pe cei '"
estici sau chiar sudici. în fig. 18 sînt reprezentate graficele de legătură S
H
dintre altitudinea medie a bazinelor de recepţie şi cantitatea medie a 'X 8.-
precipitaţii10r căzute pe ele. Legea expoziţiei versanţi10r se oglindeşte în cele :::,," ....01
cinci ramuri, fiecare cu gradienţi diferiţi. Maxima gradienţilor se obţine 'X" 'a
'8
la altitudinea de lCOO-1600 lll, iar a precipitaţii10r în Munţii Oaş, Apuseni SV ...'o.."
şi Retezat cu dublă influenţă oceanică. cT
G\J
(y ....01
Scăderea cantităţi10r de precipitaţii de la vest la est, este, de asemenea,
evidentă. în Cîmpia de Vest, cu excepţia unei fîşii din zona de graniţă,
\ \.\ ~
P::
media anuală a precipitaţii10r este mai mare de 600 rom, iar la contactul ai
piemontan la altitudini mici ajunge la valori de peste 800 mm (Baia
oiJ
Mare, Moneasa etc.). în Moldova extensiune foarte mare o are aria cu i:I;

60
 valori între 500 şi 600 mm, iar în Cîmpia Moldovei şi .la sud de Podişul
Bîl:liidulUi-apar cu exfensiune mare valorile de sub 500 mm, care caracte-
rizează apoi Bărăganul, Dobrogea şi sudul Cîmpiei Române (v. fig. 19).
Scurgerea medie fluviatilă (YOA mm). Ayî.nd în. ve.de~e imp<?rţa~ţ~ mare
pe care o are sistemul carpatlc .~n rep~:tlţ1a tento~~la a Ulruditaţu gene-
" rale, pentru studierea s~urg~rn ;ned.llau fosţ utlhza~e pe larg corel.a-
ţii1e între scurgerea med1e Ş1 altltudinea med1e a bazmelor de recepţ1e.
Hmed.
(m)
2000+--------------+------------~~--------------~
/ /
Perioada folosită pentru determinarea scurgerii medii a fost cea cuprinsă
între 1950 şi 1967 (lŞ ani) 18:. 4.19 . posturi hidrometrice.
în "România, această metodă a fost aplicată în anul 1953 cu prilejul
întocmirii primei hărţi a scurgerii bazate pe date de observaţii hidrometrice
(43).
Analizînd curbele de legătură, putem distinge şi unele elemente carac-
teristice comune. Astfel, relaţiile între scurgerea medie şi altitudine
nu reprezintă linii drepte, ci înclinate spre dreapta (pînă la înălţimea de
circa 1 200 - 1 600 m), după care se abat spre stînga, indicînd deci o
cădere a gradienţilor scurgerii (valoarea creşterii scurgerii la 100 m). La '
altitudinile mici curbele se apropie, datorită scurgerii reduse din regiunile
de cîmpie şi de dealuri.
Gradienţii scurgerii medii au, în general, valori destul de reduse în
munţii noştri, în comparaţie cu alte regiuni muntoase.

/ / / . Ca~l'J,deristica principală a repartiţiei teritoriale a scurgerii în regiunile

muntoase din România, pe li!lgă zonalitatea verticală, este că, la aceleaşi
/ / / / altitudini, scurgerea descreşte treptat de la vest la est. Astfel, diferenţa din-
/ / / tre valoarea scurgerii din vestul şi din estul ţării, 1<1. altitudinea de 1 200
/ / m, depăşeşte 100%; scurgerea medie este de circa9S0 mm (30 Ifsfkm 2)
/ / I pe versantul vestic al masivului Retezat-Godeanu şi al Munţilor Apuseni,
;/1/ ;// II de circa' 780 mm (25 1fsfkm2 ) pe versantul vestic al Carpaţilor r9rientali,
1500 -t-------~-T-t-f-----,f;----7'---"---cI----+r---I-1-ţ7-----i de circ~ 730 mm (23 1/s/km2 ) în Carpaţii Meridionali şi de circa 310 mm
(10 l/s/km Z)pe versantul estic al Carpaţilor Orientali .. în concluzie, putem
/ afirma că valorile cele mai mari ale scurgerii medii se vor întîlni în regi-
/ uni:1e vestiCe ale ţării, la altitudini1e cele mai ridicate. în Retezat şi în
Godeanu scurgerea medie ajunge la circa 1 400 mm, în Munţii Apuseni
/ la circa 950 mm, în Munţii Lotrului şi Sebeşului la 1 100 mm, în Munţii
/ Făgăraş 1 250 mm, în Bucegi la 950 mm, în Munţii Rodnei la 1 100 mm,
/ în Călimani la 1 100 mm, în Harghita la circa 800 mm, în regiunea de
curbură la circa 630 mm etc. (fig.21).
Regiunile de munte sînt mărginite în vestul ţării de izoreea de 150-
- 300 mm, iar în est de cea de 100 - 150 mm.
~.n zona piemontană, scurgerea scade rapid spre regiunile de şes. Astfel,.
piemonturile vestice şi sudice se. caracterizează printr-o scurgere medie
de 60 - 150 mm, iar cele estice de 30 - 100 mm.
Diferenţa mare dintre umiditatea Podişului Moldovenesc şi a Podişului
Transilvaniei se oglindeşte şi în valoarea scurgerii medii. Astfel, cea mai
mare parte a Ppdişului Moldovenesc se caracterizează printr-o scurgere
medie de 25-50 mm, care atinge valori de 80 - 90 mm numai în Podişul
Sucevei. în acelaşi timp Podişul Transilvaniei, cu excepţia zonei fOhnice
(Cîmpia Transilvaniei: 40 - 60 mm), se caracterizează printr-o scurgere
medie de 60 - 150 mm. Izoreea de 50 mm pătrunde pe culoarul Mureşu­
VIII
lui, spre vest, ajungînd pînă la Deva.
Şi Cîmpia de Vest se caracterizează printr-o valoare mai ridicată a scur-

O+-~-r~--r_+_~_+~--~+±~~~~~~
. ~
B. '1...,
Ji !#
;f
gerii în comparaţie cu Cîmpia Română (25 - 60 mm faţă de 15 - 40 mm),
însă diferenţele nu sînt mari, din cauză că surplusul de precipitaţii care
cade în Cîmpia de Vest (circa 50 mm) se pierde în cea mai mare parte prin
O 100 200 JOO LJOO 500 600 700 800 900 /000 1100 1200 /JOO IlIOO ro mm evaporaţie (pante mai mici ale reliefului).
Fig. 20. Relaţia scurgerii medii (1950-1967) cu altitudinea medie a bazine10r de recepţie t> Unele abateri de la regulile generale se datoresc cauzelor locale, care
şi raioanele de răspîndire ale relaţiilor în România (după 1. Ujvari. P. Gă1an). se oglindesc în bazinele de recepţie mai mici (de circa 100-300 km2 ). Ast-

6:'. 63
 ~
'3tJ
ca fel, în regiunile carstice scurgerea rîurilor este, de obicei, mai mare decit
tJ
~'. valoarea zonală ca urmaTe a unei alimentări subterane deosebite. Această
-.::o situaţie se datoreşte infilhaţii10r rapide a precipitaţii10r în caicare, în
ca1> interiorul cărora evaporaţia practic lipseşte. Iată deci cum, în cazul
r-: unor cantităţi de precipitaţii similare, scurgerea creşte. Un exemplu eloc-
-'"
(O
vent îl constituie c(l)mpararea scurgerii a două rîuri cu bazine hidrografice
o1/)
învecinate din cadrul bazinului Crişului Negru: Roşia (la Pocola) dre-

-'"'"
ro01
O
nează o bună parte din apele regiunii- carstice Pădurea Craiului, pe cînd
Rolodul se formează în general în condiţii normale.

-.::... TABELUL 2
~
4. iXi! Rîu Post I S(km') I Hm(m) I Xo(mm) I Yo(mm) I Zo(mm) I
t?
ct. p.; Roşi a Pocola 267 427 827 397 430 0,48
-.::' Ho1od Holod 515 293 750 174 576 0,23
-oi
G. 1>
~
...; Valoarea scurgerii medii specifice variază şi în lungul cursului principal
>CII
Q
al rîurilor, în funcţie de abundenţa scurgerii de pe teritoriile pe care le
::l străbate şi de locul de unde îşi culege afluenţii. Pentru ţara noastră, acest
~
lucru înseamnă în mare măsură şi dispoziţia cursului principal faţă de
Ol
] munţi, faţă de centrele scurgerii bogate. Dacă rîul îşi are originea în munţi
ao şi curge perpendicular pe crestele muntoase atunci, pe măsura apropierii sale
ţI\ de regiunile de şes, îşi va micşora treptat şi scurgerea medie specifică (de
'3 ex. Argeş, Ialomiţa, Crişul Negru, etc.). Pot exista şi alte cazuri, cum
'1=: sînt cele ale Siretului, Qltului şi Mureşului, cînd cursul principal străbate
....o
.~ regiuni cu scurgere medie specifică diferită. în acest caz, valoarea scur-
.... gerii medii se va schimba în funcţie de scurgerea medie a afluenţilor şi
~...
Q.
a raportului dintre debitul acestora şi debitul cursului principal.

Evapo-tranSIJiraţia (Z o mm). Diferenţa între precipitaţii1e medii şi scur-

S-
a gerea medie de pe bazinele de recepţie în ţara noastră este în funcţie
ţj de umiditate a regiunilor şi de condiţiile termoenergetice în regiunile mon-
.......
~ tane. în ambele cazuri, evapo-transpiraţia va fi mai redusă decît valoarea
evaporaţiei potenţiale, deoarece în timpul anului solul nu este în perma-
~
....
01 nenţă suprasaturat cu apă . Vara există pretutindeni o perioadă mai lungă
'ţ
.El sau mai scurtă cînd cantitatea de apă de la suprafaţa solului nu acoperă
.... evaporaţia maximă posibilă. Examinînd legătura grafică între evaporaţia
"< ;a... potenţială şi evapo-transpiraţie, se poate observa că în zona umidităţii
'- a bogate, în Carpaţi, o dată cu creşterea altitudinii, diferenţa dintre evapo-
~ '1=:
<1l raţia potenţială şi evapo-transpiraţie scade, dar ele nu vor fi niciodată
'?' b/)
.... egale din cauza perioadelor cu umiditate deficitară, care se observă chiar
::J
tJ
şi}n zona alpină.
.......'01" In acelaşi timp, în zona valorilor mari ale evaporaţiei potenţiale (700 -
oi--=" 880 mm/an), evapo-transpiraţia aproape că nu depinde de acest facto r.
ţJ:1ţJ:1
....:;.j în regiuni diferite se poate observa cum evapo-transpiraţia depinde aproape
C'l •
....... exclusiv de umiditatea regiunii respective (curbele A - D din fig. 22) .
~
•
fI.
Q)
ro Faptul că în munţi evaporaţia potenţială descreşte o dată cu altitudinea
determină şi o scădere a evapo-transpiraţiei în acest sens aceasta atingînd

65
Hmed
(m) _.5J.;l-sq_. J'tlJ evapa·
transpiratlel
2000+------=----~rt_------------~--------~ maxime

l;'

1500 -j-------------+----~:__--__+_------___J

1000-1---

ARI A
B U

Fig. 23. Schema repartiţiei teritoriale a evapo-transpiraţiei medii (mm) (1. Ujvari).

500 -1----'"--- cată decît pe pantele vestice, cu circa 10 - 30 mm (fig. 22). După părerea
noastră, fenomenul se datoreşte proceselor catabatice frecvente, de durată
pe c1inele estice ale Carpaţilor, care favorizează evaporaţia.
Gradienţii evapo-transpiraţiei variază între O şi 30 mm/lOO m pe versanţii
estici şi O şi 60 mm/lOO m pe cei vestici.
în regiunile cu umiditate deficitară sau semiaride, evapo-transpiraţia
variază între 470 - 370 mm/an şi depinde ,aproape exclusiv de canti-
c

tatea medie anuală de precipitaţii.

0+--r~-+_~_+-+-~~-~~_+-~4_~
O 100 200 300 L/-OD 500 800 Zomm Coeficientul scurgerii medii (YJo)' Coeficientul scurgerii, ca raport între
Fig. 22. Relaţia evapo-transpiraţiei medii obţinute din bilanţ (E = P-S) cu altitudinea şi scurgerea medie a rîurilor şi cantitatea medie a precipitaţiilor căzute pe
raioanele de valabilitate ale relaţiilor (1. Ujvari). suprafaţa bazinelor de recepţie, variază pe teritoriul României între limite
largi. Astfel, în regiunile muntoase, la altitudini mari, aproape 80 - 85%
valori minime (de 200 - 250 mm) la altitudini de circa 2000 - 2 500 ni (1) o = 0,80 - 0,85) din precipitaţii se scurg, pe cînd în "regiunile de şes
(fig. 22).-' Maxima sau axa evapo-transpiraţiei se observă la altitudini de se scurg numai 3 - 10% (0,03 - 0,10), datorită condiţiilor diferite ale
300 - 500 m în estul Carpaţilor Orientali (400 - 550 mm), în sudul Car- evapo-transpiraţiei. Astfel, coeficientul scurgerii prezintă o zonalitate verti-
paţilor Meridionali (520 - 560 mm), în Transilvania (520 - 580 mm) şi cală bine conturată, gradienţii lui fiind deosebiţi în diferitele regiuni ale
la altitudinea de 150 - 500 m în Cîmpia de Vest, unde valoarea ei atinge ţării (fig. 24) După cît se poate observa din schema coeficientului scurgerii
local 600 mm (fig. 23). (fig. 25), regiunile muntoase sînt delimitate de valoarea de 30 mm, ceea
Din curbele de corelaţie cu altitudinea reiese că la înălţimi mari (800- ce indică condiţii favorabile de formare a scurgerii. Valori azonale se
l 600 m), pe pantele estice, evapo-transpiraţia este în general mai ridi- întîlnesc în regiunile carstice, unde coeficientul scurgerii depăşeşte de obicei

66 67
 tru restul .hazlnului.cead.e .S.o ---.,. 12.0 mm. În Depresiunea Bîrsei, această
'ti
"r"
too:o
valoare Scade la 2S - 50 mm.
~'--- /1 t('i în Cîmpia de Vest, Cîmpia Română şi Podişul Moldovei scurgerea super-
mm+-------------r---------~~------------~ ficială variază între . 1Sşi 3S mm.
Este interesant să analizăm pe scurt şi scurgerea care provine din zăpezi
şi din ploi. Aceste valori se obţin dacă procentul alimentării superficiale
din zăpezi (Zs) se înmulţeşte cu valoarea scurgerii superficiale totale.
Pe baza materialului existent, a fost întocmită legătura grafică între
altitudine şi scurgerea din zăpezi şi ploi. Aceste legături s-au dovedit accep-
7600+-------------t---/-;{J'-+-b-f------j--------- ------j
tabile, îndeosebi dacă se iau în consideraţie aproximaţiile ce se admit în
astfel de ocazii.
Caracteristica curbelor de corelaţie cu altitudinea, pentru alimentarea
din zăpezi şi din ploi, este aproximativ comună pînă la altitudinea de
circa 1 400 - 1 600 m, unde se produce schimbarea calitativă a scurgerii:
începe să predomine alimentarea din zăpezi. L a altitudini mai mari (1 600
..:.... 1 800 m), gradientul scurgerii din zăpezi creşte în continuare, în timp
100D -t-- - - - - --F---.1-1/\--orF--f-./----- ---t---- - - - - - - 1 ce pentru cea provenită din ploi scade brusc, devenind negativă . Acest
fenomen se întîmplă în mod firesc în urma creşterii ponderii zăpezii din
precipitaţiile anuale (243).
Din hărţi se evidenţiază totodată şi unele legi ale genezei şi repartiţiei
t eritoriale a scurgerii. · Astfel, pe versanţii vestici ai Carpaţilor Orientali
scurgerea din zăp ezi este aproape de dou ă ori mai mare, la aceleaşi alti-
jOC:+---+''f'-9'--7'-+--+t7C7 L
---_. =~~-~~~-------------
."''l\,

] ~_r--r---t--+--r--r~--t_~~~----------~
O 0,7 0,2 (],J ali 0,5 0,8 0,7 0,8 0,9 1,0 J~ (7)

Fig. 24. Relaţia coeficientului scurgerii medii cu altitudinea medie a bazinelor de recepţie
şi r aioanele de valabilitate ale relaţiilor (după 1. Ujvâri, P. Gălan).

valorile obişnuite, din cauză că cea mai mare parte a scurgerii se face
pe cale subterană, reducîndu-se astfel valorile pierderilor prin evapo-trans-
piraţie.

Scurgerea superficială (5 0 mm). După cum s-a mai arătat în munţi

scurgerea superficială reprezintă aproximativ 60 - 70% din scurgerea
totală medie anuală, şi în regiunile' de şes şi de dealuri circa 75 - 80%.
Prin excluderea alimentării subterane, reducerea scurgerii totale anuale
nu schimbă cu mult legile de repartiţie observate în cazul scurgerii medii
anuale. Astfel, se remarcă o creştere a scurgerii superficiale o dată cu
creşterea altitudinii, valorile maxime înregistrîndu-se în Munţii Retezat
- circa 900 mm/an. Majoritatea masivelor muntoase vestice sînt încadrate
de izoreea scurgerii superficiale de 200 mm, iar. Carpaţii Orientali de cea
de 100 mm. în~azinul Transilvaniei, pentru Cîmpia Transilvaniei şi vestul B U
Podişului Tîrnavelor, este caracteristică izolinia de 40 - 50 mm, iar pen- Fig. 25. Schema coefici entului scurgerii medii a României (1. Ujvâri).

68 69
 terană montană, cît activizării schimbului acestor rezerve, ceea ce .~j;ţ_
't:l
"'.....
IH
în raport diţ~~Lcu. .:umiditatea, cu infiltraţi a şi cu pantele hidraulice spre
::Z::'- IV III - nun. -ftl ~unţi, valoarea scurgerii subterane depinde în mare măsură de
2000-t--------t--:7"'-i----t--f------
" gr~simea ' depozitelor de pantă care acoperă rocile fisurate, roci care conţin
cantităţi mai mari de ape freatice.
' După cum ne indică curbele de legătură ale scurgerii subterane cu alti-
tudinea (fig. 26) şi harta scurgerii subterane (fig.27), gradienţii cei mai
mari ai scurgerii subterane se întîlnesc în regiunile cele mai umede. O uni-
1500-t-----t:~t-tf_-'j'---r-----t------- formitate relativă a valorilor scurgerii subterane se observă în Carpaţii
Orientali (raionul 1.).
" În regiuniJ e de cîmpie şi de dealuri, scurgerea subterană ~edie anuală
variază Între 4 şi 10 mm în Moldova şi Cîmpia Română, între 8 şi 25 mm
in Cîmpia Vestică şi intre--8 şi 35 mm în Podişul Transilvaniei.

1000 -t---'1;:.-T;:---p-:f---:itj---,~-----t------_j Umezirea totală a solului (Womm). Valoarea umezirii totale a solului
depinde în primul rînd de umiditatea climei. -"Ea variază puţin în zona
umidităţii bogate (între 500 şi 700 mm) şi scade mult în zonele umidi-
tăţii variabile şi deficitare, unde valoarea ei ajunge pînă la 470 mm în
Cîmpia Română şi 350 mm în Dobrogea (fig. 28).

( - -

Or---~---+~--r---~--~--------~
O 100 200 JOO fl{)0 500mm Uo

Fig. 26. Relaţia scurgerii medii subterane cu altitudinea medie a bazinelor de recepţie şi <l-
raioanele de valabilitate ale relaţiilor (I. Ujvari). ~'

tudini, decît pe pantele estice. La fel se prezintă şi scurgerea din regiunile

de cîmpie.
Harta scurgerii din ploi oglindeşte o repartiţie teritorială relativ uni-
formă; se poate totuşi sesiza, ca şi în cazul scurgerii din zăpezi, o
scădere de la vest la est a valorilor acesteia.

Scurgerea subterană (U o)' În munţi, scurgerea subterană, ca şi cele-

lalte elemente ale bilanţului hidrologic, denotă o zonalitate verticală destul
de bine conturată; ea depinde în mare măsură şi de umiditate a regiunilor
de cîmpie şi de condiţiile de drenare a apelor subterane de către reteaua
fluviatilă. ' R I A
c: . Creşterea valorilor scurgerii subterane în regiunile muntoase, pînă la B U
~clIc_a SOOmmpe an nu se datoreşte atît măririi rezervelor de apă sub- Fig. 27. Repartiţia teritorială a scurgerii medii subterane (mm) în România (1. Ujvâri) .

.10
 Valoarea W o creşte Uş~)! cu altitudinea în munţi (fig. 29), . datQ1:ităscă­
derit perioadelor cu lipsă de infiltraţie tot în acelaşi sens. De fapt com-
p~aţfer-Wo -f(IIm) depinde de zonalitatea altitudillălăr~g10nală
a celor doi co~ponenţi: at evapo-transpiraţiei care scade cu altitudinea
şi '"l:!,~ scurgerii subterane care creşte cu înălţimea. Cele două valori sînt
egale între ele în jurul altitudinilor de 1 400 - 1 600 m în Carpaţi. La
altitudini mai mari domină scurgerea subterană, iar la cele mai mici evapo-
2000-r-----r---..,----,.---+---+_--J
-transpiraţia.
Făcînd un raport între valorile W o şi evaporabilitate (potenţialul eva-
poraţiei), se obţine coeficientul de umezire totală a solului (Kwo = :0 J'
care în comparaţie cu indicele de ariditate clasic are avantajul de a exc1dde
scurgerea superficială, care nu participă la procesele biogene ce se petrec /500+----+-
în sol.
Astfel, se poate stabili precis limita între zonele cu umiditate variabilă
şi cu umiditate bogată. Coeficientul Kwo are o relaţie clară cu altitudinea,
valorile lui maxime variind între 1,5 si , 2 ,5 în zonele cu umiditate defi-
7000 - j - - - t - ---+----:k'lt"'---f>-f?-.!J----f-"-Vl--l-- - l
citară sau semiaride. El depăşeşte valoarea de 1,0 la altitudinile de 400 -
500 m în estul ţării şi de 200 - 400 m în vest. Se menţionează sensibi-

500+---~----~--k?~~-r----+---_1

o+"----+----+----+-
300 4/JO 500 500 700 800V!o(mm)
Fig. 29. Relaţia între umezirea totală a solului şi altitudine.a. medie a bazi~.elor de re.ce?~ie
şi raioanele de valablhtate ale relaţIIlor (1. UJvan).

litatea mică a coeficientului în zona umidităţii bogate, unde el variază

între 0,7 Şi 1,0 atingînd valori mai mici numai la altitudini de 1500 -
2500 m.

VARJAl'IA ÎN TIMP A SCURGERII AN UALE

Din ecuaţia bilanţului apei (Y = X - z + W) rezultă că valorile scur-

gerii anuale a rîurilor depind în cea mai mare parte de sum a anuală a
precipitaţiilor atmosferice, de pierderile prin evaporaţie şi de procesele de
acumulare şi de consum ale rezervelor de apă din bazinul rîurilor.
Variaţia cantităţii anuale de precipitaţii şi a pierderilor în procesele de

Fig. 28. Repartiţia teritorială a umezirii totale a solului în (mm) România (1. Ujvari) ~
evaporaţie şi de transpiraţie se reflectă bine în scurgerea rîurilor care au

72 73
bazine de recepţie mici, deoarece regularizarea anuală a rezervelor depinde ~(K-J) RTuL OLT r

~r
M5
îti ce-a mai mare măsură' de mărimea suprafeţei bazinului de recepţie. Pe RiuL VIŞEU
STAŢIA BISTRA
M5 0,00
r""'\ STA ŢlA fELDiOARA ---\
I
l' I \ UD
1 \
suprafeţe- elementare, acolo unde lipseşte regularizarea naturală, coeficientul l50
1,25 -0,50
1,15 - 1,00 I
I 1
I
1,00.
~ 0,90
de variaţie (C y ) al scurgerii poate fi apropiat cu cel al precipitaţiilor. W
05
105 - 1,50 0,80
\-\ /', 0.95 - 2,00 0,70
La regularizarea naturală a scurgerii contribuie şi combinarea în timp 0,0 "r" 0,85 ..::::-~ ~ "' &5 ~
- 050 ~ S!?~ ~
a surselor de alimentare. Astfel, după cum se ştie, în regiunile muntoase,
variaţia anuală cea mai mică o are scurgerea provenită din topirea zăpe­
-1,00
? ~~ "'
OC) â
..., <:>
"" 2? ~ &5 2? ~
0,75
0,65 N
2,00
~
~
'" M5
, /50
2S 2?9? ""
zii. Din acest motiv, în zonele alpine, coeficientul de variaţie (C y ) are
N
2,50
'" '" 2?
RiUL SOMEŞ '" '" M5 1,50
1,30 1,00
UD
(3[7
1,20
2,00 STA ŢIA SATU MARE /,20 0,50
valori sub 0,20 în bazinele cu o suprafaţă relativ mică (sub 200 km2). UD -0,50
0,00
-, \ 1.10
/00 -1,00 i.OD
Pe suprafeţe egale, în regiunile unde predomină alimentarea din ploi, Cy 0.90 -1,50
\ I 0,90
" 0.50
variază între 0,35 şi 0,45, iar în zona alimentării din zăpezi în regiunile 0.80. -2,0.0. 0,7,0
-!J.60 , 0,70. - 2,50 O,liO
de cîmpie, pe suprafeţe egale, el depăşeşte 0,50 - 0,70 (fig. 30). Raportul c, C,
--
c;,
~~~
"t
,~
C) 9:l
i8
~
2I
~
""
~ ~
~
~ ~ 2?'" 'D
"" ~~ ~ '"'"' '"'" ~ ~ iR &5
"
<c
~
~ 2? S'2 S'? 2?
dintre valorile scurgerii medii din anii cu precipitaţii abundente şi din M5 ~
'"
0)0)
'-"-
'---l A RiUL MURES
~~
M5
1,30 N
cei secetoşi este de 10 - 15 în regiunile de cîmpie şi scade la 2,5 în munţi. 7001
';';-.;
''0 ,... .....
1,20 2,50.
2,00.
RÎUL BUZĂU
STATiA NEHO/U
Datorită condiţiilor fizico-geografice variate şi în special datorită reli-
1. ,-,0: / \ ilO 1, 50
15,0, ~ 1,00
-,~~Sţ; , ,~ 030. 1,00
efului care formează limitele naturale dintre diferite regiuni climatice, , , 0.80 0.50 1.317
~
, ) i
l' i
0,00 !,20
alternare a unor ani cu precipitaţii bogate cu ani secetoşi nu produce o ~~
~~ ~ 2I
S'? ""'"S'? 23'" ~
S'2
~
'2:?
'"
'-O
'2:? -0,50 /', ~
/
, 1,10
-1,00 1,017
scurgere identică în toate regiunile ţării. Din aceasta rezultă o neconcor-
danţă a variaţiei scurgerii anuale în diferite raioane ale ţării în perioade Abaleri cumU/ale
- 1,50
- 2.00
-2.50
I
,
f- \
\
\
\
-\/
}
{
0, 30,
0,80
fUll
multianuale. Observaţiile arată că , în timp ce într-o parte a teritoriului Medii g/ISaf1le pe .5 dn! -3,00
ee-,
0,60
~~ i8 '§' :?l "-' '-O ~
ţării se observă o scurgere bogată, în altele ea poate fi apropiată de 2?'2:? 2? '2:? ~ ~ ~ 2? 2?
media multianuală, sau poate chiar să rămînă mult sub valoarea acesteia. Fig. 31. Variaţia cronologică a sumei abaterilor (K -1) debitelor m edii anuale (perioada
Se observă însă, în linii mari, o alternare comună a ciclurilor cu scurgere 1928-1967), (după S. Dumitrescu, 49).
ridicată şi a celor cu scurgere scăzută. în general, anii cu scurgere ridi-
cată au fost cei din perioada 1939-1942, iar cei cu o scurgere scăzută,
în perioadele 1934-1939 şi 1945-1953. Din perioada studiată, se observă
că pentru vestul ţării anii cu scurgerea cea mai bogată au fost 1941 şi
1970, iar în sudul ţării anul 1940 (v. fig. 31) . Anii secetoşi au fost 1934,
1943, 1946, 1950 şi 1954, apariţia lor variind de la o regiune la alta (48.)

DEBITE MEDII ALE RÎURILOR DIN ROMÂNIA

Debitul mediu total al rîurilor care curg pe teritoriul României este
aproximativ 1 150 m3 fs, din care 443 m3 fs aparţin bazinului Tisei, 702 m3fs
bazinului Dunării şi mai puţin de 5 m 3 fs bazinului Mării N egre. Ca
o caracteristic ă import ant ă se poate aminti că din regiunile muntoase,
de la altitudini mai mari de 500 m, provin circa 84% (955 m 3fs) din
scur~ere a total ă , restul aparţinînd regiunilor de şes (6,9%) şi de dealuri
(Podlşului Transilvaniei circa 70 m 3 fs, Podişului Moldovei şi Sucevei circa
30 m 3 fs, Cîmpiei Române şi Piemonturilor sudice circa 55 m 3 fs, iar Cîm-
piei de Vest şi Piemonturilor vestice circa 30 m 3 fs).
Majoritatea rîurilor din România, datorită teritoriului relativ mic pe
care se formează şi după debitul lor de vărsare, pot fi considerate că
aparţin categoriei rîurilor mici în comparaţie cu sistemele hidrografice
Fig. 30. Repartiţia teritorială a valorilor Cy a scurgeriimed ii anuale (după S . Dumitrescu, 49) . mondiale.

74 75
 Scara deblte/or(mls)
pentru CAPITOLUL VI
riuri In- Dunare
Repartitia scurgerii medii
lA er/
oar; [g oo
.
,:.50
2000
JOOO
în timpul anului şi fazele caracteristice
!.'i
,;.,,... 100 I
4000
5000 ale regimului hidrologic
.....\.'('.; ; 150 ~~gg
". 200 u.

Repartiţia scurgerii în timpul anului determină în mare măsură valoarea

Fig. 32. Harta debitelor medii ale rîurilor din România (1. Ujvari).
tăţile de transbordare de resurse de apă).
Din tabelul 3 în care figurează debitele principalelor sisteme de rîuri la
vărsareasau la ieşirea lor de pe teritoriul României, reiese că debitul cel
mai mare îl are Siretul, după care urmează Mureşul, Oltul, Someşul etc.
TABELUL 3
Rîurile interioare principale în ordinea debitelor medii la vărsare
( Săgeţile indic ă
ec onomică a apelor. Cu cît regimul hidrologic al cursurilor de apă este
mai echilibrat cu atît ele pot fi utilizate mai eficient, mai multilateral
si mai ieftin.
, Necesităţile de apă sînt, în majoritatea cazurilor, în contratimp cu
disponibilul de rezerve. Astfel, în timpul verii cînd apa este solicitată
multilateral, rîurile dispun de rezerve reduse, sau chiar dacă contăm pe
perioadele de ape mari din ploi, ele nu se produc cu o regularitate abso-
lută.
necesi-
Contrastele cele mai evidente de regim se observă între regimul rîuri-
lor carpatice şi al celor pericarpatice autohtone, dar diferenţe mari există
şi între regimurile caracteristice provinciei c1imatice est-europene, de la
est de Carpaţi, şi a celor din provincia c1imatică central-europeană. Aceste
elemente de regim se oglindesc bine în scurgerea medie sezonieră-lunară
şi in particularităţile fazelor de regim cum sînt apele mari, viiturile şi
apele mici.

Nr. Suprafaţabazi- Debit mediu Scurgere nH~dj e SCURGEREA MEDIE SEZONIERĂ ŞI LUNARĂ
Rîu
crt. nului (km2 ) (m 3 js) (mm)
Iarna (XII-II) se caracterizează, în general, printr-un contrast perma-
1 2 3 4 5
- nent între regimul rîurilor din regiunile joase, aflate la vest, la est şi
1 Siret 44080 190,0 134,0 la sud de Carpaţi. Naturii aproape încremenite sub influenţa frigului din
2 Mureş 27919 165, 0 185,0 Podişul Moldovei i se contrapupe seria încălzirilor temporare cu topiri
3 Olt 24300 I
I
164,0 21 3,0
243,0 repetate din Cîmpia de Vest. Intre cele două regiuni de bază, regimul
4 Someş 15217 118,0
5 Jiul 10 469
I 86,0 259,0 rîurilor din Cîmpia Română, Dobrogea şi Podişul Transilvaniei reprezintă
6 Prut 28396 80,0 89, 0 iarna un tranzit evident. Instabilitatea iernii din vestul ţării este atît
7 Argeş 12681 64,0 161,0 de mare, încît totalul volumului scurgerii de iarnă se apropie şi în unele
8 Bistri ţ a (Siret) 7042 52,0 232,0
9 Ialomiţa 8873 38,8 117,0 cazuri izolate depăşeşte scurgerea de primăvară. Frecvenţa ap elor mari
10 Timiş
I 5248 36,5 2 21 ,0 de primăvară în perioada de iarnă este de 68% pe Crasna la Moftinul
I Mic şi de abia de 24% pe Bîr1ad la Bîrlad. Analizînd p onderea scurgerii
de iarnă în profil anual, în vest sînt caracteristice valorile de 32-40% ,
în timp ce în est aceasta se reduce la 15 - 20%.
Instabilitatea iernilor din regiunile joase se poate caracteriza bine apli-
cînd indicatorul stabilităţii păturii de zăpadă al lui Koppen. Astfel, în
zona unde temperatura medie a lunii celei mai reci este de peste -3 °C,

77
 acolo întîlnim o pătură de zăpadă care se topeşte şi se reface de mai
multe ori în timpul iernii. Această constatare este surprinzător de valabilă
pentru teritoriul ţării noastre şi ea ne-a servit la elaborarea raionării din
fig. 33. Dorim să subliniem însă efectul inversiunilor din timpul iernii, mai
ales în vestul şi sudul ţării, datorită cărora în regiunile piemontane, sub-
carpatice, zăpada este mai puţin stabilă decît în cîmpie.
Procentul valorii scurgerii de iarnă scade vertiginos în raport cu alţi­
tudinea. Astfel, la nivelul zonelor alpine ea este în jur de 10-13%0 In
acest sens creşte şi stabilitatea perioadei scurgerii minime din acest
'v anotimp. Iarna scurgerea este redusă pe marea majoritate a rîurilor ţării,
Însă sub influenţa oceanică din vest şi sud, în Cîmpia de Vest, în Podişul
Getic şi Dobrogea există tendinţa formării scurgerii lunare maxime în
"f februarie. Aceste fenomene pot fi urmărite în fig. 90 a şi 34.
Oi=: Primăvara (III-V) reprezintă perioada de tranziţie spre perioada caldă

--
_ol
:0- a anului. Rezervele de apă incluse în zăpada acumulată iarna, timp de
S mai multe luni, se eliberează în perioade scurte şi asociindu-se adeseori
ct:
~ cu ploile căzute în aceiaşi perioadă produc cele mai mari volume sezo-
<{
::1
<1!
niere în acest anotimp. Desigur, ponderea cea mai ridicată a scurgerii de
o. primăvară (45 - 50 % ) se observă în r egiunile unde în timpul iernii s-au
o.
'o
U)
~ acumulat cele mai mari rezerve de apă în pătura de zăpadă (nordul şi
::; estul ţării). Topirea zăpezilor se produce treptat de la altitudinile mai
Oi=:
...,'" mici (februarie -martie) spre cele mai mari (aprilie) şi spre zonele alpine
o

Oi=:
()
~
'ol
§<
Cl::l 'O t::::/1fredamină scurgerea În febrUarie
:=.... c:=J " martie
.....
'ol
~ )/ aprilie
.; ~ f, mai
:a- (Ia a/titudim m/}lociO
....
'ol
o. . . Predomină scurqere8 În mai
., Un zona alj;ifiă)
Oi
.....

-
Oi::
<1!
;el
.E
""
'O
ol
o.
'ol
N

<1!
'O
oi::
::!
.....
,ol
o.
ol

'Y- '"
"tl .\
..... ~
~
;O ~ l in uniiăti fată . . . . . . .
ol
1• de scurgerea
ii)
I medie anuală
O o 30 60 90km
~
~
C':l
~ Fig. 34 . Raioanele cu scurgerea m edie lunar ă cea mai ridic ată în România (1. Ujvari).
ţi;

II
 (mai-iunie). În aceste luni apare deobicei şi volumul lunar maxim al scur-
gerii (v. fig. 34). Rîurile, care îşi au originea sub altitudinea de 1 600 m
au în general maxima în luna aprilie, iar cele care reuşesc să dreneze
zona alpină - în mai. Din acest motiv majoritatea rîurilor transilvăuene
îşi au maxima în aprilie (cu excepţia pîraielor, rîurilor, care îşi iau ori-
ginea de pe versantul nordic al Carpaţilor Meridionali). Rîurile de pe
versantul estic al Carpaţilor Orientali se prezintă uneori cu maxima în
mai (Moldova, Bistriţa), din cauza suprapunerii ploilor convective din
această lună peste topirea ultimelor surse de zăpadă.
Vara (VI-VIII) scurgerea este deja scăzută în regiunile joase (10-12%),
unde în timpul arşiţei de vară ploile au un efect hidrologic redus. în
munţi însă, în acest anotimp, scurgerea m~die este ridicată, variind între
25 şi 35% din scurgerea medie anuală. In zonele alpine topirea zăpezii
care se termină abia în luna iulie se suprapune cu perioada ploioasă de
la începutul verii. Din această cauză există posibilitatea producerii unor
volume sezoniere maxime în timpul verii.
În Carpaţii Orientali, la nord de Trotuş, scurgerea din perioada de
vară este ridicată depăşind 30%. Acest fenomen se datoreşte ploilor con-
vective frecvente şi ciclonilor de pe traseul baltic care, în august, pro-
duc în Moldova un al doilea maxim al precipitaţiilor.
Pe rîurile din Podişul Moldovei, ploile căzute la începutul verii
produc şi ele un al doilea maxim de debite în iunie, contribuind
astfel la formarea tipului de alimentare pluvial-moderat în aceste
regiuni.
Toamna (IX-XI) scurgerea medie este pretutindeni foarte scăzută (10-
15% în regiunile joase şi pînă la 20% în munţi). În această perioadă se
înregistrează în general debitele medii lunare minime cu excepţia regiuni-
lor montane, cu ierni reci.

~
~, ~ţ~
§!
PERIOADELE CARACTERISTICE ALE REGIMULUI HIDROLOGIC
-+----:r+
+ . + _ - -• : ,~ "" o~

• o -c::s După cum reiese din analiza hidrografelor, în timpul anului există o
ii; ! Iii i j I t::::J oarecare periodicitate în formarea scurgerii ridicate şi a celei scăzute. Ele-
~*
~~
mentele de bază ce compun hidrografele sînt viiturile, care prin compunere
o Q _ o ~ sau suprapunere în timp pot forma apele mari şi perioadele apelor scă­
+-1 ++. ± 'i .ţ'uu+~~~~oooCt... Lr)
zute, respectiv ale apelor mici.
, • •• •.. ~.- ~-:.-_t!3
,... c:::,
Viiturile se produc din topirea zăpezilor , din ploi sau combinate, iar

~ '<:{
h. Q
* apele mari se pot fOr1na tot din zăpezi (de pritnăvară) sau din ploi (apele
mari de la începutul verii); sînt situaţii cînd se pot suprapune şi ele în
§ ;:RCJ timp. Apele mici se produc iarna sau vara - toamna, în primul caz datorită
o <:
<:: îngheţului, în cel de al doilea caz datorită lipsei precipitaţiilor, respec-
:::<; ~ L!.J
t.D t iv pierderilor puternice de resurse de ape superficiale şi subterane la
S2 L!.J - ..... _u __+ evapo-transpiraţie. În funcţie de apariţia lor distingem deci:
--1
a. Perioada apelor mici de iarnă. În vest în această perioadă sînt
frecvente şi viiturile de iarnă şi chiar apele mari de iarnă;
b . Perioada ap elor mari de primăvară sau a viiturilor de primăv ară;

81
 c. P~rioada Aap,elor scăzute de primăvară (aprilie-mai) în regiunile joase,
etapa mtre SfUŞltul apelor mari de primăvară şi a viiturilor de la Înce-
putul verii;
d. Perioada viiturilor şi apelor mari din ploi de la începutul verii (ploile
frontale şi convective, pseudomusonice);
e. Perioada apelor mici de vară-toamnă;
f. Perioada apelor crescute de toamnă.
Perioadele scurgerii ridicate. În ţara noastră se observă anual circa 10- 15
viituri, cu o frecvenţă mai mare la altitudinile mijlocii ale Carpaţilor (aria
tipului de alimentare pz) ; şi mai redusă spre regiunile de cîmpie (aria Zp
şi zp aridă) şi spre aria nivală de altitudine, unde elementul dominant este
apa mare.
Viiturile şi apele mari de iarn ă ating frecvenţa maximă în partea de
vest a ţării, unde ele apar aproape anual. Apele mari de primăva r ă încep
în vest deja din timpul iernii, cînd se şi produc chiar în cca. 60 de ani
din 100 (deci 60%). Regimul cu un grad mai înalt de continentalitate
din estul Carpaţilor duce însă la scăderea acestui procentaj, la 20-30% .
Dacă am exprima numărul viiturilor produse în diferitele anotimp~uî
din numărul total anual al lor, iarna am obţine valori asemănătoare cu
procentajul scurgerii sezoniere: în Cîmpia de Vest 35-43%, în Cîmpia
Română 25-35%, iar în Podişul Moldovei ~i al, T ransilvaniei 15 -25% .
în munţi numărul lor scade treptat ajungînd la altitudinile mari la
10-15%.
Viiturile de iarnă , în yestul ţării, au aproape aceiaşi irecvenţă cU cele
observate în cazul tipului de regim danubian superior (bavarez), ceea ce
reflectă o puternică influ entă oceanică iarna (atlantică + la noi subtro-
picală, mediteraneană) cu 'rEge11erări, cc1uziuni calde în fata muntilor
Apuseni, Oaş şi Banat. ' ,
Transformarea viiturilor de iarnă în ape mari (dispariţia totală a păturii
de . zăp~~ă) se .0bservă mai ales .în. Cîmpia de Vest şi În Oltenia, pînă la
altttud1111 de cuca 500 m (uneon ŞI mai sus), cu o frecvenţă de 30-·40%.
În aceşti ani lipseşte deobicei şi gheaţa de pe rîuri. '. .
APele mari de primăvară ~e fonr.ează cu regularitatenunJai în Carp~t{
unde datorită condiţiilor tElmice nEgative, succedve, ale iernii este a~i­
gurată ac~mul.area anuală a 2sfEzii . Ariile VEstice, provinciile centr81-euro-
pene 8le bpunlor de regim se disting printr-o frEcyentă n;81 redu::ă (40 -
70%) a apelor mari de primăyară, iar în DobrcgE.a din' cauza precipitaţii­
lor reduse ele sînt înlocuite deG bicei prin viituri.
Apele mari de primăvară reprezintă oglinda fidelă a procesului de des-
primăvărare în ţara noasbă , care începe, deobicei, în partea a doua a
lunii februarie în Oltenia, Banat Ei Cîmpia de Vest. În Podisul Transil-
VLlliei şi în estul Cîmpiei Române în~eputul topirii zăpezii întîrzie în medie
pînă la 1 martie, iar în Podişul Moldovei pînă la 10 - 15 ma rtie.
Procesul formării apelor mari de primăvară în. Carpaţi întîrzie n;cce-
siv de la 15 martie pînă la 15 aprili e (date medii). Din cauza alt ernan ţ e}
topirilor cu noi ninsori, zăpada dispare de pe bazinele rîurilor alpine abia
În iunie-iulie, cînd înceţe perioada viituriler de va ră. În lecurile acap os-
82
tite de radiaţia solară, la altitudinile de peste 2000 m , se menţin şi vara
pete de zăpadă şi nevee hipogee care alimentează pîraiele.
Viiturile din ploile de primăvară au uneori eficienţă mare în procesul
de formare al scurgerii superficiale, mai ales dacă în timpul iernii şi al
lunilor de primăvară cantitatea precipitaţii10r a fost ridicată. În asemenea
cazuri scurgerea ridicată a apelor mari de primăvară se suprapune cu
vehemenţă deosebită, viiturilor născute în munţi. Un exemplu ' de viiţur~
cu urmări tragice a fost cea produsă în Transilvania şi la izvoarele Tlsel,
Siretului şi Prutului între 12 şi 20 mai 1970, care a depăşit ca volum
şi debit maxim viiturile determinate cu frecvenţă de 1 % (v. tabel 4) .. .Resur-
sele de zăpadă importante din C arpaţii Păduroşi (U.R.S .S .) munţu Rod-
nei, Călimani, Gurghiu, Hărghita s-au topit după 1 mai şi au supraume-
zit solul, peste care la 12 mai şi în zilele următoare au căzut ploi gene-
rale de 80-150 mm în medie pe o suprafaţă de peste 50 mii km:. Unda
de viitură produsă pe Someşul Mare, Mureş, Tîrnave a devenit dlshagă­
toare în aria pieţelor de adunare a apelor, la poalele munţilor, und e au
atins amplitudini de nivel de 5,5-8,5 m. Stratul scurgerii maxime a '-' :::triat
în jur de 60-120 mm, iar coeficientul scurgerii a depăşit 0,80% din ploi~e
căzute. Frecventa acestor viituri se apreciaz2_ la 0,8-0,5%. Ele trebme
să fie con!:iderate ca mixte FEniru rîurile de munte cu obîr~ia 18 Iest e
1 aco m altitudine şi din ploi ţEntru rîurile din podiş . . .
Durata apelor mari de primăvară est e de 2- 3 ::ăptămîni în 1'e61 u1111e
joase şi cre şte la 3-5 luni la altitudillile de peste 1 SCO m, unde pIeile
de yară fe suprapun legic topirii zăpeziloL
Stratul ::curgerii din timpul apelor mari de primăvară variaz ă în ju.r
de 20 mm In cîmpii, 20-50 mm în podi 5uri şi EO-SCO mm în r. :1Unţ~.
Viiturile şi apele mari de la îl1cep~ttul verii au caractn general pe tert-
torit1l ţării. Ele ::e datorează ploilor pseudomusonice, frontale, care se
combi n ă cu cOl1yectiile foarte puternice locale cu amploare mai mnre în
ariile de de:::cendEntă a maselor de aer În' dosul 'Mu ntilor Apuseni (bazinele
Iara-Ecme§u l Re~e) şi în aria pluvial-moderată din Carpaţii Orientali.
Perioada viiturilor de la Începutul verii are o frecventă anuală, dar
îl;cq;utul ~i 2ll1plcarea ei sînt foarte variabile. Intensifi~area activităţ~i
frontale îllcepe deobicei în Imla mai, iar în iunie se atinge maxima prec~­
pitaţiilor (media pe n~ai rr,ulţi ani). Toicoată, eficienţa hidrc10gică a pl.o~­
lor este redusă din cauza condiţiiler termoenergetice favo rabile evapO!aţlel.
Prin urmare, eficienţa hidrolcgică a ploilor cre~te în mUDţi 1n mc~, 'e11-
sibil cu altitudinea, coeficiEntul de scurgere al viiturilor fiind în Jur de
0,20 In cîmpie şi de 0,(0 la altitudilli n~ari. FrecHnţa viiturilor de vară
oglind eşt e aCE2stă lE ge: 1n cÎrrţii r:cnclerea viit1:trilcr de vară este d;: 15-
20%, iar In munţi creşte la 25-35%.
Vl:iturile de [CGJ1'i11ă aFar cu o frecvenţă de 30-50%. S cădere2. tempe-
raturii aerului în octcmbrie-l1ciEn:brie favGrizează scurgerea din ploile de
to amnă, care au frecHllta rr2.i ridicată În Ia:r;at Ei Oltenia de cit in
Bazinul Transilvaniei ~j. Moldova (circul c:ţie sud-VEStică) . Cu toată frec-
venţa relativ mră a ploilor de toamnă, numărul viiturilor din această
etapă reprezintă 10- 20% din totalul anual.
Viiturile catastrofale şi scurgerea maximă a rîurilor din ţara noastră sînt
generate în mod preponderent de ploi. Caracteristicile dimensionale ale
viiturilor cu o frecvenţă de 1 % sînt cuprinse în tabelul 4.
83
TABELUL 4 Q(max)
Elemente caracteristice ale scurgerii maxime şi ale viiturilor catastrofale (asig. 1 %) pe riuriIe 10/<v 1000
din R.S.R. (I.M.H.) IOa u® 800
® ~-- Debile m3xime de PI'O-
venientiJ p//Jvia/ă.

5 Hm Qmax
C
TI
W h
8a
o l\ 600
\ - - - Debile. mqxime de pl'Ove
menta n/va/il sa/J mixta
Rîul Secţiune (km 2) (m) (m3 /s) Qmax·
Qmed'
(ore) Te (miI
ma) mm sa0
1
\
LifJO
\\
1606 997 1020 50 160 40 134 85
LifJo
~ 200
" ~~
"- 1--.
Conf1. Tisa F_
Vişeu
Iza
"
1300 658 710
3070
40
30
170
260
40
80
97,5
450
75
30
200 1 .... ~
~F F(km~ o
--1--- F{km 2)
Frontieră 15217 536
Someş
Crişul
oo 5000 10000 1500020000 25000 30000 o 5000 10000 15000200002500030000
Repede Oradea 2425 629 970 40 210 45 166 75
Crişul
Fig. 36. Scurgerea maximă (asig.l %) specifică (Ils km 2 ) în funcţie de măr.imea bazir:ului ~e
recepţIe (C . MoclmU1ţa).
Negru Zerind 4476 281 700 25 230 50 173 40
a. La vest de Carpaţi; b. La est şi sud d e Carpaţi.
Crişul
Alb Chişineu-Criş 3957 351 690 35 236 60 175 50
Mureş Frontieră 27919 613 2 120 15 250 70 555 20
65
Crişurilor şi Someşului, viitura din martie 1940 care s-a :produs în b~.zinul
Timiş Lugoj 2706 665 1 130 35 180 45 176
60 Buzăului yiiturile din 1924 1938 1940 1942 1944 dm Banat, vntura
din febru'arie 1960 din bazinele Cris~ri- S~mes din martie 1923 din bazinul
Jiu Conf!. Dunăre 10469 438 2070 25 250 50 600
Olt Conf1. Dunăre 24300 624 2530 16 500 110 1080 45
Vedea Conf!. Dunăre 5364 169 1070 100 190 40 164 30
,,~
Jiu, viiturile din primăvara anilo; 1923, 1936: 1932, 1939, 1948 care s-au
1 940 30 190 40 315 _::>
Argeş Conf!. Dunăre 12681 376 produs la est de cursul Oltului inferior, din anii 1921, 1923: 1930,. 1933,
Ialomiţa Conf!. Dunăre 8873 374 930 25 200 35 183 21
400 120 1750 40
1941 1949 în bazinele Siret si Prut. Dintre debitele ma XIme emmente
din ploi amintim în primul rînd pe cele din mai 1970, pe cel~ di?- iunie
Siret Conf!. Dunăre 42354 515 3520 20
S uceava Conf!. Siret 2616 589 1250 90 200 50 214 80
Moldova Conf1. Siret 4326 682 1540 60 240 55 324 75 1940 şi 1953 din bazinul Jiului, din IS32 din Podişul Mold oveI, dm 1933
Bistriţa Conf!. Siret 7042 913 2200 40 260 65 244 35 din Carpatii Orientali (aproximativ în aria viiturii din 1970) etc.
Trotuş Conf!.
Conf!.
Siret
Siret
4349
2742
693
551
1 540
1200
65
90
160
165
32
35
155
159
36
58
Scurger~a maximă specifică (l JsJkm 2 ) are o repartiţie terit~rială asem~.
Putn a
Buzău Conf!. Siret 4743 479 1 100 40 275 70 138 29 nătoare cu restul componenţilor :::curgerii. Din analiza valonlor scurgerll
de pe suprafete bazinale identice (de exemplu 100 km2, 10000 km2 etc.).
Notă: E lementele caracteristice ale scurgerii maxime sint date pentru cazul undelor de viitură sÎugulare şi al regi-
mului natural de scurgere.
se constată că 'aceasta este mai scăzută în cîmpie şi mai ridicată în munţ1
S ~ Suprafaţa bazinului de recepţie şi în vestul ţării. De altfel, valorile ei sînt în strînsă dependenţă de ~supra­
H m = Altitudinea medie a bazinului de recepţie faţa bazinelor de recepţie (v. fig. 36), ceea ce se daţoreşte. - dupa c?m
Q max = Debitul maxim cu asig. 1 % este Îndeobşte cunoscut - raportului invers dintre mtensltatea pl0110r
C = Coeficient de torenţialitate
(topirii zăpezii) şi extensiunea lor teritorială.
Scurgerea maximă elementară (pe suprafeţe în jur de 1-10 ~m2) a fost
TI ~ Durata totală a vii turilor catastrofale
Te ~ Durata creşterii viiturilor catastrofale
]V ~ Volumul viiturilor catastrofale stabilită pe baza numeroaselor observaţii făcute de. către C. Dl~CO:r:u~ Gh.
h mm = Stratul scurgerii viiturilo! catastrofale Platagea, C.Mociorniţă, L.Mustaţă ş.a. Deoarece st,:d1UI nu est~ mca 1l1tr-o
Menţion~m, că toate viit~rile catastrofale cunoscute pînă în prezent au
fază finală putem să arătăm că au fost identIficate valon .de 20. OO~
1JsJkm2 în Dobrogea de sud în jur de 23 ceo 1JsJkm 2 în baz1l1ul J1UlU1
fost umbnte pentru cea mal mare parte a tării de viitura din mai 1970 (142) şi valori mai reduse în vestul ţării (5000-15000 1/s/km2) , unde
generată de ploi pe un fond nival în munti.' Este însă cunoscută tendint~ intensitatea ploilor este în gen eral mai re dusă decît în est... .
formării scurgerii maxime în general din' ploi în partea estică a tării 'si O imagine destul de apropiată de realitate asupra scurgerll maXime
din zăpezi şi ploi ţn nord-vest (bazinele Tisa - Someş - Crişuri). StudiiÎe efe~­
tuate de S. Dumlţrescu, Gh. Platagea, C.Mociorniţă ne dovedesc faptul, că se obţine prin aplicarea parametrului propus de C. Mociorniţă l~~). în
pe s,uprafeţele ?aZlnale de peste 5 000 - 10 000 km 2 există ten dinţa formării care pe lîngă valoarea suprafeţei bazinele (S km 2 ) figureaz~ şi altitudinea
debltelor maXIme de origine mixtă (zăpezi +ploi) , iar pe suprafete bazi-
nale mai mici domină maximele din ploi. Principial fenomenul est~ oglin- medie a bazine10r de recepţie (H m în 111.). Includerea l~ para n-:etru a
altitudinii medii are importanţă mai ales pentru luarea 111 cO?~lderat~
a creşterii umidităţii solului şi o dată cu altitudinea, a c oehC1entulU1
dit în fig. 36 a.
Anii C1J, de bite maxime eminente prezintă o varietate destul de mare
d~n punct~l ~e :,:,edere al răspîn~irii lor teritoriale datorită compartimentării scurgerii superficiale. . '
pammtulU1 ţarll noastre de catre lanţul carpatic. Dintre viiturile catas- În lungul majorităţii rîurilor debitele maXime cr~sc, în timp c~ ~curgerea
t:ofal~ amint~m pe cea din :93~ (~pri1ie)! care s-a format în urma topirii
maximă scade. Aceasta înseamnă o slabă regulanzare de lunca 111 lungul
rîurilor. Singura excepţie o face Prutul, care pe teritoriul ţării noastre
zapezll, de cuca 0,5 m, cazuta 111 bazmele Mureşu1ui, Oltului superior,
85
84
 Fig. 38. Funcţia scurgerii medii lunare minime
(asig.95%) în raport cu altitudinea medie a Hmed
(m)
bazinelor de recepţie (a) şi raioanele de va- 2000
labilitate. a relaţiilor (bk (1950-67). (1. Ujvari).
JOOO

2500

2000 1500

IJO()

1000
1000

JOO

qZ/s.klTl
!500
110% I
1000 !OOO

500 o r-+~~~--~r-----
0lZ3 1;.5

75 !OO 125 -'!!.....

ff
50 75
Fig. 37. Funcţia scurgerii maxime cu diferite asigurări;1 parametru ~; (după
nu .p:-i;neşte aflue.nţi de seamă, iar în lunca sa largă apele viiturilor au
poslbl.htate de ~xtllldere. DU12~ dat~le .existe~te de bitul maxim de 1200 m 3 /s
cu aSIgurare 110 la Unghem. se dllU1nueaza la vărsare pînă la 300 m 3 /s.
-" , 1
. P~rioadel~ scur.gerii scăzute. După cum s-~' amintit, în ţara noastră se
dIstmg ..dou~ 'penoad~ de b~ză c?- scurgere scăzută pe! rîuri: perioada
v Pe baza 'datelor culese de la 285 de posturi hidrometrice, au fost calculate
scurge~~/' 1!1MtMn.e vde -:ar:!a}: pe;wada s~urgerii minime de vară-toamnă.
TrebUle sa. preclza.m }nsavca III bmp~l J2nmăverii În regiunile joase, unde
ap~le man de. prllua:rarav se termma m martie, se observă, în decursul
mal ~1:ult~r ant, o penoada cu s?urgere scăzută pînă la apariţia perioadei
de. vl:tur~ ~e la l~ceputul. vem. Această perioadă a scurgerii scăzute de
pn~c:.va~a d~spare III munţl o dată cu altitudinea unde, prin prelungirea
tOPlrtl zapezllor,. apele man de primăvară sînt continuate de cele de vară
generate de plo1. ' rea critică de 0,3-0,5 I/sfkm 2 , care este caracteristică contactului montan
• în t~mpul "secetei h.idro~ogice", adică a lipsei viiturilor pe rîuri, acestea
Slllţ alll?-entate exc1~slv ~m ape subterane. Scurgerea scăzută din această
penoa~a este c~ at~t n:al accentu.at~ cu • cît. resursele de ape subterane,
car~ smt capablle sa ahmenteze nunle, Slllt llltr-o fază mai avansată de
:pUlzare. După ultimele observaţii, perioada cu scurgere minimă absolută
III ţara noastră se produce iarna.
IX .......!!L
ff Din analiza datelor cu privire la scurgerea minimă-medie lunară 'din
perioadaJ950-1967 reiese că în aria de răspîndire a tipului de regim hidro-
C::. Moclorniţă). logic pericarpatic vestic (v. fig . 39) scurgerea 'minimă de iarnă are o frec-
venţă redusă (35-45%l în comparaţie cu cea de vară-toamnă. Aceasta
se explică prin topirile frecvente din timpul iernii precum şi prin utiliză­
rile de apă;din rîuri din perioada de vară 'pentru irigaţii. Această arie este
conturată pe . harta scurgerii minime din fig. 39. în aria continentală
creşte simţitor frecvenţa formării scurgerii minime în timpul iernii la 70-
80% în regiunile joase şi în general la 100% în munţi la altitudini de peste
1000 m (v. fig. 40).
valorile debitelor minime medii lunare cu asigurare de 95%, iar valorile
scurgerii specifice (l/s/kmZ) ne-au servit pentru stabilirea relaţiilor cu
altitudinea medie a bazinelor de recepţie (v. fig. 38). S-a constatat că harta
scurgerii minime elaborată încă în 1959 (245) a rămas valabilă.
Scurgerea minimă din categoria stabilită, adică "debitul de diluţie",
urmăreşte în 'repartiţia sa teritorială legile umidităţii. Astfel, în regiunil e
joas:" scurgerea minim'i are valori sub 0, 1 l/s/km~. Creşterea peste valoa-
cu piemonturile, se produce dej a în zona umidităţii bogate, cu reproducerea
rep:,tată a apelor freatice în ciclul anual. L a altitudini mari scurgerea mini-
mă ajunge la 4-7l/s(km 2 în cazul lipsei lacurilor alpine şi la 7-10 l/s/km!
în cazul prezenţei efectului de regularizare a acestora şi al existenţei in
bazine a petelor de zăpadă în perioada caldă şi a neveelor hipogee. Valo-

87
86
 LEGENDA

~
eL ...~::s
'"CI

""il<
~
R. r:J'
(.)
Vl
4J
Fig. 39. Harta scurgerii nurume cu asig.95% (minime medii lunare pe perioada 1950-67).
Zona haşurată = frecvenţa mai mare în profil multi anual a scurgerii minime de vară, faţă
de cea de iarnă (1. Ujvari).
E-
~
~
.p
-<Il

p>
1egtL.Ica~paLe JansI7vane)"-
mef'idion3/e H
3,0 Gvrghiu-S%văstro (ilo=7.20)-
2.5 (Tip mixt) ""
P+
r:J
2.0 ~
1,5 b ro
1.0 ',--,- ·S
,OI
ao
0,5 ar:----- '1'
~
, O p
4.0 ;a
.15 R)gl;nJe barbatrJe orientale
Versantu! mo/dav r-- ...o
3,0 Ne(jra-8PO{teni (00 ~ 3.87 r--
lip i8f'na-vară) _ _
:a
r:J
2,5 r- '>::
2,0 .~
.p
1.5 'ro
(.)
8 ..... 4J
Vl
1.0
0,5
b- -....;:: 1:::-- r-
.- ? .
....ro
ro
tI:
°0) 1,0 10 20 JOlf050607080 90 99 999%0 0,/ I.IJ 10 20J04IJ50807080 90 99 99,9%
....i
Fig. 40. Exemple de frecvenţă a scurgerii minime lunare din perioada caldă şi
'<t'
(a) rece (b )
a anului, în vestul şi în estul ţării (1. Ujvari) M
~
88
89
 riIe scurgerii mlllime sînt mai ridicate la aceeaşi altitudine pe versantele regiuni cU tipuri de regim. diferite se obţine un regim compu~, ~aiS~~~~~­
vestice (fig. 38) faţă de cele cu expoziţie estică. brat A a este cazul rîunlor colectoare submontane cum s~n . A '

Fenomenul secării rîurilor intră în atenţia cercetătorilor din 1956, cînd oltui Jomeşul sau al celor care traversează crestele carpatice, cum Slllt
a fost organizată prima anchetă cu acest subiect. în funcţie de frecvenţa J" 1 'Ar eŞ ul Ialomiţa Sebeşu1 Rîul Mare, Cerna etc.
şi durata secării pîraielor se deosebesc cursuri de apă semipermanente, lU! urITe d~ re im hidrologic pentru teritoriul ţării noastre. a~ ~ost deter-
<:are seacă în anii deosebit de secetoşi, cursuri intermitente, cînd alimen- !'lP A v d' g1956 (240 102 245 274) pe baza caractensticllor repar-
mlnate
. . . Inca ..InA t' ""
ul anului .
şi a surselor de ahmentare.
L'ImI'tee
1 de
tarea subterană este numai vremelnică, rîurile secînd anual în perioa-
dele secetoase şi cursuri temporare cînd alimentarea subterană este tiţ1e1 t~ţ?rg~~~t:ia~~Pa tipurilor de regim identificate pe teritoriul ţării
atît de redusă, încît nu mai poate susţine scurgerea între viituri. Tot în ~;:S~r~ l~înt reprezentate pentru bazinul DUJ?-ării în fig. 90 unde se pot
această categorie introducem şi cursurile epizodice, în care scurgerea super- urmări şi particularităţile dinamicii de răspîndue într-un areal larg.
ficială se observă o dată la mai mulţi ani, în timpul ploilor torenţiale (văile
din Dobrogea de sud) . -
Avînd în vedere că o dată cu creşterea suprafeţei bazinale a sistemelor MIPLlTUDINEA VARIAl'IILOR DE NIVEL ÎN R î URI
::'e mare~Le şi posibilitatea de apariţie în cadrul lor a unor surse de ape sub-
terane importante, secarea devine un fenomen destul de rar. Cu alte cuvinte, Re imul nivelurilor apei este identic în timp cu ~egimul s~urg~rii, ia~ v
dacă într-o regiune seacă şi rîurile cu suprafeţe bazinale mari, rezultă atunci amplftudinea1 de variaţie a nivelurilor este în funcţ1e de deb1t, v1teza ŞI
că în bazin conditiile de alimentare subterană sau conditiile climatice de
regenerare a apelo'r subterane sînt nefavorabile. forma secţiunii văi stabilite într-un sector anume. '1 .
' În tara noastră se poate urmări situaţia s12ecifică d~ frîngere a profl un-
Condiţiile de alimentare subterană sînt nefavorabile în ţara noastră lor lo~gitudinale ale rîurilor la ieşirea lor dlll mU1;Jl. Acesi fe~o~en t ~r~
în piemonturile Getic şi Rîmnic unde deşi domină clima de silvostepă sau urmări multiple. La cursurile de apă mont~n~, care 111 .zona or. eA aş 111~
chiar a pădurilor de foioas e, pachetele groase ale depozitelor villafranchiene au am litudinea în jur de 2-4 m, la leşuea ~or d:n munţI, 111 cazu
compuse din pietrişurişi nisipuri nu conţin ape freatice în cantităţi însem- produ c~rii viiturilor simultane, amplitudinea 11lvelunlor poat; creşte de
nate. Primele orizonturi de ape subterane se află mult sub nivelul talve- la 4la 8 m. Toate aceste legi pot fi urmărite în fig. 42 în care S111t prezen-
gului rîurilor autohtone, din care motiv acestea s eacă pe suprafeţe mari,
ca de exemplu Amaradia Jiului (840 km 2), întregul mănunchi de pîraie
. apar ţinind sistemul Vedei, cu izvoarele în Piemontul Cotmeanei (v. fig. 41),
......... .-:2m
văile seci din regiunile carstice (sohodolurile) etc.
,. ><.0::00"::0: 2 - l/-m
Condiţiile climatice de regenerare a apelor freatice sînt nefavorabile
în stepa Cîmpiei Romine, în Bărăgan şi în stepa Covurluiului. Dintre
rîurile intermitente de aici amintim Sărata Ialomiţei (1 590 km 2), Gerul,
Suhul etc. Diferenţele de umiditate dintre Podişul Transilvaniei şi Podişul
Moldovenesc se reflectă şi în secarea rîurilor. Dacă la vest de Carpaţi seacă
intermitent rîurile ale căror bazine hidrografice au sup raf.::ţe în jur de 20-
100 km 2 şi cele cu caracter intermitent de 350-400 km 2 , în Moldova aces-
tea se ridică la 500-800 km 2 (cele intermitente), resp ectiv la 1000-
4000 km2 (cele semipermanente).
Subliniem faptul că în Podişul Moldovenesc sînt destul de frecvente
cazurile de secare şi în timpul iernii, acest fenomen manifestîndu-se prjn
îngheţul rîurilor (chiar şi al Bîrladului la Bîrlad) pînă la fundul albiei. In
Cîmpia de Vest cazurile de acest gen sînt destul de rare, fenomenul respectiv
producîndu-se numai în timpul ierni10r geroase.

TIPURILE DE REGIM HIDROLOGIC o

Regimul hidrologic caracteristic al diferitelor rîuri din ţara noastră se
obţine din combinarea regională a elementelor specifice anumitor perioade. de nl' uel în lungul rîurilor.-din România (1, UjvatÎ) ,
Fig. 42. Amplitudinea variaţiilor,
Dorim să subliniem prin aceasta că orice raionare a tipurilor de regim se
poate admite numai prin reconstituirea regimului hidrologic local, autoh-
ton, pentru unitatea naturală respectivă. Pentru rîurile care traversează Amplitudinea maxim ă de nivel = diferenţa dint r e nivelul maxim şi minim.

91
90
\ tate cate gor iile de amp lituedin
e c
~l~~~~ r~urilor di~ ţara n~astră.
t ' t' A

ape l~: acd CA PIT OL UL VI I

Efe ctu l pieţelor de adu nar a
lem~ntana s-a ma mfe stat îngheţ
viitun'l' cat ast rofPl ŞI de
foa rte clar în tim pul formării
d e l a confluenţa Someşului Ma re cu Sieu l
a e dlll 13 - 20 mal. 1970 ,
v Re gi mu l ter mi c
\ con flu enţ a M: ~ LfP uşUI, la co.nfluenţa Tis ei al rîu ril or
cu Someşul, la
elo r 'cu
şu, a MureşulUl cu Tls a ş.a.
Tîr nav
rd.
und e cote le au atin s valo ri reco '.
De fap t, amp litu din ea variaţii
lor de n' 1 d d
~e~ţ~i~l~aSî~~n~~~
~:~b!ilor 7a~:~al!~aD~Căef!l~ecţ
!I:e~a~eo~~1it~~~ideî~;t~~~
el pînă la ~pe fJ ~(~e, sca de
:unea vie, dec i
cres c amp litu din ile de niv r~~~Ş' Cnşur.t, Mureş etc. ). \ (' ,
Pe sec toar ele cu viteză ma iace
mar e a ape '
st 1 am p 1 ~ lllt; a de mve l se dim inu -
ează. Un exe mp lu clas ic în Dun ăre a în
la Ts: ns ~-a s:rv lt, 1ll trec ut, Or~ova !) .
defileul ei (8- 10 m la Baz ias ,i n :!lU. eve nn ~i abi.a ~--. 7 m la TEMPERATURA AP EI DIN RÎU
RI
În locu rile de ext ind ere ma~; alu ~11 Jl~~ul~le Ialomlţel Şl Brăilei, Del ta), radiaţia
amp litu din ile niv elur ilor îna inte
scut sen sibi l, iar rîur i dep ind în mar e măsură de
în zon a de vărsare a fluv iulu i dat \lvn 19U1re t~ desc::e lul Mării Neg re
Rez erv ele calo rice ale ape lor din aer-apă şi albie-apă, de -apo rtul calo ric
m. ' on a rap ortu Ul cu mve solară, de' sch imb ul term
ic din tre internă de fre-
ele au aju ns abi a la 3-4
al scu rge rii de ver san t, al scu rge rii sub tera ne, de căldura Tem per atu ra
rtul calo ric al afluenţi lor etc.
care intermoleculară a ape i, de apo , dep ind e şi de " conţinutul calo ric adu s
ape i unu i rîu, într -o secţiune dată o importanţă deosebită pen tru rîur i-
are
din amo nte . Ace st ulti m fac tor în ma jori tate îşi au orig inea în munţi.
le mar i din ţara noas tră, care c mai gre u
sc în reg iun ile j oase, se încălzes
Ast fel că, "ap ele reci ", care sose iar în tim pul iern ii situaţia se inversează.
le,
în tim pul ver ii dec ît pîra iele loca unică a tem per atu rii
st fap t împ ied ică o zon are termică
Toc mai ace
poa te face dec i num ai pen tru rîur ile mic i, loca le,
Ace ast ă zon are se
ape lor.
măsură tem per atu ra din uni tate a fizico-
care reprezintă într -o oar eca re i că rîur ile alo hto ne diferă
mează. Put em spu ne dec
geografică în car e se for aut oht one
prin reg imu l lor term ic de cele
în mo d esenţial şi evi den t toc mai măsură
rîurile autohtone dep ind e în mar e
Temperatura zonală a apelor din gen eral , în juru l ace stei a. Toa te graf icel e
în
de tem per atu ra aeru lui var iind , ent e ne dov ede sc în mo d evi den
t ace st
e ace ste dou ă elem
de legătură într
fap t. de Ves t
e, în caz ul rîur ilor din Cîm pia
Ast fel, înc epu tul per ioad ei cald fost înre gist rate , cu frecvenţă, ridi -
au
cor esp und e lun ii feb rua rie cîn d O°C pînă la + 2 - + SoC. O situaţie
ape i pes te
cări ale tem per atu rii în Olt eni a; la înc epu tul
ă şi în sud ul ţării, mai ales
asemănătoare se observ şi Mo ldo va. Fen o-
ridică şi în Tra nsil van ia
lun ii mar tie tem per atu ra ape i se să (pe ste 200 0 m) pînă la sfîrşitul lun ii
toa
men1J-I Întî rzie în reg iun ea mun irea pet elo r de zăpadă în lun a iun ie, la
tul lun ii iun ie. Top
mai şi înc epu
ălzirea ape lor, dar nu
o împiedică cu totu l,
ace ste alti tud ini, Îngreu iază înc adă încă lzirea ape lor - în
lips ite de zăp
avî nd în ved ere că în regi uni le se resi mte des tul
ii solu rilo r din jur -
par te prin inte rme diul încălzir
de acc ent uat . înregistrează
D up ă per ioa da de top ire
a z ăpezilor, tem per atu ra ape i imă. După
oar ea max
iulie, cîn d atin ge val
o co ntin uă creştere pînă în lun a cole ctiv , frecvenţa dec ade lor cu tem per a-
şi
ana liza efectuată de C. Dia con u anuală în reg iun ile joas
e (fig. 43) la alti -
ape i de pes te 20°C este
tur a med ie a cu totu l. Dec ade le cu
ace ste valo ri disp ar
tud ini mai mar i de 600 -80 0 m o fre cve nţă mar e în reg iun ile
de ase men ea,
tem per atu ri de pes te lO°C au,
93
 :Fig. 43. Frecvenţa tempera turilor medii calde decît apa din rîuri,
TEMPERATUt7A! decadale ale apei de peste 10° şi 20°C, în
.
'ÎI APEI >10° diferitel e regiuni ale ţării (după C. Diacouu ).
I contrib uind la ridicar ea
+
tempe raturii cu 1- +~ °c
la: ivirea izvoar elor mal a-
bunde nte şi la destrămarea
gheţei de pe rîu.!
V",.ariaţia tempe raturii a- dIJQWqJ31_. .:.,
pei rîurilor ;de.la o zi}a al~a ~~-=-~-~-~-~-~-~'-------------+------------t~
este mu1t~.mal redusa deClt
în cazul "aerulu i. Această
variati e este însă şi în
Iaport ctCdebitu:l rîurilor .
Astfel, dacă în cazul pîra- ----- -
~------+---~--------r-----------~~
c:,

ielor cu debite în jur de

1 m 3 /s vara se observă di- ~
ferente de la zi la noapte de
8 - 10 ec, ele scad în cazul
rîurilo r mai mari (3,6°C pe
jl;fureş, la Arad, 1,0
<:lOC 111
A
--- - -
cazul Dunării în sectoru l
române sc).
FENOMENE LE ŞI

--riiiiii
REGIMUL DE ÎNGHEŢ .---- - _----
AL RÎURILOR
joase (anual 16-20 de cazuri în medie) faţă de zonele
mai Înalte
.. Rl
(sub 12 cazuri) . Putem afirma că pe .' .....
încălzirea treptată a' apei din rîuri şi proces ul de răciree spre toamnă toate rîurile din ţara noas-
tempe raturil medii lunare tră, în stare naturală, se
se poate urmări în fig. 44, unde sînt reprez entate
recepţi e. observă fenom ene de în-
ale rîurilo r în funcţie de altitud inea medie a bazine lor de
t, sfîrşitul gheţ; frecvenţa, durata şi .----
Răcirea apei de la sfîrşitul perioa dei calde se produc e trepta forme1e"'lor: de apariti e va- ~----~------------t-----------_r~
'""
etapei avînd o zonali tate verticală cunoscută,. Dacă: în zonele alpine
a riază însă î;';tre limit~ largi.
apa se răceşte pînă la O°C încă din octomb rie, în regiun ile joase aceast
fără însă media Dintre fenome nele. de în-
se produc e în primel e două decade ale lunii decem brie, ca
gheţ cele --mai frecve nte
lunară a tempe raturil or să atingă O°C sau să scadă sub această "alo
are
(v. fig. 45). aminti m: gheaţa la mal,
aciculele; gheaţă de. fun~
Temperatura rîurilor montane, cu regim termic alohton, după cum
s-a mai
(interioară), gheaţa 111ten-
aminti t, este mai scăzut ă în lungul lor decît valoar ea la care ne putem
oară ridicată la suprafaţa
i de la postur ile hidro-
aştepta pe baza datelo r asupra tempe raturii aerulu
apei (năboi), scurge rea slo-
metric e. Diferenţele între tempe ratura rîurilo r autoht one şi cele alohto ne
dele calde. iurilor de gheaţă la î~cept;­
poate să atingă 8-10 °c, mai ales în perioa tu! si sfîrsitu l iernll , za-
Unele abater i de la zonali tatea verticală generală se pot observ
a la ivirea
cazul Cernei poar~, podul de gheaţă,
bogate . Astfel de exemp lu, în
unor rezerv e de ape subter ane
faţă ~. inia (zăpada la suprafaţa
la Băile Hercu lane, apa din rîu devine mai caldă cu 0,5 pînă la 6°C
apei) etc. .
uie la
de cea normală. în alte cazuri, apele abund ente carstic e contrib
Avînd în "edere clima
răcir~~ gpei în perioa da cald~ (Tisma na, Crişul Reped e, Roşia etc.). Tot-
sch imbătoare, fenome nele
odată însă, în perioa da de lltiarnă, apele subter ane sînt, în genera l,
mai
de îngheţ au o frecvenţă
94 9 ,)'-
~
I
şi durată foarte variabilă. în timpul dominării anticiclonului siberian, podul
de gheaţă, de exemplu, poate avea o durată de peste 120 de zile, iar în timpul
iernilor mai călduroase, cu dominarea c1imei oceanice, podul de gheaţă
poate lipsi cu totul (fig. 46).
Varietatea _ t.eritQxială a caracteristicilor îngheţului depinde în mare
măsuri~L<ie condiţiile climatice, deş~ un rol important îl pot juca debitele
de apă pe diferite sectoare fluviatile; rîurile mai mari îngheaţă mai greu
din cauza debitului caloric ridicat. Datorită multitudinii acestor factori
precum şi intensităţii variabile a influenţei lor (pînă la dominare, mai ales,
în regiunile carstice) fenomenele de îngheţ apar şi dispar pe suprafeţe
relativ restrî,Rse cu diferenţe de 5-6 săptămîni (în medie) în aceleaşi zone
de altitudinr:' Podul de gheaţă pe rîuri durează de la 3 pînă la 5 ori mai
mult în partea estică faţă de cea vestică, unde se simte mai puternic influenţa
oceanică.
După cum se poate observa şi din fig. 47, răcirea şi respectiv apariţia
fenomenelor de îngheţ, se propagă de la nord-est spre sud-est, aproape
independent de condiţiil e de relief. Sensul invers al desprimăvărării (fig. 47)

IOECEMBRIE[IANUARIE [FEBRUARIE MARTIE I I

Someşul la Del
Someşul/a Saeu Mare
[rişu/ Repede la Oradeg
I

=
-
o ==
o o c::::::::J
I I

1951-52
[rişul Alb la Gurahonţ DlII:J
llmişul la Luqqj c::::IJ CJ
Mureşul la Arba Iulia o

a.
Molrul la Fata Motruiui
Jiul la Podari
==
=-='
o
[1

o o
==
o
Oltul la Izbiceni o o o o
ArgeşullaCurteadQArgeş
Argeşul la Budeşii o CJ
o
o
o
o
CJ
o
t:J ==
8i'rladul la BÎriad _ =
Sirelul la RtJc§tău
tJuzăul la 8uz§u =
= o
o
==
o
CJ
00
c:::J
o el o
Moldova la Roman = o = c

= Fenomene de
_ Pod de gheaţă
ingheţ din perioadEi incepululul şi sflrşttului Tnghetulvi

Someşul/a Of!} 1946-47

Someşul la Salu Mare
CIfrul Negru fa Oeiuş
C!'Işul Alb la Ineu
Crişul Alb fa 6urahont Vestul ~
17mişul laLugo} , SI/dl/I ţ8rl1
Motrul la Fata Motrului
Mureşl/l la lllba Iulia
Mureşul/a Brănişca
b Jiul la Podari •
. O/Lvi la Izbicenl '
Argeşul la tJudeşli
lalomiLa la Teiş-Ttr:q
la/omlfa la Pietroş/fa, Estul $ISI/d<-·
la/omiţg la CoşerQn/ I!6tul f irii
Bir/Bdulla Birlad ~ .
Sireti/lla Răcătău
IJistr/ta la Bac tJu
Moldova /a Roman
IOECEMBRIEllANUARli IFEBRUARIEI ~ARTIE J
Fig. 46. Caracterul şi durata fenomenelor de înghe ţ în anii cu ierni continentale (al şi căl­
duroase, cu influenţă oceanică accentuată (bl . (1. Ujvâri).
I
I
97
\
 Fig. 47. Datele medii se produce în aceleaşi condiţii. Lipsa de manifestare a prelungirii perioadei
ale inceputului (a) .. · de îngheţ cu altitudinea se datoreşte tocmai compensării efectului clima-
şi sfirşitului (b) feno-
menelor de ingheţ şi tlc de către factorii neclimatici amintiţLLa altitudinimari, cu pante de
-"-"- ' XI/, durata medie a po- IL~ste . 79.--::- IOD m/km, factorii neclimatici dobîndesc un efect de încălzire
- - - - Xi/2 dului de gheaţă (e). ce "depăşeşte pe cei cliinatici de răcire, deci pîraiele alpine se întîmplă să
(1. Ujvari)
------ XIIJ nu îngheţe complet. Podul de gheaţă deseori este înlocuit de o pătură de
zăpadă viscolită, dacă cursul nu are lăţimi mari.
În aceste condiţii se poate observa în ţara noastră o zonalitate destul
de particulară a perioadelor de îngheţ, care se manifestă mai ales în sensul
componenţilor traseelor ciclonale atlantice (vest) şi ale celor m~diteraneene
~c.
a) (sud-vest) în opoziţie cu activitatea anticiclonală din nord-est. In interiorul
'"0'" . crono-zonelor, redate în fig. 47 sînt specificate şi evoluţiile fenomenelor
<~"
/ .q de îngheţ intrazonale, care nu coincid întocmai din cauza factorilor necli-
/i olreC/la evolllllf l
l erltoflale a feno
fTlenelor' de IllJlheţ
(
matici sau din cauza efectelor centrelor industriale care deversează ape
~alde în rîuri (Dîmboviţa, Bîrsa etc),
i:'::~~ Perioade: îngheţului începe :pe rîurile mai n~ar~ (peste 3-S rr;3/s) cu ghea ţ~
EVOLUTIA W TRAfllVALĂ
!N LU~GUL CURSURILOR
ta mal, d1l1 care se formeaza scurgerea slolUr1lor de gheaţa. In aceasta
Of 4P) ' ~tapă zăpoarele care se formează nu sînt periculoase deoarece sloiurile
= /VI
ţIu sînt încă groase şi se distrug uşor. Dacă răcirea este bruscă, rîurile
--///J
<Jl - - . - .- ///2
. Jpgheaţă rapid de la un malla altul. Rîurile mai mari însă, aproape fără excep-
._.-.. - ///, '''1te, îngheaţă datorită blocării sloiurilor (inclusiv Dunărea). Datele medii
----- //J :l" le formării podului de gheaţă pot fi urmărite în descrierile regionale.
L··· . . · //2 .' ! Podul de gheaţă are durată şi grosimi variabile. Durata medie a lui este
b) ",- " prezentată în ,fig. 47. Grosimea podului de gheaţă depinde ,de toţi factorii
/tjlintiţi, însă media este în jur de 30 cm în ţara noastră, iar maxima atinge
',0 cm (suma temperaturilor negative necesare în jur de - 200°C).
Frecvenţa anuală a podului de gheaţă este foarte variabilă. Pe rîurile
cu adîncimi mici (sub 1 m) şi cu pante reduse, podul de gheaţă se formează
deja la o sumă de temperatură negativă de - SO°C, ceea ce este asigurat
anual în ţara noastră. Un exemplu elocvent în acest sens îl prezintă pîraiele
din Dobrogea, unde deşi iernile sînt blînde, frecvenţa ajunge totuşi la 80-
100% în ultimii 15 ani . Pe rîurile cu adîncimi şi viteze mai mari, podul
de ghea~ă nu se formează nici la suma temperaturii de -100 - 1S0°C,
deci el are ~ frecvenţă mult mai redusă. Astfel, nu se poate realiza o raiona~
re nici măcar generală a acestei caracteristici; el se poate reprezenta even-
tual de-a lungul cursurilor de apă, dacă există observaţii suficiente. În
limita cunoştinţelor existente se poate afirma că, în aria continentală,
rîurile autohtone au pod de gheaţă în circa 80 de ani din 100, iar în Banat
variază de la 15 pînă la 70 de ani din 100.
e) Dezgheţul rîurilor se produce din aval spre amonte (în majoritatea cazuri-
lor), deci apele mari formate la altitudini mai ridicate, în munţi, întîlnesc
deja în cîmpii cursuri libere sau cu gheaţă foarte slăbită . Astfel, se explic ă
frecvenţa relativ rară a inundaţiilor de zăpoare. Se întîmplă totuşi, ca topiri-
le şi ploile din munţi să întîlnească în cîmpie gheaţă solidă lipită puternic
de maluri. în asemenea cazuri se formează cursuri de apă pe deasupr a
gheţii, iar după un nou îngheţ se produce gheaţa stratificată.

98
 CAPITOLUL VIII
Turbiditatea şi scurgerea solidă a)
H
(m) b)
din rîuri
1500

----
' ........e

Transportul de alu viu ni aflate în suspensie şi tîrît~ de către rîurile din

ţara noastră depinde într-o mare măsură ~e factorl~ ti~ico~?eog.ra.-fici. (c1im~­
...
+
-+--+--+-
ţ ----e
...... - ... _.
-+-
/j 6 500
tici, hidrologici, de relief, sol, vegetaţle), umam Şl geologici (l1tologla D, -+--+-
rocilor de bază). Modificările faţă de echilibrul natural iniţial se datoresc, -+- -+- .-
mai ales interventiei umane care dacă nu este rational făcută provoacă
accelera~ea eroziu~ii. Astfel, 'datorită unei exploatări neraţionale a pădurilor
I~f~------+------------------- O+ __----D-,-------------,--, ~
în trecut, a fost dezlăntuită o eroziune extrem de puternică în Vrancea, 7 8 8 10 II 12 rot/ha/an o 1 2 J 5 7 8 [1 10 II 72i'ij /mJ
în bazinele Buzăului, Rîmnicului, Bîrladului, Argeşului superior şi Jiului,
fj

în Munţii Apuseni etc. După întocmirea hărţii gradului de ero~iune.a solu~ FiC". 48. Relatiile turbiditătii (a) şi scurgerii solide specifice (b) de aluviuni cu altitudine~ ,
lui au putut fi urmărite rezultatele dezastruoase ale unel agncultun b , ~u indicarea condiţiilor geologice în ariile geografice (1. Ujvan)
nerationale practicate în trecut (arături în lungul versanţi1or). Din acest A - reo-iuni cu rod putern ic rezistente la eroziune (şisturi cristaline, calcare' eruptive) j B. - regiuni cu roci r~i~­
tente I~ eroziune {fliş cretacic, conglome;ate, gresii}; C - re~itl-?i cu r~ci lleogen.e sla~ rezl.stellte dar CU~ agro-sil~!­
inve~tar a reieşit, că 8500 000 ha (35%) din suprafaţa ţării se afla, în cultură raţlOnală; D., D, - reglUn! ale P,emontulm GetIc, fhş~ plus_ molas " neogencl'

1955, într-un grad mai mare sau mai mic de degradare. Dintre acesta,
pe circa 4000000 ha (17,5%) degradarea s-a dovedit înaintată l?rezen-
tînd un grad de eroziune excesivă şi de adîncime. Pentru amehorarea
acestei situaţii s-au luat măsuri urgente privind suprafeţe mari. S-au
organizat studii speciale şi asupra dinamicii fenoJ?enului, din. care .a
reieşit, că în ţara noastră pe terenurile golaşe erOZlUnea are o mtenSl-
tate de mai bine de 120 de ori mai mare, decît în pădure (4).
în cazul experimentelor pe parcele agricole, s-a dovedit ~ă er?ziu.n~a pe ,tere-
nurile lucrate cu metode adecvate este de 0,5-4,5 on mal mlca deelt pe
cele lucrate neraţional (137). Totodată nU1Il:eroase. ~t~dii d~z?at modali-
tătile de ameliorare a eroziunii accelerate, lar umtaţlle soclahste compe-
te~te le aplică pe scară largă. Astfel, dispar treptat în etapa ac~uală "fo~a­
~,
rele" aluviunilor; în scurt timp heputem astfel aştepta la o scadere reglO-
nală a transportului de aluviuni fluviatile.
latii pentru completarea şirului de observaţii cu ajutorul debitelor lichide,
uri.de aceasta a fost posibilă (282).
O primă încercare de generalizare privitoare la repartiţia scurgerii ~olid:
din România a fost făcută tot de C. Diaconu în anul 1949, pentru o penoada
de 6 ani. Cu această ocazie autorul a reuşit să stabilească, pentru prima
dată, caracterul corelaţiei care există între turbiditate şi altitudinea lI~e.die
a bazinelor de recepţie, deci a zonalităţii verticale în Carpaţi, stablhnd
şi raioanele de valabilitate a corelaţiilor.
Desigur, aceste corelaţii sînt dependente, în ceea ce priveşte repartiţi:,,­
lor teritorială atît de structura litologică dominantă a solurilor, pantel,
cît şi a gradul~i de acoperire a bazinelor de recepţie cu păduri.
în tabelul 5 sînt cuprinse pe unităţi de relief valorile tipice ale
scurgerii solide, scurgerea medie specifică lichi dă, gradul de Împădmire
şi panta medie reprezentativă în diferite condiţii geologo-litologice.

ALUVIUNILE ÎN SUSPENSIE în întreaga repartiţie teritorială a scurgerii solide şi a turbidităţii se

Studii pentru determinarea turbidităţii apei (p g/m3 ) şi a debitelor de
aluviuni în suspensie (Rkgfs) ale rîurilor din ţara noastră au început
în anul 1951. în prezent, C. Diaconu a reuşit să determine valorile medii
ale acestor elemente pentru un număr de 142 de puncte hidrometrice,
pe o perioadă de 18 ani (1950-1967), prin folosirea unor serii de core-
100
evidentiază rolul deosebit allitologiei regiunii (fig. 48). Dacă În ariile de
răspîndire a rocilor rezistente la eroziune cum sînt: şisturile cristaline, regiuni-
le calcaroase, rocile eruptive, turbiditatea scade la valori sub 100 g/m 3 , În
f1işul cretacic paleogen creşte la 250-1 000 gfm 3 , iar în flişul neogen şi în
regiunile piemontane atinge valoarea impresionantă de 5000-25000 g/m 3 ,
în condiţiile unui relief accidentat cu pante mari (130-220 m(km)
şi cu un grad mai redus de împădurire (15-30%). Menţionăm însă şi carac-
terul ploilor şi dominarea tipului de alimentare pluvio-nivală şi chiar pln-
101
'TABELUL 5
Scurgerea solidă in diferite condiţii petrografice de relief
şi de impădurire (1950 -1967)

Structură r
petrografică Riu Post Hmed qo (Tjhaj P ki Imed
domin antă (m) (ljsjkm 2 ) an) (gjm 3 ) (%) (mjkm)

Roci cristaline Bîlea Cîrţişoara 1263 33,4 0,32 30 86,4 407

Jiul Cîmpului
Românesc Neag 1420 24,6 0,29 38 58,4 317

Eruptiv Mureş Stînceni 991 7,04 0,18 79 74,0 204

Firiza Ferneziu 737 29,8 0,48 50 88,3 180
Fii Ş cretaci c Trotuş Radiana 725 6,54 1,43 700 59,3 170
Cracău Slobozia 586 4,60 1,13 780 45,0 81

neoge-
}V[o!asă Slănic Cernăteşti 558 4,39 43,0 31200 38, 1 198
nă şidep. Cîlnău Potîrni-
piemontane cheşti 339 3,79 56,3 47200 15,3 136
Milcov Go1eşti 405 2,92 9,50 10300 61,0 150

Sedimente ne- A1maş Rida 420 2,90 1,60 1750 30,5 164
ogene şi pa1e- Jijia Todireni 175 1,28 1,02 2520 23,5 61,
ogene friabile Hîrtibaciu Cornăţe1 512 2,72 0,38 440 28,5 83
Depozite ne- Crasna Moftinul
ogene - cu a- Mic 268 3,10 0,54 560 24, 0 79,
ternare Călmăţui Cireşu 66 2,37 0,43 575 5,0 10
fri abile Cigher Chier 275 3,41 0,37 340 8,0 106
Fig. 49. Harta turbidităţii medii (1952-1967) a rîurilor (g/m 3 ), (după C. Diaconu).
I
treptat spre cîmpiile piemontane pînă la 1 000-1 500 gfm3 în sudul ţăr~i.
vial-moderată a rîurilor, care denotă procese hidrologice intense în aceste Fenomenul creşterii spre piemonturi se evidenţiază mai slab în CîmpIa
regiuni cu eroziune atît de puternică. de Vest unde trecerea este destul de bruscă de la cîmpie spre munţi; pro-
Valori ridicate ale turbidităţii se întîlnesc şi în regiunile de podiş, unde babil u~ele procese mai intense din piemonturile vestice nu au putut fi
pe lîngă pantele mari ale reliefului, rocile friabile şi gradul de acoperire sesizate din cauza extinderii lor teritoriale reduse şi lipsei unor cursuri de
cu păduri este destul de redus. Nu este de mirare astfel, că î~ Podisul Mol- rîuri reprezentative, aflate sub control hidrometric. După caracterul relie-
dovenesc apar raioanele cu turbidităţi în jur de 2500-5000 gfm 3, ~ai ales fului, în Cîmpia de Vest ar trebui să existe întinse teritorii lipsite de ero-
dacă se ia în considerare prezenţa tipului de alimentare pluvial~moderat. ziune pe interfluvii, regiunile inundabile fiind îndeosebi suprafeţele de
În condiţii asemănătoare, însă cu o alimentare pluvială mai scăzută sedimentare şi nu de eroziune. Aceste detalii însă nu pot fi sesizate datorită
a rîurilor, în" Podişul Transilvaniei turbiditatea este mai redusă decît în lipsei datelor de observaţii. De asemenea, trebuie să subliniem lips~ e:oz~­
Podişul Moldovei (fig. 49). Există şi aici valori în jur de 2500 gfm 3 , dar unii fluviatile, din Bărăgan cu un relief polidepresionar, de crovun, hPSlt
aceasta se localizează mai mult la Podişul Someşan ; în restul bazinului, mai de un drenaj superficial.
a!es ~n partea sa sudică, turbiditatea scade la valori de 500-1 000 gfm3
ŞI ~hIar sub acestea. Este adevărat că şi gradul de acoperire cu păduri este
mal mare, în general, în Podişul Transilvaniei însă un rol hotărîtor îl are
în formarea turbidităţii mici şi torenţialitatea mai redusă a scurgerii. În
•
afară de aceasta, îndeosebi în sudul bazinului sînt foarte răspîndite şi răzoa­ Scurgerea solidă medie specifică (tfhafan). Scurgerea solidă are o zona-
rele, culturile terasate, care reduc în mare măsură intensitatea proceselor litate verticală oarecum diferită faţă de turbiditate, deoarece în această
de versanţi. noţiune este inclusă şi cantitatea scurgerii lichide, care creşte cu altitudinea,
contrar sensului de schimbare a turbidităţii. Cu toate acestea, tendinţa
În regiunile de cîmpie turbiditatea apei are valori scăzute după cum s-a
mai subliniat, mai ales din cauza pantelor mici ale reliefului (în jur de
. generală a relaţiilor (fig. 50) este de scădere în raport cu altitudinea, mai
" ales dinspre zonele cu turbiditate excesivă din sudul ţării.
5-10 mjkm). Valorile turbidităţii sînt în jur de 250-500 gfm 3 , crescînd

102 103
 de importante pentru procesele actuale, şi anume: eroziunea mai puternică
de pe clinele sudice şi sud-estice ale Carpaţilor, care se continuă de la sfirşitul
pliocenului, nu a incetat nici in zilele noastre. Ea este răspunzătoare de
formarea piemontului sudic Getic, care in prezent se extinde spre sud şi
spre est. Totodată procesele din vestul ţării au fost şi au rămas mai mode-
rate.
Calcularea procentuală a repartizării teritoriale a proceselor de eroziune
ne dă, de asemenea, o imagine interesantă. După cum reiese din calculele
efectuate de C. Diaconu, teritoriile liPsite de eroziune ocupă 3,6% din supra-
faţa ţării, incluzind regiunile de aluvionare actuală din lunca şi Delta
Dunării şi lacurile litorale. Considerăm insă că această cifră este mai mică
decît realitatea, deoarece autorul nu a inclus in această categorie şi teri-
toriile semiendoreice polidepresionare. Scurgerea de aluviuni este slabă (pînă
la 0,5 tjhajan) pe 31,7% din suprafaţa ţării (media 0,37 tjhajan), este
moderată (între 0,5 şi 1,0 t) pe o suprafaţă ce reprezintă 34,2% (media 0,75
tjhajan), este ridicată (1,0-10,0 t) pe 27,7% şi este înaltă (10-25 t) pe 2,6%
din suprafaţa totală a ţării. Peste 25 tjhajan, unde eroziunea este excesivă,
se relevă pe o suprafaţă relativ mică din regiunea cotului carpatic, repre-
zentînd doar 0,2%.
Un alt aspect important al scurgerii so1îde îl reprezintă variabilitatea ei
de la un an la altul, exprimată prin coeficientul de variaţie. C. Diaconu
a calculat aceste valori pentru o perioadă de 30 de ani, stabilind că variabili-
tatea scurgerii de aluviuni (C vR ) este in medie de două ori mai mare decît
variabilitatea scurgerii lichide (C v )' Aceasta este şi normal, deoarece trans-
portul de aluviuni nu creşte in aceeaşi pondere cu debit ele lichide, ele avînd
Fig. 50. Harta scurgerii solide specifice (tJhaJan; 1952-1967) (după C. Diaconu). un raport exponenţial. La debite lichide reduse energia apelor este foarte
mică, rîurile transportînd cantităţi mici de aluviuni, în schimb o dată cu
Dacă efectul torenţialităţii scurgerii şi-a lăsat amprente în turbiditatea creşterea debitelor, transportul de aluviuni creşte foarte rapid. Datele pri-
cursurilor de apă, în eroziunea specifică ea se impune şi mai puternic.Dacă vitoare la variabilitatea scurgerii solide şi lichide sînt cuprinse în tabelul 6 .
aruncăm o privire generală asupra hărţii scurgerii solide~~specifice (fig. 50)
se observă imediat uniformitatea relativă a valorilor din v~stul Carpaţilor,
TABELUL 6
unde,cug!cepţia Podişului Someşan, valorile variază între 0,5 şi 2,5 tjhajan
Variabilitatea scurgerii solide şi a sr-urgerii lichide Într-o perioadă de 30 de ani
din regi~nile de c!mpie pînă la altitudinile mari ale munţilor. Totodată în
(după C. Diaconu).
~. esft.tlţllpi, cu regimul continental cel mai accentuat al precipitaţiilor şi mai
'ales în zona de descărcare a lor, eroziunea specifică creşte brusc de la
valorile de sub 0,5 tjhajan la peste Ş-lO tjha jan, în cotul carpatic, atin- Rîul Postul hidrometric Cv (apă) I CvR (a1uv.)
gînd în bazinul Buzăului 25 tjhajan. ' Valorile scurgerii solide sînt totodată
relativ reduse în Podişul Moldovei - din cauza scurgerii lichide mici 2 3 I 4 5
(0,5-2,5 tjha/an).
Someşul Mare Bec1eal1 0,42 0,84 2,0
Someş 0,41
I 2,3
•
Dej 0,96
Someş Ulmeni 0,39 0,98 2,5
Someş Satu Mare 0,38 0,83 2,2
Crişul Alb Chişineu Criş 0,48 0,82 1,7
Dintr-o sinteză generală, pe ţară, reiese că valoarea medie a scurgerii Mureş Tg. Mureş 0,32 0,70 2,2
solide este de 1,75 tjhajan, rîurile transportînd anual o cantitate de aluviuni Mureş Arad 0,30 0,62 2,1
de 45000000 t. Faptul că în estul ţării există o eroziune mai puternică decît Timiş Lugoj 0,34 0,91 2,7
cea din vest, s-a putut constata şi din observaţiile concrete. Astfel, afluenţii Jiu Podari 0,36 0,90 2,5
Olt Feldioara 0,34 0,60 1,8
Tisei şi ai Dunării la vest de vărsarea Cernei au o scurgere medie de
0,96 tjhajan, iar la est de 2,19 tjhajan, adică 8 100000 t respectiv
Argeş
Dîmboviţa
I Malu Spart
COl1ţeşti
0,31
0,31
0,62
0,81
I
2,0
2,6
36 400 000 tjpe an. Aceste date ne permit tragerea unei concluzii deosebit I
L04 105
 .... Repartiţia scurgerii solide în timpul anului urmăreşte aproape fidel regi-

-' "" -
r-.. C'I
....
;:, (f)....00 00 r-.. o mtltsct1!gerîî1îClii<fe.-uiîefe diferenţe în prolil multianua1 se datoresc diversi-
(O (O O r-.. r-..
~
(O C'I li)

~ r-..
~, ori ori "",
- ....r-:.
li) (1) (O 00 o
(1)
lLi ..,; ""o o .... .... O'
(1)
"" <D C'I ~
O ~1

-
O' [.,;'
tăţii gradului de torenţialitate a cursurilor de apă. Este cunoscut faptul,
",,' lI)'
....
"" C'I
că vitezele critice de antrenare a aluviunilor aflate în suspensie apar mai

....
....
~
a;
00
O'
C'I
~
(O'
O

""O' ....O'
C'I C'I (1)
li)
C'I'
(1)
r-..
C'I
O'
r-..
....""
O O
(1)

<D
....
""""o
(1)
li)
",,'
<D (1)

o"" ""O' O'

<D
--
"" o.... ""<D' !:::o
(1)
(1),
(1)
<D
00
ori 00
....
00
o
lJ";)
C'I'
....
C'I
C'I
O'
devreme la viiturile vehemente decît în cazul celor mai moderate. Perioada
f.re,cv~nţei maxime a ploilor torenţiale fiind între mai-august, în cazul tipu-
lui de alimentare pluvial moderat, aceasta reprezintă şi perioada transpor-
"" tului maxim de aluviuni. În vestul ţătii,unde majoritatea scurgerii se for-
....
~
(O
li)
(O
O
(O
O, ........ ""~ ""C'I .... ....r-..
.... O' O â O' O'
00 li) 00
C'I
(O
O
<D
o
<D
O'
....r-.. "" ....00
C'I'
""O '
li)
o o o -
....r-..
lJ";)

00 <D lJ";)

lLi
lJ";)
o'
<D

-"" .... ....

<D
",,'
o
lLi
C'I
<D
",,'
o
r-..
C'I
o
mează primăvara şi iarna, ace1lsta etapă duce şi la formarea eroziunii celei
mai puternice, care se oglindeşte bine şi în datele hidrometrice (v. tabelul 7).

~
C'I
C'I
C'I
O
O
00
O
O'
....O OO....
O' O
(1)
li)
O
O'
O

O'
O
....C'I ....O
O'
(O
li)
(1)
O - ""
lJ";)
r-..
o o o
r-..
<D
<D
(1)
00
o r-..
00 o
o C'I
O' o o""
r-..
(1) (1)
""
""lLi oo
lJ";)
o
00'
C'I
""
00
<D'
o
C'I
O'
....""
00
O'
ALUVIUNILE TÎRîTE
00 li) C'I
.... .... .... r-.. r-.. C'I r-.. Studiul scurgerii aluviunilor tîrîte este deocamdată la început. După
(1)
.... (1) <D (1)

""""[.,;' oo""
~
r-:. .... C'I O
r-.. 00 (O (1) li) li) li)
<D 00
.... (1) 00
o ""
lJ";) lJ";) C'I <D C'I
O O O O o o
O .... O O ori
C'I <D
O' O O' o
lJ";)
O' o o o
C'I
O'
<D
lI)'
lJ";)
<D'
<D C'I
O' rezultatele obţinute de S. Crăciun şi D. Urziceanu, se apreciază că de bitul
.... (1) .... .... C'IC'I O lor în general nu depăşeşte 10% din totalul scurgerii solide.
"""" o....""
00
....
.... O (O O (1)
.... .... .... 00 li) (O
o o 00 lJ";)
....
(1)

- -
o
.... .... ""C'I' o'
(1) li)
00 C'I
ţ> O' ....'":. O' "" ....'
O' O O' lI)'
li)
lI)'
o
O'
C'I
lI)'
C'I
o
<D
00'
(1)
lJ";)'
r-..
00'
C'I,

........
ţ>
r-..
:;, ....00
â
(O

"" ....
O'
C'I
li)
(O
li)
..,;
O
(1)
li)
O'
....
(1)

(1)
O lLi
li)
C'I
<D
""
C'I'
- -
lJ";)

o>
o
00
lI)'
00 .... "" r-..
(1)

00 r-.. .... ....

o ""O' o"" lLi o .... ....q)
(1) li)
lJ";)

'
C'-1 o
00
r-..
:5
MOBILITATEA ALBIILOR FLUVIATILE
6i'
00
.... li) .... C'I
.... (O r-.. O 00 "" (1) "" C'I
Modificarea albiilor în plan şi pe verticală, ca urmare a eroziunii laterale
.... (1)

-
~ <D 00 r-..
~
C'I
~,
li)
"" .... C'I 00
"" o o """" "" (1)

--
ţ> lJ";) o şi liniare, este o expresie a energiei cursului de apă în condiţiile aluviuni10r
~
(1), lJ";) C'I
r. ",,' O O' C'I' (1)' (1)' o> C'I' lJ";)' 00' O' C'I'
(1)
r-.. o' ....
o <D' ",,'

...I
~
~
li)
r-.. O.... C'I .... .... (1)
00
r-.. o
C'I 00 <D
ce constituie albia fluviati1ă.
În ceea ce priveşte condiţiile hidraulice locale ale mobilităţii, acestea
ţ>
"" ....00' O,.... "<. O'....00 lLi ~ â (1)
(1)
(1) ""or-..' """" 00
C'I ....
"" "" o> .... "" ....
li)
1:0 O' C'I' o> o' lLi C'I'
o "" o
lJ";)' O'
(1)
O' se exprimă prin indicele Lohtin-Velikanov*, care se bazează pe raportul
...
~
(1)
~ C'I 00 <D
ce există între viteza apei şi dimensiunea aluviunilor. Cu cît vitezele sînt
.... .... ........ O, 00r-.. .... C'I
- - --'
r-.. r-..
....
-
ţ>
(O (O (1) (1) 00 r-.. r-..
~
"".... "" ""
1':1
-= .... ":
.... [.,;' O
(1)
.... o> O ....
lI), C'I <D
~ r-..
.... o.... ~ [.,;'
C'I mai mari şi aluviuni1e sînt mai mici, cu atît mobilitatea albiei va fi mai mare
C'I'
~' 00
(1)'
o'
1':1
.~
C'I .... '
C'I
C'I'
şi invers.
""
lJ";)

.,
.,=-
=-
....
....
....
(O
r-..
C'I'
00
....O
00
lJ";)
O'
(O

....'":.
lJ";)
00'
""
O
....
....
(O
q) O'
(O
r-..
C'I
-""-' - - - S -
00
C'I'
li)

",,'
~
r-..
o o
r-..
<D 00
C'I
<D
C'I
lJ";)

~ 00
00'
<D
li)
q)
<D
r-..
",,'
<D
C'I
lJ";)

o
Fenomenul este studiat la nivel de generalizare pentru întregul teritoriu
al României de D. Urziceanu, care a calculat valorile <p pentru un număr
--
.!!!.. ....
.... O 00 .... O (O 00 (O ....
.... o....
lJ";)
<D ....<D C'I....
C'I o
....,
(1)00
(1)
""
(1)
<D
lJ";)
de 38 de posturi hidrometrice şi a stabilit dia metrul aluviunilor în 79 de
puncte pentru diferite rîuri şi sectoare tipice ale acestora (256) .
-
<D
~ ~
.... ....""' .... .... ""q) ori
"" (1)

~
=> (1),
lLi o o> "" C'I' o' o ""8 o
li) C'I
C'I'
00
C'I'
00
.... o
'
lJ";)

., .... "" .... ....

C'I C'I S-a dovedit că pe teritoriul ţării noastre diametrul aluviunilor creşte
' 00
=
'"
=-
00

=
'fi
....
<D
00
00
O O O
lJ";)
lJ";)
<D
C'I ""O ""r-..
O
'T'
(1)
C'I
<D
O O O
(1)

<D
....
(1)

C'I
-- -
C'I
r-..
o
<D
~ ~ ::;
o

- ""
!:::
C'I ::::
o o o
lJ";)
r-..
<D

00
00
r-.. <D
o r-..
o' q)
(1)
",,'

....
r-..
00'
~
o
o dată cu altitudinea (fig. SI a) şi în acelaşi sens creşte şi stabilitatea albiilor
fluviatile, adică descreşte indicele <p de mobilitate (fig. SI b). Menţionăm
însă, că aceste corelaţii sînt valabile, mai ales, pentru rîurile mai mari şi
<Il <Il
.9 ....<Il bJJ 'i:
~
<1J
'"0:1
p.,
pentru rîurile de munte, care în locul lor de origine sînt considerate ca autoh-
'a 1::1 Oi '1j
'a ....m-
.,.
CII ;j
;; .....,. 0:1
tone. Rîurile autohtone din sectoarele de cîmpie au depozite mult mai fine,
= o 'Il

'f. S
;j "'-', 1::1
><" M <Il
<1J
<1J 1::1
... '<l<Il rJl
o
Oi ;a 'C 'CII
CII al
(/)

.....
<1J
rJl
CII

'" lE u u=
.:;: il-< <Il
'1j '"
<1J '"
;o '"<1JbJJ <Il
'00 ~' '0 p.,
'5' .,.
"'-' '1j ..!:I '1j .....
<1J CII
8
;j
= o decît cele mari, care sînt numai tranzitorii. Sub formă de izolinii ele nu
o '0
(.)
,<.> :E '"o :;;:<1J o o al
''=
.,
;
;j
E--< E--< Z U
<Il
~
<l
:21 Z
<1J
o ;j
(f)-
,<Il
il-<
<1J
:21 il-< :& ~ :21 u 0 se pot reprezenta, dar pot fi eventual urmărite de-a lungul cursurilor de
apă. Aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru indicele de mobilitate.
'Il (.)
~
.,.. ..."'.
":!
,~
1':1 ... .
"<l
D. Urziceanu stabileşte şase zone principale de mobilitate a albiilor:
1. Mobilitatea albiilor rîurilor de munte, peste 1 000 m altitudine, este
.E=
>-
,r-.. ~ foarte redusă. Rîurile îşi sapă albiile în roci dure, cu rezistenţă mare la ero-
H ;;
.~
S
~
'Il
":!
., ;j
...il'" <1J
'"<Il (.)
;j

'"bJJ ....<1Jos os
p
H '"
'u<Il os .:<> :21
.,. :&.,. Z CII
"'-',
.:;:
~
El
...
":!
V)oo
'"<1J .o <Il '1j
<1J
(.)
...>- :21 ....<1J (.)
.,.. o m-
*
V'
P=l ;;
~
'" .
'1:
,.:
il:;
....;j
CII
El ..!:IbJJ
:;;J (J
:p

lE'"
<1J
'1j
<1J
ţ>
:;t ~
;:; ~ uCII
os El
'00 ~
il:;
;j
<1J

;;
m-
v
El El .,.
o o
S
<1J

'C
'3 Oios
~ P=l
;j
;:;
....
oo +'
<1J .o ....
::1
.... El ....o
bJJ
A
'P = -
g·d
- 15 , unde:
viteza apei (m js); g 9,81 ; d -- diametrul mediu al depozitelor de fund.
8 ~'" E--< (/) (/) U ~ E--< V - =

106 107
 Găvanu-Burdea, Romanaţi şi Băileşti, se caracterizează prin albii deja
Fig. 51. Relaţii cu privire la
mobile, cu valori ale coeficientului ep care ating +300 şi chiar +400, în
/mo.------.----A~----,_T7--~. funcţia diametrului mediu al condiţiile unor aluviuni cu diametrul mediu de 1-10 mm. Se observă defor-
~ 1000-t------f------f-7!"-::-:-.."L--bo'~--_l
aluviuni10r şi a mobilităţii marea frecventă a albiilor în adîncime şi în plan.
'-- albiilor cu altitudinea (după V. Zona CîmPiei ]ijia-Bahlui şi a cîmPiilor de divagare din cursul inferior
~ 800-t------f----7"'-'--j"L-7-'''-----t------j D. Urziceanu). al Siretului, nordul Cîmpiei Române şi din Cîmpia de Vest, de la Salonta
<>
~500+-----~~~~~----+-----, la Timişoara şi din Podişul Bîrladului, au rîuri cu albii foarte variabile de la
un an la altul, cu coeficienţi cp care ating valorile maxime de 2 000-3 000.
Patul aluvionar al acestor rîuri este compus din nisip fin cu diametrul de
0,1-1,0 mm.
o IDO /50 ZOO
VI. Zona bălţilor şi Deltei Dunării, cu puternice acumulări, se distinge
Diametru! mediu al aluviunivnilor(mm) printr-o mobilitate deosebită a reţelei hidrografice, ceea ce se reflectă şi
200 "'c-T,--__---=::,C________-, din coeficientul cp a cărui valoare atinge maxima pe teritoriul ţării - 1 000.
~
~
i,,'
\"~
În compoziţia albi ei fluviului domină mîl urile. Transformările albiilor sînt
",1000
B
~ J50 1 •
atît de puternice, încît pentru asigurarea securităţii navigaţiei se fac dra-
.§. <: Ib. "'-'\.<{.: gaje permanente.
~ &~ \~ \'~
~ ~ \~ \" Relaţiile mobilităţii albiei cu viteza apei au, grafic, un caracter parabolic
~ 500 ~ 1004-Tr----;-~'<"_-------l după cum se evidenţiază şi în fig. 52, întocmită de D. Urziceanu pentru
~ ~ cele şase zone de mobilitate. Intr-adevăr, schimbările cele mai intense,
~ ~ 50+-~~ ~~~... ~
...-...-...-...-...~.
uneori vizibile, se produc mai ales în timpul apelor mari, al viiturilor. De
~ O .!::i
-100 O+JOO ZOO JOO 1100 500 ~ mobilitatea albi ei rîurilor trebuie să se tină seama în mod deosebit în cursul
Coeficientul de mobilitate
('1') Lohtin-Ve/ikanov
.!l!
c;;, executării diferitelor amplasamente şi chiar în alegerea locurilor pentru
posturile hidrometrice. Este necesar a se efectua încă studii de detaliu
pentru rîurile autohtone, acordîndu-se o atenţie deosebită celor din regiu-
nile de podiş şi de cîmpie.
ziune. Diametrul aluviunilor în această zonă este mare, media lor din albii
depăşeşte 10 cm, iar coeficientul ep este negativ, cu variaţii foarte mici,
practic constant (± 15).
II. Zona dealurilor premoniane înalte din jurul Carpaţilor, cu extensiune
mare în regiunea dealurilor înalte ale Someşului şi Tîrnavelor, au mobili-
tatea albiilor fluviatile foarte variată (ep între -10 şi +50), diametrul
aluviunilor variind în jur de 5-10 cm.
III. Zona dealurilor piemontane, podişurilor Mehedinti, Tîrnavelor, Hîrti-
baciului şi a depresiunilor mari iniramoniane (Gheorgheni, Ciucului, Bîrsei),
cu aluviuni al căror diametru este cuprins între 1 şi 5 cm şi cu valori ale
coeficientului ep care se ridică pînă la 100. Albiile rîurilor tranzitorii +
(Cibin-Sibiu, Suceava-Iţcani, Buzău-Măgura etc.) se deformează deja uşor
în plan şi în adîncime.
IV. Zona podişurilor Babadag, Sucevei şi cîmPiilor Transilvaniei, Some-
,
şului, Crişurilor, Mureşului, Timişului, Valea Siretului, nordul cîmpiilor

'i' VI V
JOOO

2500

2000

1500

1000 IV
500 III
1/ Fig. 52. Creşterea mobilităţii albiilor cu viteza apel
f = f(v) în cele şase zone stabilite de D. Urziceanu
0,5 1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 Vm/s (256).

108
 CAPITOLUL IX
Caracteristicile
•
hidrochimice ale rîurilor
TIPURI ŞI RAIOANE HIDROCHUIICE
Tipurile hidrochimice ale rîurilor au fost stabilite, pentru teritoriul ţării
noastre, de V. Anghel şi 1. Ujvari în anul 1957 (1, 2), cînd s-au conturat
şi unităţile hidrochimice distincte ale României. Un material foarte bogat
de analize chimice s-a acumulat însă în deceniul trecut, care în parte comple-
tează, în parte modifică concluziile trase cu ocazia primei raionări. Modi~i­
cări mai substanţiale au fost făcute în cazul rîurilor din Podişul Transll-
vaniei unde şi condiţiile geochimice sînt mai variate.
Conform clasificării adoptate, rîurile din ţara noastră au fost grupate,
in funcHe de dominarea anionilor, în ape. carb?nata!e (HC9~), s~tlfatat.e
(SO" 4) şicclorurate (CI'), iar după gradul de mlllerahzare III grupe cu mmeralt-
zare redusă (sub 200 mg/l), cu mineralizare mijlocie (200-500 mg/l) , cu
.;( mineralizare ridicată (500-1 000 mg/l) şi cu mineralizare înaltă - peste
1 eoo mg/l. Pe baza acestor criterii au fcst stabilite o serie de raioanehidro-
chimice, prezentate în fig. 53.
Raioanele rîurilor din clasa apelor bicarbonafate cuprind cea mal mare
parte din teritoriul României (circa 73%):
Cu mineralizare redusă se disting sistemele fluviatile care îşi au originea
,în formaţiunile eruptive şi cristaline. Aşa sînt afluenţii din dreapta Vişeului,
afluenţii din stînga Izei, din regiunea eruptivului (Mara în amonte de pătrun­
derea în regiunea saliferă de la Ocna Şugatag), Săpînţa, Turul superior,
Lăpuşul, Someşul Mare superior, Mureşul şi Oltul superior, cursurile supe-
rioare ale Tîrnavelor, afluenţii din stînga Oltului mijlociu, Cibinul, Lotrul,
Argeşul superior cu afluenţii săi, Olteţul, Jiul superior, Sebeşul superior,
Streiul superior cu afluenţii montani, cursurile superioare ale Timişului,
Cernei, Bîrzavei, Bistrei, Crişului Repede (Sebeş, Drăgan, Iad), Someşul
Cald, Some~ul Rece, Iara, Arieşul cu afluenţii săi din stînga. Din Moldova
în această categorie întră Suceava, Moldova şi Bistriţa superioară.
Cu mineralizare mijlocie se distinge marea majoritate a rîurilor din regiunile
de cîmpie, de dealuri, regiunile carstice şi rîurile din zonele f1işului, unde
nu apar apele sulfatate sau clorurate (fig. 53).
Cu mineralizare ridicată se disting raioanele apelor bicarbonatate din
regiunile secetoase, lipsite de posibilităţi de clorurare sau sulfatare deose-
bită. Ele sînt răspîndite în sudul Cîmpiei Române, în Podişul Bîrladului,
Piemontul Covurluiului, nordul Dobrogei şi în Cîmpia Transilvaniei. Probabil
aceeaşi mineralizare se observă şi în Bărăganul de sud în cazul apelor super-
ficiale sau în incinta teritoriilor semiendoreice polidepresionare.
110
I
(
Fig. 53. Harta raionării hidrochimice a apelor din rîurile~ României (1. Ujvari).
C~ .mineralizare înaltă se disting apele carbonatate din Cîmpia Transil-
vallle1~ în cazul unor serii de rîuri locale, cum sînt: Fizeşul, Luduşul şi Comlo-
dul (dmtre c.ele .cunos~ute). Această caracteristică hidrochimică a apei este
rezultatul c]lmel relatIv secetoase şi a rocilor puternic carbonatate (gresii,
mame, arglle bogate în substanţe calcaroase). Cationii din apa acestor
rîuri sînt în mod dominant cei de Ca.
x: ~aioa11:ele rîuriZor din c~a~a apelor ~ulfatate corespund cu aria răspîndirii
rocllor glpsoase ŞI de saI1111zare contlllentală. Zonele cele mai clasice de
apa!iţie a apelor sulfatate (gipsuri) se găsesc în_,l)epresiunea Huedinului,
b3:zl.nul Almaşului, Agrijului şi a N adăşului, la vest de Cluj; în fazele scurgerii
mllllme ele apar şi în ' Cil;llllia _Jijia,..,:Bahlui, unde' se' combină cu sulfatarea
c0.nţinent~Iă, ca el~ment'"'îoDal. Gradul lor de mineralizare în faza apelor
ml~l est~ 1D~.r~, mal al~s l~ locul lor de origine. Pe parcurs în lungul rîurilor
mal ma!l (J1J~a, Ba?l~l, Sttna, Başeu etc.), ele se pot; dilua cu ape carbona-
tate, tIpul h1droch1m1c transfonnîndu-se în mod corespunzător. Cationii
'1 dominanţi sînt cei de Mg şi Ca.
" Rat"oaneZ~ ateţor elorurate, cu ' dominarea cationilor de N a, sînt răspîndite
1~ z_ol1ele d~aplt:ce~ unde apar izvo~rele clorurate şi în zona-sărăturilor con-
tll;enţale ~lll ~~raganul central Ş1 de nord, c~ntinuîndu-se şi spre Cîmpia
Rlmlllcu~U1, pllla l~ cur~ul Putnei (inclusiv). In locul' de origine apele au
un grad l1:al; d~ mlll~rahz~r:, .dar prin diluţie este posibilă dominarea ioni-
lor de CI Ş1 Na şlla mmerahzan redw:e (8cmesul Mare Somesul Mic Mureşul
inferior; Tîrnava Mică etc.). " "
. În zonele diapirice, rîurile care sosesc şi au deobicei un caracter carbona-
t~c cu mineralizări reduse, îşi schimbă brusc caracterul de mineralizare
11 d: compoziţie trecînd spre tipul apelor clorurate şi 'cu mineralizare
malta. Astfel, unele dintre rîuri pot să ajungă la mineralizări foarte înalte
111
 1 zone diapirice: din est şi din vest. în zona Sovatei, Tîrnava Mică primeşte
DURITATEA TOTALĂ MAXIMĂ A
APEI DIN R!URILE AUTOHTONE

jJ[lendă
l '1
izvoare puternic sărate, iar în Tîrnava Mare înainte de confluenţa sa se
varsă un mic afluent: Vişa, tot cu' 'a pe c1orurate, care drenează Piemontul
O O-lf;2gr.germ. Secaşului. De asemenea şi .Arieşul inferior primeşte din zona diapirică ves-
tică, în aval de Turda, unele ape c10rurate prin afluenţii săi din stînga
Dlf.2-aLf ·". .," (Sărat, Valea Florilor etc.).
~1~1~1' ~8,1J.-!~8·u- ·W

DURITATEA TOTALĂ A APEI DIN RÎURI

Ca un rezultat al concentraţiei sărurilor de calciu şi de magneziu, duri-
tatea are o influenţă mare asupra calităţii apelor, asupra posibilităţii folo-
sirii lor în scopuri casnice şi industriale. Ea este în funcţie directă de gradul
de mineralizare a apelor, care depinde la rîndul său de condiţiile c1imatice
şi litologice (fig. 54).
Apele cu duritate scăzută (sub 8,4 grade germane), frecvente în regiunile
cu formaţiuni eruptive şi roci cristaline, constituie resursele cele mai favo-
rabile pentru alimentare a localităţilor şi a unor tipuri de ramuri industriale
exigente la calitatea apei.
Apele cu duritate mijlocie (8,4-16,8 grade germane) sînt caracteristice
pentru rîurile cu ape carbonatate cu mineralizare medie.
't__~
6/UR6/lJ. <:::;~<::.'
,. ., Apele cu duritate ridicată (16,8-25,2 grade germane) se întîlnesc în rîurile
1 A cu ape carbonatate şi cu mineralizare ridicată şi înaltă.
p.. fl Apele cu duritate înaltă (peste 25,2 grade germane) le au rîurile cu mine-
R. p. G
B U L
raIi zare înaltă din Cîmpia Transilvaniei, Bazinul Huedin, Cîmpia Moldovei
Fig. 54. Harta raionării durităţii medii, totale, a apelor din rîurile României (după V. Anghel; etc., indiferent de natura ionilor dominanţi în compoziţia apelor (v. fig. 54).
I. • Ujvari).

cum sînt, de exemplu, Sl~p,icul, afluent al Buzăului, care are o mineralizare

de 6 000 mg/l, sau ESt:nnicul Sărat cu 4000 mg/l, Milcov cu 2860 mg/l,
Rîmna cu 5 900 mg/l, Putna cu 1500 mg/l, Trotuş in aval de Tg. Ocna cu
2 168 mg/l, T\1~Iăul cu -1 655 mg/l, Teleajen cu 2027 mg/l, Ct~ovul Sărat
cu 7 360 m{fl, Prahova cu 1 345 mg/l, Ialomiţa la Băleni cu 1 459 mg/l,
la c.oşereni cu 1484 mg/l, la Slobozia cu 1390 mg/l, Sabar la Vidra
cu 3 242 mg/l etc. la ape mici.
în Podişul Transilvaniei sînt afectate de zona diapirică Someşul Mare,
în aval de Şieu, Şieul în aval de Sărăţel şi Someşul Mic, în aval de Apahida.
Menţionăm că atît Someşul Mic cît şi Someşul Mare curg paralel cu zona
diapirică, iar la marginea acesteia primesc direct alimentarea subterană
sărată şi o serie de mici afluenţi cu ape c1orurate. Alte rîuri mai mari, cum
sînt Mureşul şi Tîrnava Mică traversează perpendicular zona de ivire a
sărurilor. Mureşul primeşte unele ape c10rurate în zona de vărsare a Gurghiu-
lui (Solovăstru-Ideciu), dar apele devin c10rurate numai în aval de Ocna
Mureşului, unde pe lîngă faptul că albia atinge masivul de sare, Uzinele
de produse sodice vars~ ,?antităţi înset:?-~ate ~de. apă c10rurată în albia sa. '
Mineralizarea MureşulU1 1ll aval este ndlcata, lar caracterul c10rurat dis-
pare abia după confluenţ~ Streiului,. c:are aduce c~ntităţ~ mari de ape bicarbo-
natate. Cu toate acestea, 1ll compoZlţla MureşulU1 se reslmte gradul ridicat de I
c10rură de natriu pînă la vărsare. Tîrnavele primesc ape c10rurate din două t

112
 UNITĂŢILE LlMNOLOGICE NATURALE
CAPITOLUL X
Lacurile din România ( şi
Simion Mehedinţi a arătat încă din anul 1930 (vezi Terra) că studierea
clasificarea lacurilor trebuie făcută pe baza unor criterii complexe:
I
"Lacul nu e numai temperatură, numai materie azotoasă, numai oxigen
etc., ci , în acelaşi timp el are o formă, adîncime, culoare, compoziţie fizică
şi biologică ... care, toate, se leagă împreună. Aşadar, pentru a ne apropia
de realitatea naturii, trebuie să încercăm a clasifica lacurile nu după un singur
caracter, ci după un grup de caractere, adică după o formulă de conver-
genţă".
Aceste idei, deosebit de actuale şi azi nu au putut fi însă materializate
în trecut datorită lipsei unor studii multilaterale corespunzătoare. Nici
în prezent nu dispunem de observaţii asupra tuturor lacurilor, însă avem
elemente suficiente care să ne permită generalizarea şi trecerea la asemenea
Se poate afirma, că fiecare unitate fizico-geografică din ţara noastră încercări.
adăposteşte lacuri tipice pentru condiţiile date, atît din punct de vedere
genetic cît şi al bilanţului şi regimului hidrologic, al;particularităţilor hidro- Dintre componenţii cadrului natural, lacurile sînt elementele cele mai
fizice, hidrochimice şi hidrobiologice. Alături de !acurile naturale au fost pasive, asupra cărora acţionează o mulţime de factori, dar care au o influenţă
create, în scopuri economice, lacuri artificiale, iazuri sau lacuriL de retenţie mai redusă asupra mediului fizic, mai ales dacă au şi dimensiuni mici. Ca
cu profil utilitar specific. .. atare, existenţa lor depinde în mare măsură de factorii hidrologici-hidro-
geologici şi climatici, care le determină particularităţile de bilanţ şi regimul
Inventarierea lacurilor din ţara noastră a fost executată într-o primă hidrologic şi prin acestea concentraţia în săruri, intensitatea colmatării etc.
fază de P. Gâştescu, care între anii 1958 şi 1959, a înregistrat un număr
Prin urmare dacă dorim să efectuăm o generalizare teritorială asupra lacuri-
total de 3 450 de lacuri cu caracter permanent. Dintre acestea 2 300 (63%) lor, atunci trebuie să luăm în considerare bilanţul hidrologic elementar al
au origine naturală, iar circa 1 150 (27%) antropicăi (situaţia, din 1~~~. lacului, care nu depinde de suprafaţa bazinală a lacului, sprijinindu-ne pe
Autorul a determinat şi suprafaţa lacustră totală a ţării, ajungînd la cifra elemente zonale ca: regimul termic şi de îngheţ, procese morfogenetice tipice
de 2620 km2 , care reprezintă 1,1% din suprafaţa totală a~ţării. Numărul unei unităţi naturale, intensitatea eroziunii în aria respectivă pentru oglin-
lor pe categorii de mărime este cuprins în tabelul 8. direa colmatării, particularităţile hidrogeochimice locale şi zonale care deter-
mină hidrochimismul şi în bună parte viaţa în lac. În cazul în care aceste
elemente sînt bine studiate în schimbarea lor teritorială, atunci se pot face
TABELUL 8
şi prognoze cu privire la lacurile artificiale, care sînt în curs de înfiin-
;;ărUJ. lacurilor din România pe categorii de mărime În anul 1966 ţare.
(după P. Gâştescu).1
Pe baza acestor elemente, în cadrul zonei climatice temperate ale Europei,
au fost identificate următoarele unităţi:
Suprafaţa lacului (km2)/
Numărul
lacurilor I o·
10 din tot al
I Suprafata
totală (k~2) % diu total - p1'ovincii limnologice în regiuni inter- şi extracarpatice avînd criteriu
de bază bilanţul hidrologic elementar;
sub 1,0 3158 91,54 600 22,90 - regi~tni limnologice determinate după geneza cuvetei lacustre şi
peste 1,0 I 292 8,46 2020 77,10 - raioane limnologice, care se identifică pe baza unor particularităţi
ca: intensitatea colmatării, caracteristica hidrochimică (mineralizare, anion
dominant), tip de regim termic şi transparenţă. Fiecare dintre categoriile
1- 5
5-10
223
37
6,46
1,08
470
263
I 17,93
10,0 respective sînt codificate şi apar în formula raionului lacustru numai în
10-20 16 0,46 194 7, 46 cazul în care depăşesc valorile normale, deci îi dă o notă specifică raionului
peste 20 16 0,46 1093 41,71 respectiv.
M acroregiunea limnologică carpatică este o unitate intrazonală cu zonali-
tatea pe verticală a tuturor elementelor caracteristice lacurilor. În interior111
Totodată amplele re alizări hidrotehnice au dus la înfiinţarea unor lac uri macroregiunii se disting toate categoriile taxonomice întîlnite în interiorul
mari de acumulare, ca de exemplu Izvorul Muntelui (29,5 km 2 ), Vidraru
(10 km2), Porţile de Fier (700 km2) etc., iar altele au fost asanate (Brateş,
1 zonei, respectiv ale provinciei.
Tipizarea lacurilor se face după formula compusă din caracteristicile
Greaca, Potelu, Că1ăraşi etc.). codificate (v. tabelul 9).

114 115
BILANŢUL HIDROLOGIC AL LACURILOR _ Umitâ de m3c!'()re!jlune 1':'TIfJo!ogică CARACTERISTlC IL ~ RAIIJANELOR
___ Limliâ de Pf'OV,'fIC/f iI/.7n%'ylcâ
- - Limita de reg1ljfie flrn.70loglC3
[=:J Ape HCOJ «Ig/O
........•• LirmtB de {'afon hmnologic ~ Ape HCOJ (1-2Vg/l)
Existenţa unor lacuri este condiţionată de raportul care există între ~ Ape S04 (1-2",7git)
cantitatea de apă intrată şi ieşită din cuveta lacustră într-o anumită uni- tzZZl Ape ci (>lg/lJ
tate de timp. Fără să analizăm aspectele alimentării şi ieşirii apei, putem
stabili ordinea acelor elemente care pot să ducă sau nu la o schimbare
teritorială zonală. Dintre elementele zonale amintim precipitaţiile care
cad direct la suprafaţa apei (X o) şi evaporaţia de la suprafaţa apei (E o).
Restul componenţi1or bilanţului hidrologic depind de condiţii azonale.
De exemplu, scurgerea superficială depinde de scurgere (Y o) şi de supra-
faţa bazinală (5), scurgerea subterană spre lac depinde de raportul dintre
nivelul apei lacul ui şi al apelor frea tice, iar scurgerea superficială din lac depinde
de întregul bilanţ hidrologic al lacului. Ca indicator de bază al bilanţului
hidrologic lacustru rămîne, deci, raportul dintre cele două elemente zonale

~=
( Xomm K). După cum se dovedeşte, acest raport oglindeşte în bună
parte zonalitatea umidităţii tipurilor de regiuni naturale :
U~ cu K > 5 lacurile provinciilor aride
U 1 cu K 3- 5 - lacurile provinciilor semiaride
1,5-3 - lacurile de stepă c _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _~B~~U~~L~ ____
U 3 cu K 1,0-1,5 - lacurile provinciilor subumede Fig. 55. Harta raionării lacustre a teritoriului României (v. p. 126, I. Ujvari)"

'1J,
U 4 cu K < 1,0 - lacurile provinciilor (macro regiunilor) cu umiditate
excedentară.
În ţara noastră ".macroregiunea carpatică se distinge printr-o umiditate Cîmpia Cîmpia
excedentară, care creşte o dată cu altitudinea lacului. Precipitaţii1e, in func- Moldovei Transilvanie;,
ţie de factorii enunţaţi în capitolul III variază de la 600 mm la 1 600 mm,
iarevaporaţia de la suprafaţa lacurilor scade cu altitudinea de la 600-
800 mm sub 300 mm in zona alpină. Excedentul rezultat este de 100-
1300 mm/an.
Deficitul de apă din bilanţul hidrologic elementar al lacurilor creşte de
la provinciile cu umiditate variabilă spre cele cu umiditate deficitară, pînă ~Precipitatii V771 Scurgere ~ [vap
, ,

de la suprilF
la 400-500 mm/an. Cîteva exemple tipice privind bilanţul hidrologic al ~ medii(mm) ~sprelac(mm) ~/acuIUl(mlr;)

lacurilor pericarpatice sînt prezentate în fig. 56. Precizăm că deficitul Lacurile regiunilof' limnoloqice CU umiditate excedentaf'ă

de apă menţionat se acoperă din scurgerea din bazin, din scurgerea subte- % Alt.500m AIt.1000m AIt.1500m AIt2000m AIL2500m
100
rană sau artificială. Astfel, ele seacă sau devin endoreice (fără excedent
de apă). Exemple clasice în acest sens sînt lacurile din Bărăgall şi în general

I
lacurile de crov. Ele, ca şi rîurile pot fi permanente, semipermanente, care
seacă în anii secetoşi (Ianca, Plopul, Tătaru, Plaşcu, Chichineţu etc.) şi
temporare, cum sînt lacurile de crov, sau cele din regiunile carstice.
Menţionăm, că pot exista lacuri semipermanente şi chiar temporare şi
O
în regiunile cu umiditate excedentară, dacă există pierderi subterane deose- 1'/?0] Precipitaţii ,~ Evap, de la supra!.
f'V0::1 Scurgerea (ex·
"""'4 medii(mm) ~cedentu!}dmlac L.:.c.J lacu!U/(mm)
bite. Astfel, sînt cunoscute numeroase lacuri glaciare care seacă datorită (mm) . ,
infiltraţiilor prin barajul morenic sau a fisurilor cuvetei lacustre; lacul
Fig. 56. Diagramele de bilanţ al lacurilor în zonele urnidităţii excedentare
* Uo - indicator de umiditate pentru caracterizarea bilanţului hidrologic zonal. Ş deficitare (I. U jvari) .

116 117
TABELUL 9 Sf. Ana îşi reduce dimensiunile tot din acest motiv (în ultimii 90 de ani
Tipurile morfogenetice ale cuvetelor lacustre care servesc s-a înregistrat o scădere a adîncimii maxime cu 5 m), deşi bilanţul hidro-
la separarea unităţi1 de regiune lacustră (I. Ujvari). logic elementar se dovedeşte excedentar.
Lacuri naturale Bilanţul hidrologic allacurilor litorale sau allacurilor de luncă poate fi
dirijat de regimul natural de legătură cu aceste surse. Uneori lacurile de
vîrstă mor-
deIndicator
·
f ogene t Ica
v
I .
Facton,. proc~se.
morfogenebce pnnclpale
l' IIndl-.
caton
Tip de morfogeneză
Indi-
I cator
luncă sînt chiar inundate de rîul principal. în aceste cazuri avem de-a face
cu lacuri al căror bilanţ şi regim hidrologic este azonal.
Diferenţe esenţiale se observă între regimullacurilor endoreice şi exoreice
Lacuri re- Vulcanism V - în crater vulcanic (c)
datorită naturii ,diferite a pierderilor. în primul caz domină pierderile cu
licte - baraj vulcanic (b)
maxime în iunie-august, iar în cel de-al doilea caz ele depind de funcţia
Mişcări tectonice T - pe falie mascată (f)
- în flexuri sinclinale (s) emisarului.
- baraj anticlinal (a) în general, nivelurile -maxime se instalează în lacurile exoreice în lunile
Exaraţia (glaciaţia) cua- G - în circ glaciar (c) cu scurgerea fluviatilă maximă, regimul mulînd în parte pe cel al rîurilor,
ternară - pe praguri glaciare (p) iar în cazullacurilor endoreice se observă o treptată creştere a nivelurilor
- de baraj morenic (b) pînă în luna iunie, apoi o scădere spre sfîrşitul perioadei calde.
Lacuri pro- Mişcări neotectonice T - subsidenţă-divagări I (d)
duse de - flexuri sinc1inale (s)
procesele
-
- baraj anticlinal (a) TIPURILE ,GENETICE ALE CUVETELOR LACUSTRE
morfogene-
Nivaţie N - barajmorenic de avalan şă (a)
tice actu-
ale şi mai - de tasare _(t_)_ Tipurile genetice ale cuvetelor lacustre, studiate încă din 1935 de către

_~I -
vechi Eoliene - vechi, consolidate (c) 1. Lepşi (89), au fost raionate în ultimele două decenii de către 1. Ujvari
între dune JL şi P. Gâştescu (245, 274), T. Morariu, Al. Savu, 1. Pişota, P. Gâştescu
Sufoziune-tasare în roci S - ero v (tasare) (e) (132) şi P. Gâştescu (56, 60).
carbonatice (clasto- - mostişte (tasa re +
eroz) (m) în lucrările elaborate autorii menţionaţi subliniază diferenţa mare care
carst) - liman fluviatil (eroz ta-+ (1) există între condiţiile morfogenetice şi geologice ale cuvetelor lacustre
sare + baraj acumulativ)
Carst salin
---
C - dizolvare şi tasare
---
(d)
din Carpaţi, unde densitatea redusă a lacurilor actuale se datoreşte mai
ales unor procese intense de eroziune liniară şi existenţei unor regiuni joase
- dizolvare şi prăbuşire în ocne J!L cu energie mică de relief, în care domină procesele de tasare, eroziune în lunci,
Carst în gips C - dizolvare (d) barări de depresiuni prin aluviuni etc.
- hidrataţie
~ în general, marea majoritate a lacurilor din ţara noastră au provenienţă
Procese gravitaţionale de A - alunecări şi bararea văii (a) exogenă. Un singur lac şi anume Sf. Ana s-a instalat într-o formă reliefată
versant - între valuri de alunecare (v)
endogenă (crater vulcanic), iar lacurile din Cîmpia Transilvaniei par să fie
.~ - surpări şi bararea văii (s)
influenţate în starea lor naturală de tectonica marginală şi de domuri (192).
De eroziune şi acumulare F - de albie (a)
Un mare număr de lacuri artificiale au luat naştere în ultimul deceniu
fluviatilă - belciuge (b)
- luncă externă (e) şi numărul lor continuă să crească. Scopul îndepărtat este reţinerea totală
- acumulare deltaică (d) a apelor carpatice şi a celor mai de seamă din jurul munţilor, pentru care
- cîmpie de divagare (c) va fi realizat un volum total de retentie de cca 53 km~.
Modelare marină litorală L - lagună deltaică (d) Tipurile genetiCe principale codifica'te pentru determinarea regiunilor
(abraziune şi acumulare) - lagună de ţărm acumulativ lacustre din ţara noastră sînt cuprinse în tabelul 9.
marin (a) Menţionăm_ că au fost considerate lacuri relicte acelea care au luat naş­
~:' - liman fluvio-marin (1)
tere prin procese morfogenetice care nu mai acţionează în prezent, ca de
Lacuri artificiale exemplu glaciaţiunea carpatică care în pleistocen a dat naştere minunatelor
Scopul înfiinţării: Funcţia lacului: Indicii:
iezere, tăuri, lacuri glaciare. Se consideră, de asemenea, ca lac relict şi cel
de la Peţea, care a rămas după retragerea lacului Bazinului Panonic.
Lacuri an- Utilizări hidroenergetice, alimen-
tropice tare cu apă a industriilor, populaţiei, Lacuri de acumulare
(azonale) agriculturii, compensare de regim (inclusiv iazurile) Ac CARACTERISTICI HIDROCHIMICE 1:q
Lupta contra inundaţiilor Retenţii permanente sau
temporare Rt
Utilizări piscicole . Eleşteie Pc Concentraţia şi gradul de mineralizare al apei din lacuri depinde de
Alimentări cu apă Benturi bt ritmul de primenire al apei din ele şi de calitatea apei care pătunde în
Agrement Lacuri de agrement Ag cuveta lacustră.

118 119
 ţf
După numărul dominant de ion! de carbonaţi, sulfaţi şi cloruri în apă,
lacurue diii' fara 'noastră pot fi grupate, în general, în felul următor (cu
",5
H
515
H
codificare) : (m) (m)
RCO a = ape carbonatate (hidrocarbonatate);
S04 = ape sulfatate;
500 500
lOfT!
i i ~
! j I
CI = ape clorurate; II I
I
'
I

iar după gradul de mineralizare (cu codificare): 475

- = ape slab mineralizate « 1 g/l);
m = ape cu mineralizare ridicată (între 1 - 24,7 g/l);
M = lacuri sărate (minerale) (> 24,7 g/l).
Repartiţia teritorială a lacurilor d,i n ţara noastră după particularităţile
hidrochimice, este strîns legată de caracteristica bilanţului hidrologic şi
de ' condiţiile şi procesele hidrogeochimice ale apelor superficiale şi sub-
terane. Astfel, Gh.M.Murgoci a observat, încă din primul deceniu al secolu-
lui nostru, strîns a dependenţă a genezei sărurilor din lacurile minerale din
Bărăgan şi sărăturarea continentală, autohtonă, zonală, a solurilor şi a
apelor freatice, specifice zonelor de stepă. Mai la nord, în ' Cîmpia Mol-
dovei, în prezenţa argilelor gipsoase, sarmaţiene, apar apele freatice sul-
fatate, care imprimă şi lacurilor acelaşi caracter. Ele pot fi incluse, pe
bună dreptate, în zona continentală a lacurilor sulfatate (după Maximovici).
Această tendinţă se observă şi îri' Cîmpia Transilvaniei, dar acolo domină
totuşi în compoziţie hidrocarbonaţii cu mineralizare în jur : de 1-2 g/l. în
partea ,svestică a Cîmpiei Române şi în Cîmpia de Vest umiditatea mai
abundentă se reflectă şi în prezenţa lacurilor carbonatate cu mineralizarea
în jur de 1 g/l.
P.Gâştescu a observat chiar o strînsă dependenţă a mineralizării lacuri-
lor cu altitudinea în regiunile carpatice. Sc:ăderear mineralizării cu alti-
tudine~ pînă la 20-50 mgll în regiunile alpine inferioare, se datoreşte
desiguq. creşterii umezirii şi prin aceasta levi gării tot mai accentuate a
mediului. Lacurile de munte aparţin tipului de mineralizare carbonatată­
calcică.
Dintre lacurile cu mineralizare azonală amintim pe cele din aria diapirismu-
lui, care au luat naştere prin procese salino-carstice, şi pe cele situate în
." zona litorală a căror mineralizare se datoreşte influenţei Mării Negre
(actual sau din trecut).
.
REGIMUL TERMIC SI DE ÎNGHET AL LACURILOR.
Zonal, cuvetele lacustre de pe teritoriul ţării noastre se încadrează, după
clasificarea lui Rutchinson în categoria lacurilor dimictice. Elementul carac-
teristic este temperatura apei lacurilor care la suprafaţă depăşeşte de două
ori temperatura densităţii maxime a apei: primăvara şi toamna. Cu alte
cuvinte, în cadrul celor două anotimpuri, lacurile din ţara noastră se pot
omogeniza termic de la suprafaţă pînă la cele mai mari adîncimi, tempera-
tura menţinîndu-se de 4°C. Diferenţierea termică a lacurilor se produce
mai ales în funcţie de gradul lor de încălzire în perioada caldă: se
consideră ca lacuri8dimictice reci cele din zona alpină, cu temperatura me-
die a lunii celei mai calde sub 10°(; (la suprafaţa apei) ; se consideră ca dimic-
i i I
475
450 1150
425·~------+------+----'~I~----~I------+I~
5 10 1.5 20 2SoC
Fig. 57. Relaţii termice ale apei cu adîncimea lacurilor (lacul de acumulare Izvorul Muntelui)
(după V, Ciaglic, 30).
tice moderate lacurile cu temperatura la suprafaţă, în luna cea mai caldă,
între 10 şi20°C (zona montană carpatică) şi între 20 şi 30°C ca 'd imictice
calde (regiunile de dealuri şi de cîmpie).
La ' altitudinea lacurilor alpine am putea identifica şi un lac cu carac-
termon()mictic rece (tot timpul anului sub 4°C) şi anume lacul Podul Giur-
giului, care în unii ani are gheaţă plutitoare la suprafaţă (şi ca atare
temperatura apei sub 4°C) şi în luna august (în 1952 şi în alţi ani, fără
observaţii sistematice).
1 arna pe toate lacurile' din România: se formează' pod de gheaţă,
excepţie făcînd poate lacul Peţea, alimentat din abundenţă de izvoare
calde. Durata însă a podului de gheaţă şi dimensiunile lui sînt foarte
vaiiabile1, Pe lacurile regiunilor înalte ale Carpaţilor podul de gheaţă are
durata maximă de 8-9 luni (din octombrie sau noiembrie pînă în mai-
iunie), iar grosimea lui atinge 70-80 cm pe sectoarele neac()perite cu pătură
de zăpadă mai groasă. Extremitatea opusă se observă pe Lacul Razelm,
respectiv pe complexele suc'ţice, unde durata medie a stratului de gheaţă
este în jur de 1-2 luni, iar grosimea medie de 15-25 cm.
în timpul iernIi o răspîndire generală o are sgatificaţia termică iJJ.Y.er§ă,
care are temperaturi de 1,5-3,5°C la fundulla-curilor şi de O°C sub podul
de gheaţă (v. fig. 57). .
. lncălzirea de primăvară a apei lacurilor începe în februarie-martie pen-
tru lacurile situate pe litoral, în martie pentru cele" din regiunile de dea-
luri şi de cîmpie şi între aprilie-iulie pentru cuvetele lacustre din Carp aţi,
bineînţeles în funcţie de altitudine. Romotermia se produce în decurs de
cîteva zile de la dispariţia gheţii.
1ncălzirea maximă din perioada caldă se produce în iulie şi august, cu
întîrziere spre altitudinile mari. Există o strînsă legătură între tempera-
tura apei de la suprafaţa lacurilor şi temperatura aerului, exceptînd aba-
terile temporare ale lacurilor helioterme şi ale acelora cu alimentare cu
apă caldă alohtonă.

120 121
 Zonalitatea termică altitudinală a temperaturii apei lacurilor este bine timp~l fe~omenului de heliotermie poate fi urmărită
în fig. 58. Pe baza
<conturată prin observaţii directe.~în~eEitţQ.Ue__d~ ~lmpie, la S"!!prafaţa I
expenenţel acu~ulate .î.n ur~a. studiului la~ului
Ursu, M. Sturza propune
lacurilor, temperatura medie:a lunii -iulie este în jur de 21-W C, în cele
" de §,ealuriJ!ltre 18 şi 22 °Cf.f iar.Jl;1 , Jnunţi.in1!"~ ~ şi 20°C. După cum s-a
mal subliniat, ' există- lacuri ~!ptp,e, .p,ţ_.s?-re gheara se menţine şi vara
l
)
creare~ ~mor h~h?ter:nll arhflclale pe o sene de
lacuri de ocnă prăbuşită,
cu sahmtate ndlcata, unde fenomenul lipseşte sau este slab dezvoltat
(Ocna Mureşului, Ocna Dejului, Sic, Turda Ocna Sibiu Ocnele Mari
,chiar dacă acea~reilntă sub formă de sloiuri plutitoare. Telega, SIănic-Prahova). " ,
Stratifica ia termică din timpul verii este foarte variată. Marea majo- Pe baza celor expuse asupra regimului termic al lacurilor din ţara
rita~e a , acun or au o strah lca le uectă, dar ,heliotermele prezintă deseori noastră se poate accepta următoarea clasificare (cu codificare):
şi situaţii de ,d ichotermie cu temperaturi de '30-35°C, la adîncimea de
to =Lacuri reci - monomictice
1-4 m (în lacuTUrsu deîa Sovata), cuprinse între apa de la suprafaţă mult Lacuri temperate - dimictice
mai rece (25-'28°C), şi cea de la ,fundul lacului, de asemenea, rece (fig. 58).
tI = între 4 - 10 °C - dimictice reci
Stratificaţia termică tipică pentru lacurile din ţara noastră se poate urmări
t 2 = între 10 - 20°C - dimictice moderate
în fig. 57, unde s-a luat ca exemplu lacul de acumulare "Izvorul Muntelui" t 3 = între 20 - 30 °C - dimictice calde
de la Bicaz. Acesta are adîncime suficientă pentru reprezentarea dinamicii
T = lacuri cu apă termală (n = temperatura maximă în gr.C)
complete, cu epi-mezo-hipolimnion normal. Marea majoritate însă a lacuri-
t H = lacuri helioterme
lor noastre nu au adîncime suficientă pentru dezvoltarea unei stratificaţii
.complete, fiind frecvente şi uniformizările termice de origine eoliană. De Menţionăm că pentru clasificarea termică a lacurilor s-a folosit tempe-
exemplu, pe lacul Căldăruşani la data de 6.VI,1955 după un vînt puternic ratura medie a suprafeţei apei în luna iulie.
s-a înregistrat temperatura de 23,2°C pînă la adîncimea de 3,5 m. în
lacurile alpine, după .observaţiile lui 1. MăIăcea şi 1. Pişota, la fundul cuvetei
lacustre se observă temperaturi pozitive pînă la 7 _8°, (105, 182), în timp DINAMICA APELOR DIN LACURI
ce la suprafaţă valorile maxime abia ating 14-16°C.
Temperatura maximă diurnă a lacurilor este în funcţie de un număr Formarea valurilor eoliene, pe lacurile din ţara noastră este condiţio-
mare de 'faCtori, dintre can~· pe lîngă 'radiaţia solară -şi schimbul termic nată de viteza vîntului şi de relief. '
aer-apă, un rol important îi irevine şi"inf1uenţei încălzirii directe a fundului A ~stfel, viteza vînturilor care în Podişul Transilvaniei este cea mai redusă,
lacustru în cazul lacurilor puţin adînci. Lacurile din Dobrogea se încăl­ ln Jur de 15-:;-25 mjs, creş~e spre regiunile periferice ale Carpaţilor atingînd
zesc la 30-33°C, cele din regiunile de dealuri şi de cîmpie între 28 şi 35°C, 22---;34,8 mjs m ~ubc:-rp~ţl, 18-~4~8 rp.js în Cîmpia ~e V~st şi 34,8 mjs în
iar cele de munte între 14 şi 25°C. în lacul Ursu-Sovata temperatura de ~odlşul M~ldovel! Clmpla Romana Şl Dobrogea. Vmtunle cu intensitate
beliotermieeste , în scădere, probabil din cauza utilizării intense pentru Şl ~recvenţa maxlmă se observă în Delta Dunării şi în zona litorală. în
băi prin care stratul superficial îndulcit se amestecă cu masa de apă din reglUnea muntoasă viteza vîntului este mare atingînd pe vîrful Omul
,a dîncime, care are o concentraţie de 210 gll şi prin care dispare "efectul 34,8 m /s.
de seră" care a dus la încălziri de 46°C în 1901 (Kalecsinsky) , la 6l o C în Va~urileeolien~ ~u în gener~l dimensiuni foarte mici, sub 0,8 m înălţime,
1902 (Rigler), 5l o C în 1910 (Rozsa), etc. După amenajările speciale făcute valunle .cele mal ma1tţ formmdu-se pe lacurile mari, situate în cîmpie
în staţiunea Sovata temperaturile maxime au scăzut sub 40°C (1. Maxim ~au :pe htoral. Pe .lacul'~azelm ~nălţimea maximă a valurilor atinge 1,2 m,
în 1928 :32°C; 1. Pişota în 1955: 33°C; 1. Panait în 1967 :38°C etc.). (m hmp~ f~rt~~llor. duc la a~lt.?-re~ chiar a zonelor de sedimentare), iar
Stratificaţia termică şi a salinităţii apei din lacul Ursu, existentă în
A

pe }acu:lle dm Cl~pla Roma~a l~ Jur, de 50-80 cm, fiind supuse abrazi-

uml mal ales malunle lor veshce Şl sudlce, ceea ce ne indică efectul domi-

J-.".\::.:_
.,., .
"
.;; Concentraţii salim! E:: n~nt al vî~turilo: nordice şi estice. De asemenea, în zona de litoral, tot
"<:0 {' 50 100
1
150
I
21]0
'
250
-L
300
d'g/l ~'O
O,
dm aceasta cauza, sînt atacate de către valurile mării cordoanale litorale

-:-::::_~< .--
ale complexului Razelm. Acest fapt periditînd bilanţul salinităţii din lac
i
-2 ,.:'--j are efecte negative asupra faunei piscicole.
1
.î~ regiunea deluroasă ş~ munt?asă valurile ating înălţimi mult mai
-!,Il mlCl (30:-.50 Acm p~ lacunle glaclare), datorită reliefului înconjurător.
I Cercetanle mtrepnnse pentru studierea curenţilor au dovedit că în afara
-6 ·~ unor cureJ?-ţi ~e importanţ~ secundară (curenţi de scurgere în cazul lacuri-
I , ' lor cu emlsan), nu poate fl vorba de curenţi permanenti. Viteza maximă
·-3-1 i. ,;
I '
a unor cu:-en}i, insţabili c~ d~recţie, a fost observată de 1. Ujvari (1956)
I j
pe lacul Caldaruşalll, ea atmgmd 0,15 m/s la un vînt cu o viteză de 4-
- lO J l: 5mjs. vCurer;tul a fost ,?bserv,at numai îr: stratul superior, de circa 1 m, iar
Fig. 58. He1iotermia şi salinitatea în lacul Ursu-Sovata (după 1. Panait şi A. Bobeica, 164). o data cu mcetarea vmtulU1, spre seara, acesta a dispărut.

122 123
 Seichele, acele mişcări dependulare a maselor de apă din depresiunile
lacustre, nu au forinâtobiectul unor studii speciale. în afara lacului Razelm
unde, după părerea noastră, ar exista, p~ntru resf1ill:icuri16r, deşi s-au
observat unele mişcări de acest gen, ele au o importanţă şi o durată redusă.
CULOAREA ŞI TRANSPARENŢA APEI DIN LACURI
Însuşirile fizice ale apei lacurilor din ţara noastră - l'espectiv culoarea
şi transparenţa - nu sînt deocamdată bine studiate. Există determinări
de transparenţă,cu ajutorul discului Secchi, pentru lacurile din lunca
Dunării, din Cîmpia Română, pentru lacurile artificiale şi cele alpine.
Culoarea apei nu a fost încă stabilită în mod obiectiv, cu ajutorul instru-
mentelor.
. Este cunoscut faptul că ~curile de luncă au transparenţa cea mai redusă
şI. pla~ctonul cel mai bogat. După tre"cerea perioadelor de viituri sau după
vmtun, transparenţa lor scade sub 0,5 ru, iar culoarea variază între cea
galbenă şi negricioasă (ultima este tipică pentru Deltă).
A Lacurile din Cîmpia Română au o transparenţă mai ridicată. Astfel,
III lacul Căldăruşani discul Secchi a fost observat pînă la 1,5-2,5 m, iar
culoarea limanurilor fluviatile cu ape dulci (Snagov, Căldăruşani, Bălteni
etc.) este albastru-verzuie din cauza fitoplanctonul bogat. Lacurile sărate
au culoarea verzuie-gălbuie.
P.entr,: lacurile situate în regiunea muntoasă (alpine, SLAna etc.) culoarea
apel van~ză îJ?-tre albastru închis şi gri, ia:c transparenţa este mare (în jur
de. 8 m. ş\ mal mult) datorită lipsei aluviunilor în suspensie şi planctonu-
lm mm sarac .
.S-a constatat că transparenţa apei lacurilor prezintă o variaţie periodică,
atllll:?înd ma~ima în timpul dezgheţului, deoarece sub podul de gheaţă,
contInuă sedlmentarea lentă a aluviunilor. În Deltă, de exemplu, sînt
cunosc~te de localnici "apele negre", cînd în timpul dezgheţului apa este
cea m.~l t~ansparentă şi "apele albe" (de fapt galbene), care apar în tim-
pul vutunlor pe Dunăre.
Raportul dintre transparenţă şi adîncimea lacului rămîne în general sub
yalo~rea.1,0 (O"f~),~a~in~înd .maxima în cazul lacurilor alpine (0,6-1,0),
1ll Clmpla Romana 1ll Jur d.e 0,5, iar în cazul Iacurilor de luncă în jur
de 0,3-0,5.
C18;sificînd v:al?rile transparenţei apei, se pot determina următoarele
valon caractenstIce pentru perioada caldă a anului:
0"1 = < 2 m-transparenţă redusă (lacuri eutrofe);
0"2 = 2-10 m-transparenţă ,moderată (lacuri eutrofe-oligotrofe; tranzit)
0"3 = > 10 m-transparenţă ridicată (lacuri oligotrofe).
COLMATAREA LACURILOR ŞI SEDIMENTELE LACUSTRE
Procesele din lacuri determină o permanentă transformare a cuvetei
lacustre c,: tendinţa spre dispariţie. La aceasta contribuie colmatarea lacuri-
l?r cu sedlme~te de origine fluviati1ă (aluviuni), de origine autohtonă (abra-
ZlUne, praf cazut la suprafaţa lacului, materiale organice).
124
Dintre factorii care contribuie cu o intensitate deosebită la colmatarea
lacurtJ91irJ.I1ai mici, situate în regiunile de dealuri, piemonturi şi cîmpie,
l
.I
I
a"mintim aluvili"iiile filiviatile. Pătrunderea acestora în lacuri este în raport
direct cu transportul solid, eroziune a specifică fluviatilă din aria lacurilor.
Din acest motiv lacurilese clasifică după mediul de colmatare în care
se află în (codificare):
- = <
1 tfha/an colmatare lentă;
e = 1-5 tfhafan pericol de colmatare rapidă a lacurilor de pe firul
văilor;
E = > 5 t/ha/an colmatare rapidă a lacurilor de pe firul văilor.
Desigur, colmatarea cea mai lentă a lacurilor se produce în cuprinsul
regiunilor de munte, unde predomină rocile rezistente la eroziune. În
acest sens amlntim lacurile alpine, a căror vîrstă depăşeşte 10 000 de
ani şi în care grosirnea sedimentelor Încă nu este deosebit de mare. La
extremitate opusă se află lacurile din regiunile s.l!bcarpatice şi din Podi-
şul Moldovei, unde multe cuvete lacustre de dimensiuni mici au fost col-
matate uneori după o singură viitură.
Sedimentele organic<=: se depun în perioade îndelungate şi contribuie la
formarea nămolului organic, cunoscut ca sapropel. În cazul lacurilor din
Cîrl1pia Română, lunea şi Delta Dunării un fenomen destul de frecvent
este invadarea lacurilor din direcţia ţărmului cu vegetaţie palustră, cu
insule vegetale plutitoare, "cociocuri" sau "plaur", desprinse tot de lîngă
ţărm (Căldăruşani, Ciocăneşti, Cernica etc.).
N ămohtl sapropelic se formează în lacurile din estul Cîmpiei Române,
de pe litoralul Mării Negre, în lacurile generate de ocnele de sare prăbu­
şite etc., din microflora şi microfauna depuse în prezenţa unor bacterii
sulfuroase şi a sărurilor minerale. Sînt renumite nămolurile sapropelice
negre şi cajenii din limanurile jluvio-marine şi jluviatile (Amara-Slobozia,
Fundata, Balta Albă, Cîineni, Mitreni în Cîmpia Română şi Techirghiol
şi Duingi pe litoral). În lacurile de tasare din Bărăganul central şi de
nord domină nămolurile cu resturi vegetale, cu conţinut bogat în săruri
minerale, ca sulfaţii de Na, Ca, Fe, Mg, fosfaţii de Al, Ca, Na, sulfurile de
Na, Ca, Fe, clorura de natriu şi hidrogenul sulfurat. Grosimea nămolului
utilizabil terapeutic variază între 20 -SO m 3 în lacurile Sărat - Brăila, Movila,
Miresii, 1anca, Tătaru, Colţea, Plaşcu, Chichineţu şi Viişoara (56). Nămo­
lul din lac~trile de ocnă prăbuşită se evidenţiază printr-un conţinut mineral
bogat şi organic sărac. Nămolurile sapropelice şi minerale din ţara noastră
sînt renumite pentru efectul lor terapeutic deosebit.
'
RAIONAREA UlU N OLOGICĂ
Separarea unităţilor taxonomice de raionare limnologică rezultată din
clasificarea elementelor amintite poate fi urmărită în fig. 55 şi în tabelul
de sinteză. Aceste materiale vor înlocui descrierea unităţilor limnologice,
care în parte se face în cadrul descrierii regionale.
125
 TABELUL 10
~
l!;; Raionarea limnologică a teritoriului României

Simboluri cu variante posibile pe teritoriu

Varianta nr. 1 Varianta nr. 2 Varianta nr. 31
(C) Macroregiunea limnologică carpatică
(umiditate excedentară, regim hidro-
logic cu zonalitate altitudinală, con-
diţii actuale nefavorabile formării
lacurilor naturale; frecvenţa mare
a lacurilor de acumulare).
Regiuni ~i raioane limnologice
1. Regiunea cristalină şi eruptivă din
U,-HC0 3 Aa, As, V
Carpaţii Orientali, cu frecvenţă re-
t 2'.
dusă a lacurilor naturale actuale 0'2

2. Regiunea lacurilor alpine din Mun- U.-HCO ~ Gc, Gp, Gb

ţii Rodnei 3
tI; a,
3. Regiunea lacurilor de vale şi de alu-
necare din f1işul şi molasa neogenă
din Carpaţii Orientali
a. raionul lacurilor cu mineralizare U.-HCO 3 As, Av
--
redusă şi colmatare moderată din t2 . J 0'2
f1işul paleogen-cretacic;
b. raionullacurilor subcarpatice să­ C S CS
rate (diapir) şi colmatare puter- U.-MCI~ Idem, mCI
nică . Zonă balneară. t. ; "2
4 Regiunea lacurilor din centrul de- U.-HCO Ec, Fc, Fb
presiunilor Giurgeu, Ciucuri, Trei- 3
Scaune-B raşov
t2 ; "2

5. Regiunea cristalinului Carpaţilor Ac Ce

Meridionali, cu frecvenţă redusă a U.-HC0 3 _'_d
lacurilor naturale actuale t.; ".
6. Regiunea lacurilor de origine gla- U.-HCO. Gc, Gp, Gb, N
ciară (relicte) din Masivul Făgăraş Idem to?
tI; 0".
7. Regiunea lacurilor glaciare (relicte) U, - HCO a Gc, Gp, Gb, N
din Munţii Parîng, Lotru, Sebeş,
Şurianu
tI; a"
8. Regiunea lacurilor glaciare (relicte) U, - HCO a Gc, Gp, Gb, N
din Munţii Retezat, Godeanu, Ţar­
tI; "3
cu.
<. -- - ~
. -~-----

9. Regiunea lacurilor din Subcarpaţfi Av Av, C~ C! Ca

U,-HC03--- U, - S0,
____ o

, U,-MCI p' d' Av

Meridionali
e; ti; e; t. t,;ta;t H

10. Regiunea Munţilor Banatului, cu Ce Ce

frecvenţă redusă a lacurilor naturale U.-HCO d' s' Nt
a t2.
actuale J 0'3
II. Regiunea Munţilor Poiana Ruscăi, cu As, Ce Ce
frecventă redusă a laeurilor naturale U .-HCO s' d
3
actuale' t.; a2
12. Regiunea lacurilor din Munţii Apu- As, Ce Ce
seni U ,-HCO s' d
3
ta; 0'.
(TR) Provincia limnologică transilvană

(Umiditate variabilă spre cea defi-

cit ară, condiţii favorabile de alune-
care, surpare de vale, tectonice şi
acumulări)
1. Regiunea dealurilor nordice şi de U 3-HCO 3 Fa,- Av
bordură , cu frecvenţă rară a lacuri-
t 3'.
lor 0'1

2. Regiunea brîului diapiric cu lacuri CS C· Av, CS CS

salino-carstice, de ocnă :prăbuşită, Ua-MCL d' p' Av U .-HCO a d' P Idem, mHCO.
de alunecare t 3,'. t H; 0'1
ta; al
3. Regiunea lacurilor din Cîmpia Tran- U 3 - mHCO a Ts,- Ta, Pc ' Av
silvaniei, predispuse tectonic şi ză­
găzuite
t3 ; (JI

4. Regiunea iazurilor şi lacurilor de alu-

U 3 -HCO 3 Av,- Pc Idem, ",
necare din Podişul Tlrnavelor
t 3'. CiI
5. Regiunea lacurilor f1uviatile (di -
Ua - HCO Fb, Fc, Av
vagare) din Depresiunile Făgăraş­ 3
Sibiu t.; al

(W) Provincia limnologică vestică

(Umiditate deficitară, variabilă, ex-

cedentară în succesiune spre munţi,
iarna nivele ridicate în lacuri, do-
mină lacurile de origine f1uviati1ă)
,.... 1. Regiunea dealurilor vestice şi din U 3 --HCO a Av,
- -Pc Idem, a.
t-.:l Depresiunea Maramureş cu frecven-
-.J ta; al
ţă redusă a lacurilor
 CONTIN UAREA TABEL ULUI
>-'
tv Simbolu ri cu variante posibile pe teritoriu
~
Variant a nr. I Variant a nr. 2 Variant a nr. 3
2. Regiune a lacurilor de ocnă din De- C CS S
presiune a Maramureş 5
U3-MCL~ Idem mCI şi RC0 3
t2; al
3. Regiune a iIacurilo r de eroziune -şi U 3 -RC0 3 Fa, b, c, e, Ti, Ec, d, Pc
acumula re" fluviatilă şi a lacurilor
t 3 ; t T ; 0'1
eoliene din Cîmpia Vestică
(GD) Provinci a limnologică geto-danu-
' ., biană
(umidita te deficitară şi variabilă,
lacuri în formaţiuni piemont ane şi
a cîmpiei interne; în general lacuri
,. dulci)
, J. Regiune a.;Piemo ntului Getic, cu con-
diţii nefavora bile genezei lacurilor
de vale. Dintre acumulări se · cunosc
"bentur ile". -
U 3 - RCO 3 Se,
---
Av
t '. - . Idem ta

2. Regiune a iazurilo ( cîmpiei )iemon- U 3 -RCO Pc, Fb, Sc

tane getice 3
t 3'. erI
3. Regiune a cîmpiei interne, cu lacuri U 3 -HCO Sc, Sm, SI U 2 -mRCO Se, Sm, SI
de tasare şi tasare-e roziune 3
t . 3
F 3' 0'2
t 3'' al
4. Regiune a cîmpiei de divagare , cu U 3 -RCO b, Fc, Se U 2 -mRCO Fb, Fc, Se
lacuri fluviatil e şi tasare. 3 3
ta; 0'2 t 3'. 0"1
5. Regiune a lacurilor eoliene din Cîm-
pia Băileştilor U2-RC03~
t3 ; 0'2
(PD) Provinci a limnologică ponto-da nu-
biană
5. (Umidit ate deficitară, raioane cu
apă sărate)
1. Regiune a Piemont ului Rîmnicu lui U 3 -RCO 3 Se,- Pc
şi Covurlu iului cu condiţii nefavora - t3 ;
bile formării lacurilor de vale
2. R egiunea lacurilo r din cîmpia pie- Uz-RC O Fe, Fb, Sc
montauă (divagar e) a Rîmnicu lui, 3
t 3 ,.
cu lacuri de eroziune şi de tasare
3. Regiune a lacurilor din Bărăgan U 2 -MCI SI, Sc, Sm Uz-mS O SI, Sc, Sm
a. Raionul nordic, cu lacuri sărate U 2 -mCI SI, Sc, Sm t3 ; 0'1 • t3 ;a.
b. Raionul sudic cu lacuri dulci
t.; 0',

4. Regiune a Dobroge i de nord, cu con- Ua-mH CO a

diţii nefavora bile formării lacurilor .
5. Regiune a lacurilor deltaice din drep-
tul Dobroge i de Nord (Iagunar e)
a. RaiJ I nordic, cu lacuri dulci - -Ld
U.-HC O a Fd,
şi înduldte ta; a.
b. Raionul sudic, cu lacuri sărate Ua-mCl~ Idem MCI şi al
ta; as
6. Regiune a limanur ilor relicte (fluvio-
marine) din estul Razelmu lui (sărate
U.-HCOa~ Idem mCI şi MCI
ta; al
sau îndulcite )
7. Regiune a complex ului limanic flu- Ua-HC Oa LI,
-- La Idem mG
vio-mar in indulcit din nordul Con- ta: 0a
stanţei şi a lagunei carstice Siut-
ghiol
8. Regiune a limanur ilor fluvio-m arine LI, La
Idem MCI
din dreptul Dobroge i de Sud
U.-m Cl--
ta; o.
9. Regiune a Dobroge i de Sud, cu la- C~, Sc
curi de tasare şi carstice U.-RC O a - -
ta; -
10. Regiune a limanur ilor fluviatil e din FI
Dobroge a de Sud
U.-H CO.- -
t,; a.
(M) Provinci a limnologicd moldavd
(Umidit ate variabilă şi deficitară;
prezenţa zonei cu ape sulfatate )
1. Regiune a iazurilo r şi lacurilor de
alunecar e din Moldova
a. Raionul lacurilo r hidrocar bonata- Ua-RC O Av, Aa, Pc
te din Podişul Sucevei a
t.; a
b. Raionul lacurilo r sulfatice din ,
U.-SO Av, Aa, Pc Idem, mSO, Idem RCO.
Cimpia Moldove i t,; al
c. Raionul lacurilo r hidrocar bona- U.-mH CO Av, Aa, Pc
tate cu minerali zare ridicată din
Podişul Birladul ui
I
t,; a.
Lacurile de luncă (azonale )
Lacuri de luncă în cimpii (sub 200 m alt. ,
U,,-HC O Fa, b, e, d Idem mRCO,
- in bună parte asanate) ti; a
Lacuri de luncă in regiunile de dealuri Uz-RC O Fa, b, i, Idem t,

.--
(200-75 0 m - idem) a
t.; al
~
~
Lacuri de luncă· n munţi (peste 750 m). U,-HC O Fb, Fe Idem ~
ce ta: al
CAPITOLUL XI
Mlaştinile din România ®

CLASIFICARE, PARTICULARITĂŢI HIDROLOGICE

După condiţiile de alimentare cu apă şi după componenţa vegetaţiei

in România se deosebesc: tinoavele, ca mlaştini de munte oligotrofe,
mlaştinile eutroje, răspîndite în medii mai călduroase cu bogate materiale
nutritive şi bahnele ca forme de tranzit, spre tinoave (191).
Tinoavele, ca formaţiuni mlăştinoase oligotrofe, se întîlnesc deobicei pe
interfluviile cu pantă mică sau în depresiuni intramontane cu altitudini
cuprinse între 1 000 şi 1 600 m, care corespund etajului superior al fagu-
lui şi celui inferior al molidului. Vegetaţia predominantă o constituie muş­
chiul Sphagnum, cunoscut în popor sub denumirea de bungeac sau molhaş.
El se dezvoltă în condiţii de umiditate bogată şi climă rece, cu tempera-
tura medie anuală în jur de 4 - 6°C. Masa vegetală şi turba rezultată are
formă suspendată, bombată, cu acumulări locale de apă în microdepresi-
unile mlaştinii. Conturul mlaştinii variază în faza vie deoarece sphagnetul,
in condiţii de umidit.ate locală, (apariţia izvoarelor, apelor freatice abun-
dente) evoluează exbnzîndu-se spre periferie. în fig. 59 este reprezentată
aria de răspîndire a mlaştinilor oligotrofe din ţara noastră după inventa-
rierea făcută de E.Pop.
Mlaştinile eutrofe provin în majoritatea lor din lacuri invadate de vege-
taţie de baltă, colmatate prin aluviuni şi mî1uri. Ele sînt răspîndite în
luncile rîurilor, în depresiunile cîmpiilor aluviale, în locurile de apariţie
a: apelor subterane bogate. Bahnele din jurul tinoavelor reprezintă forme
de tranziţie spre mlaştinile eutrofe.
Regimul hidrologic al mlaştinilor din ţara noastră nu a fost încă stu-
diat. Se cunosc numai o serie de particularităţi deduse mai mult prin ana-
logie.
Cantitatea de apă din masa vegetală a mlaştinii reprezintă 87 -97% în
raport cu masa turbei. Partea predominantă a acestor rezerve o reprezintă
apele osmotice, de absorbţie, apele legate chimic şi apa capilară. Apa care
participă în schimbul hidrologic activ se găseşte în golurile capilare mari
şi în golurile turbei; altă parte a apei se află în albiile mici ale pîraielor
care străbat mlaştina, în micile lacuri şi unele straturi acvifere freatice
din interiorul turbei. Masa mlaştinilor reprezintă un mediu foarte variat
în privinţa circulaţiei apei în interiorul lor. Astfel, în cazul mlaştinilor
de turbă apa circulă mai liber în stratul superior al masei vegetale, decît Fig. 59. Hărţi1e
"1or eutrofe (a ) şi oligotrofe, tinoave (b ) (după E. Pop, 191).
ml aş t 1111
in turba formată. Astfel, în timp ce în stratul superior coeficientul de infil-

131
130
 traţie depăşeşte cîţiva zeci de emIs, în masa tasată. la adincimea de
1 m. el scade la cîteva sutimi de mmls (K.E.lvanov). în cazul tinoavelor,
coeficientul de infiltraţie in stratul superior acoperit de muşchi variază
între 100-400 cmls, la adîncimea de 20-30 cm între 0,5-5,0 cmls, iar la
adîncimea de 1 m scade pînă la 0,05-0,08 cm/s. Deci umiditatea din masa
mlaştinilor poate varia periodic pînă la 0,8-1,0 m adîncime. în acest strat
sînt mai intense şi procesele biologice, fapt pentru care a fost denumit
strat activ, iar cel inferior strat inert. Mişcarea apei în acest strat inert
formează numai 0,1-1,0% din scurgerea totală a mlaştinii, reprezentînd
o deplasare orizontală anuală de maximum 6 m.
Alimentarea stratului superior al tinoavelor se face din precipitaţii, din
apa de condensare şi din ape deluvial-eluviale, suprafreatice. în alimen-
tarea mlaştinilor eutrofe un rol preponderent îl au apele freatice şi cele
de inundaţie ale rîurilor.
Pierderile de apă din mlaştini se datoresc, mai ales, evapo-transpiraţiei,
care în cazul tinoavelor reprezintă circa 30-70%, iar restul se datoreşte
scurgerii superficiale din mlaştini. Infiltraţia şi alimentare a subterană din
tinoave sînt infime. în cazul mlaştinilor eutrofe la evaporaţie se consumă
70-85% din precipitaţii în zona umidităţii excedentare şi pînă la 90-95%
în cea deficitară (de exemplu în cazul mlaştinei desecate a Ecedei). Scurge-
rea su bterană însă din aceste mlaştini este relativ mare, atingînd 35-50%
din s curgerea totală anuală.
în cazul tinoavelor evapo-transpiraţia maximă se produce în iunie şi
iulie. cînd condiţiile evaporabilităţii sînt cele mai favorabile şi vegetaţia
consumă puternic pentru transpiraţie. Evaporaţia mlaştinilor eutrofe coin-
cide în linii mari cu cea de la suprafaţa lacurilor, dacă sursele de apă se
menţin în ele şi vara.
Scurgerea cea mai ridicată se observă în mod obişnuit în timpul ape-
lor mari de primăvară, dar maximele pluviale, viiturile din iunie-iulie se
produc cu o intensitate deosebită datorită subasmentului impermeabil repre-
zentat de turbă. între viituri însă mlaştinile seacă rapid la suprafaţă,
condiţionînd o scurgere foarte redusă, mai ales, din cauza transpiraţiei
plante lor şi lipsei unor rezerve de apă freatică permanente.
Scurgerea maximă lunară din mlaştinile eutrofe (în analogie cu regi-
mul rîurilor), apare în luna martie-aprilie în depresiunile intramontane
Ciuc, Trei Scaune, Dornei, Gheorgheni, Borsec, Bîrsei etc. şi în februarie-
martie în cazul mlaştinilor din Cîmpia de Vest.
Scurgerea medie anuală din zonele de tinoave variază în jur de 200-
400 mm anual, iar în cazul mlaştinilor eutrofe între 20-15 mm/an.
REGIU NI DE TINOAVE
Tinoavele din ţara noastră, evaluate după E.Pop la peste 200 în regi-
unile muntoase (vezi fig. 59), se formează în primul rînd pe roci silicioase,
eruptive, pe şisturi cristaline şi pe gresii de diferite vîrste.
Zonele cu răspîndirea cea ma imare a tinoavelor sînt localizate în Car-
paţii Orientali şi Munţii Apuseni. Astfel, se pot contura următoarele regi-
uni:
132
1. Bazinul Dornei - unde se găsesc aproximativ 23 de tinoave dezvol-
tate ik' şlsturi cristaline, gresii, pietriş de terasă etc. Ele sînt instalate în
domeniurmolidului la o altitudine care variază între 800 şi 950 m. Cea
mai mare dintre tinoavele Domei este cea de la Poiana Stampei-Căsoi
care cuprinde o suprafaţă mlăştinoasă de circa 400 ha. '
2. Regiunile Lucina-Fundul Moldovei cuprind cîteva tinoave mai mărunte
din nordul Moldovei la o altitudine medie de 1 200 m.
3. Regiunea blocului andezitic al Oaşului şi M aramureşului este presă­
rată cu peste 20 de tinoave (mIăci) dintre care unele sînt destul de întinse.
Cîteva dintre ele s-au format în cratere stinse, la altitudini de 900-1 200 m.
La vest de Vişeu unele tinoave se găsesc la altitudini de 1 000-1 450 m.
4. în Munţii Călimani - tinoavele acoperă cîteva tăpşane înalte (1500-
l 700 m); se observă numeroase treceri spre stadiul de mlaştină eutrofă
rece.
5. Regiunea Harghita se distinge prin cele mai întinse tinoave din Tran-
silvania, cum sînt Mogoş (Tuşnad) şi Lucs de lîngă Sîncrăieni. Altitudinea
lor variază între 1000 şi 1 400 m.
6. Regiunea Şandru-Mare-Munţii Buzăuhti se distinge prin dezvoltarea
tinoavelor pe gres ii eocene, la altitudini de 850 m (Bisoca) şi 1 600 m
(Penteleu - Siriu).
î~ Munţii Ap~seni se 5n.tîln~~c mai mult de jumătate din numărul total
al ~m~avelor dm ARomama fl1n~ denumite aici "molhaşnri". Suprafaţa
lor .1llsa nu este abt de mare ca 1ll cazul celor întîlnite în Carpaţii Orien-
tah.
7~ R.,egJunea izvoarelor şi cursului superior al Someşului Cald este presă­
rata pma la sud de comuna CăIăţele cu tinoave la o altitudine de 900-
1 ?OO !TI' Acestea sînt dezvoltate în zona inferioară a molidului pe sisturi
cnstalme, argile eocene şi gresii permiene. '
8 .. Regiunea de izvor a Someşului Rece, inclusiv Muntele Mare, Dobrin,
cupr~~de ~n~ număr mare de "molhaşuri", răspîndite mai ales pe blocul
'S!ambc Gllau. Ele se dezvoltă la altitudini mari cuprinse între 1 350
Şi 1 700 m. Cîteva se întîlnesc şi în valea Arieşului la vest de Sălciua
de Jos (1240 m). '
~. în Carpaţii Meridionali suprafeţele ocupate de tinoave sînt mult
ma~ reduse. S~ p~t întî1?i însă mici formaţiuni în Munţii Bucegi şi în
re~zunea superwara a bazmului Sebes (dezvoltate în luncile largi ale Sebeşu­
lm, Sălanelor şi Văii Frumoasa). '
10. în Carpaţii Occidentali, în Regiunea platoului Semenic la înălţimea
de 1 350 - 1 440 m se găsesc şase tinoave.
REGIUNI DE MLAŞTINI EUTROFE
Mlaştinil~ ~utrofe se alimentează din ape de infiltraţie bogate în sub-
stanţe nutnhve, formîndu-se în depresiuni preexistente. Astfel, ele sînt
azonale, formîndu-se în condiţii de climă, sol, roci şi vegetaţie diferite.
Ele ev.olu~ază pînă cînd turba pe care se sedimentează umple depresiunea.
ReglUmle răspîndirii mlaştinilor eutrofe (fig. 59) sint următoarele:
133
 1. Bazinul Crasnei - la nord-vest de Carei (Cîmpia Ecedului), repre-
zenta cea mai întinsă regiune de mlaştini eutrofe din România, asanată
Însă la sfîrşitul secolului trecut.. .. ..
2. Bazinul Ciucurilor este reglUnea celor mal extmse "mlaşt1m Vll ,
.."
ocupînd cea mal m are parte dit;L Jplldul depresiunii dintre Harghita şi
Munţii Ciucului pe ambele maluri ale Oltului.
3. Bazinul Gheorgheni se aseamănă mult cu bazinul Ciucurilor. Mlaştinile
se înşiră pe -lunca - largă a Mureşului.
4. Baz{11'l1:.LDepresiunii. Trei Scaune cuprinde de la Breţcu pînă la cotul
Oltuluio serie de mlaştini eutrofe, mai ales, în lunca largă de pe malul
stîng al Văii Negre. (cu peste 360 de ochiuri de apă la Reci).
5. în Depresiunea Bîrsei, în luncile largi, ferite de inundaţii, alimen-
tate mai ales din ape freatice, lîngă Stupini, Bod, Feldioara, Hărman,
Prejmer s-au instalat "rogozuri" întinse.
6. Lunca Olt ului jăgărăşan. Tot din cauza apariţiei la suprafaţă a ape-
lor freatice a luat naştere una dintre mlaştinile eutrofe cele mai mari în
lunca şi terasa din stînga OItului dintre Şercaia şi Mîndra. Ele reapar
la Avrig.
Î n general mlaştinile eutrofe sînt importante din punctul de vedere
al studierii r~gimului hidrologic al rîurilor avînd în vedere că n e indică
locurile cu cele mai bogate iviri la suprafaţă a apelor freatice. Condiţiile
lor dinamice sînt diferite, din care cauză regimul hidrologic al fiecăruia
trebuie studiat separat. Ele reprezintă surse de turbă exploatabile în
unele cazuri, în funcţie de vîrsta şi condiţiile lor de instalare.
CAPITOLUL XII
U nitătile hidrologice naturale
din România
C onsiderăm că separarea unităţilor naturale hidrologice (adică raionarea,
regionarea hidrologică) are menirea să contureze teritoriile cu anumite
legi hidrologice comune. La separarea lor trebuie clarificate în primul rînd
conţinutul şi subordonarea unităţilor taxonomice identificate, deci va trebui
efectuate clasificările elementelor care definesc unitatea teritorială.
În raionarea prezentă am luat în considerare o serie de elemente, care
definesc dinamica răspîndirii teritoriale a unităţilor tratate. Între altele
a fost nevoie de clarificarea precisă a influenţei climatice, a rolului reliefu-
lui Carpaţilor, care în zona climatică temperată a Europei Centrale şi de est,
prin efectul de compartimentare duce la individualizarea unor provincii dis-
tincte ale cîmpiilor şi podişurilor. Carpaţii, ca atare, sînt consideraţi ca nişte
macroregiuni azonale, intrazonale, cu zonalitate verticală, interioară a
fenomenelor. Ca atare, versantele lor dinspre anumite provincii formează
arii de influenţă climatică asupra fenomenelor hidrologice. Ariile, desigur
au limite mult mai variabile decît provinciile, care sînt închistate în rama
reliefului montan. Aceste teritorii, unităţi, sînt oglindite foarte fidel de
bilanţul hidrologic, iar în interiorul lor se conturează şi alte legi cu pri-
vire la formarea regimului hidrologic care au legătură cauzală (de ex.
instabilitatea iernilor în vestul ţării+abundenţa mai mare a scurgerii tot
în aceleaşi provincii şi arii de versante). La stabilirea subordonării uni-
tăţilor taxonomice s-a ţinut cont de singeneza fenomenelor din provincii
şi arii, cu alte cuvinte unităţile taxonomice devin echivalente după for-
mula următoare:
Podiş + cîmpie -+ zonă -+ provincie ~ regiune ~ raion
t~ t~
Carpaţii macroregiune -+ arie ~ regiune ~ raion
CLASIFICAREA UNITĂTILOR DUPĂ ELEMENTELE CARACTERISTICE
Provinciile şi ariile hidrologice sînt identificate pe baza criteriilor majore
date de:
a. tipul de bilanţ hidrologic dominant;
b. tipul de regim hidrologic dominant, codificat prin ponderea scurgerii
medii de iarnă (% din scurgerea medie anuală).
135
 Cl'iteriile de separare: Regiunile din cadrul provinciilor şi ariilor hidrologice sînt determinate
TABELUL 11 pe baza specificului de alimentare a rîurilor şi a raportului ce există între
npurile de bllanţ hidrologle scurgerea medie de vară şi de iarnă (codificare, după dominare: vi respec-
tiv iv).
Indicii de alimentare superficială şi subterană sînt cuprinşi în tabelele 14
Unităţi
taxonomice
I Condiţii de valabilitate Indice
Xo
(mm)
I
Yo
(mm)
I
Z.
(mm)
şi 15.

TABELUL 14
Ariile Carpaţi- Versanţi cu expoziţie spre vest CXI 700- 200- 200-
lor 1600 1400 500 Normele de clasificare a tipurilor de alimentare a rîurilor (1. Ujvari).
I
Versanţi cu expoziţie spre est CX, 600- 100- 300- Pentru alimentarea superficiali1.
1000 650 500
Versanţi cu expoziţie spre nord şi CX, 650- 200- 200- alim. din zăpezi
sud (Carpaţii_Meridionali) 1400 1100 500 Denumirea tipului Zs %= Indice
scurgerea superf.
Provinciile Umiditate variabilă (stepă-păduri 13, 550- 25- 525-
600 Nival (nivo-glaciar) >80 Z
peri carpatice foioase) in Prov. climatică cen- 800 200
Nival r'1oderat 60-80 Zp
trai-europeană
430- Nivo-pluvial (tip mixt) 50-60 zp
Umiditate variabilă şi deficitară 132 450- 20-
(stepă-păduri foioase) în Prov. 700 150 550 Pluvio-nival (tip mixt) 40-50 pz
Pluvial moderat 20-40 pz
climatică est-europeană
325- Pluvial <20 P
Umiditate deficitară (stepă) în 133 350- 5-
Prov. climatică est-europeană 550 25 525
TABELUL 15
Pent,-u alimentare a subtel'ană
TABELUL 12
alim. din ape subt.
Tip de regim hidrologie (% scurgerea medie de iarnă) Denumirea tipului Ks% =- Indice
scurgerea med. anuală
Valori carac-
Caracteristica scurgerii medii de iarnă Indice teristice Cu alimentare subterană slabă <15 x- fără
indice
Scăzută, în regiunile înalte (alpine inf.) I, <10% Cu alimentare subterană moderată 15-35 X - s
Corespunzătoare valorilor zonale 12 10-20% Cu alimentare subterană bogată 35-50 X-S
l' s - X
Scurgere ridicată (infl. oceanică moderată, topiri frecvente) 1_ 20-30% Cu alimentare subterană f. bogată 50-80
Scurgere bogată (infl, oceanică accentuată iarna, inversiuni ter- Cu alimentare subterană exclusivă >80 S-X
mice frecvente) 1. >30%
Raioanele din regiuni sînt separate pe bază de criterii topice (caracterul
lor se modifică după efectul de eroziune a apelor şi hidrochimismul local).
Confruntîndu-se criteriile de bilanţ şi de regim hidrologic, s-au putut Acestea sînt: scurgerea solidă specifică şi particularităţile hidrochimice (grad
contura principalele arii carpatice şi provincii pericarpatice hidrologice,
de mineralizare şi clasă după ionii dominanţi).
după cum urmează:
E = eroziune specifică ridicată (peste 5 tfhafan)
TABELUL 13 e = eroziune specifică moderată (1-5 tfhafan)
Influenţa dinspre
Lipsa indicelui = eroziune specifică (sub 1 t/ha/an)
Arii şi provincii hidrologice Indice provinciile climatice Determinarea tipului hidrochimic se face la ape mici, cînd domină
alimentare a subterană:
COM Aria carpatică orientală (moldavă) I 2 ()(2 Est Eur.+nord Eur*. M = mineralizarea ridicată (peste 1 g/1)
COT Aria carpatică transilvană I 2,3()(1 Eur.centr. m = mineralizare scăzută (sub 1 g/1)
CM Aria carpatică meridională 111213 IXI,2 Eur. centr. + sud+est HCO a = ape carbonatate
CV Aria carpatică occidentală (vestică) I_,4()(1 Eur. centr.+sud
S04 = ape sulfatate
CI = ape dorurate
Tr Provincia transilvană 1.131 Eul. centr.
Caracteristica unui raion se poate exprima sub forma unei formule de sinteză, în care
W Provincia vestică (panonică) 1.131 Eur. centl.+sud
GD Provincia geto-danubiană Eul. centl.+sud+est elementele apar codificat. De ex. raionul 2 c din Carpaţii Orientali versantul moldav;
1.132
PD Provincia ponto-danubiană 1_13_ Eur. est+sud+premari- pz - s - vi
timă I 2 ()(2 --=-------
lID Provincia moldavă Eur. est+centr. MCl- E
1 2 132
în cazurile de aplicaţii concrete pe teritorii restrinse elementele codificate pot fi înlocuite
• Europa cu cifre concrete sau pot fi lărgite şi cu altele

136 137
 Aria hidrologică carpatică meridională (CM)
L EGEND A 1. Regiunea carpatică subnival ă meridion ală (pz-s; vi) cu raioanele
- LliTlită de macroregi'uT!e
Rldr%gică 1 a . (mHCO a)
- - Limită ile arie siprovinClÎ!
hrif"ologN:ă
1 b. (mHCOa-e)
- LimilJ de regiune hrifrolO!Jică 2. Regiunea nivală înaltă din Bucegi (Zp- s; zp-s; vi; mHCO a)
--- Umilă duaion hidrologÎC
..... -. Llmila unor lenlorii sem!- 3. Regiunea nivală înaltă din M . Făgăraş Idem
endoreice. subreice.
CARACTE RISTICILE 4. Regiunea nivală înaltă din M. P a rîng Idem
RAIOANELOR Idem
5. Regiunea nivală înaltă din M. R etezat
Aria hi drologică carp atic ă vesti că (CV )
1. Regiunea c arpati că nordic ă
l a . (mHCO a)
1 b. (mHCOa- e)
2. R egiunea Munţilor Apuseni (p z - s; i'\") c u raio a nele
2 a . (mHCO a)
2 b (mHCOa-e)
3. Regiunea Ierii (Pz-s ; vi) (ruHCO a)
4. Regiunea Munţilor B anat ului (pz - s; iv) (mHCO a)
5. Regiunea Motru-Vî1can (pz- s; iv) cu raioanele
5 a. (mHCO a) şi 5 b . (mHCO a-e)
PROVINCIILE PERI ŞI I N TERCARPATICE (PC)
Provincia hidrologică a Podi~ului Transilvaniei (Tr)
1. Regiunea no rdic ă , central ă şi m ărginimea (pz -s ; iv) cu raioanele
1 a . (mHCOa-e)
75 IOOkm
! I
J b. (MSO.-e)
1 c. (MCI-e; MCI; mHCO a)
Fig. 60. Harta raionării hidrologice a României (1. Ujvari) . 1 d . (MHCOa-e; MSO.-e)
i' 1 e. (mHCO a ; MCI; mCI)
Legenda raionării hidrologice (Fig. 60) 2 . R egiunea hidrologică a Podişu1ui Hîrtib aci ului (Pz-s; vi)(mHCO a)
MACROREGIUNEA CARPATICĂ (C) 3. Regiunea hidrologică a Depresiunii Făgăr aş (Pz-S; vi)(mHCOa)
4. R egiunea hidrologică a D epresiunii Haţeg (Pz - s; iv)(mHCOa)
Aria hidrologică carpatică ori entală moldavă (COM)
Provincia hidrologi că a cîmPiei ~i dealurilor vestice (W)
1. Regiunea nordică (Pz - s ; vi) cu raioanele 1. Regiunea hidrologică a Cîmpiei vestice (zp -s; Zp-s; iv)(mHCO a)
la. (mHCOa) 2. Regiunea hidrologică a dealurilor vestice (pz-s; iv)(mHCO a)
1 b. (mHCOa-e) 3. Regiunea hidrologică a Depresiunii Mar amureş (Pz-s; iv)
1 c. (mHCO a, Cl-e) 3 a. (mHCO. şi mHC0 3 -e)
2. Regiunea Cotului Carpatic (pz - s; vi) cu raioanele 3 b . (mCI; MCl - e şi mHCOa)
2 a. (mHCO a) Provincia hi drologică geto-danubiană (GD)
2 b. (mHCOa - e) 1. Regiunea hidrologic ă pi emontan ă getică. (Pz-s; pz-s; iv)
2 c. (MCI- E şi mHCOa - E) 1 a. (mHCOa- E)
Aria hidro logică carpati că orientală transilvan ă (COT) 1 b . (mHCOa- e)
1 c. (mHCOa - e; MCI- e)
1. R egiunea nivală înalt ă din Munţii Rodnei (zp-s şi Zp-s; vi)
2. R egiunea hidroio gic ă a cîmpiei interne (sudice) (zp - s; Zp - s; iv )
1. (mHCO a)
2 (mHCOa)
2. Regiunea Bîrgaie - Harghita (pz-s; iv) cu raioanele Provincia hidrologică p onto-danubiană (PD)
2 a. (mHCO a - e)
1. Regiunea hidrologică sudmoldavă (pz-s; iv), cu raioanele
2 b. (mHCO a)
1 a. (MCl-E; mHCOa-e)
3. Regiunea depresiunilor intramontane Olt-Mureş superior (p z- s şi S; vi) 1 b (MCI; MSO,; mHCO a)
3. (mHCO a) 1 c. (mHCOa-e ; MHCO.-e)

138 139
2. Regiunea hidrologicll a Bllrăganelor (zp-s; pz-s; S)
1 a. (MSO,; MCl, MHCO.)
1 b. (MHCO.; mHCO.)
CAPITOLUL XIII
3. Regiunea hidrologică a Dobrogei delnord (Pz-s; vi)(MHCO.)
~. Regiunea hidrologică a Dobrogei de sud (S-pz; vi) (mHCO.)
Caracteristicile generale ale hidroeconomiei
Provincia hidrologictl moldavtl (MD) şi gospodăririi apelor din România
1. Regiunea hidrologicll a Podişului Suceava-Bîrlad (Pz-s; vi)
1 a. (mHCO.-e)
1 b. (MHCOa-e)
2. Regiunea hidrologică a Cimpiei Moldovei (pz-s; vi)(MSO,; mHCO.)

Economia apelor, ca ramură aplicativă a geografiei, este creaţia zilelor

noastre cînd resursele de apă sînt utilizate tot mai intens şi cu tot mai mult
discernămînt în economie. Ea poate îndeplini rolul unei ştiinţe de limită
între ştiinţele economico-geografice (studii de necesităţi), lizk9~geografice
(Studii de resurse) _şi ingin~reşti (soluţii de gospodărire a apelor). Ca atare
ea se ocupă cu studiul repartiţiei teritoriale a necesităţilor şi disponibilului
de apă şi stabileşţe, prin cercetări speciale, profiluri hidroeconomice teri-
toriale corespunzătoare resl1rselp r naturale şi economice.
Profilurile hidroeconomice se ' stabilesc legic pe teritoriu în funcţie de
ramurile hidroeconomice dominante, cum sînt: utilizarea apelor şi hidro-
ameHoraţiile :glţ se diferenţiază pe teritoriu şi se ' modifică în timp după
evoluţia cerinţelor social-economice :şi a resurselor naturale ale peisa-
jului. Prin aceasta,~profilu1 ,bidroeconomiC devine o entitate teritorială
specifică, respectiv o categorie geografică importantă, cu diferenţieri teri- , ,
toriale în timp şi ~u un ritm de dezvoltare caracteristic. în acest sens putem
da-numerdase .~xe~pl~: AA~tfel, deşi &::a<!.ul . g~~:al de utilizare a apelor
pe ţară, în 1970, Vanaza 111 Jur de 27%, acesta a aJuns în bazinul Argeşului
la 92%, iar î~ .cel al Ia~om~ţei la ~4%. ~ste e:ridentă, în a~b~le situaţii,
in!1uenţll; poz1t~vă a ob1echvelor 1~dustnale d1n S.ubcarpaţ1 Ş.1 Bucureşti
asupra ntmulU1 de creştere a folos111ţelor precum ŞI asupra agnculturii tot
mai intensive din Cîmpia Română.
,!II Profilul' hidroeconomic al unui teritoriu se caracterizează prin domi~
narea unoL.ralJl.uxL4~_ ,1,ţţmz ~re a apelor şi a unor lQ..G.riiriam,eliorative. în
fig. 62 s-a dat (j schiţare, cu oarecare aproximaţie, 'a unităţilor lÎid"roeco~o­
mice principale din ţara noastră în faza actuală, la nivelul unităţilor taxono-
mice de arie şi ~e~i~ne hidro~conomică. E~.va putea. fi a~înc:ită prin expresii
concrete <;le umtaţ1 de amehorare, de uhhzare(ralOn, 111C1l1tă etc.).
între ramurile de utilizare şi de amelioraţii sînt generalizabile terito~i~I
acumulările (Ac),. hidroen.~rgiaJH el. irigaţiile (Ir) , Cflimentările cu apă (Al),
apărarea contra tnundr;eţalor ŞI d~secarea excesulut de apă (Ds), măsurile
contraero zionale (Er ) ŞI. unele vanante ale acestora specifice pentru hmcile
rîurilor (IrI, DsI). RegIonal, acolo unde resursele locale de apă au particu-
l~r~tăţiv hid:ochi~ice naturale car:; îngreunează util~zarea lor (duritate
ndicata, m111erahzare necorespunzatoare), se precomzează desalinizarea
prin dilu ţie sau prin izolarea surselor de salinizare (5). --- ,---

141
 LEGENDA
kmfar
&1--,--II--r--r--r--.--.--.--------~/~'~~
LEGENDA I /"
_!.oj!fJ..Ut/liZi3ri totale /'"
:;0 _~r:!.~cJ.Utiljz;jrl extensive din /'
res/Jrse interioare
-----~
proiect Ltmie
t rite. {jt ipei
mare ·
ram/Jrl Ir=15,O I _
/r:/rl§atl!; In=AlifTl.lfld+plscic.j P=ApăpolabJ/ă
I I I
Rezerve medii Interioare de
I In=21,O/
P=2,rJf
It" /'
,
/---

""refn'ă;re"ăiiuăir3'5:~n~m3"" ................. "" . '''''_- "..... ,,/ ." ....../ .. """"." .... ,,"",,.
I Ir-9,2 /
v·t J.-.-.~
30
I In =7, ltl,Z
P=2,2 / • /

20
Ir= 0,8 I
Ir· 7,1
I/!
1/ '~
In. 0,5+ 0,55
P=O,2 In =3,86tO,99 / I 38,0
P=1,54~ 1/ '
Ir.O,5 1r=1,16 t· 19,7
10 Ir=D,8S In=2,2IJ,O,6 V/i He=llIdroenergle
In=O,2fiJ,Lt In=Q86tD,6 P~_ 1,07 V &cMasuf'i conlraeroZfonale
P=O,l P=~ ID,I Ds=DesecJri. indrgufi'i pe mlerflu vli
Os/= Idem. in lunei f/u'l,'atlfe

O 1IF~~~=~I~~~~~2~b~1~5~.D;7~~'-=V~.~-C=~~~~==~~~~JU-~AP~a~-p~v~w:.
bila
1940 1845 1950 1855 1860 1965 1870 1975 1980 t (ani)
Fig. 61. Diagramele creşterii utilizării apelor în domeniile hidro-economice principale din
România.
Alte forme de utilizare, cum sînt navigaţia (Na), plutăritul (Pl), extra-
gerea materialelor de construcţie (Mc) , stuficultura (Sc), piscicultura (Pc),
lacuri de agrement (Ag) şi altele, care variază în lungul rîurilor şi nu teri-
torial, sînt considerate cauti1izări,',~onâle.
\ RAIONAREA HIDROECONOMICĂ A ROMÂNIEI
Conform celor expuse în paragraful anterior, pe teritoriul ţării noastre
au fost separate două arii şi în interiorul lor mil,i multe regiuni de utilizare
a apelor:
A. Aria de acumulare a resurselor de bază, ce se suprapune Carpaţilor,
numiţi, alegoric, pe bună dreptate, şi "castelul de apă al României", în care
se formează cca. 80% din resursele de reînnoire anuală a apelor. Aici domină
prof.ilul Ac, He, Al, Pc, iar în regiunea molasei neogene şi în fliş (în mod
deosebit în Subcarpaţii de Curbură) se mai adaugă Er şi local S.
B. Aria de utilizare complexă a resurselor de bază şi locale, cu următoa­
rele regiuni:
Regiunea hidroeconomică a Podişului Transilvaniei şi a dealurilor vestice
cu diferenţieri de profil pe interfluvii." şi lunci. Pe interfluvii predomină:
II' = Irigaltl pe mterf/uvil
Irl=ldem, in/unei flllvialtle
Fig. 62. Harta raionării hidroeconomice a României (LUjvari).
- ţ
I Er, Al, Ir, iar în lunci : Dsl, IrI, Ac, Al; azonal: Pc, Ag, Mc. în Cîmpia
~ransi1vaniei . şi ,) il precădere în brîul diapiric intervine desalinizarea (5),
1 iar Tii deah'ftile 'vestice, alimentările din ape de adîncime.
Regiunea hidroeconomică a Podişului Moldovei are profil identic cu cel
transilvănean. Desalinizările fluviatile (din Siret şi Prtit) ar ridica mult
calitatea apei în Cîmpia Moldovei şi Podişul Bîr1adului. Alimentare din
ape de adîncime în sudul podişului. - .
. Re~iuneav hi~roe.conomică a Piemonturilor sudice (Getic) şi estice (Rîmnic)
sţ .~~ţ~~f~aza pnn hpsa generală de surselocale exploatabile. Din surse tranzi-
tom se impun alimentări cu apă, irigaţii (AI,Ir) precum şi amelioraţii gene-
rale (Er).
R~giunea hidroeconomieă a CîmPiei de Vest, cu profil Ds, Ir, Al, Ac local
Pc Ş1 Na, se caracterizează prin alimentări pe scară largă din apele de adînci-
me, ape termale de profunzime şi local efilare.
v I!-egiun~a hi~ro~conomie~ .a C.î.mpiei .Române se evidenţiază prin posibili-
taţi p~achc nehmitate de mgaţn. Profll: Ir, Ac, Al, DsI şi 5 pe interfluviul
Ialomiţa-Trotuş. AUmentări extinse din ape freatice şi mai reduse din ape
de adîncime. .
Regf~n~a hidroeconomică a Dobrogei de Nord are profilul: Ac, IrI, Al.
Necesitaţ1 de surse de alimentare.
Regiunea hidroeconomieă a Dobrogei de Sud: Ir, Al şi local Ag.
Unitatea hidroeconomică' "azonalii cea mai extinsă este Dunărea (N a,
He) cu lunca (Ds, Pc, 1r) şi delta ei (Pc, Na, Al, Se).

142 143
 'l'ABEI,UL 16
Perioadele şi etapele utlllziri1 şi amenaJării res1lI'!Jeior de apA din RomAnia

~
Hidroamelioraţii Gradul de
Alim. apă Alimentări Total
Acumulări
Hidroenergie
(TWh/an) (kml )
populaţie Apă industrială
irigaţii utilizat Indiguiri,
desecări
Măsuri
\ contraerozionale epmare a apelor
reziduale (%)
(kml ) (km8 ) (km8 ) (km8)
(miI. ha) (miI. ha)

Perioada utilizărilor sporadice, extensive <0,169 < 0,2 <0,048 <0,5 <0,13 <1,0 <0,85

I
Etapa începutului amenajării erlen- 0,169- 0,2- 0,048- 0,5- 0,13- 0,85- <0,082- <10
oi v 1- 3 1,04
ii ~ sive totale . 0,400 1,5 0,265 1,3 0,70
a]
oi OI
QI
Etapa ritmului maxim de amenajare 0,400- 1,5- 0,265- 1,3 - 0,70- 1,04- 0,082- 10-90
",~ ... 3-23 2,5 1.5
"tl o erlenslvă 15,0 j 25,0 2,5 12,0 7,5
oi ...
01:1
"ij,., Etapa de finallzare a amenajării ex- 12,0- 7,5- 2,5 1,5
23-37 >90
.il< ..... tensive 15-24 25-74, 2,5-6,0 16,0 17,0 2,7 3,0
-
Perioada utilizărilor intensive 24-36 >74 >6,0 16 17-25 37-70 Creşteri~ neÎnsemnate, >90

I I neapreciabil lucrări de întreţinere

Desigur, această regionare generală se va adînci în viitor şi se vor preciza
unităţile taxonomice inferioare cu conţinutul lor specific (de ex. raioane,
subraioane, incinte etc.).
Specificul evoluţiei în timp al economiei apelor. După datele bibliografice
~stente, disponibilul de apă din "riuri, ,economic utilizabil este de
.26,5 km3 /aiC lâ' 'care se mai adaugă circa,,!,5km31ilp. de subt~rane (111).
Luate împreună ele reprezintă 85% din totalul apelor ce se reînnoiesc anual
",
prin circuitul apei {36,5 km3 - v. fig. 63). La aceasta se mai adaugă şi
li ;, JJunărea care este o resursă practic nelimitată, România avînd şi marele
avantaj că fluviul se varsă în Marea Neagră pe teritoriul său (nu se pot
limita utilizările). ~
în utilizarea apelor din ţara noastră se pot deosebi trei perioade carac-
teristice:
a. Perioada utilizării sporadice extensive a apelor care se termină în jurul
anilor 1949-1950, o dată cu începutul construirii J3.azei industriale şi agri-
culturii socialis.tf!. Ea s-a caracterizat prin utilizări mai mult întîmplătoare,
<? oarecare pon"ffere avînd folosinţele hidroenergetice.
b. Perioada amenajării planificate extensive totale a apelor coincide cu
~esfăşurarea construirii economiei socialiste di~ ţara noastră, cînd se fac
eforturi deosebite pentru asigurarea diferitelor .ramw;i industriale cu apă
corespunzătoare necesităţilor şi totodată se executat"lucrări hidroamelio-
rative pe scară largă. în cadrul ei se pot urmări trei etape (v. tabelul 16)
caracteristice:
- etapa începutului amenajării extensive totale, planificate, a apelor, cînd
·" se pune accent mai ales pe utilizări şi pe acoperirea necesităţilor momentane
de apă;
- etapa ritmului maxim de amenajare extensivă a apelor, actuală,
,care se caracterizează printr-o serie de indici de amenajare deosebit
de ridicaţi. între altele indicele global ajunge la o creştere de peste
1 miliard m 3 /an. Aceasta.ilur.ează pînă 1a,.Jlatisfacerea totală..Ji....neYQi1ru:-de
aILă-L-.inc1usiy _cele ireversibile (irigaţii, unele categorii de ape industnale
etc.). - tucrările de amenajare a surselor de apă sînt devansate cu cca 5
ani faţă de realizarea unităţii consumatoare. .
_ etapa de jinalizare a amenajării extensive a apelor se va teqnma o
ape dată cu amenajarea extensivă a tuturor resurselor de apă. Aceasta va repre-
zenta şi finalizarea urbanizării localităţilor sub aspectul utilizărilor de apă
şi canalizări. Vor fi atinse toate indicatoarele maxime de a~elior:-re hidrau-
lică, deci în perioada următoare o pondere absolu~ dommanta vor avea
utilizările. Ameliorările executate vor fi întreţinute Şl completate. Creşterea
mai departe a utilizărilor se va face mai ales prin recirculări externe şi
folosinţe din Dunăre.
c. Despre ultima perioadă a utilizărilor intensive de .apă nu ne pute~ spun~
cuvîntul. Cert este faptul că, creşterea consumulUl va avea un n~m .mal
redus decît în "perioada anterioară deoarece peste plafonul atins în dlfentele
domenii de utilizare nu vor mai,'exista solicitălj. de seamă t".De exemplu,
dacă vor fi amenajate toate terenurile irigabi1e;~ consumul se ' va plafona.
Consumul de apă al populaţiei va creşte conform sporului naturah;.în indus-
trie se va introduce, probabil, în primul rînd sistemul recirculărilor externe
şi folosirii repetate, deci a resurselor reversibile. Făcînd calcule dintre ce~e
mai generale, resursele de apă ale ţării noastre vor satisface fără c?~ph­
caţii deosebite, pe cale extensivă, o populaţie de cel puţin 60-70 n;uhoane
locuitori, iar prin existenţa unor sisteme bine chibzuite, de cel puţlll 5-6
ori mai mult. Depinde ,foarte mult<ie reuşita fazei etapei actuale, a
schemelor pe care le vom aplica, de reuşita raporturilor de utilizare între
diferitele domenii şi condiţii geografice, cu alte cuvinte de alegerea profilului
hidroeconomic corespunzător în diferitele regiuni ale ţării noastre.

144 145
 "'or..:"
/ / / / / : t t t t tl ......
/ PRECIPITAŢII 157 /:EVAPo-TRANSPIRAŢlE 120.5

L_L' l_ / __i_L~ ..... ..t. .. f ...... J . ......t"~J;<T"" : o

o
o
o
<D' al
C'-l
O>
r-ISCURGERE o ......
o...... ......
'--..JSUPERFICfA L Â ......

l1IfIIlIIIlIIII APE e<'l

lJlllllllUUIUJI SUBTERANE
"'"
......
......
......

00 C'-l o
ci 00 00 00 cD
o...... ...... ci ...... ......
~APEUZATE.
~EVACUA TE

o o
ci <D'
o
1/)
......

~
o...... C'1

/4 0
.
'l"'--~ spre Dunjre 22,5 I
o
00'
Ape intrate pe ferit R. S. R. Ape ieşite de f!e ferit. R S R. o
......
(Dunărea RSF!., RP B, IJ.R.SS) (Dunărea, Dobrogea)
178,0 200.5
Fig. 63. Bilanţul hidric mediu (1950-1967) şi al utilizărilor principale ale ape1ori,din România
L S:!~S~
(în 1970) (1. Ujvâri). o' ...... 1/)' 00'
O> ...... r--
C'-l 1/) 00
......

Ameliorări hidraulice ----II------------------------------------~ --

......
Utilizările de apă sînt precedate de lucrări de ameliorări hidraulice, 00
C'-l
care aJl .c?: . efect ridicarea valorii resurselor de apă (acumulări pentru
compensarea regimului natural, atenuări de viituri, protecţia calităţii
~~
1/)
......
apelor, combaterea fenomenelor distructive şi vătămătoare ale apelor). După
cum s-a mai subliniat, de succesul acestor lucrări depind în mare măsură
.
......
00
o'
0>,
......
......
o
d
00
:>:::::- C'-l
......
utilizările de apă şi in bună parte cele agricole.
-\ .:' Acumulările. Baza sistemelor de gospodărire complexă şi planificată a
. ' apelor o reprezintă asigurarea debitelor de apă necesare în orice anotimp
şi în orice an, fie cit ne secetos. Pentru aceasta sînt necesare în ţara noastră
lacuri de acumulare, care să fie capabile să reţină a pele în anii cu scurgere - - - ---------------------------------------
bogată şi să le distribuie în anii cu scurgere săracă! sub normal. în planurile 00

de amenajare au fost inventariate 700 de · amplasamente de. acumulări

posibile, care însumează un volum total de 74 km 3. Din acestea 685 d e obiec-
tive vor fi alimentate din rîurile interioar e (cca. 53 km 3 ) şi 15 din Dunăre
(cca. 21 km 3 ). Prin aceste acumulări se va realiza un grad de acumulare
de 160%.
în anul 1968 au existat în ţara noas tră .1192 de acumulări cu funcţii
diferite (hîdi'benergie, -piscicultură, agricultură, atenuări, agrement etc.),

146 147
 -..'1--

au--aB ut o ~J!d-ăţă totală estimată laU2,QJi~~km2 '~i un ".v~()'lu1n de Pentru apărarea unor terenuri de inundaţii s-au efectuat şi corectări
2,477 k~ v. tabe~ul17~,) C..ele mai mari dintre ele, cum sînt lacufj) Izvorul ~ "f~P.5liri.. Astfel în 1969 au existat 1 153 km maluri f menajate şi 602 km
albii regularizate. Au mârrămas' sectoare de rîuri cu degradări active pe
~,?-telU1 p 23? mll. ;n3Jt:.~~raJ1\.~ 47~ tWl. m3~ '1.dra-~u (340 miI. m3)~_
'l,!lhzate III pnmul nnd lU scopun hldroe,n ergetlce, aar contribuie şi la' ndi- ,_o distanţă de circa 1000 km (149).
:' Excesul de umiditate se observă pe o suprafaţă totală de 2,7 miI. ha
care a debitelor de ~~t.ia', atit de necesar pen~ru..irj~~Jii! ă1im~fi.·;idiTu.-ţ.ii, '(27000 km 2 ), aflată în majoritate în ariile de subsidenţă, 'pe divagare din
"fii atenO!JJtlciLjiufn.l1Ior etc. Volumul cel mal mare îl are 'lac .l >or ilor de
%eT~(5 km 3, v. pag. 114), care se întinde parţial şi pe teritoriul R.'S':F. cCîmpia de Vest (peste 1 miI. ha), în zona de divagare diri~reptul cotu1ui
Iugoslavia. Datele caracteristice ale lacurilor de acumulare din R.S. Româ- carpati~ în luncile rîurilor şi mai ales în lunca Dunării (573000 ha). Excesul
nia pot fi urmărite în tabelele 17 şi 21. de umiditate freaticădin cuprinsul lor necesită drenaj artificial. Recupe-
rarea unor terenuri a;gricole prin îndiguiri şi desecări a început înc ă din
L,upta. contra in1!11;.daţi!l0rc'i indiguiri, 1~secări.;~upr~!eţ.el~ inundabile cele secolul al XVIII-lea .în jurul Timişoarei şi continuă de atunci, culminînd
mal extlllse se afla III Clmp1a de Vesţ Şl III lunca Dunaru. In ambele cazuri îti zilele noastre cu lucrările mari de hidroamelioraţii complexe din lunca
măsur~le principale de apărare sîn~lndi~uline) 'c6'iistruirea unor lacuri de Dunării (v. pag. 188) efectuate în bună parte după anul 1963. Ritmul
retenţle pentru atenuarea viiturilor ''şi' fdesecâ ie'a teritoriilor (incinte1or) deosebit al lucrărilor de îndiguire şi desecare din perioada constructiei
cuprinse între diguri. - " ' socialiste se oglindeşte bine în tabelul 19. '
~ După c~m reiese ~din tabelul 18 suprafaţa totală protejată de diguri a
caror lunglme totala este de 3792 km, ajunge la 13039 km 2 • Subliniem TABELUL 19
Evoluţia lucrărilor dc îndiguire şi desecări În România (149)
în ~ce~t sens fap.tul că în ultimul timp, în planurile de amenajare complexă
a r~~nlor ~e aphcă p~ ~cară tot mai largă principiul apărării contra inun-
daţl~l.or 1?nn acumulan permanente sau temporare, destinate atenuări10r Anii 119381194411950 [1960 119651196611967119681196911970
de ~l1tun. Un ex~mp.lu clasic în acest sens este" 1ll~rele lac cu retenţie tempo-
rara, ~e la Rovman (Ceauru), care reuşeşte pnn capacitatea sa utilă de Indiguiri +
]~O ~l1L m 3 să reducă debitul n:axim al Jiului şi Tismanei cu 60%. Sînt desecări
(mii ha) 450 520 654 1 041 1 150 1266 1 381 1500 1 620 1720
pr~va~ute, de as.emenea, cons~ru1rea unor -lacuri de retenţie şi în bazinele
r,
Cnşunl.or (1~7 mtI. m 3), p~ ~.îunle~i.n ~anat (386 miI. m 3 în ~azinul Siretului
Desccări
(mii ha) 200 . .. . .. 700 780 860 930 1040 1 160 1300
(426 mll. m ) etc. Acestea vor avea m total un volum de 1,9 miliarde km3 •
Suprafaţa planificată pentru îndiguiri+desecări pe 1975 este de 1970 ha,
TABELUL 18 din care desecări 1 545 ha (149).
Lucrări de apărare şi bunuri apărate contra inundaţiilor în bazinele hidrograficc Protecţia contra eroziunii solului. După datele existente circa 50% din
principale din România (197). supr.afaţa fondului agricol (7,7 miI. ha) este afectată, în grade diferite, de
erOZlUne, provocînd pagube însemnate economiei naţionale (de ordinul
Bunuri apărate
Lungimea Suprafaţa
zecilor de milioane lei). Circa 3 miI. ha sînt afectate de eroziune puternică
totală totală Obiect. Căi şi foar~e puternică, pe care recoltele sînt diminuate cu 50-70% faţă de
Bazin hidrograficl Case
a digurilor apărată industr. comuni- pot~nţlalul natural (149). Ele sînt răspîndite mai ales în Podişul Moldovei,
(buc.)
(km) (km2 ) (buc.) caţii (km) POdlşul Someşan, Cîmpia Transilvaniei, Piemontul Cetic, în Subcarpaţi
etc. (v. cap. VIII).
Tisa superioară 59,89 285,11 7456 2 32 Deşi aplicarea pe scară largă a metodelor agrotehnice moderne a redus
Someş 233,10 793,61 16109 14 1 207 în multe regiuni din ţara noastră posibilitatea declanşării eroziunii, totuşi
Crişuri 591,98 1 963,87 21 170 6 387,9 moştenirea din trecut se resimte încă, tre}:mind luate măsuri speciale
Mureş-Aranca 248,07 1 731,22 83006 25 652
Bega-Timiş-Caraş 609,10 2.674,18 92884 39 516,1 pentru combaterea procesului. Cu toate că ritmul accentuat al lucrărilor
Nera-Cerna 0,25 - - - 0,8 de combatere a eroziunii a început abia după 1958 în prezent pot fi consi-
Jiu 58,28 50,88 990 I 3 24,9 derate ameliorate deja mai bine de 40% din terenurile degradate
Olt 84,65 164,44 686 5 25,1
12,15 3,40 120 2
(v. tabelul 20).
Vedea lA
Argeş 89,95 96,61 1 102 3 96,7 TABELUL 20
Ialomiţa 74,00 80,09 5791 - 32,0
Siret 151,30 388,36 2755 9 I 20,3
Creştere a ritmului lucrărilor de combatere a eroziunii solului între anii 1958 - 1971 (149)
Prut 262,13 626,60 1800 5 88,9
Dunărea 1 321,43 4197,38 13600 4 56,3 Anii 1195811960 11965 1196611967 1 19681196911970 11971
Lacuri litorale 9,55 2,99 3 - -
Suprafaţă totală (mii ha) 115,3182,1 1507,1 1603,51734,51885,711047,711114,711214
Total I 3791,81 13038,84 I 247555 I 117 I 2 142,3 % din total (3 miI. ha) 0,5 2,7 16,9 20,1 24,5 29,5 34,7 37,1 40,5

148 149
 I'l' f
Lucrări awple, sistematice, sînt execqţgţeîn bazinul Drobotfor, Băneasa
şi Balinteşti, Sîncraiul AlmaşUIUr*Valea Seacă şi perimetrul4tAlbiţa-Fălciu
r., şi în complexul de irigaţii de Id'Medgidia (149).
\~ Protectia cali~ăfii ~pelor. ~esigur~ 1;.Qâ1~ măsurile IJ;1~!.e.J!~~!.ru u!i1izarea
7' wmplexa, plalllflcata, multIlaterala A.Jlpel.ill:Be.:x.e,illZ,ţază ,uumai 1ll cazul
iif.:ean~se pă.§trează calitatea d~p,Qtl!biUţate . a apei în resurse, ,iar acolo
unde-'călifătea hidrochimică naturală este necorespunzătoare este necesar
să.se, aplice- măsuri . de ameliorare hidrochimică corespunzătoare.
Perico}111 de extindere ,deosebită a poluării apelor în ţara noastră a exis-
tat'î netapa începutului industrializării ţării. Pentru evitarea unei situaţii 000 00') <:OC'lC'l<:O 0<:0 -<:01/)00
periculoase, s-au făcut investigaţii de seamă chiar după 1955. în anul g C'5 ..-, C'5 o' I I I I C'5 -' -' -' g.-"' ! .-"' O' o" ~ ;::"' g
19GO ;lU~~t:L ~!.aţ!il~r<!e_ ep,urare a ajuns la 400, în , 19G8 la 1 400, iar în a> O') o
1969 111 Jur de 1 700'. în anul. 19G,G a fo~t epurat un volum de 1 016 miI. m 3
C')

. (32,3 % ) din totalul de 3 '143 miI. m S, ape uzate (11) . Din această cantitate 000 0 0') 00«:>0 C'1
C'l
c.Dl"'-o-c-l<D
circa 90% li. fost deversatăîn rîuri de următoarele ramuri industriale: g cD ...' S' o' I I I 1:::' cD al .n g â I -' o' 1/)' .,; !:;' g
... industria chimică (545 miI. m 3 )(industria alimentară (250 miI. m 3 ) ,.itindustria c> -.;< o
1/)
metalurgică (190 miI. m 3 ) ~ . industria minieră şi petrolieră (100 miI. m 3 ).
Reţeaua fluviatilă codificată a ţării este în prezent de GG 000 km , iar o o
controale sistematice asupra calităţii apelor se fac pe o lungime to tală I~ I I I I o
o
C'l
de 15500 km. Din aceasta, în 19GG, 12% a avut calitatea de categoria I -a, C')

circa 30% categoria a II-a, 33% categoria a III-a (pentru irigaţii), iar
restul de 25 % au fost degradate (11). .. .
Statulllostru face eforturi deosebite pent ru menţinerea calităţii naturale
a apelor şi maiAales ~pentru eliminarea stării de degradare a tuturor apelor I I I I
de suprafaţă, In Cîmpia de Vest se semnalează pe alocuri şi degradarea
apelor freatice prin utilizarea îngrăşămintelor chimice (stagnarea apelor
freatice), o

Utilizările de a~jl',
-
o
10

" 00000<:0<:0<:0<:00 00000"'"''''"'0 o

' _ .. ...;...; ~..; .-" Cf")" et:> ~ .,-4'"
o' lI>' 1/)' .n .n r-: "'""
-<t<' o'
H idroe11:.{frgia. A Ra hidroenergetică principală a ţării . noastre est e repre- ------C'-1~C"l~
~.,....j.,....j.,....j.,....j
10
~ o
zentată de Carpaţi, iar liniar importanţă deosebită o au' Dunărea şi ! Prutul, ~

rîuri de frontieră. Potenţialul tehnic, total amenajabil al rîurilor ţării este

evaluat la debitele medii ca fiind de 12 miI. kW ~u o .produ~ţie medie de 1/)00C'l C'l00 ",",,,,",00 lI> 1/) lI> 10 1/)00 o
1.1')" ~.,....j.. ci o .. U; "';-.:f4.. u-; ci o o' o' o' o' C'l' ,....; .,;
energie de circa 3G miliarde kWhL~n, Potenţialul economic amenajabil .,....jC'lC'lC'lC'l'l""""t.,....j.,....j'l""""tC'l OC'lC"le-1C"l'l""""t'l""""t
O')
C')

este îns ă mai redus din cauza dominării unor cursuri de apă mici ca dimen-
siune în Carpaţi, ele fiind dispersate mult pe teritoriu. Puterea totală, ~<:o,~~o,~~
economic amenajabilă, a apelor după calculele ISPE este de G,G miI. kW (J)(J)Q').,....j ....... .,....jC"l
..................... C"lC"lC'1e'l
o
1/)
(11), cu o producţie de energie de 24 miliarde kWh/an, din care exact jumă­ ""
10
tate îi revine Dunării (12 miliarde kWh) .
.Saltul în utilizarea hidroenergiei în ţara noastră s-a produs în anul 1950
(Planul de Electrificare a ţării), la începutul industrializării socialiste,
cînd din acest potenţi.qJ a fost amenajată abia o putere de GO MW repartizată
în circa 90 VRE micffîn cursul primei etape a planului, Între anii 1950 şi
1955 s-au dat în folosinţă o serie de obiective energetice de seamă,
ca VRE Crăinicel (8,7 MW), Moroieni (IG MW) şi Sag.u Yj22,5 MW), ele
fiind urm at e apoi de giganţii de ' pe"EistTiţa, Argeş, D.1;1năre (v. tabelul 21).
VRE Gh, Gheorghiu-Dej de pe Argeş este construită pe baza prin-
cipiului concentrării hidroenergiei cursurilor mici în unităţi mai mari prin

150 151
 ca tări i derivaţii interbazinale. Această metodă se aplică apoi şi în cazul Importanţă locală are încă şi navigaţia pe Bega, dar ea este mult de-
R de e _ , ro , Sebţş, RţYl~14!!r.Ei~tc. LJmg!meat otală păşită (v. pag. 341).
a ~ţlUniI2r.. îl!- fa.za JÎllJlIă, după.·piâ.nurire- de amenajare, atinge circa P'lu,tărituldirect pe rîurile interioare . şi prin haituri a avut o răspîndire
3.:>vu km.
\ "1L<>-.~ r · '-"; _ .... ~ .. .
mare pînă nu de mult (Bistriţa, Dorna, Neagra, Bistricioara, Bicaz, Trotuş,
Lotru, Sebeş, Iara, Someşul Cald, Someşul Rece etc.). Practica a dovedit
TABELUL 22 însă că acesta nu mai este rentabil , datorită marilor pierderi de materie
Evoluţia utilizării hidroenergiei in România ~uarul Statistic, 1971) prilE..~_ îJLyi1tQareâ valurilor, printre stînci. Din acest motiv transportul
-- de
tt~::,
apă a fost înlocuit, unde a fost posibil, prin transport rutier.
1;,
,
Anii 11938119481195011955/196011961 1962119631196411965119661196711968119691197 o
Alimentări cu apă şi canalizări. Deobicei distingem în acest caz alimen-
tarea cu apă potabilă a populaţiei ş~;alimentarea cu apă a ramurilor indus-
Putere instalată
triale. -în-c azul oraşelor mari aceste două elemente se Împletesc. Extinde-
Hidroelectrică
(mii kW) ... rea rapidă a deservirii cu apă potabilă a populaţiei este una dintre marile
48 60 100 210 209 308 327 416 461 777 811 831 850 120 o
% din total 9,6 ... 8,1 8,1 11,8 11,2 14,7 13,8 14,5 14,2 17,4 15,6 14,8 13,2 16,3 realizări ale regimului nostru. Faţă de anul 1944 numărul oraşelor cu apă
Hidroelectrică potabilă centralizată şi canalizări a crescut de trei ori, iar instalaţiile de
kWh/an (miL) 148 130 169 323 397 466 652 537 585 1005 1035 1476 1562 2217 277 3 epurare a apelor reziduale orăşeneşti s-au Înmulţit de peste 7-8 ori
% din total 13 8,7 8,0 7,5 5,2 5,4 6,4 4,6 4,2 6,1 5,0 6,0 5,6 7,0 7,9 (v. tabelul 23).

TABELUL 23
în tabelul 21 sînt reprezentate valorile puterii instalate şi a producţiei URE Extinderea alimentării eu apă potabilă, a sistemelor de eanalizare
. <ţin Româ.ni~.Se observă, că producţia de energie hidraulică variază în jur şide epurare a apelor reziduale in R.S.R.
,d e 5':-'6 :5%~înă în anul 1968; ceea ce ne indică o creştere foarte puternică
~a term'o energiei în etapa industriaHzării socialiste. O dată cu intrarea în ...
(Anuarul. statistic, 1970 - cifre rotunjite)

funcţ~une a URE l:.~ţil~~~~F..tel:_şi.1,~!,:uîn 1971-73 rpducţia de hidro-

energle va face un salt cahtahv, aJungllld în 1975 la 24 -=:2SUZi (circa 10 \1944/1950 11955/1960 119651196711968/1969
miliarde kWh). ~~ţj.!~t~a apei utilizată pentru producerea ăcestei energii
se estimează la 72 ~m8 în J9751f'135km 8 în 1980 (111). , Nr. localităţilor cu alimentare
Energia apelor este folosită încă şi pentru utilizări hidromecanice, forme I centralizată . 88 101 118 172 233 257 273 295-
Idem, oraşe 88 88 97 125 152 160 188 192
tradiţionale existente din trecutul îndepărtat. Morile, iQ.azărele, piuele, Consum (miI. m 3 /an) - 113 185 265 460 589 659 719
d~!l3:~ele, ş,!eamp};!Iile" ~îrs!ele mai deservesc şi 'îii prezent populaţia di~ Idem, uz casnic (miL m 3 /an) - 48 65 93 160 202 233 252
'i\ 'medlUI rural. în Q966 'nu~a!ul acestora a atins 655, fiind concentrate mal Lungimea reţelei de distribuire
(km) 3500 3700 4263 5 162 7239 7877 8280 8~67&
ales În '-bazinele rîUrilor Olt (135), Mureş (131), Siret (93), Someş (89) etc.
..
,:;....'" ~ Din numărul lor total 85% sînt tte-stinate măciiiarii cereaIe1oi(l1). t
Lungimea reţelei canalizare (km)
Nr. localităţi cu staţii de epu-
1908 1960 2050 2500 3228 3850 . .. ...
Navigaţia şi plutăritul. Artera navigabi1ă principala a României este rare a apelor 8 - - - - 56 - -
\ I '> ,',

Dunăr«:,a,: E:a asigură transportul mărfurilor cu vase cu un pescaj de 5 m

r~=-~E~le mijlocii şi mari şi de circa 1,5 m la apele mici. Datorită greutăţilor
,cauzate .<iecata,racţele Dunâfii în sectorul Cazane -'- Porţile de Fier, în
ţrecuttransportul de mărfuri a fost plafonat la circa)2 miI. tone/an, din
cafe 25-30% îi revenea ţării noastre, iar restul altor' ţări dunărene. Din
,-!969 ~circulaţia se face prin noile ec1uze, iar din .1ŞZL. prin terminarea
. ' .1~cului de acumulare, obstacolele din calea navigaţiei ,sînt, definitiv înlă­
turate. Transportul de mărfuri pe cale fluvială în 1968 a fost de 3,543 miI.
tone sau 1 280 miI. tone/km şi 1,647 miI. călători sau 74 miI. căIători/km
(Anuarul Statistic, 1969).
. Prin porturile româneşti maritime, în special Constanţa, se desfăşoară
un intens schimb de mărfuri cu străinătatea. Transportul maritim în 1968
a fost aproape identic ca tonaj cu cel fluviatil (3,511 miI. tone), cu deose-
birea că distanţele parcurse de nave au fost mai mari (38 827 miI. tone/km).
Numărulpasagerilor transportaţi pe cale maritimă a fost de 23 miI. căIăt./km
(1969).
.: .4
Ca surse de alimentare s-au folosit cu precădere apele subterane, apele '
carsticeJ· apele rîurilor montane. în ultimul timp însă se folosesc tot mai
mulţ!l,apelede_ suprafaţă (tratate), deoarece debitele lor sînt mai abundente
-, (Bucureşti, Dej, Tg. Mureş, Iaşi etc.). Apele freatice, de adîncime şi cele
carstice rămîn însă preferate de populaţie (alimentările din Bucureşti,
Cluj, Craiova, Suceava, Sighetu Marmaţiei, Galaţi, Timişoara etc.).
între realizările de seamă privind alimentările cu apă potabilă şi indus-
trială amintim pe cele ale ' Bucureştiului (ape freatice, de adîncime, din
Argeş, Dîmboviţa), ale Reşiţei (din Bîrzava, izvoarele Timişului, Nerei,
v. fig. 125), ale Băii Mari (v. fig. 104), ale Iaşului (din Conul Ozanei, di! puţuri,
din Prllt), ale litoralului (din surse de ape carstice - Caragea-Dermen, Biruin-
ţa), ale Craiovei (din puţuri de mal şi conducta de apă carstică de lîngă Tis-
m~ma - (v. fig. l29);'ale Clujului (din puţuri de luncă şi lacul de acumulare
GlIău - în 1973), ale i Braşovului (din Timiş şi Tîr1ung) etc.

152 153
 Creşterea alimentării cu apă a j .!!§ustriilor faţă de consumu~ popul!lţ~e~ .sUlţanieişiMqld~i se rezum~_la llniţ~ţ!1e di~ l~.!1s.i~ _d.eşi în viitor; o dată cu
este mult mai rapidă; cifrele oglindesc mai ' bine ca orice manIe reahz!l:' c, extinderea culturilor terasafe, va fi posibilă şi irigare a coastelor de dealuri.
din tara noastră în domeniul creşterii capacităţii industriale. Astfel, uhl!;:.... .•
zăril~ în acest domeniu au.crescuL.d.e...la, 1,32miliarde,_m~Ja 6,0 miliarcrem.3
<.L:te. Piscicultura şi pescuitul: .: 'BazapisdqqIă şi de pescuit a ţării
a fost repre-
iiUmarrti'""'p enoada19S0=-1970 (v. fig. 61). Rolul acestor utilizări po~te fi
'\ Jt zen,.ta.tăpînăllu . d€ mult dP lunca, bălţile şi Delta Dunării, de unde s-a
•.1 extrasQ_5 -70%, din producţia totală (înainte de arnenaj area agricolă a
apreCiâ:f"şiîilc1:icuif1i1 'general normal al apei din ţara noastră, la lllvelui luncii). udată cU.,Achimbarea funcţ~ei economice a luncii şi bălţilor, baza
~?lui 197~,t(~' fig. 63). principală" a rămaf'D eltaDunării şi~ racul Razelm, iar creşterea producţiei
V}'"ResurSele consumate la irigaţii. Creşterea productivităţii agricol~ şi sta-
de ~te este realizăfapr1Î1 extindereapescuitului marin şi oceanic. Pescuitul
din Hurile şi lacurile interioare creşte treptat o dată cu amenajarea unor
bilitatea producţiei anuale este dependentă, în mare măsură, de aSigurarea
unui regim hidric optim în diferitele perioade de dezvoltare a plantelo!.
Grînarele principale ale ţării se află în sudul şi vestul ţării, în regiuni de TABELUL 25
cîmpie cu căldură multă şi cu precipit.aţi~ reduse. (în anii s~cetoşi c.antiţa!ea J_a curile de acumulare principale cu utilizări diverse (64).
de ploaie căzută este sub 300 mm sltUlndu-se sub necesltatea ,blOloglca a
plantelor). lS'0rmele de irigaţie varia~ă îp '}Cîmţ>ia Româ?-ă şi~~împia .d~
Vest în jur de "3 000-4 000 m3/ha/an, iar lli> Podlşul Transllvamel, datonta
Bazin hidrografic
I Supraf. (ha) I (10"m
Volum
3)
I Profil de lAnul
utilizare înfiinţării
altitudinilor mai mari şi precipitaţiilor mai abundente, scade la 1 200-
3000 m3/ha/an. GiIău Someşul Mic I 85 4,4 Al; At 1971
Suprafaţa tehnic irigabilă a ţării se apreciază la 7,4 miI. ha, deci la apro- Leşu V. Iadului 137 27,1 Al, He constr.
ximativ 50% din fondul agricol. Irigarea acestei suprafeţe ar necesita circa Tăuţ Cigher 240 14,3 Al; At 1970
Vida Vida (Crişuri) ...
22 km3 apăTan. Datorită însă reliefului fragmentat din regiunile de dea-
luri si podiş, irigaţii1e sînt economice pe o suprafaţă de 5,36 miI. ha (149),
Cineiş
(Teliuc) Cerna
I 0,4 M

261 43,5 Al; At 1964

ceea' ce necesită un volum mediu de circa )6-17 km 3/an. Din suprafaţa Secul BÎrzava 101 14,4 Al; At 1963
tot~ă circ§L, . ~~JP.Î1-. ..ha vor fi irigate din iDl1,!iăl"e (aJ?a nec~s~ră ? km 3), iar Buhai Buhui (Caraş) I 9 0,5 Al 1908
Trei Ape Timiş I 45 14,8
din rîurile interioare se vor consuma anual, m mod lreverslbll, Clrca 10 km3 Valea cu Peşti
Al 1970
Jiu 32 6,0 Al
(circ'a 1/3 din disponibil). Aceste resurse vor fi extrase foarte convenabil Rovinari Jiu 1 100-3000 100,0 At 1968
din cursul inferior al rîurilor mari, cum sînt:ItCrişurile (283000 ha), Mureşul Bălan Olt 16 0,5 Al 1965
(226000 ha)!O;! Timişul (229 000 ha~ Oltul (361000 ha) ; Argeşul (3500.00 ha), Buftea Colentina 307 10,0 Al, At 1937
Mogoşoaia Colentina
Ialomiţa (371000 ha), Suetul (6740000 ha), f'Prutul (200000 ha), iar dm 103 2,3 Al, At 1936
Străuleşti Colentina 40
. ~ape subtera.ne :este posibilă irigarea a circa 200 000 ha, cu caracter local. Băneasa Colentina 40
0,7
0,6
Al
Ag
constr,
1937
în ţara noâstră metoda cea mai răspîndită de irigare, care se dovedeşte Herăstrău Colentina 77 2,3 Ag 1937
cea mai economică (v. tabelul 24), este cea realizată prinaspersiune (circa Floreasca Colentina 70 1.6 Ag 1937
Tei Colentina 80 2,0 Ag 1937
TABELUL 24 Pantelimon II Colentina 260 11,3 Al constr,
Cernica Colentina 341 7,0 Al
Extinderea suprafeţelor irigate in perioada 1938-1970 (149) Paltinu Doftana 157 50,0 Al, He constr.
Dragomirna Dragomirna (Siret) 120 6,2 Al 1968
I 1938 I 1944 I 1950 \ 1957 I 1965 I 1968 I 1969 I 1970 Belei
Poiana Uzului
Tazlău
Uz
240
334
12,0
90,0
Al
Al, He
1963
eonstr.
Podu Iloaiei Bahlueţ 150 19,6 At. Ir 1963
Cucuteni Morişca (Jijia) 118 8,4 At. Ir 1964
Irigat total (mii ha) 15.4 18,8 42,5 200 230 530 624 731 Ciurbeşti Ciurea (Nicolina) 171 6,0 At, Ir 1963
Prin aspersiune (%) - - - 45% 52 89 79 80 Ezăreni V. Ursului (Nieolina) 56 1,9 At, Ir 1963
Aronean u Cirie (Bahlui) 76 3,1 At, Ir 1963
Chiriţa V. Lungă (Bahlui) 150 5,0 At,Ir,Al 1965
Cocoşu II
80- 90%). Creşterea rapidă a suprafeţelor irigate î.n perioada 1957-1970, Carasu (Dobrogea) 97 0,4 At, Ir 1952
Peceneaga Peeeneaga (Dobrogea) 105 1,6 At, Ir
este rezultatul amenajării unor unităţi mari cu precădere în lunca şi pe te- Trai an Cerna (Dobrogea)
1958
105 1,2 At, Ir 1961
rasele Dunării. Mai ales în anii noştri . sînt organizate,o serie de unităţi de- Gherghina Tortoma n (Dobrogea) 64 1,6 At, Ir 1961
osebit de extinse, ca sistemulCarasu (174000 ha) terasa Brăilei (71000 ha), Seimenii Miei Tibrin (Dobrogea) i 120 2,8 At, Ir 1951
<' Jegălia (20400 ha), '1' GăIăţui-CăIăraşi (84000 ha), ~Giurgiu-Răzmireşti Ciobanu Topolog (Dobrogea) 160 7,7 At, I r
(177 000 ha~ Calafat-Băileşti(49 700 hakPiteroiu7,'Ştefan cel Mare (55000 ha) I I
1961

etc. Ele vor fi urmate de alte sisteme mai ales în Cîmpia Română şi în Cîm-
pia de Vest {de eX ~'AraduINou-Şag - 8 000 ha). lrigaţii1e din Podişul Tran- ;f0/(6~~~m. apă ; At - a tenuarea viiturilor; M - interes minier; Hr:: - hidroenergie; A g - agrement Ir - iriga"

154 155
 serii de iazuri, eleştee, care deservesc cerinţele locale. Ele se dovedesc
deoseoit'""deeficiente -dIii.-pu;cITe~vecrereecOl:i.omic " (cca. 10 000 lei/ha/an). PARTEA A DOUA
în rîurile din '1"egiune!\7$p,ntoasă: se pescuiesc, în special, sabŢlollidele, iar
în cele de ...dealtui~· decîmpie rnteWdele. N4tmăAli4ft'eUrilof·care "prezentau Hidrografia regională
interes piscicol a fost în anul e . "098, cu o suprafaţă de 35745 ha şi
un volum total de 420,1 miI m!! Pentru vutor se prev'e de extinderea ame- a României
najărilor şi modernizarea bazelor piscicole interioare în Deltă şi în eleş-
" teele cu productivitate sporită din lunca Dunării. Debitele totale utilizate
. 4~{ pentru piscicultura internă ajung la 300 mc/s. ~ -'
,~" . ExPloatarea stufului este o ramură economică specifică Deltei Dunării,
,- unde se află şi cea mai extinsă zonă compactă stuficolă de pe glob (260 OOOha).
în total, cu resursele din alte regiuni ale ţării, stuful ocupă o suprafaţă
de 360 000 ha. Stuful este exploatat mai ales în Deltă unde producţia
anuală variază în jur de 1O ~1 5 t ha, dar în -incinte organizate ajunge la
20-25 t.;El substituie cu succes lemnul în producţia de celuloză şi de mate-
'ria:1e de construcţii. I

Balastiere. în lungul rîurilor carpatice se observă o sortare naturală a

aluviunilor de la cele grosi ere spre cele fine. Astfel, în lungul rîurilor se
pot întî1nksectoare cu pietriş şi nisip de dimensiuni diferite în cantităţi
practic nelimitafe:' Elesînt utilizate intens în construcţii. În anul 1966 au
existat în ţara noastră 658 de balastiere, a căror producţie a atins 17,4 miI.
m 3 de nisip, pietriş, bolovăniş. Această cifră transformată în unităţi de
greutate corespunde, aproximativ, debitului mediu~ de aluviuni în suspensie
de pe tot teritoriul României (35 miI. t/an).
"''-. A menajări de agrement. Majoritatea lacurilor de acumulare, cu excepţia
acelora care servesc ca bazine de retenţie pentru apă potabilă, . sînt folosite
în scop de _agrement. Extinderea mare a 3menajărilor pe rîul Colentina
a:re exclusiv acelaşi scop. Pe lacurile mai mari de acumulare este organizată
chiar şi navigaţia locală, cum sînt · Izvorul Muntelui,' Vidraru, Strîmtori
Firiza etc .

• Coordonarea folosirii şi realizarea lucrărilor corective, de ameliorare,

fac Iparte din politica statului' nostru pentru utilizarea şi amenajarea a-
pelor în economia naţională. Elaborarea unor proiecte pe măsura necesită­
ţilor tuturor departamentelor interesate necesită o înţelegere ştiinţifică
profundă şi o coordonare centralizată puternică.

•
,1
i'j
 CAPITOLUL XIV
Marea Neagră

în partea de sud-est, ţara noastră este mărginită pe o distanţă de 245 km

de Marea Neagră, denumită în antichitate de către greci Pontus Euxinns
(Marea primitoare). Ea a jucat aproape în toate timpurile un rol economic
deosebit în istoria poporului român.
Suprafaţa Mării Negre este de 413488 km 2 fără Marea Azov, care ii apar-
ţine de fapt şi care poate fi considerată ca un imens golf, cu o suprafaţă de
38000 km 2 • Volumul de apă din depresiunea Mării Negre este de 529950 km3 ,
adîncimea sa medie atinge 1282 m, iar cea maximă, care se află aproximativ
în centrul geometric al depresiunii, 2258 m (după datele mai vechi 2211
şi - 2245 m).
Marea Neagră este una dintre mările intra continentale cele mai tipice
de pe globul pămîntesc. Evoluţia sa geologică este strîns legată de paleo-
" geografia zonei marginale sudice a' marii platforme sarmatice şi de regiunile
orogenetice ale Carpaţilor, Balcanilor, Anatoliei şi Caucazului, care
au separat-o de Marea Mediterană. Ultima legătură între cele două mări
s-a restabilit abia cu 6000-7000 de ani în urmă, prin îngusta strîmtoare
de la Bosfor, prin Marea Marmara şi Dardanele.
Continentalitatea mării se datoreşte aportului mare de ape fluviatile,
care sînt colectate de pe o suprafaţă de 2 400 734 km 2 (14) şi care îi imprimă
un regim hidrologic, hidrochimic şi hidrobiologic specific, aparte de parti-
cularităţile Oceanului Planetar.
Privită în ansamblu, configuraţia fundului marin este simplă, observîndu-
se o treptată adîncire a depresiunii pînă la centrul său geometric. Singurul
element de relief de fund, care are o extensiune mai mare, este platforma
continentală, şelful, care constituie circa o treime din depresiune. Aceasta
se extinde mai ales la nord-vest de linia care uneşte imaginar capul Tarhankut
al peninsulei Crimeea cu capul Kaliakra, din zona litorală bulgară. Brîul
platformei continentale se continuă şi în partea sud-vestică şi sudică a
depresiunii, pînă la capul Baba din Turcia, avînd însă o extensiune mai
redusă (lăţimea în general sub 50 km). Prezenţa ei nu este semnalată în
partea estică a depresiunii, unde adîncimile povîrnişului continental cresc
rapid pînă la 1 000 - 1 500 m. Astfel, fundul mării! din dreptul ţărmului
românesc este caracterizat prin prezenţa platformei continentale, (cu adîn-
cimi max. 200 m) dezvoltată pînă la o distanţă de circa 200 km în dreptul
Deltei Dunării şi în jur de 80-90 km în dreptul localităţii Vama Veche,
la graniţa cu R.P. Bulgaria. Singura insulă structurală din Marea Neagră

1G9
 f::~la ieiilor (U.R.S.S~, se găseşte pe această platformă. Restul micilor iar la sud de acest punct ţărmul capătă un caracter structural, modelat
. e, n re care cea mal mare este Insula Sahalin di d tI" sub formă de faleză în urma acţiunii abrazive a mării în rocile calcaroase,
Idul Sf. 9heo:ghe, se formează pe cale acumulati~ă ~inr~uu .gu;U brdaţu- gresoase, dominant sarmatice, acoperite la rîndul lor cu un strat gros de
e Dunare Şl de curenţii marini. ' VlUUl e a u~~
,, - 1 loess.
Lungimea sectorului acumulativ al ţărmului românesc este de 143 km
(65% din lungimea totală a liniei de ţărm). Formele acumulative de ţărm,
ŢĂRMUL ROMANESC AL MĂRII NEGRE cordoanele litorale, sînt construite din aluviuni dunărene şi litorale trans-
portate la sud de curenţii marini. Prin sedimentare, ele au obţinut forme
Ţ~rmul românesc se întinde de la braţul Musura din D lt ~Chir . (1 . mai mult sau mai puţin alungite în direcţia rezultantelor de acţiune ale
gran~ţa cu U.R.S.S.) pînă la Vama Veche (la rani a e a lel. a apelor Dunării pătrunse în mare şi ale curenţilor marini şi se ridică abia
Pnn caracterele sale specifice, genetice, ţărmul pofte ~rA R'~rţ' :St~lgadna): cu 1-2 m deasupra nivelului mării, de la distanţă apărînd ca nişte fîşii
sectoare: la nord de capul Midia domin ~ f 1 lmp.a 1 1ll oua lungi de limbi de nisip; în dreptul Deltei Dunării ele se suprapun adeseori
a orme e acumulahve, deltaice,
cu insulele de nisip mai extinse şi consolidate - grindurile (fig. 64).
28' 29" Cordoanele litorale nu sînt formaţiuni permanente. Ele sînt supuse perio-
dic acţiunii de abraziune a valurilor şi eroziunii curenţilor modificanţi,
R. indicînd întotdeauna echilibrul dinamic momentan dintre acumulare şi
abraziune.
În urma acestui proces de modelare, ţărmul acumulativ înregistrează
variaţii de seamă pe sectoare în decursul unui an, al unui deceniu sau chiar
secol.
Sectorul cu o permanentă înaintare a ţărmului este zona frontală a Deltei
Chiliei, care pătrunde în mare cu 80-90 cm, în fiecare an. În "zona de adă­
451'j--+----'~+- postire" creată de ea se formează în golful Musura o nouă lagună, deocam-
dată slab conturată. Din cauza avansării rapide a frontului Deltei Chiliei,
la sud nu se mai pot consolida grindurile şi cordoanele litorale. Formaţiunile
acumulative existente sînt distruse uşor în timpul vînturilor puternice
care bat din direcţia est-sud-est. Între anii 1950 şi 1957 de exemplu cordonul
litoral pe acest sector a dispărut împreună cu o parte a micii aşezări Car-
don, iar legătura pe uscat dintre satele de pe grindul Letea şi Sulina a fost
întreruptă.
La sud de Sulina situaţia este asemănătoare, în parte probabil din cauza
efectului de protecţie a digului de la Sulina, care pătrunde în mare pînă la o
distanţă de 7 km şi deviază curenţii marini spre larg. Astfel, în zona gîr1ei
Impuţita, în urma abraziunii, ţărmul a regresat în ultimii 50 de ani cu
peste 2 000 m, adică în medie cu 43 m/an. Ţărmul este mai consolidat în
dreptul grindului Sărăturile, pentru a deveni din nou regresiv la sud, spre
Zaton-Gura Portiţei-gura Periboina-nordul grindului Chituc.
Spre sud de Capul Midia - cel mai înalt punct allitoralului - pe o dis-
tanţă de 85 km, domină sectorul ţărmului structural. Privit de la distanţă,
ţărmul se ridică brusc din mare cu diferenţe de nivel care ating în medie
20-35 m. Acest aspect este însă întrerupt de o serie de golfuri reliefale,
larg deschise spre mare, în care falezele urmăresc direcţia de scurgere a
unor văi dobrogene. Aici sînt cantonate limanurile marine Taşaul, Techir-
ghiol, Agigea, Tatlageac, Comorova şi Mangalia. Lacul Siutghiol, după
cum se ştie, este un lac mai mult carstic. Geneza acestor lacuri, izolate de
mare prin cordoane litorale, a fost conturată de C. Brătescu, care a stabilit
28'
patru faze caracteristice în formarea lor: a) faza de vale de rîu, sculptată
în suportulloessului, urmărind înşeuările plăcii sarmatice, în care se adîn-
Fig. 64. Ţărmul românesc şi adîncimile în dr tul 1 . cesc meandrele, cu un climat ploios ; b) faza cu climat stepic (interglaciarul
după LM.H. (280) ep Ul. Structura litologică a fundului mării
Wiirm I, Wiirm II) dnd are loc depunerea loessului, iar rîurile au un debit

160 161
 scăzut sau seacă; c) faza cînd Dobrogea suferă o mişcare de lăsare şi văile
rîurilor (bazinul inferior) sînt invadate de apele mării şi devin limane; d)
faza formării perisipurilor şi izolării de mare a limanurilor. Această acţi­
une are loc datorită curenţilor litora1i.
Este interesant de amintit, că provenienţa materialului din cordoanele
litorale şi plaje îşi lasă amprenta în caracterul lor granulometric: astfel
cele aflate la nord de Constanţa, provenite mai ales[din aluviuni dunărene,
sînt fine, (dominînd cele cu diametrul sub 0,5, mm), iar cele din sud rezul-
tate din materialul abradat din ţărmul structural, sînt mai grosiere, variind
Între 0,5 şi 3 mm. . .
Fundul Mării Negre, în dreptul litoralului românesc, este constituit din
sedimente fluvio-marine şi marine, faci esurile schimbîndu-se de la nord
la sud şi de la ţărm spre largul mării.
Depozitele fluviatile au o răspîndire maximă în dreptul gurilor de vărsare
ale Dunării, unde fluviul îşi construieşte intens şi în permanenţă delta sub-
marină. Totodată însă, aluviunile mai fine dunărene( (în' general între 0,01 -
0,25 mm) sînt transportate la mari distanţe , spre' sud, de către curenţii
marini care prin sedimentare formează un facies mî1os, pînă la sud de lati-
tudinea oraşului Constanţa (v. fig. 64). Lăţimea acestei zone de sedimen-
tare în larg! .un,?e intensit~tea .depunerilor de aluviuniLdunărene depăşeşte
pe cea manhma autohtona, at1l1ge 30-35 km (v. fig. 64). Peste limitele
faciesului mîlos dunărean, fundul mării este constituit dintr-un facies cochili-
fer, autohton. Rocile de bază se ivesc pe o suprafaţă restrînsă, de circa
30-50 km în larg, socotit de la Techirghiol. ... .
în urma efectului de sortare granulometrică a sedimentelor de către
valuri şi a transportului mî1urilor de curenţi, în zona'ţărmului acumulativ, cu
extensiune pînă la Constanţa, se poate urmări o fisie nisipoasă pînă la adîn-
cimi de 15-20 m cu componenţi}n jur de 0,05'-1,5 mm diametru.
CARACTERISTICILE FIZIC O-CHIMICE ALE APEI MĂRII NE GRE
Cercetările întreprinse asupra însuşirilor fizic o-chimice ale maselor de
apă din Marea Neagră au dovedit că acestea au o serie de particularităti
proprii în comparaţie cu acelea ale apelor Oceanului Planetar sau chiar şi
faţă de apele mediteraneene. Aceste abateri se datoresc poziţiei intraconti-
nentale a mării, afluxului foarte bogat de ape carbonatate, transportate
de rîuri spre mediul de bază şi amestecului cu masele de apă levantine care
pătrund prin Dardanele şi Bosfor din Marea Mediterană. Compoziţia chi-
mică a celor două surse de apă este profund diferită , după cum se poate
observa prin compararea apelor continentale cu cele marine (tabelul 26).
TABELUL 26
Compararea compoziţiei chimice a apelor continentale , a Mării Mediterane şi a Mării Negre
Apele continentale % 5,00 - 7,10 63,0 4,90 15,20
Marea Medit. (Marseille) % 55,12 0,8 7,89 0,20 31,73 1,23
Marea Neagră % 55,12 0,18 7,47 0,46 31,62 1,41
162
Astfel, în timp ce în apele provenite dinspre uscat elementele domina~te
sînt hidrocarbonaţii, calciul şi magneziul, rezultaţi din dizolvarea rocilor
continentale, în mare domină ionii de clor (55,12%), de natriu şi potasiu
(31,62%) şi de sulfaţi (7,47%) elemente de bază întîlnite în general în mări
şi oceane. Datorită însă influenţei mari a apelor continentale care alimen-
tează marea, se observă o creştere de peste două ori a unor elemente în Marea
Neagră faţă de Marea Mediterană şi anume a cantităţii hidrocarbonaţi1or,
a ponderii calciului, magneziului şi totodată~o scădere a procentaj ului
natriului şi potasiului, precum şi al sulfaţi1or.
Prin urmare, va suferi modificări şi ecuaţia de calcul a salinităţii totale
pe ba ză de det e rminări de clor (după A. M. Arbuzov) :
- ecuaţia valabilă pentru oceane: 5 % 0 = 0,030 +
1,8050 CI
- ecuaţia valabilă pentru M. Neagră: 5 % 0 = 0,255 + 1,7935 CI
Salinitatea apei (g/l sau % 0 ) variază, de asemenea, între limite largi,
atît la suprafată cît şi în adîncime. în Marea Neagră se diferenţiază de fapt
două tipuri de'bază de mase de apă: în fund stagne ază apele levantine pro-
venite din Marea Mediter a nă, cu salinitate ridicată (în jur de 20-22 % 0 )
deasupra cărora plutesc ap ele mai îndulcite, cu o salinitate în jur de 15-
19° / 00.
în repartizarea zonală a ut1inităţii de suprafaţă se poate obserya că în
partea de nord şi vest, d at orit ă aportului mai mare al apelor contlllentale,
salinitatea este mai re du să . î n aceste p ă rţi ale Mării Negre, salinitatea
scade sub 18%0 în golful Odessei, iar în zo na de vărsare a Dunării ajung~
sub 150/ 00 • în partea SD d ic ă a acvatoriei Mării Negre t emperatura aerulm
şi evaporaţia sînt mai ridicate, afluxul apelor continentale fiind mai redus
decît în nord. Prin urmare, aici vem întîlni mase de apă cu salinitate ceva
mai ridicată, în jur de 18-190 / 00 (fig. 65).
29° 30° 3J"
SAUNITA TEA MEDIE A
MĂRII NEGRE
după I VIslo~m
Lj4°t-----'9-- - +- - - -- - --j
4,80
3,65 29°
3,74
Fig. 65. Salinitatea apei în dreptul ţărmului românesc şi în ansamblu (276,79).
163
 Fig. 66. Variaţia uuor elemente
şi a conţinutului de gaze cu
adîncimea în Marea Neagră (79).
în zona litoralului românesc se resimte puternic influenta apelor Dunării,
care în condiţiile dinamice, specifice zonei de vărsare, dete;mină o puternică
variaţie, atît a salinităţii cît şi a compoziţiei chimice. Masele de apă dună­
rene influenţează hidrochimismul mării pînă la o distanţă de~ 50 -1O~ km
de la ţărm spre larg şi pînă la latitudinea sudică de graniţă. In aprop1erea
Deltei, apele se menţin aproape dulci, însă la distanţa de 1-2 km de la
ţărm, salinitatea atinge în mod normal 12°/0°' Apele îndulcit~ plutesc
la suprafaţa mării într-un strat de 1-3 m grosime, şi au o dens1tate con-
venţională de 8-15 (cu amplitudini de 2-4); la adîncimi mai mari, densi-
tatea apei creşte pînă la 25%0'
în ultimele decenii, ca urmare a cercetărilor intense s-a constatat că varie-
tatea maselor de apă este mult influenţată de vînturile dominante. Cînd
ele bat dinspre uscat spre mare, apele Dunării sînt mînate departe spre
est, reducînd salinitatea de la suprafaţa mării pînă la 4 °100' De~igur că .sfer~
de acţiune a apelor dunărene este în relaţie dinamică şi cu deb1tul fluVlUlU1.
Influenţa curenţilor marini, mai stabili, asupra salinităţii în sectoarele
sudice ale ţărmului românesc, se poate urmări şi din fig. 75 unde sînt repre-
zentate două profiluri de salinitate şi de temperatură, la nord de Constanţa.
Curenţii mai calzi (25 - 26°C) şi cu salinitate red~să (sub }8 ~I 00) se locali-
zează deasupra curentului contrar de compensaţ1e, de admc1me, care are
temperaturi mai joase (9-14°C) şi salinitate mai ridicată (20-22°/00)'
Schimbul (şi în consecinţă cel de oxigen) între apele de adîncime şi cele
de suprafaţă este redus datorită~ ţ~ptului că. masele de. apă cu densit~te
mai mare se găsesc la fundul Mam Negre (lipsa curenţ1lor de convecţ1e).
Această situaţie duce la un fenomen destul de mteresant, cunoscut de mult,
tate creşte spre fund. Această zonă este accesibilă numai bacteriilor anae-
robe.
Menţionăm însă că oceanografii sovietici (79) nu sînt de acord cu stag-
narea completă a maselor de apă de la fundul Mării Negre, dovedind că în
nordul acvatoriei apele răcindu-se în mare măsură, densitatea apelor la supra-
faţă creşte mult creîndu-se unele condiţii pentru scufundarea maselor
de apă. De asemenea, masele de apă care sosesc în permanenţă prin Bosfor
în Marea Neagră, cu o salinitate ridicată (în jur de 26 0/00 şi temperatura
în jur de 13° C), completează mereu volumul maselor de apă levantine de
la fund; deci dacă presupunem un echilibru stabil între acestea şi apele îndulcite
de la suprafaţă, atunci presupunem şi un schimb oarecare între ele. Aceste
schimburi însă nu au o intensitate atît de mare încît să asigure alimentarea
cu oxigen a maselor de apă din adîncime. Pe de altă parte, schimburile
care ar putea exista în partea estică a acvatoriei nu pot influenţa echilibrul
existent în zona litoralului românesc, unde contrastele dintre masele levan-
tine şi apele îndulcite de la suprafaţă sînt cele mai accentuate, din cauza
aportului apelor dunărene, deci a salinităţii reduse.
În variaţia salinităţii se observă şi periodicităţi intraanuale. Salinitatea
medie cea mai ridicată în zona litoralului (17-18°/00) se observă de obicei
toamna şi iarna, cînd debit ele Dunării sînt cele mai reduse, iar minimele
(în jur de 12 °100) apar în timpul apelor mari ale fluviului şi anume în aprilie
şi mai. Aceste variaţii intense însă afectează numai stratul superior de 2-5m.
La adîncimi mai mari, variatiile sînt mai reduse, salinitatea medie rămî­
nînd aproape permanent peste '17 °100' Spre sud, o dată cu scăderea influen-
ţei apelor dunărene, scad, de asemenea, şi amplitudinile de variaţie ale
s ali llităţii.
REGIMUL TERMIC ŞI DE ÎNGHEŢ AL MĂRII NEGRE
Regimul termic şi de îngheţ al Mării Negre este determinat de o lllulţime
de factori, cum sînt: căldura primită de la Soare-radiaţia efectivă, eva-
poraţia de pe suprafaţa mării, schimbul de căldură prin contact cu atmos-
fera şi efectul caloric al apelor curgătoare care se varsă în mare.
După datele observaţiilor, publicate de V. V. Şuleikin, în bilanţul ter-
mic al mării, rolul principalle revine, pe de o parte, radiaţiei directe şi difuze,
iar pe de altă parte schimbului termic dintre aer-apă şi evaporaţiei de
la suprafaţă (v. tabelul 27).
TABELUL 27
Bilanţul
termic anual al Mării Negre (pe 1 em') (după V. V. Şuleikin)

şi anume că de la o an~mită ~dîncime (de . o~icei. între 170 şi ~OO m) ~o~i­

genul dispare cu totul Ş1 o data cu ~cesta Ş1~ v:eţU1toar~l.e~ Dupa ~ercetanle C ăl dura primit ă Cal. Căldură cedată Cal. 01
/0
hidrobiologilor români (Pora, Gavnlescu, Carauşu, Chlrlla, ŞerpOlanu, ş.a.)
şi sovietici (Knipovici ş.::.), !.n st,rat.urile superioare con}in3tul de,o:x;igen
ajunge la 14,9 mgll, med1a fi~nd m Jur de 9,1 mg 0 2 /1, msa cu adm~lme.a
Radiaţia directă şi difuză 82000 88 ,2 / Evaporaţia
apei 71 000 76 .3
Schimb t ermic aer-apă Il 000 11,8 Schimb termic apă-aer 22000 23 .7
aceste valori scad brusc. în fig. 66 se poate observa preluarea loculU1 OXl-
genului, la adîncimi mai mari, de hidrogenul sulfurat (H 2 S), a I;:ărui canti- 93000 100 I 93000 100

164
165
 Temperatura medie anuală a apei în sectorul românesc al Mării Negre Fig. 68. Variaţia temperaturii apei Mării Negre cu
adîncimea. Medii lunare. (1955-l.C.P). Ad(m)
variază în jur de 12-14°e, depăşind cu 2-3°C temperatura medie a °nn~~rr-r-,-n-~
aerului.
în timpul iernii, în nordul Mării Negre domină masele reci de aer continen-
tal. Destul de frecvente sînt cazurile cînd temperatura apei scade sub O°C,
atingînd - l°e în zona litorală şi în jur de ooe la 30-50 km distanţă
de ţărm. în iernile deosebit de aspre (1928-1929, 1953-1954) se formează
în golful Odessei şiîn zona ţărmului românesc, pînăla o distanţă de 15-20km
de la mal, straturi de gheaţă marginală cu o grosime în jur de 15-20 cm
(v. fig. 67). Sloiurile plutitoare care se găsesc la marginea "banchizei"
de gheaţă sînt transportate de către curenţii marini departe spre sud. Spre - 50-t-'"'""'-"--:~--I--+---l
centrul mării, în schimb, domină iarna masele de apă mai calde, care ating 5 10 15
în medie circa 6-9°e. în iernile mai blînde nici în zona ţărmului românesc
nu scade temperatura apei sub ooe, iar fenomenele de îngheţ lipsesc. Absenţa
lor totală se observă în 30-40 de cazuri în decursul a 100 de ani. rea m~ximă (de circa 17-18°C) atinge adîncimile cele mai mari (35-40 m).
Perioada cu bilanţul termic pozitiv are loc între lunile martie-august, R~ve~lrea l.a sta:ea de iarnă se face abia prin homotermia de la sfîrşitul
cînd acesta îşi schimbă sensul. în luna mai temperatura apei la suprafată lU1 n01embne - lllceputuilui decembrie (fig. 68).
atinge în medie 13°e, crescînd treptat pînă în luna iulie, cînd media lunară ~d~~~ime~ max~n:ă a încălzirii apelor în perioada de vară şi respectiv
v
ajunge la 24-25°e în zona litorală şi pînă la 22°e în partea centrală a a raClrll lor larna, lŞl lasa amprenta asupra regimului termic timp de 8-10
mării. Această diferenţă se datoreşte influenţei uscatului, care se încălze~te
mai puternic şi cedează căldura apei în zona tangentă cu el (pînă la 5-10 m luni după fen~menul respectiv, datorită inerţiei schimbului termic repre-
adîncime). în luna august, situaţia se menţine aproape identică cu cea din zentat de medlUl acvatic. O bună ilustrare a acestui fenomen ne poate oferi
iulie (fig. 68); scăderile esenţiale a temperaturii se observă abia în septem- stratificarea termică dintre anii 1952 şi 1954. Vara anului 1954 a fost mai
brie. călduroasă. ~ecît vara anului 1952, însă la adîncimi mai mari de 15 m, tempe-
Stratificaţia termică a Mării Negre este cea mai accentuată în perioada ratura apel III 1954 a fost cu 4-6°C mai scăzută decît în 1952. Aceasta s~
caldă a anului. încălzirea apelor se observă însă numai în stratul superficial explică prin faptul că iarna 1953-1954 a fost deosebit de aspră.
de 25-50 m (stratul activ), în care diferenţele de temperatură ating în
iulie 15°C. La adîncimi mai mari de 100-150 m, temperatura apei rămîne
constantă în tot timpul anului, în jur de 8,1-9,1 °e, coincizînd cu tempera-
tura apei de la suprafaţă din perioada cea mai rece a iernii (situaţie similară
cu cea observată în Marea Mediterană şi Marea Roşie).
Homotermia din martie se transformă rapid în stratificaţie directă,
iar adîncimea încălzirii rămîne mică (stratul superficial de 15-20 m).
Din iulie-august începe răcirea de la suprafaţă, dar schimbul termic cu
straturile mai adînci continuă şi în septembrie şi octombrie, cînd încăizi-

''X
Q-
C!)
0"X 5°
9 ~
",<:;
«-~
~"<
® ®
30° 30°
Fig. 67. Repartiţia fenomenelor de îngheţ în anii cu ierni
continentale accentuate în dreptul ţărmuriJor Mării Negre Fig. 69. Influenţa apelor dunărene asupra transparenţei (a) şi culorii apei (b) Mării Negre
(276) . (276).

166 167
TRANSPARENŢA ŞI CULOAREA APEI
Apele Mării Negre sînt puternic transparente, discul lui Secchi obser-
vîndu-se în larg pînă la adîncimea de 20-30 m. în zona litoralului românesc
însă, datorită marilor cantităţi de aluviuni dunărene aflate în suspensie
şi abraziunii rodlor friabile în sectorul falezelor, transparenţa apei se reduce
în mod esenţial.
În braţele Dunării din Deltă, transparenţa apei este de circa 0,5-0,8 m.
Masele de apă dunărene, galbene de aluviuni, pătrunzînd în mare de obicei
pînă la o distanţă de 10-15 km, provoacă o transparenţă redusă, în jur
de 1,5-10 m în funcţie de sistemele fracţionare de amestec. Aceste mase
de apă fiind transportate şi împrăştiate în evantai departe spre sud, contri-
buie chiar şi la latitudinea Mangaliei la scăderea transparenţei, care la ţărm
este în jur de 6 m, dar spre larg creşte pînă la 16 m.
Culoarea apei variază de la cea albastră-verzuie (scara internaţională,
V - VI) la cea verzuie-albăstruie (VII-VIII), verzuie (IX-X), verzuie-
gălbuie (XI-XII), gălbuie-verzuie (XIII-XIV), galben închis (XV-
XVI) şi chiar brună-gălbuie (XVII-XVIII). Desigur, culorile scării inter-
naţionale între gradele XIII şi XVIII sînt puternic influenţate de aluviu-
nile dunărene în suspensie, ele localizîndu-se mai ales în zona de vărsare
a fluviului şi spre sud, în zona de ţărm. La sud de Capul Midia, de obicei
domină apele marine verzui şi verzui-albăstrui (VII-X). Culorile albăstrui­
verzui şi verzui-albăstrui domină mai ales în timpul apariţiei "holodnicului"
sau în cazul unor curenţi proveniţi dinspre largul mării. Periodicitate a aces-
tora nu este stabilită suficient de exact, însă s-a observat că în zona de
vărsare a Dunării există o legătură între direcţia vînturilor şi culoarea apei.
în timpul vînturilor care bat dinspre uscat, masele de apă galbene, dunărene,
de observaţie: 1945-1960), 53 cm la Sulina, 80 cm la Constanţa. în cazul
denivelărilor negative, scăderea maximă a nivelurilor este mai redusă,
de circa 40-60 cm.
Dependenţa creşterilor şi descreşterilor nivelurilor de acţiunea eoliană
de viteza şi direcţia vîntului, este sintetizată în graficul de corelaţie din
fig. 70.
Variaţiile periodice diurne provocate de maree sînt mai puţin percepti-
bile datorită caracterului închis al acvatoriei maritime. Ele au o ampli-
tudine care variază în jurul a 8-12 cm, cu o perioadă medie de 12 h, 25 min.
Seichele, variaţiile periodice de pendulare a maselor de apă datorită
vînturilor şi diferenţelor de presiune atmosferică, sînt mai puţin studiate
pentru sectorul românesc. Unele variaţii periodice există totuşi în timpul
vînturilor puternice, după cum se reflectă în curba sinusoidală din fig. 70.
Variaţiile periodice de nivel ale Mării Negre, considerate de "bază",
se datoresc însă regimului elementelor bilanţului hidrologic, dintre care
cele mai importante sînt cele cuprinse în tabelul 28.
în primul rînd trebuie subliniată influenţa afluxului de apă venită din-
spre continent, care reprezintă circa 54% din totalul schimbului anual din
bilanţ. Dintre resursele de ape continentale, aportul cel mai mare îl are
('"*)00.
Q
7000
5fXXJ
BJ()
A

I~7-19flJ
"

pătrund spre larg, iar în cazul invers, apele gălbui-verzui se localizează în I t,.t CTh. ll~ ~~:
apropierea fîşiei de ţărm. Desigur, între culoarea apei şi transparenţă există ~
GQ
1'" I u ~ 1
o strînsă legătură deoarece cauza care le provoacă este identică. Se cons-
t'i50
~
II iti II lJ
_..'10 i" ~ 1"
tată însă că, în cazul prezenţei unor particule mai mari în suspensie, trans- l' &II. na
parenţa este mai mare decît în perioada dominării fracţiunilor mici. ~.rJ 1" \f
1 !
Trecerea de la o culoare la alta a apelor marine nu este în general nuan-
ţată. în majoritatea cazurilor se observă "hidrofronturi", adică o delimi-
tare precisă între masele de apă cu culori şi transparenţă diferite.
-;'zo
:..
.... /0
~ O
V

11'1 'fi n, n
nnst

1't
rlXX n
"
Q7J II 8 /2 16 lJJ ZII II 8 12 16 lJJ 211
I 15./1. 1B6E I 16. H. IBSE I
REGIMUL NIVELURILOR MĂRII NEGRE
H
~
c
J I
Variaţiile de nivel periodice ale Mării Negre sînt determinate în primul rw
/ h f , J '" 1/\ I

""
211 J /
rînd de regimul elementelor bilanţ ului hidrologic, pe care se suprapun
variaţiile de nivel provocate de vînturi (remuuri eoliene, seiche) şi de maree . '" 1 II IL V"
\ V I'vV li ~Vf-"1 ~
Iv
v

~
\..
(flux şi reflux). Amplitudinea maximă plurianuală a nivelurilor, în perioada
/6
1935-1943, a fost de 113 cm, iar variaţiile sezoniere au atins şi ele valori
în jur de 45-105 cm la Constanţa. /2
10 I
Dintre factorii determinanţi, vînturile provoacă amplitudini maxime de ora fi. 12 li 20 ZII ~ /2 /6 2(J 2f1. IJ 8 12 15 2D 2'1
variaţii de nivel. în timpul dominării vînturilor de E-NE se produc deni- 5.•. 1962 8."'./962 7./1/.1962
velări, remuuri pozitive, iar în cazul celor de V -NV, denivelări negative.
în primul caz se acumulează mase de apă importante în zona de ţărm, Fig. 70. Variaţiile de nivel ale Mării Negre. Niveluri medii lunare (a). variaţii datorită seiche-
producînd ridicarea niveluri lor cu 80-100 cm la Vî1kov - URSS (perioada lor (b) şi mareelor (e). (după C. Bondar; ' 2.14) .

168 169
 Fig. 71. Variaţiile denivelărilor pro-
duse de vinturi (276). TABELUL 28
N mfş NE

N.'?O
b17",
Bilanţul hidrologie al Mării Negre
Chifla~'
). W E Sursele apelor intrate Sursele apelor ieşite

SoIiflaJ
NS SE
<'o NE Scurgerea continentală in
Sf.Gheorghe
N'''
W
10. 1«
cr:: M. Neagră 404* 895 Scurgerea prin Bosfor spre
M. Mediterană 348 770*
N E E Precipit. atmosferice. 145** 320 Evaporaţie 403 881
Scurgere din M. Medit. prin
Bosfor 202** 446

SW
N S NE . SE
~ Total: /751 11 651 1 /751 Il 651

• După C. Bondar (12, 14)

H După I. Zellchevici (271)
CONSTANTA

mul de niveluri al mării se oglindeşte regimul rîurilor nordice şi mai ales al

Scara denive/iirii produse
O 50 /OOcm
Ir" "'" ' ,!
Dunărea,. care aduce aproape 50%. Influenţa lor se întipăreşte şi în carac-
terul vanaţiei de nivel al Mării Negre (v. fig. 71).
Un alt element care contribuie la oscilarea variaţiilor de nivel este canti-
tatea precipitaţiilor căzute direct la suprafaţa mării. Se ştie însă că din cauza
dominării vînturilor vestice şi a situaţiilor anticic10nale frecvente deasu-
pra mării, cantitatea precipitaţiilor este redusă (320 mm/an), fiind în schimb
accentuată evaporaţia (apa mării în medie este mai caldă decît aeru11).
Masele de aer sosite din vest, cu un conţinut redus de vapori de apă în zona
ţăr!llurilor 'vestice şi nordice, nu favorizează formarea precipitaţii lor (Man-
gaha - 377 mm; ?ulina 359 mm; în jurul Mării Azov între 285 şi 470 mm/an).
Ele se saturează dm nou deasupra mării, fronturile devin active, iar masele
de .~er în ri~icare abia în faţa Caucazului şi Munţilor Anatoliei dau precipi-
taţu orograflce abundente (Batumi - 2500 mm; Poti - 1600 mm; Suhumi
-1 500 mm; ţărmul turcesc 700 -1 500 mm).
yn rol important în bilanţul hidrologic îl joacă schimbul de ape care
eXlstă între Marea Neagră şi Marea Mediterană şi parţial cu Marea Azov.
Volumul exact al schimbului nu s-a putut stabili deocamdată, dar se ştie
că bilanţul Mării Negre este excedentar, deci apele ieşite (mai ales primă­
vara) de~ăşesc pe. c~le intrate. dinspre Marea Medite.ra~ă (m~i ales iarna).
Daca donm totUŞl sa avem o lmagllle asupra acestUl bllant III care să se
oglindească valorile zonale ale elementelor componente prin'cipale, ajungem
la valorile din tabelul 28.
Din afluxul de apă care vine de pe continent, marea majoritate, circa
50% rev~ne Dunării, iar restul de circa 36% rîurilor Platformei Ruse şi
~auAca~ Şl numa~ 14% soses~ di?spre Turcia şi Bulgaria. Dunărea precum
Şl n.unle cc: re ~Vlll ~de. pe tentonul l!.R.S.S: au un regim pronunţat cu ape
man de pnmavara, lar restul de bp medlteranean sau submediteranean
cu viituri şi ape mari iarna şi toamna. Nu este de mirare faptul că în regi~
170
Dunării, cu maxime în mai-iunie şi minime toamna. C. Bondar care a
ilustrat foarte bine acest fenomen a calculat totodată şi cota de niveluri
care corespunde unor volume de 10 km 3 de ape intrate din D~lllăre în ma;e
(12). Ele provoacă ridicări de niveluri de ordinul 1,63 cm .pe. htor~lul roma-
nesc, 1,80 cm la Odessa, 1,10 cm la Sevastopol, KerCl Şl Pob.
VALURILE
Marea majoritate a furtunilor pe Marea Neagră au loc în perioada de
iarnă, frecvenţa maximă fiind atinsă în ianuarie. Direcţia de formare est~
în aeneral cea sudică. Astfel, în perioada 1954-1959 în dreptul Insulel
Şer~ilor s-au observat 996 de furtUt;i cu vite.za vî~tului Ade 12.-18 m(s,
49 cu 18-22 m/s, 31 cu 22-28 m(s Şl 8 furtulll cu 'vlteza vllltulUl de peste
28 m/s. Din totalul de 1084 cazuri de ~urţu~ă, 566. au avut direcţ~a dinspre
N şi NE şi 202 din NV, ce~a ce ne ~ndlc.a doml1~area abs~luta (70,5°(0)
a vînturilor furtunoase nordlce. Aproxlmabv acelaşl procentaJ este lllregls-
trat si la Sulina. Toate uraganele care ating viteze de peste 28 m(s au fost
înregistrate, fără excepţie, din direcţiile nordice. Vînturile acţion~ază nu-
mai la suprafaţa apei, pînă la o ~numi!ă ~dîncime, generîn.d ValU!l~~. .
Din măsurătorile efectuate relese ca, m dreptul Deltel Dunaru cnca
50% din valurile formate. sînt cauzate de vînturjle ca~e bat din direcţia
NE iar restul de cele dlll SE. La Constanţa, III penoada 1959-1961,
din 'totalitatea valurilor observate în sectorul estic, 59,2% au fost generate
de vînturile de N, NE şi 40,8% de cele cu direcţia de bătaie E, SE şi S.
Urmărind curbele de asigurare a înălţimilor şi a valorilor perioadelor la
Constanta şi Jibrieni, se poate observa dezvoltarea mai mare a valurilor
în secto;ul deschis al mării (fig. 72). La Constanţa, perioada maximă a
valurilor depăşeşte 10 s şi înălţimea maximă 3,4 m, valori ce se po! ~ene­
raliza în linii mari pentru întregul sector de la sud de Delta Dunaru. în
dreptul Deltei, înălţimea valurilor este mai redusă datorită adîncimii mai
mici a mării.
171

Fig. 72. Graficele corelaţiei dintre viteza vintului (V.m/s)
şi înălţimeavalurilor (3, 280).
J+--f---f--JIlL.:-JY
5 10 zo
În dreptul litoralului românesc valurile cele mai mari se formează în
urma vînturilor estice. După cum reiese din observaţii un vînt de 13 m/s pro-
voacă valuri de 2,2 m înălţime - dacă bate din est, 1,? m dacă bate din
nord, 1,2 m dacă bate din sud şi 0,6 m dacă bate din vest. In dreptul Constan-
ţei valurile eoliene - după C. Bondar - au o frecvenţă de 78%, iar valu-
rile de hulă 11,8%.
CUREN1'II MARINI
Prezenţa curenţilor marini în dreptullitoralului românesc, a fost semna-
lată încă din antichitate. Astfel, Pliniu cel Bătrîn observă existenţa unor
curenţi fluviali în dreptul Deltei Dunării, pe care îi descrie în lucrarea sa
Historia naturalis. Studiul sporadic al curenţilor începe însă abia din seco-
lul trecut. În anul 1862, inginerul englez Ch. Hartley pe baza cercetărilor
efectuate, arată că în partea vestică a Mării Negre, din cauza predominării
vînturilor nordice, se formează curenţi cu direcţia N -S , care se observă şi
în perioada de calm în faţa Deltei Dunării. în timpul dominării vînturilor
sudice Însă situaţia se inversează, curentul nordic dispare şi locul lui este
172
NEPERMANENŢI
LEGENDA
-/000- /zobate
~Curentl
superficiali
----r Curenti SlJbmersi
(de compensa ţie)
T u R A
I'ti! 210km
,
Fig. 73. Marea Neagră. Zone de adîncime; sisteme de curenţi.
preluat de un curent slab cu direcţia S-N. Existenţa unui curent sudic a
fost observată şi de 1. B. Spidler şi de F. F. Vranghel (între 1890-1891).
Prima hartă a curenţilor Mării Negre a fost întocmită de N. N. Knipovici
în 1933, care rămîne valabilă în linii mari şi în zilele noastre. Alte cercetări
se mai efectuează şi de Serviciul hidrografic al Flotei militare maritime
între 1927 şi 1929. Rezultatele obţinute sînt folosite de R. Ciocîrdel pentru
elaborarea unui studiu de sinteză (31). Între 1934 şi 1937 E. Grecescu şi
N. Gavrilescu observă un curent sudic de suprafaţă şi un contracurent de
adîncime.
Cercetarea sistematică a curenţilor mari ni din dreptul ţărmului românesc
este începută după anul 1950 de către LC.P., Flota maritimă militară, Acade-
mia R.S. România, Comitetul de Stat al Apelor. Numeroase studii asupra
problemelor de detaliu şi de sinteză sînt publicate de N. Gavrilescu, LC.
Petrescu, N. Ionescu, Gh. Şerpoianu, Al. Popovici, C. Bondar, V. Rovenţa,
H. Skolka ş.a.
Tratînd problema sub aspectul frecvenţei maxime a curenţilor se poate
accepta schema generală existentă, conform căreia în acvatoria Mării Negre
există un curent principal, circular, care urmăreşte zonele de ţărm în sensul
opus mişcării acelor de ceasornic. Datorită îngustării bazinului între peninsula
Crimeea şi Anatolia, se formează două circuite secundare (fig. 73). Aceşti
curenţi de suprafaţă transportă în general ap~ mai dulci, înconjurînd două
regiuni halistatice cu salinitate mai mare. Indulcirea apelor la periferia
acvatoriei se datoreşte mai ales apelor continentale. Ele au totodată şi
o variaţie termică mai accentuată din cauza contactului cu uscatu. Astfel,
de la centrul zonelor halistatice, izohalinele coboară în adîncime spre zonele
173
 de ţărm, iar izotermele de vară ne indică o creştere a temperaturii ma.selor TABELUL 29
. de apă spre litoral şi iarna răcirea lor. Pe baza gradienţilor de preslUpe, Frecvenţa medie a curenţilor in sectorul maritim al Deltei Dunării
V. Rovenţa elaborează chiar şi schemele teoretice de calcul al curenţilor (3, pg. 278) in perioada 1952-1959
care pot fi urmărite în fig. 74.
în dreptul ţărmului românesc al Mării Negre curenţii cei mai frecvenţi Perioada rece Perioada caldă
Anual
sînt cei care derivă din circulaţia prelitorală generală şi care ajung în drep-
tul Deltei venind din direcţia Crimeei. Primul denumit Curentul princiPal
Caracterul
curenţilor
Direcţia
curenţilor
(oct.-mart.)

lZile: %
- (apr. -sept.)

Zile
al Crimeei se uneşte în faţa Deltei Dunării cu Curentul Odessei sosit dinspre I I % Zile
I %
golful Odessei; lăţimea acestui curent pînă la unirea cu ramura principală nu
Superficiali : S 82,8 22,7 57,5 15,8 140,3 38,5
depăşeşte 4-6 km şi transportă ape cu o salinitate de 15-17%. După uni~
rea lor în zona litoralului românesc se formează Curentul de nord al Dobroge~
a cărui lăţime ajunge la 15-25 km, iar la suprafaţă se înregistrează o viteză
--
N
Total
--
45,9 12,6 39,7
-- I -10,9- -85,6
-
23,6
--
128,7 35,3 97,2 62,0
medie de 0,9-1,8 km şi maximă de 5,5 kmjoră. Masele de apă transpor-
tate spre sud au culoare verzuie-gălbuie şi o densitate convenţională de De fund S 81,9 22,4 51,5
I 26,7
14,1
225,9
133,4 36,5
13--'--14 (1,013-1,014). Pe măsură ce se îndreaptă spre sud, salinitatea I
N 46,8 12,9 45,7 12,6 92,5 22,5
şi densitatea apei cresc. Ele sînt uşor observabile, limitele de contact cu
-- -- -- -- I -26,7- -- --
Total 128,7 35,3 97,2 225,9 62,0
apele mării fiind clar exprimate atît în privinţa culorii, cît şi a vitezei care
în zona de frecare produc uneori un şuierat specific. Frecvenţa acestui Unici S 54,8 15,0 26,4 I 7,2 81,2 22,2
curent în profil anual este de 38,5% (v. tabelul 29).
în timpul vînturilor sudice, Curentul de nord al Dobrogei se destramă -N- -18,8
- --
5,2
-14,6- I
I -
4,0
- - 33,4-
9,2
--
Total 73,6 20,2 41,0 11,2 114,6 31,4
şi locul lui este preluat de curentul sudic, care transportă ape mai concen- I
trate spre nord. Frecvenţa acestui curent este de 23,5% într-un an (v. Dubli S 28,0 7,7 31,1 I 8,6 59,1 16,3
tabelul 29). în fig. 75 poate fi urmărită o situaţie clasică de formare con- N 27,1 7,4 25,1 I 6,9 52,2 14,3
comitentă a curentului nordic, predobrogean, cu ape mai calde şi mai dulci
--
Total
-55,1
- --
15,1 56,2 I --
15,5
--
113,3 30,6
(vara) şi a curentului de compensare în adîncime cu temperaturi reduse I
(9-13°C). şi salinitate ridica~ă .(21%0)' .... .
Curenţi~ de fund sau de adtnctme pot avea aceeaş1 direcţ1e ca Ş1 cel de de deplasare. Frecvenţa medie a lor poate fi urmărită, de asemenea, în
suprafaţă (curenţi unici) sau pot să fie de compensare (dubli) cu sens opus . \
tabelul 29. Ei au salinitate ridicată (21-22%) şi o temperatură relativ
redusă vara (11-16°C) şi ridicată iarna (8-15 0c).
Adîncimea curenţilor eolieni este variabilă. Cei de suprafaţă antrenează
masele de apă pe o grosime de 15-40 m, iar cei de fund acţionează pînă
la 100-150 m adîncţe.

\ Ad(m)
o :::-::: '""'- t"-
10
~ ..--:
20
30
.~
~ ~~
a) 7emperatura apei "'II ~ ~ 1=
110
50 r~ 1""'--""
'=
l~~ ,~'\~ ~'.~ \'3':- r-, ........
~\\ ....
20
'! b}ReZidiu/f;x (Ei)
-'-.(!jl!...
~ V?1 ~~~,;::; "'"
.?\.
.\
"-- 10'
.-

t;JL I
~
"~ -
/ r-. 210;00
o 10 20 JO 110 50 60km
distonţă de la ţărm
~ CUl'E!fIw/ Dobro!lei
ffJ.FJContracurenw/ de adincime
Fig. 74. Hărţile curenţilor totali in diferitele~perioade ale anului (V. Rovenţa) , (Cifrele 10'm' /s). Fig. 75. Profil termic şi de salinitate în situaţia unor sisteme de'-curenţi în dreptul Con-
stanţei (28-29.VII.1953 - 1.C.P).

174
 Curenţii eolieni au un efect puternic şi asupra formării ţărmului, mai
ales în sectorul acumulativ. Curenţii sudici atacă, mai ales, grindurile din
sndul Deltei (ce închid şi Razelmul), iar cei nordici, în combinaţie cu curenţii
fluviatili ai Dunării, modelează partea frontală a Deltei.
Curenţii fluviatili din faţa Deltei, la debite medii şi în timpul perioadei
calme, pătrund în mare pînă la 2-6 km. După constatările lui C. Bondar
gradienţii de stingere ai curenţilor din faţa braţelor Prorva, Potapov,
Bistrîi, Stambului Vechi, Sulina şi Sf. Gheorghe variază între 4-11 cmls,
la fiecare 100 m. în adîncime stingerea curenţilor fluviatili este şi mai accen-
tuată, producîndu-se totodată şi un contracurent de compensaţie care are
viteza pînă la 11-13 cm/s. Este interesantă însă constatarea lui C. Bondar
şi V. Rovenţa cu privire la existenţa unui raport direct între viteza curenţi­
lor de litoral şi debitul vărsat de fluviile mari în Marea Neagră, în diferitele
perioade ale anului (16).
•Deşi studiul oceanografic al Mării Negre (cu excepţia hidrobiologiei)
nu are tradiţii deosebite, rezultatele cercetărilor întreprinse în ultimele
două decenii au dus în ţara noastră la numeroase rezultate ştiinţifice intere-
sante, care contribuie la exploatarea şi mai raţională a zonei litoralului
românesc.
La aceasta adăugăm oraşele maritime care pe lîngă faptul că sînt adevă­
rate "porţi" prin care se desfăşoară traficul pe calea apelor, către şi dinspre
marile porturi ale lumii, au devenit şi importante centre industriale. Dez-
voltarea oraşului Constanţa şi a regiunii litorale s-a realizat prin valorifi-
carea complexă a cadrului natural local, prin construcţia unor importante
obiective industriale prin extinderea şi continua modernizare a activităţii
turistice.
CAPITOLUL xv
Fluviul Dunărea
!
II!i v Dunărea ca importantă arteră de navigaţie, uneşte statele run Europa
, Centrală cu cele din sud-estul continentului. Culegîndu-şi afluenţii de pe un
teritoriu de 805300 km2 , ceea ce reprezintă 8% din suprafaţa Europei, ea
este totodată şi cel mai important aflu~n! <:l Mări.i Negre. Bazi~ul său ~idro:
grafic se extinde departe spre vest, pma m regmnea centrala a Alpllor ~:
aR. F. a Germaniei - în Munţii Schwarzwald (Pădurea Neagră). Afluenţll
săi mari îşi culeg izvoarele de pe terit~riul Austriei, ~renînd în cursul l~r
o parte din Elveţia, R. S. Cehoslovaca, R. ~. Polona, R. ::'. Ungara (m
întregime), R. S. F. Iugoslavia, R. P. Bulgana, ~. S. Romama~ U.R.l' .S.
'" 1
Lungimea cursului principal este de 2860 km, dm care pe o dlstanţa de
1075 km curge prin sudul ţării noastre culegîndu-şi afluenţii de pe o supra-
:III faţă ce reprezintă aproape o treime din bazinul hidrografic dunărean. Căde­
rea totală a fluviului de la Donaueschingen pînă la vărsare este de 678 m,
' (
ceea ce corespunde unei pante medii de 25 cm/km,v ., A'
.11
, Fluviul străbate în cursul său ţinuturi m~ntoase,. de P?dlş ~l d~ Clmple.
, Masivele muntoase aparţin în bună parte slstemulul :'llpmo-~nanc-c~r.pc:­
tico-balcanic, iar în zona de izvoare, pe stînga cursulU1, munţllor herCln:c1.
Majoritatea afluenţilor de seamă ai Dunării provin d~nspre aceste maslve
.1
muntoase unde condiţiile de umiditate sînt bogatev(f1~ . 6 ) . . ..
Cursul principal al Dunării s-a format d~ fap~ la sţlrşltul yho.cenulU1 71
începutul cuaternarului, prin dren~rea .la.cunlor dm ba~mele V:~ent;..l, Pano~c
şi Pontic, care au fost separate pnn .ndlcarea !anţuţU1 carpattc. Ir: l,?cunl~
unde munţii i-au stat de-a curmezlşul, Dunarea l-a ~trapu.ns .sapl~du~ş:
renumitele porţi ale Devinului (Bratislavei), chei de dlmensmnl mal mlCl
şi defileele dintre Baziaş şi Turn~ Severin, prin care s-a sc~rs,.la îr;ceputul
pleistocenului, marele lac Panomc. Ca~e~el~ muntoase ~lcatU1te, lr:, gene-
ral, din roci dure, reprezintă de fapt Şl hmltele convenţlOnale care lmp.art
Dunărea în trei sectoare principale: Dunărea superioară (sectorul alpm) ,
Dunărea mijlocie (sectorul Panonic) şi Dunărea inferioară (sectorul carpato-
pontic) .
CURSUL SUPERIOR AJ~ DUNĂRII
Dunărea izvorăşte de pe versantul oriental al masiv ului Schwarzwald,
de sub vîrful Kandel (1241 m). Ca punct ~e izvor este consi~er~t, .în mod
convenţional, confluenţa de la Donaueschmgen a celor doua plrale Breg
177
 ~fJf?g:~TI/ICE L(km) S(km Z) I " TABELUL 30
1 Berg 2812,0 1f.002
2. Ir7golsl3dt 21f58,3 17. Smedereyo 11/5.0 . 550190 Pierderi pe cursul superior al Dunării, oglindite de debitele medii ale fluviului
20.00/
3. ?fel/ing ZJOJ5 37,687 18. Baziaş . 7012,0 J7o.896
4. EnQe/lJarlszell Z20a8 ~~090
19. Dobra /021,0 573.177
5. Sfrudefl 2075,;: 3c.l5.1 20. Orşova 955,0 574,850 Riul Postul Obs.
6. /lamburg /883.9 /01f.178 21 Gruia 851.0 578.368
7. OroltS/ilYil 1869.0 /31.290 Z2. Novose/o 833,0 584,093
8. Gon fj 17if.s /50,282 23. Lam 71iJ. O 589,372
9 BU%/lestil /696. 5. 24. BeclJet 678,0 608,OlJ Breg Hammereisenbach 158 4,27 .
/&1f.757
/0 OunilfiJ/dvar /5605 /91.085 25. Somovil 608,0 621,420 Brigach Donaueschingen 194 3,0
/1. Mo!tBcs 191;6.8 208.822 26. SVişlo v 55/f..0 650 /43 Dunărea Kirchenhausen 764 11,9
/2. Dogqjeva I~ 58.0 251593 27 Giurgiu I/!JJ,O 668JJ2 Dunărea M6hringen ' 840 6,01 (pierderi d e cca 5 m 3 /s)
/3. Vukovar iJit.o 25.J./lf7 28. Oltenita IfJ~O B8li/l6J
Dunărea Tuttlingen 895 6,47
/11. Nov, SJiJ /2510 251f.085 29 Si/istra J70,0 69a O!J3
/5. Zemlln 1J74.0 1//2.762 30. HÎrşova 232,0 70t' JJ7
16. Beo.i;rad 1/70,0 572,700 J! fJrăi/a 770, 0 71,40b
32. Ga/ati /50.0 762/142 Cursul superior al Dunării marchea z ă limita între regiunile orogenetice
JJ /saccea iJ2.'J 792. /i(j2
ale sistemului alpin şi cel hercinic, peste care sînt clădite în zona de izvoare
nivelele jurasice şi triasice, cu o răspîndire mare în Schwarzwald, Jura
Suabă, Jura Franceză . în masivul Pădurea Boemiei, din stînga cursului
Dunării'A se găseşte formaţiunea cea mai veche, alcătuită din roci precam-
briene. Intre cele două sisteme muntoase se întinde depresiunea neogenă
bavareză, în care Dunărea îşi poartă apele printre dealuri înalte, modelate
Lkm.
de eroziune. Străbătînd cele trei unităti tectono-structurale, cursul Dunării
1000 prezintă o serie de particularităţi spe~ifice.
După "părăsire a" localităţii Donaueschingen, în calea fluviului se ri dică
800 masivul calcaros al J1}rei Suabe, în stîncile căreia apele volburoase şi-au
croit cu greu drumul. Inainte de a ajunge la Regensburg, Dunărea străbate
600 trei bazinete şi anume: Ulm, Ingolstadt şi N euburg despărţite de frumoasele
chei de la Neuburg şi Kelheim. în cadrul acestora apele au o cădere mică,
lIOO producînd o puternică sedimentare cu toate urmările acesteia: formarea
unor lunci largi, inundabile, zone mlăştinoase, meandre etc.
200 Afluentii de stînga nu au dimensiuni mari. Merită să fie amintiti numai
trei dint;e ei: Altmuhl, N aa b şi Regen. Cursul inferior al rîului 'Altmuhl
800

Fig. 76. Diagrame de creştere a suprafeţ ei bazin ale şi a altitudinii ei medii (.Rm ) în lungul 700
cursului Dunării (I. Ujvari).

~ 500-
'-
ş~ Brigach;. George Vâlsan caracterizează foarte succint zona de izvoare
~I sAecto.ru~ dm .aval : "După naştere, Dunărea este germană. Atît de germană,
m~zt trzmzte Rmulu:, i:~ sub pămînt, o parte din apele sale: N eckarul, rîul
atzt de drag studenţzmzz vesele germane, izvoreşte la 5 km de Dunăre si pri-
meşte pe sub pămînt apele Dunării" (262). '
î~tr-adevăr, . înţre 10calităţi.le Mohringen şi Wurtemberg, Dunărea tra-
versmd formaţ1Ul11 de calcare Jurasice albe, îşi pierde o mare parte din debi-
tele sale spre .s1!d, spre a~luentul ~ic al ~eckarului - Aach care apare 100
s1!b !or!lla unUl Izvor c:arshc bogat. In medIe, aceste pierderi carstice repre-
z~nta clrca.5 m 3{s, albia Dunării rjimînînd complet seacă, în medie, J24 de o ].- -'-,-4--+-
z~le pe an, m peno.ad~le se~etoase. In 1921, an care afost deosebit de secetos, 2890km
dm c~uza acestor mflltra~l1, valea pun~rli a rămas complet fără ap ă timp de
~ lUlll. Fenomenu~ se ogl~ndeşte bme ŞI m repartiţia debitelor medii anuale
m 1.ungul cU~SUI1!1 supenor .(t~belul 30), efectul lui scăzînd spre aval cînd
debitele flUV1UIUl cresc verhgmos, mai ales Pe seama afluenţilor alpini. Fig. 77. Profilul longitu dinal şi secto ar ele cara cteri stice ale cursulu i Dunării de la izvoare
la v ărsare(233).

178
179
reprezintă locul de unde a început construirea canalului Ludovic (Ludwigs
Kanal) care face legătura, prin intermediul rîului Main, cu Rhein; în pre-
zent se lucrează la modernizarea lui.
De la Ulm la Passau curgînd prin depozite neogene, Dunărea este împinsă
spre nord, descriind un arc larg desfăşurat, de către zona piemontană a
Alpilor, care alcătuieşte Podişul Bavarez. În acest sector rîul primeşte o
serie de afluenţi alpini: Giinz, Mindel, Riss, Iller, Lech cu Wertach, Isar,
cu Amper şi Wiirm. Cel mai important este Innul, care la confluenţă are
debite medii mai mari decît Dunărea (Dunărea 660 m 3 /s, iar Innulla vărsare
781 m 3 /s).
lnnul izvorăşte din Elveţia, cantonul Graubiinden, de sub vîrful Piz
Longhin, de la altitudinea de 2480 m. În aval de renumita localitate bal-
neară St. Moritz, după ce străbate defileul de la Finstermiinz ajunge în
Tirol (Austria). Mai departe traversează printr-o impunătoare vale longitu-
dinală masivul central al Alpilor Orientali şi masivul calcaros N ordalpin
(în dreptul localităţii Kufstein) şi ajunge în Podişul Bavarez (Ober-Bayern),
unde primeşte pe afluentul său cel mai important: - Salzachul. Innul este
unul dintre afluenţii Dunării cu scurgerea cea mai bogată, debitul său
specific atingînd 29 1/s/km2 la vărsare.
După primirea Innului, Dunărea capătă de fapt caracterul de fluviu,
cu yn debit mediu de 1 441 m 3 /s, curgînd mai departe pe teritoriul Austriei.
In cuprinsul celui de al treilea sector, în aval de localitatea bavareză
Vilshofen şi pînă la cheile Wachau din Austria, Dunărea îşi adînceşte valea
în roci dure, dominant granitice, prelungirile sudice ale masivului hercinic
ale Pădurii Bavariei, Boemiei şi B6hmer Wald, formîndu-şi o serie de chei
epigenetice, pitoreşti, care cuprind un număr mare de bazinete de eroziune.
În acest sector amintim frumuseţea naturală a cotiturii în formă de "S"
pe care o face Dunărea la SchI ăgen.
Demne de amintit sînt şi cataractele de la Ottensheim (la km 2 144), cele
din Ardagger - Persenbeug (între kilometri 2084-2060) cu cataracte1e
Strudel şi Wirbel, cheile Wachau (la km 2030) şi poarta Bisamberg-Kahlen-
ţ>erg la km 1935, constituită din formaţiuni f1işoide alpine mai puţin dure.
In lungul acestui sector cu cataracte, Dunărea primeşte afluenţi mai de seamă
di~ direcţia Alpilor, cum sînt Traun, Enns şi Ybbs.
In Depresiunea Vieneză şi Cîmpia Moraviei formele de relief sînt domoale
cu aspect de adevărată cîmpie, cu căderi relativ mici. Ele sînt străjuite spre
vest de Pădurea Vieneză (Wiener Wald), iar spre est de Munţii Leitha şi
Carpaţii Mici, pe care-i străbate prin poarta de la Devin. Din stînga, Dunărea
primeşte pe Morava Cehă, care ca dimensiuni este asemănătoare cu Mureşul.
Panta medie a cursului superior alpin al Dunării variază între 0,6 - 0,9%,
iar viteza apei atinge 1-3,5 m/s, creîndu-se astfel, mai ales în sectoarele
cataractelor, mari greutăţi pentru navigaţie. Dunărea devine navigabilă
în aval de Ulm, unde adîncimea de etiaj pe talveg depăşeşte 1.2 m.
CURSUL MIJLOCIU AL DUNĂRII
Dunărea părăseşte Depresiunea Vieneză la Hainburg, iar pe la Devin
trece linia de cumpăna orografică dintre Alpi şi Carpaţii Mici. La Bratislava
se află deja în depresiunea Raab sau Cîmpia Mică (Kisalf6Id), reprezentată
180
de o zonă de divagare formată pe un imens con de dejecţie. Pînă la Komâ-
rom, Dunărea are caracterul cursului de tip inferior în sens geomorfologic.
Din cauza pantelor mici ale acestei cîmpii largi, aluviale, clădită mai ales
din aluviul).i dunărene, fluviul se despleteşte în trei braţe: la nord se află
Dunărea Mică sau Dunărea Vâhului, avînd în vedere că în ea se varsă
Vâhul cu Nitra, iar la sud de cursul principal se află braţul Mosonyi Dunaâg,
care se uneşte cu Dunărea la Gy6r. Între braţe sînt cuprinse următoarele
insule A: la nord Marele Schutt (Csa116k6z), iar la sud Micul Schutt (Sziget-
k6z). In braţul Mosonyi Dunaâg se varsă rîurile Leitha şi Raabul, care vin
din Alpii Orientali, renumite pentru inundaţiile lor frecvente în timpul
creşterilor mari. De altfel, în întreaga regiune a depresiunii Raabului,
Dunărea este îndiguită, pentru a proteja terenurile agricole fertile.
După unirea braţelor la Kom:hom, Dunărea curge din nou printr-o singură
albie străbătînd, în aval de Esztergom, Munţii Ungariei Mijlocii prin porţile
Vişegradului, în care se prevede construirea unei hidrocentrale prin colabo-
rare între R. P. Ungaria şi R. S. Cehoslovacă. În acest sector, Dunărea
primeşte doi afluenţi mai importanţi care vin dinspre R. S. Cehoslovacă;
HrAonul şi Ipelul (Ipoly).
In aval de Budapesta, Dunărea pătrunde în Cîmpia Panonică propriu-
zisă, pe care o părăSEşte în aval de Eaziaş. Clima secetoasă a cîmpiei, aluviu-
nile puternic permeabile din imensul con de dejecţie al Dunării, care se extinde
sub forma unui evantai spre sud, nu favorizează apariţia unei reţele fluvia-
tile autohtone. Pînă la vărsarea Dravei, în Dunăre se varsă un singur rîu
cu bazin de recepţie mare (apcare ca Ecme~ul), dar cu de bite foarte mici
Si6, care drenează apele lacului Balaton. Astfel, Dunărea nu-şi îmbogă­
ţeşte debitele între extremităţile nordice şi pînă la vărsarea Dravei; mai
mult, în unele sectoare (zona Mohâcs) se observă pierderi de infiltraţii, care
revin însă mai în aval.
Drava este primul afluent care în sudul Depresiunii Panonice ridică brusc
debitele Dunării, în medie cu 574 m 3 /s. Rîul îşi culege izvoarele din Alpii
Orient ali, avînd ca afluent principal pe Murul. Drava contribuie la accen-
tuarea volumului scurgerii de vară a Dunării.
Pe distanţe mici, în Dunăre se varsă cei doi afluenti principali ai săi:
Tisa şi Sava. '
Tisa (S = 157220 km 2 ; L = 1365 km; Qm = 750 m 3 /s) drenează
toată aria carpatică din estul Depresiunii Panonice şi transilvane. Ca atare
are un regim hidrologic tipic carpatic-transilvănean-vestic imprimat de
afluenţii săi din Carpaţii Beschido-Maramureşeni (sau ai Carpaţilor Păduroşi)
ca: Bela Tisa, Tereşva, Tereblia, Rika, Borshava, Bodrogul). Marea majori-
t~te însă a afluenţilor săi sosesc dinspre Carpaţii Orientali şi Occidentali,
dmspre ţara noastră, ca Vişeu, Iza, Tur, Someş, Crişuri, Mureş şi Bega.
. l?upă primirea Tisei, regimul Dunării se schimbă obţinînd caracteristice
bplce, cu volumul maxim al scurgerii în luna aprilie. La aceasta contri-
buie însă şi Sava, care are regim în mare măsură asemănător.
Sava (S = 95 551 km 2 ; L = 945,5 km; Qm = 1 535 m 3 fs) este afluentul
Dunării cu cele mai mari debite. În perioada de iarnă-vară regimul său
esţe aproape identic cu cel carpatic vestic; toamna în schimb se distinge
pnn ape mari, aceasta fiind o caracteristică a regimului hidrologic medi-
teranean, obţinut de rîu la izvoare şi prin afluenţii săi Sora, Liublianiţa
Krka, Kupa şi Una; Vrbasul, Ukrina, Bosna, Dri:na şi Kolubara, aparţin
181
 ,~.-1. .( .Y/ l HV
I
tipului de regim dinaric submediteran şi seamănă cu cel carpatic vestic
II şi balcanic. A.
Pe sectorul panonic Dunărea prim~şte încă cîteva nun mal e s~~~a:
. d ~
ca !imişul, Mq[51va Sîrbea~sc:~, C?:.raşul şi N era, care însă nu produc mod1f1can
esenţiale în regimul Dunarll. . . A .
Panta medie a Dunării în sectorul panolllc este redusă, atlllgllld ab1a
0,05%0. Viteza sa medie variază între 0,9 şi 1,5 m/s.
CURSUL INFERIOR AL DUNĂRII
Carpaţii Meridionali şi Balcanii care au direcţii paralele şi se află la o
distanţă medie de 300 km, se ~onectează la sud ~e cu~sul trar:sversal. al
Dunării. Prin impunătoarele deftlee de la Cazane Ş1 Porţ11~ ~e FIer, f~uvlUl
străbate munţii pe o distanţă de 144 ~m. ~a est de Carp~ţ1, 1Il. DepreslUnea
Pontică fluviul îsi adună apele care VlIl dlllspre cele doua maSlVe muntoase
curgînd' leneş prin sudul Cîm~iei Român~ . .În nordul Do~r?gei, ,Dunărea
este nevoită să ocolească maslVul puterlllc denudat al MaClIlulU1 - rest
hetcinic - pentru ca apoi să-şi verse apele în Marea ~ eag~ă. ~ ..
Datorită regiunilor naturale pe care le străbate? c~rsullIlfenor .al Du~an}
se poate împărţi în mai multe. sectoar~ .caractensttce, care se dlferenţlaza
prin condiţiile morfo-hidrograf1ce specIftce: . prin şerpuirea, îngustarea sau lărgirea lacului de acumulare (v. fig. 78).
a) S_ţ~j;(!r1!! d~ţileelor. ~~~paţice (144 km) ;
b) ~ectorul sud-pontic (566 km);. _ depresiunii Moldova Veche, iar adîncimea. maximă rămîne tot în dreptul
c) S-ectorul pontic oriental cu bălţl (19~ km) ;
d) SectorulpredobrogearL(80 km) ;
e) Sectorul Deltei (90 km).
Sectorul defile_elor earpat!ce. Prip:lUl~ector al cursului 5.nf.e:ior încep.~
de'la Baziaş(l 07~ km de la varsare)./In stit~g~'Y<l:lea.l::~te straJ~lta de Munţll
Locvei,co~stituiţi d!l!şi~t1ri cristaline, car~ _~~~stă ?:ne .1aeLozl~ne. La MoI:
') dova Veche 1nsă asistăm la o lărgire puterlllca a van Ş1 l~despletirea cursulU1
principailn...douăbraţe.care oc.olesc inşulaJ\1oldova Veche. Este cun.osc.ut
faptul că avem ~~-r: fAace cu o ~epre.siun~e inund~bilă, umplută cu aluvlUlllle
Dunării şi mărgllllta III partea lIlfenoara de rOCl dAure, greu de ~r?dat. ţn.tr:­
adevăr, la CorouiJJl.._(ia-avaLde Moldo:rav Veche),ţn c~lea. Dvunan~ se nd1ca .-.;
stînci_~ransversale care obhga ~urst1l}luVlUlU1 sa se mgu:tez.e.
:tYat~rită îngustării bruşte a văii, trecer~a ap.elor ~e~~C mult îngreunata dm
care cauză în timpul apelor foarte ~an, chlar Ş1 1U ~ecolul trec t1 t (1895,
1897) se mai forma un lac temporar, 1Il amonte de deftleu, d~nun:lt "M~re
Album" ; acesta se întindea pînă dincolo de Beog:rad remuul sau patrunzllld
şi pe Tisa pînă la Szeged. A . . .. A. A
l
La COrQnini,o__dată CU Hlgustarea alblel, apar .ş1 pnmele stincl 1U a!ble; . .,
Pentru navigatorul care-şi conducea vasul spre aval, sţ!llc~ BabacalUlU1 /
alcătuită din calcare tithonice i se ridica în faţă ca un adevarat semn-- d~
exClamaţie. în prezent însă Defileul Dunării fiind inundat de apele lact;lU1
de la Porţile de Fier, crestele periculoase ale cata~actelor de la ~o~la, DOlca,
Islazi~ . Tahtalia, ~rani sau VI as: Iuţi etc., au_-;rama_s_l~. adJncull1 de pesţe
rs:--Z5 ni, iar pest~Pregrada dm defileul Porţllor de .Fler a fost con~trU1t
barajul lacului. Relieful anterior al Defileuluicarpatlc se contureaza vag
182
R.
s.
~l ~2 ~3 ~4 1.1f-'~-Lazan"e Mari \.
~5 ~6 E2:]7
C = Calaracte Înecate illiac
• = CulmÎ
o 5km
~
Fig. 78. $ectorul defileului Dunării şi al lacului de acumulare al Hidrocentralei de la Porţile
de Fier.
între altele menţionăm că lăţimea maxiţnăa lacului este de 5 km în dreptul
,peşterii Ponicva, în jur de 60~7S.m, aceasta fiind în funcţie şi de variaţiile
de nivel ale lacului. Se conturează bineîngustările de 1a. stînca Qrebeni
şi din amonte, c1isura CazallE~lorMari(îritre 974-970 km) şi din aval a
CazanelorMici (9B7 -964 km), ~~~p~~ţite de l~r_gi!e.a d~. la. D~?o:v:~. Intra-
. rea în clisura _~azanelor s~_ face_1!l aprop.i erea l.ocahtăţ11 /Plg.YlŞevlţâ;, unde
. ~calea navigatoruIurse ridică perpendicular pereţi calcaroşi de vîrstă
mezozoică. în partea stîngă valea este dominată de piatra Ci acar-ului,
iar în dreapta de Ştrebeţ. Aici se îngustează şi lacul de acumulare la 180-
250 m (în trecut fluviul se îngusta la 152 m). I
în av~l Q.e Cazan~~1!!:~~~ă o _~<?_uă .1ărgir~ . a lacului de acumulare: se
păfiunde1n- - depresi-anea·de la . Orşova. Transforniărilecele--mar-esenţia1e .
ăle peisajului umauiz;at sînt aici po:;tte ce1e_. wai vi?ibile cu exEepţia zonei
de baraj. Lacul de acumulare pătrunde adînc în valea Cerne.i" .Qraşul Orşova
Vechea dispărut, i~r_maL1nav:aldeDunăreinsulaAda Kaleh. Qrşova
Nouă construită mai spre amonte, pe valea Cernei, se profilează acum prin
modernele construcţii.
La Vîrcîorov'â;' în aval de vărsarea în Dunăre a riului Bahna, fosta albie
a Dunării este traversată de stînci calcaroase tithonice, formaţiuni şis­
.
toase şi granitice, care alcătuesc faimoasa cataractă a Pregradei. Din acest
sector încep Porţile de Fier. Lăţimea albiei se îngustează de la 1 100 m la
600 m, iar căderea înainte de regularizare a atins 238 cm/km. Porţile de
Fier au o lungime de circa 8 km şi o structură variată. în aval de Pregrada,
apele devin foarte învolburate, formînd numeroase marmite adînci. în fine,
urmează al patrulea sector al Porţilor Mici, care nici ele nu au fost mult mai
puţin periculoase pentru navigaţie decît sectorul Pregrada.
Acest sector greu de traversat pentru nave a reprezentat în trecut locul
multor naufragii. La sfîrşitul secolului trecut (1890-1898), el a fost amena-
183
 s. s.
R·

~.

LEGENDA
ITlIIIIIlll Gri!7durl f/uvlatile (Inclusiv diglJf'l)
1< ·1 Grinduri mari!7e
~ Martori de eroziune
~ 8raţe, sal1ale, girle, canale

1------=1
Mla9tin! ,;i japşe
1-'1 Lacuri deltaice
l-:f~1 Grinduri de tărm { ~n retragere (a)
/f7 cf'e.;tere (b)

---- Lim;la depresiu!7ii De/La-Razelm

Fig. 79 . Reteaua hidrografică a Deltei Dunării (3) .

 jat pe traseul t;nui. vechi cana~ const:-uit de romani în timpul lui Traian.
C:a~alul.de navIgaţIe aflat p~ ţarmu1lUgoslav avea 2 m adîncime şi 75 m
laţlme, Iar vasele treceau pnn el trase de locomotive (halaj).
Este evident că aceste greutăţi enumerate mai sus au determinat la un
mO~,ent.J!a t redu.ce-~ea- numamIiii.~,ase,..ca.r.e....-puteafi--:-"ttecE p-riIr5ectorul
def~I..<:~lo!. "1~ maJontatea s.ectoa;elor de cataracte, navigaţia era posibilă
numaI zlUa, Iar trecerea deflleulul dura peste 120 de ore. Traficul era astfel
'p~afona.t !a. drca.}2 000000 t Jn~rfu.r~ an~al. T~,todaţă, §epleraeao'errergie
_ hl~rauhca Imensa, care putea f~ uhhzata pentru producerea energiei elec-
tnce. ' --,-"., , . este de 1 700 t, dar în viitor şi aceasta va creşte la 6800 t.
I~ee?- amenajării. complexe a sectorului de cataracte prin construirea
~nel hlvdrocenţrale l-a pre?~uP:=tt pe oamenii de ştiinţă cu multe decenii
lU urma. Reallzarea 3:cestel ldel a devenit însă posibilă abia în anii noştri.
~tţ~Lla..] _§er>tembne 1964, conducătorii celor două state riverane R.S.
.România şi R.S:P. r~l.g"osELvla, at1§ţlTInat acordul pentru realizarea vi~urilor
cel~r două pop?are ve~ine: construit-e a nC>...4!:lJ.1fi hidroenergetic şi de navi-.
gaţle de la Porţlle de FIer, care a intrat în funcţiune,- c1iîufreaga sa cap aci:"
tate, în 1971. . , În cuprinsul acestui sector sţ9-isting două porţiuni tipiceUena superioară,
Corpul baraj ului dintre Gura Văii-Şip are înălţimeadeSS,2 m, iar lacul "
de acumulareo 'suprafaţă decca. 700 km 2 , un volum de 12 km 3 , şi o lungime
de peste 230 ~m. Remuul I,>r?du,:; ~e}ac va ajunge la ape mari pînă în amonte
·de Beograd, lar la ape mlcl, pllla III amonte de vărsarea Tisei unde se va
produce încă o ridicare de 2,23 m a nivelului (tabelul 31).
TABELUL 31
Remuul produs de laeul de acumulare de la Porţile de Fier în lungul Dunării
(după Panta J akov1evici)
Remuu1 ce se va produce (metri)
Secţiune de Dunăre
la ape mici (2 190 mc/s) I la ape mari (15 860 mcJs)
Cascada Portile de Fire
(942 + 950 'km) 35.52
19,18
Milanovăţ (995 km) 19.10 7,65
Colubovăţ (1143 km) 7.40 0,40
Smederevo (1116 km) 3.60 0,11
Eeograd (1178 km) 2,81
Confl. Tisa (1215 km)
0,06
2.23 0,00
În corpul baraj ului funcţionează 12 turbine de tip Kaplan cu un dia-
metru de ~,S m şi o 1?utere de 170 MW; la un debit de vîrf de 8700 m 3 js
puter~a hldrocentralel este de 20S0 MW, iar producţia anuală de energie
electnc~ în anii medii ajunge la 11,S miliarde kWh. Acest gigant după
producţl~ de hidroenergie anuală este cel de-al treilea în lume, iar după
puterea lllstalată cel de-al şaselea.
P;i~cţarea}ll funcţiune a nodului hidroenergetic de la Porţile de Fier
na~lg:ltla._ peDunăre s-a îlilbunătăţit radical. Astfel, prin cuprinderea în
corpul baraj ului a două sisteme de ec1uze de cîte două trepte aşezate pe
ambele maluri s-a scurtat durata de traversare a defileului de la 120 de
ore la 31 de ore. Traversarea unui sistem de ec1uze durează, printr-o înaltă
automatizare a procesului, circa 90 de minute. Lungimea unei ec1uze este
de 310 m, lăţime de 34 m şi adîncimea de 4,S m, ceea ce asigură posibili-
j . tatea traversării simultane a unor convoaie de nave. Socotind vase cu o
încărcătură utilă de 1 200 t, va fi posibilă realizarea unui trafic de mărfuri
de 48000000 t/an, iar în cazul unor încărcături medii de 2000 t, chiar
pînă la 90000000 tjan. Dacă puterea specifică obligatorie a motoarelor
vaselor calculată la transportul util a fost de 1,0-1,4 t/CP, în viitor se
va modifica la 6 tjCP. Încărcătura maximă permisă a vaselor în prezent
După terminarea construcţiilor vor fi ridicate deci toate restricţiile care
stau în prezent în calea unei navigaţii mai intense.
Sectorul sud-pontic. În sectorul sud-pontic, cursul Dunării _§eadaptează
în bună parte la contactul dintre sudul Cîmpiei Române cu Podişul Pre- -
balc?:l1ic. .
care între . Q.ura Vş.ii şi Ţigănaş a.,recaracter piemont an, de tranziţie de
la secto rul. carpatic spre cel de cîmpie şi una irtferioară, în aval deIigănaş ,
,,,....
.' unde fluviul, în condiţiile cîmpiei, îşi creează un drum larg, o luncă vastă,
. I care mai ales în aval de CăIăraşi începe să aibă o dezvoltare impresionantă.
<:.:
:'l , Încllrsulpiemontan, Dunărea exercită o puternica eroziune liniară
cu tendinţe de abatere spre dreapta. Pantele fluviului sînt încă destul de
mari, variind în jur de 10 cmjkm, ceeace- -depăşeşte de'-două ori panta din
aval de 'figănaş. Prin urmare, lipseşte lunea propriu-zisă inundabilă, albia
fluviului reuşind să cuprindă volumele cele mai mari de apă din timpul
viiturilor.
Dovada dominării eroziunii liniare o prezintă seriile de insule deja neinun-
dabile,dintie care cele mai cunoscute sînt Simianul din aval de Turnu-
, Severin şi Ostrovul Corbului, pe care s-au găsit urme de aşezări permanente
preistorice.
, În cuprinsul acestui sector, Dunărea curge la limitele sudice ale imen-
'sului c,2,!!lNid dedejecHe ţormat de ea însăşi în' vi11afianc~a1!~,p,e care
în prezent sînt grefateterasele cuaternareal-e 'eî. ' ]\;r,irţ;i -1)udă din-. aval
de Turnil Severin, la capătul căreia se află Ostrovul 'Corbului, se formează
pe pcalapodul".roci1or tieogene mai rezistente, care reprezintă o prelungire
a Podişului Miroc dinspre R.S.F. Iugoslavia. " Tend~nţ<l de abatere a fluviului
spre sud şi spre vest se produce din cauze teaonice, cu minimul gravi-
metric pe teritoriul Bulgariei la Mokres. D. Paraschiv interpretînd noile
rezultate ale cercetărilor efectuate în domeniul tectonicii din lungul Dunării
(167) stabileşte ca zO!l~_ d~_}.ţlălţare, ridicarea de la Vidin-Craiova - Optaşi
; (sectorul T. Severin-Cetate pe Dunăre) şi "Sectorul Giurgiu-CăIăraşi (ridi-
carea bulgară de nord-est). Între t> Cetate-Giurgiu şi îtf aval de CăIăraşi
se evidenţiază zone de coborîre. La abaterea spre dreapta a Dunării contri-
buie şi simpl:i ' ~jJ1ivioriafe actirsului din partea stîngă, mai joasă, atît de
către fluviu cît şi de către afluenţi, prin care cursul său este împins spre
coasta înaltă a Podişului Prebalcanic. Procesul este ajutat şi de Forţa lui
Coriolis, în virtutea căreia toate cursurile de apă din emisfera nordică se
abat spre dreapta.

186 187
 Lun..ca DunăriUp__aceste-condiţii este dezvoltată cu precădere Qţ malul
stîng, PeterHoriul ţării noastre. Lăţim~ l11ncii care pealocui"L:este~~
2-==5-xm, sriărge~.:.~~, în aval d~.J..:ţg~paşi :Q!nă la 3 10 km, iar în
aval de Calafat, în dreptul Ostroavelor Ialomlţei şi Brăilei ajunge,Ja. 15-
---zoKm. Suprafaţa Iuncii dupa-datele existente între Turnu Severinsi Tulcea
ajunge la 573000 ha (149). < - -- - - , Sectorul pontic oriental. Acest sector este de fapt reprezentat de jos tele
Lunca fluviului se divizează longitudinal in mod evident în două fîşii,
pe alocuri întrerupte : în ~unca internă, care repreziJ:lţ~ t]:jls~111 albi ei majore,
lfl~~tremitatea căret9-_§..~~!~viunile in. timp_uI viitţtrilor obişnuite (cu
frecvellţa-de-S-lO ori pe an) formma grinduri fluviştile marginale. Dincolo
de acestea pînă la poalele terasefordunărene urmează Zunca externă.> fîşia
cu numeroas_e forme er9_~i,.Qll~I~_yţ~hi ale Dunării, inundată în trecut în
medie de 1-2 o~ipe ?-!1., maialesJn timpul apelor mari de primăvară. Aici
erau cantonate marile lacuri de luncă ale Dunării, organizate uneori în adevă­
rate sisteme lacustre, legate între ele de jepşe, canaluri, gîrle etc. La apele
deosebit de ridicate ale Dunării se producea eroziune chiar şi în lunca
externă, care de altfel a reprezentat "supapa de siguranţă" după Gr.
Antipa şi totodată aria sedimentării aluviunilor dunărene pătrunse în lunca
externă. După calculele lui L Vidraşcu, în timpul vii turii catastrofale din
1897, lunca Dunării a cantonat temporar 24 miliarde ma de apă.
Totodată, datele cu privire la producţia agricolă a luncii au dovedit
fertilitate a deosebită a solurilor de luncă (producţia medie la porumb
2500-4000 kgjha, ia.r l~ fl~are~ Aso~relui 2 000-2 500~ kgjha), pe cele
101000 ha date m folosmţa agncola mamte de 1963 (149). In ultimii ani s-a
început larga campanie pentru valorificarea terenurilor situate în zona
S~J~f:;tţ:J}::1~L__.1:1~~~, ~în3~,_]§: _!?!irşHuL;'t]111llţLJ97Q ş~al1, g§)i:z;at lucrări de
mdIguue ŞI amenajare Intenoarape o suprafaţă suplimentară _deeca 290000ha
în cadrul a 1~8 incinte, - aEi. care 266 000 ha vor intra în fondul agricol"t ;
al ţ.ării (14~). In total deci. în lunc~ şi Del~a Dunării}n 1B70 erau apărate
de Inundaţn 470 000 ha dm care In folOSInţă agricolă cca 367000 ha şi
8300 ha pepiniere şi crescătorii piscicole.
I?il1tre lacuril2e m~i mari, asan~!eJ_ .§:~_~_!it~: : ,Fîntîna Banului (4,29 km2),
y_~t2:j24,8.km ), CUll~(~,2 kffi2), ~~i~~~,b km 2), în_.carese vărsa Desnă­
fliţul, Suhala (31 km 2), In care ,se varsa Călmăţuiul T,e leorman, ~ahăru
(8,9 km 2), cQmplexul :I3ăneJlsa-:Pietrile~Greaca (74~km2), _Boianul (143 km2)
CăIăraşi (fără limanul fluviatil -33,4 km 2) etc. - "
, ~dîncimea acesţor lacuri a fost mic~ (pîn~ la 1,5 m), iar regimul lor era
stnns legat de schImbul de ape cu fluvml. Ahmentarea din rîurile de cîmpie
şi din ape freatice era relativ neînsemnată.
D:siJ?,ur, lucrăril~ de asana.re .transfovrmă profund şi hidrografia luncii
Du~atl1: Cu excepţIa. un?r luclt~n de apa amenajate din complexul Ciuper-
cem, Bistreţu, Suhala ŞI Moshştea, restul,lacurilor dispar, iar pe fundul
lor apar canalele de desecare. Fostele orgamsme de luncă sînt transformate
în ~canale de evacuare: care se t;;r~ină în vstaţiuni de pompare.
. In ~reptul s.ect~rulU1 sud-po~hc, In Duvnare Se varsă o serie de rîuri carpa-
!Ice ŞI. balcamce l~po:ta~te ŞI .un num~r mare de pîraie, dar mai sărace
m debIte, formate In InCInta plemontunlor Cîmpiei Române şi Podişului
Prebalcanic.
'l?in stîngva ~e varsă în fluyiu. pe ac.est se~tor J}~9şiţa, Topolniţa, Blahniţa,
Dnncea, Saraceaua, Del?naţulUI, JlUI, JIeţul, Oltur; . Călmăţuiul, Vedea,
188
\
Argeşul şi Mostriştea, iar din _.dreapta sOSesc Timokul (la graniţa dintre
R.S:F.T:-şi- KP-:-Bulgaria) Lomul, Ţ!briţa, Ogosta, Iskerul, V!ţul, Osma,
Iantra şi Lomul Russe. ~. ,- .
bălţi ale Ialomiţei.şLBrjilei, unde lunca fluviului are pe alocuri ţ'tIl.ălţimi
impresionante, de peste 20 km. în lungul lui, în Dunăre, se varsă din stînga
numai Ialorniţa şi Călmăţuiul, iar dinspre Podişul Dobrogei sosesc numai
citeva pîraie de mică însemnătate, dintre care amintim: Ceairul, Caulia,
Urjui;=t, rţşter~ şi Carasu, care însă înainte de a se vărsa în Dunăre pătrund
îIî limanuri fluviatile. Pîraiele mici - Dunărea, Chirchirgeaua şi Roştilor
- îşi trimit apele direct în fluviu .
Insulele mar; (bălţile) ale Ialomiţei şi Brăilei sînt de faptultimelerărnă­
şiţe ale fostului lac cuaternar dip. estul Cîmpiei Române. Transformarea
lor în cîmpii acumulative, nu a fost terminată, datorită efectului de eroziune
al Dunării, însă ele se află în diferite stadii de colmatare. Balta Ialomiţei,
prin poziţia sa din amonte, a captat cantităţi mai mari de aluviuni, fiind
deja colmatată mult mai puternic decît Balta Brăilei,
Insula mare a Ialomitei începe de la despletirea cursului principal al
fluviului, cu 8 km în a~onte de CăIăraşi, în două braţe: cel din stînga
poartă denumireâ de Braţul Borcea, iar cel din dreapta - Dunărea. între
cele două brate principale, în dreptul localităţii Pîrjoaia, există o legătură
directă prin bratul Bala (Rău). La ramificarea principală de la Silistra
(R.P.B.) spre br~ţul Borcea se îndreaptă abia 2 pînă la 16% din de.bite.le
fluviului, în schimb este în plină dezvoltare cursul său spre Bala ŞI pnn
intermediul acestuia spre sectorul nordic al Borcei, care la ape mici trans-
portă cea mai mare parte a debitelor fluviului (226). gl~ seuneS~ la Vadul
_Oii .. La Hîrşova, Dunărea se despleteşte de fapt în două braţe, ocolind
Ostrovul Gîsca. Braţul stîng se uneşte cu Borcea, primind Ialomiţa în
amonte de Vadul Oii, Balta Ialomiţei a fost şi ea amelio.rată complet
încă din anii 1962-19!)4. La margineaPodişului Dobrogei, la sud _de
Cernavodă se înşiră os~rie de Iim a-nuri ale Dunării, cum sînt : Gîrliţa (14 km 2),
Oltina (30,3 km 2), Mîrleanu (2,68 km 2), Vederoasa, Baciului, Cochirleni şi
Domneasca. Toate sînt lacuri cu adîncimi mici (1-2 m), eutrofe, cu regim
destul de variabil. Ele primesc un aflux' important din apele superficiale
şi carstice ale Dobrogei de Sud. Dintre ele a fost desecat lacul Cochirleni,
iar restul se menţine pentru piscicultură.
între Balta Ialomiţei şi Balta Brăilei, la unirea fluviului într-un singur
braţ, la Vadul Oii, s-a dat în folosinţă de curînd podul rutier care leagă
.D obrogea cu restul ţării,
Insula mare a Brăilei este într-un stadiu mai puţin colmatat decît Balta
Ialomiţei. Aceasta poate fi cauza depunerii unei importante părţi din alu-
viuui în incinta Bălţii Ialomiţei încă de la începutul holocenului, dar poate
fi ca urmare a unei subsidenţe mai accentuate în această parte a Cîmpiei
Române,
Braţele, care o ocolesc, se despletesc şi ele în mai multe cursuri, mai ales
în partea vestică a Bălţii :" Dunărea propriu-zisă (Vîlciu, Mămuşoaia, Creme-
nea, Pasca, Calia, Arapu) şi braţul estic, Dunărea Veche sau Măcinul, care
189
 curge pela poalele Podişului Dobrogei, revenind în Dunăre abi~ la .Brăila.
Prin braţul Vî1ciu se scurge 60 pînă la 75% din debitul flUVlUlul (22~):
c
în insula mareaJ31:~il~i !'-=~u .«:!.e ctuat, _de ~sem~n~a, .i_l!!Q.qtl~nte_}t:cr;n
_hidroameliarative..- Marea maJontate a lacunlor ca: Şerban. (25 Km ),
Ulmul (10 km2 ) , Lupoiul (9 km 2), Zagna (5,7 km2 ), au fost df;Jadesecş.te
în cursul lucrărilor de asanare.
Sectorul nord-dobrogean. Privind din portul Brăila spre satul Smîrdanul
Nou, aflat pe malul opus al Dunării, în faţa cercetătorului se deschide perspec-
tiva largă a luncii Dunării care este închisă, spre malul dobrogean, de culmea
Pricopanului, a cărei altitudine maximă atinge abia 467 m.
Pe lunca din dreapta, din aval de Brăila, se întinde incinta ameliorată .
a Bălţii Galaţilor, compusă în trecut din numeroase lacuri de luncă cu
dimensiuni mari dar cu adîncimi mici, cum sînt Jijila (12,3 km 2 ), Ploşca
(3,36 km 2), Crapina (29,4 km 2 ).
La nord, Dunărea curge printr-un singur braţ şi are adîncimi mari (pînă
la 20-34 m), făcînd cîteva coturi rapide, determinate şi de structura rezis-
tentă a rocilor de bază dobrogene. Cel mai cunoscut, Cotul Pisicii, face
o cotitură de peste 200°, jucînd uneori un rol important în formarea bara-
jelor de gheaţă, a zăpoarelor. Din cauza adîncimilor mari, pe tot sectorul,
fundul albiei este sub nivelul mării si în unele locuri chiar sub nivelul albiilor
din Deltă. Aceasta înseamnă că fu'ndul albiei are pante negative, mai ales
în aval de Galaţi, cu căderi extrem de mici, de 6-7 mm/km, iar suprafaţa
apei este pozitivă.
Din stînga, se varsă în fluviu, pe acest sector, doi dintre cei mai mari
afluenţi, veniţi din sectorul pontic, şi anume: Siretul (debit 190 m 3 /s) şi
Prutul (80 m 3 /s). Între Dunăre şi Prut a existat pînă în anul 1964 unul
"1'
dintre cele mai mari lacuri dunărene, Lacul Brateş, limanul fluviatil părăsit
al Prutului la vărsarea sa în Dunăre. Fundul lacului, cu o extensiune de
7400 ha, bogat în mîluri organice deosebit de roditoare a fost ameliorat
şi redat în bună parte agriculturii; o suprafaţă de 2 400 ha a fost amena-
jată pentru piscicultură.
În aval, spre Deltă, şi chiar mai departe în stînga Dunării, se înşiră încă
o serie de limanuri fluviatile cu o suprafaţă totală de cca 34 000 ha cum
sînt: Kahul, Orloveţ-Dervent, Kugurlui-Iaplug (14000 ha), Katalpug
(6400 ha) şi Kitai (5000 ha). Aceste limanuri, aflate pe teritoriul U.R.S.S"
reprezintă adevăraţii evaporatori ai rezervelor de apă din stînga, din care
cauză ele contribuie în mică măsură la creştere a debitelor Dunării.
Ultimul sector - Delta Dunării. De fapt, acest sector al fluviului n-a
existat la începutul perioadei cuaternare. Locul lui era ocupat de un. golf
al Mării Negre, care şi-a schimbat contururile destul de des, în funcţ1e de
variaţiile de nivel ale mării şi de aluviunile depuse de fluviu. Golful a fost
umplut cu sedimente fluviatile abia către sfîrşitul pleistocenului şi mai
ales în holocen, cînd a dispărut legătura directă a unităţilor acvatice inte-
rio are cu marea şi a început dezvoltarea intra-deltaică.
Suprafaţa totală a Deltei este de 5 500 km 2 , din care 4340 km 2 se g ăseşte
. pe teritoriul R.S. România,.iar .restul în U.R.:S.S. Din extensiu~ea sa total ă ,
2 183 km 2 se află sub dommaţla permanenta a apelor (sub tllvelul de ,,0
hidrograde"), iar 148 km 2 este neinundabilă nici la apele cele mai mari (7) .
190
Partea centrală a Deltei (între braţele Chilia şi Sf. Gheorghe) a~e o
extensiune de 2510 km2 , zona Dranov 870 km 2 , complexul Razelm-Sllloe
880 km2 , iar braţele Dunării cca 80 km2 (7). .
Delta Dunării începe de la prima despletire a fluviului, cunoscută de
localnici ca "Primul Ceatal'· sau "Ceatalul Chiliei". Lungin:ea sa în linie
dreaptă pînă la mare este de 70 km (pe linia braţelor Tulcea-Suhna - 90 km),
iar lăţimea maximă a delteiîn zona de litoral ajunge la 180 km.
La Cetalul Chiliei, Dţ;lnărea se rq.;mifică în două braţe: braţul Chilia,
care se îndreaptă spre nord şi l;naţulTulcea care la rîndul. său, în .aval de
Tulcea, se sub divide în braţul Si. Gh~?rgpe, care curge m sud Şi braţul
Sulina care curge prin mijlocul deltei.
Partea cea mai veche a Deltei este reprezentată de delta fluviatilă care
se întinde la vest de linia care ar uni promontoriul nordic al Grindului
Letea (satul Periprava) cu peninsula Dunavăţ. în sectorul deltei fluviatile
toate grindurile s-au dezvoltat paralel cu braţele principale şi secundare
ale fluviului (fig. 79). La est de delta fluviatilă se întinde sectorul maritim,
unde prin sedimentarea aluviunilor aduse de curenţii marini şi dunăreni
arindurile s-au format de-a lungul cursului braţelor şi a curenţilor marini
~u direcţie NS. Grindurile formate în urma acestei sedimentări au aceeaşi
orientare, NS, avînd extremităţile ascuţite în partea lor nordică şi lăţimi
crescîndespre sud, prezentîndu-se fiecare sub forma unui adevărat evantai.
Aceste grinduri maritime mai puţin consolidate decît cele fluviatile, au
extensiuni mai mari şi sînt foarte frecvent acoperite cu dune de nisip (grin-
duri1e Letea, Ca:ţaorman, Sărăturile).
. Spaţiile dintre grinduri sî~t aluvionate într-un ritm mai redus. Aluviunile
dunărene pătrund în ele numai pe căi secundare, din care motivele formează
\
o adevărată patrie a apelor (lacu:ţi, mlaştini, plaur). Cunoscute în literatura
1 geomorfologică sub denumirea de "depresiuni deltaice:' (fig. 79), acestea
sînt : Şireasa-Şontea,'~Pardina şi ' Matiţa-Merhei, între braţele Chilia-Sulina
şi depresiunile <atitcov şC Roşu-Puiu (Erenciuc) între braţele Sulina- Sf.
Gheorghe.
Sub aspectul cercetărilor, Delta Dunării s-a bucurat de o atenţie deose-
bită după 1910 şi în special după 1950, urmărindu-se atît geologia deltei
cît şi geneza şi evoluţia ei.
Procesul de formare al Deltei a constituit obiectul de studiu a numeroşi
cercetători de mare prestigiu, cum sînt: G. , Munteanu-Murgoci (1912),
'Gr. Antipa (1914), C. Brătescu (1912 şi 1922) , El11m. de Martonne (1931);
Gh. Năstase (1932), G. Vâlsan (1934), H. Slanar (1945), :M. pfannestiel
(1950), V. P. Zenkevici (1956), 1. Gh. Petrescu (1957), A. C. Banu şi
L. Rudescu (1965), E. Liteanu şi C. Ghenea (1966), E. Liteanu, A. Pri-
căjan şi · G. Baltac (1961) etc.
Golful în care s-a format Delta Dunării, din punct de vedere geostruc-
tural, face parte din Depresiunea Mării Negre. La baza depozitelor fluviat ile!
fluvio-lacustre, fluvio-maritil11e §i a celor deltaice ~e găseşte un strat de
argile roşii-cărămizii depus în sudul deltei peste formaţiunile paleozoice
si l11ezozoice, iar în centru şi nord peste cele pliccene. Depozitele aflate
deasupra acestui fundament, probabil villafranchian, în ordinea succe-
siunii lor pe verticală sînt: un complex psefitic constituit din pietrişuri
191
 şi b_o.J..<;rv:ănir:u;ri, un complex pa~mitic iJ?-f~ri~r, unul mediu, un complex TABELUl,32
psam1to-pehh~, ~n co~plex psam1to-aleunhc Ş1 complexul superior aleuritic, Repartiţia proccntuală a debitelor de apă pe braţele principale ale Deltel (3, 178)
toate cu ten~lllţa .de lllgroşare .spre sud-est. În prezent prin braţele Deltei
se tr~n~por~a mal ales matenale aleuritice-pelitice (0,002-0,05 mm) şi Anul Chilia % Sulina % Sf. Gheorghe %
numal III hmpul apelor mari se ivesc nisipurile fine, ca aluviuni tîrîte
(0,1-0,5 mm). 63,0 7,0 30,0
[) ,r,~ ADeş.i exist~ multe .:păr~ri -A uneori contradictorii - în privinţa stabilirii 1856
1893 72,8 7,2 20,0
24,0
\ - _:'lrst~~clte1, .autom ajung 1ll general la concluzia că formarea Deltei a 1905 67,0 9,0
72,0 9,3 18,7
1pceput III p;noada transg~esiunii fl~ndriene, cînd regiunea respectivăs::-a -­ 1910
12,0 20,0
1-921 68,0
t:ans~ormat lllţ:-un ~o~f. ~lvelul apel a depăşit pe cel actual cu 2 pînă la 66,5 13,3 20,2
1929
5 m, 1ar curenţllA manm dlll faţa golfului, care aveau deja direcţie de depla- 1943 66,8 15,6 17,6
16,6 20,7
sare N -S, erodînd platforma Bugeacului şi antrenînd aluviuni1e dunărene 1952 62,7
22,2
62,6 15,2
au ~epus aces.te materi3:le pe linia grindurilor Letea-Caraorman sub forma 1956
16,9 20,6
1960 62,5
unUl cor~on htora~ (penoada o:pţi~~~ui climatic postglaciar). pînă la înce-
p~tul ere1 noastre, III ~rmaA amphf1cam procesului, s-a format înptima etapă
gnn.dul Cara?rman ş~ a lll~eput fo,rmare:: grindurilor Crasnicol, Lupilor şi în Deltă se depune în medie circa 0,1% din aluviuni, restul fiind trans-
Işţna pro1uc111du-şe Ş1 ~m.erslUn~a gl1Jldul1l1 ştipoc. Această etapă se termină p01:tate- în mare. După observaţiile făcute de C.S.A. (3) cantitatea anuală
(faz.a II..1:9 cu forAmar~a gnndulUl L.etea, a delteţ unghiul are de la gura braţului a ahiviunilor sedimentate este cea mai ridicată în apropierea braţelor,
Suhna Ş! lll.cepe 1l~ch1d~rea LacuJUl Razelm prin formarea grindurilor marine canalurilor, gîr1elor (600-3 200 g/m2 ) şi mult mai scăzută în lacurile mai
de la Gura Porhţa (fI.g. 79) (lllceputui erei noastre), În primul mileniu izolate de braţe (25 g/m2 în zona ghiolurilor Puiu-Roşu). Rolul filtrant
braţ,:l S,L G~eorg?~ 1Ş1. for~ea~ă o adevărată deltă, prin care se consoli- al Deltei este observat şi de localnici, care disting "apele galbene", tulburi,
deaza gnndunle Saratunle Ş1 ChltUC, iar nivelul mării se stabileşte la valorile din gîrle în timpul inundării deltei şi "apele negre", transparente, care
actuale. revin timp îndelungat spre cursurile dunărene, lăsîndu-şi bagajul de alu-
În etapa urmăţoar~ .se iveş!~... ~ J:endinH de Scuflllldare în lungul liniei viuni în suspensie în lacuri, mlaştini şi cursuri de apă interioare. Acest
actuale a braţulUl Ch1ha (7) Ş1 lllcepe denvarea debitelor si a aluviunilor nămol asigură totodată fertilitatea deosebită a solurilor deltaice negre,
spr~ nord. În. urma acestui eveniment începe o puternică aluvionare în formate în mediul îngrăşat de putrefacţie a vegetaţiei acvatice.
no:~ul g~lfulUl c8:re duce ~a ~orm~r~a a tr~i subdelte în lungul braţului în timpul viiturilor şi apelor mari, marea majoritate a teritoriilor depre-
C~lha. Pnma, sub~eljţl F..ardme't se d1stlllge pnn grinduri fluviatile şi ostroave sionare ale Deltei sînt inundate. Examinînd aceste suprafeţe s-a stabilit
bllle de~voltate. In aval fluviul îşi croieşte albia prin nordul martorului corelaţia lor cu nivelurile apei la mira hidrometrică de la Tulcea. Reiese.
de erozlU~e C:llloscut sub numele de grindul Chilia Veche. Acesta an as- că la nivele scăzute chiar la 3 hidrograde rămîn neinundate numai 37,5%.
t0mozeaza pnma subdeltă. în aval urmează apoi subdelta Babinei care la 6 hidrograde 22%, iar la 8 hidrograde abia 7,3% (3). Privind graficul
este anastomozată de Grindul Letea. Din secolul ~l XVII-lea încep~ apoi din fig. 80 se poate observa că la o cotă oarecare în timpul creşterilor, rezer-
!or~area subdeltei Chiliei (Vî1kov - D.R.S.S.) care în scurt timp, pînă vele de apă din Deltă sînt mult mai mici decît la aceeaşi cotă în timpul
III zlle~e noastre, creşte pînă la o suprafaţă de circa 350 km 2 dar dacă inclu- scăderii nivelurilor din braţe, exact ca şi în cazul lacurilor de acumulare
dem ŞI partea. sa. frontală (pînă la izobata de 20 m) ajun'ge la 640 km 2 • sau allacurilor din lunca Dunării. Volumul maxim de aproape 7 km3 acu-
yolumul aluv1.u~1~?r depus~ în Aaceastă incintă ajunge la circa 7,6 km3 • mulat în Deltă a fost observat de I. Vidraşcu în anul 1897. Aceasta repre-
In urma depoz1tarll aluvlUmlor, 111 prezent, Delta Chiliei creste anual cu circa zintă circa 3,5% din scurgerea medie anuală, ceea ce înseamnă că delta
I2! m spre sud, 80 m spre est. şi 41 m spre nord (297).' are şi un rol regularizator în regimul hidrologic al fluviului. Acest fapt reiese
A In urma pro~es~lor de alUV1?~are, transportul de apă şi de suspensii şi din amplitudinile maxime de nivel (diferenţa dintre nivelul minim şi
11l~re ~ratele pnnc1pal: se mod1fIcă destul de sensibil. Astfel, după cum maxim observat), care scad spre vărsarea fluviului de la cca 500 cm la
relese. Ş1 ~lll tabelul 3.2, 11lt~e 185? şi 1960 pe braţul Chilia ponderea debitelor Tulcea la 110 cm la Sulina. '
a .vanat 11ltre 62,5 Ş1 72,8/'0' aVllld o tendinţă de scădere după anul 1943 Cantitatea apei din Deltă este însă influenţată şi de vînturile puternice,
D11l0 secolul .n~stru. debitele lic~ide. au crescut în Braţul Sulina cu pest~ care bat aproape în permanenţă în această regiune. Astfel, dacă vîntul
100 1'0 dat?nt~ mal .ales dr~gaJ.ulUl permanent al canalului navigabil pe are direcţia VE, se observă o scădere puternică a nivelurilor, uşurîndu-se
ca:e treb~le sa se aS1gure adlllc1mea necesară pentru navigaţie. scurgerea fluviului; în schimb, dacă vîntul are direcţie EV, se observă
In penoada \921-19?~, debitul mediu lichid la Ceatalul Chiliei a fost un remuu eolian, o creştere a nivelului pînă la 80 cm la Sulina şi 16-18 cm
de cca. 6300 m /s, turb1d1tatea de 340 gr/l, iar debitul mediu de aluviuni la Primul Ceatal. Este interesant, de asemenea, faptul că în timpul vînturilor
de 2 140 kg/s, sau. 67 SOO~OO .t/an. După cercetările efectuate (3) reparti- estice, apa sărată marină pătrunde în braţele deltei pe la fund, cu o viteză
zarea t:ansportulu: de aluVlUm pe braţele principale este aproximativ egală uneori mare (0,3 m/s), pînă la o distanţă de 5-10 km de la gura de vărsare
cu deb1tele de apa. (fig. 81). După cum rezultă din tabelul 33, fenomenul de remuu eolian

192 193
 deltaic este foarte frecvent (93 zile pe an), în timp ce starea regresivă
500 are o frecvenţă mai redusă (32 cazurijan).
P
. . .V Vînturile cu caracter permanent sînt folosite de mult timp pentru pune-
JOOt---;f-~'--+---+------J l/-OO

300
Ir
fi~
~ b3!7
rea Îl! funcţiune a morilor de vînt care armonizate cu natu:ra--de1tei formează
un peisaj inedit. Datorită randamentului bun pe care îl dau, în condiţiile
J~
Deltei, utilizarea lor ar putea fi lărgită mai mult în viitor, pentru acoperirea
200 nevoilor energeti~e locale (staţii de pompare, producerea curentului elec-
/00 /1 tric etc.).
F ! w
MO.7=~--~____-+____ -4__~km~2~·~ O #;:J:
2000 ,500 JOOO J500 1Ifl00 O /00[1 2000 JOOO 1Ifl00 5000 GOX 7000 TABELUL 33
a) b) Amplitudinea nivelul'ilor sub acţiunea vînturilor şi frecvenţa lor la VîIIwv,
în perioada 1945-1960 (3).

1, I 16 -20 I 20-40 I
550

SOO ti\
l/-SO
~
~
ro
, Hmax=f(L)
Amplitudinea (cm)

Remuu eolian (cazuri pe an)

Regresiune eoliană (cazuri
pe an)
4S

17
33
12
I 40-60 I 60-S0 ISO-I00

3
3
-
1

-
Total

93
32
IlOO
~ 1\
Jl
JSO
De asemenea, variaţiile de nivel din Deltă sînt influenţate şi de fenomenul
300 \e de maree, de flux-reflux. Acesta nu produce variaţii de nivel spectaculoase
250
'\ (între 6-8 cm), dar valurile prodwoe în timpul fluxului pătrund în mod
vizibil pînă la 15-20 km spre interiorul Deltei, prin canalul Sulina şi Braţul
200 1\ SI. Gheorghe.
150
-~ r- Toate aceste fencmene, sînt posibile datorită pantelor foarte mici ale
nivelului apei din interiorul Deltei, care chiar de la Brăila variază în jur de
100 o 5-6 mmjkm. La ape ridicate, pantele sînt cele mai mari, atin gînd 7,6 cmjkm,
L(km) -1-\ iar la ape mici pot să scadă pînă la 0,4 mmjkm, ceea ce se apropie mult
020 l/-O 60 80100 de orizontală, deci şi vitezele medii ale apelor din braţe scad pînă la
c) d) 0,2-0,6 mjs.
Fig. 80. (a) Suprafaţa acvatică a Deltei la diferite
cate prin izolinii (3). '
.
de regularizare în Deltă' (e) Scăderea amplit d' '1 c~te de Ulvel, la Tulcea; (b) volumul
u mlor e mal; (d) amplitudinile maxime indi- • Sub aspect morfologic, Delta Dunării se împarte în trei zone distincte:
zona nordică, cu extindere mare a ostroavelor şi grindurilor neinundabile,
Canalul Sulina Digul de la vărsarea braţ. Su/ina Ad (m) martori de eroziune (Grindul Chilia Veche) în preajma braţului Chilia;
O
zona centrală, între braţele Sulina şi SI. Gheorghe, dominată de ape şi zona
sudică, reprezentată de teritoriile mlăştinoase ale Dranovului şi complexului
Razelm.
Artere1e principale prin care apa pătrunde în Deltă în timpul apelor
mari şi prin care se drenează rezervele din braţe la apele mici, sînt cunoscute
sub numele de gîrle, sahale şi canaluri*.

Fig,; .8~. Păt!underea penelor de apă sărată în Bratul Sulina
cala. lzohaline; pe orizontală: epura vitezelor. '
* Gîrlele sînt elemente hidrografice, generate în urma circulaţiei apei Între lacuri şi mlaş­
tini. Dimensiunile lor sînt foarte variate, iar unele dintre ele au fost reamenajate parţial sau
integral fiind transformate în canaluri.
Sahalele sînt braţe părăsite de Dun ăre, în preZEnt în curs de colmatare. Ele se deosebesc de
canalurile obişnuite prin faptul că sînt Însoţite de grinduri formate în perioada activă.
Canalurile sînt cursuri mai adînci de apă dragate, de obicei, de-a lungul unor gîtle în mod.
(după C. Bondar) (13). Pe verti-
artificial. Ele sînt căile folosite frecvent pentru circulaţia cu bărci şi chiar şalupe.

194
195
 J~/
(' ~ Numărul acestor elemente hidrografice fiind foarte mare, considerăm
că în lucrarea de faţă nu este oportuna înşiruirea JB-~ Dăm totuşi ar..ter. e. le
cele mai principale car~ sînt folosite în circulaţiq~~tfel, în zona !J,Q!:dică
canalele Goţca şi Pardina fac legătura, prin depresiunea Pardina, între
callafele Pardma Şl Chilia Veche; canalul meridional Pardina-Baharova-
Era~lina~..tac.e legătura într; Chilia Vecne şi Dună:ea Veche (marele "M")
l~ Mlla 2~:,.n1ll zona centrala, la nord <i~~~l1~JuLSllhna, sînt folosite canalul
~~l]., ŞQllţea, ~g'patna, M~agearu. La sud de Braţul Sulina există un sis-
tem de canale cu circulaţie destlll de vastă, paralel cu Sulina, care asigură
legătura cu braţul Sf. Gheorghe într-o serie de zone importante pentru
pescuit. Axa principală este reprezentată de Canalul Litcov, care porneşte
~n ~ Braţul Sf .. G~~orgh.e,. de la ~ Victoria.: trece la sud de lacul Gorgova,
A la nord limanurile fluviatile Ialpug~Kugurlui (220 km 2) , Katlabug (64 km 2)
lar m dreptul Jepşll CU1blda se mdreapta spre sud, termimndu-se din nou
în braţul Sf. Gheorghe. De la cotul de la Cuibida continuă o legătură cu
canalul Caraorman, care porneşte de la satul Crişana şi se termină în lacul
Ptţiu şi Roşu.
; 'î n zona sudică, o mare importanţă au canalele Dunavăţ şi Dranov care
transportă apă dulce spre complexul lagunar RaŢ-elm. . ' şi Dunavăţ (cu debit de circa 32 m 3 fs în medie). Aces~e resurse vo~ asigura
Teritoriul Deltei este presărat de o mulţime de lacuri şi bălţi (ghioluri)
~are constituie un tip genetic lacustru bine individualizat, ele ocupînd
depresiunile deltaice c.~le m~i adînci şi cele ~ mai slab colmatate. Sînt aşe­
zat~ spre ~e~trele s~aţ~llor dmtre braţe sa.u s~~t separ~te de braţe prin grin-
dun fluvlahle. Admclmea lor este vanablla, maXlma nedepăşind însă
2-3 m . .§~ se organizează în complexe lacustre pe depresiuni deltaice (3);
In depresiunea Şireasa, la nord de Braţul Sulina, sînt cantonate zeci
de lacuri mai mici, cel mai mare dintre ele fiind lacu1.Baciu, de 90 ha, Tătaru
şi. It!"!--l1g, fiecare în jur de 220 ha.
1n depresiunea Pardina întîlnim numeroase lacuri separate de sahale
şi grinduri fluviatile. Cele mai mari sînt cele din complexul Tatanir (700 ha)
1'ihaiul Mare (400 ha), Bacium (300 ha), A,ndronic (90 ha) etc. ' mai ales, 1n depresiunile Pardina, Şontea, Gorgova, Carasuhat, Uzlina
In depresiunea Şontea-Furtuna, în mijlocul depresiunii, se află gJJ.iolul
Furi1!na, de 900 ha, cu adîncimea de 1 m. Merită să fie menţionate şi 1acu-
ri1e~Băc1ăneşti şi Ledeanca, fiecare în jur de 300 ha.
I~ depresiunea Matifa-M erhei, se e.videnţi~zăMerheiul Mare (circa 1100 ha)~
~ahţa (600 ha),,:J3~l)1na (400 ha) Şl J;)?lhel (300 h~),Ţrei Iezere (500 ha)
Şl Bogdaproste (300 ha). Lacul Mahţa are o admclme maximă consi-
derabilă - 3 m,
La sud de Braţul Sulina - în depresiunea Litcovului întîlnim lacuri
cu dimensiuni mari, cum sînt Gorgova (1 300 ha), cu adîncimea maximă
de l m, Isacov (1 000 ha) şi Uz1ina (500 ha), cu adîncimi pînă la 2 m
şi alte lacuri mari mărunte, legate între ele prin gîrle. '
In depresiunea Roşu-Puiu, cel mai mare lac este Roşu cu 1 300 ha, urmînd
apoi Lumina (900 ha), Puiu (800 ha), Puiuleţ şi Roşculeţ, cu cîte 300 ha.
Adîncimea lor este relat~v mar:, !n jur de 2,5-3 m . Cu excepţia ghiolului
Lumina, toate celelalte smt strabatute de canalul Caraorman.
La sud de braţul Sf. Gheorghe, se află un singur lac de dimensiuni mari
şi anume lacul Dranov, care este şi cel mai. mare lac de tip deltaic, cu o supra-
faţă de 2050 ha şi o adîncime maximă de peste 2 m. Are legătură cu canalul
Dranov.
196
Tot ca lacuri deltaice pot fi considerate şi lacurile de tip zăton (ţagune
moarte), cuprinse între grindurile maritime.' ?atorită acest~i. fapt, ele
~u-forma alungită şi adîncimea în jur de 1 m. Dmtre ele cele mallmportante
sînt: Zatonul Mare (cca. 350 ha) şi Z~ţonul Mic (80 ha), Perit.easca Mare
sau C-oşna--~S50~ ha), P_eriteasca Mică (150 ha) şi Leahova, cel mal mare, care
are' o suprafaţă de aproape 1000 ha. .
• De formarea Delţci sînt legate şi alte tipuri genetice de lacuri, cum sînt
şi Khitai (50 km 2 ) pe teritoriul U.R.S.S., iar la su.d comple:s:ullag~.r:ar Raze1m
(Razim) (710 km 2 ) şi lacul Baba.dag (30 km 2), hman ~luvlO-manfl1n. Cu ex-
cepţia complexului Razelm (Smoe, Golovlţa, Zmelca, Tuzla, Caranasuf,
Ceamurila, Calica şi Agighiol), restul lacurilor au apă dulce . Razelmul
este îndulcit artificial prin apele Dunării, transportate de canalele Dranov
irigarea unor suprafeţe extinse din nordul RazelmulUl, care. prachc se va
transforma Într-un uriaş rezervor de apă dulce a Dobrogel de Nord.
Mlaştinile ocupă circa 40% din suprafaţa Deltei (2330 km 2 ) ••Ele sînt
eutrofe si acoperite permanent sau aproape permanent cu o vegetaţle palus-
tră dea~ă în care predomină stuful. Regiunile întinse cu stufării, mai ales
cele cu fundul nisipos, dau naştere cu timpul la o formaţiune interesantă
şi nemaiîntîlnită în asemena proporţii în altă parte a lumii şi anume la
zonele de plaur.
Locurile favorabile creşterii stufului se găsesc în zonele unde adîncimea
apelor nu depăşesc 1,5 m, asigurîndu-se astfel aerisirea şi mineralizare~
necesară mediului în care se dezvoltă. Asemenea condiţii se pot întî1111,
şi parţial în Delta Chiliei.
Restul vegetaţiei palustre este reprezentat de papură, pipirig, Iogoz,
iar cea de uscat de plopul alb, plopul negru, p16pU1 -tremui-ător, frasinul,
stejarul pedunculat, părul pădureţ, mărul pădureţ, saleia, u.lm?l, gîrniţa,
aninul negru, teiul, ulmul etc. Dintre speciile subarbor_ete aml11hm p~t:t:tE!:­
barul, măceş_tll.--_pă.duee1ul, cruşinul, verigarul ' efe:--
În viitor se preconizează crearea unui număr mare de incinte îndiguite
în Deltă, care vor avea menirea de a asigura un regim hidrologic optim
pentru o stuficultură şi piscicultură organizate la un înalt nivel. În cazul
realizării "compartimentării" deltei, se va reduce parţial rolul ei regulariza-
tor, în schimb se vor mări pantele longitudinale, vitezele apei şi se va
accentua poate şi eroziunea liniară în braţe, ceea ce ar avea un efect favora-
bil pentru navigaţie. Lucrări parţiale de îndiguire au şi început, în scopul
apărării unor terenuri agricole de-a lungul braţului Chilia (sub delta Par-
dinei) şi între Tuleea-Mahmudia, de-a lungul braţului Sf. Gheorghe, creîn-
du-se condiţii favorabile cu precădere pentru culturile de porumb şi le-
gumicultură. Pentru piscicultură au fost realizate, de asemenea, incinte
în majoritatea Deltei.
197
BILANŢUL HIDROLOGIC ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL DUNĂRII

în aval de Baziaş şi pînă la vărsare, Dunărea primeşte 14% din debitele

sale, adică 31,5 km3 /an. Acest volum de apă provine de pe teritoriul a patru
ţări, ponderea cea mai mare avînd-o însă România care contribuie cu
- 66%. Restul provine dinspre Iugoslavia (7%), Bulgaria (22%) şi URSS
(5%).
Cu alte cuvinte 86% din scurgerea totală provine în Dunăre din sectorul
din amonte de intrarea fluviului pe teritoriul ţării noastre.
Bogăţia scurgerii medii în diferite părţi ale bazinului hidrografic dună­
rean depinde de bilanţul lor hidrologic. Trebuie să subliniem că marea
Ivarietate teritorială a valorilor elementelor bilanţului hidrologic se datoreşte
în primul rînd condiţiilor variate de relief şi diversităţii mari a influenţelor
dimatice oceanice, mediteraneene şi euro-asiatice continentale.
R egiunile de munte reprezintă, datorită zonalităţii verticale a factorilor
clima:tici, centrele cu umiditate bogată, care, deşi ocupă numai 36% din
bazin, dau totuşi 75% din scurgerea fluviului la vărsare. Masivele mun-
toase ale Alpilor, Dinaricilor, Carpaţilor şi Balcariilor constituie adevărate
bariere în calea deplasării maselor de aer, acestea reflectîndu-se în reparti-
zarea teritorială a tuturor elementelor bilanţului hidrologic.
'C
Pl'ecipitaţiile medii (X o)' Masele de aer, care aducmajoritateaprecipi- 'al
:>
taţii10r în bazinul Dunării, provin dinspre OceanulAtlanti~şi Marea Medi- p
terană. Ele au efecte maxime în faţa primelor masive muntoase pe care
ci
le întîlnesc în cale. Astfel, influenţa oceanică în formarea precipitaţiilor :~
orografice este mai accentuată în faţa versanţilor vestici ai Alpilor nordici, H
,oj
~
în bazinele Iller-Lech, în faţa Carpaţilor Vestici din Cehoslovacia, în faţa ;:J
~
Carpaţilor Occidentali din ţara noastră, iar masele de aer adriatice provoacă
ivirea centrelor cu maximă umiditate în zona de izvoare ale Savei (pe pan- ::;
~
tele sudice ale Alpilor Iulieni) şi ale Alpilor Orientali (izvoarele Dravei).
Astfel, precipitaţiile maxime depăşesc 2500 mmjllbazinul Sava Bohinjka
~ '"al
,.Q

~
(Izvir Savica - 3 141 mm), la izvoarele Kupei pe vîrful Risnjak (altitu- ;;
dinea 1 528 m, precipitaţii 3 709 mm) şi masivul Kapela, în bazinul Drinei, 1S
între afluenţii Piva-Tara (Durmitor, masivul cu altitudinea de 2522 m, Si! '"
<il
;:J
~
Staţia Iabliar, la altitudinea de 1 450 m - 2 049 mm), precum şi în zona al

de izvoare a Dravei (pîrîul GschlOssbach). Dar în zonele menţionate, poate ~ ;;.,

nu contează atît aceste "insule de precipitaţii maxime", cît repartiţia teritori- ~
Ei
ală a cantităţilor de peste 1000-1 500 mm, care dau naştere unei scur- H

geri fluviatile bogate (fig. 82). Asemenea condiţii se întîlnesc în toate regi- :5...,-
iS
Imile alpine, exceptînd văile adînci, în majoritatea Munţilor Dinarici şi ~
\-.:. ~ ...,al
cu caracter insular în Carpaţi. În marile regiuni depresionare, cum sînt: ~ '0.
'u.,
Depresiunea Panonică şi cea Pontică, precipitaţiile scad sub 600 mm, iar Q:
~
H

în estul ~împiei Române, în Podişul Moldovei şi în Dobrogea chiar sub

500 mm. In ultimul caz s-a înregistrat un minim sub 400 mm, iar- ~ltă,
8 ~
p.,

...,al
~ H
al
la Sulina, mediaprecipitaţiil0r anuale este de 359 mm. Val()ri scăzute ;r::
al~_ pxecipitaţiilors-au înregistrat şi pe versanţii orient ali ai regiunilor ~
~ cei
muntoase aflate în condiţii pseudo-fohnale (versanţii estici ai Munţilor ~ ~ ~ ~ ~
00
~ ::::: ~
M
~puseni, ai Carpaţilor Vestici, Carpaţilor Orientali, ai Balcanilor, Dinari- (UlUl) IfI'il/dIJiJd
ii:
cllor- bazinul Morava-etc.

198
 . Se~rgerea medie (Y o)' Pentru regiunile de munte a fost elaborată corela- Scurgerea me~p.ăşeşte.SOO rom în toate regiunile alpine. şi î1!J)inarici.
ţla dintre scurgerea medie dată în milimetri strat şi altitudinea medie L~ _altitu.<lţgLmari, scur~ţea _. y'~r!a.ză Jnt}.e 1 500 şi 3 000 mm, maxima .'
a bazinelor de recepţie. De asemenea, au fost separate şi raioanele pentru ODservîndu-_~a iZy'QardeSaveLşi Kupei. In r~j:JJLz_QIl.eloLniilhfoa:se: ·"(ear--':":::'­
care aceeaşi corelaţie este valabilă. Acolo unde curbele de relaţii sînt mai , pg.l ,' :B"â1Cani), izoreea",~
. .- SOOffim ai~J1umaL insular.,. valorile ..J:~J.~ _ ~~i
înc1inate (raioanele II şi III), scurgerea creşte mai rapid cu altitudinea, ri(fi~aţ~ fli.l!~ în jur de 900-1 !fi O m (fig. 84) .
gradienţii scurgerii sînt mai mari, deci ne aflăm într-o regiune cu umiditate .- în R.ţ1l~.§jiwNi:Ran:oniCa.şî-:-poiffICă:::.:s..cJttgerea...se . reduc.e _su.h5D._ m.m~i ::;;
mai bogată decît în cazul raioanelor 1, cu condiţii mai apropiate de verti- uc:u:ne1e ...regiu.ni ·-secetoase chiar ·pînă. sub .30mm. Şcu:rgere.a cea .ma,i
cală. Comparînd repartiţia acestora pe teritoriu, ajungem la aceleaşi .redusă se observă- în estul ţării noastre, în Piemontul Covurluiului (sub
legi care au fost semnalate şi în cazul precipitaţiilor. 20 mm) şUllincinta teritoriilor semiendoreice din Bărăgan, t).ude -lipsind
scurgerea superficială - valoarea scurgerii medii pe seama apelor subterane
Hme.. nu poate depăşi 5 mm. .
(m)

Qm'ţ----j----~r--7r----T----+_--_+----4_~~~--~ Evapo-transpiraţia Acest fenomen variază în limite mai reduse, ea

fiind condiţionată în primul rînd de factorii evaporaţiei potenţiale, de
radiaţia solară, de condiţiile termice dar şi de cantitatea precipitaţiilor
disponibile pentru evaporaţie.
,J Evaporaţia potenţială este cea mai ridicată în regiunile joase din sudul
bazinului: Cîmllia Savei, Timişului, Cîmpia Română, Dobrogea, unde
atinge 700-900 fum. Scade apoi spre nord la altitudini joase pînă la 600-
800 mrn, iar în munţi la altitudini de peste 2 000 m, chiar sub 300 mm.
Evapo-transpiraţia maximă, observată în regiunile piemontane (axă),
variază în jur de 580-600 mm în cursul superior al Dunării şi în Depre-
siunea Panonică şi ajunge pînă la 600-700 mm în Cîmpia Savei, la vest
de vărsarea Bosnei, unde atît evaporaţia potenţială cît şi precipitaţiile
au valori ridicate. Spre ceEt1:1!LCtmpieLTiseişila sud şi est de Carpaţi,
evapo-transpi.r~ţia .s~d~'-sp·re cîmpii, _.din. cauza s~ăd~!ii precipitaţiilor,
,+--_ _-+-__-+ __-=..:j500 rooo 1500 Ymm iar spre altitudini1e mai mari,în munţi, din cauzi:!. reducedl evaporaţiei
1500 Ymm Ot:---5fAt-'O--,,-'Oa+--'O--I5.-t!J-'O--z-t'OO~'O-:-YfTl:-m---lZ500 potenţiale. A~ţţel,înCîmpia Tisei, spre centru.! ei, întîlnim valori de 480-
500 mm, iar în Bărăgan şi la est de el chiar şi valori sub 400 mm. Acestea
sînt regiunile cele mai secetoase din bazin, unde şi scurgerea atinge valori
miiiime.în munţi, e."~p'o-transpiraţia rămîne puţin . stllJ. valoarea evapora-
ţiei potenţiale, s~ă~înd la altitudini mari pînă la 200-250 mm (fig. 85) .

• Ca sinteză, în fig. 82,84 sînt prezentate valorile bilanţului hidrologic din

lungul cursului principal al Dunării, obţinute de pe hărţile precipitaţiilor
LEGENDA
şi scurgerii (perioada 1896-1955). La întocmirea hărţii scurgerii medii
Cji;:) :~r~/1gfe:ef;fite au fost folosite datele de la 935 de posturi hidrometrice. La vărsare, debitul
- Y=f(Hmeii) mediu al Dunării este de 6 510 m 3 pentru perioada menţionată. I.S.C.H.
O /00 200km a obţinut Însă pentru perioada 1921-1960 un debit mediu de 6 290 m 3 .
Diferenţa se datoreşte în parte - după părerea noastră - utilizării
tot mai intense a apelor fluviului şi afluenţilor pentru irigaţii şi în alte
scopuri economice. Astfel, datele din fig. 84 oglindesc mai mult situaţia
Fig. 83. Funcţia scurgerii medii (Hm) în bazinul Dunării (1. Ujvari). naturală a resurselor de apă.

200 201
c:-:J
o
t'.?

SCUF?GfREA MEDIE

I '1i :~: ::: ~: ::~~ ~: . t!'l

: ::::.:~:::: ~!~~ IO:::: ;~: ~--"~:~:~<l.:
~ -~ 1"",::: ~:~:
o>::>'!ll: ~: :J;,~, ::
~ 600 l ~l~: ~::\ ~:.§: .::g:;S1 ~: ~:-& :: ::
~. ~r-----:1 il:: : :;~l t: i t 1 ii

~ SDO ~I I 1" I " I ' ---+--+--+-t "

~ ~I\ ! I'"
G:. 1/-00 : : ! : j

~
';:g 300-l--t--1t-H+++t++---t-+t+-~+-t--U-J==+--t~R::::i:H
~
~2001~~~J-~-u~~~~--~--~-r-L-L~~~~~ o 50 100
f
150
,
200 km
~ ~ ~
! I !

Fig. 84. Harta scurgerii medii (strat mm) pentru bazinul Dunării (1. Ujvari).

9-9" _._~--------

EVAPO- TRANSPIRATIA

~
~800
""
;::::
",' 700
ţi.::

~ 800

~ '500n:/ I I
,
1 o1 50 100 /50 200 km
~ IiOO'~\r-:J..'_-L,+ !.! ! !

Q oo 2500 1500 1000 500 Okm

t'.?
o Fig. 85, Harta evapo-trallspiraţi ei medii (strat mm) din bazinul Dunării (1. Ujvari).
w
 REPARTIŢIA SCURGERII IN TIMPUL ANULUI ŞI TIPURILE
DE REGIM HIDROLOGIC DIN BAZINUL DUNĂRII

Scurgerea medie sezonieră. Varietatea mare a condiţiilor fizic o-geografice I

l'
din bazinul Dunării se reflectă şi în repartiţia pe anotimpuri a scurgerii.
Pe suprafaţa bazinală a fluviului întîlnim regiuni unde poate domina
scurgerea în oricare dintre anotimpuri. De aceea am considerat ca nece-
sară pentru asigurarea comparabilităţii, aplicarea limitelor anotimpurilor
calendaristice în analiza scurgerii. Cu acest scop, au fost folosite datele
de observaţii de la 315 posturi hidrometrice din bazin, cu durată variabilă
de observaţii (peste 8 ani) şi pentru perioada generală 1921-1960.
Ca şi în cazul scurgerii medii s-a stabilit, prin metoda legăturii grafice
intre valorile anotimpuale ale scurgerii, exprimate în procente, şi alti-
tudinea medie a bazinelor de recepţie, o corelaţie bună, interesantă. P e
baza acestora au fost întocmite hărţile procentului scurgerii din perioada
de primăvară, vară, toamnă şi iarnă (v. fig. 86-89) ~
...
In perioada de iarnă (XII-II) se oglindeşte cu o fidelit ate deosebită ?

inlluenţa centrelor de acţiune climatică a Oceanului Atlantic, a M ă rii S-

Mediterane şi a continentului. ci
Timpul rece, ct:J. temperaturi permanent scăzute, cu pătură de zăpadă ::::
...
stabilă, se menfine în oazinul Dunării doar în regiunile de munte, la alti-
><Il
I:l
::1
tudini în general de peste 1000 m, precum şi în Moldova şi, parţial, în ~
bazinul Tisei superioare, unde iarna se resimte influenţa maximului baro- ::l
metric anticielonal al "axei lui Voekov". În aceste regiuni, scurgerea din .s
N
timpul iernii scade sub 15% din scurgerea 'anuală, iar în cazul afluenţi- <Il
.o
. lor Prutului, chiar sub aceste valori. În schimb, în acest anotimp, în .El
partea - vestică a bazinului, pe rîurile autohtone ale Podişului Bavariei '.,.
şi pe afluenţii din stînga ai Dunării superioare, în urma influenţei mase-
:fl
.!l
lor de aer oceanice, se observă volumul maxim al scurgerii, care reprezintă ::l
35-40% din totalul anual. Zăpada este şi aici un fenomen frecvent, însă l=I<
topirile ~ dese din timpul iernii truc -ta formarea apelor mari şi viiturilor de El
+l
- iarnă. In zonele irifluenţei mediteraneene de la izvorul Savei, iarna nu I:l
se observă scurgere prea abundentă din cauza lipsei rezervelor mai impor- ;a
tante de zăpadă. În regiunile joase, între aceste centre cu caractere dife- ~
rite, există o serie de tipuri de tranziţie. În Cîmpia Dunării inferioare S
această trecere se manifestă în mod deosebit, scurgerea de iarnă în Oltenia <Il

depăşind 30% faţă de 15% în est. De asemenea, rîurile autohtone din I:l
;a
estul Cîmpiei Tisei au o scurgere de peste 30% iarna, ceea ce reprezintă
o influenţă oceanică clară. După H .P.Pogosian, în aceste regiuni frecvenţa ~
ciclonilor oceanici atinge 17 în luna ianuarie, ceea ce provoacă nin- .,
;a.,
sori şi topiri dese în condiţiile bazinului supranumit de iarnă.
Răspîndirea teritorială cea mai largă o au raioanele aflate sub influenţă El
....,
<Il
oceanică. Este interesant că la altitudinile mai mari de 1700-2000 m
această diferenţiere dispare din cauza gradienţilor termici. La altitudinea
~
glaciaţiunii, peste 2700 - 3000 m, scurgerea de iarnă are valori sub 5 % ::1
t.I
(J)
din totalul scurgerii anuale (fig. 86).
In perioada de primăvară (III-V) condiţiile sinoptice nu determină preci- <O
00
pitaţii prea abundente pe bazinul Dunării. Prin urmare, în această etapă Ilil
ţi;
abundenţa scurgerii este în strînsă legătură cu cantitatea rezervelor de
zăpadă rămase din timpul iernii şi cu condiţiile termice de topire a lor.

204 205
 Ploile căzute în timpul topirii ridică desigur, scurgerea. Astfel, în timp ce în
MOlâoVâ, Cîrn . mână şi P~giŞ11 Pre.b.akank,scnr:gen:a.--:nE:prim:ăvară
ţl'~!ia~', . 0' 'urofla ae izvo~re a Dunării, Dravei şj Savei , ~sest
pr2centaj sc -30%. în CarpaţiişiTtlAlplSe o·1)servao scădere treptată
a~scurger:iTUe pnffiâVaraodată cu altitudi~arpaţi această scădere se
produce de la 40-45% în părţile joase, h(-~2:.....c3§!J'J la altitudini1e mari, iar în
cazul Alpilor, cu altitudini mai matit-;- p~12~, 1<a-% (fig. 87).
În Munţii Dinarici se observă~zonalitate longitudinală a valorilor
scurgerii: la izvoarele Dravei şi Savei, scurgerea este în jur de 25-30%,
crescînd apoi spre est pînă la 35% şi apoi la 40%, o dată cu scăderea
influenţei mediteraneene şi cu creşterea volumului de zăpadă rămasă din
timpul iernii spre primăvară. Merită să fie remarcată limita de 40% a
scutgerii de primăvară, care pare să despartă bazinul în timpul primăverii
Într-o zonă oceanică vestică şi una continentală estică, pe linia longitudinii
estului Cîmpiei Tisei.
! n perioada de vară (VI - VIII) se observă varietatea cea mai mare a
';::
repartiţiei raioanelor de legătură a scurgerii (%) cu altitudinea. Cele cu
gradienţi mici se întîlnesc în aria de răspîndire a c1imei cu influenţe medi-
"">
i5'
teraneene în sudul bazinului, în bazinul superior al Dunării şi în bazinul
t::!-
Moraviei Cehe. Pe lîngă perioada "pseudomusonică" de la începutul verii,
';::
o importanţă mare la formarea scurgerii de vară o au, mai ales, în "zonele X1l
l:l
adăpostite" ploile de convecţie, iar în munţii cu altitudini de peste 2300- ~
q
2500 m, topirea zăpezilor şi a gheţarilor.
~
Efectul mare al ploilor de convecţie care cad pe pantele' restice ale l:l

Carpaţilor Orientali, la izvoarele Murei, Dravei, versanţilor estici ai Tatrei '"

ro
,o
etc. se poate urmări din fig. 88. Procentajul cel mai ridicat de scurgere ,8
din ploile de vară îl au rîurile din Carpaţii Orientali, unde atinge 32-36%.
';::
Efectul topirii gheţarilor şi a zăpezilor sezoniere este deosebit de mare '"
>
în 'zonele înalte ale Alpilor. Ajd. la altiţudini de peste 2000 m, scurgerea ><1l
S
de vară creşte cu altitudinea" de la 40% la 73% din volumul anual. . Se ';::
p.
observă, de asemenea, că acest procentaj este mai ridicat la acelaşi nivel ;J
p.
pe versanţii expuşi spre sud. S
:;:;
' --- ·Valori reduse ale scurgerii în timpul verii se observă în regiunile cele l:l
mai secetoase, cu amprente de stepă; acestea sînt în jur de 15% în Cîmpia ;a
Tisei şi scadA chiar sub 10% în culoarul Savei şi în regiunile joase, la est :;a
de Carpaţi. In cazul acestor rîuri, se simte şi influenţa reliefului cu pante ::1
l:l
mici şi soIuri cu capacităţi mari de infiltraţii, care duc la scăderea esen- ro
l:l
ţială a scurgerii şi la creşterea accentuată a evapo-transpiraţiei. ;a
Toamna (IX-XI) se observă o regrupare a raioanelor în direcţia poziţii­ ~
lor observate în perioada rece a anului (fig. 89). Cele cu gradienţi mici ;a'"
se observă în partea estică a bazinului, unde maximele barometrice anti-
cic10nale nu sînt tulburate de activităţi cic1onale.
'"
S
ro
Scurgerea în acest sector al bazinului variază între 8 şi 12%. O creştere '"
H

slabă se observă în munţi pînă la altitudinile de 1800-2000 m; peste aceas-

'"
bll
H
::1
u
tă cotă scurgerea scade din nou în condiţiile unei ierni instalate de cu (J)

toamnă.
r..:
(t)

Singurele regiuni cu scurgere ridicată în timpul toamnei se situează .J bÎl

ii:
in regiunile de izvoare ale Savei unde, sub influenţa cic1onilor de toamnă

206 207
 ...,
o
c:o

o
!
50 100
! !!
150 200 km
" I

Fig. 88. Scurgerea medie (% din anual), din timpul verii, in bazinul Dunării (I. Ujvâri) .

i:s _ . ~ ~ - -=- '~. ,,- - ~-- " ". _ - ~ - - - ~-" -..:. -=- . - - .. -

o
,
50 ,
100 150 ZOO km
I , ,

~
g Fig. 89. Scurgerea medie (% din anual), din timpul toamnei, in bazinul Dunării (I. Ujvari) .
 veniţi dinspre Marea Adriatică, scurgerea atinge valorile record din timpul
anului (35-38%). În Alpii Dinarici, în schimb, se observă o nouă scădere
zonală longitudinală a valorilor, spre est, în bazinul Velika Morava, atin-
gînd 15%.
În ansamblu, influenţa oceanică şi zonalitatea verticală duc toamna
la individualizarea vestului, sud-vestului şi nordului bazinului, unde scurge-
rea este mai ridicată de 20%.

Tipurile de regim hidrologic. Din cele expuse mai sus se conturează

legile principale de repartiţie a scurgerii în timpul anului pentru afluenţii
Dunării, care Îşi au originea în regiuni cu regim hidrologic şi de alimentare
foarte variat. Tocmai acesta este şi cauza regimului hidrologic compensat
al Dunării în cursul său inferior, românesc, unde raportul între debitul
maxim cu asigurare de 1% şi cel minim cu asigurare de 99% este în jur
de 13,7 la Orşova şi 10,8 la Ceatalul Izmail (V.R.S.S.)
Tipurile de l'egim hidrologic, în ansamblu p~_ţr.:!l: _ ~_tregul bazin hid ro-
grafle al fluviului, au fost identificate de I.Vjvâri (253,"2"54, 255) C8.re în
cursul analizei a separat 19 tipuri, cu fa:te"pImcipale de regim diferite
(fig. 90).
Eazinul hidrcgrafic al :Cudîrii fiird cuprins în med excll1si'i; în 'cena
climatică temperată, permite acumularea zăpezii în fiecare . ian.i', c~\ re
~ prin topirea Ea pilT2'i'ara dT'na;tere apelor' rraridep-ri1iuFi:ara. l ,a rdti-
tudinile mari ale Alpilcr, pu;te 2 HC-3 ;:;(0 m, se g2sesc zăpezi posish:Ilte
şi gheţari ca.re 8Cq: E1ă o suprafaţă tctală Ce 1 445 km 2 , rqartiz ata pe
25 de unităţi gl2ci:ne; prin. tcpire, ~mr:reună. cUlzăpezi~e sEzoni~re, aCES-
tea dau naştere'aţeler rr:c:n de Tara dtil ({jill'.ca gheţcmlor,tla Inceputul
verii, în lunile rr~iunje îucq:e )JEIioada activităţi.L<:.li;IQ!J2Je ystu do- i
musonice, care determină forrrarE3 pe întreaga~uÎ'~i'ăTaţă a bazinului hidlO- 1,
I
grafic al pericadei '/:1'iturilo1' din ploi ~erii. Pe yersanţii '"
;Cr---,--,-c..,.=-cc---,,---,-~~ -:;; Ci
esti<;:igi .<:a,:rrati1cr şi ai Alpilcr OriE.nta1i, pin supraţUlj E:Te iii- TImp, ia 'N
naştere ţerioada apelor rr:ari de vara din ţlei.,lIc-c;rrra ~i la înCEpl,tul ier- ro
,.:o
nii, în sudul şi u :d-Hstul c8.ziLului, ir;CEpe 3~ctivitatea cic10nală dinspre
1[?.E.~E.diiE..lad, care gnoEază '1.1itui şi aţe 'It.ari am piotleTe7Cin-.nă.
• Între I=ETic,,-dcle de viitl11i ~i ce 8re rrari,">lîurile Ee aliTl'En1ează în rrccl
exc1usiY<:lill?F~ subtEr2Ee, 're rîuri cb:en:îndtc-Ee ţeri'Câdek -upeTor mici.
SeaÎsting în tof 'ctţiinEul ta~I1ului aPde mici de tarâ-fcamnâ, o{({:ptînd
regiunile înalte de rrunte. 1211:a EE. di::tinge ;i ţfricc:da aţeler n'1'ci de iOină
în ţartea estică, rrai ceLtirn181ă, eL iur.i [ql( in luin ;i în :cgiu. !]e
de munt e Lnde, dură eLTl' arată ~i M. l?2.1cle, {c,~E 1Lde lEl'i.QL.rirl.i Într-o
strîll~~_d(pEndo;ţă (U ,~~_fI]"p_E;la1l1faa1Jt.1Jui.[ t-i ,~
Alpii, Carpaţii, Balcanii ~i :Cinarieii prin dEC1d lcr de CCl1:'1-'2,rLrrE1~tare
c1imatică asigură ţi in IEgit:niJe jcaEe C v21ietate nale a 1i11.,; l i1cr ce re gi m,
care difEră în rrale rră~ură de tiruriJe de rEg im bidl01cg~ c Icrele în ~(n-
sul larg al cuvîntului. r
Avîn<i. i~ vE8Er> _ a_~~,şJ~I~~ti~~II?}irlli_ e~~~91}l:1njrcj:piilcL{e ~(ra1 a le
fazo-genebee, 111 detElmlrarEa tlpmlcr Ce IE.glm au fcst ~(r21at( CCDa
grupe de bază: grupa rîurilcr regiunilor joase (cu lazire ce HCtIile fl'b
750 m) şi gnţa r1un1cr n;cnfane la altitudini ITAai rr ari . ii
Grupa tipurilor de regim dt'n regiunile y'oase. I.n lEgin.t1 11tnilcr (J ;n
regiunile joase se reflectă particularitătile zonalitătii contincnt::!le în ~ El1S
------ . ' (2l (:. i f cl - i'),"
I . ,
210 211
1atitudinal şi 10ngitudina1. Astfel, A.~ă_la ....YesLde.1inia de creastă a
Carpaţilor domină efectele ctime~ Europei centrale, la est se accentuează
parţ~~ul:lriţă,ţiTe climei est europene. îg s)1dul ba.zinulgi se pot identifica
unele efecte ale elim ei submediteraneene, adriatice.
CiIillă--cenhal:europe~nă îşi lasă amprentele mai ales în cazul tip'ului
d.e regim danubian superior (1) în care perioada cea mai umedă, cu scurgerea _O
cea mai bogată se observă în timpul iernii, ca urmare a influenţei cli-
mei atlantice. Viiturile şi chiar apele mari din această perioadă sînt ali-
mentate din zăpezi şi ploi. Scurgerea abundentă se prelungeşte şi primă­
vara. Scurgerea cea mai redusă se observă vara. Această caracteristică
este tipică pentru regimul Dunării pînă la confluenţa sa cu Innul, deoarece
în aval de acesta tipul de regim devine alpin.
Spre est şi nord, în bazinul Moraviei Cehe se accentuează influenţa regimu-
lui continental cu ierni mai stabile şi o concentrare mai accentuată a
scurgerii din timpul primăverii (tabelul 34). Aici întîlnim tiPul de regim
boemian (II) care se aseamănă, în mare măsură, cu tiPul de regim pericar-
patic transilvănean (VIII). Aceste tipuri de regim se disting prin ape mari
primăvara, viituri la începutul verii şi ape mici iarna şi toamna.
în Depresiunea Panonică se întîlnesc şi se suprapun influenţele atlantice,
cele continentale şi submediteraneene. În cazul tipului de regim panonic
vestic (III) reîntîlnim unele efecte ale tipului boemian Însă din cauza con-
vecţiei puternice din timpul verii, viiturile sînt mult mai intense. Con-
tinentalitatea climei se accentuează spre E şi NE, unde întîlnim tipurile
de regi_m . hidrologic panonic estic (V) şi cel subcarpatic occidental (VI) .
Prezenţa lor este legată de pătrunderea frecventa; în timpul iernii, a mase-
lor reci de aer prin poarta dintre Carpaţii Occidentali şi Carpaţii Păd.uroşi
(Pasul Ducla) , cţea ce duce la scăderea scurgerii medii de iarnă pînă la
20-28% în primul caz şi pînă la 18-20% în cel de al doilea caz. Rîurile
Ondava, Topla, Uh, Rorna se disting prin ape mari de primăvară foarte
ridicate (42-45% scurgerea medie de primăvară), dar acelaşi fenomen se
observă şi în cuprinsul Cîmpiei Tisei, unde în timpul iernii sînt foarte
frecvente inversiunile termice. V_~ra şi toamna pe aceste r~uri scurgerea
este scăzută (13-15% în primul caz şi în jur -de200/0-111 cel de al doilea
caz). Este interesant că masele de aer oceanice în zona frontală vestică a
Carpaţilor Occidentali din ţara noastră provoacă iarna încălziri mult mai
intense decît în Cîmpia Tisei, ceea ce duce la ivirea tipului de regim peri-
carpatic vestic (VII), cu un regim foarte instabil iarna. Ca urmare, scurgerea
medie de iarnă pe aceste rîuri (Tur, Crasna, Barcău, Teuz, Crişul Alb,
Pogăniş etc) d~păşeşte 30%, ajungînd să egaleze ponderea scurgerii medii
de primăvară. In producerea acestui tip de regim, pe lîngă influenţa atlantică,
un rol însemnat îl au şi masele de aer cald din timpul iernii, provenite
dinspre Marea Mediterană. Viiturile de la începutul verii sînt foarte intense,
de scurtă durată şi cu frecvenţă mai mare decît în cazul tipului panonic
estic.
Din sudul Depresiunii Panonice şi pînă în Podişul Liublianei spre SV
se observă o treptată accentuare a influenţei mediteraneene, ceea ce se
manifestă în creşterea scurgerii de toamnă (viituri din ploi) şi scăderea
relativă a scurgerii de vară şi de primăvară. Aici este aria de răspîndire
a tipului de regim panonic premediteranean (IV).
212
Depresiunea Pontică, Cîmpia Română şi Podişul Prebalcanic sînt, de
asemenea, zone de suprapunere a influenţelor puternice continentale cu
cele oceanice (premediteranean, atlantic). Din această cauză în partea
ves~ică a ~cestei .unit~ţi apare ~~ tip de re~im foarte asemănător cu tipul
pencarpah~ v.e~hc: t~1!ul plteme~ .(VII b), 1a~ spre e~t tipul pontic (IX),
cu carac.ten~hc1 tra~Zltorll. spre hpul de reg1m contlnental al Podişului
Moldove1: t'tpul pencarpat'tc estic (XI). în zona amintită scade ponderea
scurg~rii de iarnă de la 28-30% pînă la 18-20% şi creşte ponderea scurgerii
de pn~llăva~ă ~e la ~s-40% pînă la peste 50%. Tot în acelaşi sens creşte,
o. data cu .~n<!lcaţoru ~ontinentalităţii climei, şi intensitatea viiturilor din
h~pul veru. In fme, hpul de regim dobrogean (X) se distinge prin acumu-
lăn re~use de zăpadă iarna, viituri ocazionale, deosebit de intense, primă­
vara ŞI vara care dovedesc şi o influenţă a Mării Negre.
Gru.pa ~ipurilor de regim din regiunile de munte. Tipul de regim alpin
propnu-z'ts (~II) s~ întîlneşte I?e ver~a~ţii nor~ici şi .sudici ai Alpilor, în
c~z~l afluer;.ţ1lor d.m dreaI?ta al. D~maru. supenoare (lntre Lech şi Ybbs)
Ş1 al D!a~e1 ~upenoare .. E1 .se ~dlstmg. pnn ape mi~i în . timpul iernii şi
toamnel~ Ş1 ~nn ape n;an p!lmaVa!a Şl vara, provemte dln topirea gheţari­
lor, a zapez1lor sezomere Şl a pl0110r de vară. în zona izvoarelor Dravei
ci:lo~ii autumnali. care se .re~im~, determinvă creşterea apelor de toamnă.
RlUn~e care. aparţm a~estUl ~IP lllpuenţeaza foarte mult regimul Dunării
s~pen~are Şl. al D~avei sU1?en~a~e 1m.bo~ăţind scurgerea. Pe versanţii estici
al A~p1~or onenta!l, cu alhtud1?~ m~l mlc1, s~ dezvoltă tipul de alimentare
pluvlala moderata, cu are tran 1n hmpul plO1lor de vară: tipul alPin orien-
tal (XIII), care are ~~1te ca:-acteristic~ comune cu tipul carpatic oriental
i XIX ). Amb~le se d1stmg I?nntr-o. penoadă de iarnă cu ape mici pînă
III lu~a ~arhe, c~ ap~ man. de pnm~var~-vară din martie pînă în iulie,
cu vlltun putermce dm plO1 convechve III mai-iulie. Existenţa acestor
particularităţi comune se datoreşte şi poziţiei lor în zona de descendentă
a .maselor de aer de provenienţă atlantică (cu accentuarea convecţiei te'r-
mlce).
Regimul mediteranean şi submediteranean montan se transmite Dunării
prin afluent~l său, Sava. La izvo.arele acestuia se formează tipul medi-
ter~~ean saV1C (XIV) ~u ape man toamna-iarna şi cu viituri în timpul
veru. Spre est acest hp se transformă în tipul dinaric submediteranean
(XV) C?, ape m~ri p~imăvara, î~ m~r.tie-apri1ie, generate în special de
a~umul~nle de zapada de la alhtud1m de peste 1000-1500 m şi viituri
dm pl<;H-vara, ,Pentru rîurile care aparţin tipului de regim carpatic apu-
sean ş~ balcamc (XVI) este caracteristică instabilitatea termică a iernii
c.înd ~e. observ~ topi!i ma~iv~. Apele mari se produc din topirea zăpezii
Ş1 plO1 III marhe-ma1 pe nunle care au izvoarele la altitudini de peste
1000-1~OO l?' vDe altf~l, ~le s,e încadrează în tipurile de regim carpatic cu
ape man pnmavara Ş1 vutun vara.
Caracteristicile tipurilor de regim carpatic începe să se imprime în
:egimul I?~nări,i în av:al de primi:-ea Vahului şi Nitrei care îşi au originea
III CarI?ayu OCC1dentah cehoslovaC1, la altitudini mari. Tipul de regim domi-
nant ~lC~ ca Zi cel ~din, Carpaţii Meridionali se caracterizează prin ape mari
de pnmavara-vara (ttpunle XVIIa., XVIIb) şi prin ape mici toamna
213
şi iarna. Prezenţa zonelor înalte (2000-2500 m) în bazinele acestor rîuri datele cuprinse în tabelul 34 şi în fig. 90. Astfel, Dunărea la vărsare are
duce la alimentarea tîrzie a lor din topirea zăpezilor. debite maxime de primăvară-vară cu asigurarea 1% de 15700 m 3 /s
Tipurile de regim carpatic transilvănean (XVIII a şi XVIII b) au o (194 IJsJkm 2), mai puţin decît la Orşova (16450 m 3 /s).
răspîndire mare pe versanţii vestici ai Carpaţilor Orientali. Ele se caracteri-
zează prin ape mari primăvara şi viituri vara, fiind asemănătoare cu tipul
de regim carpatic vestic (XVI) dar cu un regim de iarnă mult mai stabil, TABELUL 34
fără topiri frecvente iarna. Elementele specifice acestui tip se întipăresc, Parametrii curbelor de asigurare şi valorile debitelor maxime pe faze de regim
mai ales, în regimul Tisei, care prin debitele sale mari îi imprimă şi Dunării la posturile Orşova, Olteniţa şi Ceatalul Izmail (U.R.S.S.) (226)
creşterea ponderii apelor mari primăvara, cu maxima în aprilie.
Parametrii curbei de Debite de diferite asigurări
Nr. asigurare
** *
Postul' (m3 /s)
crt.
în fig. 90 se poate urmări schimbarea tipului de regim al cursului Dunării Qm3 /s \
Cv
I Cs 1% I 5% I 10% I 25%
de la izvoare pînă la vărsare în urma afluxului de apă adus de afluenţi
dinspre diferitele regiuni hidrologice. Astfel, se evidenţiază sectoarele cu Maxime de primăvară - vară

ţip: 1. Orşova 10000 0,23 3 Cv 16450 14000 12900 11 200

_ danubian superior pînă la confluenţa sa cu Innul (cu maxima în 2. Oltenita 10420 0,23 3 Cv 17300 14800 13600 11850
3. Ceatal~l
martie) ; Izmaii 9910 0,19 4 Cv 15700 13200 12300 10700
alpin - pînă la Viena (cu maxima în iunie) ;
.l\IJaxime de toamnă
mixt-alpin - carpatic-vestic pînă la vărsare a Tisei;
1. Orsova 6480 0,29 2 Cv 12600 10400 9400 8000
carpato-dinaric după primirea Tisei şi Savei (cu maxima în aprilie) ; 2. Oltenita 6700 0,29 2 Cv 12 100 10 200 9300 7900
carpatic meridional în aval de confluenţa cu Oltul şi pînă la vărsare 3. Ceatai~ll
(cu maxima în mai). Izmail 6630 0,26 1,5 Cv 11 000 9600 8850 7750

Maxime de iarnă
Viiturile si scurgerea maximă. Pe sectorul românesc se evidenţiază clar
1. Orşova 2 Cv 12300 9400
calităţile d~ fluviu ale Dunării şi în privinţa viiturilor. Diferitele, tipuri 2. Oltenita
6720 0,30 10 400 7900
6950 0,24 3 Cv Il 700 10 000 9100 7900
de regim din bazinul său îşi trimit afluxurile de apă în tot timpul anul~~, 3. Ceata1~1
iar în cursul principal, prin suprapunere, dau naştere unor unde de Vll- Izmail 7355 0,22 3 Cv 11900 11300 9050 8 150
tură de lungă durată, cu variatii nu prea intense în timp. Totodată lunca
largă a Dunării, în aval de Vi~na, asigură o atenuare puternică a viituri-
lor si a debitelor maxime pînă la vărsare. Astfel, pentru formarea unor Dacă analizăm repartiţia scurgerii maxime de-a lungul fluviului se con-
viit~ri catastrofale pe sectorul inferior nu este suficient numai un aflux cu stată că asemenea situaţii pot fi Întîlnite şi în cuprinsul sectorului panonic
debite mari din sectorul alpin şi carpatic occidental. Scurgerea ridic~tă (v. fig. 90).
trebuie să cuprindă atît regiunile carpato-dinarice, cît şi pe cele balcamce
(cazul din 1940 şi 1970) altfel chiar şi inundaţiile cele mai cat~strofale Scurgerea minimă. Scurgerea superficială încetează în bazinul Dunării
din sectorul superior şi panonic pot să-şi reducă ponderea pînă la mtrarea în perioade foarte variate pe teritoriu şi acest fapt se oglindeşte şi în apa-
pe teritoriul ţării noastre (cazul din 1965). riţia scurgerii minime pe sectorul românesc al Dunării. Iarna afluenţii
Frecvenţa viiturilor în lungul cursului Dunării este cea mai mare ~rimă­ alpini , carpatici şi cei din Moldova se alimentează aproape excIusivdin
vara-vara, iar în cazul tipurilor de regim sudice (XIV, XV) toamna-larna- apele subterane pe o perioadă de 40-130 de zile, ceea ce duce la scăderea
primăvara. Astfel că, în ţara noastră, apariţia pe Dunăre a viiturilor este esenţială a debitelor fluviului. în acest răstimp îi asigură un aflux
un fenomen foarte frecvent primăvara, vara şi iarna. de scurgere superfiCială rîurile cu tip de regim da nubian superior şi cele
Studierea sistematică a viiturilor şi a debitelor maxime ale Dunării are dinarice. Cu toate acestea, după cum se poate observa din tabelul 35,
o vechime mare, însă primele sinteze au apărut abia în zilele noastre scurgerea minimă cu asigurare de 99% are tendinţa de a se forma în
(3,226). La elaborarea lor s-a acordat, în mod justificat, o mare atenţie această perioadă. Debitele minime reale observate însă s-au înregistrat
atenuării undelor de viitură în lunca largă a fluviului, în aval de Turnu în perioada de vară-toamnă, cînd scurgerea subterană într-adevăr scade
Severin, fapt ce se oglindeşte şi în valorile debitelor maxime. Afluxul puternic datorită -- ionafităţii cIimatice (evaporaţie potenţială ridicată,
dinspre Carpaţi şi Balcani contribuie încă la ridicarea valorilor debitelor p.osibilităţi de secetă în regiunile joase pentru o perioadă de 30-110 zile)
celor mai mari pînă la vărsarea Argeşului (Olteniţa 17,300 m 3 /s) , însă Şi consumurilor de apă ireversibile (irigaţii).
pe urmă din cauza efectului âeatenuare a luncii_largi din aval, ele au Legea compensării teritoriale a scurgerii este valabilă şi pentru scurgerea
tendinţa de scădere pînă la vărsare. Acest fenomen se oglindeşte bine în minimă a fluviului.

214 215
TABELUL 35
Parametrii curbelor de asigurare şi valoriie debitelor minime pe faze de regim
la posturile Orşova, Olteniţa şi Ceatalul Izmail (U.R.S.S.) (226)

Parametrii curbei de
Nr. Postul Debite de diferite asigurări
asigurare
crt.
Q m 8 /s I Cv Cs 80% 90% 95% 99%

Minime de primăvară

1. Orşova 3550 0,36 2200 1800 1600 1400

2. Olteniţa 4210 0,38 empiric 2500 2100 1900 1610
3. Ceatalul
Izmail 4760 0,39 2700 2300 2100 1750

Minime de vară-toamnă

1. Orşova 2530 0,28 4 Cv 1950 1750 1590 1370

2. Olteniţa 2880 0,33 4 Cv 2110 1880 1700 1450
3. Ceatalul
Izmail 3250 0,35 4 Cv 2220 1940 1730 1470
Fig. 91. Repartiţia scurgerii medii solide în suspensie şi a granu10metriei medii a aluviuni-
Minime de iarnă
lor tîrîte în lungul Dunării (după Lăszl6ffy W., Kresser W.). (84).
1. Orşova 3070 0,39 3 Cv 2100 1850 1550 1200
2. Olteniţa 3490 0,39 3 Cv 2380 2020 1720 1330 urma observaţiilor efectuate în perioada 1921-1962, că din totalul aluvi-
3. Ceatalul
Izmail 3900 0,40 3 Cv 2600 2200 1900 1450
unilor în suspensie vărsate de Dunăre în Marea Neagră circa 49% provin
dinspre Carpaţi şi Balcani (v. tabelul 36)

Astfel, este de remarcat faptul că, în zona de izvoare cu umiditate TABELUL 36

Bilanţul debitelor solide pe Dunăre (226)
bogată debitul minim specific este ridicat, el variind în jur de 3 l/s/km2 ,
creşte în sectorul alpin al cursului Dunării la 4-5 l/s/km 2 , pentru ca apoi
să scadă din nou la valori de 3 l/s/km 2 în sectorul panonic. în aval dato- Rîul Secţiunea R kg/s Rîul Secţiunea R kg/s
rită condiţiilor c1imei continentaIe tot mai _~etoase, scurgerea minimă II
scade treptat, ajungînd la vărsare la circa 2 l/~(asigurare de 95%),
Dunărea Orşova 1110,0 Dunărea Orşova 1 110,0
respectiv 1,5 l/s/km 2 (cu asigurare de 99%r -- Lom confI. 3,4 Lom confl. 3,4
Jiu Podari 200,0 Jiu Podari 200,0
Ogosta confl. 34,4 Ogosta confl. 34,4
SCURGEREA SOLIDĂ ŞI ALUVIUNILE DUNĂRII Iskăr
"
33,7
5,7
Iskăr
"
33,7
5,7
Vit Vit
Olt Slatina 200,0 Olt "
Slatina 200,0
Scurgerea solidă. Materialele erodate din bazinul de recepţie al fluviu- Olteţ Balş 75,0 Oiteţ Balş 75,0
lui sînt foarte variate ca dimensiuni, însă şi puterea de transport a fluviu- OsÎm confI. 7,4 Osîm confI. 7,4
lui variază mult de-a lungul cursului său în funcţie de viteza apei şi Iantra confI. 43,3 Iantra confI. 43,3
Vedea Cervenia 21,0 Vedea Cervenia 21,0
debitul fluviului. Astfel, după datele publicate de W. Lâszl6ffy şi W. Kresser, Topolovăţ confI. 1,3 Topolovăţ confI. 1,3
se constată că din totalul de aluviuni transportate de fluviu pe sectorul Voinişca
"
1,0 Voinişca
"
1,0
superior alpin, 5-20% reprezintă aluviuni1e tîrîte, cu dimensiuni maxime Tibriţa
"
2,4 Tibriţa
"
2,4
în jur de 100-150 mm, iar restul reprezintă aluviunile în suspensie (fig. 91). Scit 2,3 Scit 2,3
Argeş Budeşti 100,0 Argeş Budeşti 100,0
în aval de Budapesta însă, aluviuni1e tîrîte cu dimensiuni mai mari de Dunărea Olteniţa 1 765,0 Dunărea Olteniţa 1 765,0
0,35 mm sînt înlocuite treptat de formaţiunile nisipoase fine, de natură Ialomiţa Coşereni 125,0 Ialomiţa Coşereni 125,0
mai mult argiloasă. Aceste materiale constituie între altele şi depozitele Dunărea Brăila 1800,0 Dunărea Brăila 1800,0
fluviului din sectorul românesc. Siret Lungoci 450,0 Siret Lungoci 450,0
Prut Oancea 52,0 Prut Oancea 52,0
Bilanţul scurgerii solide pentru sectorul ponto-carpatic a fost determi- Dunărea Ceatal Izmail 2 140,0 Dunărea Ceatal Izmail 2140,0
nat în cadrul I.S.C.H. (226); C. Mociorniţă şi S. Stănescu au dovedit, în

216 217

De asemenea, la creşterile relativ mici de debite ale fluviului aluviunile
fine ~î~t ;ăscolite rapid din albia majoră şi mai ales din sect~rul bălţi10r
Dunanl (m prezent asanate). Astfel, o creştere de 9% a debitului de apă
~ntre Orşova şi Olteniţa duce la o creştere de 37% a debitului de aluviuni,
lar la o creştere puţin mai mare, de 13,5% a debitului lichid, debitul de
aluviuni se măreşte cu cca 90% între Orşova şi Ceatalul Chilia.
~:J~Qitul mediu de aluviuni al Dunării la vărsare, după datele cele mai
recente, ~ deci de 2140 kgrs- -sau anual de 66,5 miU {sau 55 mil. m 3 ).
Debitul specific al aluviunilor aflate în suspensie pentru întregul bazin
dunărean ajung la 0,8 t lhalan ceea ce repre zintă un strat de 0,066 mm
sol compact, îndepărtat, cu greutate specifică de 1,2, din bazinul fluviului.
Alu~iun~le tîrîte la fundul fl~viului, după datele existente, nu d~păşesc
5-10 10 dm total la Orşova Şl 1,5% pe sectorul Giurgiu-vărsare (226).
Variaţia debitelor solide in profilul multianual este mai accentuată decît
a debitelo;- lichi~e. ~oeficientul lui de variaţie (Cvl ajunge la 0,50 în sec-
torul romanesc m timp ce acela al debitului lichid este abia de 0,20.
PARTICULARITĂŢI CHIMICE
Dunărea, este unul dintre fluviile care, datorită conditiilor sale natu-
rale, arAe ap~le c:l~ mai p.uţin n:ineralizate. A.cestea au 'fost şi în bună
parte smt Şl ast.azl p.ot:;-b1l: de,şl dez:,oltarea mdustriei şi a agriculturii
moderne, :p~t~~mc ~h1ml~ata! dm. bazmul Dunării şi-au pus amprenta şi
asupra cahtaţu apel flUVlUlt11. Pnn numeroase artere se scurg în Dunăre
toate ~pele ~ezidua~e, ţolosite pentru consum de aproape 100000000 de
oal~em, de m.dustne. Ş1 de agricultură. O .mare parte din apele reziduale,
mal ales cele llld~stnale, sînt vărsate în fluviu şi în afluenţii săi numai după
o ep~lr~re prea~abl.Iă. Cu toate acestea impurităţile ating un procent destul
de ndlcat, reslmţ1~du-se putern~c prezenţa marilor oraşe (Viena, Bratis-
lava, Budapes.ta ş~ Beograd) pnn num.ărul ma.re de bacili (coli şi alţii),
m creşterea mtraţllor (N0 3 ), a clorulm, sulfaţ1lor etc. Dunărea dispune
însă de marele avantaj că, datorită debitelor si vitezelor relativ mari
autoepurarea este puternică şi calităţile apei ~e îmbunătătesc simţito;
înspre sectorul inferior al fluviului. '
Din punctul de .vedere al compoziţiei chimice, apele Dunării iutră în
ca.tegon.a apelor hldro-carb~~atate-sulfatate-clorurate, în grupa calciului.
Mmerahzarea . apelor Dunărn pe sectorul românesc este relativ redusă
v.~riind, în limite destul de restrînse, între 280 şi 350 mgll, media la vărsare
fund de!324 n:g/l: Aceasta se datoreşte faptului că majoritatea apelor
so~esc dm reg1U111le de munte, cu umiditate ridicată, cu soIuri puternic
spalate ; PH-ul apelor este în jur de 7,5 - 8,1 ceea ce ne indică o usoară
alcalinitate. ' 5
A ~ad!o activita~ea globală ~~ + ~) a apelor dunărene se află în general
1~ !lmltele admlse de P?tab1htate (10 pC/I), pe toată lungimea sa. Dato-
nta numeroaselor expenenţe nucleare la sfirsitul celui de al cincilea dece-
ni~ al se.colului nostru, în 1961, radioactivitatea apelor a depăşit de 3 ~ 4
on valonle actuale. Astfel, în sectorul austriac s-au înreaistrat valori de
31 pC/l, dar ele au scăzut încă în 1962 la 16 pC/l (84l ~
218
J2uritaţea totală a apelor dunărene în ţara ~oastr~ e~te redusă, varii!ld
între ·-8JŞşi 9,9 grade germane (cea permanenta este III Jur de 1,1-2,0, lar
cea temporară de 6,6-7,9).
Debitul ionic depăş~-de.1;>~solid. Dgpă datele existente, î~ ~re~
Neagră se transport~k~Ş2-~H_">mi1. .!) de substanţe mi!lerale:. 46!5 mlI. t ~on:
de bicarboti-af- i 1 35 miI. t de ioni de calciu, 6,3 m1l. t de 10111 de sodm Şl
potasiu, 1,57' miI: t . de ioni ~ de magneziu, 7,1 mil. t de. ioni s.ulfuric:,i ş~
44 miI.t de ioni de clor. In afară de acestea se mal menţ10neaza Şl
t;ansportul de 9,46 miI. t substanţă . organică, exprimată în consum de
permanganat şi 11,67 miI. t materii în suspensie.
Lacurile din lunea Dunării au avut compoziţie chimică asemănătoare
cu Dunărea însă mineralizarea lor a fost mai ridicată datorită bilanţu­
lui lor hidrologic. Ele au ajuns înainte de asanare la 1 608 mgll în Rastu,
885,6 în Bistretu, 514 mgll în Potelu, 1 Z94 mgll în Suhaia, 772 mg/1
în Greaca, 1247 mgll în E zerul Mostiştei, 727 mg în Ulmeni etc.
TEMPERATURA APEL OR ŞI FENOMENELE DE ÎNGHEŢ
Mersul temperaturii apei este, în linii mari, sin~r<:n cu regimul ~e!?'12era­
turii aerului, excepţie făcînd perioada rece a anulm Cl~~ apele Dunarll lnre-
aistrează valori medii lunare de + 1,1- +3,8 ac (vezl fig. 92). Temperatura
~edie lunară a apei este, în general, mai scăzută în. porţiune.a superioară!
alpină, a fluviului unde primeşte o serie de a afl~enţl montan:, cu ape rec:
şi creşte destul d e brusc (cu +0,6 - + 2,0 C) III av~~ de :'aJ~san,:a Savel
(vezi postul Pancevo). Mediile anuale ale temperatura.apel Sl1~tvlll gen~­
raI cu +1 °C_ +1,5°C mai ridicate decît ale aerulm, dator~ta capacl-
tăţii de înmagazinare calorică mai ridicată a apei comparativ cu cea
a aerului.
, Iarna, de-a lu.nguf J!u.viului, feno.menel~ de. îngheţ sÎl-:t foarte variate
atît ca formă d'e_ ş-p?-nţ1e a gheţunlor, C1t Şl ca ~u~ata. Fe.nomenul de
îngheţ se observă aproape în tot ~upri~sul b.azin~l:':l1 hldrograftc, d:;-r P?d~l
de gheaţă nu se formează pretutlllde11l . Chlar Şl III cazul cursulU1 pnncl-
t apă
DC I , I! ,fi!
25
1
20 ~
I A
15
/0
o
l~i g. 92, Variaţi a temperaturii
apei în patru puncte caracteristice 10 20 JO
ale Dunării (84).
219
Fig. 93. Suma temperaturilor necesare pentru formarea fenomenelor de îngheţ şi a podului
de gheaţă, în lungul Dunării, înainte de terminarea Barajului de la Porţile de Fier (după c
1~ftell
Horvath S., 73). XI XII I II 1/1 XI XII I II III
:fii:., .~

pal, există sectoare în care fluviul nu îngheaţă complet, cum sînt: zona 1> \- I( l-iJ'" Me/k h
M \ \!)~ ZOOOkm
/ k
'" ,:t
de izvoare pînă la Pochlarn, în R.F. a Germaniei (în amonte de Ulm) Viefla Morava
sau sectoarele cataractelor superioare (Kahlete); au existat unele mici '(II ~\ ~
R;bl!!- islava Jţ
~
porţiuni şi în dreptul Cazanelor (Clisura, Şiclovaţ) şi Porţilor de Fier. Lip- 1;- ~
VBh
nomarom Hrofl
Ipoly ~

~ f~~ ~Ii
sesc, de asemenea, fenomenele stabile de îngheţ pe toate rîuril~ carastu- ~
<:::> ~ I ~ 8uda esla '5
lui dinaric unde, deşi există condiţiile termice exterioare pentru formarea ~~\' 1\ Sili 'ro
gheţii, apele carstice subterane, calde de 3-5°C şi iarna, fac imposibilă
formarea gheţurilor pe rîuri.
\~51i7 / [--"it
'"
I-"%, r / ~~
-
\ ro
~

\ \ ) ~ ~ \f 1 '/~
Pentru desfăşurarea navigaţiei în condiţii normale, este foarte impor- ~ llsa
-{s
.~
/) "I S~
tantă cunoaşterea perioadelor normale de apariţie a fenomenelor de îngheţ '" llmiş -;5
~

'" ~~
(gheaţă la mal, scurgerea şi îngrămădirea sloiurilor de gheaţă, zăpoarele
~ JL '1 Nera
1l
-<:t ~
'/~1;i
şi podul de gheaţă), durata lor şi eliberarea fluviului de gheaţă. ~UJJ ~ ~.~
---~1.1
~
Cema
Sed defileu Orşova
~
în fig. 93 sînt prezentate valorile sumelor temperaturilor negative (zilnice) 1- llmok lSeverlfl -~ Sect1'h
necesare formării fencmEnElor de îngheţ de-a lungul cursului fluviului, / ,l~ 6x;;;,
:.::;
CB/~fat r-:f1
li II~ H \
înainte de înfiinţarea lacului de acumulare de la Porţile de Fier. Din stu- l' ~\- ,JIU
f-S:
IskăI' Olt
\ /~g,,'(\ ~-
~
dierea graficului se constată că în sectorul panonic şi pontic pentru formarea -,'" ~
~,
T Magure!e
"< 1\ Il
podului de gheaţă sînt necesare sume de temperaturi de la -70 pînă la -'%,
~.
\ ~ ~

-150 °C. în SEctorul D efilE ului runării însă, începînd cu Moldova Veche, su- ~
0,. ! li: '\ \\ \
ma valorilor temţeraturilor negative necesare au săltat brusc pînă la -200°C"
f--

r-~
'§i" 1-
.~ §!.
II ,\ \ a
~I <§1
iA:
'"
din cauza încălzirii interioare a apelor pe sectorul de cataracte. Această. -'g I .\~
))1Jj1i
încălzire ~i-a lăsat arrpenta asupra formării îngheţului pînă la Balta
Ialcmiţei. FEntru apariţia fenomenelor de îngheţ au fost necesare, de
-~
~
8l,
Max.;;\(
1-
11.1. VII.
I II 7fI
asemenea, sume de tErrţeraturi negative mai reduse în sectorul din amonte XI XII I II III XI XII I
(-13,4 °e - -40°C) şi rrai ridicate în aval (-SO°C) de Defileu. Amintim încă.
efectul interesant ţe care l-a avut sectorul de Defileu asupra fenomenelor de Fig. 94. Frecvenţa şi durata fenomenelor de îngheţ în lungul Dunării (după Horvath E., 73).
îngheţ: el a reprezentat o adevărată "moară de gheaţă" unde marile
sloiuri de gheaţă se fărîmiţează în bucăţi mai mici. În urma realizării
barajului Complexului hidroenergetic de la Porţile de Fier ne aşteptăm la Datele statistice referitoare la perioada de ap~riţie, durata, frec~enţa
modificări esenţiale pe distanţe mari în privinţa regimului şi fenomenelor şi dispariţia fenome~elor de îngheţ~ la. durata Şl frecvenţa podulU1 de
de îngheţ. gheaţă pe Dunăre smt prezentat,7 .~n flg. 94. A

în timpul dezgheţului, pentru pornirea podului de gheaţă sînt sufici- în sectorul românesc al Dl1nam, fenomenele _ de lllgheţ se observă
ente sume de temperaturi de +20 - +40°C. de----ubicer de la începutul lunii decembrie I>îniJ, _în martie. Fluviul nu

220 221
~h:aţă în Uecare an. !-~ o pr!_1!l_ă.:._.~~a}!~L~~a const~atat că dit;t 114 sa largă, dezvoltată în cursul mijlociu şi inferior, este folosită pentru prac-
v

~1l1 lllgheţul a aparut III 89_ :de __;;lD1J ceea ce reprezllltă 78% dlll to-
talurca~~W:--nata cea mai timpurie a formării pog],lJTILde . .gheaţă
" (JIrimaa.ecadă a lunii decembrie) s-a înregistrat în 1903; media. JQJffiării.
lui _est~ . ţ,nsă în_j],l.l.gl ziki.ile-R..ial1lJ.a.rj~, iar perioada 9.ezW~ţ:11.11!i _~. sfîr-
ş1 tnl lul ' f~brualk_.şi.Jn~_e.puj;.uj. .1),).i _ martie; în medie: podul de gheaţă
dţlrează.-49-.de. zile. El începe să se forme~e> .de obicei, în locurile în care
all::ljg .se lllgustează şi la SQtuil1e ' pronuţ1Jaţe unde se formează zăpoare.
Desigur, acestea se formează cu atît mai usor cu cît sloiurile sînt mai mari
şi mai groase. AstfeL<ţ~Joc~rL.pe~~.cpJQ9.se 'pentru navigaţie, sînt în aval
sle. Zimrucea, Giurgiu, CăIăraşi, Rasova, Seimeni, Topalu, Gura Borcii,
Cotul Pisicii etc. După formarea zăpoarelor, îngheţul se extinde în amonte,
prin acumularea sloiurilor de gheaţă şi îngheţ are a lor la margini. Din
aceste cauze, podul de gheaţă în sectorul din amonte de Balta Ialmnitei
se formează mai tîrziu, deci durata scurgerii sloiurilor de gheată este n;ai
mare, Jar durata menţinerii podului de gheaţă este mai mi~ă decît în
aval. Ingheţul mai rapid are loc în partea inferioară a sectorului româ-
nesc datorită şi c1imei continentale mai accentuate care se manifestă prin
iernLtp.aL~şnr~_şLprinprezenţa Crivăţului care bate de obicei în sens
invers cursului Dunării, îngreuind deplasarea sloiurilor de gheată.
Primăvara, dezgheţul începe din aval spre amonte, dar sînt frecvente
cazurile în care apele Dunării cresc din cauza topirilor mai timpurii din
sectoarele super-ioare; în aceste situaţîigheaţa se sparge mecanic la mal,
dat~rită creşterii nivelurilor, iar apoi se fărîmiţează în sloiuri pe care
fluvml le transportă în Marea Neagră.
DESPRE IMPORTAN1'A ECONOMICĂ A DUNĂRII
Dunărea curge pe teritoriul a opt ţări cu o economie natională bine dez-
voltată. Lungimea malurilor fluviului din statele ;espectivE( 'după cum reiese
şi ain tabelul 37, este variabilă, sectorul cel mai lung aparţinînd ţării noastre.
ticarea ··agriculturii.
Amenajarea . Dunării pentru asigurarea securităţii navigaţiei a început
încă din secolul -al XVIII-lea pe f:ectorul austriac, cînd Maria Tereza
dispune distmgerea- -obstaeolelor ridicate în calea navigaţiei pe sectoruf c'.-
.o?""' cataractelor de laPersenbeug (Strudel şi Wirbe1 - 1777). Lucrările5on-:_
. tinuă re sectoa}'e, aproa!Je fără într~rupeAre, pînă în. zilele nAoastre. Intre_
1887 SI 1902 9€ corecteaza bratul Sul111a; mtre 1890 ~1 1898 S111t executate
, lucrările de bază din Defileul Cazane-Porţile de Fier; iar în etapa actuală
toate proiectele 'şi c:ollstrucţiile de seamă în lungul fluviului prevăd amena-
j2ri complexe pentru îmbunătăţirea navigaţiei, folosirea energiei electrice,
asigurarea alimentării cu apă. a irigaţiilor etc.
Explcatarea raţională a fluviului a fost îngreunată mult în trecut datori-
tă faptului c8. cele opt state riverane au avut adesea interese contradic-
torii în fclcsirea apelor Dunării. Este ~uficiEnt S2 2mintim, în acest "ens,
num9i cîte'va aqJCcte dir. istcrictl1 comisiilor QUf,2rC:Ee. Astfel, p rim a Co-
rrisie internaticnnla. a Dlmării, Cl' "edinll" Vi EE2. a fe st Înfiintată în 1856
în urma Tratatului de la Paris (1856), după t erminarea război~lui Crimeii.
P aralel a fost înfiintată şi COl11i~ia europeană a Dunării cu sediul la G alaţi,
în care RcmâIJia a fost primită abia după 18'71. Din ccmisii p e Ungi!. ~t 2tele
riverane 1L2.i făceau parte şi alte state ca: Anglia, F ranla, 1 UI cia şi Italia
care 2.U căutat să-şi impună interesele lor. I
Navigaţia pe fluviu î~i dobîndeşte adevărata libertate abia după cel
de al doilea război rrcndial, cînd la Conferinţa de la Beograd (1949) se
hotăriîşte înfiinţarea Ccmisiei Dunării (cu sediul la Budapesta), la care
au drepturi egale de participare numai ţările riveTane.
Comisia a organizat o reţea adecvată, modernă, de observaţii bidrologice
pe Dunăre, au fost uniformizate toate semnele de navigaţie şi au fost în-
tocmitehărţiledenavigaţiepesectoare la scările 1: 15000,1:25000, 1: 500~0 .
~e ecitEază anuaTe hidrologice, se transmit zilnic peste 650 de buletme
cu cotele ar:elor de la peste 140 de posturi hidrometrice, se elaborează
zilnic prognoze hidrolcgice pe sectoare etc. (<;)

TABELUL 37 Un r:rim pas în "îmblînzirea fhn:iului" este tr ar:sfCll11area curwlui său

Lungimea sectoarelor de malmi ale Dunării 3p3rţinăt.oal'c lăl'ilor rivcl'anc (104) Într-o salbă de lacuri ·e onstruirea unui sistE 111 de cascade prin care se
asigură adîncimea navigabilă pretutindeni pînă la 3,65 m,~ar căderile de
Ţara
Malul stîng Malul drept Ambele maluri 1% din lungimea apă vor fi fo1csite pentru exploatarea bidrceDergiei. Pla11luile de coordo-
(km) (km) (km) totală ( miTe interraticD81ă a t8rilcr riverane referitune 18 utilizarEa Lt:n{'lii pe
sectoarele me'nţionate p~evăd construirea a 24 de baraj e cu sisteme de ec1uze şi
R. F. a Germaniei 665 634 1299 22,3
322 672 11,4
lJidrc cEIltrale (ta celuI 38) cu o putere total~, el e circa 8,1 miI. k \~r ~i c pro-
Austria 350
R. S. Cehoslovacă 172 22 194 3,3 ducţie cţe energie totală de circa 43 miliarde kWh;an (104). . .
R. P. Ungară 275 417 692 12,0 -- Din această bidroenergie circa 36% revine cursului sU1=ericr al Dună r ii,
R. S. F. Iugoslavia 358 588 946 16,4
R. S. România 942 374 1316 24,2
lS% ~ectcrul rreijlociu, iar 45% sectorului inferior. 'Totodată prin realizarea
R. P. Bulgară 471 471 8,1 intrEgului sistEm de cascade se va putea circula pe Dunăre şi cu na've mari-
URSS 134 134 2,3 4, tilLe cu un tC1c aj pînă la 12 CCO t. Un eXEmplu elOCVEnt îl rEprezintă Com-
plexul energetic ~i de navigaţie de la Porţile de F'ier (v. pag. 186) ca re
Fluviul Dunăre a avut şi are un rol important în viaţa ţărilor riverane, wluţione8Ză dEfinitiv problemele navigaţiei pe acest sector. "
ape.!.e3ale fH1!d .utilizate p.e lîggă navigaţie. şi rpescuit - forme străvechi Lur:ă aparitia primului vapor, al l1:Ii EE.IlJl:ald În 1812, flota flnv i8l ă
de folosire - "'în exploatarea hidroenergetică, irigaţii, "alimentarea cu apă dl;D2!Eană a C;E~cut rapid. Înainte de cel de al doilea război n;.ondial au
a populaţiei şi a combinatelor industriale, receptor de ape uzate etc. Lun~a circulat 1=e fluviu 2 ECO de vaEe, dintre care cele mai multe au fost cele

222 223
TABELUL 38
Hidrocentralele În fnneţinne şi eele proieetate pe eursul Dnnării (104)
navigabil Dunărea __ Main.--Rhein, a. cărui.fit;alizare ;st: p~anificată în R.F',a
Germaniei pentru anul 1981. ConstrUlrealUl a mceput mca.d1t~:mu~ 792 (do?Im~
lui Carol cel Mare) cînd a purtat numele de "Fosa Carohna . Pnma vananta
Puterea
Producţia a fost abandonată, însă lucrările s-au reluat în anii 1836 şi 1845 cînd a fost
Nr. anuală de
crt.
Hidrocentrala Statul instalată
energie
terminat Canalul Bamb~rg,.-Niirnherg-:.Kelheirn pe o distanţă de 178,4 km.
(mii kW)
(miI. kWh) El a prfmlt-([enlii1:Jrea de Canalul Ludovic, însă vasele care au circu-
lat pe el nu puteau depăşi 125 t. Planul canalului modern a fost elaborat
1.
în 1921, iar construirea lui a început în anul 1938. Noua variantă începe
Kachlet* R.F.G. 42 270
2. Iohenstein • Austria 140 940
la Iochenstein şi se termină la Mainz stTăbătînd o distanţă de 764 km.
3. Aschach* Austria 258 1553 ( Diferenţa de nivel la care trebt;ie s~ urce vasele prin c~le 58 de si.steme
4. Ottensheim * Austria 120 750 de ec1uze este de 324,5 m la Mamz Şl 116 m la Iochenstem. La termmarea
5. Linz* Austria canalului vor putea circula pe el vase de 1500 t. Adîncimea asigurată tot
t
80 507
6. Mauthausen Austria 90 574
7. Vallsee Austria 147 992 timpul anului. va fi de 2,:n.. ' . .. A

8 Ybbs-persenbeug Austria 189 1252 Alte planun care prevad constrUlrea de canalun m. vutor .smt: Odra
9 Melk Austria 136 907 şi Elba prin intermediul Mor~vei Cehe, car~ va . permlte reahz~rea legă­
10 Rosssatz Austria
11
126 838 turii directe între Sulina-Stettm (2800 km) Ş1 Sulma-Hamburg (cnca 3000
Graffenwert Austria 181 1203
12: Tulln Austria 143 952
km) şi Sava cu Marea Adria~ic~ (o altă variantă de legătura prin Velika
13. Klosterneiburg Austria 181 1200 Morava-Vardar tot cu Adnattca).
14. Viena Austria
15.
102 636 Apele Dunării sînt folosite tot mai intens şi pentru irigaţii. Pînă în anul
Petronell Austria 193 1280
16. Wolfstall Austria-Cehoslovacia 207 1224
1980 se prevede ca suprafeţele irigate direct ~in fluviu să ~jungă la
17. Dobrohost Cehoslovacia 187 810 circa 5000000 ha iar consumul total al apelor III acest scop (dlll Dunăre
18. Nagymaroş Ungaria 150 775 şi afluenţi) să fie' de 44 miliarde m 3 /an sau 22% din scurgere~ me~ie na-
19. Adony Ungaria 100 650 turală a fluviului la vărsare. ConsumuriIe vor afecta însă tocmal penoade-
20. Fajsz Ungaria 55 393
21. Mohacs Ungaria 1045 7940
le cu ape mari (III - VII), iărnumeroasele acumulări ce se realizează în
22. Porţile de Fier· România-Iugoslavia 2050 11,500 Alpi, Carpaţi, Balcani şi Dinarici vor asigura compensarea cerută de re-
23. Somovit-Islaz România-Bulgaria 1000 4100 gim pentru aceste folosinţe ireversibjle şi în alte perioade.
24. Izmail-Tulcea România-U .R.S.S. - - De asemenea, amintim amenaj ările · făcute în lunea largă a Dunării între
Bazinul Vienei şi vărsare (exceptînd desig~r secto~.rele de defilee) 1?enţru
• Au fost date In exploatate c9nstrui:t:.~JL <iigqril.QL de apărare cont:-:: lllUI!daţlllor, vcare pe tentonul
ţării noastre au luat o amp~oare deoseb1ta, mal ~l~s ~u:pa. ::n~.l 1960 ..
Ca urmare a dezvoltării lmpetuoase a econom1el Ş1 ndlcarll de n01 oraşe,
aflate sub pavilion românesc, iugoslav, austriac şi maghiar. După cel apele Dunării sînt folosite tot mai intens ca ape industriale şi în consumul
de al doilea război mondial s-a înregistrat o scădere a numărului de vase, populaţiei. O atenţie de_osebită se acordă de către ~rganele Ade co~rdo~are!
pentru ca apoi să crească vertiginos.
păstrării ca-lităţît naturale ale rezervelor de apa,v care III a.n~l vllton
De-a lungul sectorului navigabil al Dunării funcţionează peste 100 de vor constitui o sursă importantă în alimentarea cu apa a populaţle1.
porturi fluviale, prin care în anul 1960 au fost tranzitate mărfuri cu o greu- în sfîrşit o bogăţie de seamă a Dunării o constituie stţtft;!L din Delţă.
tate totală de 41000000 t, faţă de anul 1950 cu 14000000 t. Mărfurile care exploatat în condiţiile nedistrugerii biotopului natural dă o producţIe
cele mai frecvente sînt: petrolul şi produse petroliere, pirite, mangan şi anuală de stuf de 8 - 10 t/h. De asemenea, din apele Dunării se pescuies<:
alte minereuri, grîne, cărbune, materiale de construcţie. Pe Dunărea su- anual 30- 40000 t peşte,
perioară majoritatea transporturilor de mărfuri se face între Linz (mare
centru metalurgic şi de produse chimice) şi Regensburg, staţia finală a vapoa-
relor cu tonaj ridicat. Porturile Bratislava şi Komarno servesc pentru
tranzitul mărfurilor spre Polonia avînd însă ca funcţie de bază legătura
Cehoslovaciei cu traseele oceanice. Austria transportă spre ţările din sud-
estul Europei şi Mediterana produse metalurgice, chimice, celuloză şi
hîrtie. Vasele sub pavilion românesc, bulgar şi sovietic transportă mărfuri
spre toate ţările riverane din amonte.
Întensificarea navigaţiei pe Dunăre este condiţionată şi de legăturile
acestui sistem cu alte sisteme de canale navigabile din nordul, vestul şi
sudul Europei. Între sistemele de legătură amintim în primul rînd Canalul

224
 . ';

CAPITOL UL XVI &='"

Grupa rîurilor nordice.

Afluentii Tisei superioare
(Vişeu, Iza, Săpînţa)

Tisa superioară drenează toţi afluenţii care îşi culeg izvoarele de pe 1

I
versanţii vestici ai Carpaţilor Păduroşi (U.R .S.S.) şi ai Munţilor Mara-
mureş, din nordul Munţilor Rodnei şi Lăpuşului, precum şi numeroasele 1
pîraie nordice şi estice care sosesc din eruptivul Oaş- Gutîi- Ţibleş. 'roate
rîurile gravitează spre depresiunea tectonică a Maramureşului, considerată

I
ca o adevărată piaţă de adunare a apelor.
Tisa se formează din unirea a doi afluenţi - 'risa Neagră şi Tisa Albă
- care drenează o zonă cu umiditate deosebit de abundentă din Carpaţii
Păduroşi. Primul reuşeşte să străbată miezul cristalin al masivului Svi- \
doveţ-Cernagora, împingîndu-şi izvoarele pînă spre versantul estic al Svido-
veţului (1883 m, altitudine). După ce părăseşte valea adîncă, transversală din
amonte de Belin, se uneşte cu 'risa Albă, care-şi culege apele de pe versan- , ~
tu} vestic al Cernagorei (vf. Hoverla-2058 m) şi de pe versantul nordic
al Munţilor Maramureşului.
La ieşirea din munţi , rîul primeşte din stînga pe Vişeu. De aici Tisa
formează pe o distanţă de 62 km graniţa naturală între ţara noastră şi
U.R.S.S. Pe acest sector primeşte de pe teritoriul ţării noastre pe Iza şi Săpîn­
ţa, iar dinspre U.R.S.S. rîurile Kosovska, Serednea şi 'rereşva . Caracteristi-
ca cursului superior este dată de creşterea rapidă a debitelor medii a
afluenţilor săi care au o scurgere deosebit de bogată. Astfel, dacă debitele
'fisei la intrarea pe teritoriul ţării noastre depăşesc cu foarte puţin debi-
tele Vişeului, la ieşirea sa ajunge la 150 m 3 /s, volumul apelor sale etalînd
aproape debitul Oltului sau al Mureşului la vărsare (tabelul 39).
Fenomenul, după cercetările cele mai recente, se datoreşte influenţei
puternice a c1imei oceanice cauzată de întîlnirea în această regiune a două >~
traiectorii cic10nale (cele din mai-iulie dinspre Depr,=siunea Panonică U
~
şi cele din august-septembrie dinspre traiectoria baltică), precum şi datori- ~

tă îngustării treptate spre est, a golfului 'fisei superioare care determină ~

în mare măsură reactivarea maselor de aer şi formarea din ele a unor pre~ .a:.a
cipitaţii abundente. Este aproape surprinzătoare extinderea mare terito- 01
rială a izohietelor de 1 200-1 500 mm si a izoreelor de 800 - 1 000 mm >!
~

la altitudini de 400-1000 m (v. fig. 95): Pe teritoriul ţării noastre această "
abundenţă a apei se întîlneşte în încinta bazinelor afluenţilor din dreapta ~
a Ruscovei (Repedea, Frumuşeana şi Bistra). .n
a>
în privinţa regimului hidrologic 'risa reprezintă tipul de regim carpatic, oÎ!
avînd volumul maxim al scurgerii în luna aprilie şi minime în timpul iernii. ,--~~~~~~~--~--=---------- ~
22~
226
 TABELUL 39 Riul are un sistem de afluenţi cu scurgere bogatli, din.spre ~unţi~ Rodnei,
Bilanţul hldrologlc şi debUele medii ale Tisel Superioare pe eeetorui care îşi au originea în relieful glaciar ~uate~na~. Ace7t1a p~n deb1tul t?t~1
de graniţă cu U.R.S.S.
de cca 5 m 3 fs (în medie) îi imprimă reglll1UlU1 V1şeulU1 s~renor ~cara:te~sţ~­
cile tipului de regim hidrologic nival-mo.dera~, cu t.opm ~e zapada ~trzll.
Riul Punctul I (km
S2 I Rm
2) (m) I (m"s)
Q3 I (mm)
X I (mm)
y I (mm)
Z La izvoarele unora dintre ei pot fi întilmte ş: o :ene ~.e le zere cu .dlmen-
siuni mici, lacuri glaciare, identificate de 1. Plşota ca fund de baraj more-
Tisa Amonte Vişeu 1 210 1080 34,5 1375 900 475 naic (v. fig. 96). 1 FA tA 1 1
Vişeu Conf!. Tisa 1 606 997 30,7 1 115 602 513 Seria pîraielor din nordul Munţilor Rodnei incepe cu ya ea III llle.e or
Tisa P. h. Sighetu Marmaţiei 3371 970 77,2 1 224 721 503 (S = 15 km 2 ; L = 7 km). Pîrîul are pante foarte.repezl~ (9? mf~m) ~1 un
Tisa
Iza
Amonte Iza
Coni!. Tisa
3400
1303
968
658
78,0
16,3
1 224
935
721
393
503
542
debit ridicat în timpul scurgerii reduse. Pe el funcţlO~eaza Ş1 ? ~lcr?hldro­
Tisa Amonte Săpinţa 4946 850 116,0 1 255 739 516 centrală cu indicatori tehnici foarte buni. Ca ? cU~lOZ1tate ammtlm lzbucui
Săpinţa Coni!. Tisa 149 797 3,83 1320 810 . 510 cu de bite bogate, sub grohotişul ca1car~s al. Pletrel R.ele, ~e pe valea ~odul
Tisa Graniţă-ieşire 6345
I
846 150,0 I 256 745 511 Izvorului, lacurile glaciare mă~unte dlll cu~ul gl~C1ar Şl. cascada P~atra
Rea. La confluenta cu CimpOleşul apare Şl un lzvor 1.nmeral ferugmos.
în aval, în Borşa se varsă pîrîul .Negoiesc~ (S = 13 k:m2 ; L = 6 km),
Afluenţii Tisei superioare străbat în cursul lor una dintre cele mai pito- cu cinci ochiuri de apă, lacuri glaC1are (v. hg. 96), apol yale~ Rep~dea
reşti regiuni ale ţării - Depresiunea Maramureşului. Vişeul şi Iza, rîuri (S = 42 km2 ; L = 10 km) care dren~ază o arie l,:rgă de ~ucun gla clare, v

surori, care curg aproape paralel, avînd direcţia SE-NV, drenează prin ca: lacul Repedea (pe Izvorul Repede) Şl grupa l~cnnlor .Buha~scu (Bu~aescul
bazinele lor întreaga depresiune. Clina vestică a Munţilor Maramureşului Mare are adîncimea cea mai mare dintre lacunle glaC1~re dm Munţll Rod-
şi nordul Rodnei îi aparţine în întregime Vişeului, iar dina nord-estică.
a munţilor Oaş- Gutîi-Ţibleş este drenată de Săpînţa şi Iza cu afluenţi din
stînga ei. Poziţia diferită a bazinelor de recepţie ale rîurilor precum şi
r; i 52 m dup ă 1. Pişotă). Seria pîraielor continuă apol cu V: alea P1eţro.asa
= ' 12km 2; L = 7 km) , la izvoarele căreia se află Tăul ~letr.osulU1 Şi la
ltitudinea de 1 786 m staţia meteorologică Iezerul Rodne~. Şuul acestor
particularităţile fizico-geografice şi litologice, fac ca cele trei sisteme să ~fluenţi se încheie cu Vremeşu, Pîrîul Hotaru!u~, y::~ea lUl Dragor (S _
difere profund între ele atît în privinţa regimului hidrologic, cît şi în pri- 32 km2 ; L = 11 km) şi Izvorul Negr? sau Mavnaşţtru (S. v 16 km , L -:
vinţa calităţii apelor transportate de ele. = 7 km). Se pare, că eroziunea apelor III aceasta ane. vest~c~ era .m.ult m~l
SistemulVişen (S =
1 606 km 2 ; L = 80 km). Cursul rîului se formează puternică decît în ~stul mas~vului ceea ce a dus la dlspanţla mal tlmpune
în condiţii fizico-geografice asemănătoare cu ale Tisei superioare. Bazinul a lacurilor de baraj morenalC. .
său hidrografic este străjuit în est şi sud de Munţii Maramureşului şi Munţii
Dintre caracteristicele generale ale rîurilor de pe v.ersantul no.rdlc ,?-l
Rodnei, cu altitudini pînă la 2305 m (vf. Pietrosul Rodnei). între cele Munţilor Rodnei se pot menţiona: căderile foarte man ale cursunlor (lll
două masive se întinde de la vest la est culoarul tectonic Vişeu­ medie 100-150 mfkm), cele 3-4 praguri glaciare cu în.ălţimi de ~0-50 .m
Bistriţa, un adevărat golf de relief care se îngustează rapid spre obîrşiile cu repezişuri şi ca~cade, ~epo~iţele morena~ce laterale Şl frontale Ş1 lacunle
rîului, spre pasul Prislop (1414 m alt.). Pîrîiaşul de munte, foarte viguros glaciare care se afla la altltudlll1 de 1 800 Şl 1950 m.
din cauza căderilor mari (20-50 mjkm) pînă la Borşa-Moisei, pe sectorul
său superior se mai numeşte şi Borşa sau Vişeuţ. De aici însă pătrunde
în Depresiunea Maramureş şi îşi croieşte o vale largă, cu îngustături locale
la poalele Munţilor Maramureş. Dacă în sectorul său montan, superior,
primeşte afluenţi aproape simetric din ambele părţi, sistemul Vişeu în
aval de Moisei devine puternic asimetric spre dreapta, cursul său trans-
formîndu-se într-un colector submontan.
Regiunile de munte ocupă 67% din bazinul hidrografic al Vişeului. în
aria lor reţeaua rîurilor este deasă (0,70-1,0 kmjkm 2), panta medie a
reliefului este ridicată (293-360 mjkm), iar energia reliefului, dictată de
altitudinile culmilor şi fundul văilor, atinge 300-400 m în depresiune şi
peste 1 000 m în munţi. Diferenţa între duritatea rocilor din munţi (şisturi
cristaline, roci eruptive, local calcare) şi a celor din depresiune (roci sedimen-
tare paleogen-neogene uşor erodabile) se oglindeşte în formele erozionale şi în
repartiţia teritorială a scurgerii solide. în bazinetele Moisei, Vaser, Ruscova,
care se înşiră în lungul cursului, căderea rîului scade la valori de 2-
8 mjkm, iar albia este căptuşită cu pietrişuri, galeţi de 2-10 cm diametru.
în depresiuni se observă o mobilitate accentuată a albiei. Fig. 96. Reţeaua rîurilor şi răspîndirea principalelor lacuri din Munţii R odnei (după 1. Pişota) .

228 229

· După cum s-a mai amintit, afluenţii din stinga ai Vişeului din sectorul
depresionar sînt mici (Drăgoioasa, Bocicod, Spin, Mîrza, PIăiuţi) şi au
debite ne însemnate.
Reţeaua fluviatilă colectată din dreapta începe cu valea torenţială a
Hăşmaşului Mic şi cu doi afluenţi de seamă coborîţi de sub vîrful Cercăne­
lului (] 848 m) : Cercănelul (5.= ]3 km 2 ; L = 11 km) şi Ţîşla sau Cîşla
(5 = 106 km 2 ; L = 20 km) . UltImul tranversează zona minieră de de la Baia
Borş~, bogată de altfel ş~ în iz:,o~re minerale sulfuroase, slab carbo-gazoase,
ferugmoase . Apele de flsuraţle m unele abataje se concentrează şi ies la
suprafaţă sub forma unor mici pîraie cu debite pînă la 50-80 Ils .
în aval, Yişeul se îmbogăţeşte cu apele a doi afluenţi principali: Vaserul
sau Apa ŞI Ruscova.
Vaserul (5 = 422 km 2 ; L = 42 km) îi aduce Vişeului la vărsare 27%
din debitele medii (cca. 9 m 3 js).
Rîul, î~ :on~ de izv?are, a străpun s prin ~ro.zlunea. sa regresivă cumpăna
morfol?glca dmtre. ~l etro~ ul ~l ar a~mureş ulu! ŞI TorolOaga şi a p ătruns în
depreslUnea tectomca lon gltumnala , paralela cu cumpăna de ap ă, a Munţi­
lor Maramureş . Acest proces est e marcat de cotitura rîului din amonte
de primirea afluentului s ă u - Bo ti z a . L a vest de cump ă na morfo lofJi că se
observă precipitaţii şi scurgere ma i bogată decît în interiorul dep;esiunii
unde , de altfel , şi aflu e nţii Vaserului sînt mai mici (bazine sub 25 km 2 ) ca :
P~ru, Lo~tt~n, Făi na şi Botiz din d~e ~ pta ş~ Măcăr1~u din stînga. De pe
c1ma vestIca sosesc spre Vaser, N oVlclOrul ŞI cel mal mare dintre afluenţi
No:,ăţu~ (5 ~= .88 km 2 ; L . 16 km) : am,bi din stînga, Astfel, în partea
sa mfenoara sIstemul devme putermc aSImetric (v. fig . 95). Singurul af1u~
ent de pe acest sector, din d reapta, este Valea Peştilor (5 = 24 km2 ;
L = 8 km).
Amenajări hidroenergetice pe rîu nu s-au făcut încă, dar resursele lui
de apă şi căderile mari asigură posibilităţi reale.
Ruscova (5 = 435 km 2 ; L = 39 km) ca dimensiuni morfometrice este
a:emănătoare cu Vas~ru~, ~ar debite1e ei n:edii sînt mai mari (11,3 m 3 /s la
varsare) ceea ce ne lndlca o scurgere mal abundentă în această parte a .
Munţilor Maramureşului.
Ca şi Vaserul şi Ruscova străpunge regresiv cump ăna morfologică a
n:asi;:-ul,ui , între ,culmile I:'arcăul ui (1 981 111) şi Pietrosul (1854 m), avîndu-
ŞI o buşIa sub vuful Copllaşul (1 999 m). Zona de izvoare, ca şi în cazul
Vaserului, este mai slab umezită decît c1ina cu expo ziţie vestică directă.
Scurgerea cea mai bogată se o bservă în jurul masivului Farcău de unde~
şi c9lectează apele rîul Repedea. ' Botiza , cu izvoarele în eruptivul Gutîiului (5 = 103 km 2 ; L.. 18 km),
Depresiunea largă , de contact , a Ruscov ei a asigurat condiţii favorabile
aşezărilor omeneşti . Tăierile masive de p ă duri , fără replantări în trecut,
au avut urmări dezastruoase în aceste regiuni , declan ş înd o eroziune pu-
terni c ă. Ruscova, prezintă şi ea c ondi ţii favorabile amenajărilo r hidro-
tehnice.
Afluenţii s ăi se organize az ă simetric , Îns ă cei din dreapta au dimensiuni
mai mari : Soco1ău (5 = 72 km 2 ; L = 13 km) , Paulicu, Pentaia si Re-
pedea (5 = 87 km 2 ; L = 19 km) . Afluenţii din stînga sînt Izv or~l de la
Budescu, Budescu, Lutoasa, Bardi (5 = 32 km 2 ; 1-1 = 11 km), Covaşniţa
(5 = 34 km 2 ; L = 11 km) şi Drahmirov.
230
tn aval de Ruscava, Vişeul colectează incă doi mţci ~fluenţi din dreapt::
Frumuşeana (Crasna) (5 = 52 km 2 ; L = 14 km) ŞI Blstra (5 = 28 km ,
L = 9 km), ambii cu scurgere bogată.
Apele freatice în bazinul Vişeului sînt c~ntonate, in ca~tităţi ~xpl?a­
tabile, mai ales în depozite fluviatile (lunCI, te:ase, conun d~ deJecţl(~).
A
Ape minerale feruginoase , sulfuroase se cunosc. 111 ~alea F111tt~elel~r, m
Valea Cercănelului, Valea Tîşlei (peste 20), la Vlşeu, m Valea Vlllulul etc.
Sistemul Iza (S = 1 303 km~ ; L = 83. km~ , Iza izv?răşte de pe versan-
tul vestic al Pietrosului RodneI, de la altttudmea de cuc a 1 200 m.
în cursul superior Iza şi-a format a v~le rel~tiv largă în sedimen,te ali-
gocene şi eocene, slab rezistente la er,azlUne; 111 .a val, de com. ~tnmtura
valea se îngustează rîul săpind în rO~1 eocene mal rezIst~nte defIle~l de la
S urduc (Strîmtura) lung de 1,8 km . In .aval de acest def~leu Iza patru~d;:
în Depresiunea de la Vad, care se desch1de treptat sp~e Slghetu Marmaţlel.
După cum reiese din c ercetările actuale, cur~ul . Izel s-a ad apta~t trep~~t
la tecto nica D epresiunii M ara mure~,u lui al c ă rUi fund are o cadere . alU
direcţia cursulu i Vişeului sp r.e cel ~l Izei. Astfel, şi în p~ezent , cursul Vlşeu­
lui se află cu 50 - 100 f i mal sus 10 sectorul de depreslUne, faţă de cursul
Izei Această diferentă de altitudine ca re există Între cele două rîuri permi-
t e ;onstruirea unei l;idrocentrale, prin transbordarea apel~r Viş.eului sp,re
Iza printr-un tunel care ar putea trece peste culme:;t Vlşeul.Ul~'pe valle
Spînu - Valea Satului. Iniţial dup ă cum a constatat ŞI V. Mlhatlescu
în bazinul Izei a exist at o vastă cîmpie de eroziune piemontană, modelată
în depozitele slab rezistente ale mediteranului II (m ai mult nisipu.ri, argile,
gresii). Ulterior ele au fost acoperite de . o m anta, groa~ă d~ m::tenale .vul-
canice care au barat spre sud depreslUnea avmd dtrecţ1a slstemulUl de
falii N'V -SE . La poalele tînărului lanţ muntos, pe linia faliilor, s-a insta-
lat artera principală a Izei care primeşte toate pîraiele montane din stîng::.
Din dreapta afluenţii lipsesc aproape cu t~tul, ~a~ ales în amar:te de def~­
leu, cu excepţia unor urme de artere mal vechl 10 care s-~u .1llstalat PI-
raiele Valea Satului, Valea Muntelui, Valea Caselor, (cu lungImI sub 10 km
şi suprafeţe bazinele sub 30 k~2), precum şi Rona (5 = 92 krr:2 ; L = ~2 km)
care se varsă în Iza cu 7 km 10 amonte de confluenţa cu Tlsa, dupa ce a.
drenat a bună parte din vestul Depresiunii Maramureşului.
în cursul superior primeşte din stînga o .serie de afluenţ~, de dim~n~
siuni mici, care vin din regiuni cu roci sedlmentare, ca: Blleasa, BOICU
(5 = 100 km 2 ; L = 18 km). Slatina, Ieudul (S = 56 km 2 ; L = 15 km),
Slătioara (5 = 31 km 2; L = 12 km) . La Vad primeşte pe c~l ~aIlmportant
aflu ent al său , Mar a (5 = 406 k m 2 ; L = 40 km) , care pnn izvoarele sale
pătrunde adînc în zona vu1canică, contribuind aproape cu jumătate la
debitul Izei la vărsare . În fine, ultimul afluent din stînga este pîrîul
Şugăului (5 = 55 km 2 ; L = 10 km).
Cursul inferior al Izei , în regiune deluroasă, t rece p rin depozite de vîrstă
tortoniană străbătute pe alocuri de m asi ve de sare care au dat naştere la
numeroase izvoare să rate, c1oruro-sodice. Acestea se întîlnesc în văile Baicu,
Slatina, Botiza, Slătioara , dar mai ales în cursul inferior al Marei şi al
afluentului ei CoşeuI, care colecte ază izvoarele sărate de la Ocna Şugatag
231
~i din imprejurimi. Zona saliferă se continuă şi in Dealurile Vişeului plnă
la Coştiui (bazinul Rona).
în bazinul Izei, în afara utilizării apei de către centrele Ocna Şugatag
şi Sighetu Marmaţiei, nu s-au făcut amenajări hidrotehnice deosebite.
Localităţile, în general, sînt alimentate din puţuri şi captări locale de apă
a căror calitate este foarte bună mai ales în lunci, exceptînd bineînţeles
aria saliferă.
în afara durilor se găsesc cîteva lacuri mici, instalate în mlaştini oligo-
trofe şi tinoave în cratere (E. Pop), care au o răspîndire destul de mare.
între altele amintim Tăul Mare din Gutîi şi lacurile de ocne de sare
prăbuşite de la Ocna Şugatag şi Coştiui.
în aval de Iza pînă la vărsarea Săpînţei , în Tisa se varsă trei pîraie
mai cunoscute, sosite din zona piemontană a eruptivului: Valea Iepii
(S = 22 km2 ; L = 7 km), cu confluenţa la Sighetul Marmaţiei, Sărăsăul
şi Bicul cu dimensiuni asemănătoare.
Săpinţa. Deşi rîul are dimensiuni mici (S = 135 km 2 ; L = 20 km) se
impune totuşi printr-un curs important în partea nordică a masivului
Gutîiului. Aceasta se datoreşte debitelor sale relativ mari (Qo = 3,8 m 3 /s),
c1imei cu umiditate bogată, precipitaţii1 0 r de peste 1 300 mm şi scurgerii
medii de 880 mm.
Rîul îşi are originea în partea nordică a grupului vulcanic (andezitic)
al Rotunzilor (1 241 m), colectîndu-şi o serie de aflu enţi mici cu bazine
puternic împădurite (60%), în condiţiile unui relief puternic frag-
mentat. Pîrîul cu un curs vijelios de la izvoare, are pantele longitudinale
tn jur de 80-90 mjkm şi un profil longitudinal în echilibru relativ, cu
pante în jur de 20 m/km în zona de vărsare. în aceste condiţiuni rîul trans-
portă, în zona de izvoare, bolovani pînă la 30-50 cm diametru, care
ajung la 10-15 cm la ieşirea din munţi. înainte de vărsarea sa în Tisa,
Săpînţa formează un con de dejecţie destul de extins, încadrat în piemon-
tul pliocenic care străjuieşte spre nord masivul eruptiv. în amonte de
comuna Săpînţa, rîul se despleteşte în două braţe, cel din stînga fiind folosit
ca aducţiune pentru moara comunală.
în total are trei afluenţi mai importanţi şi anume: din dreapta pri-
meşte pe Runcul (S = 36 km 2 ; L = 11 km), iar din stînga pe Săpînţa,
(S = 50 km 2 ; L = 13 km), care înconjoară versantul vestic al conului vul-
canic Rotunzii, întorcîndu-se spre Săpînţa-izvor abia la poalele acestuia.
Astfel, se explică marele cot făcut de ea. în amonte de vărsare, in incinta
comuneî Săpînţa, se varsă în rîu ultimul său afluent, Belmezeul sau Hotaru,
care însă are dimensiuni mult mai mici şi parazite ază, în bună parte,
conul de dejecţie al Săpînţei.
Pînă la ieşirea de pe teritoriul ţării noastre, Tisa mai primeşte trei mici
afluenţi: Saroşul (S = 12 km2 ; L = 7km), Baia (S = 20 km 2 ; L = 6 km)
şi Şugatagul (S = 24 km2 ; L = 9 km).
De pe versantul vestic al Munţilor Oaşului se formează o serie de pîraie
mici, care se varsă în Tisa în afara teritoriului ţării noastre prin intermediul
Batarului. Dintre aceştia menţionăm Batarciul (S = 95 km 2 ; L = 12 km)
cu afluentul său Tarna Mare (S = 42 km 2 ; L = 15 km) şi Hodoşul, un alt
afluent al Batarului care îşi are originea în piemontul Turţului; fiind un
232
mic pidu de dmpie (S = 51 km2 ; L = 14 km), ace5t~ drenează o bună
parte a apelor freatice apropiate de suprafaţa solulUl. .
Turul (S = 1008 km2 ; L = 66 km) se <;onsideră ~ă ~par!l1:~ cursu-
lui mijlociu al Tisei, ca de altfel şi Someşul, lIlsă ~e ten.t~n,:l ţam n~astre
el intră in grupa rîurilor nordice, drenînd versanţl1 vestlc1 al grupulUl vul-
canic Oaş-Gutîi. . ... t I '
Bazinul superior al Turului se adaptează bine depreSlUnll.111~ ervu call1c;
a Oaşului, pe care o părăseşte în aval de primir:a aflt.tentulUl sau ~e s~ama
din dreapta _ Lechincioara sau Lechinţa. Trec1~ld pr!n poarţa de lllch~dere
a depresiunii, formată din aglomerat~ vulcalllce ~1 depoz1te panolllene,
iese în Cîmpia Tisei, unde pantele rîulUl scad b:us~, 1ar c.ursu~ IUl se desple-
teşte, în amonte de Călineşti, în două braţe ~n.nC1pal~ ? m~L1 ~mult~e secun-
dare ceea ce denotă o instabilitate mare a alb1el ,",~flat.a lll . pl~na faz:a de .col:
matare. Aspectul de subsidenţă la contactul cu C1,mp!a :.'1se~ s~ ev~der;-ţl3:za
şi mai clar pe interfluviul Egher-Talna, und~ pe l111ga..lacov~şbl,: r~~p1~~~te
apar şi mlaştini eutrofe. Caracterul ~inundab:l al .luncll ;ontn~ua Ş1 ;n ~\ a!,
chiar pînă la vărsare, din care cauza cursullllf~nor ~1 ! .u rulUl este llldlgUlt
(se feresc de inundaţii 17 ~30 ha) şi se prevă~ llo11ucran Important e d~ r.eg~~
larizare de albie. Lucrănle de desecare ieresc de excesul de umldlta ~e ,
12 200 ha pe malul drept şi9 871 ha pe .cel st î n g . . . ~
Turul izvorăşte de la o altitudine de cu c: 950 m. Pa!1ta cursulUl d e a~a
în sectorul montan atinge 20 m /km, ScăZ111d la ~alo:1 de 2 - 8 m/km 1ll
fundul depresiullii şi sub 1 m jkm în sectorul de Clmple.
Afluenţii săi din sectorul superior ~ar~ işi t rag. originea tot de pe r ~ma
muntoasă, eruptivă, traversează apo1 p1em~ntunle la:-g dezvo~t.ate Ş1. se
adună în incinta cîmpiilor piemontane marglllale formllld ~adeval~a te p1eţe
de adunare a apelor. Astfel, în prima zonă de convergenţa .aflata la nord
de Remetea Oaşului, Turul primeşte din dreapta pe cel mal n:~re~.afluent
al său - Lechincioara (S = 286 km2 ; L = 29 km) , cU afluenţll sa1 Valea
Rea (S = 132 km2 ; L = 26 km) şi Valea Albă (S = 64 k~2 ; L = 19 ~m),
iar la stînga (v. fig 95) , pe curiosul său afluent - Slatllla sau ~tnm.ba
(S = 35 km 2 ; L = 8 km), care după 1. Velcea reprezintă fostul curs lllfenor
al TaInei superioare.
Următorul afluent al Turului, al doilea ca mărime, este Talna (S -:--.
= 186 km2 ; L = 35 km) care străbate regiunea sud-vestică. a DepreslUlll~
Oaşului curgînd paralel cu .Turul, după. c~. a ~ules o ser.1e de, af~~enţl
din stînga de pe rama SUd1Că a depreslUnll, dlllspre Mas1vul Gutl1~lUl.
TaIna este de fapt un colector pi~monta!1' c~ unA cur,S tr.ans.versal faţa d~
desfăşurarea iniţială a Pi~montulUl Tal~e1~. Ieşlll~ III cl1nJ=)1e~l C~Ul~SU~ ~alnel
capătă un caracter de d1vagare puterlllca, .fonmnd o . d!f1ut: llţa III a\ al de
primirea Pîrîului M~ntelui . (~alna M~re ş~ Talr:a ~lC3:)' . ' . ' .~ r
în cîmpie Turul pnmeşte dOI afluenţ1 cu. dlm~llSlU!11 mal m a n . d111 dteapt;:
soseşte Turţul (S=74 km2 ; L = 22km), 1ar d111 stmga R ada (S=18 1km ,~
L = 37 km) cu Egherul (S = 85 km~; ~J = 22 ~m), . care dr~ne~za
apele zonei mlăştinoase dinspre T aIna (v. flg . 59) . In ftne pe tent on ul
R.P. Ungaria, Turul colectează încă un mic pîrîu, cU i zv() are~e în } ara noas-
tră şi anume : Eherui Mare cU afluentul său Ş arul care t otahzeaza o supra-
faţă de circa 200 km2 • . ." . • . ,,' .
Prin poziţia sa cu o expoz1ţ1e ;:tuecta . spre vest ş~ :u g~lful ~epre:01011a,r
larg deschis tot în aceeaşi direcţ1e, bazlllul T uruiUl 1aV0!1zeaza for marea
233
 'tABEL UL 40
unor cantităţi bogate de precipitaţii şi de scurge re. Formaţiunile
tane acumulează cantităţi impor tante de ape freatic e care se ivesc piemon~
Element ele morrom etrlce ale rturllor ,dIn grupa nordIcA
la supra-
faţă, în numer oase izvoar e cu ape de calitat e bună, la limitel e exterio
Distanţa Altit. Bazin
ale piemo nturilo r. Rezerv ele subter ane abund ente sînt folosit e are
ruu Punct izvor la alimen ta-
punct
~ rea tuturo r localit ăţilor din depres iune (Negreşti, Oraşul Nou,
Cămîrz
Tîrşolţ, Tur etc.). Apele freatic e sînt foarte apropi ate de suprafaţă ana,
(km) (m) Skm2am \ H am'\H
av . med med
av. av.
torul de cîmpie (1-5 m). Sînt renum ite izvoarele minera le din în sec-
aria mofe-
Vişeul Izvor
tică care se ivesc în zona de contac t dintre erupti v şi sedime ntar (Bixad
"

P. h. Poiana Borşei
O
14,0
1693 -
.. 122 - - ,
683 Negreşti-Luna, Izvoru l Maria de lîngă comun a Vama, Izvoru
'

P. h. Borşa Moisei 1 262 360

19,0 645 261 1 225 320 l Puturo asa
P . h . Vişeul de Sus 39 479 408 1 108 293
la poalele Munte lui Pietro asa, la Certez e, N egreşti, Oraşul Nou).
Cann. Vaser 40 478 409 1 107 293 în bazinu l Tisei superi oare au funcţionat pînă în prezen t 32
-- - - -- de
hiclrom etrice (219), după cum urmează : unul pe Tisa, 15 în bazinu postur i
(Vişeu, (isla , Vaser, Rusco v a), 10 pe Iza şi af1uenţi (Mara, Runcu l Vişeu
831 : 1,096 319

unul pe Săpînţa şi 5 îl~ bazinu l Tur şi afluenţi (Valea F.ea sau , Coşeu),
Vaserul Izvor
P .h . Făini
O
16,5
1560
837 135
-
1 242
- 382
-
Lechinţa,
P . h . Vişeul de SUil 41 ,0 478 421 1 108 293 'ralna şi 'Iarna :Mare). I n prezen t sînt în funcţiune în total 24
ConfI, Vişeu 42,5 de postur i,
476 422,0 Cel mai vechi, cel de pe 'risa de la Sighet ul Marmaţiei a fost pus
1085 344
în funcţiune
Vişeul P. h . Leordin a 57,4 418 964 din 1862 ; post ul Vad de pe Iza face observaţii din 1898, iar cel
1026 306 de la Turu-
Vişeul ConfI. Ruscova lung de pe T ur din 1909"
57 41 2
I 978 1 026
- - 306 Studii asupra scurge rii, detennlnări de norme ale scurgerii
I I I
--
1413 1037
- -'
321 făcut la 18 postur i , care sînt prezen tate in tabel 41 şi pe h arta medii s-au
reţelei
Ruscova P. h . Poienile de Sub
Munte
I 25
fluviat ile (fig. 95).
508 289 1 100 354
P . h . Ruscova 38,0
Conf!. Vişeu 39,0 I 409
412
434,0
435
1 059 354
Vişeul P . h. Bistra
Canf!. cu Tisa
71 360 1586 I 1 059
1008
354
315
CARACTERISTICI HIDROLOGICE
Iza I zvor
P. h. Săcel
80

13
O
338
1 200
-
1606
-
997
-
314
-
Bilanţul hidrolo gic şi scurge rea IDl'die . .Rîurile din grupa nordică,
mează în condiţiile unei c1ime umede , cu precipitaţii ce au se for-
563 53 985 230 sume medii
P . h. Birsana anuale în jur de 700--1 400 mm. Zonali tatea elemen telor bilanţu
56 312 635 683 167 lui hidro-
P. h . Ollceşti 64,5 294 logic fiind bine sesizabilă, s-au putut determ ina şi ariile cu
ConiI. cu Mara 71,5 277
695
720
662
652
166 gradie
cre~;tere ridicaţ i din vest şi nord (Tur, Săpînţa, izvoarele Marei, nţii de
-- -- -163- :Maramureş, v. fig Munţii
1126 682 156 . 97) şi mai scăzuţi pe flancu l estic al Gutîiu lui şi Ţible-
Mara Izvor şului, în b azinul I zei .
P .h . Mara
O
21
1050
492 154
- -
880
- Cu excepţia unor rîuri de cîmpie , precipitaţiile medii pe bazine
hidrog ra-
P. h. Vad 39 281 405 735
172
142 fice depăşesc valoar ea de 1 000 mm, iar scurge rea medie pe cea
Confl. Iza 40,0 280 Evapo -transpiraţia este încă determinată, cu unele rezerve , de de 500 mm.
406 735 142
Iza tatea mare a precipitaţiilor căzute pe teritor iu, dar ca diferen varie-
P. h. Vad
Conf!. Tisa
73,3 277 1 130 681 156
scurge rea medie, ea are valori în jur de 500-3 00 rom în munţi
ţă faţă de
83,0
I 264 ~ş,QL 658 152
după toate dat ele existen te 600 mm în Cîmpia Turulu i (v. tabelu şi atinge
Săpinţa Izvor
P . h . Săpînţa
O
13,2
1 100
365
- - - în tre altele, bilanţul hidrolo gic natura l suferă unele modificări l 41) .
125 831 280 t ocmai în
I Conf!. Tisa 20,0 240 135 797 267 cîmpie , unde se fac irigaţii pe suprafeţe tot mai mari.
Turul Izvor
P . h . Negreşti
O
14.0
950
231
-44 - - Hcpartiţia scurge rii în timpul anului . R egimul hidrolo gic al rîurilo
Coni!. Pîrîul Rău 622 180
variab il din cauza pluvi ozităţii accent uate a c1imei şi din cauza r este
22,0 144
- -76- - --
441 113
- - frecve nte din timpul iernii care se reflectă bine în regimu l T urului,încălzi rilor
380 415 139
Izei şi afluenţ ilo r lor. R egimul monta n se manife stă prin topiri
Săpînţ ei,
Canfl. TaIna t îrzii şi ape
I 41 133
-428- 39 1
-134 mari primăvara şi v ara (tip carpatic: orie nt al). în cazul Vişeul
- - - Restul rîurilo r (Cîşla , Vaser, Rusco va) au ape mari primăvara,
ui superio r,
P . h. Turulun g
618 391 137
se prin particul arităţile tipu lui de regim carpat ic transilvan
disting îl1du~
46,5 126.3 723 368 128 (v . fig. 97).
Frontier a R.P . U. 66,0 114,0 1 008,0 305 95 Iza prin regimu l său se apropi e mai mult de tipul carpat ic vestic,
iar al
Turulu i de cel perica rpatic vestic.
234
235
 CI
Pf~. 97. Hldrografe eu&(:· '1:lEl )! ::aO t-o t-o t-o :>u
teristice pentru regimul p.'&J O f-< O O O ;> ;> p..
V/SEU - Poian3 80rşIJ rîurilor din grupa nordică ţ;~ V V V V V V U V
Hm =/262m ; [jm~ 2, 18m% (1. Ujvari). --- ,--,----_.._-- -
o c,o c,o
00 al
..... al
.....
.........
17p carpatic r;r/enta/ ~ ,,) Ir, ",'

1953
..... ..... .... ..... .....
.""._ -- ,- - -- -- -
--- 11) C'l o 00 al c,o 00
c,o'
;> .-:)
C';)
o)
N
<O
C'l
c,o'
C'l
c-)
C'l
,r)
C'l ....
--- .... 00 ..... cq c,o ....
p.;o' o) c-i ..... C'l' C'l'
/0 .... C';) .... .... .... .... -- - - - --- - -,--' - --
IZA~Vad 1 - - - ---
8 Hm~681 m; [jm~/o,3m.?js
....
..... C'l o o cn ....
l-i ..... ,r)
..... r.:-
.-
[-.;'
..... ~ r.:-
.....
77p carpatic vejlic ----, "" ---_.-
6 1--
c,o O') o
1/-
T8[i.] H
H
~
11)
,,)
'"
00
11)'
'"",r) C'l
C';)
<O "
<::;' '"<D
--- ---- -----
.... C'l c,o o
....,r)
'",r)
H C';)
o C'l
'"li', "
11)
~ ,r) ,r) ,r)
- - - o o c,o
~- _. _ -----~-

o en o
X o C'l o l--'
10 ,r) ,r) "
't"
00.
'<!' ....,' ..,:
- -- -- -----
.... - -- -
rUR ~ NegrNt! X 00 11) in cn ..,.
U") '!)
....c,o.. C';)
C';)
W
li)

!!m=B22m i [jm ~ o.75.9r:7%

H
al
..... <=:- 00
...:
li:>
",,' "
"'t" ..,:
l''":;
C'l C~ C'l' r-<

E 7lp car:Dailc vestic - -- H

o
'" ........ ------ --- ..,.
ro o
--- - - - --
<.O ....
....
"'"<O
li:> C';)
H ..... .-; o
JB5J
H
;>
11)
[-.;' '"[-.;' r.:- r.:- '"<D- '"
tr;~ " ,' ,r)
-- ---- - - ----_.-..-
..,'
--- --
.....
H
H
00 :> 11)
c,o
C';)
al 00
o
'<l'
"'>
" ....
'" ....
-.j<

"
C'l

2 ;> "
o)
lQ
o) 00' 00 r.:- 00 <O c,o' ",' ...:
J - - ----
:7 ~~~~~~~~:"AA~~A~~~
~
C'l
C';).
.... -....
C'I'
C'l
o'
.... "
S
"'"o) '"o.....'
C'l
C';)
ro'
'"co'
C')
....
c,o
r':
<O
CD
~

---
-'" ....a:
- -~-_ ... ~- ~ ~- -

TABELUL 41 ;>
r-. r-. o r-. C';)
00
"o) C'l "
(])
,r)
c,o' ,r) ,r) ,r) o' <!).

Bil anţul hidrologle şi debltele m edII ale riurllor din grupa nordică (19110-1987)
00
..... .... ..... ..... ....
-
~

--- - ------ ----

.... o cq 00 c,o o o
â"
Rîul Post H med., Qo , Xo I (mm) ;>
00
....
.
..... u>
.... <T.l
.... r.:-
..... 00
.... ,,'..... o)
.... 00 ",'

hidrometric (m) (m3 /S) (mm) I Yo

(mm)
Zo , U o
(mm) ---
H

....
--
o
o o 00
o .... 00
c,o cq 00
Borşa
li:>
" H
'"'- .....
I "r.:-
al
H
<O o) a> 00 0-, 0')' " ,'
Viş eu
Cîşla
I Poiana
Baia Borşa I 122
--73
1 262
1 204
3,25
1,55
1246 836 410 260
---
H

-----
Vişeu
1087 670 417 217
oc,o It:) ..... al .... '<1' C')
.... o
Borşa Moisei 261 1225 5,78 1 142 695 447 229 H
...:
o
.o
C'l o o C'l C') o~
Vişeu Vişeul de Sus
,1

408 I 1 108 7,25 1050 555 495 178 H <O <D c,o' <O o) o' :s ....<D
Vaser Făini 135 1 242 3,20 1 150 748 402 220 --- .- ---------
Vaser Vişeul de Sus 421 1 085 7,68 1026 575 451 170 11) ~ r-. et:>
....
t'\ CD o
'"or.:- ..,.
00 c,o
Vişeu Leordina 964 1 026 I 16,2 1005 529 476 165 H al
c-)
C';)
,.....
O>
...: ....c,o. in'
c,o
....
. C'l
r.:- o> '"en'
Ruscova Poienile d e sub
Munte 289
1,

1 100 6,50 1 160 710 450 205

---
u

Ruscova Ruscova 434 1 059 10,2 1 205 738 467 225

:5 <Il
...""o '4)
cn
!Il
P
Elo'"
fi)
Vişeu Bistra _ __ -jI_.o.. l .:::5~
8~6 -_j---~~--<lD~";;
18-,I --~2!)'2.-'±--4-~ 1 066 591 475 193 i1"l '0 ... ... ~

Săcel
te
Iza 53 ' 985 0,98 1 O 582 478 163 .tJ ~ '1:l
...'o" ~

Iza Ollceşti
II

695 I :=.... <Il

:; ;§ «l
~rl"
Q)
::l
:;
662 7,0 2 853 318 535 90 l'l al
...o ...," ...«1
el H

M ara
Mara
Mara
Vad
I 154'
405
I 880
735
4, 15
8,82
1350
1205
849 501 272
216
<Il
o
al
'0
p..
<ff

~
cu
H
k
oOi
~
'"
U)
.;!l
i1"l ~
'C)
«1
;> Z
Of,
ou !::
~
Iza ,Yad 1J30 681 I 15,9 9Ş5
688
443
517
5~2 164
p..
"" --
Săpînţa Săpînţa - 125 831 I 3;58 1 400 905 495 290
:; "
oi
i>
ou
Tur
T NuegrurelŞtni ...P k
721 524 210 P ...;:l '~" ...
Tur I
I u g
I -'7',4234'
,
63 2682 1:; 18,0830
[, '
1 296450
383 577 114 r4 II)
rn-
;;; ~
<Il-
;..
cu
gj
""
~
U)
P
IX ~
Oi
<Il-
;;;l ..
H
ca E
~
;:l
~

236 ~37
 DUerenţe1e de regÎm se ogiindesc bine şi tn coefidenţH modului cÎe scur- Dup~ cum reÎese din tabelul 43 scurgerea maximă specifică cu asigurare
gere medii lunare şi în procentajul scurgerii medii sezoniere (v. tabelul 42). 1 %, în cazul rîurilor grupei nordice, este ridicată. La Vişeul de Sus, de
Apele mari de primăvară în cazul Vişeului superior încep să apară cu exemplu, la o suprafaţă bazinală de 408 km 2 scurgerea cu asigurare 1 %
peste o lună întîrziere faţă de cele ale Izei şi anume în luna aprilie, în bună atinge circa 1 000 l/s/km 2 reprezentînd unul dintre debitele maxime spe-
parte din cauza altitudinii mai mari a bazin ului de recepţie. Volumul maxim cifice cele mai ridicate din România. După cum reiese din graficul 97, ea
al scurgerii în sistemul Vişeu se observă în mai, iar cel al Izei în aprilie. este în funcţie atît de suprafaţa, cît şi de altitudinea medie a bazinelor de
Dacă regimul de iarnă a Vişeului şi afluenţilor săi este relativ stabil (scurge- recepţie. Dintre anii cu de bite maxime deosebite se amintesc 1933, 1940.
rea de iarnă abia 13-18%), instabilitatea iernii în cazul Izei duce la o scur- 1941, 1955, 1958, 1970,
gere de iarnă de 22-26%, aceasta ridicîndu-se în cazul Turului la 38,3%.
Iată marile contraste în regimul diferitelor tipuri de regim în cazul rîurilor ' Scurgerea şi de hitde minime. Scurgerea din perioadele secetoase nu
nordice! Dar diferenţe mari se observă şi în privinţa scurgerii de vară. scade prea mult în cadrul bazinelor studiate (v. tabel nr. 44), Debitele
Din cauza topirilor tîrzii , mai ales în Munţii Rodnei dar şi la altitudinile minime observate se preduc mai ales iarna, în regiunea Munţilor Maramure-
mari ale Munţilor Maramureşului, p erioada ploioasă de la începutul verii şului (tipurile de rEgim carpatic oriental şi transilvan) şi vara-toamna
corespun1e cu sfîrşitul topirilor, continuîndu-le sub forma unor ape mari în vest. Epuiza rea re ze rvelcr de ape subterane nu este prea accentuată
din ploi. In bazinele Izei , Săpînţei şi Turului însă topirea zăpezii se termină. chiar şi în regiunile joase din cauza um idităţii ridicat e. Din acest m otiv
în aprilie, deci ploile abundente din iunie sînt capabile să formeze numai rîurile au scurgerea mîntreruptă în tot tim pul anului, iar debitele minime
vilturi izolate, rareori suprapuse, din cauza pierderilor la infiltra tii si evapo- specifice (lunare şi zilnice) sînt dintre cele mai ridicate la acele aşi 81titu-
transpiraţiei ridicate . Prin urmare, dacă scurgerea de vară pe Viş ~uI' superior dini medii ale ba zinelor de rec ep ţie; cele lunare se ridică de la. 0,3 1/s/km2
atinge valori de peste 30%, în cazul restului rîurilor rămîne Între 20 şi 25%" în Depresiune a Maramure~' l1ui la 1 ~ 3 Ijsjkm 2 în munţii vuJcanici şi de la
iar pe Tur abia 17,8%. peste 5 l/s/km 2 în Munţii JVlara mureşului şi pînă la 7 --9 lfsfkm 2 la altitu~
Scurgerea de toamnă este, în general, neînsemnată fiind însă mai mare dinile mari ale Munţilor Rodnei. Singura regiune unde alimentarea subte-
decît scurgerea de iarnă în cazul tipului carpatic transilvăne a n. rană şi deci scurgerea minimă au valori mici este sectorul de cîmpie a Turu-
Scurgerea şi debitele maxime. Debitele maxime se formea z ă, îndeosebi, lui, unde pîraiele locale se acă (Egherul, Racta, Şarul) avînd caracter semi-
in timpul verii, datorită ploilor intense şi de lungă durată, însă în cazul permanent şi intermitent.
t ipurilor vestice debitele maxime ale viiturilor de iarnă şi primă vară de în aceste condiţii, lipsa apei se resimte numai periodic în bazinul Turului
origine mixtă (topirea zăpezii + ploi) domină . Cercetătorii de la I.M .H. şi în cazul rîurilor mici, autohtone, din Depresiunea Maramureşului. Necesi-
au stabilit valorile debitelor maxime (v. tabelul 43) de diverse asigurări tatea creerii lacurilor de acumulare pentru alimentări cu apă se iveşte abia
la o serie de posturi hidrometrice. în bazinul Turului (la nivelul actual al folosinţelor) , dar şi aici o bună parte
din apele necesare chiar şi pentru irigaţii se pot obţine din apele freatice
TABELUL 43 bogate, acumulate în piemonturile TaInei, Albei, Turului, Pîrîului Rău şi
Dcbitele şi scurgerea maxImă pe rîurile din bazinul grupei nordice de la contactul cu cîmpia. Piemonturile Oaşului prezintă zonalitatea inte~
(după I.M.H.) rioară clasică adică pierderi în părţile lor superioare la infiltraţii şi efilări
- Debite maxime cu asigurare de
la contactul cu cîmpia, unde se impune construirea unor canale de drenaj.
Lucrări de acest gen cu suprafeţe de mai multe sute de hectare sînt între
Scurgerea maximili.
R!ul Postul 1% I 3% I 5% I 10% specifică (1 %)
localităţile Prilog - Oraşul Nou (numai în 1958 au fost ameliorate 360 ha).
m 3 /s
Temperatura apei. în strînsă corelaţie cu temperatura aerului, tempera-
Vişeu! Vişeu! de Sus 410 280 260 200 1 000 lis km l tura apei prezintă unele diferenţe, acestea datorîndu-se transportului calo-
Vişeul Bistra 1 020 740 620 480 650 " ric provenit din amonte şi care nu coincide cu cel local. Astfel, apele din
Iza Vad 660 560 510 430 580 " rîuri şi lacuri sînt cele mai reci la altitudinile mari ale Munţilor Rodnei,
Tur 'l'uru!ung 300 230 200 160 420 " unde în zona alpină tempera turile de p este + 5 ac se o bservă abia în perioada
iunie-septembrie, iar maxima abia atinge + 17 °c . Totodată în regiunile
joase apariţia temperaturilor de peste + 5°C este posibilă în tot timpul
Inundaţiile din timpul viiturilor afectează mai ales regiunile depresio- an ului (Tur-Turulung), în orice caz în p erioada martie-septembrie. Tem-
nare şi cele de subsidenţă. Lucrări importante pentru corectări de albii peraturile maxime at ing 30,4 °C la Turulung, 27°C la N egreşti , 23,6 °C la
şi îndiguiri s-au făcut în aval de Remetea pe Tur, sectorul inferior al rîului S ăpînţa , 27,5°C pe Mara la Vad, 2.9,ScC pe I za la S ăcel , 23,SoC pe Bo rşa
fiind îndiguit. Cu toate acestea sectoarele mijlocii şi inferioare ale Pîrîului la Poiana Borşa, 26,2°C pe Cîşla la Baia B orşa, 27°C pe Vişe u .1a Vişeul
Rău, Lechincioara şi TaIna prezintă colmatări intense de albii, care devin de Sus şi Leordina, 29,9°C pe Vişeu la Bistriţa etc.
suspendate, foarte mobile şi prezintă pericol de inundaţie. Pe Vişeu şi Iza
inferioară vor fi construite, pe lîngă cele existente, peste 33 km diguri Fenomenele de În ghe ţ. P rezenţ a acestor fe nomen e este puternic inf1uen~
noi. ţatăde pante1e şi vitezele mari ale rîurilor, cu excepţia T urului inferior.

238 239
 INOIEMBRIE IOECEMBR/E IIANUARIE (fBRUARlf I MARTIE I APRILIE
a~
·a~
'â ~ <il o .... t"I....
.... o .... o<1> g .... ~
o o 5 5 ~ c.) o' o
~
~ ~
1/)
<1> ~ ~ I I I
~:1i
;o'E~
..".
o o o' o' o o ,,,. v/ŞEV earşa MOisel . . . . ' =
_rli!='f!J,EU viŞeu de Sus . ' . 'L =
~1l VASER- Vlseu de Sus
======,.=".==~~~~~~~_""'ES··?·'·'''z=-==
c====''''''.==:::·:::··=V2i/i{V!..~;;U:--~
.. ,.~L~e~
RUSCOVA - Ruscova
ar~d~
mil
B ..._ c..:::
...=.=
... "... .,.=
c:=:: ,n .. ····· :..'-.:..:.:zr_-=-~
~uc;--
1/);;: El o
ro
II)
l2 o t"I .... g ....
o gs
o <:'l t"I
.... 00 o .... <O 00 c ::::r:-cz-' . V/ŞE!I-Bistra
~
00 t"I
~
~ ·u..!4
1/) <O (l:> ..". 1/) ~ ..".
,," .
_D.<Il
.Q c.) .....' C'l' ~' C'l' ci c.) ..".' ci ci o ~ o o
E <Il;::;-
O' ~

- ..-
....
~ ;:o
II o =.,j"5
-.... .... .... .... ===:::::JI
ti
El
'al
'O
<il()
~al
ro
+'
~
ttl ::1
Q-
=
<O
<1>

~
1
~
~
<O
.... ....O)

~
I ;
(O
-
<1>

~
1
(l:>

~
<O
;g <O <O<1>
..... .... .... ~ ....
<1> <1>

~ ~
H
~
H
~
H
- -
<O
<1>

~
H
i....
t>4
H
~
~
H
I
<1>

t>4
H
=~'D
Interval mediu Cii ferlOmene posibile ,j~ in,qilel
Interval mediu cu fellomeoe rlp il(qhtl
~aiIIIa /nter i,~,j m~dJll cu pnc! t?:~: ghe:./ţj

'S al Fig. 9S. Diagrama fen omenelor ,le îTJghe pentru riuriie grupei nordice (1. Djvarl ).
'O - -
'â ro
o
.,... .>=:
e e
.... .... Este suficient să amintim, că din cauza căldurii degajate în urma frecării
<li

= il<
al ,,<il
.... <O
00 <O <O ....o <O ~ <O
~ e ....
o
.... t"I.... ....
e ~ ....
interioare a moleculelor de apă, a. alimentării lor abundente cu ape freatice
~
.E 'ii;;- o o
C'-l
~, ~
1/)
o ~
~
c.) 3 ci .Q
00
o o o
..".
,...;
II)
o o o'
OI.§..
;;., şi a efectlllui distrugător al apelor cu viteze mari, durata medie a podului
El
de gheaţă pe Vişeu l a Histra este de numai 5 zile, la Horşa Moisei de
18 zile, la Poiana Horşa de 12 zile, pe Iza la Săcel de 22 de zile, pe Mara
.....,- ---
:o .,j"3
la Vad de 24 de zile, crescînd brusc pe Iza inferioară . unde viteza apei este
"
A o I'l
~al ..... ..... .... ..... mai redusă, pînă l a 40 de zile (v. fig. 98),

- -
t"I ..". ~ ..". C'I ~ ..".
Podul de gheaţă nu are aceeaşi durată în fiecare an. În timpul ierni10r
-
(l:> II) 1/) II) 1/) II) II) II) 1/) II) II)
! I I I .... ....<1> I I ....<1>
., .ro. =
()
cO
::1 ttl
....
<1> <1>
~
<1> <1> <1>
~ ~ ~
mai blînde, dnd masele de aer continentale care invadează depresiunea
>ti H H H
H H H H H H H H
A- nu au o durată mare, timpul de existenţă al gheţii compacte este infim
.. ....<li
el
;; H H H H H H
ro
Q
1:1
'O
al
de mic, el variind Între 1 şi 12 zile, în schimb în timpul iernilor geroase el
o
.;::: atinge un Humăr de 101 zile pe Iza la Vad şi Între 60 şi 80 de zile pe restul
"""== rîurilor. Cu aceste ocazii, chiar şi în zona cu cea mai intensă influenţă
...
=
<li
il< <I~
-o....
o o
~ ~ (1)
o
<1>
5
o
~
<1> ;;;
-o o
o C'l
I
.... ~
o
oceanică, pe Tur ]a Turulung podul de gheaţă persistă timp de 75 de zile
....
o ..". <1> C'I
'il! C'l
3 ,...;
..".
o
1/)
....CX1. o I o o
.!3 Oil o' C'I' o' CfÎ
(1953-54) .
Durata fenomenelor de îngheţ este mai mare decît a podului de gheaţă .
.
:::
Ele apar în primele decade ale lunii noiembrie atingînd frecvenţa maximă
~
. între 1 şi 20 decembrie. în iernile mai puţin aspre apariţia lor poate întîrzia
""
41
El
j pînă la mijlocul lunii ianuarie. Dispariţia lor cuprinde o perioadă destul
de largă: cea mai timpurie a fost înregistrată la începutul lunii februarie.
:sEl iar cea mai tîrzie în ultima decadă a lunii martie. De obicei însă (datele
, J

~
o ~
V>o
....
;g
r.n
~
r.n
â medii) ghe aţa dispare l)e la începntullunii martie, în regiunile joase şi întîr-
il< o .,..
~ 4>
zie pînă la 14-- 16 martie la altitudini mai mari (v. fig . 98).
'";;., ;;...'" '"'El ':.o"
III
P< .... Q) Q) ~
...
el o ~

.
el
."
el
I'l
P<
V<Il '""3 'El
I'l ~
.......<n .: ...oioi
~
.....
el

.9 ...""
'"
I'l
::l
1!::l Dintre fen omenele de Îngheţ se pot a minti gheaţa l a mal, năboiul -- ca
.,o '0"
()

'" fenomen foarte frecvent şi scurgerea sloiurilor de ghea ţă pe Tisa , Vişeu,

el '1;l p. M
"<r
"<r
<>
==
'"
'0
il< P<
'(; '0
~ :;""" ;a ~
ţI, H' il< tJ
<n

~
()
>oi
CI) ~ '":>
OI CII
:>
>oi
CI) z
<11
t-<
Iza şi pe u nii aflnenţi mai mari ai lor.
H'7..
ţ)
- -- - - --- CII CII
;. ;. .....
CII
H'~
~ !
P< .~
"3
;:a
"5<11 ro .,::1 .,::1 ...gj ...
<11 <li
<n
"3<li o()
<Il
o()
<Il
::1
It.
OI
t:3
CII
t:3 CII
.9p. ...
a Scurgerea s{)lhlă. Observaţii de durată mai lungă asupra scurgerii de alu·
<~
~~
~ $-
(,) ~ :>"" ... :>
OI
...
.~ ::1
s:4
::l
s:4 :; .!l
CII
)1 )1 .!l fI3
;1
~ ~ viuni aflate in suspensie se fac numai la cinci posturi hidrometrice.

2'0
'1'A:BEL UL 45 ter c1orurat. Chiar şi Iza, în aval de confluenţa cu Mar2:' in~ră în ca~egori.a
Scurgerea şi deblte]e sonde medII (1952-1967) pe rlurUe din grupa nordică (282) elor c1orurate. Unele date caracteristice cu privire la bpunle de mlllerah-
~~re ale apelor la debite mici sînt cuprinse în tabelul 46.
Nr.
crt.
I Riul Postul
I Qmed
(ms/s)
I Rmed
(kg/s)
I Pmed
(g/mS )
I rmed
(t/ha/an)
TABELUL 46
Date bidroebimlee privitoare la rîurile grupei nordice
1 Vişeu Borşa Moisei 6,04 1,08 ]82 1,30
2 Ruscova Ruscova 10,8 3,71 293 2,69 (la ape mici)
3 Vişeu Bistra 30,8 9,44 293 1,90 Anioni mg/l Cationi Duri·

I
4 Iza Vad 16,6 7,44 497 2,07 Rez.
Rîul Data tate
5 Tur Turulung 8,14 1,25 1238 0,67
Post probei
pR fix
rog/l
I
Ca+ I
Mg+ + \Na+ + K+ sa.
I
CI Rea. gr/g

I
După cum ne indică Însă datele de observ aţii , scurgerea de aluviuni Săpinţa
1
Săpînţa 1. I. 1961 6,8 48 8,0 1,21 13.26 19 7,1 27.51 1,4
este redusă comparativ cu alte regiuni din ţa ră. Mai ales în regiunile de 23. VI.
Tur
munte, cu roci rezistente (şisturi cristaline şi eruptiv), turbiditatea este N egreşt! . 1960 6,6 36 6,0 2,4 14,4 25, G 6,4 25,0 1 1,4
chiar redusă, avînd valori de 100-300 g/m 3 , iar scurgerea solidă specific ă Iza I 27 . VII,
7,4 162 36,0 4,9 14,6 16,8 10,6 133,0 . 6,2
rămîne în general sub 2 tfhafan. Valorile cele mai sc ăzute de transport Săcel
Mara 2.
1961XI.
de aluviuni - în cazul Turului la Turulung, se d atore şte sedimentării puter- 6,4 958 36,0 4,9 184,0 93,6 251 ,9 54,9 6,2
Vad 1 1961
nice din regiunile de divagare ale rîului, scăd e rii bruşte a pantelor rîului
în zona de contact a reliefului precum şi faptului c ă rîurile îşi au izvoarele
Iza
Vad
I 2. XI.
1961 6,4 705 47,0 12,8 138,0 94 ,6 191 ,9 122,0 9,5
în zona eruptivă . Vişeu 27 . IX,
Moise! 1961 8,2 180,0 40,0 4,9 .- 2 1,0 7, 1 128 6,7
Pentru incinta fundului Depresiunii Maramureşului nu dispunem de obser- 14. VII. I I
Ruscova
I 42,0 - iI 129 6,7
vaţii directe. Datele hidrometrice de pe Vişeu şi Iza ne indică Însă o creş­
tere bruscă a transportului de alu viu ni dinspre aceste regiuni. După toate
semnele existente, turbiditatea pîraielor în incinta sedimentarului neogen-
Ruscova 1961 8.0i 174 ,0 3,6 I
I
6,4
\
5,7
-
paleogen trebuie să atingă valori în jur de 500-2000 gfm 3 , în condiţii naturale, majoritatea rîurilor. dit;t grupa. ?~r~ică a u. pa:-a-
în ceea ce priveşte repartiţia scurgerii solide în timpul anului, se constată metri hidrochimici foarte favorabili pentru dlfentele ubhzan. MenţlOnam
dominarea ei în perioada de primăvară în munţi şi iarna şi la începutul . că apele rîurilor, în general, r:u sînt po~ua~e, d.acă nu lu.ăm în conslderar.e
primăverii în Cîmpia de Vest (bazinul Turului). sectoarele inferioare ale Marel , CoşeulUl Ş1 Izel, care pnmesc unele cantl-
tăţi de ape sărate rezultate de la Ocna Şu gatag.
Particularităţile hidrochimice. Varietatea litolcgică şi spălarea rocilor
prin circuitul apei se reflectă în chimismul apelor.
Astfel în eruptiv, unde scurgerea medie este în jur de 800 - 900 mm/an,
rocile de bază (predominant andezite şi piroc1astite) - nu conţin canti-
tăţi mari de săruri uşor solubile. Ca rezultat, în aceste regiuni, minerali-
zarea apei din rîuri şi izvoare este în medie de 80 mg/l. iar în privinţa compo- 1:
ziţiei ionilor deşi domină carbonaţii, un rol aproape egal îl au şi sulfaţii
datorită abundenţei piritelor. Caractere asemănătoare le au şi apele din
zona şisturilor cristaline, mai ale~ la altitudini mari, însă în acest caz domină
numai carbonaţii.
Paleogenul, reprezentat prin gresii dă, de asemenea, o mineralizare slabă
şi mijlocie, cu dominarea ionilor de carbonaţi. Neogenul însă (tortonian
şi pliocen) comportă urmele unei zone diapirice vaste, parţial acoperită
cu depozite vulcanice, care se manifestă, p as cu pas, prin fenomene foart e
puţin obişnuite: izvoare minerale c1oruro-sodice cu c o ncentraţii fo arte
variate şi afectate de mofete chiar ~i în eruptiv sau la marginea lui (Bixad,
Maria, Brebu etc .). Zona diapiră este prezentă în bazinul Ma rei inferioare,
a Izei (afluenţii din stînga în aval de văile Boicu şi S lătioara ) şi în bazinul
afluentului său din dreapta - Rana. Rezervele de sare, lacurile şi izvoarele
sărate de la Ocna Şugat a g, Coştiui, Rona şi Dragomireşti reprezintă bogăţii
naturale foarte valoroase, dar care imprimă apei pîraielor locale un carac-

242
 CAPITOLUL XVII
Grupa rîurilor vestice
(Someş, Crasna, Barcău, Crişuri, Mureş)

uJ
U
<Y
Grupa rîurilor vestice drenează partea cea mai mare a teritoriilor din 1-
W
;:;o
vestul arcului carpatic, cuprinzînd o suprafaţă de circa 66800 km 2 • Rîurile o
C{

din această grupă, datorită pantei generale a reliefului, gravitaţionează o

I
spre vest vărsînd în 'risa circa 380 m 3 /s. Astfel, Mureşul, cel mai mare afluent
al 'risei, îi aduce 165 m 3/s, Someşul 118 111 3/S, Crişul Alb 22 m 3 /s , Crişul
Negru 30 m 3 /s şi CrişnI Repede 23 m 3 /s.

SISTEMUL SOflIEŞUI,UI (S = 1.5 2 17 km 2 ; L = :345 km)

Sistemul Someşului se organiz ează în partea nordică a bazinului Transil-
vaniei, cumpenele de apă Înscriindu-se p e crestele muntilor Apuseni, Gutîiu-
lui, Ţibleşului, Rodnei, Bîrgăului şi Călimanului . În D'epresiunea Transilva-
niei, din cauza proceselor tectonice cumpăna apelor, pe anumite sectoare, este
slab reliefată. De exemplu diferenţa de nivel între cumpăna şi izvoarele
Luduşului (afluent al Mureşului) şi ale Fizeşului reprezintă abia cîteva
zeci de metri. Mai departe însă, spre Munţii Apuseni - Culmea Mezeş şi
Culmea Codrului - ea este mult mai evidentă. Există totusi sectoare de cum-
pănă unde limita bazinnJui de recepţie este încă discutată, cum este, de
exemplu, zona de izvoare a Someşului Cald, care se mărgineşte cu terito-
riul carstic semiendoreic al Padişului sau în sectorul de cîmpie, unde există
o serie de canale colectoare, cum este cel al Homorodului, Crasnei şi Ierului,
care contribuie la trecerea unor cantităţi de apă în alte bazine. Există, de
asemenea, cazuri de pierdere pe cale subterană din Someş, în sectorul său
de cîmpie piemontană , în aval de Satu Mare, spre Homorodul Belcaia şi
Homorod.
Someşul propriu-zis este considerat de la Dej, după unirea Someşului
Mare cu Someşul Mic. Primul are suprafaţa bazinului şi elebite medii mai
mari (S = 5034 km 2 ; L =--= 119,6 k:m; Qo = 47,2 m 3 /s), iar al doilea are
lungime mai mare (S = 3804 km 2 ; L = 166,6 km: Qo = 21,4 m 3 fs)
considerată de la izvorul Someşului Cald .

Someşul Mare. Rîul îşi are izvoarele în extremitatea v estică a Munţilor

Rodnei, sub vîrful Omul (1931 m), din unirea mai multor pîraie. Punctul
ele obîrşie al sistemului este considerat confluenţa Văii Smeului (care izvo-
răşte de sub vîrful Coşorbii - 1 547 m) cu pîrîul Măria , cu izvorul sub vîr-
ful Omul (18).

244
 Dup1l. confluenţa celor două ape, pe sectorul său superior, Someşul Mare
este străjuit la nord de masivele Rodnei şi Ţibleş, iar la sud-est de Munţii
Bîrgăului. în masivele enunţate predomină roci le cristaline, sedimentare
oligocen-acvitaniene şi rocile eruptive. Profilul longitudinal al cursului princi-
pal, pe acest sector, se apropie de faza echilibrului relativ. Pantele ating
5-300 m/km, albia rîului fiind formată din aluviuni de dimensiuni mari,
pînă la bolovani de 30-50 cm diametru. Pe sectorul Sanţ-Sîngeorz Băi
se formează o serie de repezişuri care se datoresc ivirii în valea rîului a
roc~lor eru:ptive, rezistente la eroziune. Astfel, în sectorul apariţiei amfi-
bohtelor, 10 amonte de Rodna Veche, panta rîului atinge valori de
13,3-;-46,0 m/km, (lŞ), iar în andezitele din amonte de Sîngeorz-Băi între
6,1 Ş1 7,f(> m/k~ etc. In aval de confluenţa sa cu Ilva, pantele scad ajungînd
la valon de cnca 1-5 m /km , iar la limita nordică a Cîmpiei Transilvaniei
intre 0,1 şi 1,5 mjkm; în aval, pînă la graniţă cu R.P. Ungară, nu se
observă schiJ?bări esenţiale, valorile scăzînd la 0,7 mjkm cn excepţia porţii
de la Ulmem- Jibou, unde ea creşte încă o dată pînă la 1,2 m jkm.
Lungimea totală a reţelei fluviatile din bazinul Someşului a fost evaluată
de I. Buta la 9 257 km (după hărţile 1 : 100 000), ceea ce corespunde unei
densităţi medii de 0 ,60 kmfkm 2 • Ea este mai mare în bazinul Someşului
Mare (0,60), mai mică în bazinul Someşului Mic (0,50) şi cea mai ridicată
în re.giunea bogat umezită a bazinului Lăpuşului (0,68) .
Pnmul afluent al Someşului Mare, pîrîul Măriei (S = 46 km 2 ; L =
= 10 km) vine din stînga, de sub vîrful Omul. El formează limita dintre
masivul Rodnei şi Munţii Bîrgăului. Restul afluenţilor sosiţi dinspre Bîrgaie
sînt: Valea Mare, Cîrţibavul Mare (S = 28 km2 ; L = 8 km) şi Ilva (S =
= 410; L = 41,7 km) .
Dimensiunile afluenţilor care vin din dreapta, dinspre Munţii Rodnei,
cresc progresiv în lungul Someşului Mare, după cum urmează: Cobăşelul
(S = 20 km 2 ; L = 9 km), Izvorul Băilor, pe care se află renumita staţiune
c1imaterică Valea Vinului (S = 63 km 2 ; L = 14 km), Anieşul (S = 139 km 2 ;
L. = 20 km) : Cormaia (S = 103 km 2 ; L = 22 km), Rebra (S = 203 km2)
Şl SăIăuţa (S = 417 km 2 ; L = 41 km) . Cu excepţia SăIăuţei, care-şi colec-
tează afluenţii din şeaua largă dintre Ţibleş şi versanţii vestici ai Rodnei,
restul pîraielor îşi au obîrşia la nivelul zonei alpine din Munţii Rodnei,
de la altitudinile de 1 500-1 900 m, în bună parte din circuri şi văi glaciare,
cu căderi accentuate spre culoarul Someşului Mare. Rebra , de exemplu,
are o cădere totală de 1 652 m pe o distanţă de 43 km (în medie 38,5 m/km 1),
pretîndu-se foarte bine la amenajări hidrotehnice.
în jurul Ţibleşului s-a organizat o adevărată reţea radiară compusă din
afluenţii SăIăuţei: Măgura, Fiad, Bichigiu, precum şi ai Someşului Mare
cu Idieciul sau Runcu1 (S = 52 km 2 ; L = 18 km), Zagra sau Ţibleşul (S '
= 98 km 2 ; L = 31 km), precum şi Ilişua numită şi Valea Satului (S =
= 354 km 2 ; L = 42 km). Pînă la Dej, Someşul Mare primeşte încă doi aflu-
enţi mai mici din dreapta, din Dealurile Ciceului: Valea Mare (S = 157 km 2 ;
L = 26 km) şi Pîrîul Leleştilor (S =c= 28 km 2 ; L = 8 km), care reprezintă
dej~ ~aracteristicile regimului hidro1ogic al rîurilor din Podişul Transil-
vamel.
Din stînga, în aval de Ilva, în zona de contact a Podişului Transilvaniei
cu munţii Bîrgăului şi Călimani îşi adună apele, ca un adevărat colector sub-
montan, cel mai mare afluent al Someşului Mare: Şieul (S = 1 834 km 2 ;
246
L = 70,1 km). Cursul său se adaptează bine la uIucul depresionar al Şieului
care continuă spre sud, spre depresiunea Reghinului, cursul Luţului. Rezer-
vele de apă, în mare parte, îi provin din dreapta, din direcţia Munţilor
Călimani spre care îşi trimite izvoarele Budacul (S = 245 km 2 ; L =
= 38 km) cu Buduşelul (S = 59 km 2 ; L = 17 km), Bistriţa ardeleană
(S = 662 km 2 ; L = 65,4 km) şi afluenţii din stînga ei: Pănuleţ, Repedea,
Stegii, Pietroasa, Cuşma (S = 49 km 2 ; L = 18 km) şi Ghinda. Din dreapta,
Bistriţa primeşte încă doi afluenţi montani, dinspre Bîrgae, cum sînt:
Bîrgăul (S = 156 km 2 ; L = 21 km) şi Muncelul (S = 33 km 2 ; L = 10 km) .
Şieul primeşte un afluent de seamă şi din stînga, Dipşa cu Lechinţa (S =
= 459 km 2 ; L = 37 km) care deşi are dimensiuni mari, oglindind bilanţul
hidrologic al Cîmpiei Transilvaniei, are debite reduse şi seacă cu caracter
semipermanellt chiar pînă la gura de vărsare . Cursul inferior al Şieului (aval
de Sărăţel) şi în continuare şi cursul Someşului Mare pînă la Dej se adap~
tează bine la tectonica diapirului marginal al Bazinului Transilvaniei, fapt
ce se reflectă în co mpoziţia chimică a apelor lor, în care o pondere de seamă
o are NaeI.
în aval de Şiell , S omeşul Mare p rimeşte încă un afluent dinspre Cîmpia
Transilvaniei, mare ca dimensiune însă cu un debit redus, pe Me1eşul (S =
= 305 km 2 , L oc= 30 km) format din trei pîraie semipermanente: Apatiul
cU Beudiul şi Pleşa. Meleşul în s ă la vărsare are scurgere permanentă.
Someşul Mic se fo rmează şi el din două pîraie de munte: Someşul Cald
(S = 526 km 2 ; L = 66,5 km) şi Someşul Rece (S = 331 km 2 ; L = 45,6 km).
care se unesc la poalele estice ale :Munţilor Gilău , la comuna Someşul Rece.
Avînd în vedere dimensiunile mai mari ale Someşului Cald, acesta se con~
sideră ca izvor al Someşului Mic.
Someşul Cald izvoreşte de sub vîrful Piatra Arsă (1 550 m), din masivul
central al Bihariei- Vlădeasa, dintr-o regiune caIcaroasă (tri asic-jurasică)
cu fenomene carstice deosebit de dezvoltate.
Chiar de la obîrşie, rîul dispare printr-un ponor cu peşteră ca să reapari1
apoi în peştera de la Rădeasa ; de aici pătrunde în Cetatea Rădesei pe care
o traversează tot printr-o peşteră-tunel (250 m lungime). în aval după
ce primeşte pe Pîrîul Ars, primul său afluent din stînga ieşit tot dintr-o
peşteră (Tunelul Mic) , se îndreaptă spre defileul Someşului Cald, denumit
şi "Bazarul Someşului " , cu pereţi calcaroşi abrupţi şi cu diferenţă de nivel
de peste 100 m.
După ieşire a din chei, Someşul Cald primeşte din stînga încă o serie de
afluenţi mici, dar bogaţi în ape: Alunul , Alunul Mic şi Ponorul (S = 16 kmz ;
L = 6 km), sosiţi tot din platoul calcaros. în partea dreaptă, Someşul Cald
este mărginit , pe acest sector, de podişul calcaros al Padişului presărat de
doline şi văi seci (drenate numai pe cale subterană de Valea Galbena
af~uentul Crişului Pietros şi probabil de Valea Coblişului , afluent al Arieşu­
lUl Mare) . După ]VL Bleahu, acesta este un adevărat t eritoriu semiendoreic
carstic.
După observaţiile lui H. Iacob (74), Someşul Cald superior nu poate avea
pierderi subterane spre Padiş, deoarece scurgerea medie p e acest sector
est e bogată , mai b og d ă decît cea z onală.
~pr~ aval, în direcţia estic ă , se deschide u n asp ect: neobişnuit pel1tru
reglumle de munte : larga suprafaţa de netezire a masivului Gilăului cu
nivel de de nundaţie format pe şisturi cristaline în care So meşul Cald
241
 şi-a. m?delat o vale ~argă cu ener~ie ~ică~ de r;lief şi cu un aspect propriu
r~glUmlor de dealufl. ~Pa.nta. lor:g1tudmala a nult;i, relativ redusă (între 3
ş~ 8 mjk:n), t~ansporta p1etnşun a~estec~te cu msiJ? Acest aspect se men-
ţme pma la patrunderea SomeşulU1 Cald mtr-unul dmtre cele mai frumoase
defilee din ţara noastră şi anume în cel al Mărişelului, sculptat în granite.
Din acest sector de platformă rîul îşi adună cîtiva afluenţi din dreapta
c~n: sînt: Bătr~na ~au Izbuc~l (SA A 36 .km 2; L '6 km) cu afluentul său
Cahneasa, ce vm dmspre Pad1ş, pmul GlUrcuţei şi cel mai de se amă Be1işul
(5 = 121 km 2 ; L = 21 km) care se varsă în colector cu circa 3 km în
amonte de d efileu. În curînd (1973-74) valea Someşului Cald va fi inun-
dată pe acest sector, pe o distanţă de circa 12 km, de apele lacului de acu-
mulare Someş-Fîntînel e al cărui baraj va fi amplasat la intrarea în defi-
leul Măriş~1. Lac~l va a~ea UJ?- volum de ~25 O~O 000 m 3 şi o suprafaţă de
430 ha; mye1ul sau va f1 la cuca 990 m Ş1 va munda circa 4 km din v alea
Belişu!ui. In el s~ va vărsa şi..un colector. montan, care va aduce apele cap-
tate dm zona de 1zvoare a reru, SomeşulU1 Rece şi Răcătăului . Uzinele hidro-
electrice care vor fi amplasate în aval d e defileu vor utiliza o cădere de
peste 450 m.
Someşul Cald în incinta d efileului Mărisel are o căde r e de p este 300 111
pe o distanţă de circa 13 km. Menţion~Lm ~ă batolitul granitic foarte r ezis-
tent la eroziune care se întinde pînă la Muntele Mar e, are un rol impor-
tant în menţinerea Platformei Gil ănlui, reprezentînd o adev ărată bară
ce protejează platforma din amonte contra fragmentării adînci.
În aval de defileu, valea Someşului Cald se adînceşte puternic avînd
U1~ aspect montan adevărat. Pîni". la confluenţa sa cu Someşul Rece mai
P!l~eşt~ din stînga doi afluenţi: Rîşc a (5 = 60 km 2 ; L = 19 1<111) şi Agîr -
b1cml (S = 28 km 2 ; L = 12 km), iar din dreapta pe Lesul (5 = 13 km 2 ;
L. ~.. 6 km) cu izvorul lîngă satul Mărişel. În amonte de c;nf1uenţa cu Agîr-
b1cml, cu cea 2 km, se va construi barajul celui de al doilea lac de acumu-
lare - Lacul Tarniţa - care va avea un volum de 70000000 m 3 , o supra-
faţă de 270 ha şi o lungime de cca 7 k111. Cele două URE vor avea o putere
instalată de 265 mii kW (Fîntînele 220 MW, Tarniţa 45 MW).
În fine, la confluenţa Someşului Cald cu Someşul Rece este construit
(1971) ~acul. ~e acumulare Gilău. Acumulările totale vor asigura la Cluj
un deb1t m1mm de circa 10 m 3 Js, care va fi suficient p entru alimentare a
oraşului pînă la circa 600000 de locuitori.
Someşul Rece drenează prin afluenţii săi partea centrală a Munţilor Gilău­
lui, avîndu-şi ?bîrşia în apropierea Muntelui Mare (de sub vîrful Runcului
1 609 m). In zona de izvoare rîul curge tot printr-un relief cu aspect
delu:o.s ;şi. are căderi mici, Însă prin ferăstruirea părţii sudice a masivului
gran:hc.1ş~ cre ează o vale prăpăstioasă cu căderi foarte mari , pînă la 125mjkm.
Dupa leşlfea .din zona granitului, la Răcătău , prime~te din dreapta.
pe parc~u:s, trel mici afluenţi (Irişoara, Dumitreasa şi Pîrîul N egru) . Aici
se varsa 111 rîu cel mai mare afluent al său - - Răcătăul care a reuşit, de
asemenea, să traverseze p erpendicular masivul granitic (S =.= 106 km 2 ;
L = 27 km).
în aval de Răcătău se derivă din Someşul Rece un canal de aducţiune.
care duce o parte din debitele rîului spre micul lac de acumulare creat la
gura ultimului său afluent din dreapta, Rîşca Mare (S = 22 k m 2 ;
248
L = 11 km). Lacul cu un volum mic, asigura o regularizare diurnă pentru
hidrocentrala Someşul Rece - cu o putere instalată d e 1 200 kW.
S01neş~tl Mic, imediat după formarea sa în mica clepresiune tectono-ero-
zivă de la Someşul R ece, traversează o bară de roci intruzive ca re servesc
ca fundament pentru ba rajul de la Gilău .
Primul afluent al său, Căpuşul, colectează a pele de pe versantul nordic
al Munţilor Gilăului, avînd caracterul tip ic asimetric 8.1 cursurilor submon-
tane (S = 145 km 2 ; L = 29 km). De aici şi pînă la Cluj, S omeşul Mic pri-
meşte afluenţi numai din dreapta şi anume: Lona sau F eneşul (S = 105 km 2 ;
L = 22 km) cu izvoarele pe flancul estic al JI.Iunţilor Gi1 ăului, care traver-
sează şi regiunea deluroas ă 11l.onoclil1al ă s ub mo nta llă f' înă l a v ărs ar e şi
pe ~ale a Gîrbăului (5 = 28 km 2 ; L = 8 k 111) cu izvoarele ;,.;ub Mi3gura Săli­
cei. In oraşul Cluj se vars ă în S omeşul iVIi c , din dre apt a , B(:ca~:d (5 == 44 k m 2 ;
L = 8 km), iar din stînga, N adăşul (5 = 331 km'2 ; L = 33,6 km)
un curs de apă care se ad aptează subsec vellt la tec~o ni ._:a marginal ă a
Munţilor Gilău din care cauz ă aflu e nţii din dreapta sînt scur'yi sau lipsesC'
aproape cu totul. Afluenţii din stînga ai N adă)t"'..lu i. cum sînt: Năd ăş e1uJ
(5 = 102 km 2 ; L = 16 km), S omte1ecul, V31ea PCJ'eştilor etc .., pătrun d
adînc prin izvoarele lor în Podisul Somesan. •
în aval de Cluj, Someşul Mic c~rge p rin ~ol1a diapirică periferică. a Bazi·
l1ului Transilvaniei formînd limita înt re Cîmpia Tra1:1.'3i1vaniei (din d rea pta)
şi Podişul S o meşan (din stîngQ). Primele izvoare întîlnite d e rîu SInt ceh'
care alime nte az ă băile s ăra t e d e la S omeseni. Multi dintre 2.f1uent ii p rimiţi
din dreapta sînt a1imentati si de izv oa re ~ ărate . c~ea ce :3':: reflectă sl în t o
picullor; pîrîul Murălori (S ' 14 km 2 ) , Z8.podi ~ (S ,ce Lt3 km? ' L = '10 k m) ,
Maraloiu sau Boju (5 = 5S km 2 ; L CC-~ 13 k rn) .
Tectonica complicată ele cute Jnarginale ;,j ele d omuri se oglindeş te în
caracterul Întortocheat al restului aflue nţilcr care vin dinspre Cîmpia
Transilvaniei, cum sînt Gădălinul (5 = 298 km 2 ; L = 28 k111) cu numeroas e
vetre de lacuri desecate, cu lacurile sărate ele o cnă prăbuşită (Cojocna ) ,
precum şi Fizeşul cu lacurile pe cursul princi p al şi afluenţi.
Fizeşul (S = 564 km2 ; L = 42,9 k111) este ca mărime de bazin cel m ai
mare afluent al Someşu1ui Mic, însă debitele sale mici denotă o scurgere
foarte redusă. La aceasta contribuie desigur în primul rînd clima de sil-
vostepă din Cîmpia Transilvaniei, cu p recipita jii în jur ele 600 mm şi evapo-
transpiraţie în jur de 550 111111. Lacurile din lungul Fiz eşului, Cătina (5 =-=
c= 64,65 ha; W = 0,964 miI. 111:1 ; h = 3,0 111), Popii 1 ş i Popii II (5 c= .
c-= 4723 ha · W = = O 604 miI 111 3 . h= 2 Q m) Geaca (5 = 382
, , ) - - . , JV ) 'J ha - W :;ce,
= 0,541 miI. 1113 ; h = 2,5 m ), Sucuta rd, Ţaga Mare (S c=:c 88,2 ha; TV ce"".
,"--= 1,427 miI. 111 3 ; fi. = 3,4 m), Ţaga Mică (5 = 20,78 ha ; W = O,244 :uil.
m 3 ; h = 2,4 111) , si dou ă lacuri pe afluen ti: Sbt ei n cle D(2 Valea Coast ei
(S :c.-= 71,05 ha; l,f; = c. O,fY:i3 m iI. In 3 ; It, =-~ 1,5 111) şi Lelcul Ştiucii (S
= 68,7 ha ; W ce"" 1,88 miI m:'; h = 3,60 111) ele pe valea Eonţul\li , au un
dect important de r egularizare asupra regimului hic1rologic, transformînd
cursul principal, pîn ă i n a v al de Ţaga, Într-o salbă de lacuri aşezate in
t repte. I n afară de aceste lacuri de vale, la Sic se menţine încă şi lacurilf
ocnelor d e sare provenit în p arte în urma prăbuşirii primelor exploatări..
U ltimul afluent dinspre Cîmpia Transilvaniei este Valea Bandnlui (Ungn-
raş) , care se vars ă in Someşul Mic apro ape elenej (5 ."" ]38 km 2 : L ",
= 25 km) .
249
 Afluenţii care vin din direcţia Podişului Someşan (Dealurile Clujului)
coboară perpendicular spre cursul Someşului Mic. Aceste cursuri - consec-
vente în majoritate - au sisteme dendritice frumos dezvoltate pe depo-
zitele sarmaţiene şi tortoniene monoc1inale, cu intercalaţii de tufuri dacitice,
la baza cărora pot fi întîlnite numeroase izvoare de calitate bună şi destul
de bogate (Vultureni, Borşa etc.). Şirul acestor afluenţi începe cu Valea
Chinteni10r care se varsă în Someşul Mic la Cluj (5 = 45 km 2 ; L = 12 km).
Pe ea se află un ~ic lac cu origine de subsidenţă şi anastomozare laterală:
Lacul Chinteni. In aval seria afluenţilor con tinuă cu Valea Cald ă
(5 = 33 km 2 ; L = 12 km), Feiurdeniul (5 = 57 km 2 ; L = 13 km) ,
Prodaie, Borşa (5 = 27 km 2 ; L = 36 km) , Luna (5 = 189 km 2 ; L = 35 km),
Lujerdiu (5 = 77 km 2 ; L = 23 km), Măru (5 = 75 km 2 ; L = 16 km) ,
Ormanul (5 = 26 km 2 ; L = 8 km) şi pîraiele mici din aval de Gherla: Buneş­
tiu!, Nima, Chiezdul şi Valea Ocnei (pe care se află Ocna Dejului, cu vechi
exploatări şi lacuri saline). Cursurile inferioare ale acestor pîraie în
aval de Gherla sînt deranjate de tectonica diapirică, iar Valea I ,ujerdului
şi Valea Lunei s-au instalat în lungul unor cute sinc1inale.
Someşul, prin unirea Someşului Mare cu Someşul Mic în amonte de Dej,
traversează spre NV Podişul Someşan, între dealurile Clujului şi Dealurile
Ciceului, primind simetric o serie de aHuenţi din ambele părţi.
Dinspre Dealurile Clujului şi Dejului primeşte pe primul său afluent mic
Codoml (Salca), care se varsă în Someş tocmai la Dej (5 = 49 km 2 ; L =
= 11 km), ce joacă un rol important în canalizarea oraşului. Acest pîrîu a
contribuit în mare măsură la inundarea Dejului în V-VI 1970. în aval,
tot din această parte, se varsă în Someş Olpretul (5 = 139 km 2 ; L =
= 24 km) a direi vale a fost martora evenimentelor răscoalei ţărăneşti
de la Bobîlna, 1437. Şirul afluenţilor continuă cu caracter radiar în jurul
vîrfului Călacea (527 m), prin rîurile Vadu, Simişna (5 = 135 km 2 ; L =
= 21 km), Iapa, Cormeniş, Lozna, Cristolţel şi Briglez (5 = 110 km 2 ;
L = 18 km) . Afluenţii care vin din dreapta, dinspre Dealurile Ciceului,
sînt şi ei de dimensiuni asemănătoare, Sălătruc (5 = 153 km 2 ; L = 22 km),
Poiana (5 = 108 km 2 ; L = 13 km), urmînd apoi afluenţi mai mici dinspre
Culmea Prisnelului, cuprinsă de cotul Someşului între Glod şi Jibou.
La Turbuţa se varsă în Someş unul dintre afluenţii importanţi ai acestui
sector, Almaşul (5 = 810 km 2 ; L = 65,4 km) , care soseşte de pe versantul
estic al Mezeşului, din apropierea Bazinului Huedinului. Unul dintre afluen-
ţii Almaşului - Dorogna - prin eroziune regresivă ameninţă cu captarea
cursului Crişului Repede şi nu este imposibil acest fapt deoarece el drenează
deja o parte din apele subterane ale depresiunii. Drept indiciu în acest sens
ne serveşte co mpoziţia chimică a apei puternic sulfatată din zona de izvoare
a Almaşului, fenomen propriu apelor subterane din Bazinul Huedin. Prin
afluenţii săi din dreapta, Almaşul drenează partea vestică a Podişului
Someşan (Bozolnic, Sîncraiul Almaşului, Dolu, Ugruţiu, Dragu (5 =
= 68 km 2 ; L = 12 km) etc. Sistemul s-a adaptat bine la depresiunea tec~
tonico -erozivă a Almaşului - Agrij, care a căpătat un aspect simetric,
dendritic. Agrijul curge paralel cu Almaşul ş i îşi cole ctează apele de la
poalele Culmii Mezeşului . Ambii afluenţi se află în zona de adăpostire c1i-
matică a Mezeşului, distingîndu-se prin precipitaţii şi scurgere redusă.
Văile lor, relativ largi, a u cădere mică (în jur de 1-5 111jkm) în sectoarele
250
mijlocii şi inferioare. Patul aluvionar l~rg ~in luncile lor cant<:nează mari
cantităţi de ape freatice, din care mobv aItmentarea ~~bteran:-. a lor este
ridicată, atingîn-d· 35~40% din scurgerea totală. Albl1l; lor mguste dar,
adîncfne indică o eroziune liniară destul de accentuata. .
Someşul în sectorul Porţii de la Jibou îşi măreşte încă odată ţ>anta,10ng1-
tudinală (valori de peste 1,3 m jk n:), ~vînd'putere mare de. e!oZ1t:ne m se;-
torul dintre prelungirea MezeşulU1 Ş1 MasIvul Preluca. AlCl pr~meşţe dm
stînga încă un pîrîiaş - Apa Sărată (5 ~- 6? .km 2 i L = 1~ km), Iar dl~spre
Dealurile Zalăului încă o serie de cursun mlCl (Inau, Urdll, Horoat, Utleac)
şi Sălajul (S = 465 km 2 ; L = 3: km), c,u scurgere !n~i, bogată, adaptat:
la marele sinclinal, în care curge m aval ŞI Someşul pma la confluenţa celUl
mai mare afluent al său - Lăpuşul.
Lăpuşul (S = 1 820 km 2 ; L = 114 , ~ ~m) ~.ste, colec~or.ul apr?ape ~1nic
al versanţilor sudici ai Munţilor vulcamC1 Gutn- Ţ1bleş ŞI al ~funţllor L apu:
sului a1cătuiti mai ales din sedimentar eocen, ohgocen , acvltamar:. CurSUL
lui e;te un ad~vărat colector sub monta n, cu o pu ternică asime~rie .dm dreap-
ta, mai ales dac ă izvorul sistemului s-ar considera cel al SuclUlUl.
Ca obîrşie a Lăpuşului se consideră pîrîi aşul care soseşte de sub virful
Văratecului (1356 iTI) . În Depresiunea Băi~lţ~lui în care pătr~nd~ cu pantE;
longitudinale mari (10 - 15 m jkm), se lt r:lş~e7te p arţl~l Şl I.:nmeşteo.do~
afl llenţi m .ci dar care au valoare econ~mlca. mserr:nata, : Stnf!lbu Ba,lU
din dreaptla (S = 31 km 2 ; L = 8 km) Ş1 Bohzul dlr: stmg ~ (S = 30 km,
t:
L = 12 km). Debitele lor p recum şi ~le Lăp uşt;l':l . (numlt 10c~1 Valea
Luncii) sînt suficiente pentru. ~copenrea necesltaţ:lo~. de apa p~ntru
extracţiile şi prelucrările mmlere .sulfo-auro-argl1~tt±ere . . Foloslllţ;le
industriale îşi lasă însă amprenta în cahtatea, apelor ~apuşuJ~l, care Sl1;t
.' poluate pînă în aval de Tg. Lăpuş. Apele re.~lduale . mlmere ~1 de flotaţle
pe lîngă cantităţile însemn,a te de sUSP~J?-Sl:. conţm restun de ~ plumb,
zinc , fenoli, sulfaţi şi cianun, dar afluenţl1 ~a1 cu scurgere bogata produc
diluţii. Dintre aceştia se înşiră în stînga ROla (5 = 45 km 2 ; L = 16 km),
Iedera si Suciul (5 = 247 km 2 ; L = 35 km) care drenează versantu! vest:c
al Ţibl~şului prin intermediul pîraielor Ţibleş-Brad ..Restu1 afluenţ1l?r dm
stînga vin dinspre Culmea Breaza (975 m) ca: Rohla (5 = 71 km 2 , L =
= 16 km) si Valea Mare (5 = 24 km 2 ; L = 8 km) şi dinspre podişul calca-
ros al Boiu'lui : Gîdelul (5 = 17 km 2 ; L = 7 km), Boiu (5 = 24 km2 ; L =
= 8 km) şi Prislopul (5 = 16 km2 ; L = 5 km) . ..' A • v
După cum se poate observa din cEle expuse, aflllenţll dlll sb.ng~ al La pu-
şul ui, mai ales în aval de Sllciu, nu aduc debite Însemnate . Cel dl11 dreapta
îşi au în schimb b~z~nele !lidro?~afice ~e s!ăşurate sp~e ~est-s~d-ve~t, col~ctoa­
rele lor sînt man Şl vanate ŞI 1ll maJontate au caden r:1an, decl ?fera con-
d iţii optime pentru folosinţe hidroenergetice . Cele treI co:uparţlme?te de
depresiuni, Lăpuş, CopaJ nic şi Baia. Mare sînt ~mp l ute cu aepozlte plem?n-
ta ne pliocen-cuaternare, care c o nţlll rezerve l~npcr tante de ape ~ freahce:
Afluentii din dreapt a le trav erseaz ă , avînd ahment a re subterana bogata
din ele; m ai ales în porliuni~e lor i n~erio are , ~o,rmînd . Î1~ fU12dul .del?resiunil?r
chiar cîmpuri de divaga re ŞI cursun cu moblhtat e n dlCat a . Dlfente f~~e ol1~
formarea piemonturilor, după cum arat ă Gr. P.ose ~ , a~ d u~ 1,: l110dl.t1 c ar~
de cursuri mai ales în cazul Suciului, Lăp uşulUl, LtbobnulUl ŞI Do bnculUl
(198) . Ac~ştia din urmă îşi. au ori?inea ~ub erupţivul 9~trei (1 041 m)
care este un a dev ărat nod h ldrograflc cu plemontun centnfuge larg dezvol-
251
tate. Nu au dimensiuni mari (Libotinul S = 68 km z ; L = 16 km şi Dobri- TABELUL 47
Elementele morfometrice ale rîUl'i1or din bazinul Someş
eul 5 = 87 km 2 ; L = 16 km), dar au o scurgere subterană bogată .
în aval de Tg. Lăpuş, rîul începe să ocolească masivul cristalin al Prelu-
căi (vf. Florii 811 m) formînd un sector de chei lung de 30 km, cu pante I I Distanţa A1tit. I Bazin
Rîu Punct izvor punct Skm 2 am Hmed am . Hmed am .
pînă la 3-4 m(km, cu cataracte şi meandre încătuşate, din care scapă abia (m)
(krn) av . av. av.
după confluenţa cu Cavnicul (S = 262 km 2 ; L = 34,8 km), care-i aduce
un debit de 3,8 m 3 (s. 1 2 3 4 5 6 7

Cavnicul îşi culege izvoarele de sub poalele estice ale Gutîiului (1445 m) Someşul O 1558 - - _ _ o

şi pasul N eteda, fiind colectorul principal al Depresiunii Copalnic. După

Mare Izvor
Ph. Rodna 24,6 506 288 I 1 127 428
obse rvaţiile lui Gr. Posea (198), profilul longitudinal al Cavnicului nu este Conf1. Anieş 28,8 492 305 I 102 4 14
_ __ _ o

încă echilibrat, prezentînd o serie de rupturi de pantă la unele niveluri 444

vechi de eroziune (900 m, 700 m , 500 m). Cei doi afluenţi ai săi, Bloaia Anieş Izvor O \ 2 162
II
,
!
--
132,3
I
I
1 126
--
1200
413
.. -
5 12 439
(S =-= 95 km 2 ; L = 25 km) şi B erinţa (S = 32 km 2 ; L = 11 km) îşi sculp- Anieş
Anieş
I Ph. A nieş
I ConfL So m eşn1 ::o..ra r e
18
20,1 45 2
i
I 139 I 1 180 I
I
4 18
tează văile în platforma structurală sedimentară miocen-oligocenă.
I
Cormain Izvor O 1. 8 00 -- I -- I
Cavnicul la obîrşi e primeşte o alimentare subterană bogată, mai ales 8 îngeorz l~ ăi 20,0 455 100 1 041 I 406
din izvoare, iar apele sale sînt fo losite din plin pentru exploatările miniere ConfL Someşul :\>lare 21.9 450 ! 103 I 1 04 0
1062
I :)95
S o meşul Mare Confl. Ilv « H ,4 -t-15 620 38(;
şi de flotaţie care le impurifică puternic. În aval de Cavnic-, Lăpuşul rămîne 1 030 977 3 46
un rîu poluat pînă la vărsare, elementele dominante de impurificare fiind Ilva Izvor \J 1 769
acele aşi ca şi în cazul cursului superioL Ph. Poi ana [h 'oi 32,3 47+ :221 ,0 SG9 '2 U;~;

în aval de chei, cursul Lăpuşului se înd reaptă tot mai mult spre vest, Conf!. cu Som e şu l
11 ,7 ·115 !Jll 1 182 286
Mare
primind încă două cursuri mai neînsemnate elin dreapta (Chechişul sau Cia Someşu! Mare Ph. Nepos 53)3 359,0 1 1 4~ 935 339
originar ă din Pie montul Negrei 5 = 104 km 2 ; L = 18 km; şi Craica), Conf!. Rebra 59.~) 338 1 182 9 18 3 ~)3

d u pă care prime .şte pe cel mai mare aflllent : Săsarul. 1 385 906 3'2 :3
li 1 984, 0
S ăsarul (S = 317 km 2 ; L = 29 km) este afluentul cu cea mai intensă utili- Rebra Izvor
Ph. Rebrişoar a 42,8 340 202,0 975 2f:i~3
"are din bazinul Someşului. Acest pîrîu cu un debit mediu de 5,8 m 3 (s, Confl. Someşu1 :Ylare 43,2 338,0 203,0 974 2GJ
care îşi are originea pe versantul vestic al Gutîiului, cu precipitaţii şi scur- Someşul Mare Confl. SăIăuţa '71.3 295 ,0 1502 884 3 12
gere foarte bogată, traversează o serie de centre miniere sau de prelu- 1 918 880 :lO9
crări de minereu (Baia Sprie, Baia Mare) fiind poluat foarte puternic. Apele SăIăuţa Izvor O 958
40, 1 315 5 15,0 817 2aS
afluentului său Firiza (S = 169 km 2 ; L = 26 km), sînt folosite la între- Ph. Salva
41,1 295 41 7 817 298
ConfL Someşul Mare
prinderHe miniere de la Ferneziu şi este exploatat şi din punct de vedere Someşu1 Mare Ph. Nimigea de Jos 74,6 286 1 982 875 305
hidroenergetic. În acest scop a luat naştere lacul de acumulare de la Strîm- Conf1. Şieu 90,2 267 2217 837 298
tori, construit Între anii 1961 şi 1963, cu un volum de 17600000 m 3 apă şi 4052 732 229
o suprafaţă de 110 ha. Coronamentul baraj ului are o lungime de 165 m şi Şieul Izvor O 982,0
Con fI. Budacu 31,8 320 176 573 103
o înălţime de 52 m, iar U.R.E. - Strîmt ori are o putere instalată de 4000 . ·i21 647 139
k\V. În aval, apele lacului sînt folosite şi de către hidrocentrala Baia Mare 316 426 647 137
Confl. Bistriţa J4,6
precum şi pentru alimentare cu apă potabilă şi industrială a regiunii miniere 1088 ' -126 186
Baia Mare. Cu rol de tampon, în aval de barajul ele la Strîmtori s-a mai Bistriţa Izvor O 1562
înfiinţat micul lac Berdu, cu un volum brut de 143000 m 3 şi cu un baraj
Bistriţa Ph. Bistriţa
ele 14,5 m înăltime. De fapt din acest lac porneşte conducta de aducţiune Bîrgăului 24, 6 577 20'1 1058 342
spre V.R.E, n ' şi spre Baia Mare. Înainte de intrarea în funcţiune a acestui Ph. Bistriţ a 5 4, 0 351 6 14 827 225
Confl. Şieu 65,4 316 662 795 2 17
sistem, au mai fost create unele lacuri mici de acumulare, cum sînt J.VIogoşa 3 12 J 088 726 186
~ie111 Ph . Sărăţel 34,8
Mică şi Mogoşa Mare pentru Baia Sprie (Lacul Bodi) care însă au fost des- 49.2 279.0 1 153 745 180
Conf!. Dipp
fiinţate. Un alt lac localizat lîngă Baia Mare şi anume l,acul Albastru, a 1 612 633 168
fost transformat în ştrand. lJipş!\ I zvor () -128
~101 255 H8 132
În fine, ultimul afluent din dreapta al L ăpuşului, Băiţa, îşi culege apele Confl. Situ 11 ic 27 .0
de sub vîrful Piehoasa (1201 111); traversînd frumoasa depresiune strucu- I
I
Ph. Chiraie,? 35,5 '2S~)
"H';
,141,0
432- ·
~25
141
139
rală cu acelaşi nume (S = 77 k111 2 ; L = 24 k111), bazinul său se desfăşoară 37 279 459 ·124 138
Confl. Ş ieu
aproape exclusiv în zona erupti vă însă apele sale sînt conduse în bună parte Şieul Ph. Şint ere ag 63, 1 268 1 809, 0 607 158
direct spre Someş, în aval de c onfluenţa cu Lăpuşul. I Coni!. Someşul :Mare 70 .. 1 267 1 83 4- 600 156

252 203
CONTlNUAREATABELULUI CONTINUAREA TABELULUI

Bazin Distanţa Altit. Bazin

Distanţa Altit. Riu Punct izvor punct
Riu Punct izvor punct Skm 2am . Hmed am . Hmed~ Skm· am . Hmed am . Hmed~'
(km) (m) av. av. av.
(km) (m) av. av. av.
2 3 4 5 6 7
1 2 3 4 5 6 7
Someşul Ph. Dej 120,2 224 8845 645 189
Someşul Mare Confl. cu Meleş 95 254 4065 730 228 Ph. Ciocmanl 194,0 190,0 9965 619 185
4370 7lT 262 coun. Almaş 201,8 187 10169 613 185
Ph. Beclean 95,6 252,5 4371 710 222 10 979 597 185
Dişua Izvor O
44 ,8
870
240
-
352
-
528
-
251
Almaşu1 Izvor
Ph. Rida
o
42,3
640,0
243
Ph. Cristeştii·Ciceului 552 420 164
Confl. Someşul Mare 46,5 235 354 526 250 Confl. Someş 65,4 187 ,0 810,5 380 160
Someşul Mare Conf!. Ilişua 103,4 235,0 4409 704 221 Someşul Conil. Agriş 206,6 184,0 10988 597 183
- - ---
4763 694 223 Il 372 583 -~
Confl. Someşul Mic 11 9,6 236 5034 680 222 Agrişul Izvor o 600
8838 -649' 189 Ph, Prodăneşti 43,3 198 374 385 122
Someşul Cald Izvor O 1385 -
211
-
1 213
-
200
Someşul Ph. Jibau
Ph. Ulmeni
209
239,3
182
170
I l 452
11 752
582
580
181
178
Someşul Cald Conf!. Beliş 31,2 933 _ _o

219'- Conîl. Sălaj 24 7, 1 159 11 843 579 177

326 1 2 19
Beliş Izvor O 1 265 - - - 12308 563 ITF
114 1 241 25 5 Sălajul Izvor O 360
Ph. Beliş (Bălceşti ) 21,4 940
Confl . Someşul Cald 21,9 939 115 1 241 255 Ph. Sălsig 37,8 160 457 231 78
Someşul Cald Ph. Beliş 31,5 930 31 0 1 225 217 Conil. Some ş 39,6 159 465 230 77
491 1 116 257 Sălajul Conf!. Lăpuş 270,5 145 12694 555 171
Someşul Cald Ph. Someşul Cald 63,1 424
Conf!' Someşul Rece I 66,5 428 526
860
1 096
1 125
255
259 ~ Lăpuşul Izvor O 1 200
14515 553 174'
Someşul Rece Izvor O 1639 - - -
235
Ph. Rogoz
Coni!. Suciu
30,4
32,7
339,0
338
290
297
668
658
245
240
Couf!. Răcătău 30,0 650,0 153 1 339
-- 544 6sl
259 1 320 236 242
Ph. Someşul Rece 38 559 294,0 1224 246 Ph. Răzoare 42 316 747 622 218
(Italieni) Conf!. Cavnic 76,5 197,0 976 589 226
Ph. Someşul Rece 42,8 429,9 337,0 1200 270 1 238 578 2i5
Couf!. Someşul Cald 45,6 428 331 1 199 269 Cavnicul Izvor O 1 145
Someşul Mic Conf!. Căpuşul 70,2 393 863 1 116 256 Ph. Copaln' ! 29,5 235,5 248 566 178
238 Confl. Lăp' lş 34,8 197 262 555 177
1008 i13t Lllpuşul Ph. Remetea
Conn. Luna (Feneş) 77,7 368 1030 1 116 234
229 Chioarului 78,3 190 124 571 215
1 175 1 lIS
971 225 Ph. Lăpuşel 106,6 155,5 1 487 517 199
Ph. Cluj 84,0 348 1 192
Lăpuşu1 Conf!. Săsar 106,8 155,0 1 487 516 199
Coni!. Nadăş 89,7 331 1 211 936 223
1571 907 185 î804 53T' 20'0
Confl. Someş 114,6 ]45 ,0 1 820
Nadăşul Izvor O
21,3
668.0
375 ,8
-
265
-
512
-
138 Someşu1 Ph. Satu Mare 329,9 118,0 15155
542
540
198
171
Ph. Mera Frontiera R .P.U. 345 112 15217 536
33,6 331.0 360 508 149 170
Conf!. Someşul lIHe HomoroduJl Izvor O 280
Someşul Mic Ph. Apahida 107,7 298.5 1834 803 172
718 168 Frontiera R .P.U. 58,8 112 501 126 15
Conil. Borşa 123 275 1971 Crasna Izvor O 565
2243 731 164 Ph. Şimleul
Horşa Izvor O 487 - - - Silvaniei 42.4 201 391 372 99
Ph. Borşa I 28,6 302 186 460 142 Ph. Supurul de Jos 83, 7 145 921 3 10 97
Someşul Mic
Confl. Someşul Mic
Coni!. P . Luuei
44,0
129,6
275
266
272
2538
376
698
135
158
Ph . Moftimul Mi c
Frontiera R .P.U.
12 1,8
140,4
113,5
110
1646
1 926
268
25 1
I 81
71
2n3 685 155 ·
662 154
Coufl. Fizeş 148,5 250 2929
în a val de primirea Lăpuşului, Someşul intră în Cîmpia de Vest, unde
3543 6i7 153 curge în zona marelui co n de d ejecţie format de el însu şi. Numeroasele
Fizeşul Izvor O 400 - - - c~rsuri mici d~n aval de Seini c o n turează destul de clar structura şi exten-
Ph . Fizeşul Gherlei 31,8 273 439 405 157
Coufl. SomE'şlll Mic 42,9 261 564 387 144 slynea conulUl, care are căderi atît spre nord, spre b azin ul Turului, cît
Someşul Mic Conil. Someşul Mare 166,2 236 3804 597 144 ŞI spre sud, spre bazinele Crasna-Erîu. Cursurile Egherului. Rada,

25'

Ir.urul, în ayal de. Turulung, Egherul Mare şi Şarul pot fi considerate ca
m~te ~ur~u.n paraZlta.re de ye ţlancul nordic al conului de dejecţie al Someşu­
lU1. ~Işc?-nle de subsidenţa d111 zona mlaştinii Ecedei şi culoarului Ieriu au
contn~Ult. la ~baterea spre sud a cursului Someşului care după primirea
Cras~nei d111 st111ga, curge~'pe valea Ierului. Albia actuală a Someşului,
dupa 1:. Bogdan, s-a stabIht pe la începutul subborealului (faza fagului).
C~ll:.st;nle . Hon:lOroad~lor, la sud de cursul actual ne indică o divagare puter-
mc:; 111 duecţIa lor, 111~ av.al de Lipău, fiind posibilă şi existenţa unor pier-
den ~pe cale sl1btera,na d111 Someş spre Homorodu1 Balcaia (Canaliş), iar
~upa Z. Benedek, 111 trecut, se poate presupune chiar şi difluenţe super-
fICIale ~pr~ sud. S,on~eş,-:l avea un c,-:r~ foa.rte instabil chiar şi în secolul
trecut, n~a111~e .de 111dlguuea sect?ru1Ul 111fenor, deci procesele care au avut
loc .trebUle sa fIe. fo art~ recente. In prezent pe acest traseu se prevede cons-
trUlrea ~an~h;tl?1 ~~aglst~al (~e d~scongestionare a Someşului spre Ier, care
va se.rvI ŞI uIgaţllle clm clmple.
~ L~ I~ur:darea cîmpiei din jurul Satului Mare au contribuit în mare măsu­
r~ ŞI YUa1el~ cJLre aparţin de sistemul Homorodului, organizate din direc-
ţIa ~aget~ll~l. In scopul de .apărare contra i:~l11ndaţiilor şi de drenare a ape-
lor subtelahe foarte aprOpIate de suprafaţa a fost creat în 1896 Canalul
~olector al HomoAro~c1elor c are-şi , varsă apele mari în Someş , la Satu Mare.
In modnorl:nal l11~a apele lor smt. colectaţe de către sistemul propriu al
!;-om~rodulUl c~re 111 aV5'l de localItatea LlVada se continuă prin Canalul
helet:, care se 111dreapta spre R.P. Ungară, unde revine în Some: (8 '-ce
= 60~ km 2 ; L = 55 km). y ,
. Un fost afluent al Someşulni care în prezent se varsă în Tisa, pe terito-
:1U1 R: ~. Ungar<:: este ~rasna (5 = .2 1~0 ~{m2; L = 121 km). Rîul îşi
are o~uşla la capa~ul SU~IC ~l DepreslUnn Sllvaniei, la contactul dintre
MunţI: ~Ieze~ulUl ŞI. PI0PIŞU~Ul, de sub v~rful Măgurii Priei (997 m) . După
cerc~tanl~ lUl R : Flcheux ŞI Al. Savu pnn şeaua Osteana, aflată Între cele
doua ma~lVe, Cnş ul Repede, sau mai exact Sebeşul si Drăganul se scurgea
spre baz111ul actual al Crasnei. '),
Pantele mari ale rîului în zona de izvoare (10-30 mjkm) scad pînă la
1O-~0 ~mikm În secto!ul său de cîmpie, unde în aval de Moftinul Mie
contnbUle .:n mod esenţIal la formarea mlaştinilor eutrofe ale Ecedei pan-
tele ~propllndu-s~ de zero. Cur?u! s~u este aproape rectiliniu începî~ld de
la m1ca subdepreslUne a Ostenel, l11sa pe parcurs este nevoit să facă o buclă
mare în jurul I?ăgurii crisţaline~ a ~im~eului (5,97 m). De altfel, pînă la Su-
purul de J ~s, mtre dealunle SalajulUl curge m formaţiuni relativ noi cu
~tructură ple:nOl~tană d~e vîrsţă.. pliocen-c.uaternară . Valea sa adîncă pînă
aproaFe .de clml,Jle. creaza ,con,dlţl~ favorabIl: pentru drenajul adînc al ape-
lor fre~t?ce. La leşuea sa m Cll11pte formeaza un mare con de dejecţie care
a ~pc:ThC1pat la col~atarea zonei de subsidenţă a Ecedei. Este de rem'arcat
ca nul Cra?na a alimentat din abunde nţă mlaştinile Ecedei, iar în timpul
apelor man u~ele cantită~i de aI?ă au pătr~n~ între Aciş şi Mihăieni chiar
ŞI spre. depreS,lU?ea IerulUI . Dupa (,~uJ? subl1mază Z. Benedek acest proces
~ contl!:~at p.ma la desec::n;.a mlaştuulor Ecedei şi regularizarea, indiguirea
cursulUI mfe~lOr al. Crasnel. In an~l 1940, de exemplu, prin ruperea digurilor,
apele . ~rasnei ~u. m~un~at depresl1:nea Ierului, localnicii din satele resp ec-
tIve f:md neVOIţI sa.. cI~cule numal cu b~rci. în prezent repartizarea debi-
telor mtre cele doua slsteme se face pnn canalul de la Aciş (v, fig. 103) .
De altfel, Crasna deşi are un bazin mare de recepţie are un debit mediu
relativ redus din cauza scurgerii scăzute (Qo = 4,5 m 3 fs; Y = 70 mmfan),
iar debitele l11inime sint insuficiente pentru necesităţile de alimentare a
irigaţiilQr. Tocmai din acest motiv pentru viitor sînt prevăzute acu-
mulări în bazin cu un volum de 30000000 m 3 , prin care suprafaţa iri-
gabilă poate creşte cu circa 700 ha (de la 700 la 1400 ha). Totodată pentru
apărări contra inundaţiilor în bazin vor fi asanate circa 4 000 ha.
Afluenţii Crasnei se organizează dendritic, dar cu o asimetrie destul de
accentuată spre dreapta, mai ales în aval de confluenţa cu Zalăul (S =
= 274 km 2 ; L = 37 km), care-şi Întinde sistemul de afluenţi tot spre ver-
santul vestic al Mezeşului.
Afluenţii din stînga sînt mai dezvoltaţi în depresiunea Crasnei, în golful
Silvaniei: Valea Banului (5 = 57 km 2 ; L = 14 km), Marin, Mortăuţa (5 =
= 54 km 2 ; L = 13 km), urmaţi de o serie de pîraie mici dinspre Colinele
Toglaciului cum sînt: Plasei, Bicu, Cumpenei, Vida, :MăIădia , Carastelec,
Somoşia , Zănice1 şi Şoldubiţa . Din dreapta pînă la vărsarea Zalăului se evi~
denţiază pîraiele Boului , Pria , Poniţa (5 = 50 km 2 ; L = 12 km), Sere-
deanca, Catrici, Coliţca. Zalăul (5 = 274 k m 2 ; L = 37 k m) şi afluenţii
din aval , din dreapta, au dimensiuni relativ mari : Corundul sau Maja (5 =
= 243 km2 ; L = 29 km), Cerna (5 = 115 km 2 ; L = 19 km), Băii (5 =
= 26 km 2 ; L = 12 km) şi Maria (Chirişa) (5 = 170 km 2 ; L = 31 km) .
în fine, cîteva cuvinte dE ;pre MZaştina Ecedei, respectiv, în p rezent, CîmjJia
Ecedei . Depresiunea Cras lei inferioare este o z onă redusă, de subsidenţă
locală, cu o suprafaţă de 432 km 2 , în care încă de la sfîrşitul ultimei glacia~
ţiuni a început formarea unei mlaştini eutrofe extinse (cca. 290 km 2 ). în
partea sudică a zonei supraumezite se poate vedea urmele colmatării fluvia-
tile a Crasnei, conul său de dejecţie; în partea nordică o extensiune mare
a avut încă în secolul trecut lacul, acoperit tot mai mult cu o pătură de turbă
în partea inferioară şi cu plaur în partea superioară (191).
Mlaştina Ecedei a fost asanată Între anii 1895-1898, fiind abătute din
vechea lor albie Crasna, Homorodul şi Bălcanul (Bălcaia). Apele mlaştinii
au fost scurse spre Someşul inferior, care a fost îndiguit pe stînga pentru
a nu inunda fosta mlaştină prin intermediul reţelei secundare de pe conul
său de dejecţie. Pentru drenarea apelor interne ale mlaştinii s-au tăiat
4 canale principale şi o reţea de canale secundare de drenaj a căror lungime,
în total, a ajuns la 260 km . Graţie acestor ameliorări mlaştina Ecedei s-a
transformat într-o cîmpie roditoare , punîndu-se la dispoziţia agriculturii
34 000 ha. Din acestea cca 9200 ha se află pe teritoriul ţării noastre şi
restul pe teritoriul R.P. Ungare (191) .
Canalul principal al sistemului este cel al Crasnei inferioare, care a fost
condus în Tisa cu cîţiva kilometri în aval de vărsarea Someşului. Paralel
cu Canalul Crasna, spre NV, au fost tăiate canalul Central sau nr. 2 şi Cana-
lul Estic sau nr. 3. în ele au fost conectate Homorodul şi Balcaia. în pre-
zent lucrările de deseca re c ontinuă cu un nou canal de dimensiuni m ari :
Canalul Liv ada-Frontieră-B erveni, cu r ol de colectare care deserveşte
19 8S0 ha. E l va lega, paralel cu linia graniţei , cele t rei canal e în direcţie
transversală cu o capacitate de transport de 17,1 m 3 js pe 8 tronsoane de
colectare a apelor din sistemele de desecare. Prin sisteme de îndiguiri, prin
staţiile de pompare de la Moftinul Mic şi Berveni rezervele d e apă inutile
din sistem sînt îndepărtate cu precădere spre Crasna , curs bine întreţinut,
257.
 fina l de asig ura re"a unu i reg im hid rolo gic opt im TAB ELU L 48 Soml'şu}ul (195 0- 1967 )
Ast fel, se aju nge la sco pul teri tori i foa rte rod itoa re. Bilanţul hid ro Iog Il şi debi tele med ii ale riurl lor din
bazi nul
pen tru cult uril e ace stor
cţionat în tota l 79 de pos turi hid rom etri ce,
în baz inu l Someş-Crasna au fun (39 sîn t în 1965 de bază şi 12 ane xe, cu 5 baze H med Q. X. y. Z. U.
din car e în pre zen t au rămas
)
51 Post hidr ome tric (m) (mS/S) (rum) (mm ) (mm ) (mm
ina la 27
Rîul (km 2 )
--- - - - - - - --
mei scu rge rii s-au put ut det erm
observaţii de nor 8 9
nive l) . Val oril e
şi 4 5 6 7
de pos turi . Ace stea pot fi urmări
48 fig. 99. 2 3
te în tab elu l nr. 1
1 127 5,00 1 003 546 457 172
Mar e Rod na Vec he 288
Someşul 230
1 200 3,04 1 160 726 444
132
CARACTERISTICI HIDROLOGICE Anieş Anieş
3,02 935 430 505 122
221 869
hid rolo gic prezintă
Poia na I1vel
Someşului bilanţul
I1v a 439 501 127
16,0 940
Bilanţul hid rolo gic. înmna
con tras te des tul de Înse
baz inu l
te. Zon ele cu circ uitu l cel mai inte ns al ape i
adică în baz inu l
.
Someşul Mar e Nep os 1 148
202
935
3,94 1 080 586 494 173
pat ici expuşi
Rebrişoara

sînt loca liza te pe versanţii car

Reb ra
spr e V -SV ,
nic etc. ), und e precipitaţiile sînta ria golf ulu i
abu n den te, Bistriţa
61 4 :;: I 7,22 885 371 514 108

Lăpuşului (Băiţa, Săsar,laCav

Bis~riţ a 552 25
441 425 1,27 663 91
m. "în Chiraleş
alti tud ini mic i, sub 1 000
re med ie anuală
Dipşa

Băii Ma ri, se formează o scu rge

69
pes te 1 000 mm /an , iar 607 13,4 758 233 525
reli efal al Săsarului,
,
Şintereag 1 809
în juru l Şi eu 20
La alti tud ini
de 400 -50 0 mm şi se evaporă
88 567
în med ie în jur de 600 ml11/an. 416 0,78 655
ipitaţiilor
279
Fer nez iu med ia prec Meieş Rus u de J os
833 317 516 88
puţin mai mar i (Hdej mcd = 737 m) pe Firi za la şi eva po- .ţi 371 710 44,0
903 mm , Someşul Mar e Becl ean
rge
pe baz in se ridică a la 1 390 l11m, din car e se scu 528 3,28 820 294 526 85
500 l11m. Gradienţii scu rger ii aju ng aici la Cristeştii Cice ulu i 352
I1işu a
transpiraţiamm sca de la val ori subtud ine . Beliş
115 1 240 2,32 1 075 635 I 440 197
la 100 m alti
l ape i se moderează. Val oril e frec ini
Beliş
100 -11 0 ven te 6,22 I 065 632 433 198
în baz inu l Someşului
310 1 225

din baz inel e Lăpuş- Săpînţa

re circ uitu Someşul Cald Beliş
Ma 158
de 1 300 -1 400 mm precipitaţii Ma re pot fi ide ntif icat e num ai În zon ele
la alti tud 1 116 7,74 986 497 489
Cald Someşul Cald 491
Someşul
lui
sub 1 000 m, în baz inu l Someşu puţin sigu r în Munţii Călimani. La ace ste Răcătău Răcătău
105 127 9 1,77 945 532 413 170

alpi ne ale Munţilor Rod nei şi mai este redusă, sub 300 mm /an , dll1 car e 1 224 4,54 963 488 475 155
294
alti tud ini însă evapo-transpira
ţia Menţionăm,
Someşul Rec e Someşul Rece (uz)
1 193 971 13,4 882 354 528 113
la valo ri de pes te 1 000 mm /an. Munţii Someşul Mic Cluj
mo tiv scu rge rea med ie aju nge
derea valo rilo r prec ipit aţii spre 512 0,88 665 105 560 25
că la aceeaşi alti tud ine scă
de din Mer a 265
om en con stan t şi des igu
Nadăş
cu ace asta , 533 88
spr e Călimani este un fen
r, 803 16,6 818 285
Lăpuşului ine Mic Apa bida 183 4
Someşul
valabilă şi pen tru scu ie.
rge rea med 650 95 555 25
186 460 0,56
lege a dev Borş a
ifestă clar , apr oap e încirc
Borşa

în baz inu l Someşului Mic se man

tot tim pul anu lui, 570 23
ulaţia ves t-su d- 440 405 1,10 649 79
Fize şul Ghe rlei
des cen den ţă a mas elor de aer pro ven ite din
lt: precipitaţiile
Fizeş

l ape i se încetinează şi mai mu

tul de 777 245 532 78
efec 884 5 645 68,6
vestică. Pri n urm are circ uitu100 Someş Dej
mm chi ar şi la alti tud ini de pes te 1 300 m 1,60 645 91 554 31
420
sca d la valo ri de 1 000 -1 552
rii med ii rămîn sub 700 mm . Eva po- tran spir a_ Almaş Hid a
şi cu ace asta valo rile scu rgecată în Munţii Gilăului dec ît pe vers în jur de
anţii expuşi 580 80,3 761 216 545 69
ţia este in sch imb maior ridi
Someş Ulm eni 11 752
(socotită la aceeaşi alti tud ine nţl<lui~hidrologic sîn t
), var iind 156 552 45
spr e baz inu l Crişuril
458 231 2,27 708
ollellţilor bila
Sălaj SăIslg

O mm . Gradienţii tutu ror comp 3,11 1 010 508 502 142

400 -5U Suci u de Jos 193 742
Suci u
ile de podiş und e
mic i. 524 114
se observă, mai ales , în reg iun mm ) şi eva po- 747 622 10,1 948 424
Scăderea scu rge rii med ii ină net precipitaţii le
Lăpuş Răzoare

în bilanţul hid rolo gic dom

(55 0-6 50 566 3,87 1 015 490 525 158
248
ran silv anie i Cavn ic Copa lnic
Scu rge rea m edie în Cîm pia T
transpiraţia (50 0-5 50 miu /an) .
în Dea luri le Nasăudulu i se ridi că pină la Lăpuş Rem etea Cbio aru- 452 516 131
este în jur de 30- 70 mm , iar 18,0 968
se observă în ntu lui bar cau - 1241 571
Pie mo lui
150 -20 0 mm . Val ori mai red useîn condiţiile alti tud inil or mai mic i creşte
ves tul 486 255
3,74 1 389 903
lui-Şimleului şi Sal aJu lui, u nde Fern ezlu 131 737
Firiz a
ver tigi nos evapo-transpiraţia. 1,4 78 1 237 544 74
15 155 540
lege interesantă a bilanţului ,hid
Someş Satu Mare
rolo gic car e
Mer ită să sub lini em incă oaţia 2,87 670 98 572 23
lui lui cu cir- 921 310
Sup urul de J os
şi ea este legată de configUl reii efu lui, res pec tiva rap ortu Cras na
21
lui
553
nor dul Podişu iei care au. dire c- 4,56 640 87
culaţia atl11osferică. Văile dinuse
Tra nsil van t 1 647 268
la o oar eca re protecţie clim atic ă, cee a ce Cras na .Mof tinul Mic

ţie N-S sau S-N sînt pre disp

259
258
 determina scăderea cantităţilor de precipitaţii şi scurgere în văi şi mai
ales pe versanţii expuşi spre est (de ex. văile Almaş, Agrij, Borşa, Luna, >
(J

Gădălin, Fizeş, Meleş, Dipşei etc.). ~ El

p.;
P.:5iJ f:-q... t-< ţ; t +
Regimul hidrologic al rîurilor reflectă şi el legile de continentalism a . ~ <lJ

~
t-<t-<
UU UUUPdl..
t-<
U
t-<t-<
uu
t-<
U
c1imei dinspre Oaş spre Bîrgaie-Călimani-Harghita. Contrastul este chiar ,ro o o
izbitor, dacă analizăm ponderea scurgerii medii a iernii. În partea nordică
-' -
ro l=i ,,(J)
M. ~ ...;<, ", ", (J)11) 11)

şi nord-vestică a Transilvaniei încălzirile frecvente, inversiunile termice

de iarnă, ocluziunile de mase de aer de origine subtropicală din ianuarie
o
t-< El
ro
-- ---
c,)";

C'lC0
C'lC0C'lCOO

C'l(J)"(J)CO
......
tr)
(J)' C0'

(J) C'l
....
C'l'

C'l
H
ro c,)11)' -"' ~~ N " Lr) o '" o 11)' 11)'
şi februarie, moderează în mod esenţial clima, ducînd chiar la ivirile "con-
",,'
:> C'l C'l C'l C'l C'-l ..... '1 C'l -C'l C'l

c1avelor" în vegetaţie, cum sînt pădurile de castani de la Baia Mare. Insta- , , I-oro 11)- OC'l- "'t' C'l (1) 11)C'l

bilitatea ierni, topirea repetată a păturii de zăpadă la nivelul podişului ~ )8 ro

;>
tDM
'" ...,.
~N" -" r---:c0
'oe::l"'''':!"'..q<~ ~
- ",'
'C!'
C'1" C0'
'" ...,. ,,'
...,.
Sălajului şi chiar spre sud-est, spre valea Dipşei, duce la formarea tiPului
pericarpatic vestic de regim hidrologic, în cazul căruia scurgerea medie din
ro
l=i
H
ro
co"
r--.'r.t5
lt:lMOOOl/)
o"o"' cGo"tr.;"'
C'l C'l C'l C0 <>1
co
c,)
C'l
" -
......"00
C0 -
"
0

timpul iernii depăşeşte 30% (v. t abelul 49). La est de aria acestui tip d e
_H_
t!)O)NO OO 00 C'l C'l 0 11)
regim, în munţi, apare tipul carpatic vestic cu viituri iarna din topirea zăpe­
H
H ""
«l C'l OJc.D ...... I.() -
0 <r;'00' 0 'f)'
c<l O
(1)'~
C0 - co
co' 11)'
"
q ro
~ co' 0 lf)'
0
zii, cu ape mari de primăvară frecvente dar de scurtă durată, vehemente,
11)

-- ~------- --------- ---------- --a-

,-IJ)-N r-.... 00 r-... 00 (!) (O "'tt'I

însoţite deseori de ploi, cu viituri izolate vara. Aceste tipuri de regim apar ~~ ~ ~ ~~ 8 8 l ' C'l
-C'l
11)
"':
...,.
C'l0
11) C'l ...,.
C0
;:,
...,.
"' '' C'l CO COC00~ ''':''':
în mod clasic în Oaş-Gutîi-Ţibleş-Munţii Lăpuşului, între altit udinile
...,.<
u) tlJ.... -.n 1.0 u) ~.. ~.. Uj"
~" t.n'" ">0::1"''' -t7- ___ ___ __ ""
.__' _"'_1~
' -_' .~."._,_",_
. ",,"
_ '_«l
_: _IJ)_' "'_,_ IJ)
_ __ _ __

de 800 -- 1 300 m, şi în bazinele Tur, Crasna, Lăpuş, Sălaj, la nivele joase. C0 11)
COC'l "...,.'
~
IJ) O
000
co
C'l
o
00
i.J) IJj - OO cn N ~ (J)r--.N
CI) ~"r.....- lJ') OO -t"-- v",

Privit în ansamblu, chiar şi regimul din bazinul S omeşului Mare denotă C"l.. -.qo"- <:<J~ ~..
..,,' C":J" ~ .-" N " crj ~.. C0' - : C0' C',l" N"

o serie de caracteristice înrudite cu tipul carpatic vestic, dar trebuie să-I N -o;f' tJ".) C'l "'1 C0 o - o ...,. CL' lI) l I"; o g ~ ~g~ ~ f6~~~ OC'lC'-lOO

considerăm totuşi ca o arie de tranzit spre tipul carpatic transilvan propriu-

Q) "'::t'
c-~ ~..
"loo -- G)1./')
c<J' ~.. (;1')" o " N"
""ci -
ci"';
o CO
c-.~"
,",,'eD
c<": v "'
(1)
",,'
00
c,) ~ . -" ~.. ( '1' C'I' C'i' ci C'l" - ' ,.......""
OO vJwt"'-o
'-'<'N" N ' - '"

zis, care se distinge prin scurgere de iarnă mult mai redusă şi cu scurgere H .....-1- N[" ... ~ (O OJ C'l C'l0 CI) U) C'l o CO (O~["'-o.C'l

medie de vară mai ridicată, ce depăşeşte 20%. În acest sens merită să o o

H C0 0 c.DNO C0 CO C0 C'l
~
_['-o. lt) C'j
H
o0 u) co' u) c0 11)'
11) ' "
C'j" ~...
ooo::t'.. '"'
CQ.. d"!
:> 11)' c,)u) <t5 1.1).. ["-...
~ 0
subliniem că din cauza rezervelor de zăpadă mai reduse din Munţii Gilău­
lui (arie de descendenţă a maselor de aer oceanice) şi a ploilor de vară con- "O ...,.
<:'1tr) ...;<
:;;~ ~i2g~~ CO o 0 0 0<:'1
H) .-
(J) ...;< 0
-~ " ~ Ci.l" C'j~ c<J..
r--: 00" w" CJ5 t--.:' ci r.!5 "<t5 U) OO 00 00 (J)' al
~

vective în bazinul Someşului Rece (de altfel şi a Ierii) ponderea scurgerii

00' tr)IJ)COIJ) ~
:>
.~
de vară creşte la valori de peste 25% şi se aseamănă cumva cu varianta (.OO)ocr;C'l
~f"-ooltjf:"-o:-.c
C'l000lt";1J)00"'ll)
lf.)OJNNl."'-oo-.......4Cf)('-...-
C'l (J)ooo
roC'lO~

tipului de regim carpatic oriental moldav. ci (J)' (1)' u) ro' -'" l~ 00" ci o) m" lf'.J'" 00 r-: ro ~oo ci ci
.!:i

În fine, în Podişul Someşan şi în Cîmpia Transilvaniei domină tipul de C00'C!'CO ~"P.

lJ')OOLDN:(!)-N_OOO ~.~o,~,
regim hidrologic pericarpatic transilvan cu ape mari de primăvară, cu frec-
venţă aproape anuală (85-90%) şi cu viituri de vară. ------
['-0." ,.....; ci C-1~ C'l" C'l' (f)" a) rf5 ......... 1"'-0:=;;::::0')
"oocoo
t""""C _ _ _
o ci
~ C0'
.~
~,

o.,
I
Scurgerea şi dehiteIe maxime. În bazinul Someşului mai ales în timpul
h
.9
primăverii şi verii, în cazul tipului de regim vestic (carpatic şi pericar-
.,. o.:
., r--: _. tr)" <!5
°OO"(J)

patic) se pare că debitele record se formează din topirea zăpezilor asociate

cu ploi, Este greu să stabilim limita între viiturile provenite numai din ploi
'S
o
.,
OiI
H
H
H

00 ...,. <:'1 .... tr) (l)1J) 00 ro

---- ~
.-
g
-@
şi cele alimentate din zăpezi şi din ploi, a vînd în vedere că topirea zăpezilor
00 <:'11J)<:'1<:'1C'l O')C0C"lCD
H
H
(J)O u).. l C.. ~ l""': ..-."·· o
,.... _ ·ro
1/') 11), C'l
lf)'
11) "
tI) -.;-"
M. co
u)
:.!" o) S;" ~.. E
în Munţii Rodnei şi CăJimani durează si în mai şi uneori chiar şi în iunie.
...;<
<ii- 0 0 ooOO<:n-~

.,. "
Mai mult, există situaţiile de regenera~e temporară a zăpezii la altitudini ro
0<0
C()~ ~...
l."'-ooO lf)t.o 00 tr) 0<:'1 <:'1
CD
00
l.Q r.....
C) <:'1 Olr,;-lt:l!..Dl/')OOQO
OO OO r-- O Ol'L..... GJt-...l"'-<>, ~~~~ ~
mari, cînd în zonele inferioare plouă din abundenţă şi se formează viituri .:=
H
,",...,.
0.0,"':<:'1, 0 ,
lf) ", tQCOCO "
u)
"" <>1
r"': Ir; ",,"' ~...,.'
11),
"t' "
",' -.:i ~.. v) C!5 r--.: ~ 0)' t"-o" r-: r...: c6r---:0 cr5 3
~ Il
pur pluviale. În orice caz, viiturile cele mai nimicitoare, catastrofale, din .~

:;., e-.h
1888, 1932, 1970 s-au format în lunile de primăvară, la începutul verii p e (.)

Someş, iar pe rîurile de podiş - iarna (de ex. Crasna la 10 febr. 1966 = e
= 314 m 3 js) sau la începutul verii (mai-iulie). 'C

Viitura care a dat naştere la debite maxime cu o frecvenţă de cea ' 1,0- - (J)
.
'"'-"
;:l

0,5% produs între 12-15 mai 1970 se poate considera clasică din punct '"H '" <Ii

de vedere hidrologic, S-a format În perioada de descendenţă a activităţii ~

H =
solare după maxima multiseculară înregistrată în anul 1957, chiar după >4 ::
culminarea primului ciclu de Il ani, tot în fază de descendenţă ; se observă
I'Q
~ '""o....
(-1 ;l.o

260
261
 influenţei oceani ce maxim e aminti te din nord-e stul Transi lvaniei . Astfel,
112
am
Fig. 100. Citeva hldrogra fe
caracter istice in bazinele precipitaţiile medii din perioa da ianuar ie-apri lie 1970 aU depăşit cu 93%
10 Someş şi Crasna (1. Ujvari). la Bistriţa, cu 58% la Dej, cu 42% la Sighet ul Marmaţiei mediil
e multia nu-
ale, iar pătura de zăpadă fe -mată la 1 mai în munţi, la altitud
1/,9

8 ini de peste
SOMESUl MARE -Rodna 1 000 m, s-a topit tot în pen 'Iada 5-13 mai. Ploile abund ente
de la înce-
putul lunii au culmin at în zilele de 12 şi 13 mai , cînd în
decurs de două
Hm.//27m ; (}m=J,fifimfs
6
Călimanilor. Acest aflux a avut un coefici ent deSomeşu
IIp carpatic transilvan
li
(Carpatii Orienta/i)
zile s-a înregis trat ploi de 80-18 0 mm în bazinu l lui Mare şi în jurul
scurge re de 0,50-0 ,80
pe spaţii foarte mari (cea. 50000 km 2 ) care au cuprin s Carpaţi
Z
dealuri le Ciceulu i, Năsăudului, Bistriţei, partea estică a Cîmpie
i Orient ali,
1 i Transi l-
o vane. Prin turnare s-au forma t viituri cu frecvenţă rară (în
jur de 0,5 -
2,0 %) pe toa te pîr aiele zonei şi aceste a s-au suprap us în timp pe
în av al de conflue nţa cu Şieul. Viitur a rezultată (v. fig . 101 )
Someş ul Mare
a avut o durată
li-
de 76 ore l a Bec1ean cu perioadă de ascendenţă de 27 ore.
Z Debitu l maxim
/ la Bec1e an est e apreci at la 2010 m 3 /s (1 % = 1760 m 3 js), cel
de
2 300 m 3fs (1 % = 2200 m 3js), iar cel de la Sat u ]'l'Iare la 3 342 3 la Dej de
/2,5 = 3070 m3fs). V olumu l tot al al viituri i a fo st de cea. 569 mil.m mfs 3 (1la%Dej =
10 şi aproap e un miliard m 3 la Satu Mare, u nde şi durata ei a fost mai maff~
LĂPUŞ -Răzoare
{J Hm=522m; Ilm= 7,8/lm% (250 ore).
l1p carpatic vestic N iveluri le din timpul viituri i nU sînt stabili t e p retutin deni
cu exacti tate.
6
196J La Bec1ea n se apreciază la 577 cm (niv el ,,0" = 160 cm),
la Dej 808 cm
If (,,0" = 240 em) , la Ulmen i prin extind ere în luncă a scăzut
la 656 c m
(,,0" = 230 crn) ca să salte apoi , după primir ea Lăpuşului,
2 Ciodr1ău (,,0 " = 250 em) şi la 816 cm la Satu Mare (,,0" = 240 cm). Vite- l a 820 cm la
1
zele medii de deplas are a undei de viitură a u fost : de 3 mjs
o (7 ore) între
Rodna Veche şi Bec1ea n, de 2 ,6 m fs (3 ore) între Beclea n-Dej,
de 2,05 mfs
(9 ore) între Cluj-S alatiu pe Someşul Mic, de 2 ,00 mfs (17 ore)
8 între Dej şi
ALMAŞ-Hida
6 Hm=1I20m; f2m=O,758mfs
lip pericarpatic transilvan
li
1953
2
J
o
IJl 22
10
Cf?ASNA-Supuru/ de Jos
Hm=J!Om; Qm= 2,05m%
8
lip per/carpatic vestIc
6 {siibLip pluvio-nival)
1953
II-

2
1
o

F ig. 101. Unde de viitur ă şi propaga rea ei în

lungul Someşul ui, în mai 1970,

262 263
 <Il
o
...
.-
-
'c,-
<1i OI
rJr. u El
~._
CIO
...o
ol
<O

...
ol
o
-...
-t'

<Il
o
t1>

...oso - - - - -
t1>

...os
o
C')

...oso
ro-

...oos
li)

...oso
C'I

...oos
Ulmen i şi 1,94(9 ore) intre Răzoare şi Lăpuşel pe Lăpuş. Unda
a parcur s distanţa Dej-S atu Mare în decurs de 23 de ore.
în partea vestică a bazinu lui Someşului, în special în Munţii
de viitur~

Gi1ăului,
ol 't:I ~ Oi 'ca 'ca 'ca 'ca 'ca 'ca confor m legilor dinam ice ale maselo r de aer s-aU manife stat
"tl 8 El El El El El 'ca 'ca fenom enele
i=ll=>.
El El El El El cataba tice (obişnuite în cazul circulaţiilor intense de aer din
C') C')
NV), ceea ce
a dus la formar ea unor cantităţi de precipitaţii mai reduse aici
C') C') C')
.- .- ...... .- .- "<1"
......
C')
...... C') li)
...... ......
(50-7 0 mm
în zilele de 11 şi 12 mai) . Viitur a formată pe Someş ul Mic şi
E ti!...,o .....
<O' C')
.....
C'l
o'
C'l
",,' C1) C') C1)
...;<
doved it ca obişnuită cu excepţia Fizeşului unde debitel e maxim
afluenţi s-a
.-
-
<D'
.... 00 C'l <O <O cD C'l

o valoar e ridicată, cu o frecvenţă între 1- 2%. P e Fizeş viitura e aU avut

...... c<:> ." ..... .- 00 <D

i s-a accen-
...,... tuat şi din cauza ruperii diguril or heleşteieloL
<1i

13 .....
Considerăm că particularităţile acestei viituri pot servi ca b az ă pentru
C1)
~
<1i C'l C'l
;;
"O ...
<Il-
<1i
d
c<:> ~
...;<'
C')
u)
00
5
.... C') ""
00'
."
..,,: ......
...... o
;;- u .- ""C'l "" (7)
C') revizu ire a normelor de calcul de poduri , di guri , baraj e et c.
pent ru bazi-
. _ ~~- nul S omeşu lui Mare , L ăpuş şi Someş ul inferio r.
0) ""
Valorile scurge rii şi debite lor maxim e din bazinele Someş -Crasn
~";
....... <O
"" <O o ..... a sînt
-
C1) 00
<D '"<!' ..... ...;< ......
;; o C1) li) ...;<
..... "<1' <O
~
cuprin se în tabelul 51 (Instit utul de Meteor ologie şi H idrolog ie)
. Din aces-
t a reiese că pe bazinele mai mici (300 - 500 k m 2) valorile scurge
't:I ....

cu asigur are de 1% a jung la 1 000 - 1 500 1/s/km 2 mai ales în rii m axime
-~

...
<1i
pord-e stul
v- - T ransilv aniei, un de s-au observ at şi v iiturile cat astrofal e tratate
... .....

-
<1i "" r-
-
't:I ~ C') ~
. In b azinul
S omeşului Mic scurge rea maxim ă are valori mult mai reduse , în jur de 800
C') C') !:'-l a,
o "<1' ~ C'l o
g
>Oj-
u
<Il "'" ...;< ~l V ...;<
-
1 000 l/s/k m 2 , p e categoria bazina lă menţionată .
<1i -- - -- - Scurge rea maximă elemen tară (1- 10 k m 2 ). oglind eşte şi ea
dJN ...
<1i
~ -~ -- ~

o)
ţI..
<1i tl)
't:I ~
,0)-
U
<Il
<O
..- :!:
-"" ~

""
00
::-1
ll)

"" ""..- ....

...;< II>
ti'>
extens iunii teritor iale a fenom enului . După observ aţiile exist ente
pîraie monta ne din Muţii Gilăului ea ajunge la cea 10 m 3 /::,
dinam ica
pe micile
/km 2 pe ver-
sanţi orientaţi spre est şi 15- 20 m 3 /sJkm2 în vest. L a Cluj, în timpul unei.
...
<1i
ploi intens e din 24 iulie 1959 (54 mm/30 min) pe Pîrîul Ţigani
~ ...,'" ti) ." ..... ....
<O ...;< ll) ...;<
a fo st observ ată o viitură din ploi cu un debit maxim
lor (1,6 km)
"""" ""
C'l
...u~ """ C'l C'l ...;<

s'""" "" specific de

ti)

5 m 3 /s/km 2 , valoar e care ar putea fi generalizată pent ru bordur

C>
00
C'l
deluroasă a Podişului Transilvanie i, ca valoar e cu asigur are de 1a%.vestică
13
-
."

= ,:i cD C1) ...; '"

.
C')
! ..... ...;< li') m'
.
C'I
.....
Scurge rea şi dcbitel c minim e ale rîurilo r din bazinu l Someş ului
>=1 00
...... <O <O <O
~ ." .....
se observ ă
';;J

M13 iarna în cazul tipului de regim carpat ic transilvănean şi vara în

cazul tipu-
.9 ro..>: 00
8 li) ." C'I
rilor perica rpatice transilvănean şi vestic (excep tînd regiun
ile munţilor
'"<!' C')
00 <O 00 C')
E~ <D o
~ <Il
r- o
'" "<1' '"
C'I
'"
C'l 00
C')
li')
C'I

"""
a>
.... 0'2; t,r'.i :-' ...... "" mai înalţi) .
Scurge rea minimă zilnică cu asigur area de 95 % variază în marea
-;
S
>=1
M~
ro
13;;-
Ql!
<fi. o
li)
00 -
C1)

<D
o
C')
.-
.....
o
......
o
o
o
c<:>
li')
.-
......
00
<D
.....
o
00
..... ""c<:>
...;<
tate a rîurilo r de podiş în jur de 0,05- 0 ,10 l/sJkm 2 crescîn d apoi
mai m ari pe versanţii vestici ai munţilor şi gradienţi mai mici
majori-
cu gradie nţi
pe cei estici
:a pînă la valori de 1-2 1/s/km 2 la altitud ini m a ri (peste 1300-
-.a ""
--- ~
C"I e? M
.;: . 22-
dJ >4 -::-
~
"<1' ....00 <D ..... 00 <O Media lunară cu aceeaşi asigura re este mult mai ridicată, atingîn 1 500 m) .
Z '" 00
c<:> CQ ......... .....
ti) âS ti)
<D
! "".- '"..... de 5- 8 1/sf km 2 (v. t abelul 52) . În anii cei mai secetoşî, cum au d valori
~ '" 00
fost: ianu-
a rie-feb ruarie 1954, decem brie 1958 sau toamn a anului 1961
..
,!:)
...
<1i
au li psit în septe mbrie-octom brie-noiembri e, fiind redu se şi în
(precipitaţiile
.... ...,.
M
ro ~ ro iulie-a ugust ).
'"
,!:) <Il
o
o)
...<1i
<1i
= dJ multe dintre rîurile din P odişul Tra nsilvan iei au secat , respec tiv
au îngheţ at
"E ';:1 :;;J
...
<Il <Il
o Oi:: m-
pîn ă la fund. Sup rafaţa bazine lor rîuril or semipe rmanen te atinge
p.,
."
.... <1i
'"El ...::1'" :J
"O
"C
.
C>

Z"
l=>. ifJ
i:Q =
i:iJ.
~
~'"
.~

'"
i=l S '"
ţI..
H
l=>.
,," ....el;;
(fJ 420 km 2 • Ast fel, fenom enul a fost înregistra t la posturile 400 -
hidrom etrice
:a
...'el"
~---
Almaş - Hida (11. VII I. 1961), Fizeş - Fizeşul Gherle i (4-7. VIII. 1961),
O
...'" Dipş a la Chiraleş (6 --- 8 . VII. 1962), dar nu mărul rîurilo r din aceast
-
." ,!:)

H ~ :;;J
o)
:;;J gorie este mult mai ma re (de ex emplu , Sălaj ul şi afluenţii săi ă cate-
ţ) :J
afluenţii mai mari ai Crasnei din dreapt a ca Zalăul , Maj a, afluenţii cursulu
<1)

H
.;:
~ -a <Il
.- ::: din stînga,
....'"
..'"
",.
r4 'h- <Il-<
i
infe rior ai Someşului Mic , ca Valea Caldă, Gădăli n, B andăul
<n-
'i::
!Xl '"
E .... p
El'" 13"
<lJ
El
<\1
N
if~
:J ""
El'"
o <fi. l=>. etc . (v. fig.
....<
'i::
OI
'-l w ~ "
iJ)..
o
W
o
W
o
w ii:;
,el
H wo 101) . Rîurile interm it ent e au bazine mai mici, pînă la 30 - 50
km2 ,
264 265
 TAB ELU L 51
şi scur gere a mnx imll pe riuri le din bazi nul
Someş-Crnsna (282)
;: 00 1/)0 0<0 00 , OM 000
1/) I/)f"- ,O
1/)
o
1 ~o I , I
Deb itele (L) ~
11/ )00
M<'o O I g;g~, ~.~~, I I f"-,, ~ l.I';) OO-
MO ~- ooo
~~
O~

o o'oc--<' 000000

I
Deb ite max ime de Scur gere a
Riul Post asig urar e (m3 /s) maximă

1%
, 3% , I 10%
(l/s/ km 2 ) asig.
~ -
I
5% 1% M .....

I ~~â 00
00'
Someşul Mar e Rod na Vech e 245 - 'u ~
340 210 160 1 180
Someşul !\Iar e Nep os 810 625 540 440 .5 ~~
705 El "':::'
Someşul Mar e Becl ean 1 760 1 410 1 250 1 040 402 cr'
Bistriţa Bistriţa 520 365 300 240 845
I1işua Crist eştii Cice lui 290 215 180 140 825
I
.0o "3
Someşul Mic Cluj 580 425 360 280 470 <:!
Fize'şul ~d
Fizeşul Gher Jei 50 40 35 30 11 4 'ro t.O

.5'<:!"
ej'
Someş Dej 220 0 176 0 1 570 1 300 248 'O ...,'"
"2u r:I
Someş
Sălaj
Ulm enl
Sălsig
2 660 2 100 185 0 1 520 226
·s ro
'" I
>=l -
::l

165 / 135 120 IOD 360

I
'O
Lăpuş Răzoare 580 44 5 390 320 775 ro e'l ~
SUc iu Suci u de Jo$, 220 I160 140 120 1 140
<li
....
ro
o
'C
-
0 0
. ,

t~
I <:;)

E'" o..
Ca vnlc Copa lnic 170 150 130 846
<li o

I
1/)
Firiz a
Someş
Fern eziu
Satu Mar e iig I
307 0 2 410
145 130
213 0
100 1 450
202
OIg
_.
Cras na Ş i mleu l Silv. 240 170 140 1 750
110 615
Cras na Mof tinul Mic 450 I 290 2 10
- ---_.
330 25 9
- I
- - .o:;
o
o.. <:!ro
Someşului med ia anuală a tem per atu rii
~
ej
<lJ
u ...,'"
Tem per atu ra ape i. în baz inu l C mai ridicată dec ît cea a aeru lui, ceea
<:!
,..
<1i
>=l- '" i ::J

ape i din rîur i este cu circ a 3 -4° la per ioa da de iarnă, cîn d tem per atu ra '"
ce este şi nor mal , dacă ne gîn dim bele car acte rist ice se datorează cap aci-
'O

·c'"
o CI>

ape i nu coboară sub zero gra de. tăţii term ice mic i a ape i. Relaţiile se pot
-;;1 CI>-
Am "<j) I 00

tăţii cal orice mar i şi cond ucti bili

<li
o.. ·s-"'- M 00

gen eral iza şi pen tru teri tori i

înti nse . OIg
ervată se ridică, în caz ul pîra ielo r mici,
Tem per atu ra maximă zilnică obsCav nic- Cop alni c, Almaş, Lăpuş etc. ).
I-L~~_I __ __ __ __ __
pînă la 32- 34° C (Bor şa, Fizeş,
te ami nti influenţa radiaţiei ţil
dire cte asu -
or Gilău, I
suprafaţa de denudaţie a Mun
Ca un fen om en inte res ant se poa
pra încălzirii ape i rîur ilor de pe rită
zelo r mic i pre cum şi dato
adîn cim ii
und e din cau za pan telo r şi viteana rea albiei, tem per atu rile max ime obs er- "3 -
mic i a văilor car e nu per mit ecr mal e. Ast fel, de exe mpl u, în caz ul Som e-
~4)
::lO) 'O
<II ~
vat e sîn t mu lt pes te valo rile nor tem per atu ra maximă atin ge 28,60C, în
u CJ Q)
ti! <li

şului Cal d Ia Be1iş (alt.at, 938

p::
a Someşul
(J .Q
m) U

tnd ini mu lt mai mici (431 mI C. Ace st "

ima se ridică abi a pînă la 23,8 0
tim p ce pe rîul înv ecin la alti
Rec e, dar cu vale adîncă), maxlnic i din tim pur ile cele mai vec hi, fap t ce
obs erv at de loca l Cald.
i-a adu s şi den irea de Someşu
fen ome n a fostum

acte rist icil e lor de durată, fen

ome nele
Fen om ene le de îngheţ. Pri n car car e au fost obs erv ate şi În caz ul de-
tăţi
de îngheţ ogli nde sc aceleaşi legi ome nele de Încălzire iarn a sînt mai acc en-
terminăr ii tipu rilo r de reg im :
ului , iar feno men ele de îngheţ
fen
sînt cele mai
tua te în par tea vestică a baz in iarn a este mu lt mai aspră. În reg iun ile
stab ile în Munj:ii Gilăului, und d e Îngheţ apa r Într -o per ioadă mai redusă
şi
e I-
lt mai inst abi le dec ît în munţi (v.
luri des igu r fen ome n ele fig. 102).
ca durată , ele fiin d totodată mu lor frea tice cu temperatură pozitivă car e
de dea
ape
I
în zon ele mai îna lte din cau za
j

267
266
 , , gheaţă, peste 90%, se observă în cazul rîurilo r de podiş
, NOIEMBRIE.,DECEMBRIE IANUARIE F[8f(IJARlf MARTIe. , , APRILIe
Lăpuşul la Lăpuşel), iar peste 80% pe Salva, Bistriţa Bîrgăul(I1işua, Nadăş,
ui, Şieul infe-
=
SOMESUL MARI' -Rodna Veche
rior, Borşa, Fizeş, Almaş, Lăpuş); cea mai redusă este frecve
în cazul sectoa relor Someşului cu debite mari şi cu climă mai
nţa anuală
. . . .... s:OMESUL MARI' Bec/ean
(Someş-Satu Mare, 23%, Crasna -Mofti nul Mic, 46%, Dipşa la blîndă -iarna
le }.!it ....
SOMEŞ De!
61,5% etc .). Durat a maximă a podulu i de gheaţă atinge 118
Chirale ş,
zile pe Beliş
la Beliş, 113 zile pe Someşul Cald, 117 zile la Cluj, 113 zile pe
SOMEi (Ioemani
..... SOM{Ş U/mem N adăş, 116
zile pe Borşa, 110 zile şi Almaş şi abia 28 zile pe Someşul Mare
la Satu Mare,
60 zile la Rodna Veche, 66 zile pe Dipşa la Chiraleş, 61 zile pe
Cavnic , 68
zile pe Crasna etc.
Scurgerea solidă. Acest fen omen a fost studia t în bazinu l Someşu
la 17 postur i hidrom etrice. Valori le medii calcula te p e perioa lui
da 1958-
1967, ne dau o imagin e destul de clară în privinţ a turbidităţii
apei şi scur-
gerii solide specifi ce .
Turbid itatea medie variază între 60 g!m 3 (Firiza ·-Fern eziu)
şi
(Almaş la Rida). Turbid itatea medie cea mai redusă (sub 100 gj m1750 gii
) a fo st
3
observată în regiun ile bine împădurite şi cu r oci de bază dure,
versan tul sudic al Rodne i, al Ţibleşului şi al Gutîiu lui, în b azinulcum sînt
superio r
al Someşului Rece; ea creşte la valori de peste 1000 gjm 3 pe
tone ale Podişului Someşan unde o largă răspîndire le au argilel alltoh~
= ............. , ... SOWUL REa - Someşul Rece ... ... ... ~"'.= rîurile
s.:miil{~şu.~L~(~,4L~O~8I,je!~IŞ_ _
===f'2 .".5... ::::EI_....
BEUŞ b'ellş
-=..s:... =.. ,..:.......... . niene, slab reziste nte. Cîmpia Transi lvanie i este caracterizată
e torto-
= . ....... ,", . .... de izolinii
C, ="".==,".". 011._ _ _ S.OM.~~~~U~~I~/:iL~~~er~::om;iie~şu~/c~a;gld=..=.=..=.. =:'=],~ de 500 gjm 3 , iar bazinu l Crasne i de 300 - 600 gjm3 •
Valori le norma le ale eroziun ii specifi ce parcă urmăresc pe cele
(- ....... . BORŞA B0rta '.1 ,
tăţii. în munţii din bazinu l Someşului apare pretut indeni ale turbidi -
izolini a de
,...... 0,5 tjha/an , crescîn d pînă la 1,0 tjhajan în Cîmpia Transi lvanie
= Fizeşu! Gher/ ii...... ,o
i şi bazinu l
FlZES
ALMAŞ Crasne i-Rom orod şi pînă la 2,5 tjha/an în Podişul Someşan .
şi mai
Hlda
Răzoare mari (pînă la 5 t/hajan ) apar izolat în regiun ile minier e cu Valori
flotaţii
,'".. .
cu introd ucerea sterilu lui în Cavnic , Lăpuşu1 superio r etc. Valori , dEci
LAPUS
. . . . "' -: ":.::1 J
,... . ............. LĂPUs LiJpuşe/ ... .
SUC/U· Suci;ieJo s ............ = ridicat e (1-2 Ihajan ) se observă şi în aria răspîndirii argilel relativ
or vărgate de
1:··::-· ,·· · ·
.. ,..................... . CAVN/C cogalnie ...... . ...... ,.................. " •
,.. .. SALAJ SăISI?.
pe platfor ma Munţilor Gilău (Someşul Cald).
'"'','''
.....fRASNA Şimleul Silvan~el . Datele caracte ristice ale scurge rii solide sînt expuse în tabelu
CRASNA Supuru/ de Jos ..... ~.:- .. ... : : :: .1 în urma proces elor de eroziu ne din bazin, sistem ul Someş-Cras l 53 .
I
na- Romo -
rod transportă anual o cantita te totală de 43000 00 t de aluviu
~._ .... .

ni spre Tisa,
( ! .. :., ....... :, ..-. . . . . ,".:":.1:.. "

= ceea ce reprezintă un strat erodat de 0,183 mm de sol compa

tate specifică de 1,5. Ea are tendinţă de scădere, avînd în vedere ct cu o greu-
I ,

duriril e, lucrările amelio rative contra erozio nale, îmbunătăţire

reîmpă­
,------=---=-___=, Interval mediu cu fenomene pOSibile de if7ghet
, ................., /f7terva/ mediu cu fef7omef7e de if7qhet a sistem elor
/f7!erva/ mediu cu pod de ghEat!l
agrote hnice de preluc rare a solului .
Repartiţia scurge rii solide în timpul anului coresp unde în linii mari
r~i.g·U~~:~iF.iagrame caracter istice ale fenomen elor de îngheţ din cea a scurge rii lichide (v. tabelu l 52), adică marea majori tate cu
bazine1e Someşului şi Crasnei a aluviu ni10r
în suspen sie se transp ortă primăva ra şi iarna, respec tiv vara,
alimentează iarna
za mari 1), fenomerîurile ' .
nele d~r;c~lmţşldd'lll. cauza frecaru
~ ...
lllterio~re a :=tpei (vite- Particularităţile hidrochimie ale 3lJelol'. Acest e particularităţi
Podul de hea ă exami nate în t impul apelor mici, cînd domină scurge rea subter au fost
cu căderi m:i mIci
ln b le
;t
eVlll,. de asemen ea, mal PUţlll stabile .
c~t~:~iteste I?-al lrecve lt pe sectoa rele fluviat ile
situaţia din bazinu l Som l· e mal n~ use. ~tfel, I. Buta sesizează
odată apele cu minera lizare mai ridicată . În aceste condiţ ii seană şi tot-
contra stul putern ic ce există între calitat ea apelor din munţi
constată
cu roci cris-
apariţiei podulu i de gheaţiu:~ Mare,. c1l1.d pe, Ş~eu la S~răţe1 frecve t aline, metam orfice, putern ic leviga te şi ale sedime ntarului
Rodna Veche (693o/t f ~ nţa munţi putem vorbi chiar de o unifor mitate în care, caract eristic din jur. în
s e mal mar~ aeclt :pe
cantităţi de cloru~ă °d aţad·de 42,2%), deşl apa .ŞleuluSomeşu l Mare la
este domin area apelor carbon atate din grupa calciul ui, cu
a de bază
e so lU. F-<recvenţa cea mal marei aconţin e unele
podulu i de sub 300 mgjI şi durita te sub 8 gr. g,
minera lizare

268
269
TABELUL 53 TABELUL 54
Seurlll'rea şi debltele solide medii (1954-1967) pe rîurile Date hidrochimiee privitoare la rîurIle din bazinul Someş şi Crasna (Ia ape mici)
din bazinul Someş şi Crasna (282) Anioni
Cationi (mg/l) Duri-
Rez.
tate
Valori medii 1954-1967
Rîul Post
Data
pH fix
Ca Mg INa+ SO, CI I
HCO s (gr.g.)
Riul Post Q
(m 3 fs)
R
(kg /s )
P
(g/m 3 )
r
(t/ha/an)
probei rog/l
I +K I
I
7,56
1 2 3 4 5 6 SomeşuI Mare 29. IX. 8,0 - 40,0 8,51 10,93 43,35 \ 7,80 125,0

Someşul Mare Rodna Veche 5,12

I
1,12 219 1,225
Rodna Veche
Someşul Mic
1961

7. X. 7,4 106 22,0 2,43 16,04 27,3

I 9,92 70,8 3,64
Someşul
Bistriţa
Mare Nepos
Bistriţa I 16,09
7,62
4,86
2,50
302
328
1,338
1,283
Cluj
Fizeş
196 1
11.VIII. 7,6 870 242, 11 42,5 6 157,7 76,6 242,7 350,0 18,5
Dipşa Chira leş 1,31 0,85 650 0,610
Fizeşul Gh, 1961 184,2 9,8
Someşul Mare Beclean 45,44 20,81 458 1,490 12. IX. 7. 6 514 53,0 10,4 15 1,62 58,82 205,7
Someş
I1işua Cristeştii Ciceului 3,36 1,50 445 l,340
Dej 1961 i 14,9 291,6 16 . 0
Someşul Cald Beliş 6,47 1,50 230 1,52 8,8 1 114 112 1,22 69,76 1:385,6
Alma ş 2 1. IX.
Som eşul
Someşul
Rece I Cluj
Someşul Rece 4,27 0,38 89 0,04 1
Hida I 1961 11,3 14,8
Mic I 13,23 3,61 272 0,921
Cavnic \ 14. I X \I 8 ,4 4 10 \ 82 \ 14,59 43,48 228,7 1 128.,1
Someş Dej 69,56 52,45 754 1,871 1961
Almaş
Someş
Rida
Ulmeni
1,60
82,61
2,61
71, 74
1631
868
1,492
1, 926
Copal11ic
I I I ...
Lăpuş Răzoare 10,42 3,86 371 1,630
Cavnie Copalnic 3,85 3,53 914 4,490 ce astă zonă se ivesc apele complexe bicarb?uatate, ~lo:uro-sodice , ca1.cice,
Lăpuş R eme tea Chioarullli 18.38 4,24 231 1,077 magneziene de la S îngeorz - Băi, Lunea, POla na Ilv.e l, Ş1 Pra~a:. Cele <1; l~
Firiza
Someş
Ferneziu 3,55 0,13 I 38 0,2'73 Sînge~rz .şi Valea Vinului ~e îmbute~i az ă 'fS01:npozlţl~ ~se ma"natoare: l11sa
Satu Mare 116,18 135,64 J 165 2,825 fără blOXld de carbon, le au lzvoarele Qe la 1 lrhş~la , B~zt~ş~, Carbun~n.
Crasna
Crasna
I Supl11'ul de Jos
:Moftinul Mic
2,70
4,0
0,85
2,00
315
500
0 ,290
0 .380 După o în trerup ere teritorială spre nord-vest, ana mofebca reap are m grupa
I vulcanică nordică şi în jurul ei. Ape carbo-ga~oas~, ~loruro-?lCarb0r:.atat~­
sodice, calcice, magneziene se găsesc la Stolcem (llubutehere), Daneşti ,
Sedimentarul în schimb îi imprimă apelor caractere chimice foarte variate. Baia Sprie, Chiuzbaia, Apa Sărată etc.
Baza geochimică, cu sedimente marine levigate pînă la faza sulfatică, cu Restul aDelor minerale se formează prin dizolvarea sării de către apele
orizonturi de gips în depozitele eocen-oligocene din nord-vestul Podişului freatice în ~brîul diapiric, prin ivirea unor resurse de ape fosile în. z~na
Someşan, brîul diapiric care determină ivirea izvoarelor sărate Între Co- Cîmpiei Transilvaniei şi prin dizolvarea gipsurilor în partea vestica a
jocna-Cluj -Dej -Bec1ean-Sărăţe1 sînt factorii principali ai varietăţii teri- Dealurilor Clujului.
toriale, dar există şi un factor general: circuitul slab al apelor din Cîmpia Dintre apele c10rurate simple amintim pe cele d~n jurul Cojo~nei, Corpa-
Transilvaniei. Precipitaţiile medii de 530-600 mm, evaporaţia de 650 - dea , Gădălin, Ocna Dej, Mica, Sînmărghita , Beudm, Feleac, Flg~, S~s~rm,
700 mm (potenţială) asigură o salinizare continentală sulfatică-calcică­ Miniş, Nimigea, Băile Slătiniţa, Şieu, Măgheruş, Someş~dor~~l, Sara):e!,
carbonatică mai ales pe versanţii de dealuri expuşi spre sud. A. Van cea Pintic, Tăure, B1ăjeni etc. Apele sărate de la S~meşem, Balţa, PUlr:1,
observă foarte judicios, că însăşi sedimentele sarmaţiene conţin încă sul- Buza, Beudiu etc. sînt complexe, bicarbonatate, sodlce, sulfatate, unele ~1ll
faţi sub formă de cristale în timpul precipitării sărurilor care alimentează ele fiind iodurate-bromurate. În fine din categoria apelor sulfatate calClce
de fapt procesul de salinizare a apelor din rîuri, lacuri. fac parte izvoarele de la Leghia , iar cele de la Rida (sulfuroase), după A,
în urma acestor condiţii rîurile alohtone din cuprinsul podişurilor, su- Pricăj an pIOvin din levigarea pirite10r din cărbuni.
feră modificări de tip de mineralizare sub influ enţa izvoarelor şi afluenţi­
lor a utohtoni (Someşul Mare, Şi eul, Someş ul Mic din tip RCO a în tip CI).
Rîurile autohtone din Cîmpia Transilvaniei suferă modificări în faz e de SISTEMUL CRIŞURILOR
regim (RCO a spre S04 şi CI) etc. Unele exemple de tipuri hidrochimice
sînt cuprinse în tabelul 54. Crişurile şi rîurile aferente sistemului lor drenează ver:32nţii din nord, vest
Apele minerale din bazinul Someşul ui se fo rmează în condiţii variate, şi sud ai Munţ:ilor Apuseni , şi o parte din Cîmpia de Vest (a Tisei) totalizînd o
La nord de Masivul Călimanilor se observă o vastă arie m ofetică, care
suprafaţ ă de 25537 km 2 , din care 14880 km 2 pe teritoriul ţării noastre . Com -
afectează atît apele zonei~ cu roci cristaline, cît şi zona oligocen-aqvitani-
ană cu depozite f1işoide. In primul caz apar apele bicarbonatate (Anieş ), pOl1enţii principali ai sistemului traversează gral}-iţa ţării ~p re ~, P. Unga:
carbonatate-c1orurate de la Valea Vinului şi sodice de la Sanţ, cu minerali- ră , unde se înmănunchea z ă în cuprinsul zon eI de subsldenţ~ cunos~;.:ta
zare medie în jur de 4- 5 gJl şi conţinut de COli intre 2- 11 gJL Tot în a- sub denumirea de Cîmpia Crişurilor. De la nord la sud, a ceste SIsteme 5tnt~

271
270
 Ierul sau Edul (S = 1437 km 2 ; L = 107 km), Bardul sau Bereteul (Bir.
căul) (S = 1977 km 2 ; L = 118 km), Crişul Repede (S = 2425 km 2 ; L =
= 148 km), Crişul Negru (S = 4476 km 2 ; L = 144 km) şi Crişul Alb (S =
= 3957 km 2 ; L = 238 km).
Din cauza lungimii sale maxime ca izvor este socotit Crişul Alb, care .
conf1uează pe teritoriul R. P. Ungare cu Crişul Negru, formînd Crişul
Dublu. Acesta colectează o serie de pîraie de cîmpie din ţara noastră, de
pe interfluviul Crişul Negru - Crişul Repede, cum sînt: Culişerul, Barmo.
dul şi Ghepeşul. Mai în aval în Crişul Dublu se varsă şi Crişul Repede
după ce acesta a primit pe Barcău cu Ieru.
Iniţial în zona cîmpiei piemontane şi de subsidenţă rîurile din sistemul
Crişurilor au inundat teritorii vaste, din care cauză începînd cu anul 1613
s-au efectuat o serie de lucrări de ameliorare pentru combaterea inundaţii­
lor şi drenarea artifici ală a cîmpurilor agricole, cu exces de umiditate.
între anii 1759 şi 1829 s-a făcut o ridicare topografică minuţioasă a zonei
de cîmpie, urmată ulterior de îndiguirea cursurilor inferioare ale Cri şuri~
lor şi Bardului. De asemenea, au fost tăi ate o serie de meandre (de exem-
plu 41 de coturi pe Crişul Negru prin care s-a obţinut o scurtare de 12,5 km)
şi îndepărtate obstacolele din albii (baraje de mori etc .). Mai tîrziu,
pînă la încep utul secolului nostru, au fost proiectate, şi parţial construite,
o serie de canale colectoare, prin care se adună apele scurse din regiunile
piemontane şi deversate în cursurile principale, ferind astfel de inundare
cîmpia îngrădită de diguri. Ulterior "apele interioare" au fost drenate prin
sisteme de canale de drenaj şi prin pomparea apelor acumulate primăvara
în cîmpie spre cursurile principale. în prezent sînt ferite în total de inun-
daţi i - circa 201 100 ha (10) , din care o suprafaţă de 28200 ha este drenată
artificial. Credem că nu este necesar să subliniem, că aceste lucrări trans-
formă în mare măsură funcţia de colectare a apelor de către bazin ele de
recepţie, cumpenele de apă superficiale (naturale) pierzîndu-şi în mare măsură
rolul. Prin urmare considerăm că fenomenele hidrologice trebuiesc tratate
în zonele de cîmpie sub aspectul peisajului profund modificat de om.
Barcăul sau BereJăul şi 1 erul (Eriul) drenează partea sud-vestică a De-
presiunii Şimleului. In cursul său superior Barcăul prezintă o asimetrie avînd
afluenţii îndeosebi pe stînga de pe dina nordică a Plopişului şi piemon-
tului său . Pe teritoriul R. P. Ungare, în apropiere de graniţă, primeşte şi
apele Depresiunii Ierului.
Bardul îşi are obîrşia în platoul calcaros de vîrstă triasică, de sub
Ponor (977 m), din apropierea satului Tusa, din care colectează apele unor
izvoare carstice cu debite nu prea abundente. De aici pătrunde în piemontul
de acumulare levantină al Plopişului pe care îl traverseaz2. printr-o vale
mai Îngustă pînă la Sig şi Subcetate. Prin piemontul cuaternar de eroziu-
ne, în aval de Valcău , intră în Depresiunea de eroziune a 1\uşfaIăului.
unde se observă o te ndinţă permanentă de abatere sp re dreapta a cursu-
lui BarduluL în ainte de a p ă t ru nde în Depresiune a Nu şf a l ău p ant a
longitudinală a cursului est e de 17 m /1;m (în medie), dar in dep rE.siune ea
scade la 2-- 3 mjkm, ceea ce determi nă alu vi o n ă ri p ut emice şi o lll obili~
tate mare a albiei.
Depresiunea este în c hi s ă în pa rtea sa inferi c a r ă de defil eul de la Ma rca
în care rîul şi-a adîncit valea Epige net ic Într-un pinten crist alin al P lop i şu­
lui. De aici, Barcăul face un cot brusc spre nord conform direcţiei de cădere

273
 F~g. 104. Schiţa hIdro-
grafIcă a regiunii Padlş­ eul, Valea Sinului sau Stnicolau (S = 73 km2 ; L = 16 km) şi canalul de
Cetăţile Ponorulul (9). desecare Vaida-Roşiori (5 = 40 km 2 ; L = 16 km), cu funcţie de dese-
care în sectorul inferior de cîmpie.
Asimetria sistemului, mai ales în sectorul superior, este explicată de A.
Savu (209) prin condiţiile generale de geneză a reţelei fluviatile din golful
Şi mIe ului. La sfîrşitul pliocenului marea majoritate a depresiunii era dre-
nată de Crasna ai cărei afluenţi au format piemonturile vaste dinspre Plopiş
spre centrul golfului; în partea sa vestică acest proces era desăvîrşit de
Bistra şi de restul afluenţilor actuali inferiori ai Barcăului. La începutul
pleistocenului .însă Barcăul vechi a traversat cumpăna apelor din apropierea
defileului de la Marca ale Crasnei, de pe dina nordică a Plopişu1ui. Conform
pantelor generale Barcăul ca un curs subsecvent, Împins şi de aluviuni1e
depuse de afluenţii lui din stînga , s-a deplasat treptat sp re dreapta, spre
nord, formînd depresiunea erozional ă de la Nuşfalău. Valabilitatea acestei
ipoteze este susţinută de dezvoltarea teraselor fl uviatile din stînga, părăsite
de Barcău. După toate semnele existente procesul c o ntinuă şi a zi.
Pe lîngă zonele inundabile din Depresiunea Nuşfalău şi Bale, Bardul
.a pus probleme deosebite şi în sectorul de cîmpie, în aval de S ălard , unde
inunda frecvent teritorii Întinse îndeosebi în cîmpia de divagare a Sarre-
tului, care era o zonă înmlăştinită. în scopul ameliorării acestei regiuni
în 1834 a fost construit aici un canal lung de circa 29 km, care a ocolit Sarre-
tu! curăţindu-se albiile şi făcîndu-se Îndiguiri locale, A urmat apoi pre-
lungirea şi îndiguirea completă a canalului pînă la Sălard (1867) şi execu-
tarea unor sisteme de canale de desecare. Cu toate acestea în anii cu ape
deosebit de mari (1888) după ruperea digurilor a fost inundată încă o supra-
faţă de 22000 ha. Au urmat supraÎnă1ţări de diguri, dintre care ultimele
s-au executat între 1945 şi 1960 dîndu-se siguranţă deplină regiunii. Tot
in ultimul timp s-au construit numeroase canale de desecare, care au asi-
a piemontului; pantele sale 10 't d '
1-2 m/km, iar de la Bale se înd:eg: u ~ lUale sc:d .mai departe pînă la gurat posibilitatea de utilizare a terenurilor cu exces de umiditate.
pro~riu-zisă pătrunde în dre tul )~a ~P!~.Cln:Pla de Vest. în cîmpia Sistemul de desecare de pe malul drept al Bardului a redat agriculturii
longltudinale scad sub O 4 mjk P cahtaţu Salard, de unde pantele 4200 ha prin canalele Vaida-Roşiori şi Hodoşul Nou. Pe malul stîng sînt
Afluenţii din sectorul' super:; i d' D . desecate 7300 ha, arterele principale de colectare a apelor superficiale
pe partea stîngă a riuluI' El' nu au Şd' lU . e:preslunea Nuşfalău se înşira~ fiind Danţa şi Crişul Mic, un pîrîu, care se varsă în Barcău pe teritoriul
1 . . . ImenSlUlll m . A h ' Ungariei. Sistemele de desecare care se leagă de acestea au o densitate de
ongltudmale sînt accentuate Dint . '. an, lU sc 1mb pantele lor
Valea Mare cu Valea Iazului '(5 = ~~~et m;~ Importanţi amintim: Topliţa, 0,45 km/km 2 • Alte sisteme de desecare funcţionează în jurul Borşului
=.4Skm 2 ; L = 14 km), Groapa si V. Cerăs~ , L = 22 km), Drighiu (5 = (canalele Kutaş) , în jurul Hodoşului (Hodoş-Tămăşeu) şi cele de la Prahida-
p~lmeşte pe Borumlaca, Săldăba iul .. în aval ~e deftleul de la Marca, Niuved, fiind astfel asigurată drenarea apelor superficiale spre colectoare-
Blstra (5 = 22S km 2 • L _ S3 k ~ ,~pOl pe cel mat mare afluent al său le mari.
Valea Albă, Tria, GhepeşuI (5 ~_ ~~~l\de 2s.ub vîrful Văratecului (756 m): în fine 1 eru, ultimul său afluent din dreapta, dreneaz ă depresiunea
= 59 km 2 ; L = 13 km) V I " m , L = 2S km), Almaşu (5- cu acelaşi nume din direcţia Careiului spre S - E. Depresiune în plină sub si-
(5= 131 km 2 . L =30'km)eînVlţello~ (~=52km2; L=16km ) şi Cosmo denţă şi azi, situată pe fundamentul unui graben cristalin de profunzime, are
?n mic pîrîiaş ' de cîmpie, p'arhicfam(f e 2~ gra~i!ă în Barcău se mai varsă pante foarte mici şi este presăra tă de numeroase ape stagn ante, În majoritate
lU canal de drenaj. km , L = 8 km) , transformat localizate într-o zonă formată din nisipuri mobile sau consolidate. În trecut,
. Afluenţii de pe partea dreaptă . regiunea cursului inferior a Ierului a fost inund at ă pe su prafeţ e întin~e
mult mai mici, merită totuşi să-i ' I?e t~ec:orul plemontan inferior, deşi sînt
1 5 = 74 km 2 ; L = 11 km), Cur~~l~ l~/P~l (~epr. !,uşfalău) , Cămăru
= 21 km) care se varsă în B - '1 JUU, usasau (5 = 123 km 2 •
pînă în aval de Diosig, unde s-a resimţit şi remuul B arcăului în care l eru!
se varsă pe teritoriul R. P. U ngar e la 9 km de la graniţ ă .
L = 12 km), FăncÎca sau Valea R:~~a~ a ~argh!~a, Egerul (5 = 49 km2; Ieru are un bazin hidrografic relativ mare (5 = 1437 km2 ; L = 107 km),
7 km , L = 25 km), Şomcheree Izvoarele sale pătrund spre interiorul Depresiunii Şimleului, p înă la Sărmăa.
şagu Nou. Nu departe de obîrşie primeşte printr~un canal care vine dinspre
2H
Aciş ape din Crasna, însă acest sector este îndiguit în scopul evitării pătrun­
derii apelor Crasnei în timpul apelor mari în Ier.
în partea sa st;~erioară îna~nte de păt~underea în Depresiunea Ierului,
A
nul are pante suflclent de man. p~~tru a-şl transporta apele proprii (0,5-
1,2 m/km). Asemenea caractenshCl le au şi afluenţii săi dinspre piemont
cum sînt: Checheţul (5 = 203 km 2 ; L = 30 km), Santăul (5 = 169 km 2 ;
L .= 30 km), Săvărzelul etc. ~ în parte.:: l<?r inferioară aceşti afluenţi au o
ahmex;tare ~ub.terană. bogat.a. Aflue!lţu ~m dreapta au pante mai reduse,
dar dlmenSlUlll relahv man, cum smt Smtmic1ăuşul (5 = 123 km3 . L=
= 33 km), Zimoiaşul, Ierul Rece, Rîtul (5 = 106 km 2 ; L = 16 km) Fiuzec
(5 = 141 km 2 ; L = 23 km) etc. '
Din suprafaţa totală inundabilă şi cu exces de umiditate din lunea rîu-
lui care este ~~ 43900 ha! î~ 1~60. au fo st complet desecate 2000 ha (sis-
temul IEfuIm m.fencr) plln~ mdJgUJ.na S~(tc~ului Dio~ig - graniţă, prin
crearea canalulUl de centura a Monlor Şl pnn unele mici canale de dese-
care .. Pentru atenuarea viiturilor în prezent se află în construcţie barajele
lacunlor de acu~ulare. de la Andrid. şi de la Galoş-Petru cu suprafeţe de
cite. 1 000 .~a: P!mt:; aphcarea planulUl c~mplex de amenajare vor fi redate
agnculturll mea ...,0 eGO ha. Pentru angurarea drenajt:1ui se construieşte
un canal colector de 60 km.
Sistemul Crişul Repede drenează versanţii nordici ai masivelor Gi1ău­
Vlădeasa şi Pădurea Craiului.
. B.azinul său este asimetric, afluenţii din dreapta dinspre Mezeş şi Plopiş
l1psmd aproape cu totul sau au dimensiuni reduse.
Dup.ă cum ~ste cux;oscut, ct;rsul Crişului Repede s-a format în urma unor
cap~ăn regres~ve, pnn care nul a traversat cumpăna morfologică dintre
m~sIVele 1\lOPlş-l\;1~zeş şi VIădeasa, pătrunzînd în Depresiunea Huedinu-
lt;l, und~-şl .are ŞI lzvoare~e . C~lrsu} lui superior trece prin mai multe chei
ŞI depreslUlll tectono-erozlve, lar m aval printr-un culoar care se trans-
form.ă spre Cîmp~a de Vest într-un golf larg.
. Cnşul Repede lz.voră~te ~e la altitudinea de 710 m în "apropiere de 10ca-
htatea Izvorul CnşulUl, dmtr-o zonă deluroasă de pe marginea nordică a
Depresiunii Huedinu1ui.
î n ~ona. de izvoare are pante relativ mari (în jur de 15 m/km), însă între
Huedm ŞI Mor1aca, unde traversează epigenetic sîmburele cristalin din
fundament, p~ntele r.îult;i sc~d pînă ..1a 3-:-5 mjkm. Pe ace.st sector pri-
meşte . afl~enţ~ numai dm stInga, unn sosmd dmspre margmea sudică a
depres~unll (Şlpot~l, Domoşul); .rîul Călata (5 = 152 km 2 ; L = 33 km),
c are pa~run~e ~u lzvoar~le sale pmă la flancul nordic al Munţilor Gilăului,
dren~aza. pnn mtermedlU1 afluenţilor săi majoritatea Depresiunii Huedi-
nulul. Slstemul său are o asimetrie puternică spre stînga, spre masivul
Şatra.
Crişul. Repede păr.ăseşte Depresiunea Huedinului în aval de Bologa,
unde. pnmeşte .pe pnmul său afluent, dinspre masivul eruptiv Vl ădeasa ,
SecUl~ul . (Seblşelul sau He~ţul) (5 =
227 km 2 ; L =
41 km), izvo rît de
la .al~l~dm.ea d~ 1 55.0 m, c~lar ~e sub vîrful VIădesei. După primirea C ăla­
tel. ŞI ,-,e~Uleulu~ de bitul Cr.lşU!Ul Repe~e creşte mult mai ales pe sectorul
deflleului eruptIv de la POlem, unde Şl pantele rîului cresc la 6-7 mjkm.
~a~acter~l ~e:ch~ibr~t al profilului longitudinal continuă în aval pînă
la leşuea !lu1Ul III clmple. Astfel, după Poieni rîul pătrunde în De!nesiunea
276
Ciucea-Negreni, tn care se observll aluvionllri pu!ernlc~, ~u mobi1iţate
mare a albiei. Rîul are caracter montan accentuat, dlmenslUmle bolovam)or
transportaţi atingînd 30-40 cm. Depr~siu~ea reprezintă to~o.dată Şl o
mică piaţă de adunare a apelor, unde pe hnga afluenţul c.el.r,nal lmpo.rtan~
Drăganul, sosit de sub poalele VIădesei, pr~meşt~ ŞI pm::ll afluenţl mal
mici veniţi dinspre şeaua de la Oşteana: POlcul Şl Semenll. . .
Drăganul (5 = 256 km2 ; L = 40 km) izvorăşte de la~ altItt;dl1~ea de
1500 m de sub Piatra Bohodeiului (1654 m), avînd o cadere 1ll JUx:, ~~
26 mjkm pînă la v"ărsare. Dacă ~a acea:,ta m.a! adăug.ă ~ şi faptul .c~ IŞ!
culege apEle de pe ver~antul vestle al Vl~desE1 m ccndlţllle unel umldltllţl
dec~El:;it de bogate (scurgerea medie în Jur de 8CO-1200 mm), ne putem
face o imagine asupa potenţialului hidr?energetic. .
Cri~ul F er ede Făr2~e~te Depredunea Cl~(e2-:r-'egr~nt 1~ ~ucea, und~
rîul pătrm:de în cefilEu l format între ma~lvul. F!CPI;~lUl. dm, dr~apt:: ŞI
culmea Scoruşeţ-Dealul Mare din stîr ga, constitUlte dlll ~lstun cnstalm~,
Imediat în aval de defileu, de altfel destul de larg, Cr~şul Repede pn-
v:
meşte pe cel de-al doilea afl,uent important; alea I adulu't (5 = ~23 km2 ;
L = 44 km) , care izvorăşte ne sub vuful POlemlor (1627 m). Imediat după
obîrşie rîul intră în mica depresiune de la Stîna de y ale, ~nde apele sale
curate au asigurat posibilitatea creerii unei crescătont de pastr~vl, pent.r~
care au fost înfiinţate cîteva mici ochiuri de apă cu bara] pe r~u . De aiCI
rîul îşi formează în masivul eruptiv rioli~ic un~ defileu lung, pt~oresc, cu
căderi mari care ţin pînă în amonte de pnmul sau. afluent mal lu;portant
de pe partea stîngă - Valea Leşului unde este 1ll curs ~e. re ah zare un
lac de acumulare de 27,2 miI. ma pentru aliment2:rea Oradlel. în av~l, p~
aceeaşi parte, valea sa este străjuită. de ţorr,naţi?mle ca1caroase ale Padum
Craiului, iar pe partea dreaptă de şIstun cr~stahne, .
Fenomenele carstice din Pădurea CraiulUI sînt foarte vanate. în Valea
Leşului se găsesc deja o serie de peşteri cu izbu~uri,. cum .sînt Peşterea c~
Apă şi Firez. Alte peşteri apar în valea Căuş Şl un .tzbu~ ~n Dealul Corm-
lor. Este cunoscut, de asemenea, lacul-~zvor d~ la Rlm~ţl J1 ~eştera Bulzu-
lui, în care apare un alt izbuc puternlc (deb.ltul m~dlU 1ll Jur de 80 l/~l
alimentat dinspre ponorul Gaura DraculUI, dl~ podlşul ~a1caros . Afluenţll
Iadului sînt de dimensiuni reduse, cel mal mare fund Daşorul care
atinge abia 32 km2 şi 8 km lungime.
în depresiunea Bratca, Crişul Repede primeşte de pe partea stîngă pe
Brătcuţa (5 = 45 km2 ; L = 12 km), Valea ~1işirului (5 = .39 km2 ; L .
= 9 km) şi Valea Izbondişului în care ~e ~f1ă lzbu~ul. vauc1~slan al Izbondl-
şului cu un mic ochi de apă caractenstlc acestUl tIp de lzvor .. ţn cadrul
depresiunii, Crişul Repede primeşte un mic afluent (Boznea) ŞI dlll dreap-
ta, dinspre Piatra Craiului. . ' '
în aval de Suncuiuş, Crişul Repede pătrunde. în de.fIleul carstIc,. epl~e-
netic de la Vad, unde în albia rîului apar o sene de Izvoare. carstl<:e, Iar
din Peştera Vadului se iveşte un adevărat pîrîu, cu u~ de):nt mediU de
212 l/s, care formează pitoreasc~ c::scadă. de la. Vad.ul CnşuluL
în aval de Defileul VadulUl d111 albla CnşulUl Repede porneşte ~pre
stînga o derivaţie lungă de 9 km care deserveşte hidrocentrala ~e la Aşt11e~
cu o putere instalată de 2000 kW. Amplasamenţu.llocal al hldr~cent~alel
se află în fundul văii transversale săpată de ape ŞI izbucul peşterll. AştIleu­
lui (Chişniţa) . Reţeaua hidrografică care a alimentat peştera se extmde spre
277
platoul c!lrst!c Se.căţura Mare, .iar după c~rcet~rlle efectuate cu coloranţi,
s-a dovedlt ca maJontatea debltelor provm dmspre Valea Mierei (S =
= 23 km2) care dispare în Ponorul Morii de la CăIăţea-Pusta. Pe Valea
Mierei, născută sub culmile Cormozanul şi Roşiorul, în miezul Pădurii Craiu-
lui, există şi un post hidrometric situat chiar înaintea pătrunderii în ponor a
piriului, unde în perioada 1958-64 s-a întregistrat un debit mediu de
294. Ils. ~l a fost captat la Aşt~leu pentru alimentări cu apă. Fostul ţîrîu al
Aştileulm a fost transformat m canalul de fugă al hidrocentralei. în acest
canal pătrund şi apele peşterii Igriţa, aflată în vestul comunei Aştileu.
în aval de Vadul Crişului, rîul primeşte pe cel mai mare afluent al său
d~n dreapţa - B~ro~~l (5. = ~ 16 km 2 ; ~ = 14 km). care îşi culege apele
dl11 apropl~rea .Pletm Cra!ulm. De. la varsarea acestuia şi pînă la Aleşd
pantele Cnşulm Repede El11t relativ reduse (1,8 m/km). iar lunea inun-
dabilă es!e l~rgă şi cu ~spect de cîmpie de .divagare. în .aval însă de Aleşd,
panţele n.ult;tl cres? rapl~ pe flancul extenor al conulm de dejecţie con-
st.rmt la 1~ş1fea dm defll~ul de la Vad. Panta medie între Aleşd şi
A
Tl1eagd atmge 3,5 m/km, lar m aval, la contactul cu cîmpia, ea scade sub
1 m/km, formînd pînă la Oradea noi forme de divagare. Pe acest sector
primeşte din stînga o serie de afluenţi mai mici cum sînt: Cropanda, Mede~
şul (5 = 57 km 2 ; L = 16 km), Chicicul sau Valea Babei (S = 103 km 2 ;
L = 23 km): Tăşadul (5 =: 58 km 2 ; L = 18 km) , iar în aval de Oradea,
la Sîntandrel, rîul Peţea (S = 115 km 2 ; L = 21 km) care trece prin Băile
Victoria. Dinspre Plopiş pe acest sector primeşte un singur afluent mai
de seamă, Valea la Arini (S = 51 km 2 ; L = 13 km).
:rv~alul ~rept.al Crişului R:p~de este îndiguit în aval.de Oradea (23,6 km),
malul stmg dm aval de Tanan (11,8 km), de la pnza de apă a Canalu-
lui Colector. Digurile construite iniţial au inclus o secţiune corespunzătoare
pentru un debit maxim de 221 m 3 /s, însă din 1932 de bitul maxim a ajuns
la 875 m3 /s. Astfel, digurile au fost înălţate în mod treptat ultima dată
in 1951. Ele apără de inundaţii o suprafaţă de 23200 ha, dintre care
4800 ha pe malul drept.
La poalele vestice ale Pădurii Craiului, pe interfluviul dintre CrişuI
Repede şi Crişul Negru, în incinta cîmpiei de divaga re s-au produs în
trecut inundaţii pe teritorii extinse, care au dus la ridicarea nivelului
apelor freatice pînă în apropiere de suprafaţa solului, producînd în-
mlăştiniri şi sărăturări continentale. Un rol important în alimentarea cu
apă a zonei de subsidenţă au avut-o pîraiele dinspre Piemontul Pădurii
Craiului, care inund au în mod frecvent zonele depresionare. Pentru deser-
virea acestei zone, la contactul dintre cîmpie si piemont a fost construit
între anii 1896 şi 1904 Canalul Colector, lung de 61 km ~u direcţia N -S.
El adună apele venite dinspre dealurile piemontane ce invadau cîmpia
avînd o capacitate de transport de circa 6 m 3 js în apropierea prizei d~
la Tărian (Crişul Repede), aceasta mărindu-se pînă la 60 m 3 js la vărsarea
Colectorului în CrişuI Negru, la Mociar. Panta medie a canalului este de
0,3 mjkm,el fiind îndiguit pe ambele maluri. Pe canal există 39 de stăvilare
prin care se dirijează transportul şi distribuirea apei spre sistemele de
irigaţii, alimentări şi de descărcare aflate la vest.
• Cumpăr:a .naturală a .ap~lor între Cr.işul ~ep.ede şi CrişuI Negru se află
mtre doua sisteme de puale locale mal man: mtre Corhana şi Culişer.
278
Zona piemontană este fragmentată de o serie de plraie cu pante-.-de la
1 pînă la 10 mfkm în zona deluroasă şi sub 0,1 mjkm în zona de subsldenţ~
unde de altfel şi apele freatice sînt foarte aproplate de ~uprafaţa teren,-:~Ul
(pînă la 3 m adîncime). La est de Canalul Colector: m amonte, .::lbllle
naturale ale pîraielor sînt îndiguite pe mici dista~ţe, lar ~a. vest albllle lor
sînt adînci te artificial în scopul drenării apelor freabce. Pe 11l;l1a nu,:neroaselc;r
meandre părăsite au fost construi te noi sist.eme de. drena], a caror densl:
tate medie ajunge la 0,54 kmfkm 2 • La neVOle tot sIstemul. se p~ate f~lo~l
şi pentru irigarea terenurilor agricole. în zona de subsldenţa maXIma,
unele mici depresiuni cum sînt cele de lAa Cefa (4!0 ha), ~nar:d ~20~ ha)
şi Homorog (60 ha) au fost transformaţe l~ heleştel~. Ele ~mt 1tl~lgU:t~. pe
anumite porţiuni, sînt dragate la neVOle T1 au un bl!a~ţ hldrol.oglc dmJat,
cu alimentare dinspre Canalul Colector ŞI cu evacuan spre slstemele de
desecare. . _ . l'
Sistemul Crişului Negru drenează, în zona montană, De~reslU~lea BelUşu m
în care şi-a format o reţea fluviati)ă den~riform.ă cu o aSlmet!le spre dreap-
ta, spre flancul nordic al Munţllor BlhorulUl (vL Cur.cubata,. 1 ~48 Am).
Din această direcţie rîul primeşte majoritatea afluenţl1or; cel dm st1l1ga
drenează masivul Codru - Moma (vf. Pleşu , 1 112 m). . .
Ambele masive sînt formate din şisturi cristaline acopente de roCI
permiene, roci eruptive şi ceea ce este şi mai important din punct. de ved~Je
hidrologic - din calcare triasice şi jurasice suspendate, putern1c carstLl~
cate.
Crişu1 Negru izvorăşte de pe versantul nordic al vîrfuţni C?-rc,:băta,
de la altitudinea de 1460 m, din apropierea izvoarelor AneşulUl Mlc. în
amonte de Cărpinet , deci de la pătrunderea rîului în partea superioară a .~ul?a.
rului, Crişul Negru are pante mari (în jur de 30~50 mJ~m) ŞI un5urs vIJel;os.
tipic montan. In depresiune însă apele rîulm se hmş~esc. In apropIere
de Va;cău pantele variază în jur de 10 mfkm, la. SuŞtlU ele sca.d deja la
5-6 m/km, iar pînă la Beiuş ele rămîn între 2,4 Şl 5,0 m/km. Cnşul Ne&ru
părăseşte Depresiunea Beiuşului prin cheile epigenetice de la. Petram-
Borz, săpate în calcare triasice. în sectorul piemont an începmd de la
localitatea Tinca, Crişul Negru capătă aspectul de rîu de cîmpie, cu pante
de 0,8-0,5 m/km, iar mai spre aval de 0,2-0,3 m/km.
Criştiorul (Criştior, Prelucelor: 5 = 30 km 2 ; L = 14 km) e~te. prim,:l
şi singurul dintre afluenţii pr~n:iţi din stîn&a, care îşi. a.~e o~îrşla m ma~l­
vul Curcubăta. Următorul, pmul IzbuculU1 sau Ţannll deja soseşte dm
Codru Moma, din podişul carstic - triasic al Vaşcăului (5 = 60 km 2 ; LA =
= 12 km). Bazinul de recepţie al pîrîului este închis, însă apele sale smt
drenate pe cale subterană; în aval de Vaşcău, ele apar sub for:n a
unui izbuc bogat. Restul afluenţilor din stînga, din Codru Moma, cum S1l1t
valea Brihenilor (5 = 67 km2 ; L = 9 km), Tărcăiţa (5 = 54 ~m2; L ==
= 18 km), Finişul (5 = 87 km2 ; L = 23 km), Valea Mare ŞI Armanu
sînt afectaţi de ape carstice numai local. " . ~ .
Şirul afluenţi10r din dreapta începe cu Oproala (Cnşul Nou) , care iZ VO-
răşte de sub Măgura Băiţei (890 m) şi cu Crişul B.ăiţa (5 = ~2 kl~2 ; L :==
21 km), care după topicul1ocal se consideră şi ~a lzvor al Cnşulm Negr~ .
Avînd însă în vedere că ramura care trece pnn Vaşc ău este cunoscuta,
de asemenea, sub denumirea de CrişuI Negru, considerăm justificată accep-
tarea ca izvor al cursului cel de sub virful Curcubăta,
279

tn partea s::peri?arll a bazinului Crişului Blliţa şi pe interfluviul comun
cu afluentul sa? dm dreapta - Valea Sighiştelului, se găsesc numeroase
fe.n0mene carstlce ,cu peste 36 de peşteri localizate pe creasta Prislopu-
PIetrele Negn;- Vl~ful Ţapu (calcare triasice-jurasice) (8).
J Spr~ a;ral, m Cnş~l ~eg~u se~.varsă încă doi afluenţi mai mici, Valea
Neagra ŞI. yalea ChlşcaulUl (Cralasa), după care la Drăgăneşti primeşte
pe cel mal ,Important afluent al său - Crişul Pietros (5 = 226 km 2 ; L =
31 krn). FlUl Ee formfază de fapt cin două cursuri puternic afectate de
ayele carstului ~ihorului: din Valea Galbena (5 = 36 km 2 ; L = 10 km)
ŞI Val.ea B.ulz~lUl (5 . 58 km 2 ; L = 7 km) ; ultimul se consideră ca izvor
al ~n~ulU1 Ple~r.os. Dm creasta de cumpănă, foarte abruptă, care separă
baZlr:ul. superflClal al Bulzului de Padiş, coboară spre vest o serie
d~ pI.ra:e (Valea !Zea, Boga, Oşelu, Bulbuci şi Valea Plai ului) care con-
tnbUle m cea mal mare parte la formarea rîului Bulz. Nu este exclus ca
scurge~ea ~ogat~ să fie ~ ur~.are a drenării parţiale, pe cale subterană,
a PadlşulUl, mal ales pnn Valle Boga şi Oşelu (91.
.. Pantele .acesţor afluenţi mici sînt foarte mari,' muchiile interfluviilor
flln~ as<;.uţlte . ŞI cu pereţi verticali de calcare care depăşesc 300 m alti-
tud:ne. In VăI ap~r ~n~meroase izbucuri ş~ cascade (una din valea Bulbuci
depaşeşte. 40 m. malţlme). întreaga reglUIle, extrem de sălbatică prin
natura el! permlte efectuarea unor amenajări hidroenergetice şi captări
pentru ahmentarea cu apă.
Valea Gal?ena se ţormează, de ~semenea, brusc la piciorul unui perete
d~ calcar dmtr-un Izvor vauc1uslan care formează un mic lac de 4- 5 m
dIametru. Debitu~ ,iz.bucului este decsebit de mare încît dă naştere unui
curs abundent, VIJElIos, valea Izbucului GalbEl,ei. După observaţiile lui
M.Ble~hu, apa izb~cului provine din Padiş-Cetăţile Ponorului, trecînd prin
cumpana morfologIcă a depresiunii carstice sEmiEndoreice pe cale subterană.
Valea Galbena este puternic adîncită, avînd aspectul de canion. Înainte
de confluenţa cu Bulzul, în Cheile Jgheabului valea devine deosebit de
sălbatică, aproape inaccesibilă. ' Salontei şi la sud de ea. Pentru înlăturarea acestUl fl.agel, partea 111f~noara
P,:pă c~nfluenţa celor două pîraie, CrişuI Pietros se domoleşte parţial.
pnml,?d dlll d!eapt~ V,alea Alunului (5 = 38 km 2 ; L = 10 km), care
~zvoraşte tot dlll rep':ll1 c~lcaroase, de sub vîrful Bohodei (1654 m); după
Izvoare ea formeaza ImedIat o frumoasă cascadă cunoscută sub numele
de Săritoarea Bohodeiului. În aval de primirea Alunului, la est de Pie-
!roasa, und~ debitele medii ale rîului ajung la 4,8 m 3 /s, acesta pătrunde
l~ zona sedlmentelor neogen-cuaternare contribuind la formarea bordurii
p1e~0?tane ~a1;e înconjoară t~ată Depresiunea Beiuşului.
Pllla. la pnmuea următorulUl afluent Roşia (5 = 308 km 2 ; L = 38 km)
puţerr:lc. afect:;t d.e Jenomer;e carstice, în Crişul Negru se mai varsă încă
trel~ puale mal. ~lCl, ~are~şl colectează apele mai ales din zona piemon-
tana: Talpa, Mlzleşul Ş1 cbar la Beiuş pe Valea Nimăeştilor (5 = 109 km 2 •
L = 23 km).
Roşia izvorăşte din apr~pierea cumpenelor de ape superficiale şi sub-
terane de la~ Zece H~tare, dlll centrul podiş ului calcaros al Pădurii Craiului,
unde poarta denumuea de Sohodol. Pe acest sector valea sa este lipsită
~e UJ?- curs ,superficial datori.tă infiltraţiilor puternice în calcarele triasic-
Juraslce, avmd aspectul unUl adevărat canion. Apele revin în rîu abia în
amonte de Roşia sub forma unor izvoare puternice de albie a căror ener-
280
gie este folosit~ la morile de apă. Sistemul este dezvoltat mai. ales spre
stinga unde primeşte pe Valea Soimuşurilor,. încă un !îu denuml~ Sohodo}
şi pe Meziad, în bazinul căruia se află renumIta yeştera ~e la 1;Iezl~d. Dura
primirea Roşiei, Crişul Negr~ părăseşte J?epreSlUnea BeluşulU1 pnn porţIle
calcaroase larg colmatate dllltre Petram-Borz. .' ,.
Depresiunea Beiuşului este bogată în. aţJev ţ~eahce. 21 . de a.dlll(;lm~, de
calitate bună, folosite în alimentarea ma)Ontaţll locah!aţllor y oblechve~or
industriale. Stratele acvifere freatice sînt cantonate 1n sedlmen~e fluvIa-
tile, cu structură piemontană. întinsel~ formaţiu~i de ~gestre -: dlUtr~ car~
mai mari sînt cele de la Budureasa Şl de la leşnea dm mtmţ: a. ~nşu!Ul
Pietros _ au clădit cîmpii piemontane opuse. Reţe2~na fhl~lat~la. a~l~­
eindu-se în diferite etape, a fragmentat adînc acest br~u de pletnş Ş! ll1S~P
cu intercalaţii argiloase, rărdnînd suspendate unele mvele de terasa, dm
care apar numeroase izvoare cu debite bogate.
În aval de Borz, Crişul Negru pătrunde în zona piemontană de. diva~
gare, fapt ce denotă o uşoară tendinţă de abatere spr~ dreapta,. d~C1. spre
nord. Dintre braţele părăsite din stînga, se contureaza cursul. mtenor al
Crişului Mic şi al Rătăşelului, care curg în pre~ent. paralel cu Cnşul Ne/?ru.
În aval de Tînca datorită scăderii pantelor 10ngltudl~1~le , caractel:ul dAe ~lva­
gare se accentuează pînă la formarea unor despletln care c:pr.111~ 111 111!e-
riorul lor insule mari, iar în aval de Tăuţ începe sectorulmdlgUlt al uu-
lui pînă la graniţă. .
în sectorul piemolitan se varsă în Crişul Negru u1timul său afluent mat
important car~ vine din Pădurea Craiului : Holodul (S = 568 km 2 ; L =
= 49 km). Împreună cu ailuentul său Topa (S :c= 278. km2 ; L = 34 km).
acesta drenează apele carstice aflate în estul cumpenel de la Zece Hotare.
Restul afluentilor mici din dreapta cum sînt valea Dumbrăvilor, Sarazu
şi Gurbedinl (S = 157 km2 ; L = 26 km) îşi au obţrşia în 1?iemonturile
sudice ale Pădurii Craiului. Dintre aceştia Sarazu ŞI GurbedIUl curge~u
iniţial spre vest, spre valea Culişerului, produc~nd inundaţii î:1 Cî~Pl~
a Gurbediului a fost canalizată spre Crişul Negru, Iar fost~ .sa ~lble este
folosită pentru deplasarea apelor din Cri~ul ~egru pentru mgaţl1 ~apţate
prin priza de apă de~ ~~ Tău}:- S:cto.rul.111fenor actual al ~urbedlUlUl se
numeşte "Valea Noua, el fnnd 111dlgUlt pe partea dreapta.
în aval de confluenţa cu Gurbediul, Crişul Negru nu mai primeşte.
afluenţi naturali, decît apele unor canale cum sînt Canalul Colector Şl
Copoia la Zerind. •. . ,
Din stîncra se varsă în Cris în sectorul piemontall, cîteva puale mlCl
sosite dins~re Codru Moma cU'm sînt: Şoimul (S = 38 km 2 ; L -- 13 k~)
cu Zărzagul, Crişnl Mic sau Doba şi Rătăşelul sau Cheşa (5 =~ 131 kn: 2 ;
L ~= 28 km) care ocupă o albie părăsită a Crişnlui Negru in sectorul ple~
' montan ,
La Tăuţ, la extremitatea vestică a piemontului, se vars~ în CrişuI Negr::
Canalul de centură Cennei - Tăuţ (cu noscut şi ca Berechm) ca~e capteaza
la poalele dealurilor o seamă de pîraie din sistemul TeuzulUl, p entru a
evita inundaţiile din aval.
în fine t ot din stîncra se varsă în CrişuI Negru cel mai mare afluent al
său: T euzul (5 = 1 166 km 2 ; L = 100 km). Acesta drenează interfluviul
281
 ie de cMerea medie de 1,2 mfk~, de~i
de dmple dintre Crişu! Alb şi Crişu! Negru şi aproape tot versantu! ves- d.dere de 187 t?' .ceea ce se. ap.rop i culoarelor cu puternice aluvlOnăn .
tic al masivului Cordu Moma. valori caractenstlce depres1Umlo~;; A monte de Crişcior în dreptul
Teuzul îşi are obîrşia sub vîrful Ponoraşului, la altitudinea de 359 m. Corectări de albie s.-a~ ef~c~uat eJa 111 ae !în ă consolidările de maluri
Pantele sale în sectorul superior, pînă la Igneşti, variază în jur de 5-7 m/km, localităţii Buceş-Ml~a1lem, lard.l a I?ra~ă;or lu:gime 2epăşeşte 3 km. Spre
iar în cel inferior între 0,1 şi 0,6 m/km (în medie 0,3 m/km). Debuşează s-au impus şi ~onst~uuea unor 19U~~: la culoa~ul neogen Brad-Hălmagiu,
tn regiunea de cîmpie, în apropierea vărsării Deznei în Crişul Alb unde aval, valea CnşulUl Alb se ~dapte. înLre comunele Vîrfurile-Gurahonţ,
face un cot brusc spre NV, ocupînd o albie părăsită, parazitară, din nordul bara~ pe. mari ~istanţ~ df A~~oc\~:tl::iat ~hei adînci, deosebit d.e pitoreşti
con ului de dejecţie al Crişului Alb. Pe această linie, cu numeroase meandre tot 111 puoc1astlte, Cnşu o .Ş G honţului p antele rîulUl scad sub
cu lărgituri locale. în Dep~eslU~ea. ~r~ iar apoi se adînceşte din noU
şi despletiri, joacă rolul unui colector submontan, cu o puternică asime-
trie a afluenţilor din dreapta, ce vin din direcţia Codru Moma. Dintre
aceştia merită să fie amintiţi Valea Nouă, Gropoiul, Groşilor (5 = 60 km 2 ; în eruptIv, la COC1U~ . 11 a\ ~
t
1 mjkm! producîr:db~utîrnlc~ ~~l~~::~tă ultima îngustare patrund~ de
1· 'l11de v alea rîului se lărgeşte capă~
L = 19 km), Beliul (5 = 148 km 2 ; L = 24 km), care are debite mai mari fapt în Golful tectomc. al 7:aIandu,u: , c 1 ' al~ Pantele lo ngitudinale ale
la vărsare decît Teuzul datorită afluenţilor cu scurgere bogată (Hăşma­ tind aspectul de cîr,nl;l~ pleC~?ntlan~, 7 a;~rn 'iar in aval, în sectorul de
şul, Urvişul, Botfeiul, Mideşul); în amonte de vărsare, Teuzul mai pri-
rîului scad pînă la Chlş111eu . nş a" '
1 03 m /km
_ 1 trei ,,~ctoare prin cipale : sectorul supe~
A • A v
meşte încă doi afluenţi mari Sartişul (5 = 270 km2 ; L = 49 km) şi Frunzişul clmple, P111U a.' " .
sau Leveleşul (5 = 225 km 2 ; L =-= 45 km), care au produs cele mai peri- în lungul rîulUl se dl:tll::g ~altf~lă· ent"sectorul de culoar al C.riş~tlui Al,b
culoase inundaţii din Cîmpia Cermeiului, după îndiguirea Crişului Negru, rior , montan , fo~rte scur~ Pd 1nal' aCoci~lb a' "i sectorul piemonian Ş1 de Cfmpte
Avînd în vedere această situaţie s-a procedat în 1903 la izolarea cursurilor pînă în aval de ll1gustarea ea "
lor superioare prin construirea Canalului Colector piemontan Cermei - Tăut, în aval. " • bună 'l rte în regiuni de dealuri
Bazinul Crişului Alb se ~esfaşo~ra, l~tiAudinrm.e(lii bazina1e în jur de
V A

care pe o distanţă de 20,9 km captează sectoarele superioare ale Sartişului ,

Benişelului, Veliului, Călacei şi Frunzişului de pe o suprafaţă totală bazi- înalte, majoritat.ea ~f1~en~~or 1 a;111~u~lail la poalele sudice ale Bihorului
nală de 218 km 2 • Capacitatea de transport al canalului îndiguit din stînga 300-600 m; altItud111Le, ~~ SOlU r:. m . Piat ra A.radului, 1 427 m; Vi. Mun·,
este mare, ajungînd la 60 m 3 /s. Astfel, canalul îşi Îndeplineşte foarte bine depăş:sc 1 400-1 ~OOJm ~Ga1l1t5~:~~), Aceast~ ;xplică în bună p arte regir:m 1
rolul de apărare a cîmpiei din stînga Însă din cauza impotmolirilor celulm, 1 49? m Ş1 ~anoaga,. d" 1 b <:ervat în regiunile deluroase v:shce:
din dreapta aici inundaţiile au devenit din nou frecvente. şi bilanţulllldrolof,lc ap~opl~t _e .ce o '; , ~'t b ilitate accentuată a reglmulU1
. 1'm une a zapezl101 S1 cu o 1n5 a . . .
în acest bazin au mai fost construite mai multe canale. Astfel, a fost cu topuea 1 P " ··1 : fI 'ţ. c1ir' at ulUl ocea111C.
canalizat Frunzişul de la Talpoş pînă la vărsarea sa în Teuz pe o distanţă în timpul ielrnii, în. conflţ~~l:t~o~~i~~tgresi'ile cretacice f1işoide, care dau
de 28 km (capacitate de 6,72 m 2 /s) , canalul îndiguit Călacea pentru a dirija în sectoru supenor a. r 1 ,. "'el';te cIp. formaţiuni calcaro,ase
· f 1 1 pe a oeun aco"" '- .
scurgerea rîului spre Frunziş, canalul îndiguit Spineţ, cu caracter de canal forme domoa1e re1le u u , . B 1 ' 1 . 963 m etc) şi piroclasttte.
. . (1 1 1 ')60 m ' PIatra u zu m, . C .
de drenaj şi Canalul Dumbrava (Căriac) care este un canal de desconges- Jurasl ce Vu canu, :-- d ' ~ Valea Satului _ este colectat de n:
tionare a Sartişu1ui spre Frunziş în timpul apelor mari. Este folosit de Primul .af1u~nt mal _ e sea~~2-:- L = 15 km) , acesta avîn~ ~i:ne~siun1
asemenea şi pentru irigaţii. şul Alb dm stmga (5 - 1~7 R t' 1 afluenti10r din stînga, pnmlţl dmspre
Teuzul este îndiguit pe partea stîngă şi se varsă liber în Crişul Negru. asemănătoare. cu. co.lectoru. e~ u i ei 'dimensiuni asemănătoare, cum
Digurile lui se racordează cu cele ale Crişului Negru, fiind astfel protejate munţii Metahfen ŞI ZarandulUl au Ş . 1 (5 - 74 km2 • L =
. (5 80 k 2· L - 14 km) LuncolU - , .
contra inundaţiilor o suprafaţă de 25 000 ha. sînt: Bucureşcl L
= _ 87 ~~2. = 21 k~) , Zeldiş saU Sighişoara (S =
în bazinul Teuzului funcţionează şi două sisteme de desecare: Teuz = 10 km), Vaţa (5 - Ch." d· (5 _ 102 km 2 • L = 20 km). Spre aval
mal drept (36414 ha), Teuz mal stîng (19050 ha). Reţeaua de drenaj Însă = 156 km2 ; L = ~6 ~m) , . lŞIP. laCleceova Hodişul Potocul, GutuI cu
în cele două incinte se rezumă mai ales la reţeaua naturală , corectată, urmează cîteva pua1e l m~l 1!1lC1) (A fine ~el mai m~re sistem din stîr:ga :
adîncită şi completată local cu canale mici de desecare. Astfel, densitatea l~cul de acumulare d~ . a ~v~~akJ~) ~n Aceste a , cu excepţia ~igh~rulUl se
medie a organismelor de desecare reprezintă abia 0,15 km/km 2 • Clgher (5 = 670 kn: ' L - d' carcă rin prize de fugă m Cnşul Al~ ,
Sistemul Crisului Alb, dezvoltat în zona de contact a masivului Bihorului, varsa în .Canalul Monlor de unde ~ ~~i"ul llb s-osese din partea dreapta:
a Munţilor M~taliferi, a Zarandului şi Codru-Moma, drenează prin cursul Majontatea ape.lo~ colecJa~rte :1ai ~lici (Artan, Brad, JUllCU), apar Şi
său principal o serie de depresiuni tectonice ca cea a Bradului, Gurahonţ Pe lîngă cîteva puale cU .e ' l<.Ab't · (5 __ 123 km2. L = , 18 k m ) este
şi golful - Ţara Zarandului, prin care pătrunde în Cîmpia de Vest. rîuri mai import,:nt: . Reg1H;~l / ~~el1 1 .- Ch eile G;ohotului cU o lun·,
Izvorăşte de pe versantul vestic al Munţilor Bihorului de la altitudinea
de 980 m de sub vîrful Certezul (1 184 m) din masivul calcaros cristalin ~~~e1ea~ ~~ r~~l~~l~ea c;~~~l~ţtiior t~~{~0~~:~~1~:;~~ ~l:~c~s~fe a~~~~s~i~
al Pietrelor Albe. în cursul superior, sălbatic prin malurile lui, are un la Grohot Înalt de 20 m Şi a e f' t
' 1 1· · urasic în care s,·a orma. 1 '..
profil longitudinal neechilibrat, cu pante medii în jur de 9 - 25 m/km. La ficare. a ca carUlUI J t' " . ul a fluenţi10r org aniz aţi p e versantu SUdiC
Crişcior după ce a parcurs 31 km rîul coboară dej a la altitudini mici Mal spre ava con ~nu a şu A Id· 1 (5 = 42 k m 2 ' L = 13 km),
al Masivului Bihorulm, cum SlUt Ba OVlllU '
(291 m), De aici şi pînă la Ineu, pe o distanţă de 150, km cursul are o
283
282
Steiul sau Obtrşia (S = 64 kmll ; L = 22ktn), Odul, Valea Hălmagiului (S - TABELUL 55
= 113 km 2 ; L = 19 km)şi Valea de la Lazuri (S = 95 km2 ; L = 22 km), Elementele morfometricil ale riurllor din bazinele hidrogratlce ale Crlşurllor
izvorîtă de sub vîrful Zănoaga, din apropierea izvoarelor Arieşului Mic. Bazin
Aceşti afluenţi sînt bogaţi în scurgere, bazinul lor avînd deschidere largă Distanţa Altit.
izvor punct. am' am' am'
spre vest-sud-vest. Riu Punct Skmo_Hmed-Imed-
av av av
Seria afluenţilor care vin dinspre Codru Moma începe cu pîrîul Aciuţei I_ _(k_m_l_ _ _(_m_)_ _ _ _ 1 - - - - 1 - - --
sau Tăcăşele (S = 70 km 2 ; L = 18 km). Pe unul dintre afluenţii săi din 2 3 4567
zona de obîrşie, pe Pîrîul Izbucului, se află unul dintre izvoarele carstice
intermitente cele mai cunoscute din ţară noastră: izvorul de la Călugări Barcău (Beretău) Izvor
o 582
434 90
29,4 208 271
(Ponoarele). El îşi primeşte apele din marginea sudică a Platoului calcaros Barcău Ph'. Nuşfalău 677 326 91
al Vaşcăului. Regimul izvorului a fost studiat de numeroşi cercetători 76,8 126
Barcău Confl. Husasău 809 310 89
care au observat o dublă ritmicitate în izbucnirea apelor. I. Maxim a expli- 809 310 89
cat acest fenomen prin existenţa a două sisteme de sifoane subterane prin Pho Marghita 77,0 126
Barcău 974 284 74
care trec apele izvorului (115). S-a stabilit totodată, că în perioadele umede conn. Bistra 88,8 119
1 199 289 79
Barcău
ale anului izbucnirile sînt mai dese (5-15 minute) decît în cele secetoase 720
Izyor O
(30-130 minute). Bistra 25,2 170 91 443 124
Bistra Pho Popeşti-Vo evo zi 331 103
Restul afluenţilor din dreapta care sosesc tot din masivul Codru sînt : Ph. Chitibi ş 40,5 128 180
92
Bistra 225 314
Gruieţul, valea Ioşei (S = 72 km 2 ; L = 19 km), Fenişu, Crocna, Polo- Bistra Confl. Barcău 53 11 9
278 75
1270
şaneasca, Craicovi, Tcpoşa şi Dezna (S =210 km2 ; L = 33 km), care 94,8 115
! Conf!. Fizeş- Ghiepeş 1451 278 78
impreună cu afluentul său din dreapta, Moneasa (S = 83 km 2 ; L = Barcău
298
= 17 km) afectat şi de regim carstic, au o scurgere foarte bogată. Fizeş-Ghiepeş Izvor O
21,4 117 174 263 125
în urma necesităţilor de ameliorare a regiunilor de subsidenţă din Cîm- Fizeş· Ghiepeş Ph. Sărsig
25,0 115 181 256 120
Fizeş-Ghiepeş Conf!. Barcăl1 256 79
pia Mureşului-Crişul Alb-Crişul Negru cursurile naturale au fost supuse Ph. Sălard 105 103 1686
79
Barcău 101 1782 256
unor serii de modificări destinate apărării contra inundaţiilor şi îndepăr­ Barcău Conf!. Rîu Mare 112,6
tării excesului de umiditate. 1 916 250 72
Barcău Front. RoP oUo 96 1977 246 69
Primele lucrări mari de asanare au început după 1855, cînd au fost 118
Crişul Repede Izvor O 710
corectate coturile meandrelor, Crişul Alb fiind scurtat cu cca 39 km şi 28 504 119 668 50
Crişul Repede ContI. Călata
mdiguit în sectorul de cîmpie. Morile de pe cursul principal au fost 271 698 65
îndepărtate, iar de la Buteni s-a derivat spre stînga Canalul Morilor cu Călata Izvor o 1 112
o lungime de 83,5 km. Traseul lui, bine ales, este adaptat căderilor mai Călata Ph. Morlaca 509 150 776 176
Canf!. Crişul Repede
31,7 771 176
mari (în medie 0,8 m/km) ale flancului sudic al conului de dejecţie al Călata 33,0 504 152
500 272 698 65
Crişului Alb, însă în sectorul de cîmpie pe alocuri contribuie la ridicarea Conn. Secueu 29
Crişul Repede 127
499 824
nivelului hidrostatic al apelor subterane şi astfel la ivirea unor sărături
Secueul (Sebiş,
(Olari-Socodor-Nădab-Grăniceri). După ce la Seleuş trece printr-un sifo- Izvor
Henţ) o 1550
naj sub cursul Cigherului şi Canalului Matca, Canalul Morilor îşi descarcă apele Secueul Ph. Morlaca-Henţ 548 207 1003 206
34,5 201
în Canalul Ciohoş şi se reîntoarce astfel în Crişul Alb în amonte de graniţa Secueul Ph. Bologa 39,0 509 223 978
Secueul Conf!. Crişul Repede 500 227 974 201
cu R.P.Ungară . Este dimensionat la un debit de 2,5 m 3 /s şi are 13 căderi 41
509 820 129
35,0 460
în lungul său de cîte 2 m fiecare dintre care 7 sînt utilizate încă de mori Crişul Repede Conft Drăgan
75
765 919
hidraulice. La poalele nordice ale Munţilor Zărandului joacă şi rolul unui Izvor
canal colector pentru micile pîraie, iar pentru cazurile de inundaţie în Drăganul
Ph. Pîrîul Crucii
o 1500
118 1280 270
Drăganul 18 620
Vale~ Drăganului
digul stîng există stăvilare şi canale de descărcare spre Crişul Alb. Din Sebi şel 425 39 1 172 240
19,5
Canalul Morilor se irigă o suprafaţă de 1300 ha şi se alimentează 200 ha Drăganul 1 Ph . 36 542 249 1 135 278
Drăganul . ConîL Crişul
Repede 460 256 1 120 27 0
pescării. 40
Crişul Repede Pho Ciucea I 39 430 830 90 1 174
Sistemul de îndiguire al Crişului Alb are o lungime totală de 140 km, 49,5 354 930 860 172
Crişul Repede Can fL V. I adului
dintre care 67 km apără 27900 ha terenuri aflate la nord de cursul său, 184
iar 37 km protejează 25500 ha la sud. Restul de 36 km are importanţă
locală, cum sînt digurile de remuu de la vărsarea Cigherului (6,2 km) şi
I 1 151 859

Ciohoş (cîte 10 km pe malurile drept şi stîng). Suprafaţa apărată astfel l'h. ~ r ost hidromet ;Îc monle/aval de confluenţă.
• Suprafaţa bazll1ulm de e (kwcep~ie (km') amonte/aval confluenţa,
o ' )

de inundaţii în bazinul Crişului Alb se ridică la 53400 ha, la care se mai rec?V d
• AltitL;dir,ea n:edle ~ ba~lllu Ul e ţIe (0/ ) amonte/aval de coniluenţă,
adaugă şi o zonă inundabilă, comună cu Crişul Negru, de 22000 ha. • 1'IWta wewe a b",unultU de rec"p 1< /.

284
 CONTINUAR.EA TABELULUI
CONTINUAR.EA TABELULUI

Distanţa Altit Bazin Bazin

RIu Distanţa Altit.
Punct izvor
punct. S km2 am' H med am2 1 med ami Riu Punct izvor punct. am 2 ami
(km) (m) av av av Skm 2aml Hmed_ lmed_
(km) (m) av av av
---·1---- .-
2 3 4 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7
V.
V.
V.
Iadulul
Iadului
Iadului
Izvor
Ph. Leşn
Ph. Remeţi
24 ° 1000
495
I 101 979 238 Dezna Ph. Sebiş 30 138 208 431 195
32 420 163 914 244 Dezna Conf!. Crişul Alb 33 134 210 428 193
V. Iadului Ph. Bulz 39,5 375
V. Iadului I Confl. Crişul Repe"e 44 354
223
230
849
48
244 Crişul Alb Fh. Inen 181 104 2422
2513
437
426
191
184
Crişul Repede
Crişul Repede
Ph. Stîna de Vaie
Ph. Vadul Crişului
53
67,5
'344
280
1 160 858
239
184 Crişnl Alb c onn. Cigher 200 103 --
3183
-
380
-
167
1325 821 181
Crişul Repede
Crişul Repede
Ph. Oradea 120 119 22 16 629 139
Cigherul Izvor O 521 - - -
Ph. Tă rian 134 100 2335 Cigherul Ph. Tănţi 24 141 202 330 194
Crişul Repede Frontiera R .P.U. ! 606 132 Cigheml Ph. Mocrea (Cbier) 40 113 446 275 148
148 i92 2425 578 125
Crişul Negru Izvor Cigherul Confl. Crişul Alb 58 103 670 207 106
O 1460
Crişul Negru
Crişul Negru

Crişul Negru
Ph. Vaşcău
Ph. Suştiu
Con!!. Crişul Pietros
I 18,8
22, 1
40,8
281
266
202
130
215
492
696
630
599
528
570
166
151
137
149
Crişul Alb
Crişul Alb
Ph. Chişineu-Criş
Frontiera R.P.U.
215
238
1
90
90
3580
3957
I
351
328
155
133

Crişul Pietros Izvor O 1450

Crişul Piet ros Ph. Pietroasa 16,0 325 123 850 228
în cîmpiile largi aluviale apărate în bună p arte prin diguri a fost nevoie
Crişul Pietros Conf!. Crişul Negru 30,0 202 204 670 178 de înfiinţarea unor sisteme de desecare, de evacuare a excesului de apă.
Crişul Negru Ph. Beil1~ 45,3 179 792 551 142 Densitatea canalelor ajunge în prezent 0,53 k mfkm 2 1n bazinul C rişului
Crlşul Negru Confl. Roşie.
1049 530 140 Alb şi construirea lor continuă. Această reţea transformă complet funcţia
52,8 163
RoşIa
1357 500 133 reţelei naturale, tendinţa deplasării apelor superficiale. Astfel, ele ati o
Izvor O 668
Roşia Ph. Pocol a importanţă hidrologică covîrşitoare.
35,0 167 267 427 118
Roşi a Confl. Crişul Negru 38 163 308 399 110 Menţionăm , că lucrările de desecare şi de ameliorare continuă încă,
Crişul Negru Ph. Borz 60,3 155 1399 494 132 insă efectele maxime se vor resimţi după realizarea planului de regulari-
Crişul Negru Confl. Holod 1547 472 128 zare a cursurilor de apă, după construirea unui număr corespunzător de
84,0 120
Holodul Izvor
2096 423 11 7 lacuri ele acumulare. Primele au şi apărut, cum este de ex. lacul de la
O 630
Holodul Ph. Holod 48,0 128
Chier de pe Cigher (43 miI. m 3 ) , iar în viitor vor fi modificate funcţiile mai
515 293 92
Holodul Confl. Crişul Negru 60,0 120 549 286 87
multora dintre canale şi sisteme de desecare cu scopul obţinerii unor efi-
Crişul Negru Ph. Tinca 92,1 110 cienţe maxime agricole.
2143 418 116
Crişul Negru Ph. Talpoş 106,6 95 2501 381 103 în bazinul Crişurilor pînă în prezent au funcţionat 72 de posturi hidro-
Crişul Negru Deb uşarea Canalului
2511 380 102
metrice, din care 24 în bazinul Crişului Repede, 13 în bazinele Ier- Barcău,
Colector 127 90 18 în bazinul Crişului Negru şi 20 în bazinul Crişului Alb. în 1965 dintre
3 121 329 82
3123 329 82
acestea au funcţionat 57, iar scurgerea medie s-a stabilit pentru perioada
CrJşul Negru Conn. Teu% 129 90 1950 -1967 la posturile care figure ază în t abelul 56 şi în fig. 103. Menţio­
4289 285 69
Teuz Izvor , O 359 năm, că reţeaua hidrometrică existentă este repartizat foarte raţional pe teri*
Teuz
Teuz
Crişul Negru
Ph. Cermei
Conf1. Crişul Negru
Ph. Zerind
I
. 55,4
100,0
133,0
103
90 1 166
407 250
168
74
36
toriu pentru observarea regimului hielrologic natural, iar în ariile supuse
marilor transformări , în Cîmpia Tisei, studiile de bilanţ hidrologic asupra
Crişul
Crişul
Negru
Alb
Frontierea R .P.U.
Izvor
I 144,1
O
80
75
980
4344
4476
281
277
68
68
regimului apelor interioare este în curs de organizare (2 19),
Crişul Alb Ph. Crişcior 31,0 284 324 610 243
Crişul Alb Ph. Gurahonţ 104 159 14 13 515 218 CARACTEIUSTICI HIDR OLO GIC:E
CrIşul Alb 1487 510 216
Confl. Sighişoara 105,6 158
1639 505 219
! 998 Bilanţu l hi drologic şi scurgerea m edie. lţ azinul Crişurilor are poziţie
Crlşul 468 205
I
Alb Conf1. Dezn~ 143 134 extrem de favorabilă pentru producerea UHor cantit ăţi mari de apă . Marea
Dezna Izvor O 838 2~8 537 204 majoritate a sistemelor se organize ază p e versanţi cu exp oziţie vestică
directă, în aria reactivizării orografice a maselor de aer sosite dinspre
 Ocean ul Atlant ic. Acestu i efect i se suprap une şi influenţa
maselo r de 'tABEL UL 56
~I debitete medii ale rlurllor din bazinul Crişurilor (1950 -1967)
care produc precipi taţii abun- Bil an ţ u 1 hld r ologic
aer subtro picale, umede , din timpul iernii, influen ţă
dente pe versanţii expuşi spre sud-ve st. Prin aceast ă dublă Xo Yo Zo Uo
oceanică în zona de altitud ine mare a Bihoru lui şi VIădesei
preci- 5 baz Hmed Qo
se produc Rîul Post hidrome tric (km') (m) (m'/S) (mm) (mm) (mm) (mm) Observ.

pitaţii care depăşesc 1 200 mm şi ajung pe alocur i la 1 400-1 bine-zi s

500 mm
(obser vate la Stîna de Vale) . Dincol o de aceast ă creastă sau mai -- -41 - - 6- - 7- - 8- 9 10
I 5
de acest "piept al Crişanei", în zona de izvoar e a Crişului Reped mai înce-
e (Bazin ul 1 2 3

Huedin ) sau a Someşului Mic şi Iara, circuit ul apei devine mult

54
tinit, atît precipitaţiile cît şi scurge rea medie scăzînd cu mai
multe zeci 271 434 1,65 740 183 557
Barcău Nuşfalău
1,02 735 178 557 46
şi chiar sute de milime tri la aceeaşi altitud ine. (v. de ex. datele pentru Bistra Chiribiş 180 331
261 5,56 679 104 565 29
Ciucea şi Vadul Crişulu i din tabelu l 56). Barcău Sălard 1686

Bilanţul hidrolo gic al Cîmpie i Vestice, respec tiv al Cîmpiemonta i Crişurilo! Secueu
207 1 026 2,96 930 450 480 153
apă şi ne şi (Henţ) Morlaca-Henţ
se formează în prezenţa unui aflux de din regiun ile
Plriul Crucii
piemo ntane prin interm ediul cursur ilor de apă . Albiile tuturo r rîurilo r din Drăgan
(am) 118 I 280 3,74 I 390 1 000 390 330
situaţi e tipică
această cîmpie aluvială sînt în faza proces ului are,
de colmat 39 I 172 1,19- 1380 960 420 290
Sebişel Pîrîul Crucii
ţiilor late-
pentru cîmpii le de divaga re . Prin urmar e atît pe calea infiltra a apelor Pîrîul Crucii
posibil ităţilo r cale natura lă Drăgan
5,02 1 387 995 392 310
rale, cît şi prin lipsa de evacua re pe (a.v.) 159 1 250
format e local, pe lîngă cantita tea anuală medie de precipitaţii de sedi-
de 580 - Crişul Repe-
901 11,2 881 391 490 128
700 mm, regiun ile cu subsid enţă sau depres iuni din hiatusu rile de Ciucea 830
282
nă de 20 - 485
menta re primes c anual cantită ţi de apă de provenienţă alohto Leşu 101 979 2,82 1 365 880
Iad 245
agnant e, care 163 914 3,89 1 251 752 489
200 mm. Aceste surse duc la formar ea apelor interio are, st Iad Remeţi I
590 - 849 4,97 1 205 703 502 230
se evacuează prin pompări, iar evapo- transp iraţia ajunge la valori de Iad Bnlz 223
i
630 mm (local). Scurge rea medie locală sau evacuată prin pompăr
aj unge Crişul 145
1 325 821 19,6 970 466 504
la valori de 30-10 0 mm, iar umezir ea totală se apropi e de va loarea Vadul Crişului
a soluril or Repede

precipitaţiilor şi le depăşeşte local. Această situaţie duce de

fapt la ridi- Crişul
629 23,2 881 329 552 99
lui apelor freatic e în zona de aerare (0,5-2 ,0 m adîncime) şi Repede Oradea 2216
525 515 152
carea nivelu Şnştiu-Vaşcău 130 630 2,17 1040
conduc e la formar ea sărăturilor şi Iăcoviş tilor pe spaţii extinse . în valea Crişul Negru

ilor mobile , între Crişul 320

Ierulu i peste acest fenom en se suprap une efectul nisipur Pietroas a 123 850 4,15 1382 1063 319 Influen-
Pietros
care apar zonele mlăştinoase, de băltire. ţă carst

în dealur ile vestice (altitu dinea 120-7 50 m) asistăm la formar un feno-

ea zona- 792 551 13,1 1040 520 520 156
Crişul Negru Beiuş
890 401 489 113 Influen-
lităţii vertica le a precipitaţiilor şi scurge rii fluviat ile . Acesta este Roşia Pocola 267 427 3,40
ţII car8t
în faţa
men frecve nt însă apariţia gradienţilor mari de precipitaţii mici (de ex. Vîrcioro g 67 389 0,494 782 232 550 61
treptel or reliefa le, duc la valori de peste 800 mm la altitud ini Topa
559 51
medii variaz ă Hidişel 160 300 1,0 756 197
1 000 mm la Băiţa, 900 mm la Budur easa etc.). Valori le Topa Inf1uen-
293 3,18 742 194 548 55
intre 650-8 00 mm în cazul precipi taţiilo r, 100-3 00 mm în cazul scur- Holod Holod 515 ţ~ carst
aţiei.
gerii fluviat ile şi între 500-6 00 mm în cazul evapo-transpir 418 23,6 898 347 551 108
Aria vestică a Munţilor Apuse ni este bogat umezit ă. Precipi taţiile au Crişul Negru Tinca 2143
250 2,01 761 155 606 36
mml Teuz Cermei 407
medie în jur de 35-60 59
gradienţi de 60-10 0 mmjlOO m alt., scurge rea 800 ~!~ ~Jia.
61 ~~
~~
Crişul Negru Zerind , 4344
/100 m (mai mult în carst), iar evapa- transp iraţia scade la valori de Crişnl Alb Crişcior 324 3,29 83u 321 509 90
148
deoseb it asupra 116 661 1,88 1000 510 490
350-4 50 mm Ia altitud ini de peste 1 000 m. Un efect Ribiţa Ribiţa

formării circuit ului apei îI are marele golf de relief al Beiuşului, scurge rea
prin care Hălmagiu
Zeldiş
I Brazi
Hălmagiu 108
120
655 1,75 1 040
430 0,96 800
510
252
530
548
138
70
din vest. Astfel, 70
are loc o dirijar e a maselo r de aer, sosite Alb Gurahonţ 1565 509 13.9 810 280 530
I
medie în zona de izvoar e a Iadulu i, Drăganului, a Crişului Pietro
Crişul 563 104
s se ridi- Dezna I Sebiş 208 431 2,62 960 397
mai mult prin aceast ă di- 2420 437 18,6 I 795 242 -- 68 Influen-
că pînă la 1 200 mm, ceea ce se peate explica Crişnl Alb i BOCSlg ţl1 ut i-

namică a maselo r de aer, a p recip itaţiilo r mai abund ente în zonele de I I liz ări

îngust are a reliefu lui (legea aerodinamică lui Bernou ille). I

a 25
Cigher I Chier (~iocrea ) 446 275 1, 50 710 106 604
Precipitaţiile medii pe întregu l bazin al Cri~u rilor ajung la
- - 1 Influon-
743 mll1, 188
--
scurge rea mEdie la 215 rrm, iar evapo- trampi raţia mEdie 526 mm. Rezerv ele
Cr işul Alb eri)
C hi şinen i 3580 351
21.4 I ~... ţ ă uti-
liz ări
miliard e m /an. Debite le
medii anuale asigur ate de rîuri sînt astfel de 2,84
3

etrice pot fi urmări te în tabelu l 56. I I

medii ale rîurilo r la postur ile hidrom

268
 .kepartîţia scurgerii în timpul anului. În desfăşurarea sa acest feno-
men poartă ampre nta influenţei oceani ce accent uate, mai ales în timpul :> :> b
iernii, care pe lîngă provoc area viituri lor de toamnă-iarnă în regiun ile de C) C)
C)

dealur i şi şi acumul ări zăpadă în munţi. + +

:>:>:> +
de cîmpie , duce la de
în cazul tipului perica rpatic vestic, iarna, pot fi observ ate pînă
la 2-6 (J (J (J :> :> :>:> :> :>
reprezi ntă
C)
P<P<P< C) c)c) C)
iarnă,
C)

viituri din topirea zăpezii şi din ploi de dintre care ultime le

de obicei apele mari de primăv ară. Din cauza topiril or frecve nte din tim-
pul iernii, pătura de zăpadă nu se menţine în iernile căldur
oase pînă la
sfîrşitul iernii, ci dispar e pe la mijloc ul lui februa rie. În aseme
şire.
nea cazuri
(cca. 35%)a pele mari de primăv ară pot lipsi cu desăvîr Scurge rea
medie din timpul iernii, în regiun ile de dealur i şi de cîmpie , variaz ă în
jur de 30 - 42% din cantita tea anuală depăşi nd chiar ponde rea scurge rii
e
medii de primăvară (Dezna , Teuz, Holod) , iar viituri le care dau debitel
maxim e anuale au frecvenţa maximă tot în timpul perioa dei reci. Debite le
rpatic vestic
medii lunare cele mai ridicat e în cazul tipului de regim perica maxim e în
se observă în luna februa rie, dar frecve nţă mare au şi anii cu
martie .
Primăvara se formează mai ales viituri din ploi, care şiînsă nu dau volum e
deoseb ite. Viituri le de la începu tul verii se observ ă în cazul tipului
perica rpatic vestic (3-5 viituri mai de seamă în iunie-a ugust) , dar pon-
derea, importanţa lor este mai redusă decît în regiun ile cu climă est-eur o-
peană. Regim ul anticic10nal de vară-toamnă a c1imei genere ază secete hidro-
logice de lungă durată în august -septem brie şi octomb rie, cînd multe
pîraie seacă. Viituri le de toamn ă sînt mai accent uate aici faţă de alte
regiun i ale ţării, dar nu pot fi domin ante decît în cazuri izolate .
Tipul de regim carpat ic vestic poartă ampre ntele aceleaşi
c1ime în
varian ta montană (peste 800-1 200 m altitud ine). în timpul pătrun derii
maselo r de aer oceani ce iarna, topiril e se resimt şi în cazul rîurilo r de
te domin ante în creare a fazelor de
munte , dar ele nu devin aici elemen
regim. Astfel, scurge rea medie a iernii variaz ă în funcţie de altitud ine între
15-30 %. Apele mari de primăvară sînt frecve nte cu maxim ele
în martie ,
aprilie şi mai. Volum ul mediu maxim lunar se observ ă în luna aprilie .
Viituri le de la începu tul verii sînt intense , de scurtă durată, şi se suprap un
da scurge rii minim e se
mai rar sub forma apelor mari din ploi. Perioa iernii.
observă în timpul toamn ei, dar la altitud inile mai mari în timpul
Este greu de stabili t limita dintre tipuril e perica rpatice şi
carpat ice
vestice în munţii Zarand ului şi Metali feri, deoare ce în bazinu l Crişulu i Alb
instab ilitatea păturii de zăpadă şi formar ea viituri lor prin topire cuprin de
zone înalte (1000 -1200 m). Prin urmar e Crişul Alb pînă la Guraho nţ are o
scurge re medie de iarnă care reprezintă 36,1% din totala anuală (v. tabe-
lul 57).
Regim ul rîurilo r din regiun ile carstic e nu ne oferă surpriz e abaterile
deoseb it e.
El se încadrează bine unităţi le regim, (J

în teritor iale ale tipuril or de ,

o· ....
din Pădur ea
~
ifJ ....
....
Oro"t
de la legile genera le fiind aproap e de nesesi zat. Tipul de regim P<:aS
v estic (Valea Mierei) , respec ti,"
Craiul,ui coresp unde tipului perica rpatic i). ______
tranzit ului spre tipul monta n (Izbuc ul Vadulu __o ~_ _ _ _ _ _ __ _ _ • _
_ __ _ _ _ _ _ _ _ __
__ _ _ _ _ _~p'-

e în toată
Prezenţa zonei de alimen tare atrofe nivo-p luviale se resimt tb
Cîmpia Crişurilor şi Ierulu i în urma concent rării putern ice a scurge rii în ~z
-01)-
perioa da de iarnă, însă hetero trofism ul în golfuri Ie de relief, depres iuni p p.. p
subter ană
CI>-

şi în munţi duce la predom inarea alimentării din ploi.

. , . OI)

Scurge rea 8~8

290 291
 #

'i_

{JZ
l;m "
variază intre 15 şi 250/ .
. /0,
din iunie 1970 din dealurile vestice (Şimleu, IeI', Barcău, interfluviul
il ORĂGAN-PÎrÎu! Crucii In cazul tIpului de regim Crişul Negru-Crişul Repede etc.).
/5 Ifm= 12L!Om ; Qm o J,J5mfs pericarpatic, se ridică la Regiunile carstice nu au efect de retenţie. Mai mult, se dovedeşte prin
lip carpatic vestic
(zonă inDltă)
25 --:- 33% în munţi şi fapte că sistemele cavernicole bine corodate din Pădurea Craiului şi Padiş
li
mat mult în regiunile ajută la concentrare a şi scurgerea unor volume mari de apă. Astfel, valoa-
/863
2 carstice. O serie de hi- rea scurgerii maxime cea mai ridicată (asig. 1 %) se poate observa pe Crişul
1 drografe reprezentative Pietros, la Pietroasa, de 2 100 l/s/km 2 , care la suprafaţa bazinală de categoria
O tipurilor de regim sînt de 123 km2 si altitudinea medie de 850 m este o valoare record pentru ţara
12 18 18
cuprinse în fig. 105. noastră (da~ă includem şi suprafaţa Padişului obţinem 156 km 2 şi qmax =
1 663 1/s/km2 ). La fel se consideră ridicată scurgerea maximă de 1 % şi
10 /AD ·-L eşu Debitele şi scurgerea în cazul Roşiei la Pocola (1'. tabelul 58.)
Hm =897m ;Qmo2,22m% maximă. Pe rîurile Cri-
o lip carpatic vestIC
şanei debitele şi scurge- TABELUL 58
(ZO,7iJ mii/oeii) Debitele şi sClll'gerea ma xim ă pe l'Îurilc tliu bazinul C rişmilur (129)
6 rea maximă se formează
/863
în perioada rece a anu-
fi D ebite ma x ime de asigurare (m"/s) Scurgere
lui,. precum şi în etapa I ._- - - -
maximă
Rîul Post
plO1lor de vară. Privind I
2
1 datele din tabelul 58 ne I
10, o'
I
I
3 °'
;0
,I
5%
I
10 °/
,o asig. 1 %
(115' km')
D putem da seama că va-
lorile înregistrate si ac- Barcău Sălard 300 200
I
160 I 130 178
10 Crişnl Repede Vadul Crişului 830 620 525 380 625
C/?/,)UL ALB- Cnsciof' ceptate sînt în g~neral Crişu1 Repede Oradea 970 720 620 490 437
8 IIm o 5/0m; Qm c2's9mfs mai ridicate ca în restul Crişul Negru Şuşti 150 110 95 75 1 150
lip carp"tlc ,'estic ţării, ceea ce a testă faptul Crişul Pietros Pietroasa ! 260 190 170 130 2 120
E Crişu1 Negru Beiuş 450 370 340 280 570
că şi la scurgerea maxi- Roşia ' Poco1a 180 145 135 115 675
1863
fJ- mă legile des bătute de Rolod Rolod 260 190 170 140 505
formarea scurgerii sînt Crişul Negru Tinca 810 650 580 490 378
2 acceptate. Trebuiesc sub- Crişul Negru Zerind 700 615 500 430 161
! Crişu1 Alb Crişcior 265 200 160 130 818
O liniate, între acestea con- Crişul Alb Gurahonţ 590 460 410 340 376
18
diţiile specifice de g~neză Dezna Sebiş 180 140 120 100 865
10 a viiturilor din timpul Cigher Chier (Mocrea) 190 140 120 90 425
TEUZ-Cermei iernii şi încălzirile bruşte Crişnl Alb Chişineu Criş 690 540 470 380 193
8
H/lI 250m ; Qm= 1.f./.5m%
o însoţite de ploi intense
lip pericaf'paLic vestic (de ex. viitura din fe- în Cîmpia de Vest debitele specifice maxime din timpul viiturilor sînt
E (subt/pul flivo-pluv/aO bruarie 1960), care de- mai reduse, abia ajungînd la 80-100 l/s/km2 , datorită reţinerii scurgerii
/963 clanşează cantităţi mari superficiale în formele negative ale reliefului, datorită pantelor mici din
2 de apă provenite în cîmpie, infiltraţiilor şi evaporaţiei puternice din timpul verii etc. Inundaţiile
l parte din rezervele de din incinte sînt cele lnai frecvente şi cele mai periculoase în perioada de
O zăpadă. Totodată sînt iarnă-primăvară cînd şi evaporaţia este încă redusă.
ID 127 Infiltra/ii rapidedm vesti te şi viiturile ex- Considerăm că soluţia acceptată pentru viitor, de a reţine viiturile prin
-1\curgere8SUperf/ci8!ă ,PIR/,UL PEŞTERA-,vad trem de vehemente de pe numeroase acumulări cu funcţionare periodică este pe cît se poate mai
8 Hm =J!l5m ; !}m 0,137 m%o

lip de alimentare carselcă in

versantul vestic al Bi-
6 maSIVul ?âdurPa CralUlu! horului şi VIădesei din
lunile mai-iulie. Între
fi. 7963 acestea un loc de frunte
îl deţine viitura din iunie
2
1 1958, care a distrus
O~~~~~~~~~~~~~~=L terasamentul căii fera-
XIX/ IX/I te înguste, construite
Fig. 105. ~id:ograf~ c~racteristice pentru reprezentarea cu mai bine de 60 de ani
regimului nunlor dm sIstemele Crişurilor. (1. Ujvari). în urmă, sau viiturile
judicioasă pentru rîurile Crişanei. Dozarea treptată a apei spre cîmpie
ar duce la evitarea completă a inundatiilor şi ar reduce în mod es e nţial durata
filtraţiilor dinspre rîuri spre cîmpie, spre incinte, ceea ce ar putea să contri-
buie la scăderea niv elului freati c sau cel puţi n la stabi liz ări de niveluri.
în aceste condiţii şi reţeaua de desecare ar putea lucra cu eficien ţ ă mai
mare.
Scurgerea şi dehitcIe minime. După cum s-a mai subliniat , aceste feno-
mene au loc în bazinul Crişurilo r în perioada caldă a anului, la sfîrşitul veri i
şi toamna (v. tabelul 59). A ceast a însă nu exclude apar iţi a în anii cu

292
293
 a~ ierni aspre, contin entale, a scurge rii minim e şi în timpul iernii.
13* acest aspect din fig. 40 prin compa rarea, la diferit e asigurări, Reiese clar
a~~
~t)a
~ . minim e de iarnă cu cele din perioa da caldă .
a debitel or
,.a'E~
v_ Imagin ea repartiţiei valoric e teritor iale a scurge rii minim e medii
I=lt:l cU asig. 95% din fig. 39 şi zonali tatea verticală a scurge rii lunare
minim e din
~ c.> ..
li)
e$ S
- fig. 38 ne oglindeşte valabi litatea legilor genera le de formar
e a scurge rii
fluviat ile. La nivelul cîmpie i ea se reduce sub O, 1lfsfk m 2 şi rîurile
cu supra-
~~~ feţe bazina le sub 500 km2 sînt ameninţate cu secare a în anii secetoş
~2:
°il altfel, secare a adevărată este greu de stabili t în cîmpie din cauza i. De
c'
apelor la irigaţii, ape indust riale, potabi le etc., care vara consu
utilizăr ii
tăţi impor tante de apă şi uneori chiar şi rîurile mai mari
mă canti-
od- seacă tempo rar,
8p.~§ cum sînt însuşi cursur ile Crişurilor (de ex. în 1950). Reglementări
le exis-
V
'O
><'S
~ ~ tente evită însă aceste posibilităţi. Debite le minim e nu mai sînt
·aS tii t)
~ ;:1
I=lE deoare ce ele nu mai oglindesc de loc geneza şi efectul alimentării natura le,
subter ane.
·il 'O ~ Sistem ele de deseca re contrib uie tot în sens negati v la formar
ea scurge rii
...voi ..:oio minim e, ceea ce impun e studii mai aprofu ndate în aceste regiun
i.
;:1 v ;:I~

E p.. '8~ Tempe ratura apei din rîuri. Tempe ratura urm ă reşte în linii mari
.~

;a QlS tempe ra-

v tura aerului , except înd perioa da rece.
S Trecer ea tempe raturii medii lunare peste + 1 aC se înregistrează deja
v
.... in luna
od"3 februa rie în rîurile din Cîmpia de Vest şi pe sectoa rele de cîmpie
:o o ;:1 monta ne. Excep tînd rîurile ce-şi culeg apele din regiuni le carstic ale rîurilo r
I=l'" ~~ e, la alti-
tudine a de 1 300-1 500 m, această tranziţie se produc e în martie
...'"'"
oi ~'
()
.... ;:1 sau chiar
~ ;l
I=l- în aprilie .
al Tempe ratura medie lunară cea mai ridicată se observă în iulie,
'O ajungî nd
oi la +22°C în regiun ile joase şi rămînînd în jur de 16-18 °C
·8 ;:IU la altitud ini
mari. Scăderea tempe raturii medii lunare pînă la sub lOC se
'" 'a~
p.. produc e în
..
.s
o;:
OI! decembrieo
Valori le maxim e ale tempe raturii apei în cîmpie ating 33-34
°, iar tn
munţii înalţi în jur de 25-27 °C.
=
"'"
.;: Excepţie fac de la aceste reguli rîurile care au o alimen tare bogată
~
apele carstic e. La ivirea lor la suprafaţă ele au o temperatură din
;; uimito r de
constantă. Astfel, de exemp lu, izbucu l Peştera Vadulu i de lîngă
~ Crişului, in 1961, avea aproap e în tot timpul anului tempe ratura Vadul
...• .... de +
şi numai în iulie s-a încălzit apa în mod tempo rar pînă la + 12,5 aC. în lOoC
.s
'CI
'"o
p.. tempe ratura a rămas constantă de + lO°C, ca şi în restul 1962
G)
Tempe ratura minimă a fost de + 8 ac in decem brie 1960. Aceeaş anilor.
i
=2
= se observă şi în carstu1 înalt al Padişu1ui, numai că acolo din cauza situaţie
';:
ţilor termic i tempe ratura variază în jur de +4° şi +6°C. Fenom gradie n-
G)
C.
desigu r efecte multip le asupra regimu lui termic al ap elor din enul are
>OI jur.
rîurile mai mari, încălzite de apele acesto r izbucu ri, îngheaţă iarna Astfel,
el
venţă mai mică pe sectoa re ca de exemp lu, Crişul Reped e între cu frec-
i Vale (60%) şi Vadul Crişului (53%), Crişul Pietro s (47 % ), Hd
Stîna de
.
COl
&> Roşia la pocola (40%). Vara ele duc la reduce rea încă1ziril odul (67% ),
o r excesiv e
C>
.=.,
G)

== "3 posibile.
Fenom enele de îngheţ în bazine le Crişurilor sînt dest ul de
li)
Pl
şi reduse ca perioadă. încălzirile de iarnă duc la distrugere a instabi le
."
H o~

a podulu i de gheaţă sau chiar la lipsa lui în circa 40% din cazuri. repeta tă
P .,.".
H
(I4 'B
se combină cu efectel e apelor carstic e calde şi cu înc ăl zirea Ac east a
1"1 :ai
< ap elor iarna
t-< ~"' din cauza vitezel or mari în regiun ile de munte . Toţi aceşti factori
contri-
294 295
 ,NOIEMBRIE ,DECEMBI1IE ,IANUARIE (EBRUARlf, MARTIE ",+~.R!L/E I prin dominarea unor roci dure, pieJ?ont~ril?r mai puţin extinse precum şi
prin ploile mai frecvente, dar mal puţlll llltens~.. .
= La altitudinile de peste 800-1000 m, turbldltatea apel scade sub
100 gjm 3 , iar eroziunea specifică medie pe b.azine scade sub :,0 tjhajan. ~a
aceasta contribuie răspîndirea largă a rocdor greu erodablle (calcare, Ş1S­
m!ffi#4!i"' .114 GHEP/f SJrţe llliiM turi cristaline, eruptiv, conglomerate etc.).
c eA CRISUl REPEeE -Ciucea IN,"

'} /,?r/uentă
caut/că
CRISUl IIEPEeE - Oradea
TABELUL 60
Scurgerea ~i ,hlJitcJ!) solide medi (11J52 - 11Jt>7) pe riudle diu bazinul (;cişurilor (1:29)
1: !ţ#\\lt"'.g I
i1tMATA Mor/aca
• 1.' ;; M _'.'.1 e
ORAGAN Valea OrJganlJllJi AM *'
<..
I( tJ~~Î~~~
M®4#5

Riul Post Qmed Rmed Pmed

(msJs) (kgJs) (gfm' )
== Ct!/i.:fRlfUL NE6RU-Tig

Barcău (Bereteu)
Crişul Repede
I Să!ard 5,37
11,3
3,50
1,53
625 I 0,66
, Ciucea 135 0,58
Crişul Repede I Oradea 23,1 7,48 340 I U 2
(rişu! Negru I Şuşti 2,16 0,309 143 I 0,75
(rişul
Holod
Negru I Beiuş
Holod
12,9
3, II
2,06
1,1 7
160
376
II 0,82
0, 69
Crişul
Crişul
Negru
Alb
I Zerilld
Gurahonţ
20.0
13,7
6,03
9,90
208
723
I 0,44
1,99
= Crişul
Cigher
Alb Chişineu Cri ş
I Mocrea (Chier)
2!,2
1,45
11,4
0,50 1
538
345
1,00
0,35
===:::JI /nWW/ medilJ CII fenom~ posJbl/~ de rng"~
'Q! :;;ţt:o/& .. /nferra/ mediu cu fenomene de mghe{
_ _ _lIIlIi hterval medi.' Cii pod de gheaţ~

Fig. 106. Diagrame caracteristice ale fenomenelor de îngheţ în bazinul Crişurilor (1. Ujvari).
o situaţie specifică se întî1neş~e în reg.iune~ ~le cîr:,1pie. După CUll: es!e
cunoscut, ea cuprinde o mare zona de subsldenţa 111 f,?-za ele colmatare f1l1,:~a.
în cuprinsul căreia rîurile principale sînt îndiguite. In mo~ normal, spaţllle
buie la o durată medie a podului de gheaţă de 20-40 de zile, iar a perioa- inundabile dintre diguri reprezintă adevărate zon: ~e Sedlv11lent~re. ale al~­
dei posibile a fenomenelor de îngheţ de circa 80-120 de zile. viuni10r aduse de micile pîraie dinspre piemontun Şl de catre nU~.lle n~an,
cînd acestea se revarsă. Astfel, în Cîmpia Crişurilor există spaţu exţ1l1s.~
în fig. 106 sînt reprezentate perioadele caracteristice ale fenomenelor
de îngheţ. De aici reiese, că extremele datelor posibile ale fenomenelor (nedelimitate încă), unde tre,huie să. ~?mine colmatare~ asupra. erOZ1~?1;;
de îngheţ sint destul de largi, însă din datele medii ale producerii fenomenelor areale. însăşi reţeaua drenunlor artlfIclale se co111late~za uşor Şl nece,lt~
întreţinere pemanentă, astfel că în decurs de 5-10 am ele se transform~
de tngheţ şi a podului de gheaţă ne putem da seama de rolul redus al lor
in regimul hidrologic al rîurilor din aceste regiuni. Tocmai pe rîurile de în cursuri colmatate-înmlăştinite. Fără să dispunem de date de ?bs~rv,:ţ~l
dmpie Întilnim duratele cele mai mari ale prezenţei gheţii, însă aceasta asupra scurgerii solide pe rîraie1e autoht~n~, considerăm pe dep~1l1 Ju~t1f1-
cată încadrarea cîmpiei în zona cu turbldltate sub 100 gjU13 Şl erozlUne
numai În iernile reci, continentale, care aici au o frecvenţă de 50-60%.
specifică sub 0,1 tjhajan. .
Intermitenţa proceselor de formare a gheţii ingreunează foarte mult apli-
carea unor metode adecvate pentru determinarea datelor medii de produ- Ar fi totodată deosebit de utilă şi interesanti'i, separarea ralOanelor cu
cere a lor. dominarea colmatării asupra eroziunii.
Din bazinul Crişurilor se îndepărtează. annal aproape 1 000000 t de matE-
Scurgerea solidă. Ca şi în alte regiuni ale ţării, şi în bazinul Crişurilor riale în suspensie:
eroziunea superficială cea mai puternică se întîlneşte în regiunile piemon-
tane, precum şi în golfurile depresionare, unde pe lîngă sedimentările actuale Barcău 1:27 000 t
ale materialului grosier se observă antrenarea din abundenţă a materialelor Crişnl
Crişul
R epede
Negru
245000
195000
t
t
fine, mai ales dinspre versanţi şi terase. La contactul cu munţii, în zona (rişni Alb 385000 t
sedimentară nengenă, turbiditatea medie a apelor din rîuri atinge 500-
-800gjm 3 , iar eroziunea specifică ajunge la 1000-2500 tjhajan (local şi mai Total 952 000 t
mult). Cu toate aceasta, intensitatea procesElor rămîne mult sub cea obser- Aceasta reprezintă îndep2~ rt2fea al1u al.ă a AUllei cant~t~ţi ~1~ circc'<
vată în regiunile sudice şi estice ale ţării (bazinE1e Jiu, Oltul inferior, Argeş, 621000 m S de sol, (d = 1,5), ceea ce exp n mat I n strat nllhmetn m ::;eal1l-
Ialomiţa, Siret). Aceasta se explică şi prin gradul mai mare de împădurire, nă 0,041mmjan pe toată suprafaţa drenată de Crişuri.

296
297
 aU pus în evidenţă ape slab mineralizate (1,1 g/l) în orizonturile de :alcare
Particularităţile. hidroc~i~ice
ale rîurilor în această parte a ţării sînt pe
A
mezozoice. TemperaturaJor de 50°C şLdebitul de 710 m 3 /h au permls ame-
Clt se poate de umforme Şl slmple, în stare naturală, domină pretutindeni
apele carbonatate din grupa calciului, iar mineralizarea variază între 150 najarea unuişţr~!ld în aer liber. ~lt~fo!aje, a~pl~s::te la sud d~ Oradea,
atrâescoperit prezenţa ca1carelor tnaslce 111tre ad111clm,:le de 2 ~40 Ş1. 2 7~0 m.
şi 500 mgll, avînd o zonalitate verticală destul de bine conturată.
După cum s-a subliniat, straturile superficiale formate din sedimente
Ele sînt fisurate şi debitează artezian 33,7 m 3 /h apa ~u m111~r~hzaţle d~
1,4 g/kg şi o temperatură de 87°C. Această sursă a pe::mls valonhcarea ap~~
lacustre plio-pleistocene, groase de mai multe sute sau chiar mii de metri termale pentru amenajarea unor sere de mare c~12aC1ţate. Alte şase forale
nu c.onţin doruri şi sulfaţi în cantităţi deosebite, deci şi apele din ele sînt în zona Chişineu Criş au pus în evidenţă, în mSlpunl~ lleog~ne~ ~f1ate la
dulcI. Astfel lipseşte şi zona diapirică, formatiunile de sare atît de carac- adîncimi de 1 300-2880 m (96), ape cu o temperatura cupnnsa 111tre ;->5
teri~t~că bordurilor de contact din zona subca;patică şi din Podişul Transil-
vameL si 85°C. . . . ~ d' t
, în orizonturile neogenului apar şi ape fosile de ong1!:e .manna, 111 re
TABELUL 61 care unele sînt şi termale (hipotermale). Astfel: se pot am1l1h apele cloruro-
Date hidrochimicc privitoare la apele din ltazinul Cl'Îşurllor sodice termale de la Zăuani, Ban, Suplac, T111ca sau apele sulfuroase od~
la Beius, apele bicarbonatate ca1cice de la Ceica, apele termale (35 - 36 CI
Rîul
Rez.
Cationi (mg/l) Alliolli
Dnri- sulfatate-doruro-sodice, ca1cice de la Vaţa de Jos etc .
Data
Post probei
pH fix. tate
(mg/I) Ca Mg INa+K SO, CI I HCO. (gg)
I I SISTEMUIJ MUREŞULUI
Barcău 25. XII.
1961
7,0 322 56 3,64 33,25 34,3 27,9 264,4 11, 5 Adaptat la cel mai vechi traseu de legătură tectonică şi hidrograf~că. a
Sălard
Crişul Repede 27. IX.
I Podişului Transilvaniei cu Depresiunea Panonică, sistemul Mureşu!U1 şl-a
Oradea 196T- 7,3 172 38 8,51 16,74 13,0 12,4 148,2 7,0 format un bazin hidrografic extins pe o suprafaţă de 297f?7 km 2 (d111 car~
Peţea 30. VIII înţara noastră 27919 km l ),. ce se desfăşo~răAde la Depresl~nea GlUrgeulu:
Sînmartin 1961
7,6 666 102 1,22 - 110 17,7 198,9 10,0
pînă la vărsarea rîului în Tlsa: la. Seg~e.~111, 111 R.P. Ungara .. Mureş~ cur,ge
Crişul Negru 6. IX în cea mai mare parte pe terttonul ţam noa~tr~, pe o l~ng~me de. j 18 km
din totalul de 766 km. Prin lungimea cursulUl sau, C1t Şl pn~ debltele sale
A
8,2 330 22 30,4 abs. 6,54 17,7 82,4 10.8
Zerind 1961
Crişul Alb 13. IX.
7,8 326 68 , 4.86 28.6 91,5 12,8 169,6 9.6 medii de la vărsare (165 m 3 /s la graniţă), Mureşul este cel mal mare afluent
Gurahonţ 1961
al Tisei. .
Mureşul traversează în drumul său spre v~rs~re forme yanate .e re le.,
d rf
. Apele C:riş~rilor .nu sînt. poluate în mod deosebit, deoarece în lungul lor dintre care munţii reprezintă circa 25°(0' ::eglU~l1~~ de POdlŞ ~5%, 1ar regl-
hpsesc ob~echvele 111dust.n~l~ con~umatoare de can~ităţi d;osebite de ape. unea propriu-zisă de cîmpie de pe te~lto~lUl ţa~ll noastre 5 10' ~ceasta, se r
~pele rez1duale ale locahtaţllor d111 lungul lor se d1luează 111 mare măsură reflectă şi în panta medie a rehefulU1 d111 1:.az111 c~re este. de 1 ~9 m/~n:.
Ş1 se autoepurează pe distanţe mici. Excepţie face Oradea care deverseaz8. Avînd în vedere faptul că Mureşul tra,:ers;aza numal pe o~ dlstanţa de C1!c.~
apele reziduale în Crişul Repede şi parţial Salonta, unde r~ziduurile fabricii 100 km (13,2%) regiunile de munte, tar 111 rest d.ren~a~za apel; u~or se~l1
de conse:ve~Slrîtdev~rsa!e ~n Culi~er, cu debite mici şi viteză redusă a ape- de depresiuni, panta medie a rîului este mult mal mlca, ea at111g111d abla
l?r. Pe hnga ap;le. dln nun, ţolos111du-se ca surse şi apele freatice, precum 1,2 mjkm. . ~ G' 1 .
Izvorul propriu-zis al MureşulU1 se afla 111 sudul Dep~eslUnl1 lUrgeu Ul,
A . • ••

Ş1 ~pele de ad1nclme, artez1ene, există posibilitatea satisfacerii tuturor

cer,,111ţelo~ de ap~ din această regiune frumoasă şi bogată a ţării. la o altitudine de 850 m, lîngă comuna Izvorul MureşulU1. Cursul Mu::eş~llU1
In baz111:le ~Cnş~rilor pot .fi înt~lnite şi o serie de izvoare minerale şi ter- de la obîrsie pînă la vărsare se poate împ ărţi în patru secţo,:re c<l:ractenstt.ce :
male, ca~e .111sa ?ghn~esc u~lformlta~ea rel~tivă a condiţiilor litologice pînă
A
1. M ur~şul superior ce cuprinde Depresiunea GiurgeulUl Şl Dehleul Tophţa -
la adlpclml man, mal ales 111 depozltele pllOcen-cuaternare. Astfel, majori- Deda (110 km) ; ~ "" 1 ' ,'
t~tea 1zvoarelor minerale aparţin tipului apelor bicarbonatate ca1cice-magne- 2. lvf ureşul mijlocin axat pe zona centrala a POdlşulU1 1 ranSl val11U,
zl.ene, însă pe liniile marilor falii de adîncime apare în conţinutul lor şi bio- între Deda şi Alba Iulia (266 km); .
3. Culoarul Mureşului inferior, cupnns 111t~e ~Ur:-ţll A p u;el11 , C ~rpaţll
A •• • ••

xldul de carbon, cum sînt apele de la Tămăşeu, Sîntimbru, Feernic şi Pădu­

rea Neagră în bazinul Bar căului, Tinca din baz. Crişului Negru sau cele de
la Mocrea în bazinul Crisului Alb. Altele, aflate în afara zonei mofetice au
temp~raturi ridicate, cu'm sînt izvoarele d~ la Băile Felix (49°C), Băile
1 Mal (42 0c), Moneasa (32 0c), Răbăgani. In afară de izvoarele termale,
au. f.ost ~fectuate şi o serie de foraje care au dat la ive ală ape hipertermale
uhhiablle ~n ~iferitele ramuri ale economiei naţionale sau în balneologie.
Astfel, amlnhm cele două foraje de 135 m de la Felix şi Băile l Mai, care
Meridionali şi Munţii Banatului, între Alba Iulia Şl. L1POV~ (2... 5 .km) ,
4. Mureşul inferior din Cîmpia de Vest, între Llpova Şl gral11ţa cu R.P .
Ungară (117 km).
Muresul superior. D epresiul1ea Giurgeului, în .cadrul cărei:: se fon~ea:,ă
sistemui de rîuri din cursul supe rior al Mureşnlm, e.ste . :ma d111:-re ~ reglU11l1e
cele mai pitoreşti din ţara noastră. F undul depreSlUl11l rep rez111t a de fapt

299
298
o cîmpie aluvială fluvio-lacustră, largă, colmatată complet de reţeaua deasă
a afluenţilor care se îndreaptă spre Mureş, din stînga, dinspre şirul vulcanic
al Munţilor Gurghiului - Harghita (1777 m), iar din dreapta dinspre Munţii
Giurgeului (1545 m). Depresiunea are o altitudine care variază între 650 m
şi 800 m, ea fiind împrejmuită spre regiunea muntoasă de numeroase conuri
de dejecţie, glacisuri, între care cîmpia aluvială internă este umplută de
ape freatice apropiate de suprafaţă cu înmlă ştiniri, lăcoviştiri, extinse.
Cursul Mureşului în dreptul localităţii J oseni se despleteşte în mai multe
braţe, fiind însoţit totodată şi de o luncă largă inundabilă, cu ape stagnate
pe alocuri. Conuri de dej e cţie (dintre care cel mai mare este al E echeniului
la Gheorgheni) dirijează în mare măsură direcţia de curgere a Mureşului,
care în depresiune are pante reduse (în jur de 1,0 mjkm).
Densitatea medie a reţelei fluviatile, în acest sector, este ridicată (între
0,9 şi 1,1 kmjkm 2 ). Afluenţii săi sînt mici, dar au pante mari (40-60 mjkm).
Atît din stînga cît şi din dreapta Mureşul primeşte un număr de 14 afluenţi
mai de seamă, ceea ce ne indicii dezv oltarea bine organizată, a reţelei den-
dritice, Însă cei din dreapta au o vechime mai mare şi ca atare au şi dimensiuni
mai mari. Pînă la confluenţa cu Topliţa se pot aminti următorii afluenţi:
Chindeni, Chirtoegher, Strîmba, Noroiosul, Eecheni (S = 114 km 2 ; L =
= 31 km), Lazarea (S = 58 km 2 ; L;= 16 km), Ditrăul, Faierul, Jolotca,
Filipea, Sărmaşnl şi Ciuciul. Suprafaţa bazinelor aflnenţilor din stînga
variază între 11 şi 55 km 2 , iar lungimile între 7 şi 20 km; Cărbunele Negru ~1-<
vine dinspre Harghita, iar restul dinspre Gurghiu, ca Fierestrăul, Snmuleul ...,::s
(fJ

Mare, Eorzontul, Pietrosul, Limbuşnl, Petri, Eseninl, Mortunca, Calnaşi, op.

Muscă, Gălăuţaş (pe care se află marea uzină de produse de cherestea), <n-

Zăpodea şi Măgheruş, care se varsă în rîu la Topliţa. ::::

Izvoarele minerale carbo-gazoase dezvoltate în partea stîngă a bazi- 'u
g,
nului sînt folosite mai ales de către localnici, însă izvoarele calde de la ·S
Topliţa au renume mondial. .~

V>-
Înainte de a pătrunde în defileul Topliţa-Deda, Mureşul primeşte de pe I-<
o
partea dreaptă pe Topliţa, care formează limita între Munţii Călimani şi 'C
<!)
Munţii Giurgeului. Din Munţii Călimani unde îşi are obîrşia şi pînă la văr­ p.
::s
sare rÎnl Topliţa are o cădere de circa 1 000 m pe o distanţă de 29 km '"
(34,5 mjkm) şi o suprafaţă de 212 km 2 • Toate bazinele enumerate sînt ali- ]
::s
mentate relativ slab cu ape, depresiunea fiind săracă în precipitaţii. CJ)-
';;j

în aval de Topliţa, valea Mureşului se transformă căpătînd aspectul ~"

H
rîurilor tipice de munte. Pe parcursul defileului, lung de 40 km, rîul are Ii ro
o cădere de 210 m, iar valea sa este săpată în piroclastite şi blocuri andezi- I
I 'ro
tice; la întretăiere a acestora Mureşnl îşi modele ază defilee înguste şi are .S:;
~
căderi locale mari. Între aceste îngnstări se pot întîlni o serie de bazinete 1-<
b.O
structural-erozive care servesc totodată şi la concentrarea afluenţilor l'dure- \
o
H
'U
ş nlui. Dintre aceste "noduri hidrografice" amintim pe cele de la Topliţa,
de la intrarea În defileu, unde în JYIureş se varsă Măgheruşul, Topliţa şi
i :a
Călimănelul; de la Stînceni unde dinspre Gurghin soseşte Gudea, iar dinspre I .....::s ro
~
v
Călimani - Mermezeul şi Zebracul; de la Lunca E radului, unde primeşt e
pe primii afluenţi mai de seamă, cum sînt Ilva (S = 130 km 2 ; L ,,= 22 km) ~"'
şi Obcina Ferigelor din dreapta şi Sălardul (S = 127 km 2 ; L = 16 kID) t-
o.-<
din stînga şi, în fine, bazinetul de la Răstoliţa În care se varsă în Mureş
afluentul cu debitele cele mai bogate, venit dinspre C ălimani, Răstoliţa
(S = 172 km 2 ; L = 19 km) şi pîrîiaşnl Iod. L_._ _.--~-~~--_· I t)Î)
ţ:;

300
 tn avai, Defileul Topliţa-Deda se lărgeşte, iar tn golful de relief creeat
sos~sc :'lpr.oape simetric o serie de afluenţi dinspre Călimani cum sînt Gălă­
loala. ŞI Blstra (S = 99 km 2 ; L = 18 km) şi dinspre Munţii Gurghiu pîrîul
Borzla.
AMureşu~ mijlociu. ~u!?ă ce pără~eşt~ defileul, Mureşul face un prim popas
m depresmnea tectomca de la Valem, formată între culmea antic1inală a
Şieului->,it;ioa~a şi P?ala Munţj1or. Gu~ghiului. ~undul depresiunii are aspec-
tul uneI Clmpl aluvlale cu o mchnaţle putermcă spre vest.
. îr: in~int.a ei M;ueşul Superior îşi lasă aluviunile grosiere, bolovanii
ŞI Jinetn~unle trrOslere, pe c~re le-a transportat cu uşurinţă în cuprinsul
def1leulUl, formmd astfel un Imens con de dejectie bogat în ape subterane
de bună calitate. ' ,
. În aval, valea Mureşului se lărgeşte treptat, formînd un culoar de ero-
zmne larg în Podişul Transilvaniei pînă la Alba Iulia. Acest sector este
împ~rţit de V. Mihăilesc~ în două unit~ţi :. c~loarul pînă în apropierea Aiu-
dulUl (s-ar :putea denumI. ",~uloarul Clmplel transilvane") şi culoarul pie-
m~ntan ".Amd - Alba Iul:a . Fundul culoarului este larg (1-3 km), valea
avmd secţmne transversala de formă trapezoidală. Această caracteristică este
oglindită şi de numeroasele meandre, insule care se formează în unn~
pantelor longitudinale mici (cădere to tal ă de 200 m pe distanţa de 266 km
sau 0,75 mjkm). Mureşul în sectorul său de cîmpie traversează numeroase
f~r~laţiu?-i .de domuri brahiantic1inale şi cute marginale. În locul traver-
s~m anhc!malelo~ v~lea. M~reşului se îngustează, panta longitudinală şi
vIteza apel cresc, Iar m smchnale procesele se inversează si se observă alu-
vionări locale. Aceasta duce şi la formarea unor meandr~ ample cum est e
cel de la Bogata Mureşului.
Din ~real?ta :pri~ii afluenJi (Gesele, Pietriş, Dumbrăvi, Rîpa, Agriş)
sose~~ dm. ~u~cţla ple.m0t;tunlor Călimanilor, iar cei din stînga de pe ver-
sanţl1 ve~hcl a.l Gurg~mlU1 (~ebeş, Fiţcău, Idicel, Deleni şi Gurghiul). Din-
tre aceşha Idlcelul ş~ ?urghl~l trave!sează zona diapirică marginală, care
este spre est acopenta de puoc1ashte. Izvoarele cloruro-sodice concen-
ţrate de la Idicelul de Jos au favorizat crearea unei staţiuni mici balneare,
lar cele de la Solovăstru de pe Gurghiu se resimt mai mult în hidrochimis-
mul rîului (v. tabelul 70).
Gur~hiu (S = 564 k:n.2 ; L = , 5~ km) este un pîrîu viguros, cu scurgere
b.ogata (49 7, mm), care lŞl are.obuşla sub craterul stins - Fincelul (1684 m)
ŞI se varsa m Mureş la Reghln (363 m). Căderea rîului este foarte ridicată
ît;. medie. de 26%0' ~rin captarea de~itelor şi a celorlalte rîuri din jurui
Fmcel~lU1, pe GUl;ghlU s-a! putea reahza o hidr?centrală în condiţii foarte
av.an~aJoas~ (d;bltul la varsare.= 7,25 m3 js). In zona piemontană după
pn~mrea dm st~nga a aflu~ ntu~U1 său Orşova, Ia Gurghiu, rîul mai are o
ser~e de afluenţl, de zvoltaţl mal ales pe dreapta (Lăpuşna, Neagra, Fîncel,
Ishceu, Caşva).
Mu~eşul în av al de confluenţa cu Gurghiul primeste dinspre Dealurile
Tgul.U1 Mureş o serie de afluenţi mai mici şi cu debite' sărace (Beica, Rabic,
Petnlaca, Tofalu, Poc1oş ş i Budiu) şi pe Nirajul lîngă comuna Vidrasău.
.N~raJul (S =. 60~ k.m 2 ; 1.. = 78 k~n) se formează din unirea a două pî:aie,
Nua]ul Mare ŞI NuaJul MIC, care lzvorăsc din Munţii Gurghiului, de sub
302
craterul Secului (1 777 m) de la altitudinea de cîrca 1300 m. Ca obîrşie se
socoteşte Nirajul Mic. După confluenţa lor Ia Cîmpul Cetăţii, rîul pătrunde
în zona diapirică, cutată (fără însă să dreneze ape sărate), iar în aval de
aceasta, pe o distanţă de circa 60 km, curge printre dealurile Podişului
Transilvaniei, formîndu-şi un culoar larg. în zona diapirică traversează o
serie de cute marginale, în care s-au instalat unii afluenţi ai săi. Astfel, es-
te cunoscut cazul Săcădatului, care s-a adaptat depresiunii Mătrici-Eremitu ,
ce continuă spre valea Sovata. Afluentul Sovatei care se numeşte tot
"Săcădat" adic ă "întrerupt" presupune existenţa unei captări în timpuri
istorice. Ea s-a produs probabil în urma ridicării sectorului actual de
cumpănă prin te ctonică saliferă între cele două Săcădate . După 1. Mac
pe cursul inferior al S ăcădatului sudic ar curge în prezent pîrîul Sovata
(v. fig. 107).
În aval, pînă la vărsare, Nirajul mai are o serie de afluenţi mici, cu bi-
lanţ hidrologic caracteristic Podişului Transilvaniei (Rodoşul şi Nirajul
Mic inferior - de sub Masivul Bichişului , Şardu, Niaroş, Maiadul et. ).
Pentru a feri lunca largă a Nirajului de inundaţiile cauzate de colmatarea
albiei, între Niaroş şi Cinta Il fost construit un canal de descongestionare
şi diguri.
în aval de Niraj, Mureşul primeşte din stînga o serie de afluenţi mi ci a
căror văi, în mare parte consecvente, sînt perpendiculare pe valea Mureş u ­
lui. Ele îşi împing izvoarele pînă aproape de coasta Tîrnavei Mici (Cerghid,
Pîrîul Mare, Lăscud, Sărata cu Cucerdea, Şeulia, Aţintiş).
Din dreapta, primul afluent al Mureşului pe sectorul tratat este Luţul
(S = 352 km2 ; L = 42 km), adaptat în cursul său inferior la culoarul tec-
tonic Dipşa-Mureş. în arnonte însă de Bartoş rîul taie perpendicular Cul-
mea Şieului, traversează perpendicular zona înalt ă a Culoarului Şieului,
împingîndu-şi izvoarele pînă în eruptivul Călimanilor în apropiere de iz-
voarele Şieului. Rîul are scurgere relativ bogată. Afluenţii săi mai mari,
Fleţ (S = 126 km 2 ) şi Şar (S = 107 km 2), sosesc dinspre Cîmpia Mure-
şului.
Afluenţii Mureşului, în aval de Luţ, se formează deja integral în Cîmpia
Transilvaniei , respectiv Cîmpia Mureşului, cu caracter de silvostepă.
Cumpăna lor de apă spre Podişul Someşului nu este reliefată prea accen-
tuat, deoarece cumpăna orografică se află mult mai spre nord faţă de cum-
păna hidrografică. Aceasta ne indică faptul că afluenţii Someşurilor au tra-
versat prin eroziune regresivă cumpăna morfologică, captînd sau încăle ­
cînd afluenţii Mureşului pe o distanţă de circa 40 km între Ungur aş şi Săr­
m ăşel (V. Mihăilescu, V. Gârbacea, 1. Berindei, 1. Iacob).
Afluenţii mai mari ai Mureşului din Cîmpia Mureşului sînt Comlodul
(5' = 529 km 2 ; L = 60 km) şi L udu,şul (S = 646 km 2 ; L = 56 km) . Cursul
principal şi al afluenţilor săi este puternic influenţat de tectonica regiunii ,
de po ziţia domurilor şi a sinclinalelor dintre ele . După cum ne arată Gh .
Pop, chiar şi lacurile aflate de-a lungul cursurilor lor se datoresc, în primul
rînd, caracteristicilor tectonice ale formării domurilor. Rîurile aut oht one
au pante mi ci, în jur de 0,5 - 2,5 mjkm , ceea ce fav orizează stagnarea ape-
lor pe sectoarele de sinc1inale (192).
în valea Comlodului se resimte influenţa domurilor din dreapta v aii
(Ulieş, Şincai , Grebeniş, Icland), care în lungul rîului au dat naştere la 8
vetre lacustre, drenate în prezent. Cel mai mare dintre lacuri, aflat la. (:0 11-
303
 E1e sint întreţinute artificial, însă la geneza lor au contribuit trei domuri:
cele de la Sărmăşel, Z.'inl-Tăureni şi Sînger. Cel mai extins şi totodată şi
cel mai frumos dintre ele este lacul Zăul de Cîmpie. Volumul lor total
de aproape 3,5 miI. m 3 asigură o regularizare destul de puternică a regimului
I,uduşului.
Bilanţul hidrologic zonal allacurilor este deficitar (evaporaţie circa 700 mm,
precipitaţii 540 mm), însă se completează prin scurgerea afluenţilor, ele
menţinîndu-se cu caracter permanent. Calitatea apelor lor este bună, car-
bonatată, dar cu mineralizare ridicată (1 000 - 1 500 mg/l).
Calitatea apelor freatice din bazinele afluenţilor de cîmpie este foarte
variabilă, în majoritate fiind sulfatate sau carbonatate cu mineralizare
înaltă şi duritate deosebit de mare. Din acest motiv aproape toate locali-
tăţile suferă din cauza lipsei de apă. A ceastă situaţie se repetă şi în nordul
Cîmpiei Someşene. Pentru soluţionarea radicală a lipsei apei de băut şi
acoperirea necesităţilor locale, c onsiderăm, că există o singură soluţie efi-
cientă şi anume: crearea unor conducte magistrale de apă de cumpăn ă
între bazinele Someşului şi Mureşului, care să transporte din direcţia Căli­
mani10r şi Gilăului cantităţi ele apă importante pentru ac eas tă regiune
agricolă. Problema merită stndii hidrotehnice şi hidroeconomice de am-
ploare. (fig. 109)
Arieşul, cel mai mare afluent de pe dreapta al Mure şului, (S = 2970 km z ;
L = 164 km) contribuie prin debitul său cu mai mult de jumătate (47 m 3 /s +
.+ 26 m 3 /s = 73 m 3 /s) la creşterea apelor colectorului principal.
Rîul îşi culege izvoarele de pe versantul nord-estic al masivului Cucurbăta
(1849 m), de la altitudinea de 1195 m, cam cu circa 8 km în· amonte de
cătunul Galbena. În cursul său Arieşul străbate regiuni cu formaţiuni
litologice diferite-şisturi cristaline, granite şi calcare. în valea sa epigene-

LEGENDA
Fig. 1?8. Repartiţia baziuelor lacushe din Cîmpia Transilvani~i iu raport cu structurile
tectolllce (după A. Vancea, M. Ilie, Gr. Răileanu) (192). ~Conductă de captare,
aducţiuf/i

...J.J..Aductiunea m~istfSl/;j de
1. anticlinale; 2. sin~linal~; 3. faIii; 4. domuri; 5. domuri d e profunzime; 6. bazÎlle cu lacuri t:xi.tente Iau pe cale
de colmatare; 7. bazme lacustre colmatate drena te.
- \b - cumpCJfliJ CI Cim lei /l'8flSi/-
flue.nţa G~ebenişului C1.1 Comlodul, a existat încă la începutul secolului. v8fle(a)curet adedistri-
bllire gravilii'ţ/ofliJ/ă SeClJfl-
Ultlluele dllltre aceste lacuri, după Al. Săndulache au fost cele de la Ic1ăn­ dara;j apei (b)
zel ?îi d~ la Căpuşul:de Cîmpie. În prezent există u~ singur lac mai mare în -......;;>-- Re/enti! legale de sistem
bazlll ŞI aceasta de alunecare: Pogăceaua cu o suprafată de 336 ha adîn-
ci~e de 2,2 m şi volum de 36 800 m 3 (208). '"
In valea Luduşului au existat, de asemenea, 81acuri mai mari dintre care
s-au menţinut doar patru.
TABELUL 62
Elementele morrom~trice ale lacul"i1or din bazinul LuduşuIui
(după 1. Buta) Muntii Gilăului
----- .-------~-----------------.--_r--------_,--------- \; (
Lacul Bujor 1. Bujor II. IZăul de Cîmpie I Tăur el1i i

Suprafaţa
J~ungimea
(ha)
(km)
Adîncimea max. (m)
25,2
1,7
2,1
15,9
1,13
1,25
117,0
3,39
2,82
64,6
2,13
L__Jtj_l o!
70 20 JO '10r km
! ! !

1,84
Adîncimea med. (m) 0,69 0,49 1,86 FiG:. IOe). Sch iţ a pr illcip a l ă el cund u c- Le i magistrale de cumpăn ă pentru a limentare a cu ap ă
1,49
Volum (mii m cubi) 165,4 96,0 2187,6 a Cimpiei T r ansilvaniei (1. Uj v ari).
964,0

304 305

t~că se pot intîlni in~ă. şi porţ~uni cu .f1iş cretedc, străbătute"de rod erup-
tlve neogene {andezltlce) .. Pr~n erOZlUnea diferenţială rîul a modelat în
valea. sa o s~n~e de de:presll~.ll1 tectono-erozive şi defilee impunătoare. La
~argl~~a Aestlca a maslv,:l~l .:nuntos, rîul pătrunde în Depresiunea Tran-
sllva:uel, m dr~ptul !oca~ltaţll <?orneşti. Arieşul avînd direcţia de curgere
?pusa Murelul~l, la C1ml?la Turzll face o cotitură bruscă spre sud şi se varsă
m Mureş hnga Luncalll, la Gura Ariesului.
Arieşul poat~ fi divizat în trei sectoa're caracteristice: Arieşul superior
. d~numlţ An~şul Mare, pînă la Cîmpeni, Arieşul mijlociu pînă la Corneşti
Şl Aneşul mfenor (de podiş) pînă la vărsare .
-:?-~ieşul .Mar~ . î:;;i colecte~ză afluenţii aproape dendriform din Podişul
Scanş<;>arel. ~traJUlt de .Maslv~l Cucurbăta spre vest şi de Platoul calcaros
al PadlşulUll~ nord. Pnmu~ sau aflu<;,nt din stînga - Cobleşul (5 = 28 km 2 ;
L = 8 ~m) Şl cel de. al d01lea. - 9-uda Seacă (5 = 75 km 2 ; L = 15 km)
dreneaza apele .ca:st~ce care :vm ~m a?.und~nţă din direcţia podişul calca-
ros al Pad.lşulUl, hmltele bazll;.ulUl nefnnd mcă precizate. Faptul însă este
m~rcat pnn ~c,:rgerea deoseb~ţ d;. b~gată înregistrată la postul hidrome-
tnc de la Scanşoara. Afluenţll sal dm dreapta - Bucura, Ghizghiţu şi
Neagra (5 = 52 km2 ; L = 12 km) au scurgere mai redusă.
în bazinulAGîrda ---: Ordîncuşa, const~tui~ aproape exclusiv din formaţiuni
calcaroase, smt locahzate 25 de peşten, dmtre care cea mai renumită este
peşt:ra. Gheţarul de .la Scărişoara care adăposteşte cele mai frumoase for-
maţlUlll de .gheaţ.ă dm Europa Ce?-trală. Studiile întreprinse de D. Coman,
A. Şerban Şl 1. Vlehman au dovedlt că stratul de gheată gros de peste 15 m
are o vechime de circa 5 000 de ani. ' Apele Arieşului sînt folosite intens de întreprinderile industriale din
Pa?-ţa :ne~i: a Ar}eşulu~ Mare pînă la Scărişoara este de 13 mjkm, iar
de alCl ~l pm~ la Clmpelll scade la 7 mjkm. Pantele afluenţilor însă sînt
mult mal man (30-35 mjkm), ele putînd fi folosite pentru alimentări cu
apă şi eventuale amenajeri energetice.
în amonte de Cîmpeni, cu circa 5 km, în Ariesul Mare se varsă Ariesul
Mic (S = 160 km2 ; L = 33 k m ) . ' , ginale ale Podişului Tîrnavelor, în parte diapirice. La Ocna MureşulUl trece
. Arieşu1 propriu-zis format din confluenţa Arieşului Mare şi Mic primeşte
din dreapta pe Sohodolul (5 = 44 km 2 ; L = 10 km), iar din stînga Valea
Caselor. La Cîmpeni se varsă în Arieş rîul minierilor - Abrudul (5 =
= 229 km2 ; L = 22 km) a cărui afluenţii de pe partea dreaptă se desfăşoară
în mod radiar în jurul masivului eruptiv al Detunatei, renumit prin coloa-
nele sale bazaltice pitoreşti.
Pentru evitarea poluării pîrîului Abrudului şi prin aceasta a apelor Arie-
şu.1~i,.1îng~ exploatările miniere de la Bucium-Izbiţa şi Roşia Montană există
mlCl laZUfl de decantare (1,8 ha respectiv două cu o suprafaţă totală de
0,3 ha), care au efect favorabil de purificare.
ţn .aval de Abrud, Arieşul primeşte din dreapta, dinspre munţii Metali-
fen Şl ai Trascăului, o serie de pîraie mici cum sînt Stefanca, Muscanilor
Şeşei, Rermăneasa şi Cioara. Ultimul se revarsă în Aries în dreptul 'renumi~
t~lor exploatări miniere de la Baia de Arieş, profilate' tot pe exploatarea
Şl prelucrarea minereurilor aurifere-cuprifere.
în aval, la. Sălciua de Jos, în Arieş se varsă Pîrîul Ruzii care curge la
contac.tul eS!lc al Munţilor Bedeleului cu Munţii Metaliferi. În lungul său,
pe o dlstanţa de .2 km, pîrîul străbate peştera Ruda lui Papară, interesantă
pentru acumulănle mari de guano şi circulaţia interioară specifică a serului
306
care a determinat formarea stalagtitelor anemolite unice ca dimensiuni
în ţara noastră. Tot de pe versantul nordic al Bedeleului soseşte şi ultimul
afluent montan din dreapta: R emetea (5 = 44 km 2 ; L = 16 km), care
după ce a traversat parte~ nordică a. delZ,resi~nii !!ăs~~ul?i se va.~să Aîn
Arieş la Buru. Restul miC1lo~ afl,:enţl, Va~enll, Pl:l.1eşţll Şl ~~denll smt
cursuri mici piemontane velllte dm depreslUnea Clmpla TurZ1l.
În aval de confluenţa cu pîrîul Abrudului, Arieşul are o puternică asi-
metrie din stînga: afluentii săi din această parte drenează flancul sud-es-
tic al masivelor Bihor şi ' Muntele Mare: aceştia sînt Bistra (5 = 44 km2 ;
L = 16 km), Bistrişoara, Valea Mare (5 = 70 km 2 ; L = 19 km), Do~ra,
Caselor, Lupşa, Sălciuţa, Poşaga (5 = 112 km 2 ; L = 22 km), Ocohşul
(5 = 67 km2 ; L = 14 km), Ocoli şeI (5 = 67 km 2 ; L = 23 km) Iara (~ =
= 390 km 2 • L = 51 km) şi Răşdatele (5 = 215 km 2 ; L = 31 km). Ulttmul
traversează renumitele chei ale Turzii. Restul afluenţilor - mici ca
dimensiuni - sosesc dinspre culmea Feleacului (Valea Turenilor), res-
pectiv dinspre zona di8:pirică a bor~urii Cîmpiei Transilvane ca: Valea
Florilor (5 = 60 km 2 ) Şl Valea Larga (5 = 132 km 2 ; L = 22 km).
1 ara, izvorăşte de pe flancul estic al Muntelui Mare, de la altitudinea
de 1775 m. încă de la obîrsie îsi sculptează în şisturile cristaline o vale
adîncă, urmînd direcţia gene~ală N- E pînă la comun~ Valea Ierii: În sec-
torul superior, utilizat şi pentru plutărit, panta medle a cursulUl este de
40 mjkm iar în depresiunea între 2 şi 5 m jkm. înainte de vărsare Iara
şi-a tăiat' în şisturi cristaline şi diabaze frumoase chei în care căderile
ajung din nou pînă la 10 mjkm.
această regiune, în consumul populaţiei şi în agricultură.
• Mureşul în aval de confluenţa sa cu Arieşul curge prin zona cutelo: mar-
peste un sîmbure de sa~e, ;are a stră1;mns chiar şi terasa h<;>locen~. În exploa-
tările vechi ale acestUl slmbure sahfer, s-au format trel lacun de ocnă a
căror ape sînt folosite în procesul de fabricaţie la Uzinele de produse sodic~.
Apele evacuate de această uzină precum şi apele freatice salinizate contn-
bue la creşterea bruscă a conţinutului în clorură de natriu al apelor Mure-
sului.
, La limita ramei deluroase a Podişului Cecalaca-Lopadea şi a Piemontul
Arieşului, rîul face o cotitură bruscă spre sud curgînd prin zona periferică
piemontană a Munţi1~r Trascăului, lărgindu-şi şi mai. ~ul~ culoar?l său
spre Aiud-Alba Iulia. In acest culoar, pantele MureşulUl ramm neschlmbate
(în jur de 0,5 m jkm) deşi cursul său se abate me;:e~ spr~ s~înga, mai ales
sub influenta sedimentelor aduse de numeroasele puale pnmlte de pe dreap-
ta, cum sî~t: Grindul (5 = 40 km2 ; L = 15 km), U~i~ea~ (5 = 79 km 2 i
L = 14 km) Ciugudiu (5 = 33 km2 ; L --:- 13 }cm), Mmsla?, Lop,adea~ Şl
Aiudul de Sus (5 = 176 km2 ; L = 26 km), lzvont dm Depresmuea lrascan-
lui din aceeaşi vale cu Remetea. Din apele freatice cantonate în lunca sa
se alimentează orasul Aiud. Cheile sale pitoreşti de la Vălişoara deschid
spre vest seria defileelor tăiate în creasta calcaroasă a Trascăului. î nspre
aval şi alte rîuri îşi mai făuresc chei pitoreşti pe această cale (în tot al 18,
307
după LP. ~:geşel) dintre care ~eie n:ai renu:ni!e sint tn Valea Stremţuiul (5= Vişa este cel mai mare afluent al Tîrnavei Mari (S = 555 km 2 ; L = 42km).
- 229 km ,L . 48~km) CheIe R11I!:eţulm, m Valea Galda (5 = 321 km 2 ; Se presupune de 1. Rodeanu (1926) că prin valea sa, Începînd de la
L = 34 km) Ch~lle Intregalde etc. Intre ele se formează în aval de bara Copşa Mică, a fost drenată în pleistocen Tîrnava Mare spre Depresi21llea
calc~roa~ă, D:maţa un n:ic pîrîu piemontan (5 = 22 km 2 ; L = 8 km). Sibiului, iar cursul inferior al Cibinului ar fi găzduit apele tÎInăYell (, . Inh-
Dm ,stmga, m av~l de Aneş, sosesc în Mureş numai cîteva pîraie de cîmpie, adevăr, valea sa neobişnuit de largă seamănă mai mult cu culoarul Tîrnavei
cu~ smt: Ş~~Oghl (5 = 16~ k~2; L = 23 ~m), Ciunga, Pusta Băgău Mari, decît cu afluenţii săi opişnuiţi, iar terasele fluviatile mai vechi, au o
(5 -~ 72 km , L. = 13 km) Ş1 R1tU, precum Ş1 afluentul cel mai mare ca cădere spre Ocna Sibiului. In zona de obîrşie a Vişei actuale trece una
bazm de recepţ1e - Tîrnava. dintre cutele antic1inale marginale cele mai mari, care ar justifica în bună
Tîrnava sau Tîrn~v,ele după cum li se mai spune (5 = 6157 km 2 ; L =
= 2~9 kn~), dreneaza fn mare parte sudul Podişului Transilvaniei şi anume
parte întreruperea cursului de apă.
În acest punct se află renumitele băi de la Ocna Sibiului, unde în pre-
~od1şul Tlrn~velor. RlUl s~ f?r.me~ză de .fapt la Blaj din confluenţa a două zent se menţin încă 12 lacuri de ocnă pd.buşită şi alte 5 lacuri de tasare
slsteme man, cu caractensbc1 hldrolog1ce de podis: Tîrnava Mare (5 = pe sare pe depozitele care acoperă masivul de sare.Efectul terapeutic al
= 3606 km 2 ; L = 221 km) şi Tîrnava Mică (5 = 2649 km 2 ; L = 191 km). lacurilor a fost cunoscut încă din secolul al X VI-lea, dar amenajările băii
încep abia după 1844. Sînt deosebit de frecvente lacurile cu heliotermie
~ Tîl'n~va J\<lare îşi ::re izvoarele pe pantele vestice ale masiv ului vulcanic
(Mîţelor 36 - 40°C, Fără }'und 30-35°C, Cloşca 25-30°C). T rei dintre
Hargh1ta Sumuleulm, la o altitudine de 1 441 m. Cursul său superior se lacurile principale (Horia, Cloşca, C rişan) au scurgere spre Vişa , ele fiind
dezvoltă î~ .roci an~ez!tice, în ~ondiţii1e umidităţii abundente. Piroc1asti-
alimentate de izvorul dulce C rişan (v. fig. 110) .
t~le andeZlt:ce prezll~ta un medlU foarte favorabil acumulării apelor frea- Staţiunea este dotată cu apar atură fizio-terap eutică l1l0dern8., ca re est e
!lce, care ahment~aza .abundent. sectorul său superior. Spre aval pătrunde folosită anual de circa 850 de bolnavi (reumatism, ginecologie).
III platoul vulcamc ~1~ pepreslUne~ Y,îrşagului, constituit în bază din
În aval de Vişa, afluenţii din stînga ai Tîrnavei M::ni sose:::c dinspre Po-
s~d1:nente. neo.gene. A1Cl 1Ş1 culege pnmn afluenţi montani, mici ca dimen-
dişul ~ecaşe1or, de origine piemontană, cut at destul de p uternic prin diapi-
SlUm, ce Vlll dmspre Sumuleu : Tarlodul, Creanga Mică din dreapta şi Vîrşa­ rism. Intre acestia se enumără: Seica, Sorostin, Tapu, Cenada şi Spătacul.
gul cu ~înt~na Mar~ din stînga (5 = 112 km 2 ; L = 16 km). Platoul aflat Pe tot secto{ul de podiş, singtirul afluent rnai'important, autohton, din
l~ o alht~dme .de c:rc~ 1 000 m, are aspect .d~l~ros cu arii mlăştinoase şi dreapta al Tîrnavei Mari este pîrîul Eli'ieni (5 = 84 1::m2 ; L = 13 km),
f:neţe exţmse, 1.ar n.unle au pant~ relah~7 m1c1... Inainte de a părăsi depre- restul avînd caracterul văilor torenl:iale (Rogoz, Morii, Fîntîna Vetului,
sl.unea pnn porţ1le ~m!re Dealul Slmon Ş1 Munţn Corundului, rîul primeşte Smegul, Curciul, Păucea, Chesler şi V. L ungă) .
dmspre Hargh1ta mca un afluent Şicasăul (5 = 153 km 2 ; L = 22 km).
}n aval de Dealul Simonului se deschide deja perspectiva monotonă a --------- -
r--:- r---··
- --
Ad,nClme(m) NaCl
van cu asp~ct de culoar. Da:ă pînă la Odorhei pantele rîului sînt încă des- IN/? Lac ul 1326 !S67 W/L)
tul de man (3-:-5, m/km~, m aval ele scad. !reptat la valori obişnuite
A --;-
Ho"':' 1./8 L!J 88__
(0,4-0,6 mjk:n) 1.nh~mte Ş1 m cazul Mureşulm m sectorul de podiş. Pe sec- ~ ~'CI 90
2 r;r1JifE 32 32
t~rul qdorhelUl~1 nul traversează perpendicular zona diapirică estică, 3 [i'işan 1./1 1./1 86
0.1./ 1/
fllJ?-d ahmentat Ş1 de izvoare c10rurate cum sînt cele de la Sărata - Odor- LI De Gheata 0.1./1
- 5/
heI. Alte izvoare minerale sînt de natură carbogazoasă (calcice bicarbona- 5 Inului '---;;;-
6 Mitelor 72 1 72
tate) cum sînt cele de la Seiche. ' 7 Avramlancu 125 125 /97
în aval de Odorhei, Tîrnava Mare ocoleste masivul Rezului constitnit 101./ 85 -
~ fljg7l/JL
diJ?- depozit~ m~ocen.-plioce~e ~ cu o cuverttiră de piroc1astite ~ndezitice şi 9 Sfl0817 16 9 86
3ID
jlfil7COvea!7iJ 32 20
pnmeşte dm dlrecţ1a nord1ca un alt afluent circumscris: Feernic (5 = J!L
/! PoPorului - 3 8
= 190 kn:2 ; L = 33 km), sosit tot din eruptiv. Aici se termină de fapt /2 Vrăjlioarea - - -
sect?r.?l I:1emoJ?-ta?- al :îu~ui. Dintre afluenţii de pe stînga pe acest sector , /3 B Comi/ol' - ' - -
menta sa ~mmhm plra1ele Ivo, Deşag, Brădeşti (5 = 75 km 2 ; L = -==--=.:.. --
jf/. Trestiilor

= 17 km) Ş1 Hodoşul, în general de dimensiuni mici. /..!b-. DiJlce_ _

16 Auster
-1-":--=- . ' --
-
i - - ,.- -'-
în se~torul. de podiş, yalea. Tîrn~vei Mari se lărgeşte tot mai mult şi sis- it Fară {U7d_=i ci,r=:~ __~L
temul ~1 ~evme puter~1c aS1metnc spre stînga. Mai primeşte încă cîţiva J§ Ult'lile! om;) ---:._ c....::.:..-
• -- .
afluenţ1 dmspre zona p1e.monta?-ă, cum sînt: Geoagiul (5 = 89 km 2 ; L = g',:;) Lac de
= 2! km) dm ~reapta Ş1 Arch1ta (5 = 135 km 2 ; L = 19 km) din stînga, Lac de iasare pe sare curs de eolmC'fare
dupa. care dommă în mod evident afluenţii din stînga: Cărbunarilor,
Naghlroc, Sapartoc, Dracului, pîraiele Sighişoarei: Vî1candorf şi Saeşul oI=;=--'-=
100 200 JOO IJ017/,7 Obs. AOJ17CJmile di!7 )~Q26 au fost maser'3!e de I MaxllTi, /3r' cele rf/il
/J57de CSA.-SI!JIU
(S = ~22 km.2 ; L = 32 km), Beşa, Laslea (S = 111 km 2 ; L = 21 km), '"'b-==L...==i==
,- ._'
Valchtdul, B1ertal, Nemşa, Vorumlocul şi Vişa. Fig. 110. Situaţia actuală a lacurilor de la Ocn a Sibiu (după Al. Bobeica).

308 309
 puternic clorurate îi imprimă şi apelor Tîrnavei Mici, pînă la vărsare,
caracterul dorurat.
LACUL URSU În sectorul dealurilor piemontane, pînă la Sîngeorgiu de Pădure, Tîrnava
FlemenLe "mn%!l'~ Mică are un curs rectiliniu, iar valea este relativ îngustă şi cu pante longi-
(morfomell'lceJ
1 F = J8710m c tudinale destul de mari, în jur de 3-5 m/km. Pe acest sector nu are afluen-
2L = 288171 ţi din dreapta; în aval de Sîngeorgiu primeşte pe Ghegheşul (5 = 55 km 2 ;
JLmax =210171
4 Lmed = 1,]4 m L = 17 km), iar mai departe pînă la vărsare valea sa devine tipic subsec-
.54ramare-JJ4m ventă cu afluenţi numai din stînga. Malul drept este străjuit de cu este înalte
6. h max = /8.S0m
=88171 7 hmed = 64171 pe o distanţă de peste 80 km, iar panta medie a rîului, pe acest sector, scade
J Lmax ~J8m 8P =1/ 72171 la circa 0,7 m/km.
4 Lmea =18171 9Cs = 1,68171
5 hmax =2,2.5m 10 W =248,JB7m J Şirul afluenţilor de podiş din stînga ai Tîrnavei Mici începe cu Solocma
6. hmeri =0.96171 izvorît de sub culmea Şidodului, Ceia şi Cuşmedul cu obîrşia în vecinăta­
7 P =224 m
8. Cs = 1,.5 tea Solocmăi (5 = 151 km 2 ; L = 25 km) şi se continuă în aval de Sîngeor-
9 W =1II2,.5m~ giu de Pădure cu Roua, Cibu, Nadeş, Agrişteu, Domald, Seleuş, Sîntioana,
Idici, Hărănglab, Bede, Sărata, Adămuş, Balta, în valea căreia se află
renumitele băi de la Bazna, cu ape fosile iodurate, dorurate, bromurate,
apoi urmează Spinoasa, Grabenul şi RoruI. Suprafeţele bazinale ale acestor
pîraie cu scurgere semipermanentă variază între 14 şi 62 km 2 şi au lungimi
pînă la 17 km. Numai Cundul (5 = 83 km 2 ; L = 17 km) şi Balta (5 ==
= 138 km 2 ; L = 19 km) depăşesc normele amintite. Formaţiunile de domuri
influenţează formarea văilor şi pîraiele care prin eroziunea lor în adîncime
dau la iveală ape sărate, fosile, deocamdată puţin cunoscute.
înainte de unirea cu Tîrnava Mare, Tîrnava Mică traversează depozitele
sarmaţiene mai cimentate, cutate antidinal, în care rîul şi-a modelat o
010 50 100171 vale îngustă, cu pante mai mari, cunoscută sub numele de "C1isura Blaju-
L' [ r; 1 I r

Fig. 111. Harta batimetrică a lacurilor: Ursu, Roşu, Verde şi Aluniş (după 1. Pişota).
Tîrn.ava Mică îşi culege izvoarele de pe versantul sudic al masivului
v;:lcamc S~ca (1777 m) de la altitudinea de 1 190 m. Împreună cu numerosii
sa1 afluenţI rîul se îndreaptă spre Depresiunea tectono-erozivă de la Praid ~
S~vata, o ade:vărată piaţă de adunare a apelor. În sectorul său montan
pnn:eşt: un smg~r afluent - şi anume pe Craca Mare - din dreapta.
Intnnd m Depresmnea submontană de la Praid, Tîrnava Mică ia direcţia
~e scurgvere a afluentului său, Corund (5 = 132 km 2 ; L = 22 km) care
1mpreun,,: c~ C~ebed dren~ază partea sudică a "Ţării Praidului". Concen-
trarea pnnC1p.ala a afluenţIlor are loc în apropiere de Sovata, unde depresi-
u~ea se deschIde spre vest. Tîrnava Mică în această zonă diapirică primeşte
dm drea p t2a. pe Iuhodul (~ = 70. km 2 ~ L. = 17 k~) şi 1?îrîul Sovata (5 oc~,
- .1 ~9 km , L --;- 20 km), m. bazllml ~:arUla se afla locahtatea balneoc1ima-
ter:ca cu acelaşI nume. Pe mt~r~luvml Sebeş (Maior) şi pîrîul Sovata se
afla ~,,:cul 1!r~u -=
Sovat,,: de ongme carsto-salină şi cele 7 lacuri mai mici
d~ onţ;me slmilara: Alumş, Suhat, Roşu, Verde, Şarpelui, Dulce şi Berţu-
1~1. ?mtre acvestea pentru traţam~nt?l balnear se foloseşte lacul Ursu a
carUl suprafaJa este de 3,8 ha Ş1 admcl1ue maximă de 18,9111 (v. fig. 111).
R~stul lacunlo.r au ~up~~feţe şi. adîncimi mici (0,002-0,3 ha şi 1-7,4 m).
Dm .totalul mmerahzam de 257,7 gll observate în iulie 1953, dorura de
natnu. a reprezentat 254,1 glI. Heliotermia observată aici i-a dat faima
laculU1. Totodată apa scursă prin emisarul lacului şi numeroasele izvoare
lui". în schimb în amonte de satul Biia pantele rîului abia ajung la 0,1-
0,5 m/km, iar cursul său puternic meandrat trece prin mica depresiune
a Jidvei.
Valea Tîrnavei în aval de Blaj rămîne largă, avînd forma unui culoar de
eroziune, cu pante în jur de 0,5-0,7 m/km.
Malul stîng aparţine Podişului Secaşelor, frămîntat de cute marginale
şi diapirism. în Valea Tiurului (primul afluent din stînga) apar chiar şi
masive de sare, care dau naştere la izvoare sărate, iar în microdepresiunea
"La Lăcuta" apar şi vulcani noroioşi. Principalul afluent de pe acest sector
rămîne Secaşul Tîrnăvean (5 = 356 km 2 ; L = 37 km), care repetă în mare
subsecvenţa observată la Tîrnava Mică: îi lipsesc aproape cu desăvîrşire
afluenţii din dreapta. Cei din stînga se grefează pe flancul nord-estic al unui
antic1inal vast cu axa paralelă cu direcţia văii.
După primirea încă a unui mic afluent din dreapta (Dunăriţa) Tîrnava
se varsă în Mureş la Mihalţ.
De la vărsarea Tîrnavei şi pînă la ~fîrşitul sectorului mijlociu, Mureşului
îi mai rămîn de parcurs abia 25 km. In cuprinsul acestei porţiuni rîul int ră
în Depresiunea Alba Iulia unde valea sa se lărgeşte mult şi pri m e şte d oi
afluenţi importanţi: unul dinspre Munţii Trascăul ui - Galda şi altul din
Munţii Metaliferi, Ampoiul (5 = 576 km 2 ; L = 60 km). U lt imul pătrunde
cu izvoarele sale pînă în apropierea Abrudului, la poalele dealurilor Dosu
(1040 m) şi Petriceaua (1144 m). Traversează în cursul său regiunea minie ră
de la Zlatna şi primeşte afluenţi mai de seamă din stînga, din direcţia ulti-
melor prelungiri ale culmilor calcaroase ale Trascăului. Astfel, după primirea

310 311
Feneşului şi Ampoiţei, in Ampoi se varsă pîrîul Ighiului, care în zona izvoa-
relor şi-a săpat chei prin calcare tithonice. Tot aici se află şi frumosul
lac carstic al Ighielului. Apele Ampoiului sînt folosite printr-o captare
pentru alimentare a cu apă a oraşului Alba Iulia.

Culoarul Mureşului inferior. în aval de Alba Iulia, Mureşul pătrunde în

culoarul larg tectonic dintre Carpaţii Meridionali (Munţii Sebeş-Şurian)
- Poiana Ruscăi la sud şi Munţii Apuseni (Metaliferi, Zarand) la nord.
în lungul culoarului întîlnim mai multe straugulări, defilee epigenetice
sau antecedente, între care se înşiră o serie de bazinete, barate rnai ales
de formaţiuni eruptive neogene. Cele mai mari sînt: Depresiunea Deva -
Simeria, bazinele Ilia, Căpruţei şi cel al Odvoşului. Panta Mureşului în
acest sector este uniformă şi destul de redusă (0,3-0,5 m/km) ca şi pe sec-
torul mijlociu. Sedimentele din albie au contraste mari: afluenţii montani
aduc petriş de dimensiuni mari (circa 5-7 cm) cu care este căptuşită în
bună parte albia pînă la Radna, iar aluviunile autohtone, cu dimensiuni
medii de 1-3 mm, sînt transportate cu uşurinţă. Avînd în vedere ponderea
mare a aluviunilor grosiere aduse de afluenţi, pe care Mureşul nu le poate
transporta decît la apele mari, albia sa, în bună parte, este deosebit de sta-
bilă. Mobilitatea mai mare în cadrul albiei se observă numai la formele
de fund, constituite din nisipuri autohtone. Pe tot parcursul sectorului sedi-
mentele sînt deosebit de preţioase pentru construcţii şi sînt folosite din plin
la Simeria Veche, Ilia, Soimuş, etc.
tn lungul culoarului, Mureşul primeşte afluenţi importanţi numai din-
spre Carpaţii Meridionali, cei din dreapta cu excepţia Geoagiului fiind scurţi
şi cu bazine hidrografice mici.
în aval de Alba Iulia, Mureşul primeşte pe Sebeş, rîu tipic de munte
(S = 1289 km 2 ; L = 93 km), cu izvoarele în zona alpină. Acesta îşi are
origina prin valea Frumoasei, în culoarul longitudinal mărginit în sud de
masivul Ştefleşti (2244 m), iar în nord de Cîndrelul (2244 m). După conflu-
enţa cu micul său afluent de pe partea stîngă - Tărtărăul, prin care pătrunde
în Valea Sebeşului şi drumul alpin dinspre Novaci (Gilort), rîul se îndreaptă
direct spre nord, făcînd o serie de cotituri impuse de tectonică şi eroziune
diferenţială în rocile cristaline care domină în bazinul său. Primeşte cîţiva
afluenţi mai dezvoltaţi din dreapta, cum sînt: Cibanul, Bistra, Dobra cu
Şugagul (S = 90 km 2 ; L = 21 km), după care Sebeşul iese din munţi în
zona largă a Dealurilor Secaşelor, fragmentate adînc de el şi de afluenţii
din stînga ai Secaşului (S = 560 km 2 ; L = 42 km). Podişul Secaşului este .S
afectat şi el de cutele marginale şi de diapirism, iar în unele locuri apar
din rocile miocene şi izvoare sărate, cum este cazul de exemplu la ]I.;Iiercu-
rea-Băi.
Sebeşul are pante longitudinale mari, în medie 18 m/km; în amonte de
Poarta Şugagului acestea ajung încă la 29 m/km. Ca şi pentru celelalte
rîuri sînt prevăzute pe Sebeş amenajări hidtoenergetice, deşi debitul său la
vărsare (8,6 m 3) şi scurgerea medie (210 mmfan) nu sînt prea mari.
Dinspre Munţii Şurianu1ui, Mureşul mai primeşte o serie de cursuri de
apă cu căderi mari, dar cu debite relativ mici, cum sînt Pianul (S = 133 km 2 ;
L = 31 km), Cioara (S = 50 km 2 ; L = 15 km), Cugirul (S = 354 km 2 ;
L = 54 km), Vaidei (S = 28 km 2 ; L = 12 km), Romoşul (S = 72 km 2 ;

312
___-~=----~--_J"--_.-~
 . l' 1 Rîului Bărbat în că1dările
L = 23 km), Beriul (Valea Orăştiei S = 399 km 2 ; L = 47 km) şi Turdaşul Şase. dintre acestea se 1af1~ t~cn:~t1 . a ~~:~~~1:i avînd aceleaşi denumir~
(5 = 70 km2 ; L = 12 km). glaclare suspendate a e us unl . Şl 1 . ' ul laci ar al circulUl
Cugirul se formează în amonte de cetatea metalurgică de la Cugir prin (Tăurile Custurii, Ciumful Mare, Clu~~ul ~:c). fulu:yrt~pă ~are dinspre căI­
unirea a două rîuri vijelioase de munte: Rîul Mare şi Rîul Mic. Ca izvor Custurii se for~ealăpfvrum~a(~5~~sc) aR~ull;Trbat primeste e~isarii lacuri-
~l sistemului este socotit Rîul Mare cu obîrşia sub Vîrful lui Pătru (2193 m),
In zona de izvoare primeşte din stînga emisarele a trei lacuri glaciare mici, t::ţ~~fuf~d~~~~i T~~~rŢapuluE\~r mai în aval emisa~ul Tăurilor Cium-
studiate de V, Trufaş (235): Iezerul Şurianu (5 = 5334 m 2 ; h = 7,3 m) cu
Iezeraşul Cîrpa (5 ~-~ 156 m 2 ; Iz = 1,65 m), drenaţi de pîrîul Cîrpei, fulî~ ~i~l ~:' ~~11~~,~b~~, l~i~' Z~~~'sub~t~ă'2 ~otSC iiu~~)\l~o~;telr~
Rîul Mic (5 = 84 km 2 ; L = 26 km) izvorăşte de sub vîrful Bătrîna si încă un afluent alplll: RIUI Alb (5 - m, v cesta urmează încă
(1794 m), Ambele rîuri, înainte de confluenţa lor, prezintă pante mari, 1'ăul Văsi~lului de. sub VîrfullM::r~v~245? şr~f1~:!t~tsău principal, care-i
în jur de 35 mjkm, pretîndu-se la amenajări energetice locale. În sectorul două pîrale subalpllle: Paroş,-: ~l, a aşu, , A 1 Mare
piemontan pante1e Cugiru1ui scad pînă la circa 6 mjkm, iar apele lui sînt imprimă majoritatea caractensticllo r de regim, RlU v 1 G' Apei din
836 k L 65 8 km) se formeaza a ura
Rîul Mare (5A= ' l ' m"' ;R A 1=Ses "Şl LapuşnlCu.v I~n micul bazinet
9
folosite pentru alimentarea centrului industrial de la Cugir. '1 M
Valea Orăştiei, cunoscută şi sub numele de Beriu sau Grădiştea, ca şi unirea a douav nun a p111e , 1U , . 'are,' 1 în Lăpusnicul'
Cu girul , se formează tot din doi afluenţi: valea Grădiştei (5 = 228 km 2 ; format pe linia ~e întîlnire a sis!e111el?r tect?111Ce pnnC1pa e, ,.
L=43 km) şi afluentul său din dreapta Sibişe1ul (5= 171 km2 ; L = 32 km), Mare se vars~ Ş1 B;an';ll sau LapuJ111.cul :l~O m /km ceea ce îi asigură o
care se unesc tocmai la Orăştie. Zona lor de izvoare se află la alti- Panta medle a RlUlUl Mare este 111. Jur e ' D 'v dăugăm la aceas-
tudini de 800 - 1 400 m pe plaiuri extinse. Pe un umăr larg se află şi vechea valoare ridicată ~in'punct de ve~ere hldr~en~r1~11~~ afI~a t~cmai în regiunea
cetate a dacilor în apropiere de Grădiştea de Munte, a cărei locuitori se tă constatare ca slstemele de lZvoare a e nu v A lege de ce anume
. b t d' ţ a noastra vom 111ţe
cU scurgerea cea n;.al ,?ga a 1 1: ~r A ' ~ unui sistem hidroenergetic
V

alimentau din apele freatice ale depozitelor eluvial-deluviale ajunse la supra-

faţă prin izvoare abundente. s-a hotărît construuea ~n ava . ~ ,u.r a ~~taIă de mare amploare, Lacul
în aval de Turda, Mureşul intră în depresiunea tectonică a Streiului şi de alimentare ,cu apa 'p'0tablla Şl llldu~ de 110000000 m 3 , iar cana-
inferior. Acest fapt este marcat între altele şi de ivirea rocilor de bază (gres ii de acumulal'e prOlectat alCl va a,:ea un vo Cum . or fi captate si ele
şi chiar concreţiuni sarmaţiene) în albia rîului. în cadrul acestei depresiuni luI de fugă va fi îndreptat spre lzvoarele A :rnel, ca.re v ,
. d . t nductă pllla la CralOva.
închise de pintene de şisturi cristaline la Brănişca şi parţial de eruptiv pentru a it con us~ pnn r:ol c.oM t întîlni peste 45 de lacuri alpine
(bazaltele) la Cetatea Devei, în Mureş se varsă doi afluenţi mari: Streiul .în sistemul supenor al ~1U ,Ul are se po
A v ră la atenuarea varia-
şi Cerna. mai însemnate, care conţ~lbUl~ 111t!t- O oaret~~~ ~:~~ebit tăurile" comple-
5treiul (5 = 1926 km 2 ; L = 92 km) deşi are un bazin hidrografic mult ţii10 r actual~ ale :curge~l1, ,Pn~ pl ?resc~ 20 "
mai mic decît al Arieşului sau Tîrnavei, are totuşi la" vărsare un debit ase- teaz~ arnl;0111a mareţulUl 1~osa~m~I?11 (ft~2 IkJ) , cu bazinul ~idrografic
mănător cu aceştia, ceea ce denotă abundenţa scurgerii din masivele Rete- Lapuşmcul Mar~ (5 -:-- 'd 'ră de obicei ca izvor al RîulUl Mare, La
zat şi Şurianu. Atît cursul Streiului, cît şi al afluenţilor săi principali se şi debite~eA ce!e ~a~ mar~ sel ~~nsl e f rmează din confluenţa unor văi toreu-
adaptează la depresiuni1e tectonice - Pui-Haţeg şi Culoarul Streiului rîndullUl lllsa Şl Lapuş111cU ~ are se,? . cea mai mare, Aceas-
inferior, ţiale alpi~ne, d~ntre care Valea peleg{~ a;~Oe~~e,n~lUn~~2 m; w = 41 185 m 3 )*,
Streiul îşi adună apele din masivul Şurianu de sub Vîrful Bătrîna (1794 m), ta izvoraşt~ dlr: lacu?eJeff; (5 P 'mul său ~f1uent din dreapta este Pele-
din apropiere de obîrşia Rîului Mic afluent al Cugirului. Pînă la culoarul aflat la alhţud111.ea: .~' nI c al in cu nume identic: Peleguţa
de la Baru, riul are un curs tipic montan, cu căderi de 25-35 mjkm, iar în guţa, care Şl el lzvo~şte, dlll ~-~~ 569 m~ După acestea urmează Valea
aval el devine un colector submontan în sectoarele sale depresionare, cu o (5 = 9480 m 2 ; h = . m,' W -- . ' ' la care s-a adaptat, prin lacul
asimetrie de stînga deosebit de accentuată. Din dreapta primeşte cîteva Bucurei renumită pnn cucul glaClar lmens 88612 2, h - 157 m' W =
pîraie, dintre care însă bazinul primului, al Ohabăi (5 = 39 km. p; L = ,f ţ ai mare' Bucura (5 = m , - ,', ,.' '
cu supra a a cea vm '1 P C' , A vţ t cu dimensiuni mai 1111Cl Şl III ftpe
= 15 km) este afectat puternic de carst. Alte pîraie ca: Văratecul, Valea = 625096 m ), ţaAur~ e Or,l1?
3 gaă : ~le e ra uri glaciare: Florica, VlO-
Mare, Gînţaga, Voinii, Luncani10r (5 = 142 km2 ; L = 25 km) traversează splendidele lacun 111şlfate ,ca 111şte ~ g 1 P tP Ag flată la o altitudine
'L' C1 1 n ' are dlntre ee es e na, a
si drenează, de asemenea, carstul de la Ohaba. rica, Ana ŞI la,' e rn~, h' __ 11 6 m ' W = 169 125 m 3), Spre aval, Lăpuş:
, Afluenţii din stînga izvorăsc în bună parte din nordul orohidrografic ele 1930 m (5 = 31 38~ m, -- .' " , 'n dinspre zona centrala
Retezat-Godeanu-Ţarcu, imprimindu-i Streiului caracteristicile regimului r;icu1 Mare primeşte d111 drea12ta Şl alţl afl~enţl c1nv: între acestea amintim
alpin inferior din Carpaţii Meridionali, a ~et:zatu1ui şi care dr;l:eaz~ ~~I:;~c~nlo~tŢ29 ~3), Turcelul şi lacurile
După ce adună cîteva pîraie mici, cum sînt Crivadia care soseşte dinspre SlavelUl (S = 32 7~0 m , h - , ' 2, _ 5 km) cum sînt: Tăul Jude1e
pasul Merişor, Băruşorul şi Valea Verde, primeşte la Pui pe primul său elin bazinul pîrîulUl Judele (5 ,_o 2~klm7 2'OL4 - m3 ) Tăul Ascuns, Tăul Urît,
afluent, izvorît de la o altitudine destul de mare din Retezat, Rîul Bărbat. S = (8362 m 2 ; h = 4,05 m, W - ,

Rîul Bărbat (5 = 102 km 2 ; L = 30 km), îşi are originea in circurile glaciare

ale Custurii (2463 m) drenind opt dintre cele mai interesante lacuri alpine. • Obs. Datele morfomehice referitoare la lacuri sint după I. Pişota,

315
314

Tăul Răsucit, cel mai adînc lac glaciar: Zănoaga Mare (5 = 65090 m 2 ;
h = 29 m; w = 693 152 m 3) şi cîteva mai mici ca Zănoguţa, Tăul Spurcat.
Din stînga Lăpuşnicul Mare pri.meşte pîraie mici pină la Lunca Berhinei,
unde in el se varsă Socul Drăgşanului, Paltina şi Berhina cu opt mici iezere,
denumite ale Berhinei. Urmează apoi Lungiţa cu trei mici zănoage şi in
fine, în bazinetul de la Gura Apei primeşte pe Lăpuşnicul Mic sau Branul
(S = 38 km 2 ; L = 9 km) . Pîrîul pătrunde pînă în miezul masivului Godeanu
(alt. 2 230 m) şi drene ază în zona de izvoare o serie de organisme torell-
ţiale, dintre care unele işi iau obîrşia din lacuri glaciare. În apropierea
cursului Lăpuşnicului Mic se înşiră in stînga iezerele Moraru, Gugu 1 )i
II, pe valea Scurtelor lacul cu acelaşi denumire şi lacul Scărişoara.
În fine, înainte de formarea Rîului Mare, în acest sistem se conecteaz ă
şi Rîul Şes (5 = 91 km 2 ; L = 25 km) care după direcţia sa uneori se con-
sideră ca izvor principal. Se adaptează la linia de încălecare, de faliere
comună cu Hidegul, dar izvorăşte de sub Godeanu (v. fig. 112). În bazin
sî:lt cunoscute lacurile alpine Godeanu, Şeselor (masivul Godeanu) şi Pe-
tnle Albe, Baicu şi Corciova (masivul Ţarcu). Afluenţii săi principali sînt
Tucila, Cirnea şi Gugu.
În aval Rîul Mare primeşte încă o serie de afluenţi cu lacuri glaciare.
Astfel, afluentul din stînga, Pietrele sau Netişul (5 = 17 km 2 ; L = 7 km)
drenează apele celor trei lacuri ale Netişurilor. Altele se află în bazinele
afluenţilor din dreapta, ca Zlata (S = 28 km 2 ; L = 7 km), Rîuşor (5 =
= 38 km 2 ; L = 14 km) şi Nucşorul sau Sibişelul (5 = 72 km 2 ; L = 28 km).
Lacurile din bazinul Zlatei se grupează pe un şir de căldări glaciare orien-
tate spre vest. Astfel, în valea Dobrunului se grupează Tăul-Gemeni1e cu
o suprafaţă de 2,48 ha, două Iăculeţe mai mici (numite şi Iezilor) şi Tăul
Ştirbului. La vest de creasta Bîrlii este cantonat unul dintre lacurile cele
~ai adînci - Tăul Negru, cu o suprafaţă de 4,05 ha şi adîncime de 24,8 m.
In valea Cirligului cele două Radeşe şi Cirligul, iar în valea Cioaca Radeşu­
lui cele două Zănoage Mici, dintre care cel superior are o suprafaţă de 1,9 ha
şi o adincime de 12,4 m.
în Valea Rîuşorului găsim un singur lac glaciar: Tăul Şteviei pe un aflu-
ent cu aceeaşi denumire (5 = 0,77 ha; h = 3,0 m).
în fine ultima grupă de lacuri glaciare se află in bazinul Nucşoarei. Ele
şi-au primit denumirile după văile rîurilor în bazinul cărora se află: patru
sînt în Valea Pietrilor (Pietrile şi Pietricelele), Stînişoara, Tăurile din Va-
lea Rea şi cel mai mare din acest bazin - Galeşul, cu o suprafaţă de 3,68
ha şi adîncime de 20,5 m (1. Pişotă).
Ca şi celelalte rîuri de munte cu debite bogate cu profil longitudinal
neechilibrat, în sectorul său piemont an şi Rîul Mare are un curs foarte
variabil, cu numeroase despletiri, mai ales în aval de Gureni.
Cu acest aspect Rîul Mare intră în Depresiunea Haţegului, unde primeşte
din stînga pe Galbena sau Demsuşul (5 = 347 km 2 ; L = 33 km) în valea
căruia se află aşezarea istorică Sarmizegetusa. Valea sa, puternic asimetrică,
reprezintă cursul colector piemontan al versantului nordic al masivului
Retezat, deşi primeşte un afluent (Rechitova) şi dinspre Poiana Ruscăi.
316
bupă primirea Rîului Mare, StreiuJ p~trunde îr: po~rta d~ la Subcetate
(gresii cretacice) după care îşi conhnua cursul lllfenor pnntr-un cv~loar
pînă la vărsare avînd pantele relativ mici (în jur de 3 m/km). La Ca~anu
Mic există o priză de apă spre un curs vechi părăsit, în prezent can~hzat,
spre Batiz, care a devenit un fel de canal ~e e:vacuare a apelor rezlduale
a şirului de sate din partea stîngă a StrelUlU1. . v
Din sectorul de culoar merită să fie amintite cîteva cur~un, ca!e ~e ~a~sa
din stînga în Strei: Silvaşul (S = 35 km 2 ; L = 17 km), Rlpelor Şl Nadaşha,
cursuri semipermanente. .• v 2 .
În aval de confluenţa cu StrelUl, III Mureş s~ varsa Ce~na (S .= 738 kn:.'
L = 73 km), care izvorăşte de p e versantul eshc al ~unţll?r POlana Rusca1,
de la altitudinea de 1 100 m. Ea are un rol deoseblt de lmpo~tant pentry
alimentarea cu apă şi evacuarea apelor reziduale a le cen~rulU1 metal~rgl:
Hunedoara. Pentru asigurarea clebitelor necesare ~le. apa a fost reahzata
în 1964 o acumulare de 43 000 000 m 3 , lacul de la ClllC1Ş, care are o s~pr ~ ­
faţă de 2,61 km 2 • Aici primeşte pe cel mai .mare aflue~t din stînga:G20:vaşcl~
(S = 172 km 2 ; L = 33 km), urmat apOl d~ Zlaş.tl (S .82 k m , L ~-.
== 33 km), Peştiş (S = 57 km 2 ; L • 20 km), ~ns~ur J1 Urs.ulU1. (S = 32 km ,
L = 12 km), după care se varsă 111 .Mureş hnga Sa~leşh. RlUl nu are aflu-
enţi din dreapta în depresiun~, decl s~ po~te convs.ldera tot ca un colector
sub montan al versantului estlc al POlanel Ruscal. .... .
În aval de Alba Iulia, Mureşul primeşte o serie ~e afluenţl l~.al mlcl ŞI
din dreapta, sosiţi din direcţia fîşiei gresiilor cretaclce, care straJuesc spre
uord valea Mureşului, ca Valea Vinţt;l~i (S = 3~ ~~n2; L = 13 km)~ .Blan-
diana (5 = 31 km 2 ; L = 11 km), Stlmşoara, B~Ca1l1ţl (5 = ;)4. km , L v •
= 15 km), Homorod (S = 32 km 2 ; L = 13 km) Şl un .afluent ma~ ~e sean'la..
Geoagiul (S = 321 km 2 ; L _--: 34 km),. car.e pnn er~zmn: regr~slVa a reuşIt
să pătrundă in mie~ul Munţl~or ~etaltfen: Acesta lzvoraş~e d1l1 p~upa .vul-
canică a CrisciorulU1 de la alt1tudlllea de cuc~ 1000.m ~t;pa care l~? C!Oleşte
valea prin depozit~le ~lişl1lt.ti de vîrstă ~retacic }l1edm Şl lr: forJ?-1aţl:llll eru~­
tive cu intercalaţmlll sednnentare mlOcene. In partea 1l1fen~ara a baZl-
nul~i, in vest, la contactul cu şisturile cristaline pe linia de fahe care trec~
prin localitatea Geoagiu-Băi apar şapte izvoare ter~ale ~u .temperatun
între 29 si 31 °C, cu ape bicarbonatate, calcice magnezlene, llldlcate p.ent:u
tratamen'tul afectiunilor tubului digestiv, ale sistemului nerv~s penfenc,
afecţiuni hepatic~ cronice etc., cunoscute încă din timpul romamlor (, ,Ther-
mae Dodonae").
Între Ardeu şi Glod îşi face apariţia sînlburel~ de:: calcar jur~sic. bine
carsificate, tăiat perpendicular de afluentul GeoagmlUl - Arde~ ~l chlar de
cursul principal în aval de B~lşa . D~ntre ,:f1u ~nţ~i ~i~ dre.apta, P:n~l po;cu-
lui, Gura Văii şi Valea Roşle au dlmensmlll mlCl, lar dllltre cel dlll stmga
merită să fie amintiţi: Techerul, Almăşelul şi Ardeul (5 = 51 km 2 ;
L =--c 23 km).
Î n aval de vărsarea Geoagiului şi pînă la P oarta Brănişc~i , Mureşul
primeşte din clreapta o serie de pîraie ~i~i .~a : Vă~m.aga, Cert e), ~ o~lOltul
(5 = 26 km 2 . L = 9 km) adaptate unel lm11 de falte III care apar Şl lzvoa-
rele carbogaz~ase carbonatate de la Boholt (se î.mbu~eliază şi se vinde în
comerţ), Căianul (5 = 170 km 2 ; L = 20 km) Şl DeJanul. . . v
La Deva la contactul eruptivu1ui cu depozitele neogene s-au IVlt dou a
izvoare puternic clorurate~(la poalele dealului Cetăţii), ceea ce ne indică
317
TABELUL 63
CONTINUAREA TABELULtJl
Elementele morfometriee ale rlurllor din bazinul hidrollrafie al Mure~ului
Bazinul hidrografic
Bazinul hidrografic Distanţa Altitu-
Distanţa Altitu- de la dinea amI am' ama
Rîul Punctul F-- Hmed-- Imed--
Rîul Pundul de Ia dinea amI a m2 ama izvor punctului av av av
F - - Hmed- Imed--
izvor punctului av av av (km) (m)
(km2 ) (m) (m/km)
(km) (m)
(km2) (m) (m/km)
1 2 3 4 5 6 7
1 2 3 4 5 6 7 -,
5191 750 183
Mureş Izvor O 850 - - - Mureş ConfI. Comlod 234 274 -- - -
Mureş P. h. Suseni 16 744 152 950 161
Comlod Izvor 490
5720 716 I 176
-
272 967 ISI O - -
Mureş ConfI. Becheni 27 729 - - -- - Comlod P . h. Band 38 297 322 397 150
412 996 174 Comlod ConfI. Mureş 60 275 529 389 136
Mureş P. h. Remetea 41 712 730 977 164
1 085 968 177 Mureş ConfI. Luduş 262 263
5629
--
704
- -176
Mureş Conf1. Top1iţa 72 655 --
1297
--
997
-
19~
6567 673 172
6663 669 171
Top1iţa
Topliţa
Izvor O 1625 - - - Mureş ConfI. Arieş 282 263 - - -
710
-
187
P. h . Topliţa 28 657 211 1 155 256 9634
Topliţa ConfI. Mureş 29 655 212 1 152 254 Arieş Izvor O 1 195 - - -
Mureş P. h. Topliţa 72 654 1298 998 192 Arieş P. h. Scărişoara 21 692 195 1 150 255
Mureş P . h. Stînceni 86 616 1492 991 204 413 1059 258
1536 987 206 Arieş Confl. Arieşul Mic 43 550 -- -- -
Mureş ConfI. Ilva Mare 94 598 -- --- - 579 1042 260
1659 1 005 217 Arieş P. h. Cîmpeni 47 544 631 1023 254
1683 1002 218 652 1018 255
Mureş ConfI. SăIăşor 98 594 - - - -- - Arieş Confl. Abrud 49 538 - -- -
254
1807 1003 227 881 972
1840 1000 228 Abrud Izvor O 950 - - -
Mureş ConfI. Rlisto1iţa 107 520 - - --- - Abrud Abrud 12,0 600 100 901 248
2004 1011 238 Abrud Vărsare Arieş 22,0 538 229 844 245
Răstoliţa P. h. Răstoliţa 18 547 158 1 155 265 Arieş P. h. Baia de Arieş 74 468 1 195 975 268
Mureş P. h. Vălenii de 126 407 1682 948 280
Mureş (Porceşti) 144 363 2338 995 243 Arieş Confl. Iara 115 390 -- - -
Mureş P. h. Reghin 2555 955 231 2003 958 264
146 360 2565 953 230 Iara Izvor O 1775 - - -
Mureş ConfI. Gurghiu
00
-- -- - Iara P . h. Iara 43 405 273 1082 207
1 280 3130 945 227 Iara Confl. Arieş 51 390 321 1004 198
Gurghiu
Gurghiu
Izvor 50 371 - - - 2099 941 260
P. h. Solovăstru 55 360 555 918 218 Arieş Confl. Hăşdate 124 340 -- - -
Gurghiu ConfI. Mureş 564 910 216 2309 911 249
168 330 3379 911 215 Arieş P. h. Turda 130 317 2399 892 243
Mureş ConfI. V. Luţului -- -- - Arieş Conf1. Mureş 164 263 2970 804 215
3734 869 201 Mureş P. h. Ocna Mureş 298 255 9840 703 188
Mureş P. h. Glodeni 170 329
(Dumbrăvioara) 188 307 3758 866 200 :1IIureş Confl. Aiudul de 10 138 694 186
Mureş P. h. Tg. Mureş 4052 833 200 Sus 322 240 --- - -
188
4265 811 194 10 331 694
Mureş ConfI. Nirajul Mare 207 287 -- -- - 10 550 687 186
4874 774 186 :Mureş Confl. V. Diod 347 234 - -- - -
~irajul Mare Izvor O 1300 - - - 10742 689 189
Niraj P. h. Miercurea 10750 689 189
Nirajului 33 344 321 625 129
:Mureş Confl . TIrnava 351 234 --- - -
16908 634 173
Niraj ConfI. Mureş 78 287 609 512 133
Mureş P. h. Cipău 224 278 5078 758 185
Tîrnava Mare Izvor O 1455 - - I -
Tîrnava Mare P. h. Vîrşag 18 844 106 962 145
Mnreş P . h. Iernut 233,7 275 5 191 750 184
I Tuna va Mare P . h. Odorhei 49 463 657 893 190
1208 751 171
1 Suprafaţa bazinului de recepţie amonte de confluenţă. Tîrnava Mare Confl. V. Scroafei 90 350 - - - -
aval 1539 710 168
Tîrnava Mare P. h. Topa 101 356 1673 692 164
~ Altitudinea med ie: a bazill ll ini de recepţie amonte de confluen ţă. Tîrnava Mare P. h. Sighişoara 113 340 1771 680 161
aval
Tîrnava Mare P. h . Mediaş 171 289 2519 617 157
• Panta medie a bazinului de recepţie amonte de coufluen ţă. TIrnava Mare
aval I P. h. Blaj 221 243 3586 565 150

318 319
CONTINUAREA TABEtULuî
Bazinul hidrografic
Distanţa Altitu- CONTINUAREA TABELULUI
Rîul Punctul de la dinea amI am" am' ,

izvor punctului F- Hmed-- Imed-- Bazinul hidrografic

av av av Distanţa Altitu-
(km) (m) amI ami amI
(km') (01) m /km) Rîul Punctul de la dinea
F- Hmed- lmed--
izvor punctului av av av
1 2 3 4 5 6 I 7 (km) (01)
(km l ) (01) (m/lrm)

Tîrnava Mare I Confl. Tîrnava Mică 223 239

3606
--
5654
564
-
553
-
149
150
--
1 2 3 4 5 6 7
Tîrnava Mică Izvor O 1 190 - - - Geoagiu ConiI. Mureş 33 194 324 579 219
Tîrnava Mică P. h. Praid 21 475 238
94 1032 20494 651 179
Tîrnava Mică
96 1 027 238 Mureş ConfI. Beriu 427 191 -- - -
Conf1. V. Mare 22 471 - - -- - 20902 653 180
232 878 179 Beriu Izvor O 1 450 - - -
Tîrnava Mică P. h. Sărăţeni 30 412 210
447 881 Beriu P. h. Grădiştea de
Tîrnava Mică P. h. Sîngeorgiu de Munte 14 628 88 1 025 268
Pădure I 56 344 620 779 137 Beriu 1
P. h. Orăştie 41 207 401 766 266
Tîrnava Mică P. h. Sîngeorgiu de Beriu Confl. Mureş 45 191 408 760 262
Pădure II 58 340 768 738 180 21 083 650 180
Tîrn ava
Tîrnava
Mică
Mic ă
P. h. Tîrnăveni 129 280 1478 587 169 Mureş Confl. Strei 439 188 ---
23 010
-
673
-187
Confl. Tîrna v a Mare 191 239 2049 534 151
5733 550 148 Strei Izvor O 1600 - - -
Tirn ava Confl. Sec aş 238 237 - - - - Strei P. h . Pui 40 395 307 950 236
6071 542 147 307
Tîrnava P. h. Mihalţ 245 i 226 6152 539 146 Strei ConfI. R. Bărbat 41 398 -409 -950
- 236
-
Tîrnava ConfI. Mureş 249 234 6157 I 539 146 1032 308
173 Rîul Bărbat Izvor O 1880 - - -
Mureş Conil. V. Galda
I 355 229 -16952
-- 633
- .- Rîul Bărbat P. h. Hobiţa 24 612 94 1320 390
17 189 635 174 Rîul Bărbat ConfI. Strei 30 398 102 1272 381
17243 634 173 660 931 273
Mureş Confl. Ampoi 372 I 219 --- - - Strei Confl. Rîul Mare 56 300 -- -- -
17820 636 176 1556 1025 293
Ampoi Izvor O 1220 - - - Lăpuşnicul
Ampoi 20
Ampoi
P. h. Zlatna
ConfI. Mureş 60
406
219
146
576
816
705
322
253
Mare Izvor O 2116 - - -
idem P. h. Gura Apei 18 970 101 1747 411
Mureş P. h. Alba Iulia 375.8 215 17848 636 176 Lăpuşnicul Mic P. h. Gura Apei 9 970 38 1724 280
17850 636 176 Rîul Şes P. h. Lunea
Mnreş Confl. Sebeş 376 213 --- - - Tomneasa 24 955 89 1628 420
19138 651 177
Sebeş Izvor O 2060 - - -- Rîul Mare P. h. Pădeşel 39 613 328 1631 418
Sebeş P.h. Oaşa Bolovani 25 1 150 198 1578 230 375 1562 434
Sebeş P. h . Tău 49 1462 Riul Mare Confl. Rîuşor 49 485 - -- -
575 421 247 411 1532 435
Sebeş P. h. Şugag 56 462 539 1396 259 Rîuşor P. h. Rîul de Mori 14 506 36 1243 447
718 1220 249 460 1416 394
Sebeş ConfI. Secaş 87 225 - - - - -- Rîul Mare Confl. Galbena 65 306 - -- -
1277 871 203 818 1088 308
Sec aş Izvor O 375 - - - Galbena P. h. Haţeg 25 315 350 667 200
Sec aş P . h. Miercurea Băi 21 258 176 474 126 Rîul Mare Confl. Strei 66 300 836 1094 306
Sec aş ConfI. Sebeş 42 225 560 424 124 Strei P. h. Petre ni 84 207 1904 926 269
Sebeş ConfI. Mureş 93 213 1289 866 194 194 1922 920
Strei P. h. Simeria Veche 90 267
19553 648 177 Strei Conf!. Mureş I 92 188 1926 919 267
Mureş Conf!. Cugir 406 201 --- - -
19911 655 23141 671 187
Cugir Izvor O 1 900 - _.
178 Mureş Confl. Cerna 448 184 --- - -
- 23879 669 188
Cugir I P. h. I.ac 16 1 051 43 1536 303 1 130 - -
Cugir
Cerna Izvor O -
I P . h. Cugir 46 310 300 1 143 327 Cerna P. h. Teliuc 47 253 467 724 278
Cugi! 1 Con fl. :','[ureş 61 201 358 1014 iI 280 486 710 268
I I 20074 653 178 Cerna Conf!. Zl ăşti 51 238 -568 - -262
Mureş Conf!. Geoagiu 421 194 --- --- - 694
20398 I 652 179 ZIăşti Izvor 00 900 - - -
Geoagiu Izvor O 1000 - - - ZIăşti P. h. ZIăşti 30 260 75 619 236
Geoagiu P. h. Geoagiu 29 224 298
I~ 595 228 ZIăşti
Cerna
Confl. Cerna
Hunedoara
I
33
51
238
238
82
569
599
694
223
262

320
Cerna Con fI. Mureş
1
73
I 184 738
I
620 229

321
 CONTINUAREA TABELULUI
(Pău1iş), centrele populate (Cieir, Mtndruloc, Arad etc.) şi digurÎle construite
Bazinul hidrografic mai ales pe malul stîng între Fenlac şi frontieră (66 km). Pe malul drept
Distanta Altitu- îndiguirea începe mai spre aval de Mîndruloc şi continuă dincolo ~e fro~tie­
Riul Punctul de la: dinea am' am' am'
izvor F-- Hmed- lmed-- ră , pe teritoriul ţării noastre avînd o lungime de 46 km. Panta medIe longItu-
punctului av av
(km) (m) av dinală a rîului pe acest sector scade la 0,22 m /km.
km 2 (m) (m/km) Lucrările principale de hidroamelioraţii legate de Mureş se desfăşoară.
1 2 3 4 5 6 7 în special pe malul drept, în Cîmpia Aradului.
între realizările mai de seamă din această zonă este Canalul Matca
Mures P. h. Brănişca care porneşte din Mureş de la Păuliş şi se varsă în Cigher, deci spre sistemul
Mureş
470 173 24274 665 188
P . h. Să vîrşin 534 Crişului Alb. El a fo st săpat şi îndiguit din vest pe traseul depresiunii Matca,
147 25502 652 188
Mureş ConfI. Troi aş 25504 651 188 de la poalele podgoriei Siriei, cu scopul de a colecta apele aduse de un număr
535 149 -- - - mare de cursuri torenţiale şi apele în exces din zona de cîmpie joasă de pe
Troiaş Izvor
25581 651 188
O 600 o suprafaţă de 9 136 ha. Totodată serveşte şi ca un canal de ad~cţiune
Troiaş P. h . Săvirşin 20 168
- - -
Troiaş 71 433 204 pentru Crişul Alb şi sistemele de irigaţii aferente, pentru care funcţlOnează
ConfI. Mureş 21 149 76,4
Mureş Radna 419 196 o staţi e de pompare din Mureş la Păuliş cu o capacitate de 4 m 3 /s. Se vars ă
601 122 26567 637 186
Mureş P. h . Arad
Mureş
650 103 27225 629 184 în Cigher cu o capacitate maximă de 20 m 3 js.
P. h. Periam 697 92 27627
Mureş Frontiera R.P.U. 618 181
719 86 27919 613
}{ure~ ConfI. Tisa 766 82,5
179 Sistemullerului dr e nează teritoriul depresiunii Ier - T urnu - Do robanţi
29767 581 169 din cuprinsul Cîmpiei Mureşului, de pe o suprafaţă d'e 530 km 2 • A ~e o ~ullgim e
I
de 65 km p~ teritoriul ţării noastre şi se vars3. în Mureş pe tentonul R.P.
Ungare. El are o funcţie foarte importantă între Mureş şi Crişul Alb în
existenţav ~n a~încim~a un?r ma~ive de sare. Acestea sînt folosite din 1909 îndepărtarea excesului de apă freatică şi de suprafaţă.
pen;ru b.al. Pn~ foraJele facute m staţiune, s-a dat de surse de ape termale Ierul s-a adaptat de fapt la un traseu părăsit de Mureş sau de către un
(24 C) ŞI de namol sărat.
curs de difluellţă cu ramificare de .la Pău1iş. în p:ivinţ~ gen~zei are deci
EX12loatăr.il~ :uinie~e (roci c;tprifere) şi staţia de flotare de la Deva eva- semne comune cu traseul CanalulU1 Matca; aceasta parttculantate favora-
c.?-ea~a canhtaţl Am~n de stenl, care este decantat în lunca din stînga bilă este utilizată practic: în dreptul Păulişului el este alimentat din Mureş
nulU1. ~n .aval, mamte de Brănişca se construieşte marea termocentrală cu ape pentru irigaţii. Astfel, Ierul are izvor " artificial" . .
de la Mmha (1 000 ooq.
kW), care.p:imeşte apa de răcire din Mureş. Canalul ler în faza iniţială a fost construit între 1890-1900 ŞI a fost
înspre aval, afluenţll MureşulU1 smt de mai mică importanţă. Amintim apoi completat cu Canalul Tumu-Dorobanţi şi sistemele aferente de dese-
do~r pe Dobr~. (~ = 183 km 2 ; L = 42 km), care soseşte din centrul Munţilor care, cu Canalul Sînpaul, amenajat pe traseul văii cu acelaşi nume, ~analu~
~01ana R~scal ŞI Re Valea Sîr?~i (S = 115 km 2 ; L = 24 km), care îşi are Sederhat construit în hotarul comunei Pecica, canalul de evacuare SlUleam
lzvoarel~ 1n ~unţll ZaranduţU1 m apropierea Crişului Alb, de lîngă Vaţa. si canalul de descărcare Arad-Pecica. Între 1938-39 a luat naştere canalul
Urm~az~ apOI Almaşul, P~tnşul, Troiaşul, ]uliţa, Grosu, Bîrzava şi Clado- de legătură cu sistemul Crişului Alb: Canalul qtvini~-Simand.
va, n~n. cu suprafeţe bazmale între 50 şi 100 km2. Dintre canale, Mureşelul are rol specIal de aducţmne ŞI de colector de ape
Pe hma afluentului Valea Mare, sosit în Mureş din stînga dinspre seaua reziduale, pornind de la Arad din Mureş printr-o priză cu staţie de pom-
de la Hoţdea (283 m alt.), Gh. Pop presupune ramificarea pleistoc~nă a
MureşulU1 spre valea actuală a Begăi. într-adevăr pe cumpănă s-au găsit
aluviuni atribuite Mureşului (193).
pa~~bitul total al Canalului Ier în apropiere de graniţă este de 8,95 m 3 js,
Însă debitul ce poate trece frontiera este de abia 3,5 m 3 js. Pentru descon-
Valea. Mure1ului suferă o n.ou~ gîtuir~ între rocile cretacice şi grani tice o-estionarea canalului serveste Canalul Arad-Pecica.
c.a~e se IvescAIn .calea cursulU1 sau la Llpova, după care rîul se domoleşte b . În sistemul hidrografic al Mureşului au funcţion~t în total 128 ~e postu~
şl1ese spre.Clm~la de Vest unde a format şi un vast con de dejecţie. Vechea hidrometrice (219), dintre care în 1965 an fost reţ1llute 81. Val?nle :r;orme1
ceta!e ~ ~1povel a fost o adevărată poartă spre Bazinul Transilvaniei avînd scurgerii pentrn perioada 1950 - 67 s-au det erminat la 42 postun (v. fIg . 107,
~e hnga Importanţa sa strategică şi rolul de control vamal pentru sarea 11 2 şi t abelul 64) .
Ş1 lemnul care se transportau cu plute, din timpurile cele mai vechi spre
vest, pe Mureş.
De. la ieşirea din defi1e~ şi pînă în apropierea Aradului pot fi urmărite CARACTER I STn:I HIHROLOGICE
o sene ~e f:nomene de divagare, care însă datorită pantelor relativ mari Bilanţul ; hidrologic şi scurQerea medi~. D~n cauz~ ~ompartimentă~;ii
pen!ru Cl:UPle (0,35-0,45 mjkm) nu prezintă pericol de inundare a terenuri- foarte accent uate a bazinulm MureşulU1 de cat re regml111e de munte, 1n
lor ~nvecmate, sare de aţt~el sînt în parte î~diJSuite. Se produce totuşi o cuprinsul său pot fi întîl nite rAegiuni ACU bil~nţ hidrologic. var~at . ~rii1~ cu
erOZlUne laterala putermca, care poate penchta artere de comunicaţii circnit: intens al apelor se Înttlnesc lU Maslvul R etezat Ş1 Şunan, 1n P01ana
32.2
32 3
 I

Ruscăi, in Munţii Zarand ului şi pe versanţH expuşi spre vest ai Munţi10r TABEL UL 64
Mureşului
debitele medii ale rîurilor din Bazinul
Călimani şi Gurgh iu. în rest domin ă tipuril e de bilanţ hidrolo gic din ari- Bilantul hidrolog ic şi

ile depres ionare sau versanţi, aflaţi în aria de descen denţă a maselo r de aer. S. baz Hmed Qo Xo Yo Zo Uo OB S .
întîlni m .~~ Post (mm) (mm) (=) (mrn)
în zona de izvoar e, care coresp unde Depres iunii Giurge ului, munţi şi
Riul (km2 ) (m) (ms/s)
de - - -- - --
o imagin e specifi că depres iunilor înalte umede , înconj urate - - -
7 8 9 10
adăpostite de circulaţia atmosferică generală. Precipitaţiilevaloril
3 4 5 6
în incinta 1 2
de 700-8 00 m, abia ating e obiş­
fundul ui depres iunii, la altitud inea 950 1,07 700 196 504 69
nuite din zonele de silvost epă (590 - 610 mm). Versanţ ii estici din depre- Mureş
Mureş
Suseni
R emetea
152
730 977 4,68 695 202 493 70
siune sînt mult mai puţin umeziţi decît cei vestici din cauza proces elor Topliţa Topliţa 211 1 155 2,69 - 402

cataba tice, respec tiv adiaba tice. Scurge rea se compor tă oarecu m la fel, Mureş Stî nceni 1492 991 10,5 715 222 493 75

100-1 20 mm/an în zona joasă a depres iunii şi Răstoliţa Răsto1iţa 158 1 155 3,39 1 165 678 487 210
media ei atingîn d abia Topliţ a ,
~00-250 mm în munţi. Prin urmare , în amont e de conflu enţa cu Mureş Vălenii-de-
Mureş 2338 995 23,0 805 3 10 495 102
iune abia atinge 200 mm. Evapo -transp i- 918 7,20 9 10 409 501 129
scurge rea medie pe întreag a depres Gurghiu Solovăstru 555
raţia este în schimb destul de ridicată, apropi indu-s e de 500
mm (470 -- Mureş Tg. Mur eş
480 mm). .. Glodeni 4053 , 833 33,6 780
6 13
261
56
519
557
83
12
în defileu l Topliţa-Deda se observă fenom enul sesizat şi în cazul
Comlod Band 322 397 0,57
depre-
Scărişoara 200 1 150 5,45 1 100 859 341 -- carst
masele de aer sosite din vest, în zona Deda-R ăstoli ţa Arieş :Mare
Cîmpeni 631 1 0?3 11 ,7 974 582 392 carst
siunii Baia Mare: ează,
Arieş
văii acceler 120
nu numai că se ridică, dar prin îngust area trepta tă se 1 082 3,16 870 364 506
a Iara Iara 273
95
Răstoliţei se Turda 2399 892 23,5 81 2 310 502
asigurî nd precipitaţii mai abund ente. Prin urmare în valea
Arieş

taţii şi scurge rea se ridică TIrnava ,

observă precipi anuale de 1 000 mm pe bazin Mare Odorhei 657 893 5,45 775 263 508 82

pînă la media de 575 mm. Fenom enul se observă

taţiile depăşe sc
şi în
după
cazul Gurgh iului. .... Ţopa 1673 692 8,59 708
665
162
114
546
551
48
30
La altitud ini mari, în Călimani, precipi toate probab ili- Bla j 3586 365 13,0
447 881 5,67 908 399 509 125
00 Pe acest sector din cauza Tirnava MicII Sărăţelli
tăţile 1200 mm, iar scurge rea medie 800-9 mm.
Tîrn ăve ni 1 478 587 8,30 736 177 559 48
afluenţilor şi scurge rea medie a Mureşului creşte (v. fig. 113).
Idem 70
Zlatlla 146 816 1,31 790 283 507
Ampoi
Podişul Transi lvaniei , cu bilanţul hidrolo gic caract erizat printr- creşterea
un circuit Mureş Alba Iulia 17848 636 93,0 715 164 551 49
9 32 579 353 186
nu poate contrib ui cu o scurge re mai mare la Sebeş Oaşa 198 1 578 3,64
mai lent al apei Dobra Dobra 180 910 0,95 770 166 504 45
539 1396 7,70 841 450 391 139
Sebeş Şugag
695 1249 8,76 825 403 422 130
Sebeş Petreşti
Secaş Miercur ea 15
Băi 176 474 0,542 643 96 547
300 1 143 4,02 891 422 469 130
Cugir Cugir
298 594 2,06 780 218 562 68
Geoagiu Geoagiu
94,0 1 320 3,01 1 420 1 010 410 295
Rîul Bărbat Robiţa
307 950 5,53 1063 565 498 180
Strei Pui
Q Lăpuşnicul
80 1747 3,47 1640 1 335 315 430
Mare Gura Apei
~ Lăpuşnicul
250 1560 1 225 335 380
Mic Gura Apei 38,5 1724 1,50
200 Riul Şes Lunca
89 1628 3,40 1560 1 205 355 372
Tomeas a
150 1 110 350 345
Riul Mare Pădăşel 328 1 631 11 ,6 1 460
;00 Rîul de
Riuşor
36 1 243 0,70 1053 61 3 440 182
50 Mori
350 667 2, 75 770 247 523 75
Galbena Raţeg

Sebişel Sîntămaria
- 638 - - carst
Or1ea 77,3 480 1,56
1 904 926 23,3 883 386 497 125
Strei P etre ni
467 724 3,34 74 2 227 515 69
Cerna T eliuc
24274 665 142,0 730 184 546 58
Mureş Brăniş c a
71 433 0,79 9 10 351 559 98
Troiaş Săvîrşin
27225 629 154 727 178 549 55
Mureş Arad
(1. Ujvari, P. Gălan).
Fig. 113. Diagram ele bilanţului hi 0.rologic ale JYIureşului
325
324
debitu lui de apă a Mureşului. Precipitaţii1e, mai ales în valea
Mure~ului
zonă afectat ă ale Munţilor
tntre Tg. Mureş şi Alba Iulia, de proces ele de fohn
Apuse ni, scad la valori sub 600 mm; la Turda, Cîmpia Turzii, Teiuş, ele
abia depăşesc 550 mm. Ca atare şi scurge rea medie descreş te la valori sub
-<X)~~C'I ~«>C'J-~l/)
50 mm pe spaţii largi (v. fig. 114). Pe culmil e mai înalte ale50 mm, iar
cu expun ere spre vest precipi taţiile cresc în schimb la 600-6
dealur ilor
- -.......
ooc<:>..; <g .... oo
.................... C'l' c.r5 ....... ~
.......-
o
o'
.... t..: ~
...............
(j)'
--
o) c<) ~'" M ....... 0)" o'"
<!5
............. -.......
.......

scurge rea atinge peste 100 m, mai ales în partea vestică. Evapo
l/)C<:>C 'lOOO l/)(.O 0....-1
-transp ira- a:;t"-oCt';)c.o-~
c0 r:--.... 00 .qo' c<) t--' o) t..:
-.:tIC't)
o" cr:;,' 0)" ~.. o" ln'
indu-se
~.. C"-l'
ă resimţ
,,-t'

ţia variază în genera l între 530 şi 580 mm în zona fohnal C'-lC"l~--C't)

C't)Cf)-C 'lC'J C<:>C'lC 'lC'lC'lC'l

deja seceta, care are drept consec inţă reduce rea valoril or ei (520-5 50 mm). ....... r--.
(.!)r-.,..
l.'- t"'--
..;u; . . . . .
OJ ~--t.nO""14
......." cn" ....... ~. . o ~. .
Datele caracte ristice pot fi urmări te în tabelu l 64. c<:>c<:>,,;<c<:>.qo ~('I")~~...,."':::t'I

în bazinu l Arieşului, după cum s-a mai menţionat, în zona

de izvoar e
şi în zona platou lui calcaro s al Scărişo arei scurge rea medie este mult mai H

ridicată faţă de cea la care ne-am aştept a (770 mm la Scărişo ara). Nici OOM..;< t-- C'll/) OO l/) l/) <O

precipitaţiile medii observ ate la Scăriş oara nu justifi că o aseme nea valoar e CO
~
~ -t.n
.qo' t--' q) l/)'
r--.. ..-..- -.::r....-t C'!'JO
l/)' t--' l/)' q) 00' q)

ridicată (900 mm), chiar dacă am lua în consid erare şi efectul de reduce re
l/) 00l/) C<:>00 C'l 000 (j) M ..;<
an spre
a evapo-transpiraţiei cauzat de carst. Probab il, bazinu l subter raţiei
C"l 1f':) e-1 J:-.... (J) -l/') Oe-1I./' )O

configu
.;; ~ ~ q) .qo' t--' .;; .;; ",,' .qo' ..;<'
Padiş este mai mare decît ceea ce s-a putut determ ina pe baza
reliefu lui. Spre est, pe flancul sudic al Munţilor Gilău abunde
nţa scurge rii
scade trepta t, valoril e cele mai reduse ale gradien ţilor ei observ îndu-s e
în bazinu l Ierii şi Hăşdate. în munţii Metali feri-T rascău -Zaran dului scur-
ă şi precipi taţii1e între 650 şi 900 mm .
gerea variaz între 100 450 mm,
iar evapo-transpiraţia în jur de 450 şi 550 mm. 0-"=,100
.qo(j)M (j)C'l
OOOl/) c<:> t--
lt')-.:t'M l/')r--..W
se observă,
Pe flancul nordic al Carpaţilor Meridi onali şi al Poiane i Ruscăi a preci-
Cf5 t--' c<:>' q) q) lD~ r.r:) co"' V)"' Cf")~ 11'>"'

la aceleaşi altitud ini, o scădere trepta tă a scurge rii medii şi <OOt-- tOl/')MO~(o

Munţi­ OOl/) 0000 00 ..-:t'"'i"o) lI) (D-.::r

pitaţiilor de la vest spre est. Confor m acestei legi, rîurile din nordul
lor Poiana R uscăi (Dobra şi altele) se încadr ează în raionu l tip I (v. fig.
o' o'
.... -
.qo' Cf5 t..: ~ q) t..: t..: <o' t--'

versanţii
13), cele din bazine le Cerna - Strei în raionu l III, Streiul superi or şiîn raionu l
C'tl.{)....-t ((}

estici ai Reteza tului în raionu l IV, cei între

V, iar Sebeşul cu scurge re redusă - în raionu l VI.
Valea Orăştie i - Cugir
H
>
(j)l/)t--C 'lt--<O
o' (j)' (j)' Cf5 00' c<)
....
<O 00.qo 00(j)C'l
....
<O Ot--<O (j)l/)
----0)..-
-.:t'-.:t'M c.ol/')O
t---' ~ v) -"' ~

""I!f'-e-1 O':lN O)
N

Repartiţia scurge rii. în timpul anului repartiţia scurge rii oglindedurata

,
şte în --- ---
a) ~ ~ -' e-1' t---'
C'l'
.... ....: -r--:
N -
O':l"' _
C'l"' _ t'-' c.o' l/')
C'l -
..
c-l
tn~ C'-l
- -
r.r)
-

mare măsură influenţa reliefului, stabili tatea păturii de

şi intens itatea topirii ei, deoare ce precipitaţiile din perioa da caldă
zăpadă
au canti-
>
H
(O-'o::t'Cl f:)IJ':)Ct;)

-N----....
o) c<) (j)' (j)' .;; t..:
-
Ol/)t--t- -c<:>
- M"
_..-
r.r) o" co"
-
MC'lC'l l/).qoC'l
- .. ~; ~ J:-...... "1< r-:

t.iţi, relativ e, asemănătoare. ~ l/)(j) l/)<O

C'l(Dl/) o>t-- ... - ""d"' -.::t' o

Stabil itatea cea mai mare a iernii se observă în depres iunea decem brie
Mureşului o) C'l' o' C'l' q)
_....-t N -
~ q) q) l/)' Cf5

superio r, unde pătura de zăpadă se acumul ează contin uu din .qol/) Le l/') c.o CfJ c.or--.l/) l/') c.o
vănean,
pînă în martie . Prin urmare , aici se formează tipul carpatic transil
C'll/)<O lt")lf)Or- --.
....
H
C'l C'l
<t5
Ctj
r-:
t'- ....-t
;3" a)
c.o
lf:)"'
~Q)Nc.oO
eri ~. . ~ ..; eri c<) Cf5 .;; Cf5 C'l' Cf5
ă este
C!)'

orienta l. Luna cu scurge rea maxim

cu caract ere de tranzi t spre cel
aprilie , iar scurge rea cea mai redusă se observ ă iarna (v. tabelu l 65). Tipul Ol/')< ON-O
-.::t' o ~ o -.::r ['..
.qoCOCO lf)t--
or---.lJj OOO
(Dt.r.lC" ll/')l/')CO
l/')l()-l()OI.""--
r--:
pericarpatic transilvănean are multe asemănări cel observ at în bazinu l H
In ci ['.... ~"' 0 C0' r--.' t6 ct;' lI)
cu M'" ~ ""':t''' "<:t<' -q<' If:)'

Someşului (v. p. 261) . Scurge rea de iarnă este mai ridicat ă decît cea de
pericar patic
vară, dar nu se încadrează în norme le stabili te p entru tipul 'O::
apusea n (Comlodul). Scurge rea lunară cea mai ridicat ă, după datele de -Eo
ă deşi şi aprilie
care dispun em (1950- 1967), se observ în luna martie , luna 'O

datorit ă frec vente. în fig. 114 se pot urmări O

este bogată în scurge re ploilor
hidrolo gic.
o serie de hidrog rafe caracte ristice pentru tipuril e de regim
Arieşul superi or şi afluenţii săi din stînga aparţi n tipului carpat ic transil -
ă a scurge rii de ia rnă de-
vănean, însă se observ o instab ilitate mult mai mare
are.
elor superio
cît în cazul lHureşului superio r, al Gurgh iului sau ale Tîrnav
de
Masele
Aceast a denotă tranziţia spre tipul de regim carpat ic vestic.

327
326
 aer subtropicale du-
pă toate semnele sint
foarte frecvente iarna
MUREŞ- Stinceni la sud de Munţii Apu-
Hm=.9S1m; {}m;8/12m% seni provocînd scur-
lip c;;rpaLic transilvan + gere ridicată de iarnă
carpatic oriental
în toată zona Munţi­
1.95J lor Zărandului - Me-
2
1 taliferi şi Trascău,
care de altfel a lJartin
tipul ui carpa tic ~ves'tic
ARIEŞ - Cimpeni (v. tabelul 65). Iara
Hm=lOZJm; Qm;~87mfs însă se abate în mare
lÎp carpatic vestic măsură de la regi-
"2 /853
mul restului afluenţi­
lor Arieşului, distin-
1 gîndu-se printr-un re-
.o~~~
gim de iarnă stabil,
SE8EŞ-Oaşa Bolovan cu topiri tîrzii ale
Hm;!578m; Qm~2,B2n1/s
lip carpatic meridional zăpezilor, ploi abun-
(zonă inalti7) dente în mai-iulie
188J din care cauză s~
aseamana cu regi-
m,;l Someşului Rece,
aVllld debitul lunar
2 maxim în luna mai
I (aproape egal cu apri-
lie), cu volume ridica-
10
te ale scurgerii şi în
timpul verii (31,4%).
8 SECAŞ - MierCl/rea Băi
IIm;lf80m; {}m=O,29Jm% Afluenţii Mureşului
li lip per/carpatic transilvan dinspre Carpaţii Me-
?BaJ ridionali aparţin în
bună parte tiPului
2 carpatic meridional
(Sebeş, Cugir, Strei),
~~~~~~~~~~~~~~ cu scurgere deosebit
de abundentă la sfîr-
10 122 şi tul primă verii şi la
S
8
rTROIAŞ-SăvÎ!'şin
IIm=385m ; Qm=0,770m.1js
începutul verii (maxi-
ma în luna mai, din
cauza topirii tîrzii ale
lÎp pericarpatlC vestic
zăpezilor de la alti tu-
1963 dini mari). Regimul
lor de iarnă este sta-
bil, iar scurgerea de
vară depăşeşte cu
mult pe cea de iarnă
Fi~. ll~. Hid~ografe caracteristice tipurilor de regim hidro- (v. ta bel 65). Restul
logIC din baZinul Mureşului (1. Ujvari). afluenţilor care îşi au
3"8
izvoarele la altitudini mai mici (Pian, Orăştiei, Cerna, Dobra) au scurge-
rea cea mai mare în aprilie, iar pe anotimpuri aceasta este mai ridicată
iarna decît vara.
Prin urmare, pe Mureşul superior şi mijlociu se observă dominarea scur-
gerii din luna aprilie, crescînd spre aval ponderea scurgerii de iarnă. Sub
influenţa rîurilor care vin dinspre Carpaţii Meridionali, în aval de Strei
creşte în mod accentuat ponderea scurgerii din mai (cu 2%).
Din cele expus m ai sns, reiese necesitatea deosebită a acumulărilor
pentru Mureşul superior, Arieş, rîurile din Podişul Transilvaniei şi munţii
Zarand - Metaliferi - Trascău. Acumulările însă din Carpaţii Meridionali vor
avea efectul cel mai mare pentru acoperirea necesităţilor de apă din perioa-
da caldă.
Scurgerea şi uchitelc maxime. Acestea se observă, în general, în perioada
c aldă, deci în timpul viiturilor provenite din ploi. Din cauza regimului hidro-
logic foarte variat, schiţat mai sus, se întîmplă foarte rar ca scurgerea ridi-
cată cu asigurări rare să c u prindă deodată tot bazinul. U n asemenea caz
a fost sesizat de S. Dumitrescu (48) în primăvara anului 1932, cînd bazinul
a fost acoperit cu un strat mediu de circa 0,5 m de zăpadă care datorit ă
ploilor abundente care a u căzut în ac elaşi timp, s-a topit Într-un interval
scurt provocînd la încep utul lunii aprilie inu ndaţii în t ot lungul rîului (ma-
xime asig. cca. 2%).
Viitura catastrofală de pe Mureş ul Mijlociu, din mai 1970, a fost provo-
cată de ploile foarte abundente (100-120 mmf2 zile) care au căzut pe bazi-
nul Mureşului în aria versanţilor vestici ai masivelor Călimani ~ Gurghiu ~
Harghita. Solul îmbibat de precipitaţiile precedente precum şi unele resurse
de zăpadă de la altitudinile de peste 1 000 m, care s-au topit în zilele căldu­
roase dintre 5- llmai (s-a constatat în jur de l m grosime pe Harghita),
au favorizat producerea vii t urii de la 12-25 mai 1970 care a produs mari
pagube în construcţiile din lunca inundabilă, şi socotită neinundabilă, a
Mureşului în aval de Reghin, a Nirajului şi Tîrnavelor. După indicatoarele
existente în aria de geneză a viiturii scurgerea maximă a atins valori record,
care au frecvenţă în jur de 0,1-0,5%. Din cauza suprapunerii în timp a
undelor de viitură de pe Tîrnave şi Mureş, la Alba Iulia nivelul record cu-
noscut a fost depăşit cu aproape 4 m (valorile exacte sînt în curs de resta-
bilire). În amonte de Defileul Topliţa-Deda din cauza protecţiei depresio-
nare unda de viitură s-a manifestat slab (creşteri de 34 cm la Remetea,
în zilele de 12 - 13 mai), iar în aval de Alba Iulia unda de viitură: nu a
mai fost alimentată şi s-a stins treptat spre Arad, unde debitele maxime
au depăşit cu puţin valoa rea cu asigurare de 1 %. În acest sens s-au schimbat
şi amplitudinile varia!:iei de nivel, care pot fi urmărite în fig. 115. Men-
ţionăm vitezele relativ mici de propagare a undei de viitură din sectorul
Culoa rului Mur e ş ului inferior, ca re din cauza pantelor mici şi a rugozităţii
mari a luneii abia au ajuns la 2-4 k mf oră . D ebitele maxime determinate
au fost: la Alba Iulia 2 192 m 3 /s (122 l/s /km 2) şi la Arad 2 150 m 3 /s (79
I/s /km 2 ). După calculele p reliminare , debitul m axim la Tîrgu Mureş a atins
1 144 m 3 /s (304 1/s/kln 2 ) , ceea ce este o valoare apropiată de cea c alcul ată
pentru frecvenţa de 1 % (v. tab elul 66).
Scurgerea maxim ă ele mentară (supr afaţa ba zinală sub 10 km 2 ) are valori
mai reduse în depresiuni (Mureşul superior, vestul Podişului Transilvaniei),
329
 ......... In
o
In
o
....o CI')
....
CI') .... to- 00 Fig, 115, Unda de viitură ~i propaga rea ei tn
o o o O ~ lungul Mureşului, în mai 1970.
h.cm
~ ~ oS oS 500·
.... .... .... ~ oS
.... ~ ~ oS oS
o o o t o O o o
....
o ....
O
....OoS
'@ '@ 'Oi 'Oi '; ';
'@ '; '@ 'Oi
E E E E E E E E E E
....
...... ....
...... ....
...... ....00

....
l o
...... ....o o
o
......
----~I----------------- ....o ......
E
E
~

.... .... o
........ ....
M <D
<D o
....
...... ....N Q')

o
CD

unde ea variaz a III jur de 5- 10 m 3 fsfkm 2 , 1nmunţi ea depăşe

şte 10 --
15 m 3 fsfkm 2 (asig. 1%).
Menţionăm, că frecvenţa mai mare a debite lor maxim e anuale din topirea
zăpezilor şi din ploi este evidentă şi în cazul tipului de regim perica rpatic
o
<D vestic din bazinu l Mureşului, în acest sens aminti m viituri le
din ianuar ie
......
1955 în munţii Zarand ului-M etalife ri, debitel e catastr ofale din
primăvara
anului 1940 etc.
In o 00 o
o...... 00 o
Scurgerea şi debite le minim e. Aceste fenom ene se produc de
regulă în
In In
to- ......
......
perioa da rece a anului în cursul Mureşului superi or şi pe
tani, iar în partea vestică a bazinu lui cu precădere în perioa
afluenţii mon-
da de vară­
o
toamnă. Acest aspect poate fi urmărit în tabelu l 68.
Repartiţia teritorială a scurge rii minim e medii lunare cu asigura re
<D
00 o
tt:> 00
95% urmăre şte fidel legile formării scurge rii tratate deja la de
------ ------ ------ ------ ------ ------ ------ ------ ------ ------ ----
logic, Ea are valori reduse în Podişul Transi lvanie i (sub 0,1
bilanţu l hidro-
jur de 0,05 lfs fkm 2 în Cîm pia Aradu lui, Confor m zonalităţii vertica ) şi în
lfsfkm 2
dităţii, creşte şi valo area scurge rii minim e din ac eastă catego rielepînă a umi-
0,5--1 ,5 l fsfkm 2 în regiun ile dealur ilor înalte şi a munce ilor la
din Munţii
Apuse ni ţ,i pînă la 3-- 10 l fsfkm 2 în munţi. Valori relativ mari
ale scurge rii
minim e se observă în D ep resiu nea Giurge ului, unde apele subter
ane acumu -
late în cantităţi mari asigul's o alimen tare subterană perman
entă rîurilo r
ce drenează cîmpia elin funelul depres iunii.
Secare a rîurilo r este mai frecv enti'i. în regiun ile d.e podiş, dar
numai în
'el
.9 cazul rîurilo r cU sup rafete b azinale mi:i, Dintr~ uritătile mai
mari aminti m
';?
Comlo d.ulla Band, ~care 'deşi are un b azin ele 322 km 2 ' a secat
H

Z
IlO totuşi în t oalTl-
u na anului 1963 timp de trei luni şi în iarna lui 1954 - două
luni (v, tabe-
330 331
 TAB:eLUL 67
Debitele şi scurgerea maximă la posturile hidrometriee din bazinul Mure~ului c;:;-
o:l <!>
<J)
..... c:l
Deblte maxime (m"fs) cu asig. Scurgerea d~~ ~ <D <!>
'â~~ li")
~
<J)
Rîul Postul
1% 3% 5% 10%
maximă spe-
cifică (1 %) ~~l!
<J)
..... - -.....o
I I I (lfsfkm2)
,J:l
<Ii
A
o
Cf)OCDCf)MO~O
00
....-INC'0t:L)C-lONOO
o" -.'" o ci -"' o" o" o"
I I M
M,
.....
I I I 00
o
..... 0
~o
I CDOOOlO<J)
Cf)0
Cf)lI")Nt--Ot--
0" ......;'0-."00"
I I oo
.....
o
.....
li")

o
~
~Cf)00
NlI")Oll")
oodo
o
i o
CDO~
Ol'o~'
Mureş StÎnceni 500 420 ,..... N
I 310 240 335
Mureş Vălenii-de-Mureş 640 510 450 380 274
Mureş Tg. Mureş 870 750 630 540 215 ~
Arieş Cîmpeni 360 350 250 210 570 ~~ă lI")lI")OOOCDCDM
Arieş B. de Arieş 530 440 380 330 444 -'u-'" r....~'o:::t'<.O-OOl.()m

Arieş Turda 780 590 510 420 .8 ~.!i. co" r...: r--:-"c-io 0"0
326 SUl::::!-
Tîrnava Mare Odorhei 300 260 200 160 457
Tlrnava Mare Blaj 430 390 320 250 120 I--;O'---I------------------- -------- -----~_· · _· _ _ _ _ I
Mureş Alba Iulia 1690 1330 1 160 NO.-oC'll.C O " _C'l
970 95 c.Dl.()coc..oC,OI.Ijt::D<.D
Geoagiu
Lăpuşnieul
Geoagiu 290 270 220 140 975 _ ........ ,.......,......-;----
m(J)OJCi.i<J)mO)m

Mare Gura Apei 170 150 120 90 1 70CI >(0

Rîul Mare 'O
Lunea Tomeasa 420 280 265 <Ii
Rîul Mare Păd ăşel 565 380 360
215
285
1800 S -;tJ
1720 'p
Strei Pui 220 190
Mureş
150 120 718 '§ 'Oal
Brăllişca 2010 1 600 1300 1090 al
83 o
Mureş Arad
I 2120 1700
I 1490 1260
I 78
.,,..,...
....<Ii 'i::
al
~
<Ii
p..,
E
luI 68). De asemenea, există referiri şi la secarea Ierului din Cîmpia lVIure- ::a= ;a
<Ii
şului înainte de transformarea lui. Seacă şi pîraiele din Munţii Zarand- '3 S 1--;----1-- - --- - - - --- - - - - -. -- - -- - - --- - - - -- -- -- -- - - - -- -- -
Metaliferi, ca de ex. Ampoiulla Zlatna, Troiaşulla Săvărşin, dar pe supra- ~os .....<Ii
feţe bazinale mai reduse (50-200 km 2). Scurgere intermitentă au văile cu ,J:J :E<Ii ~OO~~~~~~~~~~~~~~~~~~~N~~~~

bazine mult mai mici în cîmpie şi podiş (sub 30-50 km 2). A ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~
.. <LI
tJ
<LI
....
--------------------------
~~mm~mmmmmmmmm~m~mmm~mmmmm

HHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHHH H
Temperatura apei. În bazinul Mureşului temperatura apei nu diferă de cea ..sa H
~
~ HHHHHH
H ~~I~
H
~
HH
~~
HH
~
H

~
al
observată la alte bazine hidrografice din Bazinul Transilvaniei. Se remarcă 'O
al
H

unele particularităţi specifice în ceea ce priveşte temperaturile maxime atin- o

se vara şi în anotimpul rece. Contrastele mari se observă, în decursul unui '"
âi lip..,
an, în regiunile joase şi mai ales în cele depresionare, unde vara tempera- '"
tura maximă se ridică pînă la 30-34°C, iarna fiind totodată de durată
mare. I.,
13
Temperatura maximă (şi cu aceasta se poate caracteriza perioadele
VI-IX) în Depresiunea Giurgeului atinge 25-29°C. în deplasarea maselor
de ape încălzite spre aval, intervine un oarecare efect de răcire din partea
...
<=
=
!Il

pîraielor ce vin în Defileul Topliţa-Deda. Astfel, de exemplu: Răstoşnea ~

;:: .....
(fJ

care şi are obîrşia în regiunile Înalte ale Călimanilor aduce ape ale căror tem- ..sa o
p..,
os
peraturi maxime sînt în jur de 22°C. Spre aval, în schimb, pîraiele de cîm- ~

pie aduc în Mureş apă puternic încălzită pînă la 30-34°C (Nirajul 31,3°; oS
Comlodul 30,7°C; Arieşul 30°C, Tîrnava 34°C, Ampoiul 32,5°C). Prin
urmare temperaturile cele mai ridicate ale Mureşului la Alba Iulia ating
29-30°C. Înspre aval Însă rîul primeşte un aflux de ape mai reci cu cîteva
grade (Sebeşul cu maxima de 26°C, Cugirul cu 26°C, Geoagiul cu 27,5°C,
Streiul cu 2rc etc.), iar maximele sale la Brănişca scad la 28°C şi la SăvÎr­
şin la 27 °C, ca să se Încălzească apoi spre aval din nou pînă la 29°C la Arad.
Apele cele mai reci, în perioada de vară, se Întîlnesc în regiunile alpine
în bazinele Sebeşului, Cugirului şi Streiului, unde maximele ating 15-19 °C.

332
,
II
I

lama fenomenele de îngheţ cele mai stabile se formează în Carpaţii Orien~ Scurgerea solidă. Acest fenomen a fost studiat de C. Diaconu la 18 pos-
tali, în Depresiunea Giurgeului, după care ~pre aval scade du.rata Şi turi hidrometrice din bazin, pe baza observaţiilor directe din perioada
frecvenţa lor anuală. Această reparhzare (v. fiŞ. l16~ se poate considera ca 1952-1967. Din aceste studii a reieşit, că în bazinul rîului nu există regiuni
o însuşire favorabilă deoarece des.?~eţul.pormnd dm ava~ spre ~monte extinse cu eroziune deosebit de accentuată care să fie sesizabilă prin datele
nu duce la formarea unor aglomeran penculoase de gheaţa, de zapoare, de observaţii pe rîuri (v. tabelul 69).
care să provoace inundaţii. Unele aglomerări se observă mai frecvent Turbiditatea cea mai ridicată se formează pe rîurile din Podişul Transil-
la Tîrgu Mureş unde şi barajul hidrocentralei contribue la reţine::ea sloiuri- vaniei şi Podişul Tîrnavelor, unde ajunge în medie la 500-1 000 gfm3 ,
lor de gheaţă (7 cazuri din 15 ani), la Vălenii de Mureş (3 cazun), la Arad ceea ce în condiţiile scurgerii medii lichide de 50-120 mmfan, duce la o
(3 cazuri), pe Gurghiu la Solovăstru (5 cazuri din 10 ani), pe Tîrnava Mar~ la eroziune specifică de 0,7-2,5 tfhafan. Este interesant că aceste valori,
Odorhei (9 cazuri din 15 ani) etc. Durata lor este îns~ redusă (1-7 zi~e), după toate semnele, se produc şi în aria rocilor flişoide, gresoase sedimentare
cu excepţia Solovăstrului şi Tg. Mureş, unde s-au menţmut 20-23 de zile. din munţii Zarandului şi Metaliferi.
Durata podului de gheaţă variază în medie de la 35 pînă la 65 de zile În regiunile de munte, şi mai ales în cele cu dominarea rocilor metamor ·
pe Mureşul superior şi de la 31 pînă la 4,? d~ zile în aval de. Tg. Mu::eş. fice, eruptive şi calcaroase, atît turbiditatea apei cît şi scurgerea solid:'\
Acesta se reduce o dată cu pătrunderea nulU1 spre zonele veshce unde ier- specifică sînt reduse (p < de 500 gfm 3 şi r < 1 tfhafan). Turbiditatea e,ste
nile sînt mai calde. Totodată podul de gheaţă aproape că lipseşte în munţi, deosebit de redusă (sub 100 gfm 3 ) în regiunile alpine din bazinul Seb eşul ui,
unde rîurile au pante longitudinale mai mari de 15-20 mfkm. Astfel, de Streiului şi chiar la izvoarele Mureşului, în Defileul Topliţ a-D eda şi la izvoa -
exemplu el nu se <;>bservă la i:;voarele T~pliţei, Gurgh.iului, .Arie7ulu~ (1~ rele Nirajului, Tîrnavei Mari şi Tîrnavei Mici (v. tabelul 69).
Scărişoara sosesc dm abundenţa ape carshce), Sebeşulm, Cuguull11, Rmlm
Mare (v. fig. 116). . v' • TABELUL 69
În general, se poate afirma .că g~~aţa nu p::ezmţa<p!obleme deO~e?lt~ Scurgerea şi debitele soli de medii (1952 - 1967) pe r îurile din bazinul Mureşului (282) .
în regimul Mureşului şi afluenţllor sal; gheaţa mten~ara ~e forme~za ms~ I
pretutindeni şi trebuie ţinut cont de ea la construcţllle hldrotehmce, mal Rîul Post I Q R p r
ales la altitudini mari. I I
I,
(m3 js)
I
(kgjs)
Ii (gjm~) (tjhajan)

Mureş Stinceni 10,5 0,83 0,18

I
INO/EMBR/E IDECEMBR/E /ANUAH/E (EBRUAR/E I MAHTIE i APR/L!L.J, Mureş Vălenii de Mureş
I
23,0 2,0
75
87 I 0,27
Mureş Tg. Mureş 35,3 7,10 200 0,55
Arieş Cimpeni 12,2 1,20 100 0,60
Arieş Turda 24,5 4,95 205 0,65
Tirnava Mică Tîrnăveni 8,68 7,30 I 840 1,96
L.

= =..~!!REŞ -Alba I u l i a " = Tîrnava Mare

Vişa
Ţopa
Şeica Mare
9,03
1,25
6,66
1.00
740
800
1,26
0,68
=''!PREeBrămŞCa "",' =
Tirnava Mare Blaj 12,8 8,00 630 0,70
T'oo~~5:q Arad 1
.• .= Mureş Alba Iulia 97,9 44,5 455 0,79
TOPLlTA-TiJplifa =
....•." ... :J
Sebeş Petreşti 8,23 1.30 160 0,59
1.:.0·:' Strei Pui 5,67 1,55 220 1,23
Riul Bărbat Hobiţa 3,00 0,095 32 0,32
Riul Mare Pădăşel 11,9 0,80 67 0,72
. ARIEŞ Cimgeni ........ ,... = =
Galbena I Haţeg 2,82 0,95 335 0,86
Strei Petreni I 23,4 3,80 160 0,63
Cerna Teliuc 3,60 0,70 I
195 0,47
:Ylureş Arad 161,00 86,5 535 1,01
I 1

În medie, pe bazin, turbiditatea Mureşului este de 535 gfm3 , iar debitul

solid ajunge la 87 kgfs. Astfel, deci, Mureşul transp ort ă peste graniţele
ţării 2730000 tone de aluviuni anual, ceea ce corespun de unui v olum de
1,84 miI. m 3 de sol şi unui strat erodat de 0,067 m m .

h
Particularităţile hidrochimice. Chimismul apelor Mureşului corespund

=--= !n,erval medIU cu fenomene poSIbile de ÎI7g,'Ieţ

în general cu cele constatate în C arpaţi şi zonalităţii hidrochimice interne
,_o ................. IInterval medIU cu fenomene de Îngheţ a B azinului T ransilvaniei.
_ _ _ _ Interval mediu cu pod de gheaţă Este redusă mineralizarea apei în regiunea de izvoare a Mureşului , care
Fig. 116. Diagrame caracteristice fenomenelor de îngheţ din bazinnl Mnr~şului (L Ujvari), primeşte un aflux de ape dinspre eruptiv, apropiate ca mineralizare de apele

334 335
meteorlce (30-80 mg/i), iar din dreapta, dinspre Munţii Giurgeului cu :;!M 00 <D 00 o ....N <D o o co ~ oC'".)
~
N
.... .... ~
- --
N
valori puţin mai ridicate. Aceste calităţi, apele Mureşului le menţin pînă r-. ~ N l'
'"
- - N..
'"
l' 1/) Col
El • C')• ..,:: ..... ..... 1/)' 1/)' a) a5 O'l e-) a5 Col' ~.
cD a) ..... I
la ieşirea lor în Podişul Transilvaniei unde se mineralizează treptat, tot r=lElJ N Col ;- II)

mai mult spre aval, sub influenţa aflux ului de ape din sedimentarul Cîmpiei
Transilvaniei. La Ocna Mureşului, în urma efectului apelor evacuate de
Uzinele de Produse Sodice şi din cauza unor dizolvări directe ale masive-
lor de sare care apar chiar şi în depozitele de luncă, tipul de mineralizare
O
U
D:1
">
<o ""'o, ""'o,
..,. ..,.
--
.....
"
00
00
..... ..."
10 "....."t
..,.o,
..... ~
.....
...
10
al
Col
N
~
"t
....
o
.... .., "'"'"
00
"'t - ....
Col
II)
"t
o.
.....

a Mureşului se transformă din ape carbonatate calcice în tip doruro-sodice,

dar cu mineralizare normală (sub 1 g/l).
- - - ........ -- ... - .., - ..." -.... -
~ 1/)
~ o o o o o ..... c 00 c Col C l' o q 00
a5 o' a5 tD Col' ",' t'oo' «) «) ~ cD cD
Ridicarea mineralizării apei Mureşului în cuprinsul Podişului Transil- U N N 1/) 1/) ~
N
e<') 00
e<')'
Col "t
1/)'
C'".) ii t'oo
N
00 o
vaniei se produce conform zonalităţii interne de mineralizare a apelor super-
ficiale şi subterane tratate deja. Din brîul diapiric estic primesc izvoare 'ao

--
C')
c1oruro-sodice Gurghiul inferior, Deleniul şi Ideciul de pe Mureş şi Tîrnava 'a o
1/) t'oo t'oo N ~ ~ 00 00 o e<') e<') ~
.... 00 e<')
....
e<')
...
Mică la Sovata. Din brîul diapiric vestic amintim afluxul de ape c1oruro-
sodice dinspre Valea Vişei (Ocna Sibiu), Sărata şi Valea Florilor afluenţi
<:
bii
CI)
00
..... o
['o:'
N -
e-) 00
~
al
. r-.
..,::
co
t'oo
e-)
Col -
'" ~
Col
Col
tr)'
Col
~ Irl N'
Col
al
1/)'
r-.
al
o'
N
C

..,...00 tr)'
co
~
.....
<o
o'
o

....
Col

din stînga ai Arieşului şi unele surse (Miercurea Băi) din Valea S ecaş ului ~
(Sebeş). Dintre acestea, efect mai ridicat îl are afluxul de ape c10rurate sosite
din direcţia Sovatei, care transformă tipul hidrochimic atît al Tîrna\-ei
'a
.~
~
Z
~
+o!
....
......
...... '"a)
-
o
o'
Col
o,
~
10
CO
o'
l'
5
....
tr) N
al
",'
e<')
a5
00
....o. c
.....
'"..... .....00
- ..,......
o'
al
~ ,,'.....c ..,
" ""'
00
",'
o
e-)
o
....
al
cD
Col
tr)

....~
-
o'
t'oo
o!
Mici, cît şi al Tîrnavelor unite pînă la vărsare în tip doruro-sodic. Ca o curio- U -- -
zitate amintim, că P . Marosi a identificat ape freatice doruro-sodice în ...... ..... o ...... N N .... N ...... .... .... N N .... o .... ....
Cîmpia Mureşului (Aradului) şi Arancăi, ceea ce poate avea provenienţă o..... ..,::
i o...... 00 .....
- co'
bO â I
::;;: N' N'
..... N N g:j o'
...... o'
N N
cD
.... N'
1/)
e-) «l'
numai din concentrările acestor săruri ajunse acolo prin infiltraţii laterale :!: ~
din Mureş (procesul sărărturării continentale). ....
~

O) --
Ape subterane doruro-sodice, sulfatice, magneziene, iodurate, brOlllurate '9
.,c. ..,. c c co ... .... Col

........ ........00 " .....''"'""

"t 00
o!
... 00... ...'" gs'
N 00 ~ .o 00 C C
..; o>
C 00

... ...... ...

~
~ .....
~ <:;) N' c' <:;) "t'
sînt drenate de Mureş atît în sectorul diapiric, cît şi în aval, la intersectarea ~
U N C <D (1)
....Col'
.... o.
..... o, 00

brahiantidinalelor, domurilor din zona centrală a Cîmpiei transilvane !

(informaţii verbale P. Marosi şi S. Szakâcs), însă cantitatea lor este atît ~.
.,::: .... ....r.... <D .... .... ....
de redusă, încît pînă la Ocna Mureşului rîul rămîne în dasa apelor carbo- .... gCol 8 .... r....ro.
• M =='- N ;-
~
N tr)
.... .... .... ....
tr) «l
~".-1 bIJ .... C'".)
t"oo
1/)
....
CO l'
Col
o 1/)
Col
~
.... e<') 1/)

natate din grupa calciului. În aval, apele devin cloruro-sodice cu mineralizare .a ~ .... ~
...... N
'" N 11) «l t'oo
...... .... .... ....
tr)

ou
mijlocie şi ridicată, iar în aval de Strei îşi redobîndesc profilul hidrochimic ...
~
iniţial, dar cu mineralizări mai ridicate (400-600 mg/l) după cum reiese §
şi din tabelul 70.

Din tabel se relevă în mod special duritatea foarte ridicată a apelor din -'"'
<IlO

'S
D:1
~
1/)
['o:' ""
['o:'
N
['o:'
N
co'
Col
r-: r-:
o CI>
['o:'
CO
r-: r-: ro-:
...... 1/) o
00' ro-: ""
1/) ro.
r-: ro-: ro-: a5 a5
o Col Col
I

Cîmpia Transilvaniei, caUzată de dima secetoasă şi conţinutul mare în '3

săruri minerale (carbonaţi, sulfaţi , calciu şi magneziu). Mineralizarea apei
.,...
00- if).
o .... o
tr)
....
11)

~
00
.... 00 Col 1/) 1/) l' o I
::: C'".)
~ ~ o ro. co o o
". ~ ro-:
N
din rîuri la ape mici variază între 1000 şi 2000 mg/l. Prin urmare minera- ~ t-.:' .... e<')
1/":, co' e:;' t-- «l' e-)
N
Col'
1/)
o'
C')

o Col' ci o 1/)
al N <D ...... «l 1/)
lizarea lacurilor din valea Luduşului se dovedeşte şi ea destul de ridicată '"c.
;:; ----
Col
....
O)

(1 500-1 800 mg/l) , încadrîndu-se în clasa apelor carbonatate-sulfatate

din grupa calciului cu posibilitatea inversării după perioada de vară în tip ~
'"' C1j"41
-;;log >
H
H
1-<
H
H
H
k
H
H
H
H
k....
> k
H > k H
k
H
H ~ H k.... H1>< S
.,.
H H 1-< 1-< 1-<
sulfatat-hidrocarbonatat, avînd în vedere spălarea sulfaţilor din deluviu '..." r=I k
<.O oD ci ai ...... c:O ai
,..... c:O ai cO ...... r..: o c-i o ....oD oN ....r..:
Col ...... ...... ......
de către scurgerea superficială. ~
.3
N e<') c-l e<') Col c-l N N CQ ~

.;::
Dintre sursele de poluare a apelor amintim întreprinderile de prelucrare .;:
a minereurilor din valea Arieşului (cianuri, fenoli, suspensii), întreprinderile .,c.
O)
de produse chimice din văile Tîrnavelor (amoniac, azotaţi), întreprinderile o ':as -...., ",. 'Oi
siderurgice de la Călan (Streiul Mic) şi de la Hunedoara (Cerna cu fenoli , r-.
., " o'" '" "
substanţe biogene, acidităţi, suspensii etc.), Tîrgu Mureş, Ocna Mureşului , H
z:
-
~ P-< ~
...
aS ~ ~ ...o:ti "3 ti

Alba Iulia, Deva, Aradul, Turda şi Cîmpia Turzii cu deversări de ape uzate
ale unor întreprinderi chimice, de prelucrare de minere uri , produse c1oruro-
~
H ~
A .::
0'. u
"~ ,;::
~
<lJ
.."
v,.
::J
::;;:
.
~.
~
..,
oS ."
">.
'O
ti
;;,
ti

lf-o
..
'13 .,o:; "5
<lJ

'o:
~
" <:1
~
,oi
ti
~
o: ~
..." '1;:l
~
- ,..
It
.~
U
~ ;:.."'" 'B, U~
,
>'"1 :; ..., ;:s
on ~
,:; u
fii ~
<! ~ -<
<II
<: ~
's;
~
." ti
sodice etc. în parte epurate deja. Debitele bogate ale Mureşului, cursul f-", ~
~ CI) ", f-1 CI). h ~ '"4

336
 II
I
I

1ui cu viteze relativ ridicate asigură o auto-epurare rapidă. Desigur, acest

proces este ajutat de afluxul mare de ape de munte, cu mineralizare mic ă CAPITOL UL XVIII
care produc diluţii de seamă.
Grupa rîurilor sud-vestice (Banat)
în concluzie, reţeaua hidrografică, resursele de apă din bazinul Mureşu­
lui oferă posibilităţi vaste de utilizare în economia naţională. Dintre rîurile
interioare Mureşul are un potenţial hidroenergetic ce-l situează pe locul
trei (4,3 TWhjan). Sisteme hidroenergetice cu putere mare sînt proiectate
deocamdată pe Sebeş, pe Strei (Rîul Mare), iar acumulări de amploare sînt
prevăzute şi pe Tîrnave: pe Tîrnava Mică cca. 35000000 m 3 şi pe Tîr-
nava Mare 85000000 m 3 (la Porumbeni) . Este în studiu, de asemenea,
~n lac de acumulare în amonte de Luduş pe Mureş cu cca. 30 000 000 ma
Şi pe sectorul Culoarului inferior (Pău1iş) cu un volum de 115 000 000 ma
în afară de acestea, sînt încă în studiu o serie de acumulări locale retentii
temporare pentru combatarea inundaţiilor în combinaţie cu indigui~L
Sistemele principale de rîuri care se organiz e a ză la sud de Mureş, sînt
afluenţii direcţi
ai Tisei (sistemele Aranca şi Bega) sau ai Dunării (Timiş -
Cema) (v. fig. 124).

Sistemul Aranca. Bazinul hidrografic al acestui sistem se suprapune

peste cursurile parazitare vechi ale Mureşului (holocene), care înainte
de îndiguirea acestuia erau inundate la ape mari. Complexul Aranca
se află şi azi sub influ e nţa apelor mari ale Mureşului, dar legătura se
realizează hidraulic pe cale subterană.
Izvoarele Arancăi se află lîngă Fenlac, de unde porneşte şi digul stîng
al Mureşului. Cursul lui principal traversează frontiera cu R.F.S. Iugoslavia
şi se varsă în Tisa la sud de Senta, la Pade. Sistemul său drenează pe teri-
toriul ţării noastre o suprafaţă de 1 016 km 2 , iar cursul său principal are
o lungime de 108 km pînă la frontieră.
Bazinul hidrografic al Arancăi se prezintă ca o adevărată zonă de diva-
gare, puternic aluvionată, părăsită însă de afluxul unor ape de inundaţie
de mare amploare. Astfel, este suficient să amintim că pe marea majori-
tate a suprafeţei sale apele freatice sînt la adîncimi de 0-2 m; Iăcoviştile
ocupă din bazin 316,6 km 2 , sărăturile 158 km2 , aluviuni1e mai mult sau mai
slab solificate 78 km 2 , iar cernoziomurile desvoltate pe popinele loessoide
abia 381 km2 • Mai ales în partea dreaptă a cursului, apele, freatice ale
Arancăi au variaţii influenţate de variaţiile de nivel ale Mureşului. în anii
cu precipitaţii bogate, în timpul iernii, sistemul poate fi inundat şi de apele
interioare. Astfel, ~n 1942 după topirile începute la 2 martie din cauza rezer-
velor mari de zăpadă şi a ploilor (444,3 mm) în bazinul Arancăi a fost inun-
dată Q... suprafaţă de 500 km 2 , iar în 1932 - 300 km 2 • Aceste inundaţii însă
s-au produs şi din cauza cantităţii mici de apă care a putut fi trecută prin
stăvilarele înguste de la frontieră .
Lucrările de hidroamelioraţii, efectu ate în ultimul deceniu, se axează
pe patru sisteme de desecare , p rezent ate în fig. 117.
1. Sistemul de d ese care Timiş-Aranc a (66,7 k m 2) ;
2. Sistemul de deseca re Aranca superior (233,6 k m 2 ) ;

3. Sistemul de desecare Galatca (107,6 k m 2 ) ;

4. Sistemul de desecare Aran ca mijlociu (608,0 km 2 ) .

339
 Densitatea medie a cana1elor de desecare variază intre limite 1argi venit din Timiş, de la Coştei, proiectat de Fremaut, o dată cu canalul de
(0,50 kmJkm 2 Aranca superior; 0,29 kmJkm 2 Aranca mijlociu). descărcare a Begăi spre Timiş între Topolovăţ-Hitiaş.
în afară de acestea se extind treptat $i suprafeţele irigate, cele mai eficiente În aval, în incinta cîmpiei de divagare, apele freatice datorită pantelor
fiind cele de la Periam, Igriş şi Cenad. mici în multe -locuri stagnează. În incintele Timiş-Bega se aflau 65% din
Pentru asigurarea unei alimentări cu apă în condiţii bune de iriga tie , terenurile supraumezite, în bună parte inundabile, ale Cîmpiei Banatului.
s-a construit o priză de apă din Mureş la Cenad spre sistemul Aranca. ' După unele lucrări locale de arr:elior~re, î~1 anul l7~8 a început,în aval d~
Timişoara construir~a CanalulUl navIgabIl Bega. ŞI a sectorul:ll canalulvUl
Sistemul Bega, este ultimul afluent din stînga al Tisei. Pe teritoriul ţării Făget-Chizătău ~ol?slt pentru transporvt~llemnulUl, e~ploat,at dm c~rs~l sa~
noastre este constituit din două cursuri colectoare, Bega şi Bega Veche, superior, spre Tlmlşoara. Ambele lucran au fost ternllnate mtr-o pnma faza
care confluează pe teritoriul R.S.F. Iugoslavia, la Klek, în amonte de în 1756. Bega navigabilă a fost separată de Bega Veche, deşi legătura între
vărsarea rîului în Tisa, la TiteI. Ambele sisteme s-au adaptat în sectoarele ele s-a menţinut în scopul asigurării scurge~ii apelor din timpul -;iiturilor:
lor de cîmpie la zona veche de divagare a Mureşului şi Timişului, ca relief Spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea, lucrănle de dezvoltare ale slstemulUl
şi structură fiind asemănătoare cu cele Întîlnite în cazul Arancăi. Ele dre- s-au încetinit. S-au continuat numai îndiguirile, în special pe partea dreaptă
nează împreună o suprafaţă de 4262 km 2 , însă cumpăna apelor, mai ales a Begăi, şi s-a construit un nou canal navigabil spre mlaştinile de la Alibu-
în regiunile de cîmpie, este discutabilă. Acceptăm această cifră folosită în nar. Bega Veche prin această realizare a fost izolată de Bega navigabilă. Inun-
hidroamelioraţii, deoarece ea a fost obţinută nu numai pe baza cumpene- daţia din iulie 1859, cea mai mare prin extens!unea ei, a r~dicat noi pr~bleme
lor de ape superficiale, ci şi prin luarea în considerare a sistemelor de dese- de ameliorare, deoarece apele de suprafaţa au acopent 5 000 km. S-au
care, care influenţează în mare măsură repartiţia apelor în reţea (10). elaborat noi proiecte între 1887 şi 1889, realizate parţial , ajungîndu-se la
Rîul Bega (5 = 2241 km 2 ; L = 168,6 km) îşi culege apele din Muntii situaţia actuală prin l~n~ (;r. fig. 117)~ La încep~tul.s ~ c~lului no s.ţru.pen :
Poiana Ruscăi, de sub vîrful Padeş (1359 m), de la altitudinea de 1150 ~1. tru asigurarea unei ad1l1Clml corespunzatoare navIgaţ1eI Ş I reducerll v1tezel
Regiunea se caracterizează prin dominarea rocilor cristaline şi printr-o apei au fost construite o seamă de ecluze şi o uzină hidroele ~trică la Timi-
puternică împădurire (la postul Făget 65%). Imediat după obîrşie rîul şoara (1909), cu o putere instalată de 1 200 kW la un debit de 36 m 3 /s.
traversează masivele calcaroase paleozoice cristaline de la Luncani, formînd
chiar o mică depresiune de eroziune şi chei. Panta sa longitudinală în sec- TABELUL 71
torul montan variază între 5 şi 30 mJkm, media ei fiind de 15 mJkm. Barajele în lungul Begăi
La poalele nordice ale munţilor Poiana Ruscăi, Bega primeşte pe primul
său afluent din dreapta, Saşa (5 = 169 km 2 ; L = 31 km). De aici rîul se Diferenta de
înălţimea
îndreaptă spre vest către Cîmpia Begăi şi Dealurile piemontane ale Lipovei, Nr. Localitatea
Distanţa de la
nivel intr~ biefuri
vărsare (km) baraj ului (m)
1,: modelarea cărora a contribuit în pliocen şi la începutul pleistocenului (m)
Ş1 Mureşul. Spre vest, o dată cu deschiderea tot mai largă a golfului pie-
montan, confluează cu Bega afluenţi din ce în ce mai mari. Dintre aceştia 1 U. H. E. Timişoara 118,360 5,60 5,60
amintim din dreapta pe Homoşdia cu Năndreasca (5 = 31 km; L = 7 km), 2 Sînmihaiu român 103,800 2,40 3,50
pîrîul Coşteiului sau Icui (5 = 45 km 2 ; L = 9 km). în aval de Făget urmea- 3 Sinmihaiu german 88,800 2,80 6,25
ză seria afluenţilor veniţi dinspre Piemontul Lipovei, cum sînt Bunea 4 Itebe (R.S.F.I) 73,900 2,50 5,43
5 Klek (R.S.F.I) 45,800 2,40 4,93
(5 = 122 km 2 ; L = 13 km), Topla, Cladova (5 = 58 km 2 ; L = 17 km) 6 Ecska (R.S.F.I) 18,800 2,00 5,68
Niereghişul, Fădimacul, Minişul (5 = 180; L = 26 km), Chizdia (5 = 230 km 2 ; 7 TiteI (R.S.F.I) 2,0 - 4,50
L = 34 km) Lipariul şi Gherteamoşul (5 = 96 km 2 ; L = 26 km).
Din cîmpia piemontană îşi adună apele ultimul său afluent din dreapta, -
care se varsă în rîu, Behela sau Luchinul (5 = 62 km 2 ; L = 21 km). Afluen- Canalul Bega, care pentru începutul secolului nostru reprezenta un model
ţ~i din stînga, grupaţi în partea superioară a sistemului, pînă la Leucuşeşti ingenios de realizare hidrotehnică, în zilele noastre a trecut pe planul al
smt: Carpenilor, Şopot, Vădana (5 = 34 km 2 ; L = 16 km), Zopana, Bala- doilea datorită dezvoltării transporturilor rutiere, mult mai rapide. Cele
şina şi în fine cel mai mare afluent al Begăi, care pătrunde pînă în miezul două vase de pasageri, care circulă între Otelec şi Timişoara nu pot depăş i
Munţilor Poiana Ruscăi, rîul Gladna (5 = 243 km 2 ; L = 30 km). viteza de 12 kmjoră, iar pescajul maxim este de 1,4 m .
în sectorul piemontan al rîului, care ţine pînă la confluenţa cu Minişul, Bega Veche, (S = 2048 km 2 ; L = 88 km ) re p re zint ă cursul păr ăsi t al
pantelelui variază în jur de 1,0 m(km, dar spre aval scad sub această valoare. Begăi. În urma lucrărilor de regularizare albia sa a fost, de asemenea , corec-
Din cauza debitelor relativ mari şi a pantelor reduse, Bega divaghează des- tată şi îndiguită în aval de confluenţa B eregsăului cu Matca. Ca izvor al
tul de puternic pe acest sector avînd tendinţa de abatere spre nord, adică sistemului este considerat Beregsă.ul care îşi are obîrşi a în Piemontul Lipovei,
spre dreapta. Cursul său este însoţit pe partea stîngă de o serie de pîraie în apropierea comunei Sintar (250 m). Avînd o scurgere destul d e b ogat ă,
care curg paralel, cum sînt: pîriul Băieştilor, Timişelului şi Glaviţa (5 = în condiţiile pantelor medii de 3,4 m jkm pînă l a~ Cern ăte az, în sectorul
= 86 km 2 ; L = 19 km). Aceste8 se varsă în canalul de alimentare al Begăi piemontan produce o eroziune dest ul de pute rnic ă . In partea sa superio ară,

340 341
în depozitele nisipoase cuaternare, îşi pierde din debite datorită infiltraţii­
l~r. în sectorul ~e cîmpie -r:anta medie a albiei este de 0,3 m(km, iar cursul
sau are un rol lmportant 111 drenarea apelor freatice apropiate de supra-
faţă, precum şi a sistemelor de desecare legate de el.
Din stînga primeşte un singur afluent mai de seamă: Băcinul sau Suma
(S = 66 km 2 ; L = 18 km); în schimb cei din dreapta sosiţi din Cîmpia
Înaltă a Vingăi, cum sînt: Niaradul (5 = 160 km 2 ; L'= 33 km) şi Ierul
(S = 712 km 2 ; L = 64 km), au o dezvoltare mai mare.
ASistemele de desecar~ şi în~iguirile apără syprafeţe întinse, preîntîmpi-
mnd formarea. e~cesulU1 de apa. Astf~l, m bazmul superior al Begăi şi de-a
lungul cursulU1 sau pe malul drept, pnn desecare, s-a permis drenarea unei
su.rrafeţe de 75,6 kn: 2 , .iar prin îr:diguir~ şi desecări încă 39,4 km 2 ; pe malul
stmg (Complexul Tlmlş-Bega) S111t aparate 588,8 km 2 din care sistemele
de d~~ecare. dr~nează 182,5 km 2 • Suprafeţele apărate de inund8.ţii în cazul
B~gal Vechl ating pe malul drept la 658,8 km 2 , iar pe malul stîng la 242,6 km2.
Dm totalul suprafeţelor ameliorate de 901,4 km 2 , sistemele de desecare
drenează 35,8 km 2. în bazinul Begăi există totodată condiţii favorabile
pentru irigaţii.
Sistemul Timişului (S = 5248 km 2 ; L = 241,2 km). Rîul are extinderea
cea ITai n"are dintre teate rîurile din fanat . Cun:ul său reprezintă artera
principală de drenare a rîurilor din interspaţiul munţilor Banatului - Godea-
nu - Ţarcu şi Poiana Ruscăi, regiuni puternic afectate de tectonica orogene-
zelor carpatice.
Timişul izvorăşte de pe versantul estic al masivului Semenic de sub
vîrful Piatra Goznei (1 145 m), de la altitudinea de 1 135 m. C~rsul său
superior se axează pe şisturile cristaline şi are un caracter montan tipic,
cu căderi medii de peste 20 m(km (max. 37 m(km). în sectorul său montan,
Timişu.l primeşte doi afluenţi mici Brebul (5 = 15 km 2 ; L = 5 km) şi
Semel11cul (5 = 29 km 2 ; L = 10 km), iar după 25 km de la izvoare pătrunde
în culoarul Timiş-Cerna. La izvoare apele sale şi ale afluenţilor sînt captate
de Canalul Semenic.
Mica depresiune de la Teregova este o adevărată piaţă de adunare a ape-
lor. Aici se varsă în Timiş, Teregova (5 = 51 km 2 ; L = 15 km) sosită tot
dinsp~e masivul Semenic, apoi micul pîrîiaş - Criva -, în valea căruia
şerpU1eşte drumul spre Poarta Orientală (Pasul Domaşnea) şi în fine Hidegul
sau Rîul Rece (5 = 171 km 2 ; L = 34 km) izvorît de sub culmile Ţarcului
(Caleanul - 2 190 m). Rîul Rece îşi are obîrşia în apropierea izvoarelor
Rîului Şes, de la nivelul circurilor glaciare, cu topiri tîrzii ale zăpezilor, care
îi imprimă Timişului primele caracteristici ale tipului de regim carpatic
meridional, care se vor accentua în aval mai ales prin primirea B istrăi.
în aval de confluenţa cu Hidegul, Timişul pătrunde în Cheile Armeni-
şului, după care valea rîului se lărgeşte treptat, cursul căpătînd un carac-
ter tot mai accentuat de divagare, cu pante relativ mari (4 - 8 m(km).
Culoarul se termină de fapt în aval de Caransebeş, unde în sectorul cîmpiei
piemontane divagarea se accentuează şi mai mult, în condiţiile unei pante
medi de 1,6 m(km între Caransebeş şi Lugoj.
în ll1l1gul sectorului de culoar Timişul primeşte afluenţi în mod simetric
dinspre .\funţii Semenicului şi dinspre Ţarcu, însă afluenţii din dreapta sînt
mai dezvoltaţi (v. fig. 117). Plimul afluent, Feneşul (5 = 137 km 2 ; L =
342
= 24 km) cu afluentul său Pîrîul Alb (5 = 64 km~ ; L = 24 km) îşi au obîr-
şia în apropierea izvoarelor Hidegului, însă de pe versanţii vestici. Panta
medie a lor, ca şi a Hidegului, este mare, variind în jur de 45-56 m(km,
constituind zone bune pentru construcţii hidroenergeti(:e. în aval, pînă la
Caransebeş primeşte numai afluenţi mici, izvorîţi di~ depozitele sarmaţiene,
cum sînt: Armenişul, Ilova, Groaşa, Bolvaşniţa Şl Zagna.
Dinspre Munţii Semenicului, Timişul colectează pe sectorul său de culoar
pe Slatina (5 = 27 km 2 ; L = 11 km), Goleţul (5 = 43 km 2 ; L = 15 km),
Hucosnita Cernetul şi Valea Mare (5 = 51 km 2 ; L = 13 km).
La' C~r~nsebes ' se varsă în Timiş ultimul afluent al flancului vestic al
masivului +'arcu'- Sebeşul (5 = 142 km 2 ; L = 23 km), izvorît de la nivelul
circurilor glaciare, după care Timişul primeşte pe cel mai mare afluent al
său - Bistra.
Bistra (5 = 908 km 2 ; L = 46,2 km) colectează toate apele culoarului
tectonic dintre masivele Ţarcu-Pietrile şi Poiana Ruscăi. Izvoarele sale
se pot întîlni la nivelul circurilor glaciare nordice ale vîrfului Pietrii (2 192 m )
la altitudinea de circa 1 900 m din lacul glaciar Bistra 1. cu o suprafaţă de
10 500 m 2 şi o adîncime maximă de 6,5 m (182). Din acest complex glaciar
este recepţionat emisarul a încă două lacuri glaciare: Bistra II şi Bistra
III, cu adîncimi mici (0,2-0,4 m) şi suprafeţe neînsemnate (2200 - 3400
m.p.).
Cursul Bistrei, în sectorul său montan, are căderi mari atingînd în medie
80 m(km pînă la ieşirea sa din culoar în dreptul localităţii Eucova. în par-
tea superioară a culoarului primeşte cîţiva afluenţi mici ca: Valea Lupului
şi Marga (5 = 42 km 2 ; L = 11 km) din stînga şi Corni din dreapta.
Primul său afluent mai important soseşte dinspre Poiana F uscăi, de sub
Vîrful Padeşului (1359 m). Este vorba de rîul Rusca (5 = 160 km 2 ; L =
21 km), în valea căruia, la Ruşchiţa, se găsesc renumitele exploatări de
marmură.
în amonte de Oţelul Roşu, localitate cunoscută prin Întreprinderile sale
metalurgice, se varsă în Bistra cel mai important aflUEnt al său: Bistra
Mărului (5 = 287 km 2 ; L = 36,3 km) format din Eistra Roşie (5 = 87 km 2 ;
L = 14,7 krn) şi Şucul (5 = 78 km 2 ; L = 14,7 km), izvorîte tot din regiu-
nile alpine, din masivele Pietrile şi Ţarcu. Ca izvor al Bistrei este consider~t
cursul Bistrei Roşii. Rîurile din acest bazin au pante foarte mari (în medle
Şucul, 86 m(km, iar Bistra Roşie, 68 m(km), pretîndu-se foarte bine la amena-
jări hidroenergetice.
Bistra, în aval de Oţelul Roşu, îşi menţine pantele mari (9 m/km), viteza
accentuată, efecte de eroziune de adîncime şi laterală puternică, sedimen-
tări cu aluviuni de dimensiuni mari şi divagări. Despletiri de curs se obser-
vă atît la Oţelul Roşu, cît şi la Glimboca şi pe conul de de j e cţie al rîului
spre Timiş unde există rezerve mari de ape freatice. Pe acest sector prime şte
aportul cîtorva afluenţi mici veniţi din dreapta (Glimboca, Radina,
Vîrciorova şi Pleşa).
După confluenţa Bistrei, începe conul de dejecţie al T i m i şul u i, dezv olt at
sub formă de evantai aproape pînă la graniţ a cu Iugoslavia . I n area lul
acestui con se observ ă o abatere treptată a Timi şulu i în dreapt a, în b ună
parte din cauza afluenţilor săi dezvoltaţi mai ales din stînga, dar probabil
şi datorită unor mişcări neotectonice, deoarece fenomenul a fost sesizat şi
îu cazul Begăi (v. pag. 340). Cursurile părăsite, care sînt paralele cu Timişul
343
 afică din Ba-
Pi,. 117. Reţeauahi~::trice utilizat~
nat ~ posturile la studiI.

1 CDmplexul ~id,oa melioraliv

Aranca Ara""a cu sistemele:
Gslat.
3) id,oame.
Timiş-Aranca ~lociU ; CO~P=e~
superior;
1) II. 1) Che.
ca; 4) Aranca mal d,ePI cu Sl9 • 3) Nlarad.
lioraliv Be~a .V;)h~inga-Biled-Beregsă~k'aI'v Bega
cea-Jimboha, Comple:<ul h,d,oam i -Pustiniş;
Ber gsău; Il. a.
e "",1 s/l"g cu. S S ' . 4) Timişoara.
i temele 1) U var V t.
es ,
RăU~~mPIe:<"1
Veehe, '. 3) BeghelUl Vecb:l, . Bega namgabiltl,
Ee:
~,.Pt2) şiGhiroda-Recaş,
ba.i",,1 P"?"(3) Şuştra-Topolovăţ:
2) II,d,oanu:lwr:'"slstemele: 1)

perior' 6) Glaviţa,
11. SU
",aI
bela; W dia' 5) Bega 9U r' iş Bega cu
Ml~Ş-~le~ul 'lJid'Oameli~'aI~ R~~~Giu1.V!l";
ŞaTimiş-Ţeba, H.tiaŞ-
4)
III. om 1)
.;oteme1e.: -Topolovăţ; S)
ut in' 6)
v;o;.aliv Timiş
3) CaraC1; 4) gc Ple:<ul. hid,oa;mel el . 1) Lan-
Coş t·· III a. om
el,
",aI sting Ş'
'. ba.inul supe"o" c Lanca-Braşovau;
U slStem e.
Pogoruş;
~uJ.; Timişu1 .Mor~, Timişul
. 2) Gad ; 3) . 6)
ca-Birda nord; 5)
Şurgau; Timişna
10)

Sareş ;II~
4) Lauca-Blr 9) io,at,v mrzava
7) b ComPlexul hid,oamet) Ban1oc-Tol-
supenor ; ". cu sistemele:. ' . 4) Bir-
fi bazinul supe,;o,. 3) Blrzava m'j:OC1~ 6) Roiga.
vadia; 2) ;:~a,,!~perior; 5) Morav ţa,

:····s··
;::\\:\ .4;:: . \.
(/) ". . 0'/ .
...,. . :,.oV..--. .
~. . /~' ......
,.................. 'U' ".
'- ..•..•. . <"',;'2; ... -.
. ~c: ..
-y . , .Vi->

1 Bega Veche-Beregsău
2 Bena-Luncam . I
3 6/adna-Surd.ucu/ Mic
',Of
Ro.şle-I a Maru/ui 19. 87rzava-Partoş
4: Bega-Ba/mt 11. 81Slra . DOlan
'

12 Şucu/-Poiana .Maru/ui
.
20 Caraş-Ca!,a~o.va
5. TirTl/ş -Teregova · Ira Măru/UI-Ba/ofita 21. C3ras-VaradlB
I3. B15 n
6. Rece (Hideg)-Rusca 14. Bistra-Dfe/ul IfOŞU 22 Nera-Moeer/s • POSTURI HIDROMETRICE PE
7 1lmis- c5adova . . 15. TJmiş-Lugr;; . 23' Nera-Sasca Montana . DUNĂRE
27 8elareca-Mehadia
8·. limls-Pefrosmfa
1 , Îl s 15 Pogonrş-Otveşt! . . 24~ Berzasca-~e~zasca 28. Cema -Corammc 1 Moldova Vedte I J . S vmiţ a
9 li/771s-Caranse e,
10. Bi.5tra- VOislova
17 fJi'rzava-8o~şa VaslDvel 25 Cema-Pecm/şca
26' Mehadk;a-CupLoarele
.
2. Drencova 14. Orşova
_
18.8ÎrzBw/-6a{aI3
 ş~,care se~varsă pînă la urmă!n el sînt: Macic~şul (~ = 77 km2; L = 20 km),
vllla Secaneasca (S = 72 km" ; L , 13~km), ŞtlUca Ş1 Timişina (S = 434 km2;
L = 47 . km) toate p~ parte.a stlllga. Ultnnul colectează tot din stînga
pe Sudn~şul, Faţa, Clllc.a, D1cşanul şi Cherăstău, avînd rolul de rîu colec-
tor subp1emontan. Tendlllţa de abatere spre dreapta a Timisului este tră­
d.ată de braţ1fl său părăsit - Timişul Mort, care pe vremuri e~a cursul prin-
0l?al ~l r~ul':ll: ES,t~ a~evă~at.însă, că încheierea acestui proces a fost grăbită
P~lll llld1g.U1n~e rnll1şulU1 Ş1 alte lucrări ameliorative care s-au adaptat
. bllle tendlllţe1 procesului natura1.
Dealurile ~i~~ontane din stînga sînt drenat: în b.ună parte de Pogăniş
(S - 696 km ,~ = 100,2 km), care are o panta med1e de 66 m/km o scur-
gere destul d~ ~ăra.că ş! divagări amp!e 12e sectoar~le Valeapai-Ersig şi
Dub.oz-C?t~eştl. In fllle, III sectorul de ctmp1e unde pnmeşte apele Pogoni-
şulU1, T1m1şul are p~nte mult mai reduse, de 2,43 m/km, iar puţin mai în
aval ace;tea sca~ deJa~sub 1,0 m jkm astfel că ~n. zona de graniţă ele ajung
la 0,?4 ~O!!: .uv1tllllUl sau aflu.ent c~ caracter tlP1C de cîmpie (probabil tot
o alble paras1ta) este Lanca-Buda, nu canalizat (S = 485 km 2 • L = 45 km)
care. are pante l??gitudinale şi mai mici de 0,18 m/km.'
Dmtr.e ~fluenţl1 de pe part~a dreaptă ai Timişulni din sectorul piemon-
tan amllltlm pe Calova, MaclOviţa, Vălişoru şi Nădragul (S = 164 km2.
L = 33,6 km), care p ~trunde pînă la liiiezul masivului Poiana Ruscăi. I,~
confluenţa CarnetulU1 cn Nădragul se găsesc Uzinele metalurgice de la
Nădrag.
. La C~ş!eiu se derivă din Ti~iş ca nalul d:. al.imel:tarve al ~e~ăi, la Hitiaş
se varsa 1n el canalul de descarcare al Bega1 1ar hnga Dragşma primeşte
pe ~ ultimul său afluent din dreapta - Iarc~sul.
In. zon~ de cîmpie p~emoptană a Timişului 's-au făcut amenajări hidro-
amehorat;ve .am121e, avmd m vedere suprafaţa inundabilă mare (în jur de
1 QOO .kn:). Ş1 ~x1~tenţ.a apelor freatice aproape de suprafaţă.
Ind1~U1nle .T1m1şulU1 :,-a~ făcut concomitent cu îndiguirea cursurilor afe-
r~nte d~n reglUnea .d~ omp1e, deoarece remuul cursului principal s-a resim-
ţ1t pe dIstanţe man Ş1 pe afluenţi şi mai ales pe Lanca-Birda care are pante
longitudinale mai mici (fig. 117) , Astfel, pentru suplimentarea alimentării lacurilor Gozna şi de la Văliug
. Lun-?i:ne~ digurilor pe Timiş ating 100,4 km pe malul drept, între Iabăr
Ş1 gramţa, Ş1 96,8 km pe malul stîng. Pentru drenarea apelor interioare colec-
tate de siste~el~ de desecare s-au construit 22 de co'nducte de trecere pe
sub c.orpul d1gvunl~r. (9 pe malul drept şi 13 pe malul stîng) şi s-au pus în
funcJlUne do,-:a stav1lare, pe malul stîng, pentru descărcarea apelor Timi-
ŞUlU1 Mort Ş1 ale canalului Lanca-Birda.
, . Si.stemele de. ~esecare cum sînt cele din complexul hidroameliorativ
r1m1ş.-Be.ga (T1~lşat-Teba, Rud-Giuvăz, Sag-Topolovăţ, Utvin, Ritiaş­
Coşte~) Ş1 cele dm. complexu~ hi.droa meliorativ Timiş mal stîng şi bazinul
supenor . (Lanca-Bu~a-:ud Ş1 CIavoş '. cel de la Gad, Lanca-Braşovani,
Lanca-Bl~da-nord, T1~lŞ~1 Mort, Pogomş, Sareş, Surgani, Timişina) împîn-
zesc toata zona de omp1e.
I~igaţiile în întregul complex de pe malul stîng al Timişului sînt m ai
pyţm dezvoltate. Aceasta se datoreşte ne definitivării deocamdată a lucră­
nlor de desecare, apropierii de suprafaţă a apelor fre atice, teritoriilor mari
ocupate îr: că ~e apele interioare şi lipsei de apă în Timiş la ape mici, din
cauza denvaţulor spre Bega prin stă viI arul de la Coştei. Problema princi-
346
pală ramllle folosirea apelor freatice pentru irigaţii, care rezolvă două
aspecte: contribuie la desecări, la coborîrea locală a nivelului freatic, la
recircularea mai intensă a rezervelor şi la asigurarea cu apă a sistemelor
de irigaţii. Calitatea apelor însă, mai ales în zona de cîmpie aluvială, este
destul de slabă din cauza stagnării lor. Reactivarea rezervelor ar duce îns{i
poate şi la unele îmbunătăţiri calitative.
Birzava (S = 971 km" ; L = 127 km) îşi are obîrşia p ~ y ersantul nordic
şi vestic al masivului Semenic, la altitudinea de 965 m. In cursul superior
Bîrzava şi-a format o vale a dîncă în Iocile cristaline, căpătînd aspectul de
defileu între Văliug şi Reşiţa. Padele medii pîn ă la Reşiţa sînt de 2.0 m /km ,
dar în depresiunea Reşiţei şi în defileul Moniom-Boc ş a ele scad la 3-5mjkm,
iar în sectorul piemont an şi de cîmpie din aval se reduce chiar sub
1 m/km, albia majoră lăţindu-se treptat pînă la 2·-4 km.
Rîul BÎrzava este unul dintre rîurile cele mai valorificate din ţara n oas-
tră. Extinderea continuă a Combinatului Siderurgic de la Reşiţa a necesi-
, tat un volum mare de energie electrică şi de apă iudustrială. Pentru asigu-
rarea acestor nece sităţi între 19.02 şi 1909 a fost realizat Complexul hidro-
energetic de la Grebla (URE. 1- 5000 kW) şi de la Brazova (U RE.
II-400 kW), care au fost deservite de lacul de acumulare de la Văliug
(1,2 miI. m 3 ) . Canalele de derivaţie au fost folosite şi pentru alimentare a
cu apă industrială, precum şi p entru transportul lemnelor spre oraşul
Reşiţa .
Sursele de energie nu au mai putut acoperi necesităţile Combinatului
Reşiţa, aflat într-o vertiginoasă dezvoltare după anul 1948. Acest fapt a
determinat în anul 1947 să fie elaborat un nou plan de amenajare a BÎr-
zavei superioare, prin mărirea capacităţii complexului hidroenergetic URE.
1 şi II, completarea debitelor Bîrzavei dinspre Timişul şi Nera superioară
şi construirea a două hidrocentrale noi (Crivaia şi Crăinicel) şi a lacului
de acumulare de la Gozna (10,2 miI. m 3 ), în amonte de lacul de la Văliug.
Pînă în anul 1953 majoritatea acestor obiective au fost date în funcţiune.
au fost construite canalele Semenic şi Zănoaga. Canalul Semem'c drenează
spre Bîrzava circa 25 km 2 din zona de izvoare a Timiş ului şi 5 km 2 din
bazinul Nerei, aducînd un debit mediu de 450 Ils. Ele î~i au traseul pe ver-
santul estic al Semenicului. Canalul Zănoaga Înconjoară în schimb pe la
sud masivul, captînd o supra faţă de 13 km 2 şi u n debit mediu de 351 l/s
p entru Eîrzava. Acea s tă "colectare a apelor" din bazinele învecinate spre
Eîrzava va fi continuat ă m ai ales pe seama izvoa rel or Ti mişlllui. La conflu-
enţa Timişului cu [haide Semenic ş i Brebu ,:a fi construit u n lac de acumu-
lare de circa 5000 000 n~ 8, care va fi c a ptată prin aducţiuni.
Complexul hidra energetic de la C răini c el folos e~te de fapt trei c ăde ri
(din Lacul Gozna 77 m, c ă dere a colectorului Semenic de 475 m şi c ăde rea
colectorului Z ănoaga de 345 m), p rin care s-a realizat o putere instal at ă
de 8,7 MW.
Pentru mări re a rezervelor de apă pen tru alime ntări , în 1963, a fost reali-
zat încă un lac de acumulare, imediat în a mont e de Resita: lacul SecuI cu
un volum total de lS 000 00.0 m 3 • Prin a ceste realizări d ebitul disponibil
pentru Reşiţa s-a mărit la 2200 l/s.
347
 Iirzava este un rîu cu afluenţi mici. Lăţimea medie a bazinului de recep-
ţie pe teritoriul ţării noastre este de abia 7,5 km. În sectorul superior, pînă
la Reşiţa primeşte numai organisme locale de drenaj. Singurii afluenţi mai
de seamă în amonte de defileu sînt: Valea Mare care se varsă în colector
LI Reşiţa (5 = 25 km 2 ; L = 5 km), Budinicul şi Terova (5 = 34 km2 ;
L = 13 km), iar în aval, pe sectorul piemontan, Fizeşul (5 = 111 km 2 ;
L = 30,9 km) care s-a adaptat la un braţ părăsit al Bîrzavei din partea
stîngă a cursului actual. Numeroase despletiri însoţesc cursul principal
pînă la Gătaia, de unde spre aval eroziunea laterală este redusă datorită
consolidărilor de maluri. În aval de Denta şi Deta cursul Bîrzavei a fost
regularizat încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, iar în prezent, pe
acest sector, cursul său este înc1eştat între diguri, a căror lungime ating
pe malul stîng 11,5 km, iar pe cel drept 13,9 km. Din dreapta, în cuprinsul
acestui sector, primeşte pe Dirda Veche, braţ părăsit, (5 = 71 km 2 ; L =
= 26 km), care după izolarea sa de Bîrzava la Gătaia, a devenit un colec-
tor autohton. Birda Veche este apărat faţă de remuul colectorului prin
diguri care au lungimea de 5 km.
Digurile Bîrzava-Birda apără de inundaţii o suprafaţă de 141 km 2 , dintre
care 101 km 2 pe malul drept.
în zona de cîmpie, în aval de Deta-Denta, unde apele freatice sînt aproape
de suprafaţă (0,5-3,0 m) se observă formarea abundentă a apelor interioare.
Pentru îndepărtarea excesului de apă au fost organizate trei sisteme de
desecare : sistemul Bîrzava mijlocie, sistemul Partoş (la stînga) şi sistemul
Banloc-Tolvadia (la dreapta), care drenează apele de pe o suprafaţă totală
de 271 km2 • Cel mai mare dintre ele este sistemul Banloc-Tolvadia, care
contribuie la drenarea unei suprafeţe de 204 km2 , deversînd apele în Bîrzava
îndiguită, prin două staţii de pompare.
Bîrzava curgea iniţial spre depresiunea mlaştinilor Alibunar din Iugoslavia
împreună cu afluentul său actual Moraviţa. Cursurile lor inferioare au fost
îndreptate însă spre Timiş prin sistemul de desecare Terezia construit în
secolul al XVIII-lea. în fine, spre Moraviţa se îndreaptă sistemul de dese-
care Roiga (80 km 2 ) de pe teritoriul Iugoslaviei, care însă are obîrşia pe
teritoriul ţării noastre.
Moraviţa (5 = 445 km2 ; L = 34 km) este un mic curs subpiemontan
cu o puternică asimetrie pe partea stîngă datorită rîurilor mici autohtone
care drenează dealurile piemontane ale Doc1inului. Izvorăşte din amonte
de Ferendia, fiind şi ea autohtonă pentru regiunea piemontană. Pînă la
ieşirea sa în cîmpia piemontană, localitatea Semlacul Mare, - rîul are
pante destul de mari, în jur de 10 mjkm pentru ca apoi acestea să scadă
rapid pînă la valori sub 1 m jkm. Cu toate acestea, panta medie a Moraviţei
este de 3,7 mjkm, ceea ce favorizează divagarea cursului. Stagnarea apelor
se observă în cursul său inferior, unde şi afluenţii Clopodia (5 = 71 km 2 ;
L = 8 km) şi Semniţa cu Crivaia (5 = 132 km 2 ; L = 19 km) au albii puter-
nic împotmolite şi ca atare neîncăpătoare în timpul viiturilor. Evacuarea
apelor din sistemul Moraviţei depinde în mare măsură şi de posibilităţile
de drenaj ale Canalului Terezia de pe teritoriul Iugoslaviei.
Caraşul (5 = 1 118 km2 ; L = 85 km) izvorăşte de la o altitudine de circa
700 m, de pe versantul vestic al Munţilor Semenicului, şi traversea ză trei
zone de relief şi structurale distincte. Cursul superior este separat de fîşia
calcaroasă extinsă, de vîrstă mezozoică, cu direcţia N -S caracterizată prin
348
două nivele: nivelul Cîrja extins între 700 şi 900 m şi nîvel~l Caraşu1ui intre
600 şi 400 m altitudine. Valea rîului în cuprinsul acestm. se~t?r calcaro~
are caracter de canion, lung de 28,5 km, iar pantele vanaza ~ntre 10 Şl
26 mjkm. Partea cea mai sălbatică a defil.eului.este dată de Chelle.Car~şo­
vei, după care rîul pătrunde în zona dealunlor p:e~ontane y(sec~0:t:ul mfenor)
cu pante care variază în jur de 2 - 5 mjkm, pma la Secaş.em. In zona yde
vărsare cursul rîului se desfăşoar~ prin cî~npia la~gă ya~u:TlaIă c~r~ se lar-
geşte spre vest şi unde se observa putermce aluvlOnan m condlţllie unor
pante longitudinale de 0,43 - 1,16 mjkm. .
Afluenţii săi au dimensiuni relativ mici, dar sînt dispuşi destul de Slme-
tric.
în R.S.F. Iugoslavia, de unde pînă la vărsarea sa în l?un~re parcurg~
v
o distantă de 38 km, colectează apele de pe o supra faţa bazmala de 412 km
(5 = 17'000 km2 ; L = 123 m).
în condiţiile planinelor calcaroase largi din z~n~ osuperi?ară, de~yo1tar e~
unei reţele hidrografice no rmale nil a fost poslblla. Pe m~erflu.:'l1l~ larg~
apele provenite din precipitaţii se pierd în ~umeroa~ele dohne, cautmdu-şl
cale de scurgere subterană. Cei doi afluenţl: Buhuml (5 . 40 km2 ; LA ==
= 13 km) din stînga şi Ponicva (S = 19 km2 ; L. 5 km) ~m dreapta, Sl11t
afectaţi si ei de fenomene carstice, formînd chlar cursun subterane. La
izvoarele' Buhuiului se află unul dintre cele mai vechi lacuri de acumulare
din tara noastră localizat în roci calcaroase, lacul Buhui cu o suprafaţă
de 11,3 ha. El se~veşte la alimentarea cu apă potabilă şi industrială a cen-
trului minier de la Anina încă de la sfîrsitul secolului trecut. în aval de
lac, rîul se pierde în albia' sa, ca să reapa'ră în Grota Bu]:mi, în apropie~ea
Aninei de unde porneşte de fapt galeria de aducţiune ..In c';lrsul supenor
al Ponicvei se află renumita peşteră cu apă a Comarmculm.
D e la Anina porneşte primul afluent piemontan din stînga, al Caraşu­
lui -Gîrlistea (5 = 53 km 2 ; L = 16 km), urmat apoi de Jilin, Lişava .cu
Oravita (5= 146 km2 ; L=22 km), Mercina, Ciclova izvorîtă de lîngă Oravlţa
(5 = '130 km 2 ; L = 28 km) şi Vicinicul (5 = 146 km2 ; L = 29 km).
Afluenţii din dreapta au dimensiuni asemănătoare : ~upacul (5 = 85 km2 ;
L = 16 km) care însoţeşte şoseaua spre Reşlţa, Dognecea (5 =
= 91 km 2 ; L = 21 km), Barheş (5 = 50 km 2 ; f. !5 k~), Cernovăţul
(5 = 124 km2 ; L = 32 km). Aceşti afluenţi cu obuşla III Areg.mnea de!uroa-
să, au pante relativ mari, în general în jur de 10-15 mjkm lllalllte de patrun-
derea lor în Cîmpia Caraşului.
Cîmpia Carasului şi zona piemontană de divagare se află în stadiu~ de
lJu"lernică aluvionare. Prin urmare există frînturi bruşte de pantă Şl în
Îungul afl?enţilor (Lupac, Dognecea, Barheş,y Cernovăţ,y ~j~ava, Ciclova,
Vicinic). lndiguirile pe Caraş sînt deocamdata. locale (Varadl~, .mal dre;>!
Lişava); se prevede ca în viitorul apropiat dl11t~-o s~prafaţa lllundablla
de 110 km 2 să fie apărate de diguri 80 km 2 • Vor il reahzate, de asemenea,
acumulări în bazin cu un volum de 30000000 m 3 •
Nera (5 = 1 361 km 2 ; L = ~3 1 ,2 k~) ~renea~ă, p.rin. afluenţii s~.i ~n
cursul superior, sudul masivulm Seme11lc, lar pnn C~1 dlll curs~l mlJloc1u
şi inferior Munţii Almăjului şi L?cvei. Se ~dapteaza . la Depreslt:.nea. t ec-
tonică Bozovici şi la golful tect011lC al Nerel cu deschldere ~p re Clmpla de
Vest. Se varsă în Dunăre la graniţ a cu R .S.F. I ugoslaVla.
349
 După cum s-a .arăt~t,. izyoarete sistem~iui aUA fost captate prin canalul
colector al SememculUl ŞI Zanoaga spre bazlllul Buzavei. în zona de izvoare,
Nera străbate regiuni alcătuite din roci cristaline, valea sa fiind adîncă
prăpăstio.asă şi cu p?-nte ~o~gitu~inale m.ari (1Q-60 m/km). După ce ~
p.arcu~s cuca 26 km ŞI a pnmlt treI afluenţl, relabv mici (Nerganiţa, Coşava
ŞI Hehşag ~u ~ = 22-2~ kn:2 ), l.a ~ătaş pătrunde în Depresiunea Bozovici,
c~re . repr~zl.nta o adeyara!a pIaţa . de adunare a apelor unde cursul
~lUIUl se hmşteşte parţla~: III depreslUne pantele longitudinale variază în
Jur de 2,0-5,0 m/km. Pnmul său afluent pe stînga, în depresiune care vine
d~nspre M~nţ~i AI:năjul;:ti e.ste Prigorul (S = 155 km 2 ; L = 26' km). Tot
d13 .aceasta duecţle mal pnmeşte pe Rudăria (S = 92 km 2 ; L = 22 km),
Bama (S = 32 km 2 ; L = 13 km), Gîrbovăţul, Sopotu1 (S = 40 km 2 • L =
14 km), Bîrzul şi Răchita (S = 79 km 2 ; L ' 14 km). ' primeşte pe primul său afluent din dreapta - valea Cărbunelui (S = 42 km 2 ;
.Aţluenţii din dreapta drenează şi podişul calcaros Caraş-Nera. Astfel,
Ml1:l1ş~l (S = 244 km 2 .; L =. ~4 ~m) îşi are A~bîrşia chiar în apropierea
Amnel. Restul afluenţllor mlCl dlll dreapta ISI au izvoarele în carst dar
văile lor străbat o structură cristalină epizo'nală. ' roase, cu marmite, căderi locale mari. Valea rămîne îngustă pînă în drep-
În aval de ~op?t.ul Nou, Nerva părăseşte Deţ>resi;:tnea Bozovici tăindu-şi
transversal, pnn flş1a calcaroasa, frumoase chel eplgenetice pe o distantă
de, 18 km. ~e acest sector p ar:tele rîului variază în jur de 3-4 m/km, rî~l
avmd o ahmentare subterana bogată.
AÎn sectorul piemo~tan, c~re ţine pînă la graniţa cu R.S.F. Iugoslavia,
r!-u.l a!e pantele relahv. ~an, peste 1 .m /~m.' ceea ~ev îi asigură o eroziune
hmara destul de putermca. AlbIa sa maJora aJunge pllla la o lăţime de 200 m.
. Rîu~ile mici de pe versanţii sudici ai munţilor Locvei-Almăj, care se vărsau
v
dne~t In Du.nare" dar ~a.re au fost recepţionaţi de lacul de acumulare de la
Porţlle-de-F~er, smt mICI, dar au pante mari. Ele produc o eroziune liniară
a<;;centuată. Intre aCestea le amintim pe Radimna (S = 81 km2 ; L = 24 km),
Puva, Boşneag (~ = 62 km 2 ; L = l1 km), Liuborajdea (S=41 km 2 ; L =
= 8 km), Came111ţa (S = 82 km 2 ; L = 13 km), Oravita (S = 105 km2 .
L = 23 km), Berzasca (S = 228 km 2 ; L = 36 km), Si;ina (S = 72 km 2 ;
L =. 16 km), :r:'loşeva, ~trelliţa, I,utu, Tişoviţa, Hlublolina, Plavişeviţa,
Monlor, SatulUl, Mraco111a (S = 115 km 2 ; L = 15 km), Satului, Eselniţa
(S = 79 km 2 ; L = 22 km). Î. ' In aval de Pecinişca, Cerna primeşte din dreapta pe afluentul său princi-
Sist~r~%l .Cerna (S .. 1433 ~m2; L = 84 km) curge în mare parte pe linia
tectomca dllltre munţu Cernel - Gugu si Vîlcanul- Mehedinti iar afluentul
său principal Belareca prin Depresiu'nea Mehadia. ' ,
Valea sa tectono-erozivă longitudinală care porneşte din masivul Godea-
nUAes~e .aproape. dreaptă pînă la confluenţa cu Belareca. Ea este foarte
adl?-c~,. I~r er~zlUnea nu ~ yutuţ trans~orma prea mult din configuraţia
sa llllţlala mal ales datonta rocIlor rezIstente la eroziune care formează
subasmen!u! ?azinului (r~ci c~i~taline, calcare). Cerna are astfel aspectul
de vale h~ara. cu a~luenţl . mICI de zvol taţi numai pe partea dreaptă, cu
tzvoare1e Cernei pot fi considerate de fapt cele ale Cernişoarei care se
află în apropierea Pasului Cernişoara, pe cumpăna apelor cu Jiul Românesc.
Din dreapta pîrîul abia format primeşte doi afluenţi din zona alpină inferioa-
ră: Măneasa şi Gîrdomanul, sosiţi din circ urile glaciare din sud-estul culmi-
lor Sturul (2149 m) şi Gîrdomanul (2077 m). Ultimul dintre afluenţi dre-
nează şi apele lacului glaciar Gîrdomanul.
Cenişoara se adaptează în cursul~ său superior la poalele nordice ale crestei
ca1caroase a Ciucevelor (1145 m) . In aval de primirea Gîrdomanului, Cerni-
şoara reuşeşte să ferestruiască epigenetic această creastă calcaroasă şi
pătrunde în mica depresiune de la Urzicari. Aici captează izbucul carstic
"Izvorul Cernei" , care este considerat de localnici ca obîrsia Cernei.
După o nouă îngustare a văii, rîul pătrunde în bazinetul Bulzului, unde
L = 11 km), iar în bazinetul Lunca Largă pe Valea lui Ivan (S = 32 km 2 ;
L = 11 km) şi Balmoşul (S = 25 km 2 ; L = 10 km). Urmează apoi
Cheile Corcoaiei, cu numeroase forme de coroziune a albiei calca-
tul depresiunii mici de la Cerna-satului, unde primeşte pe Cerna Naiba
şi Olanul (S = 48 km 2 ; L = 12 km), iar cu puţin în aval pe Valea Craiowi
(S = 37 km 2 ; L = 14 km).
De aici, în aval, valea şi bazinul rîului se îngustează şi mai mult, iar supra-
faţa bazinală a afluenţilor se mic şo rează pîni'i.la 10 - 12 km 2 (Arsaca din stînga,
iar restnl Iauna, Topenia, Iuta, Prisacna -- din dreapta) . Se formează
încă două bazinete mici (Poiana Schitutul şi Topenia), după care Cerna
pătrunde in frumoasele chei de la Herculane cu o lungime de 20 km, care
ţine pînă la confluenţa cu Belareca .
La Băile Herculane se observă o serie de fracturi transversale pe siste-
mele de fracturi longitudinale ale văii. În această zonă puternic frămîntată
apar izvoarele termominerale cunoscute şi valorificate, cu întreruperi, înc ă
din antichitate (v. tabelul 72).
Izvoarele termale apar în condiţii de rocă diferită. Astfel, izvoarele Her-
cule şi Hygea ţîşnesc direct din calcare recifale, apa de la Şapte izvoare
apare direct din granite, iar restul izvoarelor de sub nivelul Cemei. Cele
m~i fierbinţi au temperatura de 59 cc, unele fiind puternic radioactive.
pal - Belareca (S = 706 km2 ; L = 34,7 km).
TABELUL Nr. 72
Cîte va date de analize hidroehimice referitoare la izvoarele minerale de la Băile Herculane
(d up ă M. Sturza) .
1
Tem- I
Izvor
pera-
tura
apei
Minerali-
zare
totală
SH 2 I
II
HSNa Iso,HN.1 N aCI I
I
KCl CaCl,

pante longltudlllale III medIe de 30 m jkm si maxime de 100 m /km cu

numero~se. ~hei: d.epr:siun~ .. mici locale, slab colmatat e, praguri et~. O
CO (g/l)
I I I i I 1
I

caractenstIca pnnClpala a Val} este aceea că versantul drept, vestic, depăşeş­ Maria
I
58-59 I 6,3824 0,0104
I
0,9771 0,297 1 3,5043 0, 2187 I 2,461 1
te c~ 890 - 1O~0 m. p~ cel .Stlllg, ~are este foarte slab fragmentat. Lăţimea Elisabeta
"
5,6911 0,0093 0,0726 0,0194 3,1697 0,1840 2,1489
maXIma a bazlllulUl sau atlllge abIa 14 km între culmea Cernei si Drăgann-
lui, iar cea medie - 9 km. '
Il ea na
"
3,1010 0, 0029 0,0074 0,0166 1,7520 I 0,1017 1,0499

350 351
TABELUL 73 C:ONTINUAREA TABELULttt
Elementele morfometrice ale rîurilor din bazinele hidrogratice ale Banatulu1
Bazinul hidrografic Bazinul hidrografic
Distanţa : Distanţa
Altit. Altit.
de la Rîul Punctul de la
Rîul Punctul punctului am/ ami' ami' punctului am/
' Hmed ami' ami'
izvor F -' Hmed aval l m e aval
d-- izvor
(m)
F--
aval aval .
lmed--
aval
(km) (m) aval (km)
(km2 ) (m) (m/krn) (km") (m) (m/km)
---- 1 2
1 2 3 4 5 6 7 3 4 5 6 7

Aranca Izvor O 102 - - - 1 124 745 274

Timiş Conf!. Bistra 71,7 184 -- - -
Aranca P.h. Valeani 104,6 80 505 98 3 2032 782 299
Aranca Frontiera R.S.F.I. 3 Bistra -
Beregsău Izvor
108,6 80
250
519 97
- Bistra
Izvor O 1900 - -
O - - P.h. Voislova 20,6 327 232 886 379
Beregsău P.h.Cernăteaz I 44,4 98 308 155 70 233 886 379
630 153 41 Bistra Conf!. Rusca 21,3 329 - - -
Beregsău Conf!. Ier I 73,0 84 - --
1342
-
140
- -
28 Rusca Izvor O 970
393 831 362
i - - -
Ier Izvor O 180 - - - Rusca
Ier P.h.Beregsău 109,5 84 712 128 16 Rusca
P.h. Voislova
Conf1. Bistra
II 19,8
21,0
332
329
159
160
751
75 1
338
338
Ier Conf!. Beregsău 110,0 84 712 128 16 Bistra I P.h. Cireş a 26,4 290 425 785 355
Bega Veche P.h. Beregsău 82,0 82 I 329 137 26 Bistra Conf!. Bistra Mă- 441 788 355
Bega Veche P.h. Cenei 91 ,0 80 1 540 133 24 nilui 27,9 279 - - -
Bega Veche Frontiera R.S.F.I. 101,0 79 1623 130 22 728 938 361
Bistra Roşie Izvor O 1 630 - - -
Bega 1.
Izvor O 1 150 - - --
Bistra Roşie P .h. Poiana Mă-
Bega P.h. Luncani 15,0 364 73 739 362 I
I 119 632 314 rului 12,7 658 79 1 442 501
Bega Conf!' Saşa I 29,0 180 - I - - 87 1428 498
289 611 274 Bistra Roşie Confl. Şucu 14,7 647 - -- -
Saşa
Saşa
Saşa
Izvor
P.h. Poeni
Conf!. Bega
O
17,0
31,0
1010
499
180
-
80
169
-
772
596
318
246
-
Şucu
Şucu
Izvor
P.h. Poiana Măru- ° 1970 I 165
-
1431
-
446
-
Bega P.h. Făget 42,6 147 473 464 199 lui 14,2 650 77 1434 387
Şucu Conf1. Bistra Mă-
683 380 157
Bega Conf!. Gladna 57,6 123 - -
350
-
153
rului 14,7 647 78 1434 387
926 Bistra Mărului P.h. Balotiţa 15,4 630 167 1431 446
Gladna Izvor O 270 - - - Bistra Mărulul P.h. Oţelul Roşu 36,0 279 286 1 169 371
Gladna Surducul Mic 18,0 153 112 356 142 Bistra Mărului Conf!. Bistra 36,3 279 287 1 169 371
Gladna Confl. Bega 30,0 123 243 269 147 Bistra P.h. Oţelul Roşu 28,5 277 728 938 330
idem Bega P.h. Balinţ 69,6 108 1064 329 144 Bistra Conf!. Timiş 46,2 184 908 829 330
1 377 294 138 2352 713 271
Bega Conf!. Chizdia 79,6 106 -- - - Tlmiş Conf!. Nădrag 100,2 - i39 -- -- -
1 607 279 135 2516 697 273
Chizdia Izvor O 260 - - - Nădrag Izvor O 1 100 - - -
Chizdia P.h. Ghizela 28,2 115 214 195 121 Nădrag P.h. Nădrag 11,7 290 36 695 491
Chizdia Conf!. Bega 34,0 106 230 189 117 36 695 491
Bega P .h. Timişoara 125,6 86 2085 247 110 Nădrag Confl. Cornăţel 12,0 287 - - -
Bega Frontiera R.S.F.I. 168,6 78 2241 236 103 74 654 422
Bega Izvor O 1 135 - - - Cornăţel
Cornăţel
(Cornet) Izvor O 1040 - - -
Bega P.h. Teregova 26,1 382 167 906 187 P.h. Nădrag 10,5 291 37 614 357
Cornăţel Confl. Nădrag 11,4 287 38 614 357
Bega Conf!. Rîul Rece 188 861 174
(Hideg)
27,6 380 - - - Nădrag Conf1. Timiş 33,6 139 164 478 300
359 988 293 Timiş P.h. Lugoj 116,4 117 2706 665 258
Riul Rece (Hideg) Izvor O 1750 - - - 3475 548 208
Rîul Rece P.h. Rusca 30,0 405 163 1 157 439 Timiş Confl. Chevereş 169,5 96 --
3614
-
533
-
201
Rîul Rece ConfI. 'fimiş 34,5 380 171 1 120 424
Chevereş Izvor O 185 - - -
Timiş P.h. Sadova 36,8 .. _ 295 559 933 309
Chevereş P.h. Chevereş
Timiş P.h. Petroşniţa 47,7 245 740 847 293
Timif P.h. Caransebeş 60,0 200 I 1 07,2 769 286
Chevereş
Mare
Conf!. Timiş
22,5
31,5
97
96
117
138
153
145
22
22
1 Suprafaţa baziuului de recepţie amonte de conflueuţă. 3717 I 521 195
li Altitudinea medie a baziuului de
aval
recepţie amon,te de cOllflueuţa.
Timiş Conf!. Pogăniş 174,0 95 --
4413
-
475
-
178
aval
amonte
Pogăniş
Pogăniş
Izvor O 760 - - -
li Panta medie a bazinului de rec e pţie -aval de confluenţă . P.h. Brebu 17,4 198 97 389 175

352 353
 CONTINUAREA TABELULUI
CONTINUAREA TABE:LU:LUi
Bazinul hidrografic -,

Distanţa
Altit. Bazinul hidrografic
Riul Punctul de la Distanţa
izvor punctului ami'
F--
ami'
Hmed ami' lmed-- - Altit.
(m) aval aval ava l de la ami'
(km) Riul Punctul
izvor
punctului F-- Hm~d ami' lmed amI'
(km2 ) (m) (m/km) (m) aval aval aval
(km) (km") (m) (m/km)
1 2 3 4 5 6 7
1 2 3 4 5 6 7
Pogăniş P.h. Otveşti 87,6 97 644 239 95
Pogăniş Confl. Timiş 100,2 95 696 229 88
Timiş P .h . Şag 194,1 82 4493 468 175 Prigor Izvor O 980 - - -
Timiş P.h. Cruceni 241,0 72 5248 - 151 Prigor P.h. Prigor 27,0 300 153 695 247
415 Prigor Confl. Nera 29,2 265 ! 156 686 241
Timiş Frontiera R.S.F.I. 241,2 72 5248 415 151 Nera ; P.h. Moceriş 53,9 214 842 654 226
Birzava Izvor O 965 - - - Nera l P.h. Dalboşeţ 56,2 209 862 643 223
Birzava P.h. Moniom 54,0 185 309 561 223 ,
Birzava P.h. Bocşa Vasio- .
:.. , Nera P.h. Sasca Mon- \

vei 61,2 tană 82,7 141 1 163 1313 - 225

165 352 525 209 131,2 , 65
Birzava P.h. Gătaia 92,5 104 721 132 Nera Confl. Dunăre 1 361 559 21 7
368
Birzava P .h. Partoş 118,9 80 933 309 104 Radimna Izvor O 600 - - -
Birzava Frontiera R.S.F.I. 127,6 Radimna P .h. Radimna 28,0 , 90 74 380 199
75 971 300 100 i 68 205
Radimna Conil. Dunăre L30,0 80 390
Moraviţa
Moraviţa
Izvor O 200 - - - Berzasca Izvor O 900 - - -
P .h. Şemlacu Mare 14,8 106 79 150 18 Berzasca P .h . Berzasca 36,9 70 207 566 302
79 150 18 Confl. Dunăre 60 227 549 300
Moraviţa Confl. Colban 16,2 106 - - - Berzasca 38,4
106 151 19 Cerna Izvor O 2070 - - -
Colban Izvor O 160 - - - Cerna P .h. SIătinic 39.0 335 385 1 253 367
Colban P.h. Şemlacu Cerna P.h. Băile Hercu-
Mare 6,4 107 24 153 22 Iane 61,2 144 533 I 124 385
Colban Confl. Moraviţa 7,0 106 27 153 22 Cerna P.h. Pecinişca 63,0 124 544 1 112 , 385
i
232 129 11 555 1 100 386
Moraviţa Confl. Şemniţa 37,4 78 -
366
-
128
-
11
Cerna Confl. Belareca 64,2 118 --
1262
-- 860
-
315
Semniţa Izvor O 160 - - - Belareca Izvor O 1 120 - - -
Semniţa P.h. Jamul Mare 11,2 90 55 135 16 Be1areca P.h. Bogiltin 10,8 430 104 984 343
Semniţa Confl. Moraviţa 23,0 78 134 126 11 206 814 333
Moraviţa P.h. Moraviţa 40,6 77 379 126 10 Belareca Confl. Mehadica 26,3 178 -
600
-
682
-
250
Moraviţa Frontiera R.S.F.I. 50,0 75 386 126 10
Caraş Izvor O 700 - - - Mehadica Izvor O 1 100 - - -
Caraş P.h. Caraşova 24,1 160 Mehadica P.h. Mehadica 22,5 340 92 806 254
194 131 494 Mehadica P.h. Cuptoarele 27,7 272 120 727 239
Caraş P.h. Secăşeni 50,0 116 450 404 144
605 354 124 ......, Mehadica Confl. Belareca 41,7 178 394 613 206
Car~

Cernovăţ
Cemovăţ
Conf1.
Izvor
Cernovăţ

P.h. Comorlşte
64,2
O
20,5
100
380
119
-
729
-
81
-
329
-
220
-
111
80
-
-1

"
Belareca
Belareca
Cerna
Cerna
IP.h. Mehadia
Confl. C,=.
P .h. Coramnlc
Confl. Dunăre
29,7
34,7
79,2
84,0
157
118
61
43
691
706
1411
1433
676
688
825
815
252
265
312
310
Cemovăţ Conf1. Caraş 32,5 100 124 204 54
Car~ P.h. Vărădia 66,4 98 877 316 116
Caraş P.h. Vrani 79,5 91 964 302 109 Obîrşia rîului Belareca este pe versantul sudic al vîrfului Cozea (1454 m),
964 302 109
Car~ Conf1. Ciclova 79,9 91 --
1098
-
295
-
107
din apropierea satului Ohaba. Ca punct de izvor se poate socoti confluen-
ţa a două pîraie mici, a Ranicăi sau Ramnei şi Ohabăi, la Cornereva. Bazi-
Ciclova Izvor O 345 - - -
nul său este constituit din roci extrem de variate de la şisturi cristaline,
Ciclova P.h. Vrăniuţ 17,5 96 95 305 127
Ciclova Conil. Caraş 25,5 91 134 247 94 gresii cretacice, formaţiuni greso-calcaroase jurasice, sedimente sarmaţiene
A

Caraş Frontiera R.S.F.I. 85,0 87 1 118 292 105 pînă La roci eruptive (granite, diabaze). In cursul său superior domin ă
Vlcinic Izvor O 545 - - -- rocile rezistente la eroziune, în care rîul cu pante longitudinale mari (10 -
Vicinic P.h. Milcoveni 30,8 90 126 320 114 50 m fkm) şi-a format un curs vijelos şi o vale cu îngustări şi bazinete erozio-
Vlcinic Frontiera R.S.F.I. 37,8 85 170 248 88
Nera Izvor O 1340 - - - nale, praguri, repezişuri etc. Iese din D epresiunea Mehadidi în amonte de
Nera P.h. Pătaş 28,3 285 137 903 267 Globurău, unde produce o puternică aluvionare şi formează un con de dejecţie,
Nera
143
- ~ 880 257 destul de extins, din galeţi şi pietriş şi nisip umplut cu ape freatice de
•Conf1. Prigor 31,3 265 -
299 775 249 calitate ..bună. Zona sa de divagare, cu luncă inundabilă largă care se for-
mează în aval, atinge dimensiuni m ai mari spre Plugov a. Singurul său

354
3i5
 atiuent mai important este Bo1vaşniţa sau Lubiana (S =42 km 2 ; L= 13 km), TABELUL 74
sosit din dreapta. Bilanţul hidrologic şi debitele medii ale rîurilor din sud~vestul ţării (Banat) (1950-1967)
în amonte de Mehadia, Belareca primeşte pe cel mai mare afluent al
său - Mehadica (5 = 394 km 2 ; L = 42 km), care ca dimensiuni îşi depă­
şeşte recipientul. Sistemului Mehadicăi s-a adaptat la Depresiunea Meha-
diei după ce cursul principal izvorît din Semenic (altitudine 1110 m) pără­
seşte masivul. Din dreapta receptează pe ~elen}c.ia (5 =.23 km 2 ; 1: =. 11 k~) Bega Veche Beregsău 1329 137 1,88 655 43 612 10
Bega Luncani 73,5 739 1,21 1038 520 518
şi Globu (5 = 126 km 2 ; L = 29 km), lzvonţl tot dm Semelllc, lar dm 150
Gladna Surducul Mic 112 356 1,10 870 309 561 90
stînga pe Cornea (5 = 89 km 2 ; L = 12 km) sosită dinspre Poarta Orientală.
~
Bega Balint 329
În fine, Belareca, înainte de vărsarea sa în Cerna, mai primeşte din Timiş Tereg;:;V-a . 142 871
~ 770
2,37 1042
161
525
609 50
517 - captări
dreapta încă un afluent mai mare pe Sverdinul Mare (5 = 70 km 2 ; L = Rîul R ece
(Hideg) Rusca 163 1 157 4,57 1338 883 445 272
14 km), sosit dinspre Munţii Almăjului. Timiş Sadova 559 933 9,59 1068 541 527 163
După unirea cu Belareca, cursul inferior al Cernei are caracter de defileu Timiş Petrosnita 740 847 9,80 960 424 536 127
săpat în calcare, iar mai în aval în şisturi cristaline. Micul bazinet de ero- Timiş Caran'sebeş 1072 769 13,6 933 401 532 121

Il
ziune dintre cele două sectoare de defileu-bazinetul Bîrza - Topleţ este un Bistra Voislova 232 ' 886 3,32 955 452 503 136
Bistra Roşie P. Mărului 79 1 442 2,38 1 350 949 401 274
adevărat punct de adunare a apelor cum sînt: Iardaşiţa Mare (5=41 km 2 ; Şucul P. Mărului 77 1434 2,57 1 450 055 395 275
L = 12 km) şi Sacherstiţa (5 = 48 km 2 ; L = 12 km) din dreapta şi Bistra Măr. Balotiţa 167 1431 5,75 1 460 1 080 380 280
Valea Mare din stînga. Bistra Oţelul Ro şu 728 11938 14,0 1090 607 483 140
Ca rîu de munte atît Cerna, cît şi majoritatea afluenţilor săi prezintă Timiş
Pogoniş
Lugoj. _ _ 2 706 " 665
Otveşti 064.f" 1-23"9- ~
o

2,38
_~21
696
389
116
503
580
condiţii favorabile pentru amenajări hidroenergetice, posibilităţi pentru Bîrzava B. Vasiovei 395 590 3,80 895 303 - I - 26 Capt. cu aduc.
alimentări locale cu apă potabilă şi industrială. în acest scop s-a prevăzut 1
+ret.
crearea lacului de acumulare de la Valea Iovanului (circa 125 miI. m 3 ), Bîrzava Gătaia 721 I
368 4,86 794 212 - - Idem
din care subteran apa va fi deviată spre Motrul Sec printr-o galerie de Birzava Partoş 933 309 5,63 778 190 - -
Caraş Caraşova 131 494 1,99 890 478 412 - Inf. carst.
8 km pentru alimentare a zonelor industriale din bazinul inferior al Jiului. Caraş Vărădia 877 316 5,88 825 212 613 65
Avînd în vedere problemele variate pe care le ridică apele în economia Nera Moceriş 842 654 9,32 880 348 532 92
Banatului, observarea rîurilor a început încă din secolul trecut, cu înfiinta- Nera S. Montană ". 613 12,6 ~ . 874.
rea postului hidrometric de la Timişoara. De atunci în Banat au funcţlO­ Berzasca Berzasca" .~
2 . . 566 1,91 830
340
291
534 '
539
91
84
Cerna Pecinişca 544 1 112 15,2 1318 880 438 - Inf. carst.
nat în total 110 posturi hidrometrice dintre care 91 pe sistemele Aranca- Mehadia Cuptoarele 120 727 1,72 960 450 510 130
Bega-Timiş-Bîrzava-Caraş şi 19 pe Nera-Cerna (219). Dintre acestea Belareca Mehadia 692 676 6,45 852 293 559 85
în reteaua actuală (în 1965) funcţionează 53, repartizate după necesităţile Cerna Cora=ic 1411 825 23,2 1030 525 505 166
actu~le. Scurgerea medie dintre aceste a fost determinată direct pentru
perioada 1950-67, la 28 posturi (v. tabelul 75).
premontană, în faţa Poianei Ruscăi (v. rîul Gladna în tabelul 73), în golful
CARACTERISTCI HIDROLOGICE de relief Timiş-Bistra şi în faţa Munţilor Banatului apar valorile de 700-
900 mm. Aceste valori se pot explica, de asemenea, numai prin motive
Influenţa oceanică dublă, contrastul ce există în formarea scurgerii aerodinamice.
tn Cîmpia şi Munţii Banatului îşi lasă amprenta în legile de repartiţie teri-
Scurgerea medie este ne definită în Cîmpia Banatului tocmai din cauza
torială ale elementelor de bilanţ şi regim hidrologic.
folosinţelor multiple, a desecărilor etc. După afluxul de apă spre rîurile
Bilantul hidrologic. Observaţiile făcute asupra rîurilor Banatului au mai mari, după observaţiile existente pe rîurile autohtone, ea variază în
multe puncte comune cu cele observate în sistemul Crişurilor. Ceea ce se zona incintelor în jur de 30-50 mm/an, şi se ridică pînă la 100-300 mm
manifestă pregnant este umezirea mult mai abundentă a versanţilor ex- în dealurile piemontane (v. Gladna, Pogoniş din tabelul 73). Creşterea
puşi spre vest-sud-vest faţă de Culoarul Timiş-Cerna, depresiunile Meha- continuă în Munţii Banatului pînă la 800 mm în Semenic şi Poiana Ruscăi,
dia şi Almăj, aflaţi în regimul de descendenţă a maselor de aer. iar în masivele Godeanu-Ţarcu pînă la valori de peste 1000 - 1200 mm,
Treptele de relief, orientate spre vest, produc tulburări dinamice esen- la altitudinea circurilor glaciare.
ţiale în circulaţia atmosferică din faţa munţilor Poiana Ruscăi, Podişului Menţionăm, că la nivelul zonei alpine inferioare (peste 1800 m) scurge-
Caraşului şi la nivelele de peste 1000-1500 m în masivul Retezat- Godeanu- rea medie în cazul Bistrei Roşii , Şucu l u i, Bistra Măru lui , Se beşulu i ,
Tarcu. Aici cantitatea precipitaţii10r depăşeste 1000 mm/an, iar în zona Pîrîului Alb, Hidegului şi Cernei poate atinge valori foarte mari , de
alpină de la izvoarele Bistrăi, Şucului, Feneşului, Rîului Rece şi Cernei 1000-1400 m, iar precipitaţiile 1400 -1600 mm, val ori care se întîlnesc
ajung, după toate semnaliment~le, .l~ valori d~ 1400:--1600 mn:/~n ... numai în această regiune a ţării (v . fig 118).
în regiunile joase în vestul Clmplel BanatulU1, canhtatea preclpltaţnlor Această abundenţă a apelor din Banat, oferă mari p osib ilit ăţi pentrn ali-
este cea mai redusă '(sub 600 mm) ; dar cum ne apropiem de munţi, în fîşia mentareaîntreprinderilor, ind ustriilor, hidroenerget icii, alimentăr i i cu apă .

356 357
~
tj 8 S f!l. S .r-3 o> > td
LIR!-I..,j...=-......_,:,~1~
OI
00
a~ e:~._.~
.g[1)'_'<
()[I)
~. §: 8,§
p -'~~M
~~ ~
P.(D ........
t:l_t\l Clt

< (D"d~"d[l) _. :::.."d

[1)' O"d[l)_>(Dp..r.nc:O
O' (D .... ->::l ::l ~ (D (D 1"'. ~
_. ~
.... rt- ~
_. ::l, o ~.
[1) ::l P U;' p..
_. () -p I-t
~ [1)
roS'(D _ ..... [1)'< o ~ ::l
r.n ~ () [1) ::l p r.n
o: (D S [1) (D
:::,... ... ţi)
e-
o C1Q ;:t [I),"d.
IV p:> 1-" )-"t H
[1) 0.. ...... ~ r.n ~"d ~ ~ ~ [1)
~ ~. r.n o () oCJ1 (D ...... [1) <+ '11:
~ () 1 [1)' ""v N (D [1)
S bI [1)<
C:ÂNCJ1(Dp[l)~
p.. ~ S ~ [1)' _> .....
::l::l
,.....p P CJ11-t S::l P () O"'
p-::lpj,org (DOii)p[l)
p:-::!.- -;::::::l ;;. .... ::l ::l. ~
>-1 :; ~ S (R. [1) pj, [1) o [1) [1) ~>lII .... c.
OI.N"'~ ::l
~ [1) O"'..e... r.n _. r.n [1)'
::l "dp..
[1) (D ~-~
0l:l . (D<() [1)>-1 ;t: ~
~ ~8
os. [1) ~ 8
() rt- . - v p o..
...... ~ [1)' ~ ~ ~ ~~~
.;;-;':3
'" II ::;o: ~::Jt
. o . . . . . <!
~ ~ (D
[1)' (D r.n'
~. ~. ~ ~ Cli
~<6t:::l
C).,.,~
~ t;~
~~h'i
""~
~~
~1I~ ~:a
?\' .. ~
03'
~ 8. 2; 8. o. ~ e:.o ~ gIT 'g.... 1<::)
~~~ ~~ 1 ~::::::h ~~ ~~ al~.::J ~
(D-(D P>-l !Il . . .t-)
.:-:~ r;:; I iEt:!:~1
[1) _>[1) () () [1) ~ (D ro·(D oS:::l I
-;:J 1)'1<::) t::J ~"~
~::lN (D~(D(D<8'[I) ~~t::)
",':3~ "'t:!:'"~
cu ~C") ,.
~ "C\.l ~\
~~ ţ? i2'
C") ... (")
?). II ~ ~\l~ ~~ ~:s. ~~~
~.(:;;.
co~n~
t'-f.. .."'-..,j"ti!
[I)'~o
r.n P::l
0..:::.:<0..[1) ....... >-1
::;. o [1) (D"d (D (D co ".!'>~ ~ (:). ~~~
"-'rt)
~:::2.II(")
2]2' ~~ cu
~~ ~.
()8.e:. '-'''''"dCJ19()~ ~ ~~~ ~ ':l ~~~QJ
c.;§l",
o,,*,,
i;::
[1)< [1)'
o..r.n.
(D"dr.n
(){JQOO')~p ....
[1)>--"
r-:~~I [1)
O"" o r.n
(D
r)'~ c:.; '*" ~~ "
'"-~ '-J

~ (D (D N -'[1) ::l p..0'

O. o p,e;::l 1?3~ ~ .. ~_e:~ ~
~ e:.
O"'
r.n
r.n ~~ o ţ::j' .... p..
(). _.~ [1) (D (D
~.
':-'0<-
~,.
ff O:~
o _
~

() -> (D ţ:l< TJ) Pl

P -<+ ::l [1)
o,s. ,.e:. ?>
8 ::l:;J ~"d -::!. S ro'~"d ()
() [1)' >-1.... (D _ . ţ:l'
(X) ei
-.(j) ::;: (D _. 8~- frtt~
Or.n ..... · .... ()()~?' p.. tol 'O p..
r::: ...
El <c: ->
+v(Dp
""::l
~~(D
....... _. o () b:j 8:~
Il' o ...
~-l:l
p 0"d
~~e:.?'81:::;
_. P rt- [1) [1)< ::l tol ... Il'
Il' ...,
r.n [1)....... '8. ~ ;:;.: ţx: ~> >-' ,.
..... p.. "
(D~[I) <+HpP><::l000 ~ ()
..ti)::l [1) v - ~>
!'""'4'"1 0
p.. c:~' -::!. (D ~ r.n >-+> t:!
.... "d::l"d~) P "d
El ,. a
s-
[1) >--,::l
c: ~
,~'(D
O' ~ (D ,..,"gl.
>-1' [1) (D [1). [1)
~. s qo,s.>c:!
~·a P;l

TABELUL 75
Procentajul scurgerii medii lunare şi sezonlere in bazinnl rîurilor din Banat (1950 -1967)

Rîu I Post ~idro- I I III I IV IvrII I I XI I Tip de regim

metnc
I
III
V I VI VII IX X XIII I
I
P
I
V
I T

, Bega Veche Beregsău 11,1 23,3 21,5 14,6 7,58 7,00 2,34 0,89 0,58 0,98 2,48 7,65 42,1 43,7 10,2 4,00 CV.
Bega Luncani 8,10 9,15 9,40 12,3 12,7 10,9 7,38 6,36 5,01 4,98 5,75 8,00 25,3 34,4 24,6 15,7 CV.
Gladna Surducul
Mic 10,1 15,5 13,7 14,4 14,3 8,60 3,93 2,72 1,73 2,06 3,96 9,00 34,6 42,4 15,3 7,70 -~
Bega Bali~ _ 8,95 14,4 12,2 12,8 13,3 9,48 5,05 4,35 3,18 3,22 4,62 8,45 31,8 38,3 18,9 11,0 CV.+ PcV.
Timiş Teregova 7,66 9,12 11,7 17,0 14,2 9,60 6,20 4,85 3,58 3,52 4,82 7,75 24,5 42,9 20,7 11,9 CV.
Rîul Rece
(Hideg) R usca 6,27 6,45 7,95 16,7 18,1 11,2 6,52 5,05 3.61 4,05 6,10 8,00 20,7 42,7 22,8 13,8 CM.+CVa
Bistra Voi slova 8,00 9,62 10.5 14,5 15,2 11,1 6,82 5,40 3,21 3,32 4,60 7,73 25,4 40,2 23,3 11,1 CV.
Bistra Roşia Poiana Mă-
rului 5,55 5,80 6,39 13,6 19,6 13,0 8,50 6,55 4,70 4,66 5,15 6,50 117,8 39,6 28,1 14,5 CM.
Şucu Poian a Mă-
rului 5,76 5,75 6,86 14,1 17,9 13,2 8,25 6,38 4,64 4,53 5,77 6,86 18,4 38,9 27,8 14,9 CM.
Bistra B alotiţa 5,71 5,72 6,92 14,4 19,1 13,4 7,98 6,36 4,36 4,34 5,14 6,57 19,0 40,4 27,8 13,8 CV.
Timiş Lugoj 7,62 10,4 11,1 15,4 15,8 11,1 6,15 4,86 2,74 2,84 4,37 7,62 25,6 42,3 22,1 10,0 CV.
Pogoniş OtveşU 11,8 16,1 14,2 13,0 13,1 9,50 4,05 3,60 1,85 2,02 3,25 7,53 135,4 40,3 17,2 7,90 CV.
Bîrzava Boeşa Va- CV. (acu-
siovei 8,08 10,0 9,95 12,6 15,3 11,4 6,80 6,15 4,25 3,82 4,55 7,10 25,2 37,8 24,4 12,6 mulări bazin)
Caraş C araşova 7,74 11,8 12,4 15,5 16,9 11,7 4,53 4,46 2,22 2,47 3,18 7, 10 26,6 44,8 20,7 7,90 CV. (influen-
ţă carstică)
Caraş V ărădia 8,62 14,1 13,1 14,6 15,6 10,8 4,05 3,96 2,08 2,38 3,26 7,45 30,2 43,3 18,8 7,70 CV.
Nera Moceriş 7,50 10,9 14,1 19,8 13,6 9,10 4,32 3,36 1,84 2,68 4,63 8, 17 26,6 47,5 16,8 9,10 CV.
Nera Sasea Mon-
tană
I 7,65 11,6 13,8 18,8 12,9 9,42 4,55 3,78 1,98 2,82 4,10 8,10 27,4 45,5 17,7 9,40 CV.
Berzasca Berzasca 7,73 11,7 15.7 18,3 12,9 8,70 3,92 3,10 1,92 2,96 5,00 8,07 27,5 46,9 15,7 9,90 CM.+CV.
Cerna Pecinişea 5.85 5,73 7,87 17,6 18.9 11,4 5,50 4,05 3.48 4,00 7.92 7,70 19.3 44,4 20,9 15,4 CV.
Mehadiea Cuptoarele 7,97 10.3 13,5 17,8 13.8 10,1 4.80 3,95 2,29 3,16 4,67 7,66 25,9 45,1 18,9 10,1 CV.
Belareca Mehadia 8,15 11,0 14,0 17,9 13,4 9,05 4,67 3,26 2,48 3,03 5,34 7,72 26,9 45,3 17,0 10,8 CV.
I
P cV - P eri carpatic vestic; CV - Carpatic vestic j CM - Carpatic meridional: a - varianta alpină inferioară.
reşte infiltraţii10r rapide ale apelor superficiale în rocile fisurate, corodate. gura re 1%, sînt într-o st!însă legătură cu.suprafaţa ba~inelo! .de receP.tie
Cu aceeaşi valoare creşte în schimb scurgerea subterană carstică. Studii si altitudinea medie a bazllleloL în cazul nunlor cu bazllle mlCl, de ordine
mai profunde ar necesita acest aspect şi în carstul Cernei. ~ 100-500 km 2 ea variază în jur de 120-150 lfsfkm2 în zona de cîmpie,
3()0-500 lfsfkrr:2 în cele de dealuri şi în jur de 1 000-1600 lfsfkm 2 la alti-
Repartiţia scurgerii in timpul anului oglindeşte aceeaşi deplasare tudini mari (tabel 76).
in timp a perioadei umede spre iarnă, ca şi în cazul Crişurilor sau Turului. Privită în ansamblu, scurgerea maximă pe rîurile din Banat este mai
Sînt prezente şi aici tipurile de regim vestice: '{ipul pericarpatic vestic se ridicată la aceleaşi categorii de suprafaţă în c o mparaţie cu alte regiuni ale
observă pretutindeni în cîmpie şi în dealuri, cu varianta nivo-pluvială în ţării. Aceasta este, desigur, o urmare firească a umidităţii mai ahundente
regiunile joase şi pluvio-nivală în zonele piemontane şi chiar montane. După a climei din timpul iernii-primăverii şi de la începutul verii decît în alte
cum se poate observa, din datele cuprinse în tabelul 75, scurgerea medie din regiuni. Chiar şi în dealurile Pogănişului la o suprafaţă bazinală de. 600:-
timpul iernii, în cazul acestui tip de regim, ajunge la 35-43 % şi valori 700 km 2 scurgerea maximă depăşeşte 140 lfsfkm 2 (asig. 1%). Sînt mal PUţUl
asemănătoare le are şi scurgerea de primăvară. Ele ajung împreună de ex. cunoscute debitele şi scurgerea maximă din zonele îndiguite, deoarece de
la 85,8% pe Bega Veche la Beregsău, la 77% pe Gladna la Surduc, 75,7% acolo apele se îndepărtază mai ales prin pompare.
pe Pogăniş la Otveşti. TiPul carpatic vestic din Banat. are şi el caracter.e
asemănătoare cu variantele CrişuriloL .Scurgerea de 1arnă scade cu alt1-
Scurgerea şi llebitele minime, respectiv secetele hidrologice cele m ai
tudinea de la 25% la cca 18%, cea de primăvară reprezin.tă 40-47(6, îndelungate în Banat au frecvenţa maximă în perioada de vară-toa mnă.
cea de vară în jur de 20%, iar cea de toamnă cca 8-12%, deC1 foarte puţm. Această situaţie se evidenţiază pregnant în tabelul 77 unde sînt pre-
TiPul carpatic meridional, ~cu p0.nde~e mai ridic~tă a sc~rgerii d~ v~r~ zentate valorile scurgerii minime medii lunare pentru perioada 1950 --67,
(25~30%) şi scurgere redusa de lama, se observa numal la alt1tud1111 . cu asigurare de 95%.
mari, respectiv în cazul rîurilor care îşi au izvoarele la al~itudine.a cir~~ri:
Dacă în regiunile de munte cu excepţia nodului hidrografic al Semeni-
lor glaciare în Tacru şi Godeanu (v. tabelul 75). Ele nu smt claslce a1c1 Ş1
au caracterul u~ei variante vestice cu concentrarea mai slabă a scurgerii cului mai putem vorbi de valori reale ale scurgerii minime observate, în
spre primăvară-vară ca şi în alte regiuni. regiunile de cîmpie acestea sînt deja modificate esenţial de folosinţe, de
retenţii etc.
Volumul maxim al scurgerii medii lunare se observă în februarie şi mar-
tie în regiunile joase, în aprilie sau în mai în cazul tipului carpatic vestic Secarea rîurilor este un fenomen frecvent în Piemontul Lipovei, precum
şi în mai în cazul tipului carpatic .1eridional. Volumul minim se observă si în întreaga Cîmpie a Banatului. în primul caz pietrişurile cuaternare,
pretutindeni în lunile septembrie Ş1 octombrie. ~lternate cu nisipuri, reprezintă un mediu favorabil pierderilor la infiltraţii
spre apele freatice aflate sub nivelul albiilor, iar în al doilea caz, deci în
Scurgerea şi debitele maxime. Aces" fenomene se formează, mai ales, cîmpie, pantele reduse ale reliefului şi apele freatice, deseori stagnante ,
din ploile de la începutul verii, d :lpă CUill reiese din studiile efectuate în nu pot asigura alimentarea subterană în timpul secetelor, deşi ele se află
cadrul IMH (225). Viiturile cu deL ':e maxime eminente s-au observat în aproape de suprafaţă (adîncimi 0,5 - 5 m). Tocmai din cauza acestor con-
anii 1938, 1939, 1942, 1955, 1966. Ploile din mai-iunie 1970 au produs diţii variate de alimentare subterană în regiunile joase ar fi o greşeală să sta-
în Cîmpia Banatului ape interioare pe teritorii extinse, dar debitu1 maxim bilim unele norme teritoriale de scurgere minimă. în orice caz (med.
al viiturilor a rămas sub 2% asigurare. Valorile scurgerii maxime cu asi- lunară asig. 95%) în Delurile şi Cîmpia Banatului are valori sub 0,1 lfsfkm 2 •
TABELUL 76 în munţi valorile ei se măresc prin zonalitate verticală pînă la 5-7lfsfkm 2
Debltele şi scurgerea maximă pe rîurile din Banat (I.l\t:.H.) în bazinele Hidegului, Cernei, Şucului etc.
Debite maxime (m8 /s) cu asigurare Scurgerea
maximă
Regimul termic şi de îngheţ. Fenomenele de îngheţ sînt şi ele de tip vestic
Riul Post
asig. 1 % şi poartă amperentele unor ierni mai blînde şi mai instabile decît în partea
1% 3% 5% 10%
- I I I (I/s/km") estică a ţării.
~esig.?rca şi în cadrul altor s~st~me, şi aici există. o leg~tu!ă des ~ul ~~
Bega Făget 200 160 140 IlO 423 stnnsă mtre temperatura aerulU1 Şl temperatura apel Pe uuule mal mI el
Riul Rece Rusca 260 190 135 100 1600 de cîmpie temperatura maximă a apei atinge 30 - 32 DC, iar pe Gladna
Timiş Caransebeş 700 475 320 210 652 la Surduc a fost observată la 28. VIII. 1956 valoarea record de 38 DC. L a
Bistra Cireşa 390 280 235 180 920
Timiş Lugoj 133,0 1050 865 700 492 altitudini mai mari (1300- 1400 m) ea scade la 20- 22 °C. Mediile lunare
Pogăniş Otveşti 91 78 72 63 142 maxime se observă în iulie şi în august, iar cele minime Î11 luna
BÎrzava Moniom 168 125 106 80 545 ianuarie şi februarie (v. fig. 44). Se remarcă influenţa lacurilor de acumu-
Caraş Vărădia 450 337 250 185 514
Moceriş 650 485 385 295 773
lare de pe BÎ1"zava în sensul ridicării temperaturilor În perioada de răci re
Nera
Nera Sasca Montana 750 590 450 345 645 şi în anotimpul rece. Acest fenomen este ajutat şi de e:v ac~ ările ~.~ ap,ă.
Cerna Băile Herculane 650 470 395 305 1220 caldă de la Uzinele de la Reşiţa. De asemenea, este neoblşllU1 t de n dlcata,
în timpul iernii, temperatura apei rîului Cema, în aval de B ăile H ercula-

360 361
 ne, unde izvoarele carstice şi cele termale au o influenţă de încălzire (v.
fig. 44). Ca urmare a acestui fapt, în aval de staţiune lipseşte şi podul de
88
00 I gheaţă de pe Cerna.
0'0' O altă problemă este frecvenţa anuală a fenomenelor de îngheţ şi în
special a podului de gheaţă. în comparaţie cu alte regiuni ale ţării, după
cum a sesizat şi V. Dumitrescu în Banat, frecve nţa podului de gheaţă este
foarte redusă (274). Din analiza d at elor, din p erio ada 1941-1962, s-a
o
00
o o
00
O<DM.<DOOOC'lm obţinut o frecvenţă medie de 12% pe Pogoniş, la Otveşti , de 15 % pe Bîrzava
O~C'I~oo~oom1J)
o' o' 0'0'0' o' o' o'-.i0'0' inferioară, de 19% pe Caraşul inferior (inclusiv influenţa carstului), de
28% pe Belareca, de 18% pe Cerna la SIătinic şi lipseşte cu totul la Băile
- Herculane în urma influenţei combinate a apelor carstice şi a celor termale.
-X -- - --- --- - - ---- - - -- - - --- -
C'I
<D C'I <D
~
C'I
~
o C'I o o o C'I <O o C'I C'I C'I C'I o C'I C'I
>-cii:l m <D,m 'o
<D o li> <D li> ~ ~ li> ~ li> <D <O <O m M <D ~ <D ~ li> ~ ~ ~ ~
o = m ~m m m m m m m m m m m
~-
m m m m m m m m m
Eroziunea şi transportul aluviunilor în suspensie. Acest fenomen are
-X X XX X X X X X X X X X X
~al <D ...;
m ...;
,al ...; ...; ...; ...; ~ C'I' ...; ...; ...; H H o intensitate relativ redus ă în Banat, existînd chiar o oarecare monotonie
'O
..., =
al al' H H
H H H H H H

-
H H H H
O!() I ;> H H H H H H H I <D H H H H H H H
al
~-
::l
H ;> ;> H H
;> ;> H m
~' ;> ;> ;> ;> >- în repartiţia teritorială a turbidităţii apei şi a eroziunii specifice. Aceasta
al
H
;> XH
H
;> H
se datoreşte unor cauze diferite regionale. Astfel, în regiunile de munte
'O - --
al
.S... domină pretutindeni rocile rezistente la eroziune: şisturile cristaline, grani-
u o o o tele şi alte roci eruptive, conglomerate , calcare, împădurite deobicei pe
" '8~
p,
=" 00
ooc.o~o~~m-
OOO~O~~~~C'l~C'l~o~mo
m ~omO~NO
OOC'l-c-lO
-C'l(OO-CO_-.::t'
__
suprafeţe mari. Aici, turbiditatea medie observată vari ază între 100-
0'0'0'0'0'~0'0'660'~~0'0'0'0' o'" o" o" ........ o" C'l" o" o"
a! 300 gjm3 , iar eroziunea specifică rămîne sub 0,5 t jh a/an. În regiunile de
cîmpie incintele sînt de fapt nişte arii de sedimentare a apelor formate
...," -.',----1----- - - -- -- -- - - -- - -- - -- - - -- - -- - - între diguri, deci o parte din suprafaţa cîmpiei se exclude din aria erodabi-
>-ci:;
~ 0= Iă. Local, pîraiele au turbiditate mică (sub 550 g/m 3 ), fiind redusă totodată
~ ~d
HHHHHHHH şi scurger~a solidă specifică.
~ ~ oi' HHHHHHH
...
" =
al
~.E ~ ~
~ ----- - - - -- - - ------- ----- ---- --- -- - - ------ TABELUL 78
al
o Turbidltatea şi scurgerea solidă specifică observată în rîurile din Banat (282)
.~ ;:1'0 M
p, os.! o_~o~m~~oooo~~~oo~o­
OM_~O_~.~~~o __ m_o ~OOO.OC'1C'l
-~C'tc.oC'l-~OJ Q med. R
a:§. o'~o'o'o'~o'o'o'o'o'~~o'o'-o' ci ci ,....;- .,.-.' o'" ~.. o" ci Riul Post (kg/s)
(m8 /sec.)

Timiş Teregova
Caransebeş
I 2,47
14,2
0,64
3,0
1.21
0,88
260
212
Timiş
Bistra Cireşa 6.00 1,30 0,97 215

~
Timiş Lugoj 8,25 0,96 240
Birzava Gătaia ,39 0,81 0,35 150
Caraş Caraşova 2,19 0,13 0,31 60
Nera Da1boşeţ 9,73 1.07 0,40 110
Cerna Pecinişca 15,3 1,40 0,69 79
6,72 1.47 0,67 220
Belareca Mehadia
- I \

Majoritatea aluviunilor sînt transportat e de dun 111 perioada apelor

mari de primăvară, deci în lunile februarie-martie în cîmpie şi în aprilie~
iunie în munţi.
Partieularitătile hidrochimice. Chimismul apelor din rîuri sînt, de ase-
menea, foarte 'uniforme, dominînd apele carbonate din grupa calciului.
Numai în cazul Arancăi există unele tendinţe de acumul ări de cl orură de
sodiu, provenite tot din Mureş aşa după cum s-a mai observat - şi în
cazul Cîmpiei Mur eş - Crişul Alb. Mineralizarea apelor v ariază între
500 şi 1000 mgjl în cîmpie, unde există şi sărături, scăzînd brusc

363
TABELUL 79 Staţiunea Buziaş, se află în partea sudică a golfului Timîşului, ta con-
Date hidroehimiee pentru riurile din Banat, la ape mici (1961) tactul cu piemonturile Sacoşului. Primele documente istorice amintesc
localitatea încă din 1072, iar analiza apelor staţiunii se face în 1805. Băile
Data Rez. Cationi (mg/e)
Duritate funcţionează din 1838. Apele minerale carbo-gazoase, carbonatate-
c1orurate-feruginoase se obţin din izvorul Phoenix, dintr-un puţ şi două
IMg++ INa+ + K+I
Rîul/Post luării PH fix totală
probei (rog/e) Ca++ 804- Cl- I HCO:l (gr. g). sonde. Mineralizarea apei din izvor şi puţ este de 1,3 gll, iar din sondă
I - de 4,8 - 5,0 g/l. Bioxidul de carbon provine din exhalaţii mofetice de
Aranca/Val- 15. XI adîncime, cantitatea lui variind în jur de 1,1-2,0 g/l.
cani 1961 8.5 681 305,2 6,05 22,43 154,17 201 122 31,36 Resursele de apă ale Banatului sînt astfel foarte bogate. Reţeaua fluvia-
Bega/Balniţ 28. IX tilă fiind tînără din punct de vedere geologic, nu are dimensiuni mari,
1961 7,8 210 58,8 38,3 7,6 25,04 6,00 227 11 ,20 deci consumurile mai mari de apă trebuiesc pregătite prin captări, com-
Timiş /Caran- 28. IX
sebeş 1961 7,0 108 36,4 14, Il 3,56 5,91 pensări de regim prin retenţii în munţi etc. Sursele de apă deosebit de
10,0 106,75 6,6
Moraviţa/Mo- 19. III bogate ale Banatului se formează pe versantul vestic şi nordic al masivului
raviţa 1961 8,5 319 84 36,28 35,8 20,70 30,46 307 13,44 Ţarcu, care este o regiune predestinată prin excelenţă pentru utilizări
Caraş/Vără- 30. XI hidroenergetice şi alimentări cu apă.
dia 1961 8,0 306 120,4 14,11 15,0 20,16 20,0 289 14,0
Nera/8asca 29. VII Utilizarea r aţional ă a resurselor de apă, presupune încă o serie de retenţii
Montană 1961 7,5 225 75,6 8,06 28, 15 46,03 9,0 174 8,68 în cursul superior al B egăi, al Timişului şi al afluenţilor altor rîuri din Banat.
Cerna/Peci- 29. IX Menţionăm, că în timpul secetelor scăderea debitelor disponibile în reţeaua
nişca 1961 7,1 201 53,2 ',03 33,03 11,18 93,4 5,88
63 fluviatilă se resimte deja în regimul folosinţelor (irigaţii, alimentări) , ceea
Belareca/Me- 29. IX '0
hadia 1961 7,1 180 61,60 1 16,12 9,0 15,62
1
10,0 8,40 ce impune în viitor o go spodărire mai intensivă cu aceste resurse atît
I 170
1
-
de preţioase.

la valori sub 500 mgll spre piemonturi şi sub 200 mgll în regiunile de munte
(v. tabelul 79). Aceasta se datoreşte rocilor slab solubile, care domină pre-
tutindeni regiunile de munte, şi lipsei fenomenelor diapirice sau de acu-
mulare de gipsuri. Aciditatea apelor este în general normală, dominînd
apele neutre sau slab alcaline (pH = 6,8-7,4).
Poluări mai puternice se observă pe Bega în aval de Timişoara, pe Bîrzava
în aval de Reşiţa şi pe rîul Nădrag în aval de Nădrag: poluările organice
sînt frecvente pe rîurile de cîmpie din cauza localităţilor care-şi varsă apele
fecaloid menajere în ele, fără să fie asigurat întotdeauna debitul de diluţie .
Apele minerale sînt localizate la Băile Herculane şi pe linia de fractură
marginală vestică a fundamentului, mascat de sedimente mai ales de
vîrstă neogenă (Buziaş), combinate şi cu ape fosile (Călacea, Ivanda).
Apele celor 12 izvoare şi ale unei sonde de la Băile Herculane se folosesc
în tratamentul terapeutic a unei game largi de afecţiuni. în ceea ce pri-
veşte compoziţia chimică a izvoarelor, se pot diferenţia două tipuri de
bază: tipul clorurat-carbonatat din grupa natriului (Hygea, Dragalina,
Sonda 1, Cloşca 1 şi Cloşca 2, Horia , Izvoarul de stomac şi Izvorul 7 noiem-
brie), şi tiPul clorurat-sulfatat din grupa natriului, căruia îi aparţin Her-
cule 2C( şi ~, Crişan, Hercule 1, Izvorul de Ochi. Mineralizarea lor este între
1,3 - 7,0 g/l.
în afară de acestea există, la o distanţă de 4 km de staţiune, izvoare cu
debit mic (Şapte izvoare), considerate cu cea mai ridicată radioactivitate
dintre toate izvoarele din ţara noastră.
Temperatura izvoarelor variază între 24 şi 51 aC, însă în cazul izvorului
Hercule 2 se observă fluctuaţii mari, între 15 şi 37°C, ceea ce denotă o
importantă îmbogăţire în perioadele umede cu ape freatice.

364
 lor montane din grupa sudică este de 8,25 TWh/an, dintre care Oitui repre-
CAPITOLUL XIX zintă 5,0,Argeşul 1,60, Jiul 0,90 şi Ialomiţa 0,75 TWh/an (33).
Suprafeţele irigabile însumează 26 660 km 2 , adică aproape 3 000 000 ha,
Grupa rîurilor sudice ceea ce reprezintă posibilităţi foarte mari pentru ridicarea produc-
tivităţii agricole. Suprafeţele apărate prin îndiguire sînt mari (3824 km 2),
iar cele apărate prin desecări ating şi ele 4602 km 2 •

SISTEMELE INTERFLUVIULUI CERNA-JIU

Apele din cadrul acestui sistem)înt colectate de pe o suprafaţă de 4314 km 2

de către rîurile Bahna, Jidoşiţa, Topo1niţa, B1ahniţa, Drincea, Sărăceaua
şi Desnăţui. Afară de bazinele acestor rîuri, suprafeţele aferente direct
Dunării reprezintă 1636 km 2 , totalul fiind deci de 5950 km 2 (fig. 119).
Arterele principale din această grupă de rîuri îşi au originea pe versanţii Primele trei, Bahna (S = 153 km 2 ; L = 29 km), Jidoşiţa (S = 45 km 2 ;
sudici sau nordici ai Carpaţilor Meridionali, pe care îi străbat prin cursuri L = 18 km) şi Topolniţa (S = 341 km2 ; L = 40 km), colectează apele
transversale. Dintre rîurile cele mai viguroase care au reuşit, datorită din partea sudică a Podişului Mehedinţi, avînd caracterele rîurilor montane.
marilor falieri transversale ale Carpaţilor , să străpungă linia de cumpănă Văile lor sînt adînci, iar pantele mari longitudinale le asigură un curs rapid,
morfologică şi să dreneze teritoriile aflate la nord de munţi sînt, de exemplu cu cataracte. Astfel, panta medie a Bahnei este de 32 mJkm, a Jidoşiţei
Oltul (debit mediu 164 m 3 /s), care drenează şi sudul Podişului Transilva- de 12 mJkm, iar a Topolniţ ei de 23 mJkm. Ele formîndu-se în condiţiil e
niei, şi Jiul (debit mediu 86 m 3 Js) care a pătruns pînă în depresiunea in- unei umidităţi bogate, au scurgere abundentă, care variază între 200 si
tramontană a Petroşani10r. Desigur, aceste rîuri avînd bazine hidrografice 300 mm ,(v. tabelul 80) . Caracteristicile apariţiei fenomenelor de îngheţ,
mai mari, aduc Dunării şi debite1e cele mai ridicate. Restul rîurilor din scurgerea solidă şi p'articularităţile lor hidrochimice sînt asemănătoare cu
grupa sudică au debite1e medii mai scăzute (sub 65 m 3Js). a rîurilor din sudul Banatului.
I
Prin organizarea lor naturală, sistemele sudice de rîuri autohtone dre-
nează suprafeţe bazinale progresiv crescînde de la izvoare sp;e văr~are~ TABELUL 80
din diferite zone de altitudine, ceea ce asigură dezvoltarea tinel zonahtăţl
Date modometriee ale rîurilor de pe illterfluviul Cerna-Jiu
verticale perfecte a elementelor climatice şi hidrologice în cuprinsul bazi-
nelor lor. Această caracteristică se răsfrînge şi în profilul longitudinal al Bazin
I Distanţa Altit.
rîurilor sudice, care prezintă căderi din ce în ce mai mici de la izvoare spre Riu Punct izvor punct
vărsare.
Organizarea naturală a sistemelor principale de rîuri ne indică o puterni- I (km) (m) Skm2
I
Hmed
I
lmed

că concentrare a cursurilor montane spre arterele principale, mai ales în Bahna Izvor
zona de divagare, ceea ce duce la formarea unor pieţe de adunare a apelor, Bahna P.h. Hobiţa
O 965 - - -
21,0 185 94 615 301
periculoase în privinţa inundaţiilor (Jiu, Argeş, Ialomiţa). Totodată Bahna Confl. Dunării 28,5 42 153 525 260
Topolniţa Izvor
însă, pe spaţiile piemontane şi de cîmpie se organizează noi sisteme. autoh- Topo1niţa P.h. Halînga
O 974 - -- -
33,9 94 230 507 265
tone de rîuri (piemontane şi de cîmpie internă) care ~renează u~eon supra- Topolniţa Confl. Dunăre 41,0 40 341 405 208
feţe mari, cum sînt Topolniţa, Drincea, Desnăţului, Călmăţum1, Vedea, Drincea Izvor O 318 - - -
Mostiştea etc. Drincea Conf\. Drincea Mică I - 401 216 44
53 74 - -
în spaţiile largi, interfluviale de cîmpie, acoperite cu depozite loessoide Drincea
600 202 42
P.h. Izimşea 62,6 38 771 174
groase (5-35 m), se formează un micro relief de crovuri în urm~ domi~ă­ Drincea Confl. Dunăre a
35
rii proceselor de infi1traţii care duce la formarea zonelor semiendoreice Desnăţuiu1 Izvor
72 32 843 164 I 32
(fă ră scurgere superficială). Desnătuiu1 P .h. Drăgoaia
O
42,0
270 - - -
100 189 208 50
Desnătuiu1 P .h. Lipovu 60, 2
în aceste conditii, în regiunile de munte există toate premizele pentru Desnăţuiul P.h. Geicea Mi că 85,8
70
3 1,0
601 156 28
1681
acumulări, fo10sinţe hidroenergetice, iar în cele piemontane şi de cîmp~e Desnăţuiul Con f!. Dunăre 94,8 28,0 1716
130
127
18
17
pentru irigaţii, care sînt de altfel şi elementele preponder~nte. ale gos~oda: ~ :"
;··':iF>
ririi apelor. Nu este însă neglijabilă nici suprafaţa 1uncllor lllundablle Şi S = sup rafaţa bazi oului de recepţie (Km').
a cîmpurilor aluviale cu exces de umiditate care necesită desecări. Umed = altit. med. a bazinuJui de recepţie (m).
Privit în ansamblu, potenţialul~energetic tehnic de amenajare a rîuri- 1 med ~ panta medie a reliefului bazinuJui de recepţ ie (m/km)

366
 TABELUL 81
Bilanţul hidrologie şi debitele medii ale riurilor de pe 1nterfluviul Cerna-jiu (1950 -1961) tate. Acestui scop îi serveşte sistemul d~ de~eca:e B.lahn~ţa -:- VÎl!ju Mare,
care apără o suprafaţă de 2335 ha(lO), 1ar 1n C1mp1a Ba1leşhlor, III partea

Rîul I(k~2) I ~~ IDef~./~ed·1 Xo I I IVo Zo V o

ei sudică sistemul de desecare Pisc-Seaca-Rast (4325 ha).
Asupr~ regimului hidrologic al rîurilor ~e pe teriţoriul analizat ~e fac
observaţii la cinci posturi hidrometrice (v. f1g. 1.21), d111tre ca.re }a tre1 pe o
Topolniţa Ha1înga 230 perioadă mai îndelungată, fiind posibilă determ111area cu o pnma aprox1ma-
507 2,22 890 305 585 100
Drincea Izimşea
Desnăţui
771 174 1,04 570 43 527 10 ţie şi a normei scurg.~r~i (v: tabelul 81): ~ ~ ~
Lipovu 601 156 1,41 574 74 500 - Repartiţia scurgeru III tl1n~ul anul?l est~ asemanatoar~ c.u cea observ~ta
pe rîurile din sudul Banatulm, sau dlll baz111ul Motrulm (lama 25-2710,
primăvara 44-84%, :rara .14-17/,0' to~mna ~1-13.%). ~stfel, el~ 3'e
Restul sistemelor, cum sînt: Blahniţa (5 = 543 km 2 ; L = 55 km), Drin- încadrează în normele hpulm de r~pm pencarpc:hc vestlc Jvananţa g;ehca).
c~a (5 ~ ~43 km 2 ; L = 72 km), Sărăceaua (5 = 656 km 2 ; L = 42 km) Volumul maxim lunar al scurgerll se observa 111 februane-marhe, 1ar cel
Ş1 DesnaţulUl (5 = 1 716 km 2 ; L = 95 km) îşi au obîrsia în Piemontul minim în septembrie.
Getic şi cuprind în bazinele lor întinsul con de dejecţie al Du~ării, pe care sînt În privinţa scurgerii maxime există mari diferenţe între ~alma-To1?ol­
grefate terasele din stînga Dunării (opt nivele, dintre care domină cele de nita şi sistemele de cîmpie. După calculele de generahzare, deb1tele maX1me
27 şi 35 m şi cele de 50-60 m). Ele au pante longitudinale mai mari în de' diferite asigurări sînt cuprinse în tabelul 82.
zo~~ pie,!'ll0ntană (4-1~ r~jkAml şi sub 1 mjkm în incint.a Cîmpiei Olteniei,
scaz1nd III cazul Blahll1ţe1 p1na la 0,2-0,3 mjkm. DeS1 aceste sisteme se TABELUL 82
desfăşoară în zona umidităţii deficitare, spre ele' există un aflux Debitele şi scurgerea maximă de diferite asigurări
destul de bogat de ape subterane, mai ales dinspre Piemontul Getic, din
care cauză rîurile seacă numai pe unele sectoare, mai ales în zona piemontului Debite maxime (m3 /s) cu asigurare de
înalt. Cursurile principale fiind mai adînci te faţă de afluenţi ajung să Rîul Post qmax. asig. 1 %
dreneze apele freatice, însă majoritatea afluenţi10r seacă.
Direcţia cursului rîurilor principale urmăreşte căderea generală a relie-
fului din NV spre SE în zonele lor de obîrşie (Blahniţa, Drincea Baboia
1%
I
5%
I 10% (Ils. km2 )

Bahna Hobiţa 190 119 70 2050

Desnăţuiul), după care îşi schimbă cursul spre sud În urma forţel~rdictate Topo1niţa Halînga 283 164 99 1220
de baza de eroziune, adică de Dunăre. Drincea Izimşea 216 124 80 280
Fluviul, după cum este cunoscut, la sfîrşitul pleistocenului şi în holo- Desnăţui Lipovu 142 104 71 235
cen a suferit o abatere, în aval de Turnu Severin, tot mai mult spre Podi-
şul Prebalcanic. Pe terasele inferioare ale cîmpului Blahniţei şi în aval de
linia Pleniţa-Cetate în Cîmpia Băileşti10r s-au instalat dune de nisip, care Scurgerea minimă. Relativ ridicată (v. tabelul 84), chia~ şi în c~zul ?es~ă­
formeaz~." un r~lief specifi<: de depresiuni alu~gite, la care s-au adaptat tuiului, se observă debite peste valorile normale înregIstrate ln c1mp~11;
"apele Vll ,apo1 apele freahce care apar deseon la iveală si formează chiar ~10astre unde cursurile seacă sau în cel mai bun caz au o scurgere spec1fica
şi cursuri mici de apă. ' de 0,05'-0,10 lfsfkm 2 • Alimentarea a~east.a subterană, .relativ bogată, este
Apariţia cea mai abundentă a apelor freatice se Întî1neste în bazinul o urmare a efilării apelor subterane d1l1 P1emontul Gehc.
~lahniţei,. unde.în unele dintr~ microdepresiuni (belciuge dunărene) s-au Regimul termic şi de îngheţ. Fenomenele de Aîng?-~ţ pe .aceste pîraie
lllstalat Ş1 lacun temporare (J1ana, Bucium, Rotunda) . Apele stagnante A

nu sînt suficient de bine studiate, dar ele Slllt 111 llllll man analoage cu
dintre dune trebuiesc drenate artificial pentru a Înlătura excesul de umidi-
cele observate pe Obedin (v. baz. Jiu).
TABELUL 83
Procentul scurgerii medii lunare şi sezoniere În bazinele rîurilor
de pe interfluviul Cerna-Jiu (1950-1967)

Rîul IPost hidrometric I I II III IV V VI VII VIII IX X XI X II I p v T

Tip de
regim
( I
I
Drincea Izimşea-Cujmir 9,30 12,4 18,8 11,2 7,85 6,53 'i; -j'r 4,07 4,70 7,30 8,80 3,0 5 34,8 15,6 16,1 Ipcv +PcS
Desnăţui Lipovu 8,02
4,80 ,~;)
I I
13,6 26,8 16,6 6,65 2,31 7,80

PcV = Pericarpatic vestic (aici getic); PcS = Peri carpatic sudic.

8,20 2,48 1:
I
I -
1,78 2,12 3, 90 7,54
I
29,2
I 50,0
I 13,0 IPcV+PCS

368
369
 TABELUL 84
Avînd în vedere particularităţile stru~tural~ ~le ,;;istemului. precum şi
Date de bază privitoare la scurgerea minimă pe durile
de pe interlluviul Cerna-Jiu ale profilului longitudinal, în lungul rîul;ll se .dlsttng.1l1 mod eVldept patru
sectoare caracteristice: sectorul superzor dm Baz1l1ul Petroşamlor, sec-
I
I
Debit minim lunar Debit minim lunar
Anual
sectorul defileului Lainici, sectorul piemontan şi se~torul 1e cîm'pie. ~
perioada rece perioada caldă Qmin· zi Jiul se formează de fapt în .Ba~inul Petroşar:llor p~~n Ulurea. a doua
Rîul 1 Post (m3 /s) cursuri de apă: Jiul-de-Vest Ş1 Jml-de-Est, pnmul fnnd conslderat ca
l Qminl
(m"/s) Luna-anul Qmin
(m3 /s)
I Luna-anul
qmin
(95%)
(perioada
caldă) izvor.
(l/s/km2 )
Topo1ni- Halinga 0,40 I, II. 1954 0,17 IX. 1958 0,74 - Jiul-de-Vest sau Românesc (5 = 534 km 2 ;!-- ~ 51,4 km) i.zv~răşte din
ţa Retezatul Mic de la o altitudine de 1 760 m, d1l1 caldarea glaclara a Scoro-
Drincea Izimşea-Cuj- 0,32 r. 1954 0,20 VII, VIII. 1952 0,26 - tilor dominată de vîrful Drăgăşanului (2076 m). Aici se adună o serie de
Desnăţui
mir
Lipovu 0,21 XII. 1953 0,10
~rganisme torenţiale seci, cum sînt .Scoro.ta Seacă, Scorota yerde, Scocu
VIII. 1950 0,16 0,030
Scoroţii etc., iar pe Scocul Mar~, mal precls, p~ ~f1uentul acest ma Faţa J aru-
lui există şi un mic lac glaelar - Lacul fara Fund. Spre aval, cursul
C. Diaconu care a studiat scurgerea solidă de pe Desnăţu, la Lipovu, Ji~lui-de-Vest urmăreşte liniile tect~nice longitudinal~ care încadrea~ă
pentru perioada 1952-62 stabileşte o turbiditate medie de 1570 g/m 3 • fundul Depresiunii Petroşani ca o ~on~muar~ c~~corda~ta.c~ yalea Ce!-"nel.
Aceasta la un debit mediu de 1,41 m 3 /s al apei, corespunde unui debit Pe dreapta, valea J iului este relattv Ingusta, fnnd marg1mta de maslVele
solid de 2,21 kg/s şi unor debite specifice de 1,15 t/ha/an, cea ce reflectă Oslea-Vîlcan, iar pe stînga de masivul R etezat: . ~ .,
eroziune destul de accentuată. Înainte de a pătrunde în .depresiunea propn;t-z1~a. a ~e!ro~amlor, l!l
Din puncte de vedere hidrochimic, apele teritoriului studiat se Încadrează zona de izvoare se găsesc mas1ve calcaroase de vll;sta J1l:~as1ca b1~e. c~rs.tt~
în tipul apelor carbonatate din grupa calciului. Mineralizarea lor reflectă ficate. Astfel, aici au fost identificate 12 peşteri, .lar ~nn af1~~nţ1 al JlU1Ul
Însă abundenţa scurgerii. Bahna şi Topolniţa au mineralizări în jur de au format chei impunătoare şi cascade (Cascada Şl Chetle Pleşn pe Iz.v0r~l
200-400 mg/lla ape mici, iar pe Desnăţui ea se ridică pînă la 500-800 mg/!. Buta). Insuşi cursul ~uperior .~l r!ului e~te prăpăstios, pantele IO~g1tU~1-
Duritatea apelor din sudul Podişului Mehedinţi este în jur de 6-13 grade nale pînă la CîmpullUl Neag flln~ III medl.e de 58 n:/km. În ,aval, nul Şl-~
germane, iar în Cîmpia Băileştilor se ridică la 20-24 gr. germ. adîncit valea în sedimente terţ1are domlllant ohgocene (lll d~eapta), Ş1
Calitatea apelor corespunde astfel criteriilor de utilizare exigentă în cazul burdigaliene (stînga), creindu-se condiţii tipic~ pentr~ ~revnaJul ~ad1l1c
lipsei de infectare organică. al apelor freatice. Pantele longitudinale ~c~d (In me~le pIna l~ vars~re
6,80 m/km), iar valea se lărgeşte treptat, facllld loc on:şelel~r aţIt de blll.e
Pe spaţiul Cerna- Jiu, suprafaţa totală irigabilă este de 354 mii ha, nor- cunoscute prin exploatările şi prelucrarea cărbunelUl (Uncam, Lupem,
mele medii de irigaţie fiind în jur de 3000 m 3 /ha. Necesarul de apă de iriga-
ţie pentru unităţile mai mari se obţine prin pompare din Dunăre şi în
Vulcan). . . .
parte din Jiul inferior, dar perspective le au şi irigaţiile din ape subterane. Dintre afluenţii pe care Jiul-de-Vest îi primeşte dm dreapta amm hm
în prezent se termină unul dintre cele mai mari sisteme de irigaţii în Cîmpia Valea Oslei, Gîrbovul şi Valea de Peşti (5 = 31 km 2 ; I:= Ilkm). în
Băileştilor-sistemul Calafat-Băileşti. El este amenajat pe o suprafaţă de apropierea vărsării în Jiu a ultimului afluent se constrmeşte III prezent
49720 ha şi în perioada de vîrf distribuie cca. 30 m 3 /s prin canalele de iri- lacul de acumulare cu acelaşi nume, care va avea un volum .d; ? 000 0.o~ m 3 ,
gaţii care au o lungime totală de 200 km. cantitate necesară pentru alimentarea cu aJ?ă ~ loc~htaţllor pllme~e i
restul afluenţilor, ca: Balomirul, Braia, Baieia Ş1 Menşoara, S1l1t m1C1
avînd suprafaţe sub 20 km 2 •
SISTEMUL JIULUI Afluentii din stînga sînt puţin mai dezvoltaţi. Primul, Buta (5 = 20
km 2 ; L ' 8 km), care izvorăşte din lacul gl~ciar Buta. (5. = 3040 m 2 j
Jiul este unul dintre sistemele fluviatile mari ale ţării (5 = 10 469 km 2 ; h = 4,45 m) are debite mai mari la vărsare dec1t cu~s~l pnnc:p:;l; urme.aza
L = 348 km), care drenează versanţii sud-vestici ai Carpaţilor Meridionali, apoi Valea Lazărului (5 = 26 km 2 , L = 6 km) ~are lŞ1 are obuş1a la altttu-
partea vestică a Piemontului Getic şi o mică porţiune din Cîmpia Română. dini mari în vecinătatea Rîului Bărbat (vf. Papuşa - 2247 m; vf. Cus-
Prezenţa, în zona de izvoare, a Depresiunii Petroşani înconjurată de munţi turii - 2463 m; vf. Lazarului - 2283 m etc.) şi Pilugul (5 = 23 km 2 ;
cu altitudini de peste 1500-2000 m, a baraj ului montan extins în nordul L = 8 km), Sterminosul, Mierleasa, Creve dia (5 = 32 k m 2 ; L = 12 km)
şi vestul sectorului inferior a determinat o compartimentare destul de o;; i Allinoasa.
puternică a bazinului său, element care se răsfrînge în toate condiţiile
fizico-geografice ale repartiţiei teritoriale a scurgerii şi a tipurilor de regim. Jiul~d e~Esl sau Transilvan' (5 = 479 krn 2 ; L = 28 km) soseşte diD:
Munţii reprezintă 25% din bazin, regiunile deluroase 65%, iar cele de partea estică a Depresiunii Petroşani, mai. lar~ă , c:upr~ns ă. într~ mu~ţil
cimpie abia 10%. Şurian şi Parîng, constituiţi, dominant, dm şlstun cn stahne ŞI &ramte:
îşi are obîrşia la altit udinea de 1430 m, la sud de culmea Şunanulul
370
371

I
 (206~ m). Pante1e riului sint mari pînă 1a confluenţa cu pîrîul Răscoala (în
medle 50 mjkm), după care însă pătrunzînd în aria sedimentară neogenă, <J> fIiJ c,a'1:~l:ONAU MUNTII RETEZAT
~"PUEZAT, G(!OEANU 600EANU- 'rARCU-PIETRfANU
cursul său se linişteşte puţin, pantele sale scăzînd la 13-14 km, în medie, pînă ,T.4RCU '
ClRGURIlE, VĂILE ŞI LACOI/ILE GLACIAI/E

la vărsare. Existenţa acestor pante pe valea Jiului-de-Est ne indică o vigu- 1

!
o 1 2km,

roasă eroziune liniară, care se manifestă bine în formele de albie.

Bazinul Jiului-de-Est este simetric, larg, rîul primind afluenţi impor-
tanţi atît din stînga, dinspre Parîng, cît şi din dreapta, dinspre Surian,
toţi avînd pante mari şi scurgere relativ bogată. '
Bilele, Răscoala şi Taia (5 = 90 km 2 ; L = 16 km) izvorăsc de sub
Şurianu. Sînt renumite pentru frumusete a lor Cheile Taiei modelate în
c~kare jurasice~ în care şi-au făcut loc şi patru peşteri. Se;ia afluenţilor
dm dreapta se mcheie cu Baniţa, care se varsă în Jiu la Petrila (5 =-
= 103 km 2 ; 1: = 16 km). Regimul său este, de asemenea, influenţat de feno-
n:enele carstlce. V.Trufaş identifică la vărsarea unui afluent (Jupîneasa)
dm stînga Băniţei o captare carstică subterană în lungul căreia s-a for-
mat Peştera Bolii.
Afluenţii din stînga au dimensiuni mai modeste, cu bazine de ] 0 - 23 km 2
(Sterminos, Cîmpa, Măleia), exceptînd Jieţul (5 = 81,5 km 2 ; L =
= 25 km) care pătrunde prin eroziune regresivă pînă la nivelul circurilor
glaciare din nordul Parîngului, de unde drenează 13 lacuri glaciare. După
S. Iancu ~i I.P. Pişota (v.fig.120), pe Valea Ghereşului se găseşte Tăul
GhereşulU1 (5= 3669 mp; h = 5,5 m), pe Valea Roşiilor - Tăul Fără Fund
(5 . 37600 mp; h = 17,6 m), Tăuţul Roşiilor (5 = 3560 mp; h = 1,5 m)
Oghnda Mîndrii (5 = 11,150 mp ; h = 8,3 m) şi Tăul Stînii (5 = 4900; h =-
= 1,25 m) ; în circuri1e SIăveiului, sub Cîrja (2407 m) sînt adăpostite încă
cinci lacuri mai mici, ca Tăul Verde 1. (5 = 6 150 mp ; h = 6,5 m), Tăul Verde
II (5 = 1410 mp; h = 1,0 m), Tăul Verde III (5 = 1500 mp ; h = 1,0 m),
SIăveiul (5 = 2525 mp; h = 2,8 m), Tăul Adînc (îngheţat; 5 = 1385 mp;
h = 5,1 m), iar pe Valea Mîjei, în căldarea nordică, se află lacul Mîja, ale LEGENDA
cărui dimensiuni nu ne sînt încă cunoscute. Autorul aminteste si de I-,acul .. LACURI GLACIARf
Secat, un mic ochi de apă. ' , e:; VĂI ŞI CIRCUIII GLACIARE
1R,18, IG, Il VĂI DIN MUNŢII RETEZAT,
După formarea Jiului, la Livezeni-Iscroni, rîul se îndreaptă direct spre BORÂSCIJ, GOOEANIJ, TARCIJ
sud, spre disura defileului Lainici (Uvezeni-Bumbeşti), pe care Jiul îl
străbate, pe o distanţă de 18 km, avînd o pantă medie de 9 mjkm şi un Fig, 120. Lacurile glaciare din munţii Retezat-Godeanu-Ţarcu (după 1. Pişota).
debit mediu de 20-23 m 3 js. Defileul este modelat în depozitele sedimentare 58. Vaseiul; 59. Zănoguţe1e Galeşului; 60. Galeş; 61. lacurile din Valea Rea; 62. Pietri le ; 65. Tăul Stevii; 66. ştir­
bul; 67. Caprelor; 68. Tăuţul Iezilor; 69. Gemenele; 70. Tăul Negru; 70a. Secat; 71. Cirligul; 72, 73. Radeş I şi II;
mezozoice ale autohtonului, în cristalinul de epizonă şi în intruziuni gra- 74, 75. Zănoaga Mică r şi II; 76. Tăul Ţapului; 77. Tăul Păpuşii; 78. Ciumfu Mare; 78 a. Ciurofu Mic; 79. Tăuţul
Custurii; 80. Custura Mică; 81. Custura Mare; 82. peleaga; 83. pelegu ţa; 84. Bucura; 85 . Agă ţat; 86. T,ml
nitice. Pe acest sector, cu excepţia unui mic afluent din dreapta (Bratcu), Porţii; 87. Florica; 88. Viorica; 89. Ana; 90. Lia; 97. SIăveiul; 92. Turcel; 93. Răsucit; 94. Urit; 95. Ascuns;
primeşte afluenţi numai din stînga, cum sînt Izvorul (5 = 38 km 2 ; L = 96. Judele; 97. Zănoaga; 98. Tăul Spurcat; 99. Zănoguţa; 100. Buta; 707. Zănoaga Lungiţă (Borăscll); 702. Iezerele
Berhinei; 703. Girdoruanu; 704. Borăscu Mic; 105. Scărişoara; 706. ScurteIe; 707. Moraru; 708., 709. Gogu I şi II;
= 11 km), pe care V.Trufaş a identificat trei izvoare carstice emergente 170. Godeanu; 777. Bonţica; 772. Balta Şeselor; 773. PietreleAlbe;774, 775. Baicul IşiII; 776. Corciova;177. Ne-
tiş; 778, 779, 720. Bistra r, II şi III, (Obs. Numerotarea lacurilor continuă din M. paring fig. 127).
cu un debit mediu în jur de 80 ljs, apoi Polatiştea (5 = 50 km 2 ; L =
= 13 km), ce vine de sub Mîndra Chiţiu, iar la capătul inferior al defileu-
lui pe Sadu (5 = 95 km 2 ; L = 21 km), pe care, la Sadul Gorjului, func- fundul depresiunii are aspectul unei cîmpii de divagare cu ape freatice
ţionează o mică hidrocentrală. apropiate de suprafaţă, cu concentrare a unui număr mare de cursuri de
apă. O parte din sudul depresiunii este inundată periodic de apele lacului
După ce Jiul a scăpat din Defileul Lainici, pătrunde în sectorul pie-
montan getic, unde a format un vast con de dejecţie care se prelungeste de)a Rovinari (v.fig.1l9)
pînă în Depresiunea Tîrgu-Jiu. Pantele longitudinale scad rapid la val~ri In aval de primirea Tismanei, valea Jiului se îngu ste ază din nou p înă
în jur de 5 mjkm, iar rîul depune şi în prezent o cantitate mare de galeţi, pie- la primirea Gilortului şi Motrului. Cu t oate acestea, pant ele !ongitudinale
triş, albia sa avînd un aspect tipic de divagare cu mobilitate mare, desple-
sînt mici (în jur de 0,7 mjkm) şi rîul meandrează p ut ernic. In aval, Jiul
capătă aspect de rîu de cîmpie cu vale largă, meandrări foarte accen-
tin du-se în mai multe braţe pînă la comuna Tezureni. În depresiune, panta
rîului scade şi mai mult (3,4 mjkm), ceea ce duce la noi aluvionări, iar tuate în condiţiile unor pante de 0,33 mjkm pînă la confluenţa cu Amara-
dia. Pe flancul sudic al P iemontului Getic, în zona cîmpiei piemontane,

372 373

pantele cre~c din nou de~t?l de accentuat: pînă la Podari ele ajung la
1,0 m/kn;, l:=tr~ cu:sul capata ~n aspect aproape rectiliniu. Meandrarea din
aval ne mdtea patrunderea nului în cîmpie, cu o nouă scădere a pantelor
(0,3 - 0,5 m/km) pînă la vărsare.
. Dup~ cu~ se poate observa din repartiţia sectoarelor caracteristice ale
tJlUlU1. .mfenor, . străbate regiuni variate din punct d e ve d ere t ec-
f acesta
A
OUlC ~1 ~mor ogenehc, m care se succed sectoare de subsidenţă şi înălţare
tectoUlca.
. t d Prezenţa
~ . Subcarpaţi10r Getici la estc de Motru
, cu numeroase
SlS e~e e cutan'par.alel~ ~u Carpaţii, a dus la traversare a antecedentă a lor
de catre afluenţll .JlUIU1 mferior, în majoritate în sens perpendicular. La
traversarea anhclmalelor
• •• A • 1. se formează
.. îngustări de Văl' ,culoar
e cu pan t e
mal man, lar 1ll smc male condlţli favorabile pentru aluvionări.
d. La su.d de zona s?-~carp.atică s~ ~ntinde de fapt Podişul Getic, constituit
m sedlmente pseflhce Şl psaml!lce. villafranchiene, acoperite în bună
parte .cu Joess-Iehn:, cu structura plemontană accentuată dar dislocată
tectoUlc, m care aht apele superficiale, cît şi cele freatice au o deplasare
spre axa tectono-acumulativă a Jiului inferior. Motrul în aval d
fluel:ţ~. lo~, curge proba?i1 la limita externă a vastului' con de dejeecţ~~~l
Dunarll dm aval de def1leu, transformat în bună parte în terase extinse.
. în a;nonte .de Dep:e~iunea Tg.Jiu, în Jiu se varsă cîteva pîraie, ca Tetila
d m stlnga Ş1 PorCUlUl (5 = 25 km 2 • L = 15 km) S' b t' l (5-
_ 34 k 2 . L 9 . . . ' , ,ln1 o lnu - Sistemul Tismana (5 = 948 km 2 ; L = 43,8 km) cuprinde de fapt şi
- m, = km) Şl Carhul dm dreapta.
Spre depresiune.a Tg. ~iu, considerată ca o piaţă de adunare a apelor,
converg .10 cursun de apa care se unesc şi se varsă în Jiu prin cinci sis-
teme. Pnmul curs co~ectat este A:nar~dia,. afluent .din stînga (5 = 152 km 2 ;
1: - 39 .k~), c::re 1ll cursul sau 1l1fenor ~-a A1l1stalat într-un curs pără­
Slt de .Jm, urmatorul, Zlaştu, s-a adaptat III llltregime la zona ulucului
depreslOnar extern (5 = 103 km2 ; L = 20 km).
în aval ~spre Jiu se îndreaptă. o 3'e.amă de afluenţi din dreapta care în
zona de varsare au ~rodus aluvlOnan ~xtinse, nivelul apelor freatice fiind
aproape de supra.faţa: Pentru a se fen de de inundaţii exploatările de căr­
bune de la .Rovlllan a f.ost construit în amonte de incintele de exploa-
tare un. baraj pentru reahz~rea. unor retenţii temporare în timpul viituri-
lor p~nculoase. Lacu~ Rov1l1an, care se formează, astfel, temporar are
capac1tatea d~ retenţ:e. de 100000000 m 3 şi un baraj de 15 m înălţime,
dar se precoUlzează ndlcarea baraj ului pînă la 24 m şi atunci retenţia va
cre~te la 300000000 m 3 , ceea ce asigură atenuarea viiturilor celor mai
penculoase, cu cca 60% .
Din ~.st,. în incinta lacului, se varsă numai Jiul. Restul cursurilor sînt
afluenţll. dll~ dreap~a ai Jiului, ~are îşi colect.ează apele de pe versantul
sud-vestlc al ~unţllor ~ llean. Dl!~tre. aceste slsteme Şuşiţa şi Raşova au
fost co~.ect~~te 111 aproplerea baraJuhu actual, iar sistemul Tismana cu
a~luenţll sal J aleş cu. ~istriţa mai în .. aval. În prezent aspectul acestei
p~eţe de ape. s-a t;llodlf1cat, dar funcţllie cursurilor principale de rîuri au
:-am,:s valablle. !.lsmana Aa ~ost dirijată spre Lacul Eovinari prin cursul
1l1fen?r .al Icaznal,. unde l11tIlne şte pe J aleş şi Bistriţa, iar cursul inferior
al ult:!ml~r afluenţl a fos~ trans~~rmat în canal de evacuare din lac. Fostul
~nr.s lllfer.lOr al Tlsmanel se utIlIzează şi el pentru evacuarea apelor din
1l1C1nta dlll dreapta Jiului.
374
Reţeaua rîurilor care împînzeşte versantul sudic al Munţilor Vîlean poartă
amprenta unei constituţii geologice specifice. Masivul este compus în bază
din şisturi cristaline şi granite, dar în partea inferioară apare barajul cal-
caros mezozoic care face parte din carstul din nordul Olteniei (Vînturariţa­
Buila). Calearele jurasice şi cretacice, puternic tectonizate, sînt prinse într-un
antic1inal orientat SV - NE şi se termină în grabănul Văii Cerna. Spre
sud şi est acest baraj calcaros este mărginit de formaţiunile greso-mar-
noase ale Subcarpaţilor. Astfel, rîurile care traversează Masivul Vî1can
şi se îndreaptă spre Jiu străbat epigenetic aceste formaţiuni. În cuprinsul
barei calcarose ele formează chei impunătoare şi participă la formare a
unor condiţii hidrologice foarte complicate.
Şuşiţa (5=242 km 2 ; L = 53,2 km) izvorăşte de sub vîrful Straja (1 870 m),
împreună cu micul său afluent din dreapta - Măcrişul. În aval de
cheile de la Carpenu, Şuşiţa pătrunde în depresiunea subcarpatică internă,
unde primeşte din dreapta pe Vale a Susenilor (5 = 65 km 2 ; L = 22 km)
şi din stînga pe Cornul sau Cernadia. În av al de comuna Slobozia , în plină
zonă de divagare, Şuşiţa se despleteşte în două braţe, cel din dreapta
- colectînd apele pîrîului Iazul (v. fig. 119).
Raşova sau Jieţul (5 = 53 km 2 ; L = 24 km) este un curs de apă fără
afluenţi, care îşi are originea în aval de b ara calcaroasă, în dreptul satu-
lui Dobriţa.
sistemele Bistriţei şi Jaleşului, deşi ultimii depăşesc împreună, ca mărime,
pe Tismana în amonte de confluenţă.
Tismana izvorăşte de sub Dealul Broştenilor (1629 m) de la altitudinea
de 1460 m. Valea sa este săpată, în cursul superior, în roci cristaline, gra-
nite, ce se menţin pînă la pătrunderea în Cheile Tismanei (calcar) unde şi-a
găsit locul Mănăstirea Tismana, valoros monument arhitectonic şi istoric. Din
zona carstică Tismana primeşte cîţiva afluenţi ca Sohodolul cu Vizieşul
(5 = 60 km2 ; L = 11 km) din stînga şi în aval, din dreapta, pe Orlea
cu Pocruia (5 = 90 km 2 , influenţată de carst; L = 22 km). în Orlea,
între Coşteni şi Izvarna se varsă apele unor efilări, izvoare carstice de
adîncime (cca. 2 m 3 fs), cu un regim hidrologic şi termi;: surprinzător de
stabil, practic independent de regimul factorilor externi. In bilanţul hidro-
logic se observă un surplus al scurgerii medii de cca. 900 mm faţă de
valorile zonale (v. tabelul 85). Dintre izvoare, debitul cel mai mare îl
are Izvarna, care a fost captat pentru alimentarea oraşului Craiova
(v. fig. 121).
Pante1e Tismanei superioare sînt mari (media la Godineşti 65 mfkm),
dar valori asemănătoare au şi afluenţii mici montani (Tis111ăniţa , Pocruia).
Evadat din munţi, la altitudinea de 200 m rîul se linişteşte în condiţiile
unor pante medii de 1,45 mfkm pînă la vărsare. Ace astă sc8.dere b ruscă
a pantei longitudinale favorize ază aluvionarea văii şi forma rea in undaţii­
lor. Dintre afluenţii piemont ani, din dreapta amintim : P eşte an a (S =56 k11l~;
L = 9 km) şi Strîmb a (5 = 20 km 2 ; L = 7 km) , iar din stînga,
dinspre dealurile sub carpatice ale Sporeştilor , pe Cîlnicul (5 = 21 km 2 ;
L = 11 km).
Sistemul Bistriţei şi ] aleşului (5 = 521 km 2 ; L = 46 ,6 km) c onf1ueaz ă
cu Tismana în incinta depresiunii lacustre de la Rovinari.
375
Pig. 119. Reţeaua hidrografică din bazinul
Jiului şi de pe interfluviul Cerna-Jiu cu pos-
turile hidrometrice utilizate la studii.
POSTURI HIDROMETRICE

1. Jiul Românesc (de Vest) - Cimpul lUI Nea§

2 - BtJrbălem
3 - Lupem
4. - Iscrom
5 Jid - Cheia Jlet
5 Jiul Transilvan (de E51)- LIV('Z('iJ/-iSCrOI'1
7 JIU- BO/2il Vmetl
8 Jlu-Bumbeştl
9 JIU- Vadem
10 Jales - Stolqpm
11. Blst~ltd- TeIf':;! 1
12 Tlsma!l3-Godlresfl
13 ,Jrlea -- Celei
14. JIU - PeşteellJd
15 Gllar! - NovaCi
16 Gilar! - Carbu/il'ş! I
17 Blahf71La-Co!rbJ5r
18 GI/art'- Turbured
19. JIU - Fi/IaşI
20. Motru -- Apa Neagră (Tirmmgam)
21 Mafru -8roştem
22 CoşusLea- [orcova
23 Motru- Faţa Molruiui
24 Obedln -- BfPasLa
25 JIU -- Padar!

POSTURI HIDROMETRICE iN BAZINEL E

If/TERFLUVIALE CERNA JIU
8. Tapoln;la - HalÎaga
b. Dnncfa-Izimşa- C'!Jmlr
C. Desnafui-Llpovu

R I

Fig. 121. Traseul condudei de captare a apelor carstice de la Orlea (Izvarna-Costeni) SI
alte surse pentru alimentarea Craiovei cu apă potabilă şi industrială. (230)
B!striţa izvorăşte de la altitudinea de 1780 m de sub vîrful Oslei (1946 m),
maslV de ~umpănă din care izvorăsc şi rîurile Motru, Jiu şi Cerna.
~odelînd~-ş1 -:alea sa îngustă pînă la ieşirea din munţi în şisturi crista-
hne, gralllte Ş1 calcare jurasice, Bistriţa are pante longitudinale mari
(65 mfkm pînă la Peştişani) . Dacă la acest fapt mai adăugăm şi debitele im-
portante în sectorul montan (pînă la 3 m3 fs) , ne putem crea o imagine favo-
rabilă despre posibilităţile de folosire energetică si pentru alimentări cu
a~ă. a rîului. În sectorul superior al rîului sînt c'olectaţi numai afluenţi
m1C1, ca Lespezelul şi Bistricioara din dreapta şi Bătrîna (5 = 83 km 2 ;
L = 18 km) din stînga. Ultimii izvorăsc din zona calcaroasă.
în zona depresionară externă, la Teleşti, în Bistriţa se varsă afluentul
său, puternic înf1uenţat de fenomenele carstice, J aleşul (5 = 214 km2 ;
L = 47,2 km). După ce a cules apele Pleşului şi Pleşcioarei (5 = 36 km 2 ;
L = 9 km) din zonele înalte ale Munţilor Vîlcan, acesta pătrunde în
z?na ca~caroasă. În defileul pitoresc de la Runcu,] aleşul îşi pierde mult
dlll. deb~te, devenind un "sohodol", nume local. Răsfirate însă, apele sale
r~vll~ d~n abu~denţă în a.val de bara calcaroasă atît în albia sa precnm
Ş1 pnn lZbucunle vaudus1ene de la Runcu-Gorj, care totalizează un debit
în jur de 2 m 3 (s. După observaţiile lui V.Ciaglîc, o parte din debitele pier-
dute de ] aleş în partea din amonte a Cheilor Runcului, revin în aval, sub
forma unor izvoare descendente, suspendate, care însoţesc rîul în defileu.
Din izvoarele vaudusiene se naşte cursul parazitar al Runcului (5 = 17 km 2 ;
L = 9 km) , afluent din dreapta al ]aleşului. Dintre ele, izvorul Jaleş­
Runcu urmează să fie captat pentru alimentarea cu apă a Craiovei. El
are un regim mai compensat decît cursul] aleşului însă urmăreste în linii
mari fazele principale, ceea ce este o dovadă a legăturii cu ] aleşul (Soho-
doI). Esţe interesant că ]aleşul, la Runcu, în amonte de captarea izvoare-
lor carshce, are o scurgere medie de 630 mm, ceea ce corespunde cu valorile
zonale normale, însă dnpă primirea afluxului de ape carstice, la postul
Stolojani, scurgerea medie se ridică la 1060 mm(an, ceea ce nu se poate
explica decît prin efilări şi captări laterale de ape carstice, deoarece media
378
precipitaţiilor pe bazin reprezintă abia 1010 mm. Fenomenul merită un
studiu mai detaliat. . . . . A .
După primirea ] aleşului , Bistriţa are deja ~eb1ţe ~rel~hv man (m JU':-
de 10 mc(s) cu care alimentează lacul de la ROVlllan. Inamte de confluenţa
în Bistriţa 'se mai varsă un m~c pîrîiaş din. dr~apta - Icazna. sau vV:=tlea.
Mare, care izvorăşte din dealu:1le subcarr:..ah~e mţerne Spore~h - Br~d1cen1
şi care găzduieşte în prezent, III cursul sau mfenor, apele T1smane1 cana-
lizate. . .v Ad t
V
în aval de lacul de la Rovinari, spre înclllta proteJ~t a ;:e III reap ~
micul pîrîu subcarpatic Dîmbova, iar mai spre aval, tot dm stmga se varsa
în Jiu, Cioiana (5 = 177 km2 ; L = ~1 km), .curs de. apă adaptat la con-
tactul sudic al Dealului Bran cu Pod1şul Gehc. Ca Ş1 un curs subsec:rent:
primeşte afluenţi numai din dreapta. Exploatările de petrol de la Ţ1dem
poluează puternic apele sale.
Jilţul (5 = 375 km 2 ; ~ = 4v9,~ ~m), ~f1ue~t din dr~apta , est: U1~ul
dintre rîurile care se desfaşoara 111 llltreg1me III zona P1emo~tulU1 Gehc.
Datmită acestui fapt scurgerea este re~usă:.iar rîul se~că în per~o~dele sece~
, , toase ale anului, nivelul apelor freahce fund sub 111:relul. alb1e1 ~ursul~l
principal. Afluenţii ]ilţului sînt, de .asemene~, inten~llţenţ~ sau ch1ar _ep;~
sodici. Dintre cei mai mari se ammteşte J1lţul Shvlleşh (5 = 81 km 2 ,
L = 13 km), Jilţul Mic (5 = 40 km2 ; L = 14 km), Borăscu (5 = 54 km. ;
L = 16 km) din dreapta şi Valea Racilor (5 = 68 km 2 ; L = 20 km) d111
stînga. . . t t fI t
Gilartul (5 = 1348 km 2 ; L = 116,2 km) este cel ma~ 1mpor ~n a ~e n
din stînga al Jiului, care izvorînd de pe versantul sud1~ al Pann~ulu~ .?-~
sub vf. Mîndra (2518 m), străbate aproape para~el cu Jml aceleaş~ un~taţ1
de relief de la sud de Carpati. După ce îşi culege 1zvoarele de la. alt1t~dlt:e~
de 2000 m, îşi formează o 'vale Apr~păst~oa~ă, a.dîncă, c1!- că~en man. p~na
la Novaci (în medie 64 mf~m), m Ş~StU!l. cr~stah?e, gralllte Ş1. gr.anodlOnte.
Pe acest sector primeşte d,?l afluenţ1 m1C1 d.m ;:tlllg.:-, PleşcoAa1a Ş1 Romanul,
cu aceleaşi caracteristici. In aval de Nova~l, nul J?atrunde m u.luc~l.depre­
sionar subcarpatic intern, unde colecteaza o sene de afluenţ1 ~lCl ~um
sînt Gilorţelul Mare şi Galbenul (5 = 120 km2 ; L. 31 km) dt,.n shnga
şi Hirişeştii şi Ciocadia (5 = 120 km 2 ; L . 30 km). dlll dreapta. ~mt renu-
mite Cheile Galbenului, în amonte de Bala de F1er, modelate m calcare
jurasice. . v v vb .
Spre Depresiunea Subcarpahca Ae~terna .de l~ Car uneşh c<?nverg sp.re
Gilort noi afluenţi, dintre care C11111cul (dm stmga) soseşt~ dm de alur:l~
subcarpatice (5 = 103 km 2 ; L = 21 km), iar Blahniţa (dm dreapta) 1~1
are izvoarele în regiunea de munte (5 = 213 km 2 ; L . ~4,3 k.m) , la alh-
tudinea de 1200 m. în aval, Gilortul p ătrunde în P~d1ŞU1. Get~c uvnde, I~e
o distanţă de 56 km are un curs insta~.il, cu o p~~ta ~ong1tudmalva med1e
de 1,7 m(km. Pe acest secţor, afluenţll pe carev !1 p~llnAeşte seaca an1!-~J
(Vladimir, Purcari, Sterpoata , Gr.o?er~a). S~ varsa 111 J1:;- 111 partea norvd1ca
a Depresiunii erozionale de la F111aşl , 1ar 111 aval dup a 10 km se afla Şl
confluenţa Motrului. .
Matrul (5 = 1874 km 2 ; L. = ~ 38;8 km) ~ste c~lv l~lal m~re.1~~luenţ al
Jiului, care-i imprimă cursulm p~~nc1pal parttcul;ntaţlle reglm1.utll p\O d1 Ş U­
lui Getic. îşi are obîrşia în MUllţll V1lca~, sub vlffu~ O~le~ (1 ~46 m i ' la o
altitudine de 1 230 m în aprop1ere de lzvoarele Blstnţel (Tlsmana) . L a
379
 ine şi granite ,
începu t traversează o regiun e constituită din şisturi cristal
TABEL UL 85
' '1 or dl'n bazinul hidrollra fic al Jiului
pentru ca apoi să pătrundă în regiun ea ca1car oasă a Podişu lui Mehedinţi, blement e morfome trlCc
. a Ie rlUfl
Bazinul hidrogra fic
caracterizată prin numer oase şi variate forme carstic e, ca: podul natura l
de la Ponoa re, peste 70 de peşteri, dintre care cea de la Cloşani are lun- Dist. de Altitud. Îl El

gimea cea mai mare din ţara noastră, chei, dispari ţia unor afluenţ i prin Rîul Punctul la izvor
km
punct. -'"
I
"8ro ro> si>
ro ro

ponoar e (Motru l Sec), apariţi a de izvoar e carstic e abund ente etc. Primu l ~
său afluen t, Motru l Sec (5 = 81 km 2 ; L = 15 km) se varsă următorul în Motru în
- -- - - 1- - - - 1 - - -- -;;2- ---- 1- - 3 -
- ---4- - 1- - 5 - - 6 - - 7- '"
aval de Cloşani , după travers area zonei carstic e. Motruşorul,
afluen t din dreapt a (5 = 13 km 2 ; L = 8 km), izvoră şte tot
din regiun e a Jiul-de-V est
peşteri . Acesta o 1760
carstică, la izvoare le sale existîn d 13 cu dimens iuni variate
străbate
(Jiul Român esc )
Jiul-de-V est
Izvor
p.h. Cîmpul lui Neag 17,2 813 140 1420 317
L = 19 km), care
este urmat apoi de Brebin a (5 = 77 km 2 ;
părăsit ă. p.h. Bărbăteni 31,2 631 301 1287 275
străvechea exploa tare de cupru de la Baia de Aramă, în prezen t Jiul-de-V est
Jiul-de-V est p.h. Lupeni 37,2 630 370 1271 274
în amont e de conflue nţă, panta medie a sectoru lui superi or al Motrul ui 389
-
1271 274
este 27 m /km, iar în aval, pînă la vărsare, de abia 1,5 m /km . Aceast ă schim- Jiul-de-V est conf!. BaJeia 39,6 390
427 1270 275
bare se oglind eşte bine mai ales după primir ea afluen tului
din dreapt a, Baleia IZHJr O 1450
Crainic i (5 = 193 km 2 ; L = 18 km) care se uneşte cu două cursur km2; L =
i mai impor- Baleia p .h. Paroşeni 9,7 59 1 15 1127 262
590 15 1127 262
tante, cu Ll}pca (5 = 53 km ; L = 162 km) şi Ohaba (5 = 64 Baleia am. conf!. Jiu 10,2
1544
a cărei naştere este
Izvor O
= 13 km). In aval, se află noul oraş minier Motru,
Crevedia
Crevedia p.h. Crevedi a 9,0 700 235 1000 318
legată de intrare a în funcţi une a marilo r exploat ări de lignit, descop erite Crevedia Confl. Jiul~de -Ve st 12,0 600 32,6 960 288
aici (din satele Ploştin a, Horăşt i şi Leurda ). Jiul-de-V est I p.h. Iscronl 51,1 551 533 1188 270
ia, Ploş ­ 534 1180 269
Dintre micii afluenţi locali, piemo ntani, se pot aminti Lupoa i confi. cu Jiul -de-Es t 51,4 549
tina (din stînga) şi Peşte ana (5 = 81 km 2 ; L = 14 km) după care, din Jiul-de- Vest 1024 1158 263

dreapt a, primeşte pe Coşuşfea (5 = 425 km 2 L = 40,2 km), cu izvoar ele J i ul-de-Es t

;
o 1430
tot în regiun ea ca1caroasă a Munţil or Cernei . Rîul îşi are obîrşia la Isvern a, (Jiul Transilvăne an) Izvor
144 1368 288
pitoreş ti
dintr-u n izvor carstic bogat, şi traversează prin mai multe
chei J i ul-de- Est conf!. Taia 16,6 709
233 1300 297
zonele caIcaro ase ale Mehedinţului. în aval devine un rîu tipic cu aspect
Piemo ntu- Izvor O 1760
T aia
lui Getic, colectî nd pe Coşuşt ea Mică (5 = 80 km 2 ; L = 24 km)
Taia p.h. Lonea 15,8 711 88 1260 311
asemănător. Taia confi. Jiu 16,2 701 89 1250 311
234 1297 295
În aval de confluenţa cu Cotoro aia (5 = 50 km 2 ; L = 18 km), Motrul Ji eţ 17, 1 708
e al Dunării, Jiul-de-E st confi.
se adaptează extremităţii nordic e a marelu i con de dejecţi
315 1318 313

acoper it de sedime nte fluviat ile mai recente , ale cărui contur
uri sînt schi- Jieţ Izvor O 2040
21,6 750 77 1520 382
ţate bine de cursur ile cu direcţie V - E, care se mai varsă în aval în Motru , Jieţ p.h. Jieţ
confl. Jiul-de- Est 24,9 708 81 1441 363
şi alţi afluenţ i care se varsă Jieţ
ca Huşniţa (5 = 313 km ; 2 L = 44 km) de 338 1298 306
direct în Jiu, ca Argeto aia (5 = 225 km 2 ; L = 46 km), Obedin ul (5 = Jiul-de- Est I confl. Baniţa 21,1 665
432 1199 269
= 478 km 2 ; L = 58,2 km) cu afluenţii săi, precum şi de alte pîraie
mai mici, Jiul-de- Est p.h. Livezen i-Iscron i 27,3 551 475 1161 258
ca Tejacu , Dîlga şi Vistier iei. Jiul-de- Est confl. Jiul-de-V est 28,6 549 479 1158 I 257
2518
În aval de confluenţa cu Motrul , Jiul primeşte şi din stînga = 45 km2;
Polatiştea Izvor O
o serie de Polatiştea p.h. Polatiştea 14,5 765 49 1480 375
afluenţi piemo ntani, cum sînt Cîrneşt ii, Răcarii , Brădeş ti (5 Polatiştea conf!. Jin 15,0 760 50 1480 375
L = 20 km) şi Amara dia (5 = 826 km 2 ; L = 105 km), cel
mai mare rîu Jiu p.h. Borzii Vineţi 74,6 I 403 1222
1212
1160
1150
273
273
cu scurge re interm itentă din Podişu l Getic. 76,6 380
În sectoru l de cîmpie , în aval de Craiov a, se observă tendin izvoar e
ţa de efi- J iu confl. Sadu
1310 1146 272

Iare a apelor freatic e, ivindu -se chiar şi în văile puţin adînci te Jiu p.h. Bumbeşti
p.h. Vădeni
81,0
90,4
290
222
1356
1463
1135
1082
269
254
cum sînt cele de la Coşoveni (Valea Lumaşu), de la Leu,
Gioroc etc. Jiu
Jiu p .h. Tg. Jiu 98,0 204 1506 1062 252
În aval de comun a Secui, fundul văii Jiului capătă aspect ul unor zone 111,8 156
1778 940 218
ţa
Şuşiţa
tendin
coufi.
denotă e spre dreap- Jiu 216
de divaga re, iar cursul princip al de abater 2014 920
ta; Jieţul , mic curs parazi tar, parale l cu Jiul, reprez intă o asemen ea Şuşiţa Izvor O 1460

albie părăsită, în bună parte col ma tată de apele de inunda ţii ale Jiului. Ptlllclc:: in care elemenkle morfo mei..rice LUt pot fl determilla te, deoarece mt se cUlloaşte s uprafaţa bU:1111lll ui

Pentru a feri cîmpur ile agricol e de revărs ările repeta te ale Jiului, Între
ht~r~ll\~ra[ ala recepţie confluenţă . _
apără su hazinului de amoll t e/avale de
cOllflller~ţa.
Secui şi Bojişte a, pe malul stîng al rîului s-au constr uit diguri care .-\ltiturli;Jc a lnedie a bazillului de recepţie amolltejav ale de
Pallta medie a haziuului de recepţie amolltejav ale de
conflueD ţ~ .

contra inundaţiilor o suprafaţă de 1 536 ha. Pentru evacua rea

apelor inte-
381
380
 CONTINUAREA TABELULUl
CONTINUAREA TABELULUt
Bazinul hidrografic Bazinul bidrografic
Dist. de
Rîul Punctul la izvor A1titud. ] ~I~
S Dist. de
] Il
~I~ ~-oI~ -.e
km punct.
~I~
si>
~ " E -o
Rîul Punctul la izvor
Altitud.
punct.
~I~
S '" 5 -'" km
::t: .....s il Il
~
~
- - - - -- _. ~ .....
1 2 3 4 5 6 7
--- ---
1 2 3 4 5 6 7
Şuşiţa Vaidei 17,0 417 70 1050 446 Jilţul Mare confI. Jiu 49,4 115 231
Şuşiţa 375 !"46
Şuşiţa
Şuşiţa
confI. Suseni
p .h. Ursaţi
confI. Jiu
I 27,0
28,5
53,2
252
251
101
173
820
814
225
236 Jiu confl. Gilort 184,6 103
3858
--
664
-- 155
-
156 242 709 236 ,5116 635 145
Jiu
Tismana
confl. Tismana
Izvor
I 120,6 151
2050
--
3000
910
--
805
214
-
190
Gilort
Gilort
I zvor
p ,h. Novaci
-"-
O
25,4 1
2000
550 131
330
-
1350
1021
-
287
208
O 1460 - - - Gilort confI. Ciocadia 43,9 290 - - - - -
Tismana p.h. Godineşti I 198 192 126 680 169 450 950 204
Tismana confI. Pocruia (Odea) 23,0 182 - 132 580
-
467
-
Ciocadia I zvor O 1600 - - -
Ciocadia p .h. Ciocadia 25,0 327 104 834 2 11
221 521 150 Ciocadi a confI. Gilort 30,4 290 120
Pocruia (Odea) Izvor O 762 194
1180 - - - Gilor t
Pocruia ConfI. izv. Izvarna 15,7 P .h. Cărbuneşti 59,8 198 647 806 166
198 32 570 270
Izv. Izvarna Izvor 649 798 165
Izv. Izvarna p.h. Izvarna
O
O I -
199
- -
!
- Gilort confI. Blahniţa 61,4 195 -- - -
143
Izv. Izvarna
---- - - 863 712
confI. izv. Coşteni - .- - _. - Blahniţa I zvor O 1200 - - -
Izv. Coşteni I zvor O - Blahniţa p .h. Coli b aşi 34,5 231 134 115
Izv. Coşteni p.h. Izvarna -
-
- -
-
- _.
-
Blahniţa confI. Gilort 44,3 195 213
539
462 84
Izv. Coşteni confI. izv. Izvarna - - - - _. Gilort p.h. Bărb ăteşti 72,2 170 , 923 668 132
Izv. Coşteni coniI. Odea (Pocruia) - - - - - Gilort p. h . Turbure a 96,0 J
135 1144 586 109
Orlea (Pocruia) p.h. Celei 16,8 193 70 451 135 Gilort confI. Jiu 116,2 103 1348 544 103
Ode a confI. Tismana 22,0 182 89 447 130 Jiu p.h. Filiaşi 192,4 102 5277 626 141
Tismana p.h. Stejerei 35,2 162 364 412 121 5289 624 140
398 388 105 Jiu confl. Motru 193,5 100 -- - -
Tismana confI. B istri ţa 43,8 154 -
918
-
585
-140 Motru Izvor O 1230
7154 566 124
-
- -
Bistriţa I zvor
Bistriţa
O 1780 - - - Motru p .h. Orneşti 24,4 350 92 960 246
p.h. Peştişani 23,6 250 152 1160 286 Motru p.h. Apa Neagră 37,0 250 292 803 210
Bistriţa p .h. Teleşti 35,6 176 Motru p.h. Tărmigani
276 41,8 200
298
825
807
202
198 1 Motru I p.h. Broşteni (Meriş) 62,2
233
170
307
624
780
577 129
Bistriţa confI. J a1eş (Sohodol) 40,8 158 -
513
-742 -
174
Motru p.h. Meriş 66,0 169 640 567 127
Ja1eş(Sohodol) Motru p.h. Văgiu1eşti 78,0 152 775 510 110
J aleş
(Sohodol)
Izvor
p.h. Runcu
O 1420 - - - 784 507 109
19,8 296 105 1115 -
Jaleş(Sohodol) confl. izv. Vîlceanu I O - - -
264
-
Motru confI. Coşuşte a 81,0 147 --
1209 491
-
103
Izv. Vilceaua Izvor - - - - - Coşuştea Izvor O 580 - - -
Izv. Vîlceaua p .h. Runcu - - - - - Coşuştea p.h. Corcova 37,6 148 420 463 93
Izv. Vî1ceaua confl. J aleş (Sohodo1) - - - - - Coşuşte a conil. Motru 40,2 147 425 457 87
Jaleş (Sohodo1) confI. Izv. J aleş - - - Motru p.h. Faţa Motrului 110,2 118 422
- - II 1701 80
Izv. Ja1eş
Izv. Ja1eş
Izvor
p.h. Runcu
I
-
-
I -
-
-
-
-
-
-
-
Motru
Jiu
confl. cu Jiu
p .h. Işalniţa
I
I
138,8
242,6
100
82
1874
7726
401
539
78
118
Izv. Jaleş confI. J aleş (Sohodol) - - - -
Jaleş (Sohodol)
-
Jiu confI. Amar ad ia
I 247,1 82
7741
- -
538
- 118
-
p.h. Stolojani 29,2 204 131 I

Jaleş (Soh odol) con fI. Bistrita I 47,2 158 214

972
675
228
144
J
I 8567 509 111
Bistriţa confI. Tisma'na
J

46,6 154 521 720 167

Amaradia
Amaradia
Izvor I O 490 - - -
Tismana
Tismana
p.h. Roşis de Jiu
confI. Jiu
I, 47,6 151 947 581 141 Amaradia
p .h. Hurezani
p.h. Pîrîu !
26,8
47,4
21 9
167
236
425
304
275
59
50
48,8 151 948 581 140
Jiu p.h . Peşteana Jiu 137,0 Amaradia p.h. Negoeşti 71,0 124 700 258 J 42
I 134 3085 788 187 I
Amaradia p .h. Albeşt i 101,9 83 823 242 44
I
J
3413 730 173
Jiu I confI. cu J il ţu1 Mare - - Amara dia I confI. Jiu 105, 1 82 826 24 1 43
I 175,8 115 - -

Jilţul
Jilţul
Mare
Mare
I
I zvor
p.h. Turceni
I
O
45,6
325
119
3795
-
368
673
-
232
158
-
47
Jiu
Obedin
1:::; Obomn
251,9
O 290
74
8581
9059
507
492 1

I
11 0
108

382
383
tON1'INUAREA TABEL Ur;UI
- in bazinu1 Jiului au func- /Jz
Bazinul hidrografic I ţionat 67 de posturi hidro- Tm JIUL DE VEST -Cimpul/ui Nea!}
Dist. de 10 Hm./lI2um; Om= 2,62 mf3
Rîul Punctul la izvor
Altitud. il... El
•~ 1> E metrice (219), dintre care lip carpatic meridional
km
punct.
~ 1> "1 >
~ " "" ""a-
oi
în 1965 au rămas 31. 8 (inalt)
~ " El '"El Dintre ele la 29 dispunem 6
~ :t: ....
---- de valoara normei şi a
1 2 3 4 5 6 7 altor caracteristici ale scur- 1/
Obedin p.h. Breasta 57,4
gerii (v.fig. 119). 2
....~~~~~~~~
75 475 219 61
~~~~~
Obedin confl. cu Jiu 58,2 74 478 215 58
Jiu p.h. Pod ari 267,8 61 9244 484 105
Jiu p.h. Zăvalu 336,4 28 10478 440 94 CARACTERISTICI 6
JIEŢ- Cheia Jieţ .1
Jiu confl. Dunărea 346,2 22 10594 438 93 Hmd520m; Qm,/,60m!Js
HIDROLOGICE 1/p carpat le meridional
(inalt)
Bilanţul hidrologic ş i 2 19SJ
rioare provenite mai ales din izvoarele de la poalele teraselor şi din preci- scurgerea mediI'. DatoriHl 1
pitaţii, se preconizează îndesirea canalelor de dese care cu descărcarea în diversităţii unităţilor de GILORT- No vac/
Jiu. Acelaşi aspect şi poziţie are şi incinta Rojiştea-Murta, aflată la sud, relief din bazinul hidro .. Hm =1269m ; Qm=J.66mf,
care fereşte de ape o suprafaţă de 1894 ha. Alte sectoare îndiguite se întind . grafic, se observă mari con- 7Jp carpatic meridional
între Podari-Tuglui (2460 ha) şi Tatomir-Alma (2260 ha). Luncile inun- traste în ceea ce priveşte 1963
dabile din bazinul Jiului reprezentau în 1960 circa 62000 ha (10). Supra- repartiţia teritorială a ele-
feţele irigate în acelaşi an în bazinul Jiului au atins 10364 ha, împărţite mentelor bilanţului hidro- MOTRU- Trrmingam
însă pe parcele mici. logic. La aceasta contribuie 8
ilm= 780m ; Qm.5,62m%
Alimentarea 10calităţilor miniere situate de-a lungul Jiului superior s-a în mare măsură influenţa 6 1/jJ carpatic ve~tic
făcut mai ales pe seama izvoarelor, în parte carstice, provenite din apele carstului si mai ales unele 1953
freatice din lunci (Petroşani). În prezent s-a trecut deja la folosirea ape- nepreciză;i în delimitarea
lor de suprafaţă, urmărindu-se în primul rînd construcţia bazinelor de limitelor reale ale bazine- 2
acumulare cum sînt cele de la Valea Peştilor (7000000 m 3 ) şi de la Valea lor de recepţie, legate de I
Taiei (16000000 m 3 ), primul aflat în construcţie, iar cel de al doilea în ele (Orlea, Jaleş, Suşiţa
perspectivă. etc.) . 1lf.
Oraşul Craiova, cu întreprinderile şi combinatele sale industriale este, Dintre regiunile puternic
de asemenea, un mare consumator de apă potabilă. Astfel, după 1960 s-au compartimentate se evi- 12
O!5[DIN - Breasla
dat în folosinţă cele 140 de puţuri de captare din malul Oltului între Rovine denţiază desigur Depresi- 10 Hm=2IBm; Qm=1,50mfli
şi Podul Bucovăţ, care asigură un debit mediu de 750 l/s şi conducta de nnea Petroşanilor, cu preci- lip peric;;rpatic getic
8
115 km lungime prin care se transportă pînă la Craiova apa izbucului pitaţii şi scurgere relativ 1963
Isvarna-Coşteni, cu un debit de 1125 l/s. Din această conductă se alimen- redusă în comparaţie cu re- 6
tează pe parcurs şi alte localităţi, ca: Rovinari (60 l/s), Moii (111/s), Roşia­ giunile extracarpatice. Si-
Jiu (9 l/s), Bî1eni (20l/s), Peşteana (10 l/s), Plopşor (4l/s), Ceptea (4 l/s), tuaţie asemănătoare se
Brăneşti (3 l/s), Tînţăreni (4 l/s), Filiaşi (12 l/s), Combinatul Işalniţa observă si în culoarul
(235 l/s), în total cca. 370 l/s. (fig. 121). Lainici, u~de precipitaţiile
Se poate afirma că fo10sinţele de apă existente nu influenţează în mod scad sub 700 mm, iar scur-
substanţial regimul hidrologic al sistemului Jiu, exceptînd calitatea ape- gerea medie sub 200 mm /2
lor, care din cauza poluărilor industriale şi de prelucrare a cărbunelui (v. fig. 21). În depresiune DESNA.rUl - UpO VU J
suferă modificări. există o zonalitate ver- Hm =155m ; Qm =.I, 1I9m fs
ticală a celor două ele- 7~p pPf'!carpat tc ger le
Studierea regimului apelor curgătoare din bazinul Jiului a început în
anul 1914, cînd a fost înfiinţat postul hidrometric de la Podari. Pînă în
anul 1947, variaţiile de nivel ale rîurilor au fost înregistrate la 12 posturi.
După 1949 se produce un salt cantitativ şi calitativ: se înfiinţează 22 de f86J
posturi noi şi începe observarea tuturor elementelor de bază ale regimului Fig. 122. Hidrografe caracteristi·· 2
hidrologic (debite, scurgerea solidă, hidrochimism etc.). Pînă în prezent ce l'iurilor diu bazinn! Jiului (1. •v
U jvari) . ' Xlf '
384
 1t1~nte datorită existenţei altitud ini10r mari înconjurătoare, dar cU
E. .,., .,., gradienţi destul de mici. Astfel, la staţia meteorologică Parîng
.
<Il ...'" ~ tudine a de 1 548 m valoar ea medie multianuală a precipitaţiilo, la alti-
~
<Il
abia 925 mm, faţă de nivelu l genera l al depres iunii de 650 m
r atinge
şi
II> '-' '-'
'" I
.o
o pitaţii în jur de 800 mm. Menţionăm însă că, în partea vestică a depre-
cu preci-
siunii atît precipitaţiile, cît şi scurge rea sînt mai bogate decît
estică care este apărată, în mare măsură, din sud de Masivu l Parînguîn parte~
El şi din vest de masivu l Reteza t. Datele din tabelu l 86 confirmă aceast lU1
- --
o 0C'l00l/' )00r-...r- ... r-... o o <D O'> l/') C'l <Dl/') 0 0 0 <D LI') ..;o 00 0;..;0 C'l
c.o CI":> I I
ă
ll)~o.,..-(ooet:>""'d'<""'11
ţ>
E.-
~
NC"'IC"IC" I ....... C"I ...................................
li')
....
li')
~ .... ....
li') C':) o O"l ~ o ~
....
r-... r-... O"l
N ....O">

observ a ţie.
Unele regenerări de umidit ate ale maselo r de aer se observă
în
masivu lui parîng , care duc la precipitaţii mai abund ente în bazinu vestul
N
o El
E.-
..;o OC'lll')l/ ')N <DLI') ..;o N c;o
~ONr-...l/')<D<D<D <O LI') <O
~""d'C"'I:fI- q<C'I?~"I:t' ~ ~ ll)
I or-... I
LI')
<D N - 00 O"l
O"> o N .... C':)
..;o ..;o LI') li') li')
........
LI')
O">
o
LI')
- .... <O .... 00 ......;o
..;o l/') C':)l/')
LI') LI') LI') li'> LI') ~ !
li')
rior al Jieţului expus spre NV şi V, unde aceste a depăşesc l supe-
1300 mm şi
scurge rea 1 100 mm la altitud inea circuri lor glaciar e.
Situaţia este mult mai interesantă în Olteni a unde la contac tul
.... .... lui Getic cu munţii Cernei - Mehedinţi - Vî1can şi în sudul Defileu Podişu­
00Ll')r-...lI ')lI')00 .... l/') <D 00 N
....o ElS r.:r:::~f6g~~~ ~ ;,; :; I
C':) ..;o 00 N r-... N r-... O"> ..;o ..;o O"> ..;o
N<Doo r-... ..;o r-... N O"l O'> ..;o r-... <O o
°....
o
r-...
LI')

se observă prezenţa unei zone de descărcare a maselo r de aer; lui Lainici

..;o 00 ..;o C':)C':)C':) <D ..;o N ~ C':) 00 O">
LI') N
acest pro-
ces generează precipitaţii foarte bogate pînă la 900-1 000 mm
în regiun ile
joase şi 1 300 - 1 400 mm în bazinu l superi or al Suşiţei, ceea ce
importanţa mare pe care o au invazii le de aer din direcţi relevă aici
a SV şi convecţiile
din perioa da caldă.
În Podişul Getic, precipitaţiile scad trepta t spre sud-es t, o dată
cu creşte-
rea distanţei de la poalele munţilor, ajungî ndu-se la sud de
r;- Peşteana la
..
e:>
CI)

I
valori sub 600 mm. Scurge rea scade şi ea tot în acest sens,
500 mm la 30 - 70 mm în zona cursul ui inferio r al Jiului.
de la 400-
o
'"
CI)
Evapo-transpiraţia are o axă cu valori maxim e în Podişul Getic şi în
::.. zona subcarpatică (550-6 00 mm), de unde valoril e scad spre
..,.S munţi şi
spre cîmpii le joase confor m regulil or stabili te (v.fig. 122).
'S ..;o li')
Debitu l mediu al Jiului la vărsare este de 86 m 3 fs. Afluenţii cu
.9.. o .... ouiC':)~l/')~ <D C':) <D
:::g~.,..-(~['.~~ ~ ~ ~
............
cele mai mari sînt Tisma na (16 m 3 fs), Motru l (15 m 3 /s)
debite le
şi Gilortu l
"''"" (11,5 m 3 /s).
.'CI9
..
c Repartiţia scurgerii. Scurge rea în timpul anului poartă ampre
;: () de regim carpatic meridional în cursul superi or al sistem ului, nta tipulu i
în Depres iu-
nea Petroşanilor şi la izvoar ele Gilortu lui, unde din cauza topiril
'i::
-.:='
.;
==&l
] zăpezilor din zonele alpine inferio are volum ul maxim al scurge rii or tîrzii a
mează în luna~mai (v. tabelu l 87). Această caracteristică imprimată Jiului se for-
se
:El menţine pînă la ieşirea sa din D efileul Lainic i (P.h.Vădeni), după
'CI

a aval în regimu l rîului devin domin ante elemen tele tipuril or de care spre
regim car-
:!
:s
0!tic vestic şi perica rpatic getic. Aceste a se manifestă prin ridicar
ea scur-
&l gerii Jiului în perioa da de iarnă şi la începu tul primăverii. După
cum
-
'CI

""
.;l
din tabelu l 87 volum ul maxim al scurge rii în cazul tipuril or de
patic vestic se observă şi aici în luna aprilie (Tisma na, Bistriţ
reiese
regim car-
a, J aleş,
..=
Motru) , iar scurge rea de iarnă variaz ă între 24-28 % . T ipul
10
c;o
~
c getic este aproap e identic cu cel vestic (v. Coşuştea la Corcov perica rpatic
a din t abelul
~
'CI
;a 87), însă debitel e medii lunare maxim e au o frecvenţă mai mare
ţ> în martie .
~
flŢ
~
< .!
f-< as
-=
'3 Scurge rea medie din timpul iernii şi aici depăşeşte 30%. în cazul rîurilo
enţate putern ic de carst este mai ridic ată scurge rea de var ă si de toamn
iaţă de procen tajele zonale . '
r influ-
ă,

386 387
 Scurgerea şi debitele maxim e. Debite le cele mai ridicat e în bazinu
lui au :Post observ ate în anii 1932, 1939,1 940, 1964, 1969 şi 1970 l Jiu-
:>
U· în timpul
+~
ploilor intense cu extens iune mare. Exami nînd valoril e cu asigur
area de 1 %,
~~ reiese că toate sînt de provenienţă pluvială, iar dacă se analiz
ează separa t
UU pe tipuri de geneză, cele pluvia le sînt mai mari cu cca 30% peliu
la Podari ,
--c......cO[' .. cu 55% pe Motru la Faţa Motrul ui, cu 45% pe Jiu la Filiaşi, cu
53% pe Jiu
---C"Io
C'l' <')' C'l'
la Peşteana, faţă de cele proven ite din topirea zăpezii sau mixte
(142). Aceast a
0<')11>11> se explică în bună parte prin intens itatea mare a ploilo r,prin
al 11>' <D' â pluvio zitatea
ridicată a precipitaţiilor şi a scurge rii, în zona piemontană fiind
prezentă,
C'lC'1_C' l

1I>1I>0"d ' sub forma unei fî~ii, tipul de alimen tare pluvia l moder at al
C'i <')' C'l' O' rîurilo r (alt.
"d'"d'"d'<' ) 300 --700 m).
00 ...... ..qc ....... 1./",) -.:r Debite le maxim e specifi ce au valori foarte ridicat e în cazul
ooâ pîraiel or
11>' 00 (1)' 0
cU suprafeţe bazina le mici. După cercetă
H
............ --C"lC" l rile efectu ate de Gh.Pla tagea,
scurge rea maximă determinată după urmele lăsate de viituri
11>11>11>0 ajunge la
<') (1) 1:'- "d'
vi 0 23-24 m 3 fsfkm 2 pe torenţii cu suprafeţele sub 1 km 2 şi scade la
r..;" 00' 5-6
pe suprafeţele de 10-15 km 2 . Valori le debite lor şi scurge m /sfkm
3 2

rii maxim e
11> 11>11> C'l
cu diferit e asigurări, cakula te în cadrul I nstitut ului de Met
eorolog ie şi
<')1:'-0C' l
-<i vi r..;" 00'
Hidrol ogie, sînt cuprin se în tabelu l 88.
0<D1:'-1I>
<D00<DC' l
C'iC'iâ<D'
TABEL UL 88
"d'C'l<D0
_l/)C'1C" l 00
0C'l Debitele şi scurgere a maximă pc riuriIe din bazinul Jiului
"d"C'iC'l' 0 "d" C'l'

Debite maxime (m"js) cu Scurger ea

....S ll') ......
00(1)<')1:' -
C'OO
l/':)"'~"cf')C!)"
Rîul Post asigurar e max.
asig. 1%
H
H
O
...... t-.C'l<D0 1 0/0/ 5% 10% (IJsJkm2 )
:> o 0011>1:'-0
r..;" <D' C'i r..;"
\ \
I
Jiul-de- Vest (Române sc)
Jiu1-de- Vest (Române sc)
Cîmpul lui Neag
Iscroni
450
920
240
560
170
420
I 3200
1730
Jleţ Cheia Jieţ 300 200 115 3900
Jiu1-de- Est (Transil van) Livezen i 730 430 290 1 540
Jiu Vădeni 1360 745 540 930
Jiu Peşteana 1840 1 190 965 600
00"d'0<D Novaci 330 180 135 2500
----
u)~.oo

t-.1I>
00C'lt-.C' l
000
~U;
............
Gilort
Gilort
Motru
Coşuştea
Turbure a
Tîrming ani
Corcova
785
480
540
443
315
360
330
245
300
677
1 560
1 290
r..;"OO"d"O Motru Faţa Motrulu i 1 150 785 645 675
............
Jiu Podari 2420 1740 1480 262

Variet atea mare teritorială a condiţiilor de formar e ale scurge

rii maxim e
duce la o asincro nicitat e de formar e a viituri lor. Drept ca urmare
I
menul ui pe suprafeţe mici, bazina le, întîlni m valori foarte a feno-
;> ridicat e ale
(j
scurge rii maxim e, iar pe Jiu mult mai reduse (262 lfsfkm 2
la Podari !) .
Scurge rea şi debitel e minim e. Anual aceste fenome ne se înregis
obicei în perioa da de vară-toamnă în regiun ile joase (tip ul trează d e
pericar patic
getic) şi în timpul iernii în munţi . Luînd în consid erare valoril
e d ebi
medii lunare minim e, cu asigura re de 95%, se constată că acestea t elor
şesc 1,0 lfsfkm 2 la altitud ini de 500- 700 m şi ajung la 5-7 lfsfkm 2 depă­
tudine a circuri lor glaciar e. O varieta te mare a scurge rii minim la alti-
e se întîl-
neşte in regiun ile piemo ntane, unde o frecvenţă mare o are secare
a rîuri-

388
 \
lor. în Subcarpaţii Olteniei scurgerea minimă cu asig. 95% se ridică pînă
It) o o la 0,3-1,0 Ifsfkm 2 , în bună parte din cauza concentrării apelor freatice
1;:; 1 1 ;:; 1 o
o' o'
o şi captive descendente spre ulucurile depresionare. Valorile scurgerii minime
o'
utilizate la studiu pot fi urmărite în tabelul 89.
În Podişul Getic, după cum s-a mai arătat, o problemă deosebită o
reprezintă secarea rîurilor locale, care nu şi-au adîncit albia lor pînă la
nivelul apelor subterane, În condiţiile existenţei depozitelor nisipoase gro-
siere şi de pietrişuri piemontane, vi11afranchiene, groase de ordinul a zeci
de metri, acoperite pe interfluvii, în bună parte, cu depozite loessoide de
grosime de mai mulţi metri (3-10), se observă tendinţa de formare a ape-
g~~~g~~~~~~~~~~~ Ifl

'" .....O> .....IflO> .....O> .....O> .....O> m'"

~~~~~~~~~~~~~~~~~
o o c
Ifl Ifl
-::> 00 0'1
Ifl Ifl - :--1~ lor freatice profunde, pe alocuri cu stratificaţie locală (caracteristica depozite-
~'~
Xij ~'"..... "'m
O>

XXXXXXXXXXX:~XXXX ..... - 0> .....

lor fluvio-Iacustre). Drenarea acestora este posibilă, în interiorul Piemontu-
1'1 ::l
::l 1'1
H~ HHHHHHHHH ~;; HH ~
X X X XH
X H H
H
H
"
~ H
X X~
'
....
OI lui Getic, de către văile cu adîncimea de 50-300 m, condiţie care nu este
H H :> H H
~~H
O; H
valabilă întotdeauna. Lipsa alimentării subterane permanente şi secarea
:> frecventă a rîurilor (cursuri temporare) se observă în bazinele Jilţului,
în partea dreaptă a bazinului Motrului (a val de Huşniţa, dar semiper-
manent este şi cursul inferior al Coşuştei, al Argetoaiei, Obedinulni, aflu-
enţii Gilortului inferior, sistemele Amaradiei de sud şi Amaradiei de nord.
Semipermanentă este Cioiana. Avînd în vedere că tocmai aceste regiuni
---t----I---------------------------------------____ sînt şi cele mai fertile, se impune soluţionarea irigării lor sau din ape
C'?C'?'<t'C'?C'?'<t''<t''<t'C'?C'lC'?r-..'<t''''''<t''''' '<t' '<t' .... .... subterane de adîncime sau din rezerve de apă aduse din cursurile mari
!-.'
~
~' .....
1'1 ::l O> 0>0>0>0>0> 0>0> 0>0>0l
~""""_""""1""'"4"""""""'_"""" <:no>
..... ..... ~ ~ ~ .....
<:n O> Ol
__
0l0> ""
U")lf)Lf'Jl()l.l)l.l)l.()lJ")lt:)l.I)c.Dc.D<Cl()l!jlt) Ifl l i )
__ ",,,, _ _ Ol <:n <:n Ifl ""
Ifl
'<t'
It) Ifl
C'?
Ifl
'<t'
'" '".....
N
Ol
IL)
de apă, din Dunăre şi Jiu, Acumulările locale de apă sînt greu de reali-
1'1 ::l 1'1
HHHHHHHHHHHHHHHH ..... ..... O>
.....
E ....'"
CJ Hol HH HH HH H HH H H' H H H H H H
H H H zat din cauza permeabilităţii mari a rocilor de bază,
El '"
H H H H H
~~ ~~ ~~ ~ H'
~ ~
H

'il .g Temperatura apei. În bazinul Jiului temperatura apei comportă o serie

'iU.... de particularităţi, care se datoresc compartime ntării reliefului (stagnarea
....
:o '" 'Sci:§: .... lL)oo""C'?<DC'?cq ..... "' .... O .... NOO o 00 .... r-.. maselor de aer reci iarna în Depresiunea Petroşani, invaziile din sud-vest
'" '" c: :5 o'.... .....
..... C'?

-
O; N N C0
~ "": ~ o, o.C'? ~ ~r-:."": N,",,: ~ 0>,1fl â N C'-i' <.D, o r-..
'"
t:l OIE- ooo-~o-~~o--oo_o o' ..... ..... o' o' ",'
..... etc.), precum şi condiţiilor locale de alimentare subterană (ape carstice
în mod special). La acestea se mai adaugă deversarea de apă caldă de
către industrii (Paroşeni, Livezeni, Tg. Jiu, Craiova). Abaterile cele mai
accentuate faţă de condiţiile zonale ale temperaturii apei se pot observa
în lunile de iarnă; unele exemple elocvente pot fi urmărite în tabelul 90.

.... bIl
os TABELUL 90
'"o 4J 'il +l'
2·-
P-<
-
Z '3
Ul
CJ- .... Temperatura medie lunară a apel În timpul iernii în bazinul Jiului (condiţii zona1e şi abateri)
al 'ol
.... "3
~ .-
-ţ:l,"
1fHUl .S'"
~.~>
."
~
~
'.-.joj ~
bIl
al
........
o Temperatura apei (0C) I
-B2·_·-I-;~ ._[j~ §~--'U)..
g.)cdr;rr.ţ:ll=ltd~:::::ţ:lţ:lţ::j
....
"X1 .......,C\lC,,) ro::! '[,ţ Z .... :> '" '" 'S'" ol
i>J .... ~
.... Riul Post I I I I III Obs.
s -e
8 ~ 8' O) ~ ~;a ~.~ ~.9 .2$ ~ .o ..o ~ .
v o
<r>- CJ al
'"""
<Il 'C
al XII 1 II
'"....'"
)cclctl~CJ..c::>O)(ljo>--orn--o- ;... o ....
O; .... o '" ...... ,.0 '1j
u~~H~u~~:>o~~~w~z8~ ii; ~ ~ U
al
li. ~
.....
~
o
P-< Jiu1-de-Vest Bărbăteni 1,1 0,7 0,7 1,3 Condiţii zona1e
Jiu1-de-Est Livezeni 4,6 2,9 2,5 3,9 Inf! uen ţa ind ustriilor
Tismana Godineşti 1,9 1,2 2,0 3,9 Condiţii zona1e
Izvarna Izvarna 11,0 10,9 10,3 10,2 Carst
Coşteni Izvarna 10,7 10,6 10,4 10,3 Idem
Izvorul J a1eş Runcu 6,9 5,1 5, 7 6, 1 Idem

Vara, temperatura medie lunară a apei nu depăşeşte 17°C, iar num ărul
decadelor cu temperatură medie peste 15°C este de abia 5,7, În partea
inferioară_a Jiului(Podari) temperatura medie a apei în iulie ajunge la 23°C.

390 391

,NOIEMBRIE IDECEMBRIE I IANUARIE (EBRUARIE 1 MARTIE
JIUL DE VEiS~"" pmgui lui Neaa.
JIUL ROU'iNESC Bdrb;}teni .......•
= noiembrie). Aceiaşi factori produc perturbări şi mai mari în privinţa formării
JIUL TRANSILVAN
,!1!!~P,.Nteana
G/LDRT
15. XII), decît în cursul supenor, cu multe inversiuni termice de iarnă
(Depresiunea Petroşani).
Afluenţii Jiului inferior, avînd debite relativ mici, sînt mai sensibili la
răcirea aerului, datele medii ale apariţiei fenomenelor de îngheţ localizîndu-
se în primele două decade ale lunii decembrie (Obedin - Breasta chiar la 30
n6i"::=:J
Livezeni podului de gheaţă. Astfel, dacă data medie de apariţie a podului de gheaţă
la Bărbăteni este în jurel datei de 30 decembrie, la Cîmpul lui Neag întîr -
zie pînă la 15 ianuarie, ca în aval de Paroşeni să lipsească cu totul pînă
la Peştean8, unde data medie a ei este de 8 ianuarie. Podul de gheaţă lipseş­
te cu totul pe rîurile cu izbucuri şi cu debite bogate, ca J aleşul, Bistriţa
:.."1 superioară, Orlea, Tismana în aval de Orlea, Motru pe cîţiva zeci de kilo -
Mi i
metri în aval de Tîrmingani. în restul teritoriului, durata medie a podului
Turburea de gheaţă variază între 11 şi 30 de zile pe an , deci nu are importanţă prea
mare. Pe rîurile mici, durata m aximă a podului de gheaţă poate fi mare
·_ ·4

(Obedin _ Breasta, 103 zile) însă rămîn mult sub normele întîlnite în estul ţării .
MOTRU Tlrmlngani O caracteristică principală a fenomenelor de îngheţ pentru rîurile din
Oltenia este dispariţia lor timpurie , în medie în cea de a doua decadă a
lunii februarie în partea vestică (la \est de Gilort) şi în cea de a t reia decad ă
ale aceleaşi luni în partea estică (v. fig. 123).
".A,.':'.~I!.ADIA Albeştl "'0'_"
.oBEDIN Breasta ". +.! Scurgerea solidă. Rîurile prezintă contraste mari în bazinul Jiului , ca
urmare a rezistenţei vari ate a rocilor faţă de spălarea apei. Astfel, dacă
1......... ".

în regiunile constituite din roci cristaline, granite, ca1care, bine acoperite

în munţi cu păduri, turbiditatea apei atinge 100 gll, în zona subcarpatică
1••• _ ..... . .........."t. •.. /imn.\-,

Interval mediU cu fenomene posibile de Îngheţ şi în Piemontul Getic, unde predomină rocile uşor friabile, turbiditatea
depăşeşte 2500-5000 g/l. Eroziunea specifică ca şi turbiditatea sînt foart e
I

Interval medIu cu fenomene de Îngheţ

lIl®mq'illiu.:iiZquij;o;,·."IWlhi
_____ Interval mediu cu pod de gheaţă
ridicată la izvoarele Amaradiei, în partea centrală a bazinului Gilortului,
Fig. 123. Diagramele caracteristice fenomenelor d e i ngheţ din bazinul Jiului (1. Ujvari) . în bazinele inferioare ale Tismanei, Bistriţei, unele după C. Diaconu ele
depăşesc 10 t/ha/an, respectiv 5000 g/m3 • Desigur, toate procesele de ero-
ziune ridicată din aceste zone sînt determinate în mare măsură şi de scur-
la ~~P3~~2U{: ~:xi.măd zilnică. a apei, în r5urile principale, ajunge pînă gerea puternică torenţială şi abundentă şi de relieful puternic fragmentat,
de 45 lOC l e~la:. ar t;:axur;a observata pe Coşuştea la Corcova a fost de prezenţa, în acoperiş, a depozitelor loessoide (de lehm) , scăderea gra-
, .: mu t m~1 !Idicata . deClt temperatura normală a aerului.
O :tabIhta te termIca deosebItă se observă în cazul marilor izvoare carstice dului de împădurire de acum 30-50 de ani etc. Datele, de bază, de obser-
vaţii cu privire la scurgerea solidă din bazinul Jiului sînt cuprinse în tabe-
A
( d 6
1n Jur e -14°C).
lul 91.
Fenomenele de !ngheţ. Puternic influenţate de regimul c1imatic, de ali-
mer;tare subterana, precum şi de pantele longitudinale, respectiv viteza TABELUL 91
Scurgerea şi debitele solide medii (1952 - 1967) pe durile din buzinul Jiului (282)
A

~pel, fenomenele ~e ~ngheţ au fost observate la 22 de posturi hidrometrice

Iar d~tele ca:actenshc~ .asupra duratei lor sînt prezentate în fig. 123. ' Qs l? y \ r
~a c~ ;ne.dIe de apanţle a fenome?-e1?r de îngheţ în Bazinul Petro enilor l'ost (ru js) (kg fs) (gi H~~) \ (tfhafan)
1-10 deccmbne ll1să în realitate eXl'sta~ mall.' aŞb a t en.
Rîul
vanaza
d l
ll1 ll1tervalul
t~' d~" 0, 128 38 0,29
e a a:e~s a penoa a. Ahmentarea carstică de la izvoarele Jiului duc Jiul-de-Vest Cîmpul lui Nea;; 3,45
425 \I 2,31
A
25,1 10,7
la o ll1hrZIere cu peste 25 de zile la Cîmpul lui Neag şi abia la B~ b~t . Vădeni

~ee obser ':.ă d a t a rea IVa genera l'lZata.

~ î n aval, la Paroşeni, se varsăar îna e111 1,07
rîu
Jiu
Jaleş
Stolojani 4,60
4,88
0,45
0,75
98
154 I 0,86
Teleşti 0,26
ape!e marll term?centra~e, ca:-e duce la noi întîrzieri; la Lupeni, fenomenele Bistriţa
Godineşti
1,70 0,105 6""
6,62
Tismana 2030
de 1l1gheţ ap~r l~ ~e~le. a~la la 27 dece mb rie. În bazinul Jiului de Est 11,8 24 ,0
se produ~ alt.e mtlfzlen dll1 cauza fen omenelor carstice pe rîurile din
dreapta, Iar Jleţ ul soseşte după ce a parcurs un drum lung cu pante foart
Gilort
Jiu
Motru
Turburea
Filiaşi
Broşteni
67, 5
9,31
99,5
4,50
1470
485
625
I 5,95
2, 27
1,69
~br~lpt~. Aşa întîn:pl~ că d~ta obs~rvaţă apariţia fenomenelo~
14,6 9,1 0
Motru Faţa Motrului 1870 \ 5,63
se ,medie pentru Pod ari 88,5 165
e ll1g eţ, este mai timpurIe ll1 partea l11fenoară a cursului (Tg. Jiu - Jiu

393
392
 Făcînd
tra~sportate
un calcul de genera lizare
de Jiu spre Dunăre d~ 3~~0 °06J
bt' ne
~n vo1um total de aluviun~
Aceste caracte ristici hidroc himice ale apelor din bazinu l descris
sint
deblt m d' d 1 . . d m, ceea ce coresp unde unUl lllodifi cate în mod esenţial de evacuările de ape rezidu ale proven
, : lU e a UVlUlll e 165 kg/s, respec tiv ite de la
52000 00 ti întrepr inderil e indust riale şi localităţile mai mari. D~$i pretuti ndeni
mseam na un strat de sol d O 33 d ~ A
ne!ză staţiuni de epurar e a apelor rezidua le, multe riuri din sistem funcţio­
mult, de cîteva ori, faţă de \aioril~l~bţfn:fea~~a~r~~~a;îU~1~~r
an.
A
ceasta
c~e~~i~e.mai destul de poluat e.
sînt
Poluar ea Jiului- de-Ves t incepe la Lupen i prin apele rezidu ale
de
, Particu
. , larităt
1 'ile hidroc
. himice
. ' Chimis mul apel nun "1or es t Iabv ' slmplu
. tura "Visco za", apele de la minele de cărbuni şi ale termon centra la fila-
ca Şl m cazu reţele.l hldrog rafice din vest. In orrîuri ere
domină Paroşeni, ale minelo r din oraşul Vulcan şi din Aninoa sa. Apa capătă lei de 18.
p t t' d :
apele carbon atate dm arupa
90 şi 700 m)l Î l'
. dO . ca c:u l Ul. , ~u n:mera
. . ~ . re u ln e11l culoar e turbur e, brună, care se menţine şi în Defileu l L aillici o
hzan care variază între . Jiul-de -Est
~f!~iem:uXi~~i~*5!~~i)~\~~~u~~::;~în~u~~:lil~t::gi~;11~~rp~!~~O~~:l~~T ş~ct~ contrib uie şi el la accent urarea poluării cursulu i princip al, prin
apelor de la staţia de prepar are a cărbunelui de la Petrila , care colecta rea
s-a observ at 2044 gg al~ ~' c,:m e~te cazul Obedin ului la Breast cantităţi mari de suspen sii, precum şi prin apele rezidu ale aleevacue oraşulu
ază
variază între 69 .
7 7'
t a, unde
e e S1n III genera l neutre , cu un pH care Petroşani CBO 5 creşte în aval de la 0,78 mg 0 2 / 1 pînă la 5,4 mg O 2 i
, Şl , . /1.
Ape impuri ficate aduc, de asemen ea, rîurile S~orj, Bî1ten
Cioian a, şi canalu l de evacua re al CombinatulU1 ahmen tar iul şi
Olteni a şi
Craioviţa, care aduc apele rezidua le ale Craiovei. Dintre aceste a, Bîlteni
TABEL UL 92
Date hidrochi mice privitoa re la rîurile din Bazinul Jiului la ,
ape micI (279) şi Cioian a vin dinspr e regiun ile petroli fere ale Oltenie i, ele fiind putern
ul
poluat e cu ape de zăcămînt şi cu ţiţei. În urma apelor sărate ic
I devers ate în
Rîul
-- - Data Rez·1 Cationi (mg/ll Anioni (mg/I) Duri- aval de Cioian a, apele Jiului primes c un caract er c1orura t, dar
timpul apelor mici. De asemen ea, se observă creşterea gradul numai în
pR
Post probei
I
I
I
(!~il) I Ca Mg INa+K SO, CI
tate
(gg) , tare a apelor Jiului şi ale Gilortu lui (v . tabelu l 92).
ui de sulfa-
I I I RCO.
I Autoe purare a Jiului este atît de puternică, încît se varsă în
Jiul-de-V est 31.10. Dunăre cu
Bărbăteni 1961 7,4 1 56 22,0 1,21
param etri norma li de utiliza re în diferit e scopur i.
16,74 26,2 8,51 68,9 3,36
Jiul-de- Est 31.10. Apele minera le din bazinu l Jiului se ivesc în zona subcarpatică
ele fiind
Livezen i 1961 7,5 258 52,0 3,64 clorura te, în partea sulfuro ase, iodura te şi bromu rate. În
4,65 48,5 12,8 105,5 8,12 catego ria lor
Jiul 14.10. se aminte sc cele 40 de izvoar e cu apă minerală şi nămol saprop
la Săcelu, situat în valea Blahniţei. Apele minera le conţin elic de
-

cantităţi între 2 şi 60 g/l, unele dintre ele avînd şi o radioa ctivitasăruri

Vădeni 1961 7,4 306 36,0 2,43 24,81 53,8 10,6 94,6 în
Şuşiţa
5,60
Vaidei
27.9.
(0,2-0 ,4 unităţi Mache ). Alt izvor c1oruro-sodic, sulfuro s (desco te uşoară
1961 7,8 100 18,0 1,22 0,46 5,2 7,8 42,7 mpune rea
Orlea 30.11.
2.8 piritei din mame sarmaţiene), se află la Pociovaliştea, lîngă Novac
i.
Celei 1961 7.4 240 34,0 15,8 4,88 abs. 21,3 98,2 O altă localit ate, staţiune balneară, este Bala aflată în bazinu
Tismana 30.11.
8.4
lui, lî~gă Baia de Aramă . Aşezată în valea pîrîulu i Bala, în l Motru-
preajm a sta-
Stejerei 1961 7,9 178 46,0 4.86 12,79 6.29 17.7 159,8 7.56
ţiunii apar numer oase izvoar e mezote rmale (în jur de 25°C), cloruro -sodice
Gilort 15.11. cu minera lizare slabă (0,5 - 0,6 g/l), slab sulfuro ase, cu nămol
saprop elic,
Novaci 1961 7.6 78 12,0 4,86 14.40 25,9 14.9 40,3
dintre care două sînt captat e şi folosit e în scop curativ .
2.8
Gilort 9.9.
Turbure a 1961 7,6 258 54,0 6,08 138,58 320,2 17.0 175.7 8,96
Motru 28.11.
SISTEMUL OLTULUI
Faţa Motrulu i 1961 7,6 248 54,0 7,29 abs. 6,3
(S = 24300 km 2 ; L = 699 km; Qo = 165 m 3 /s).
10,6 121,4 9,24
Coşuştea 26.9.
Oltul, frate cu Mureşul, după locul de baştină, îl egaleaz ă ca
Corcova 1961 7,6 440 84,0 26,75 .- -- 10,6 suprafaţa sa bazinală şi lungim ea lui sînt mai mici decît ale debite , de şi
Mureşului .
384,3 17,9
Amarad ia 28.10.
I Dintre sistem ele mari din ţara noastră, în bazinu l său se observă,
Albeşti în ansam -
1961 7,6 368 58,0 36,48 42,60 59,7 19,8 359,9 16,52 blu, scurge rea medie cea mai bogată (stratu l me diu al scurge rii Y
1
o =215 m111) .
Obedin 11.11. Culegîndu-şi izvoar ele din Carpaţii Orient ali, Oltul
BreaSta 1961 7,6 450 80,0 41,34 40,23 68,9 20,6 434,3 20,72 său spre vărs are forme variate de relief, drenîn d o străba te în drumu l
serie de dep resiuni
Jiu
-
18.9. şi masive munto ase dintre cele mai înalt e din ţara noastr ă. Datorită
Podari 1961 7,6 964 84,0 7,30 210,93 71,9 345,4 tăţii mari a surselo r de alimen tare, respec tiv a suprap unerii favora varie-
lor în timp, Oltul are un regim hidrolo gic compe nsat, bine echilib bile a
161,° 1 13 ,44
rat.
391
395
 Profilul longitudinal al Oltului se distinge printr-o serie de trepte, defilee,
praguri, cu multiple posibilităţi de amenajări hidroenergetice. în funcţie
de elementele caracteristice cursului său, de morfologia văii care se lăr­
geşte în multiple depresiuni pe care le drenează rîul, se pot distinge
trei sectoare caracteristice: Oltul superior (pînă la Racoş), Oltul mijlociu
(Racoş- Rîmnicul Vîlcea) şi Oltul inferior pînă la vărsare .

Cursul superiOl" al Oltului. Rîul se form e a ză la contactul dintre masivul

I
calcaros al Hăşmaşului Mare (1 793 m) cu cristalinul masivului Şipoşului
(1 566 m), de la altitudinea de 1 280 m. După primirea micilor săi afluenţi
(Mediaşul şi Şipoşul), trece prin localitatea minieră Bălan, în amontele
căreia se află un mic lac de acumulare, care acoperă nevoile de apă ale cen-
trului industrial.
De la Sîndominic, Oltul pătrunde în Depresiunea Ciucului, comparti-
mentată în trei bazinete: Ciucul de sus, Ciucul mijlociu şi Ciucul de jos,
se12-arate prin îngustările de la Racu şi Jigodin.
In bazinetele Ciucului superior şi mijlociu se dezvoltă o reţ e a dendri-
tică vastă, care tinde spre cursul sinuos al Oltului încadrat de zone mlăşti­
noase eutrofe. Panta rîului scade rapid de la circa 25 mjkm din zona de
izvoare, la circa 2,5 m jkm pe fundul depresiunii. Asemenea frînturi de pantă
se observă şi la ieşirea pîraielor afluente din munţi, din care cauză la bor-
dura bazinetelor se formează un şir de conuri de dejecţie, glacisuri, care
înconjoară toată depresiunea. Ele sînt umplute complet cu ape de infiltra-
ţii din rîuri, dînd naştere la numeroase izvoare şi cursuri mici parazitare.
Afluenţii din dreapta vin din Munţii Harghitei (1801 m), care de fapt
închide depresiunea spre Podişul Transilvaniei. Primul afluent din dreapta
Lunca Mare sau Vaşaraia, (5 = 54 km; L = 15 km), cu afluentul său
::::l
Sadocuţ, îşi are obîrşia în regiunea şisturilor cristaline din Munţii Ciucului, c::
ro
iar restul afluenţilor - Lunca cu Raţa, (5 = 38 km 2 ; L = 12 km), Loc .;n..
cu Groapa Apei, (5 = 62 km 2 ; L = 12 km), Mădăraşul cu Singaiul (5 = H
o
= 60 km 2 ; L = 17 km) şi Silaşul, Varul, Segheşul, Beta sau Borvizul, ·C
Capolnaşul, Techera cu dimensiuni mai mici, în jur de 12-26 km 2 şi '"p,p
lungimi pînă la 11 km - din zona piroclastitelor Harghitei (fig. 124). (J)

Afluenţii din stînga au dimensiuni mai apreciabile. Ei traversează regiuni

montane, cu pante mari, constituite din roci eruptive, şisturi cristaline uJ
u
şi şisturi negre de vîrstă cretacic inferior. Primii, Galcutul, Sedlocul, Baboş­ 1X
~
lacul, Agrişul şi Cadul au dimensiuni relativ mici, cu bazine pînă la 20-25 km 2 LlJ
'2
şi lungimi pînă la 10-12 km. Urmează apoi o serie de pîraie, care o o
o::
dată ajunse în depresiuni, divaghează în mai multe dire cţii, cum este Pîrîul o
Racului (5 = 133 km 2 ; L = 17 km) cu Frumoasa, care are un curs secundar I

spre Frumoasa Delniţa (5 = 36 km 2 ; L = 16 km). După primirea cîtorv a a:

::J
afluenţi mai mici, ca Pustnicul (5 = 24 k m 2 ; L = 14 km) , Şumuleul şi 1-
U)

Fitodul (5 = 41 km 2 ; L = 10 km), Oltul pătrunde în zona~ de îngustare Cl

~

dintre Depresiunea Ciucului mijlociu şi inferior de la Jigodin. Ingustarea se

datoreşte unui promontoriu alcătuit din şisturi de vîrstă cretacic inferior,
care se prelungeşte spre v est, fiind închisă în partea opusă de roci eruptive.
La Sincrăieni, Oltului i se deschide perspectiva Depresiunii Ciucului inferior.
în Depresiunea Ciucului inferior, panta longitudinal ă a Oltului scade pînă
la Defileul de la Tuşnad, ajungînd la valori de 1,0-1,2 m jkm, ceea ce
duce şi la despletirile dintre Sincrăieni şi Tuşnad. Din dreapta sosesc

396 397
 citeva pîraie cu bazîne sub 23 km 2, cum sint Valea Mare, Chenderes, Merl-
lor, Chereş, Pîr.îul Mare şi Mitaci, iar din stînga Oltul primeşte pe ~el mai
mare ~f1uent d!-n ca~rul a;estui secto:, Fişagul (5 = 161 km 2 ; L = 22 km).
Tot dl1~ aceasta reglUne Slllt colectaţ1 de către Olt, Cozmeniul şi Pîrîul Tuş­
nadulU1 (~ = 38 k.m 2 ; L . 13 km~, ultimul izvorît de pe versantul nordic
al caldere1 vulcalllce a ClOmatulU1, care adăposteşte lacul Sf. Ana.
Oltul părăseşte Depresiunea Ciucului străbătînd pitorescul defileu de
la Tuşnad, u~de ?i-a săpat în roci eruptive o vale intercolinară îngustă,
cu pante. lo~gltu~lllale p~nă la 3-.4 mfkm. După scăparea din încleştarea
def1leuIU1, nu~ p~trunde III DepreslUnea Braşovului, domolindu-şi din nou
cursul (p~nte III J.ur de 1,5 mfkm) în aval de Sfîntu Gheorghe. În cuprinsul
secto~ulU1 depreslOnar, Oltul face o cotitură amplă pe calapodul sudic al
Munţllor ,Ba!aoltului, fiind î.mp~ns spr; nord atît de mişcările tectonice
actuale C1t Ş1 de conul de deJecţ1e al Tulungului - Bîrsa (Săcele).
, l?e~resiunec: Braşovu~lui, după cum .arată M. Iancu, reprezintă cea mai
l~t~nsa. depreslUne plana (1 4~~ k~2) dlll masa de orogen a Carpaţilor Ră­
santelll, cu panţe hne pe t~aţa lll~lllderea, cu excepţia zonei unde se face con-
tactul cu munţll. Ea se d1V1de III Depresiunea Trei Scaune drenată de
~îul Negru, şi Depresi,:nea Bîrsei legat.e ~~tre ele prin coridorul larg de
c:rca 10 km de la .R~c1. Fu~dul depn:slUlll~, umplut cu depozite pliocene
Xl cuater~are de o.ngllle f1uvlO-1acu~tra - III general permeabile -, este
lllcadrat III cea mal mare parte de fhşul cretacic median si intern din cadrul
segmentului curburii carpat~c:. Reţ::aua. hidrografică 'în aceste condiţii
are. car~cter co.nve.rgent, domlllllld.trel ba~llle ~ferente Oltului: Rîul Negru,
Gh1mbaşelul Ş1 Busa. În cursunle lor lllfenoare, aceste sisteme străbat
cîmpii largi de divagare, alimentate dinspre zona piemontană din abunden-
ţă cu ape de infiltraţie provenite în mod preponderent din rîurile montane
car~ ~e străbat. Prin ~rma:~, zona centrală de cîmpie suferă de exces de
u.m1~ltat~, apele freah~e fnnd aproape de suprafaţă. În aceste condiţii,
nunle Ş1 Oltul au o ahmentare subterană bogată care reprezintă 35 pînă
la 4S% din scurgerea anuală totală.
Î~ .av~l de Defilet;-.l de la Tuşn~d , Oltul.prim:şte cîţiva afluenţi mai mici,
velllţ1 dlllspre M~nţl1 I?ara~lt~~U1,. cun~ Slllţ C1lnicul, Valea Crişului, Arcu-
şul, Debrenul, Slllbrazn, Ihenl1 Ş1 BaClul. In dreptul satului Lunca Cî1ni-
cului se varsă în Olt cel mai mare afluent din cursul său superior-
Rîul Negru.
. Rîul Negru sau Valea Neagră (5 = 2243 km 2 ; L = 106,3 km) îşi are
lzvor?-l p.e versantul sudic~ al masivul~i Şandrul Mare (1639 m ), de la
o a1htudllle de 1 280 m. In zona de lzvoare pantele sînt mari, în jur de
35 mf~n;; de l.a ~emnia, rîul pătrU1;.de în c~mpia. depresionară, pante1e
sale scazllld rapld. In aval de postul hldrometnc - Tllloasa -- pe o distanţă
de 79 km, Rîul Negru are o cădere de 56 m, care se menţine pînă la
vărsare (0,71 m(km).
Pe conul de dejecţie de la Lemnia, din cauza frînturii de pantă,
~e obse~rvă o instabilitate accent.uată a albiei rîului, acesta despletindu-se
:n d~ua braţ~, car,e se unesc ab1a la confluenţa primului afluent pe care
11 pnmeşte d:n stlllt?'a -- Breţcul (5 = 36 km 2 ; L = 11 km). În braţul
drept se varsa Lemllla sau Ragadul (5 = 35 km 2 ; L = 12 km). Spre aval,
Rîul Negru are o asimetrie puternică spre dreapta, primind după Estelnic
398
(5 = 91 km2 ; L = 19 km) apele Caşinului (5 = 480 km 2 ; L = 44 km),
afluent important care depăşeşte ca dimensiuni cursul principal.
Caşinul izvorăşte de la nord de vf. Nemira (1648 m), de la altitudinea
de circa 1 000 m, modelîndu-şi o vale cu forme variate pe linia de contact
dintre f1işul cretacic şi eocen. Fracturile de natură tectonică pun în evi-
denţă mofetele şi solfatarea de lîngă Turia. Caşinul are şi el o serie de afluenţi,
dintre care amintim pe stînga pe Repatul Mare, sosit de sub Nemira, Bor-
viz şi Cetăţii. Afluenţii din dreapta, cum sînt: Primejdios (5 = 78 km 2 ;
L = 13 km) Be11a, Pîrîul Adînc, Pîrîul Mare, Cetatea de Piatră şi Turia
(5 = 132 km 2 ; L = 23 km) sînt mai dezvoltaţi şi prezintă numeroase
fenomene postvulcanice (între altele, în bazinul său se află şi peştera pucioa-
să ,cu H 2 S şi COl.
In aval de Caşin, din dreapta, se mai varsă în Rîul Negru cîteva pîraie
mai puţin însemnate, ca Valea Mare (5 = 52 km 2 ; L = 17 km), Mărcuş a
sau~aigoul (5 ce'" 91 km 2 ; L = 23 km), Dalnicul (5 = 38 k m 2 ; L = 15 km),
Beşeheu (5 = 54 km 2 ; L = 22 km) şi Reciul.
Dintre afluenţii pe care-i primeşte din stînga merită atenţie pîraiele
Capolna (5 = 25 km 2 ; L = 15 km), Ojdula (5 == 48 km 2 ; L = 17 km),
Ghelinţa (5 = 97 km 2 ; L = 21 km), Pîrîul de Borviz, Zăbala (5 = 42 km 2 ;
L= 15 km), Fundul Pîrîului, Covasna cu Zagonul (5=288 km2 ; L=3 1, 5 km),
Beldii, Lisnăul şi, în fine, Tîrlungul (5 = 457 km2 ; L = 51,5 km),
cel mai bogat curs de apă. Pîraiele aflate la est de Zagon-Covasna sînt
bogat alimentate în zona de contact cu munţii , de ape freatice carbogazoa-
se, minerale. La ieşirea lor din munţi, pîraiele îşi clădesc conuri vaste de
dejeeţie, urmate de zone de divagare, în care cursurile de apă trebuiau să fie
corectate, îndiguite (Zăbala, Covasna, Tîr1ung).
Tîrlungul primeşte numeroşi dluenţi din dreapta, din direcţia Munţilor
Intorsurii, în aval de Săcele jucînd chiar rolul cursului colector piemontan.
Izvorăşte de la altitudinea de 1 440 m din zona de înşeuare a Ciucaşului
(1 956 m) şi a Grohotişului ((1 771 m), două masive conglomeratice cal-
caroase. Din stînga, din Munţii Bîrsei, primeşte numai doi afluenţi mai
mici, cum sînt Doftana (5 = S2 km 2 ; L= 12 km) şi Gîrcinul (5 = 40 km 2 ;
L = 11 km). În cursul său superiorJ unde pantele medii pînă la
Săcele sînt de 30 mfkm, primeşte din dreapta numai doi afluenţi mici,
prăpăstioşi, pe Ramura Mică cu Valea Dracului. În aval de Săcele, Tîrlungul
pătrunde în zona extinsă a Piemontului Săcele, construit de el însăşi, cu
contribuţia Durbavului şi Timişului în partea vestică . În partea înaltă
a Piemontului, în dealurile Cernatului, este bine evidenţiată zona superioa-
ră de dispersare a apelor, cu puternice infiltra ţii, iar mai spre aval, zona
'de efilare a apelor freatice, care pe linia Prejmer-Hărman a înlesnit ivirea
11 umeroaselor cursuri mici , alimentate aproape exclusiv din ape freatice,
car,e se îndreaptă spre Olt. Ca urmare a acestei situaţii, considerăm că
o parte a apelor din Tîr1ung ajunge direct în Olt, fără intermediul Rîului
Negru.
Tîrlungul curge în prezent pe flancul estic al P iemontului S ăcele şi colec-
tează o serie de pîraie din dreapta, ca: Zizinul (5 = 68 km 2 ; L = 19 k m) ,
Seaca sau Morii (5 = 33 km2 ; L = 13 km), Valea P opii (5 = 30 km 2 ;
L ~ 12 km), 'reliu1 (S = 7S km 2 ; L = 14 km) şi Dobîr1ăul (5 = 119 k m 2 ;
L = 14 km), care la ieşirea lor din munţi formează o serie d e conuri de
dejecţie îmbibate cu apă şi care , prin dezvoltarea lor , au împins cursul
399
, ;.. . . j,
T~r1ungu1Ul spre ~est. Aminti~ că Tîrlungul joacă un rol important in
ahme~tarea c.uvapa a ~raş?VUl~l1, c,::mstruindu-se în anii trecuţi o conductă
deAapa potablla cu denvaţla dm Tulung în amonte de Săcele.
Int!e. elementele .hidrograficve din bazinul Rîului Negru amintim şi
m~aşhmle ~e l?- RecI. E~e s~ aflva cantonaţe !ntre du~ele de nisip de pe malul
sţmg ~l R1UlUl Negru, m Jumatatea sud1ca a porţu de la Reci. Dunele au
duecţla NE-SV,. ~eea .ce dovedeşte participarea vîntului Nemira la for-
:narea. l~r. Mlaşhm~e dmtre e!e, precum şi micile lacuri (365 la număr),
l~ ma~ontate cu apa temporara au, de asemenea, forme alungite în această
duecţle.
În aval de confluenţa cu Rîul Negru, în zona Piemontului Săcele s-au
e~ectuat lucr~ri vaste de drenaj, grupate în sisteme de desecare, cum' sînt:
S1stemul PreJmer (4365 ha), Sistemul Hărman (2035 ha) şi Sistemul
Sînpetru (conul de dejecţie Timiş 769 ha).
După pr~mire~. din stînga ~ Văii Negre (S = 42 km 2 ; L = 11 km) şi
a C anal~lUl MOrl1 (S = 61 knr; L = 19 km), în Olt se varsă Ghimbăselul
sau Ghunbayul (S = 4~4,5 ~m2; L.= 49,8 km), care izvorăşte de' sub
po~l ele nor~lce a.le masn"ulUl BucegI. Dup~ c.e tr~ce pe ~îngă Braşov şi
C,hlmbav, ~l~l 'pnmeşt~ d111 dreapta apele Tlm1şulU1, canahzate şi derivate
d~n. cursul lmţ1al .la puste. Cursul vechi se foloseşte pentru descol1gestio-
nan la ape man Ş1 ca colector pentru canalele de desecare. Ghimbăselul
se varsă în Olt la Bod. Pe malul stîng, în dreptl1llocalitătii Bod a existat
un cîmp vast, c~ ~xces de umiditate şi frecvent inunda't de Ghimbăsel.
Pentru a preve!ll 1?-undare~ uI?-0r .z~ne în cu~sul Ghimbăşelului în amo~lte
de Bod, valea nulUl a fost mdlgUlta construllldu-se un canal de derivatie
spre .stî~&a, în dir.ecţia cur~ului inf~rior al Bîrsei. Canalul Ghimbăşel-Olt
este 111sa lz<,>lat pr~?-tr-?-nA dlg de aparare de Bîrsa pentru a evita eventualele
~u~rapun~n de vutun. Intre canalul de d~scărcare Ghimbăşe1 şi Olt, se
111hnde slstemul de desecare al BodulU1, care apără o suprafaţă de
3 OO~ ha de excesul de umiditate. Ghimbăşelul este totodată şi artera de
descarcare a apelor uzate ale Braşovului, Rîşnovului si Ghimbavului.
• Partea .vestică a ~~~resiunii Bîr~ei .es~e dre nată de 'două sisteme, legate
Intre ele III mod arhf1clal, cel al Buse1 Ş1 al Vulcăniţei - Hamaradia.
Bîr3aJS = ~30 km 2 ;. L = 661~m) îşi are obîrşia la capătul estic al Munţi­
lor FagaraşulUl, sub vuful Com1sul (1 883 m), de la altitudinea de circa
1 600 m. Săpînd,u-şi o vale prăpăstio~să în şistur~ cris~ aline, cu pante de
~O-~Ov mfklll:' aJ~nge.la 120alele nord1ce ale maslVulU1 calcaros de vîrstă
Ju.ras~ca ale P1etre~ C:r~lUl~l, d.e unde ~e depl~sează sp~e golful Depresiunii
Buse1, pentru a leş1 111 c1mp1a propne de dlvagare. In aval de Zărnesti
p.anta me~ie a c~rsului scade la 5 mfkm. Dintre afluenţii montani îi am'in~
hm pe Busa IU1 Bucur (S = 32 km 2 ; L = 12 km) si Bîrsa Fierului din
stînga (S = 49 km2 ; L = 14 km), iar din dreapta rîul 'Turcului sau Moeciul
(S. = ~OO km 2 ; L = 25 km), organizat între masivele Bucegi şi Piatra Craiu-
~U1 Ş1 S~h-?dolul. (S =.39 km 2 ;. L. =. 11 bn). Rîul este poluat destul de
111tens la Zan~eştl (FAabnca de huhe Ş1. c eluloză), primind şi apele reziduale
al~ !ohanul;l1. Mal m ~v~l, o parte dm apele sale sînt captate printr-o
pnza d~ ~pa spr.e Vulcamţa (baz. Hamaradia), pentru alimentare a cu apă
mdustnala a Uzmelor de produse chimice de la Codlea.
Ham,aradia ~au Homorodul Perşa~ilor (S = .322 km 2 ; L -=- 35 km) este
cel mal mare s1stem de pe flancul estl e al Munţllor Perşani. In cursul supe-
400
rior, 'colectează din stinga pe Popilnica, Hămărădia (S=23 km 2 ; L= 10 km),
valea Caselor şi Homorodul Vechi. Din dreapta primeşte mai întîi cîteva
pîraie mici (Geamăna, Auriu), iar în Depresiune confluează cu Vulcă­
niţa (S = 113 km 2 ; L = 25 km), pîrîu submontan care este alimentat
prin priza de la Tohan şi din apele Bîrsei. Apele poluate de la Codlea sînt
colectate, de asemenea, de Vulcăniţa. în bazinul său, la Hălciu, există
o staţiune experimentală pentru studierea eficienţei agricole a sistemelor
de drenaj (20 ha).
Mai în aval, OItul pătrunde în culoarul Măieruş şi Depresiunea Baraoltului.
în acest sector primeşte afluenţi mai mici veniţi dinspre Perşani, cum sînt :
Crizbavul (S = 45 km 2 ; L = 20 km), Hotarul, Măieruşul, Bozomul, Valea
Lungă, Remetea pe stînga, iar din dreapta, dinspre Munţii Baraoltului,
pe Vîlcele (S = 33 km 2 ; L = 10 km) , Hăghigul, Iarăşul, Corlatul,
Belinul Mi c şi Belinul Mare, Aita (5 = 133 km 2 ; L = 22 km), după care
primeşte pe ultimii săi afluenţi mai mari, sosiţi dinspre eruptivul H arghitei:
Barao·lt:ul şi Vîrghişul.
Baraoltul (S = 206 km 2 ; L = 29,8 km) izvorăşte de sub v îrful Cucu
al masivului H a rgh itei (1 558 m), t ăindu-şi o vale adîncă în r ocile andezi~
tice (mai ales piroc1astite) . Î n a monte de comuna Baraolt se găsesc renu~
mitele izvoa re carbogazoase de la Biborţeni şi Ozunca ca re se î mbu-
teliază . Pant a longitudinală a rîului atinge 30 m jkm (în medie) .
Vîrghişul (S =-c 512 km 2 ; L = 40,1 km) îşi are obîr)ia pe versantul sudic
al Harghitei (1801 m) , de la altitudinea de 840 m din zona unui larg
podiş vulcanic . În aval, după cum arată V. Mihăilescu , rîul şi-a adîncit
valea în extremitatea sudică a podişului de piroc1a~ tite, dezgolind chiar
epigenetic spre sud formaţiunile miocene şi cretacice . Pe linia lor de contact
Vîrghişul şi-a format o vale îngustă sub formă de chei - Cheile
Vîrghişului. Dintre afluenţii mai importanţi ai rîului se evidenţiază, mai
ales, cei din stînga cum sînt Holoşagul (S = 23 km 2 ; L = 8 km) , care se
varsă în recipient în Depresiunea VIăhiţei, Chiruiul (5 = 76 km2 ; L = 16 km)
şi Cormoşul (S = 23 km2 ; L = 28,8 km).
În aval de confluenţa cu Vîrghişul, Oltul intră în cursul mijlociu, drenînd
zona interioară a cotului carpatic. După Defileul de la Racoş, pătrunde
în Podişul Transilvaniei. Primii zeci de kilometri îi străbate prin zona subcar-
patică marginală a Transilvaniei, adaptîndu-se (După 1. Tăvissi şi 1. Mac)
la primele cute normale, care vin dinspre Homoroade şi împinge cursul
Oltului pînă în apropierea Şercaiei. Primul său afluellt mai mic, din
dreapta, Sărata, ne indică deja apariţia izvoarelor sărate, caracteristice
în această zonă puternic cutată. Tot de aceste procese este legat şi iz-
vorul termal carstic de la Hoghiz, în p rezent captat pentru alimentări.
H omorodul (S = 837 km 2 ; L = 56,7 km) este format de fap t din trei
rîuri care se unesc la Băile H omorodului : Homorodul Mare (S = 335 km 2 ;
L = 48,6 km) izv orît de sub vîrful H arghitei, H omorodul Mic (S =
= 24 1 km 2 ; L = 56,7 km) şi Cohalmul (Valea Ma re -- S = 28 1 km 2 ;
L = 35 km ), afluent din d reapt a, care îşi colectează apele deja din P odi~
şul 'rîm a velor.
H omorodul Mare şi Homorodul Mic, avîndu-şi izvoarele în apropierea
Vîrghişului , în sectorul1or su perior, îşi formează valea în condiţii asemănă~
t0are cu aceasta. H omorodul Mic, între altele, tr aversează şi formaţiunile
calcaroase de la Mereşti in care se găsesc 68 de peşteri (8). Î n ~onele de
~O l

tranziţie de la rodle vulcanice spre cele sedimentare, pantele rîurilor sînt
foarte mari, ating 40-60 mjkm, pentru ca în sectorul subcarpatic, ele
să scadă pină la 1-2 mjkm (în aval de Sînpaul _ 1,8 mjkm). Pantele
Cohalmului sînt şi mai mici (între izvor şi Lovnic, pe o distanţă de 10 km,
18 mjkm, iar de aici, pînă la vărsare, sub ljkm).
Pe linia cutelor sinclinale din văile Homorodului Mare şi a Homorodului
Mic apar o serie de izvoare sărate cu nămol terapeutic, cum sînt cele de la
Crăciunel, Satu Nou, Jimbor, Aldea, Mărtiniş, Băile Homorod etc.
în aval, Oltul pătrunde în Depresiunea Făgăraşului, depresiune submon-
tană de contact intre Podişul Transilvaniei şi munţii Perşani _ Făgăraş.
P.e sectorul depresionar, pînă la primirea Cibinului, Oltul parcurge o
dlstanţă de 100 km, cu cădere totală de 68 m , producînd aluvionări puter-
nice şi meandrări mai ales pină la Voila, unde pantele sale sînt de abia
0,43 mjkm.
Pe sectorul depresionar, rîul are tendinţă de abatere, mai ales spre
dreapta, spre Podişul Hîrtibaciului, cursul său fiind împins în această
direcţie de aluviunile aduse de afluenţii din stînga, din aval de Şercak
Pînă la vărsarea Şercaiei, afluenţii pe care îi primeşte Oltul sînt mai
mici. Astfel, din Munţii Perşani se evidenţiază Bogata, Lupşa (5= 29 km z ;
L = 12 km) , Comana (5= 58 km 2 ; L = 17 km), Veneţia (5 = 49 km 2;
L = 17 km) , Părăul (5 = 84 km 2 ; L = 17 km), iar din direcţia Podişului
Hîrtibaciului, din dreapta, Dăişoara (5 = 36 km 2 ; L = 12 km,) Crăiţa şi
Ticuşul (5 = 78 km 2 ; L = 19 km).
. Şinca, sau Şercaia (5 = 352 km 2 ; L = 42,6 km) este primul afluent
lmportant, organizat în golful de contact dintre Munţii Perşani _ Piatra
Craiului şi Munţii Făgăraş. Işi are izvorul în apropierea Zărneştiului de pe
Bîrsa, lîngă Poiana Mărului, de la altitudinea de 870 m. Are o pantă
medie pînă la vărsarea în Olt de 10,5 mjkm. în sectorul montan are un
singur afluent important, Holbavul, din dreapta (5 = 83 km 2 ; L = II km) ,
după care iese în vastul con de dejecţie care căptuşeşte tot golful, construit
împreună cu afluenţii săi din stînga, cum sînt: Strîmba (5 = 40 km2 ;
L = 12 km), Plopoasa, Şercăiţa (5 = 62 km 2 ; L = 14 km), Scurta (5 =
= ~3 km 2 ; L = 13 km), precum şi cu afluenţii, direcţi ai Oltului, înşiraţi
mat sus. în zona inferioară, efilarea apelor freatice produce înmlăştiniri
locale. Pentru ameliorarea cîmpurilor agricole de la Şercaia, aici s-au
înfiinţat sisteme de desecare pe o suprafaţă de 350 ha. Cursuri de ape
parazitare din Piemontul Şercaiei sînt Găvanu1 şi Urăşa.
în aval, urmează seria afluenţilor de pe versantul nordic al Munţilor
Făgăraşului, care curg paralel. Masivul se ridică brusc ca o cuestă, în
partea sudică a Depresiunii Făgăraşului, cu diferenţe de nivel de 1 500 -
-1 900 m între zona de creastă şi linia de contact cu depresiunea. Pe o
distanţă medie de abia 12- 16 km, pantele medii în sectorul montan ale
pîraielor este în jur de 100 mjkm, atingînd în unele cazuri 120 mjkm.
Flancul nordic al Munţilor Făgăraş, cu o umiditate ridicată, face ca va~
10rile scurgerii medii de pe versant să crească spre vest de la 700 mm la
peste 1000 mm. în aceste condiţii, rîurile care pătrund în depresiune prezintă
rupturi bruşte de pantă, de la valorile indicate mai sus pînă la 5- 8 mjkm
În zona depresionară, Aluvionarea în zona de contact este deosebit
de puternică, albiile rîurilor schimbîndu-şi configuraţia după fiecare vii-
tură. Nu sint rare nici schimbările de curs, chiar de mai multe ori în timpul
402
"
unui an. Oltul îşi adînceşte treptat v~lea, .Nivelul teras~lor din s~înga :~m!n
suspendate tot mai mult, iar ~ursunle vtguroa~e urm~resc raptd. sch.lmba-
rile de nivel ale bazei de erOZlUne. Astfel, daca la l1lyelul vech1t~lu: f~nd
depresionar există o vastă cîmpie de ~ivaga!,e, .în a.p:opl~rea 0ltulUl Plr~lel~
îşi taie azi adevărate canioane de dlmenSlUn! mlcl, sapat~ In forn;.aţlUl1l
de terasă. Fenomenul se accentuează mai ales 1~ a,:al de V,?l!a, un~~ Incepe
deja creşterea pantelor longitudinale ale Oltul~l, nul p~el?ab~d~-şl In.trarea
în Defileul Turnu Roşu din cuprinsul Carpaţllor. . Pe bma n~nlor Şl ter~­
selor din stînga ale OItului sînt foarte frecvente~ Izvoarele .ahmentate dm
pînza freatică a zonei de divagare, ceea c; den~t~ un ~renaJ bun. .
Majoritatea rîurilor făgărăşene din stinga lŞl au lzvoa~ele 1~ n~velu!
drcurilor glaciare din Făgăraş. Multe d~ntre. e!e izvoŢăsc clnar dll1 cucur.l
glaciare; sînt însă numeroase şi cursunle mlCl pa~az~tare .care se forme~za
in zona gladsului în bună parte din apele de lllflltraţle ale cur~unlor
principale. Ele îşi ' însuşesc pînă la urmă şi cursurile părăsite a~e ~î~nlor d<:
munte. Acestea p rezintă cele mai avansat e fe nol~ene d: 11;mlaştll111:, m~l
ales în amonte de Voila, unde densitat ea reţele! fhlvlatlle depresl0naH~
atinge circa 1,4 kmjkm2 •
Primul dintre afluenţii de pe stînga este Mindra (5=31 km~; .L =.~2 1, km~,
din care parazitează părîiaşul Iazul în dreptul ~ comu~el ~ Marg1l1em.
Urmează apoi S ebeşul (S = 90 k,m2 ; 1: = 32 km),. nasc.ut .dIn caldarea gl::
ciară Scoarţa de sub vîrful BereV?leşul~l (2039 m ) Şi Ben~olUI . (5 ~ 8!, km ,
L = 29 km), cu un mic lac glacl~r ~a }zvoa~e. ~n parteavInfenoara, nul est~
cunoscut şi sub denumirea de Fagaraşel ŞI ahmenteaza pe cale subterana
îrîu1 subalpin Racoviţa (5 = 23 km 2 ; L = 22 km). :Un alt curs p.aralel
~ste Valea Dejanilor, născut de sub vîrful Ludişorulm (2 392 ŞI c.are n:)
v
este cunoscut în partea sa inferioară sub numele <;le valea. Savastrel1llor
(5 = 52 km 2 , L = 30 km). De el se leagă cursunle parazltare Hurezul
şi Vî1cioara ~nul în amonte de vărsarea, iar altul În aval.
Valea N:totului (S = 43 km2 ; L = 20 km) nu a pătruns cu izvoarele
sale pînă la nivelul zonei alpine.
în aval de Voila, Oltul primeşte apel~ rîului ~:ea~a (~ = 73 km z ; L~ =
= 30 km), format dintr-o serie de torenţ1 p!'ovemţ1 d1l1 :aldarea glaClara a
Brezei. Pe afluentu1 său din dreapta, POJorta, se. afla lacul U.rlea (5 =00
= 20 150 roi; h = 4,05 ro), Cursul său parazitar, Jn aval de POJorta. este
Dridiful. • ~ . ~ ~ A~ d
în apropierea Brezei se varsă în Olt, Valea SJ!?batel, nas~uta 111 cal are~
Sîmbătei, aflată sub vîrful GăIăşescu M~re (2 ~j4 m). D,:pa c~ traverseaza
un prag extins form.at din ~orene glaclare,. nul coboara :~pld ~pre zona
piemontană , unde pnmeşte ~l? dreapta pe Llsa (5 = 35 km , L ~ 15 km).
Cursul său parazitar este pmul Racovlţa.
Seria afluenţilor c ontinuă cu Vi şte a (~ = .42, ~ k m.2 ; L. 22,5 .km) , care
se naşte din două pîraie, amb ele provemt e d1l1 C1Tcun glaclare, Vlştea M?-re
şi Viştişoara . P e Viştişoa r a există u n mic la.c cu caracte.r te mp ~rar ŞI ,0
fr" moasă cascad ă i nstalată p e o tre aptă glaCla ră. Are treI cursun p.a raz1-
ta~e, două în amonte (Drăguşul şi Hotarul), iar unu~ în aval de varsare
(Corbul Viştei) . .
Urmează apoi Ucea (5 = 39 km 2 ; L = 21,9 kn;), care e~te. for~ată dm
Ucea :Mare şi Ucişoara, Riul alimentează Comblllatul chmnc dm oraşul
 Victoria. în amonte, Ucea are şi un curs parazitar cunoscut sub numele
de Corbul Ucei.
Arpaşul Mare (5 = 83 km 2 ; L = 23 km) este unul dintre cei mai mari
afluenţi din seria rîurilor făgărăşene. El se formează din două sisteme mon-
tane, alpi ne, şi anume: Arpaşul Mare, coborît de sub vf. Arpaşului Mic
(2459 m) şi Arpăşelul. Pe Arpaşul Mare întîlnim două lacuri glaciare dintre
cele mai pitoreşti. Pe afluentul Podragul se află lacul cu acelaşi nume
(5 = 28550 m 2 ; h = 15,5 m), iar pe Podrăgel-Podrăgelul (5 = 7 110 m 2 ;
h = 3,9 m). în interiorul lacului Podragu este separat prin morene frontale
de avalanşă un alt lăculeţ : Podragul Mic (5 = 2400 m 2 ; h = 2,2 m).
Cursul parazitar al Arpaşului Mare este Valea Neagră.
Cirţişoara (5 = 80 km 2 ; L = 23 km) se compune tot din două cursuri :
din Valea Laiţei, care vine de sub vf. Negoiu (2 535 m) şi Valea Bîlei , de
sub Vînătoarea lui Buteanu (2506 m) . Are obîrşia în cel mai cunoscut
şi pitoresc lac glaciar, aflat în circul glaciar cu acelaşi nume, Lacul Bîlea
(5 = 46508 m 2 ; h = 11 ,35 m) . După ce pîrîul a păr ă sit cascada Bîlei ,
formată pe treaptă glaciară , primeşte mai în aval Pîrul Doamnei, izvorît
din Lacul Doamnei (5 = 5060 m 2 ; h = 1,5 m).
în zona piemontului din aval construit mai ales de Laişa, se nasc trei
pîraie parazitare: Opatul, Scorei şi Sărata. Ultimul, prin topicul său, ne
indică ivirea unor izvoare sărate din cuta diapiră ce străbate depresiunea
cursului Oltului.
Rîul Mare sau Porumbacul (5 = 84 km 2 ; L = 24 km) are o reţea hidro-
grafică destul de complexă. Rîul Mare se formează de fapt din doi afluenţi
alpini: Şerbota (5 = 36 km 2 ; L = 13 km) şi Porumbăcelul. Pe Şerbota
şi afluentul său Valea Sărăţii, izvorîţi de sub vf. Şerbotei, se află cîte o cas-
cadă de treaptă glaciară. în amonte de vărsare, rîul primeşte încă un afluent
piemontan: Lişcovul.
A vrigul (5 = 68 km 2 ; L=22 km)"izvorăşte de sub vîrful Ciortea (2427 m)
din pitorescul lac al Avrigului (5 = 14770 m 2 ; h = 4,5 m) . După ce
formează o cascadă de treaptă glaciară, se îndreaptă rapid spre zona pie-
montană, unde primeşte un afluent-pereche: Val ~ Jibrii cu Moaşa
Avrigului, izvorîţi de sub vf. Surul (2281 m), ultimul masiv din capătul
vestic al crestei Făgăraşului, cu urme glaciare. Tot de aici izvorăsc
Moaşa Sebeşului şi Sebeşul (5=48 km 2 ; L = 11 km), care încheie seria
afluenţilor de pe versantul nordic al Făgăraşului.
Din dreapta, în aval de Şe-rcaia, sosesc în Olt, dinspre Podişul Hîrtiba-
ciului, o serie de afluenţi cu scurgere redusă dar cu dimensiuni uneori mai
mari, ca: Felmeru1 (5 = 104 km 2 ; L = 24 km), Galaţiul, Poeniţa, Cincul
(5 = 139 km 2 ; L = 17 km), Noul sau Somărtinul (5 = 249 km 2 ; L = 25 km).
Fermelor şi Bradul.
Piemonturile şi terasele largi din stînga OItului asigură condiţii favora-
bile irigaţiilor, fapt care a înlesnit practicarea acestora de mai bine de o
sută de ani. în prezent se irigă din rîurile montane (temp. max . a apei
+ 18°C) şi cursurile parazitare o suprafaţă de peste 60CO ha la Breaza, Lisa,
~îmbăta de Jos, Dejani, Berveni, Berivoii Mari, Berivoii Mici, C o păcel ,
Drăguş, Pojorta etc.
Ultimul şi cel mai important afluent al Oltului din cursul mijlociu este
Cibinul (5 = 2237 km 2 ; L = 80,3 km) , care Χi formează cursul din unirea
a două riuri izvorîte din circ urile glaciare nordice ale Cîndrelului'"(2 245 m)
405
404
 şi anume din Rtul Mare (S = 95k m t ; L=20 km) şi din Rîul Mic (S- 46 kmt;
L = 12 km). Ca origine a sistemului este socotit Rîul Mare, care
izvorăşte de la altitudinea de 1 920 m, din frumosul lac glaciar al Iezerului
Mare (5 = 34 100 m 2 ; h = 13,3 m). Rîul mic izvorăşte tot dintr-un lac
glaciar - Iezerul Mic (5 = 2520 m 2 ; h = 1,7 m), dar colectează exce-
dentul de apă a încă a două lacuri mici glaciare: al Iezerului Nardin (5 =
= 1 832 m 2 ; h=0,65 m) şi al Iezerului Măriucii (5 = 521 m 2 ; h = 0,46 m).
în zona montană are profil longitudinal în trepte, cu praguri în dreptul
Cheilor Cibinului. Gura Sădurelului, Gîtul Berbecului, Tilişca etc.
Primul afluent important al Cibinului, venind dinspre Mărginime. este
pîrîul Săliştei (5 = 215 km 2 ; L = 26 km) , care în amonte de Săcel pri-
meşte afluenţi numai din dreapta, cum sînt Drojdiei, Tilişca (5 = 30 km2:
L = 11 km) , Sibielul (8 = 41 km 2 ; L = 14 km) şi Or1atul. Singurul afluent
mic în amont e de vărsarea Săliştei este Cernavodă (5 = 2 1 km 2 ; L =
= 9 km). Cursul rîului se dezvoltă la contactul şisturilor cristaline cu depo~
zitele neogene.
în aval, pînă la Sibiu , primeşte afluenţi de dimensiuni mici, dar în jurul
oraşului, Cibinul primeşte o serie d e cursuri montane şi submontane, atrase
de zona joasă a Depesiunii Sibiului. Între acestea se pot aminti RuscÎo rul
(S = 132 km 2 ; L = 16 km) şi Hîrtibaciul (5 = 1031 km 2 ; L = 88,2 km)
din stînga , dinspre Podişul Transilvaniei şi Valea Sebeşului (5 = 94 km2;
L = 28 km), Valea Cisnădiei (S = 42 km 2 ; L = 17 km), Tocilelor, S ărăţii
şi Sadul - din dreapta , dinspre Munţii Sibiului ~ Ştefleşti.
Hîrtibaciul este cel mai mare afluent - ca dimensiuni morfometrice
- al Cibinului. Depăşeşte Cibinul la confluenţă atît ca lungime, cît şi
ca suprafaţă bazinală. El drenează partea sudică a Podişului Transilva-
niei şi traversează perpendicular patru anticlinale, care îşi lasă ampren-
tele atît în profilul său longitudinal, cît şi în formarea cursului său şi în
organizarea reţelei hidrografice. între altele, unor cute anticlina1e i se dato-
reşte şi cotului cu direcţie nordică, format în aval de Agnita, între Beneşti
şi Altina şi piaţa de ape din amonte. în culoarul său larg, dar bine adîncit
în platformă, se pot întîlni o serie de zone de subsidenţă locală, chiar şi
în apropiere de izvoare la Noiştat, unde fundul larg al văii a fost folosit
pentru crearea unui lac de acumulare pentru piscicultură.
Hîrtibaciul îşi are originea în formaţiunile pliocene nisipoase de lîngă
Bărcuţ, la limita vestică a Piemontului Odorheiului, de la altitudinea de
600 m. în lungul cursului său, pe distanţa de 88,2 km, are loc o cădere
totală de 212 m (panta medie 2,4 m/km), care în aval de Noiştat devine
mult mai mică (0,9 mjkm). Afluenţii săi au pante mari, putere de eroziune
accentuată şi procese de versant evoluate (studiate de 1'. Morariu, V. Gâr~
bacea). Dintre afluenţii mai importanţi îi amintim pe cei din dreapta :
Halmerul, Iacobeni, Proştea, V. Infundăturii, V. Stricată, Coveşul (5 =
= 33 km 2 ; L = 14 km), Hîrghişul (5 = 50 km 2 ; L = 14 km), Zlagna
(5 = 55 km 2 ; L = 10 km), Hîrţa (S = 50 km 2 ; L = 9 km), Vurpăml,
Zăvoiul (5 = 113 km 2 ; L = 17 km), Daia şi Caşolţul , iar din stînga pe
V. Morii, Albacu1 (S = 108 km 2 ; L = 28 km), V. Androchinei, Marpodul
(5 = 31 km 2 ; L = 9 km) şi Fofeldea.
Sadul (5 = 301 km 2 ; L = 45 km) îşi culege izvoarele din circurile glaci-
dare nordice adăpostite de culmea Ştefleştilor (2244 m), de la o altitudine
de 1 940 m. Pantele longitudinale ale rîului slnt foarte mari, în medie
406
35 m/km, ajungInd la confluenţa cu Sădurelul la o că~ere de 64 .m/~~.
A
Aceste elemente, precum şi prezenţa în apropierea nulU1 a ?raşUIU1 SlblU
au determinat construirea primelor hidrocentrale. (Ş~d~u. 1 ŞI II) pe Sadu
încă de la sfîrşitul secolului trecut (1896- ~905~. PoslbllItaţt1e :eale hldroe~er­
getice ale rîului au fost folosite pe deplm dm anul 1960 c1r:d s-a realIzat
complexul hidroenergetic Sadu V. Acest complex se baze;za pe lac~l de
acumulare Negovanu-Sadu cu un volum de .6 500 O~O m. Exploatllld.o
cădere de 396 m, hidrocentrala are o putere mstalata de 22,5 . MW. P~l~
folosirea unui debit mediu de 2,2 m 3 /s, producţia medie de e.nergle. electn~c~
este de 60 GWh/an. Din debitul folosit, 0,6 m~/s ~ se obţllle pnn capta;~
secundare dinspre afluentul din ~reapţa al Sa~uIUl-Sadurelu.1 (S = 59 km •
L = 14 km) şi afluenţii acestma, Ţ1ganul Ş1 Porcul (v. f1~: 126). ~
Oltul în aval de Cibin, pătrunde în valea sa transversala. reprezent ata
de Defileul Turnu Roşu, unde are o cădere de 128 m pe d~stanţa de 80
km, Între gura Cibinului şi. R~mnicnl Vîlcea .(1,6. m /km). Def11e~1 se p oaţe
împărţi în două sectoare pnnclpale: cel supen ?r , mtr~ Ţu!nu ~o~u:- B ~ez01 !
se distinge prin căderi m ai mici (1,38 m/km), iar cel m îenor pnn caden m al
accentuate (1 ,9 mjkm). . " o •
Pe sectoml superior al defileului, afluenţii se înşiră simetric .?tn, dlre.cţHi
Munţilor Lotrului, cît şi din direcţi a Mu nţilor ~~găr~ş . Afluenţa d1!~ stlllga
au Însă dimensiuni mai mari abia în aval de Cu nem , unde Oltul patrunde
în Depresiunea Loviştei. .
Primul afluent mai important al O!tulu~ pe sectom.! supenor este Lot -
doara (5 = 120 km 2 ; L = 21,9 k m), lzvonta de la alt1tud1l1~a de 1 600.~ :
Rîul avînd pante foarte :nari ,(media 55 m/kmL se preteaza la ra~~naJan
hidroenergetice. Urmeaza apol t ot pe dreapta Vadu (S = 47 km , 1:.---:
= 12 km), Valea lui Vlad, Uda (S = 33 km2 ; L = 15 km), R~beştll Şl
Călineştii (5 = 40 km2 ; L . 16 km)... l~aint<~ de vărsare.a LotrulUl. Putem
spune că simetric sosesc Şl afluenţll dm stmga O1~ulU1 ! pe acest secto;:
cnm sînt Strîmb a Rîndibou, Curpănul, valea SatulU1, BOla (5 = 156 km ,
L = 22 km), Sec~l (5 = 48 km 2 ; L =.11 km) şi. B~iaşul (5 = 89 km2 ;
L = 17 km); ultimii drenează DepreslUnea LOvlşt.el (de. v~st) . .
Lotrul (5 = 1 024 km 2 ; L A 76,6 km) e?te unul dmtre nunle carpabce
longitudinale clasice, exceptmd zona de lzvoare, care s-a adaptat la o
~ Punct de ciJptar.;
Fig. 126. Utilizarea energetică a d ulw Sadu.
401
Fig. 129. Harta reţele! flm'latr e
şi a posturilo r hidrome trice uti-
lizate în studii din bazinul infe-
POSTURI HIDROMETRICE iN POSTURI HIDROMHRICE PE.
rior al Oltului. CăIămăţuiului şi
BAZINU L OLTULUI INFE.RIOR INTERFLUVIUL OLT- ARGE.Ş_
Vedei.
24-. LotrlOa ra-6ura Prt/bil 1. Că/mătui - Dlogl-Crin.QU
25. Lolru ~omea5a G, Vedea - Chilia - Făget
26. Lolru- Gura Latoritel 3, Vedea - Vălem
27 Latorlţa - C/Ungel 4-.Vedea- AlexandrIa
28. Lqtru-G ura Vasilatu 5. Teleorman-Plelea
29. OIt- Rlmmcu Vilcea 6. Vedea - CerventiJ
30. Bislnţa-FrÎnce9tl
31. Top%g- SăIălruc
32. Topolog - Mi/cafu
33. Olt-Sla tma POSTURI HIDROMETRICE PE DUHĂRE
34-. Oltet - Nlstoreş ti
35. O/tet- Otete/iş 1. Turnu M ăgurele
36. Oltet- 8al5 2. Zimnicea
37 Tes(ui- Reşca
3. Giurgiu

R
 MUNTII PARlNG
lacuri gladare, ca: Iezerul Păsării (S = 3 000 m~, h = 3 m), Lacul lui
ţTEFLEŞTI-: CINORfL -ŞlJRIANlJ Vidal (S = 5900 m 2 ; h = 3,6 m), Cîlcescu Mic (S = 1600 m 2 ; h = 2,9 m)
CIRCURllE,YAILE ţ/ LACURILE GLAlJANE şi Cîlcescu (S = 30200 m 2 ; h = 9,3 m). I. Pişota aminteşte de încă patru
, o ,!-I2km
b ,
lacuri mai mici în căldarea Cîlcescu, cu suprafeţe între 150-712 m 2•
Pe primul său afluent din stînga, pe Zănoaga , există, de asemenea, un lac
LEGENOA glaciar, Zănoaga Mare (S = 9700 m 2 ; h = 1,05 m), iar pe un alt afluent
- din dreapta - - Lacul Iezerul Parîng. Lacul Găuri închide şirul acestei
- <= LACURI GLACIARE salbe de lacuri deosebit de pitoreşti (182).
e = VĂI ŞI CIRCIJRI GLACIARE în aval, Lotrul urmăreşte printr-o vale prăpăstioasă linia tectonică
Tp' Te '" VĂI DIN M-!/1 PARlNG $AI/
transversală, care se continuă spre nord pînă la primirea din stînga a
Ii/NOREL
Izvorului Gropii, de uri de face o cotitură de 90 o spre est. De aici, Lotrul
devine o vale longitudinală intracarpatică tipic ă . Afluenţii săi din stînga,
cum sînt Balu, Izv. Got ia, Ha neşul , B ă lindru , Hoteag, Voineşiţa (S =
= 85,4 km 2 , L =: 14,4 km), Vătafu şi Rudaru sînt perpen diculari pe cursul
L otrului. Toate aceste cursuri se formează dinspre Munţii Lotrului, consti~
tuiţi din şisturi cristaline. Afluen ţii din dreapta se adaptează unei tecto~
nici complicate. pe liniile de contact Între granite, calcare jurasice, şis~
turi cristaline. în ma joritat e sînt cursuri longitudinale, paralele cu Lotrul,
cum slnt Vidruţ a (curs opus), Mănile asa (S = 36 km 2 ; L = 12 km) şi
cel mai mare afluent al Lotrului-Latoriţa (S = 20 1 km 2 ; L = 29,1 km),
sosit tot din Munţii P arîngului, de su b vîrful Udrele (2 165 m). Acesta
se formeaz ă din c onflue nţa m ai multor pîraie care izvor ăsc din drcurile
glaciare ale U dre1or. Ca punct d e izvor se poat e socoti t ocmai izvorul
pîrîului Udrelui (1 750 m). Pe afluentul din stînga al L atoriţei , Muntinul
Mic, se găsesc trei lacuri mici glaciare, necartate încă , dintre care cel mai
mare pare să fie I ezerul L atoriţeL P e afluenţii mici din dreapta există
încă două iezere: Cioara şi Sînguratic. Latoriţa are p ante m ari (43 mikm),
iar cursul său vij elios se menţine pîn ă la vărs area sa în Lotru. Din stînga,
Lotrul primeşte pe Rudăreasa (5 = 32 km 2 ; L = 12 km), iar din dreapta,
dinspre Munţii Căpăţînei , pe Repedea (S = 42 km 2 ; L = 12 km) şi Malaia
(S = 28 km 2 ; L = 8 km). Dintre afluenţii de pe partea stîngă, Lotrul
primeşte în cursul s ău inferior pe Păsco aia (S = 118 km2 ; L = 20 km)
şi Vasilatu (S = 44 km2 ; L = 15 km).
Folosind o cădere de 800 m, viitoarea hidrocentrală de la Lotru va avea
o putere instalată de 500 MW. Lacul_de acumulare __de)a Vidra, cu un

Fig. 127. Lacurlle glaciare din Munţii Parin Cî d 1 .

27. Iezerul Mare ; 28. IezeruJ Mic' 29 şi .,. 1 g- n re -Şunanu (1. Pişota).
35 Munt i 1 M' 36 ' ,. "u. ezeraşe; 3 1 Iezerul Ş' 32
~~~~~ ~3:~ă%Pi2. ~E7i~~d1Lp~~r~~~:~ /~~~riltl~r~14t /i:;~~;~i '~!~~~;~~I~ ~a~tdlt .7t.~~!C~a~2~~~Î;:
(contmuarea numerotării din fi '" '125) ŞI III , 53. Slăvelul ; 54. Adînc (ingheţat) . 55 seteat . °5ş6"loMr,.49. Oglinda
". . ,. , . Ila ; 57. Lac

falie transversală. Străjuită de munţ' 1 ~

afluenţii au pante foarte mari Alt' t ~.lna ţI, ~ţlt cu rsul principal, cît şi
A o

atinge 1374 m, iar panta medie al ~el~~fu~u~l~d; a /ţazinului de recepţie

Cursul Lotrului se formează în Munţ" P m m. A

prin unirea mai multor pîraie mici ~1 annp' 1,; alt~tud!nea de 1 830 nI,
adăpostite de vI. Setea Mare (2358nascute lU Clrcun . ŞI la~uri glaciare,
tr~te datorită rocilor rezistente, domin~t Formel~ !?"1aclare. SlUt bine păs­
lUI se poate socoti pîrîul Cî1 1 grano~lO~lte. Ca IZvor al Lotru-
A
Fig, 128. Captările
cursuri pentru sistemul
de
cescu. lU ungul carUla se înşiră mai m uite
hidroenergetic de pe L ot rt!<
410
Ul
 v~luni de ~pr?ximativ 350.000. 000 m 3! va primi nu numai apele Lotru-
lUl. Eţ va fI ~h.mentat parţIal ŞI de debltele ]ieţului, Galbenului din bazi-
n17 1 Gllorţul~l, ~zvoarelo~ Olteţului, Cernei Olteţului, Luncavăţului, Horezu-
IUl, Latonţel pr~ntr-u? mI: lac de acumulare din zona de obîrşie, izvoarele
tuturor af~uenţllor dm stInga Lotrului, de la altitudini mai mari de circa
1300. m,. Izvoarele Vadul~i şi Lotrioarei (v. fig. 128). Lungimea totală a
adUcţlU111lor, car~ vor ţranstorma funcFia reţe~ei de rîuri, va ajunge la 145 km.
în lungul DeflleulUl Turnu Roşu Stnt prOIectate de asemenea 12 hidro-
centrale cu căderi ~ai mici, aş.ezate. în .treI?te, car~ vor mări în ~od esenţial
gradul de regulanzare al regimulUl nulUl, la care de altfel contribuie şi
acumularea de la Vidra.
.i? aval ?e gura 1;otrului:, în~ c?prinsu~ defileului, Oltul primeşte afluenţi
~lCl cum stnt.: Lot~lşon:, Caldanlor, Mmereasca (S = 49 km 2, L = 18 km)
dl11 dreapta, I~r dm stInga Păuşa , . C?isc.a s~u ~ăIătrucelul (S = 95 km 2 ;
L = 15 km), nul colector al DepreslUnll ]IbIei ŞI Aluneasa (S = 33 km 2 '
L = 12 km ). ' \
De aici ~pre a~al , 01tuţ p~trunde în va ~ţul său con de dej ecţie, mascat
de tera~e ŞI conun~e de deJecţIe ale unor sem de afluenţi sosiţi de pe versan-
tul SUdIC al Munţt10r Făgăraş şi culmea Căpăţînei . Zona subcarpatică este
traversată de Olt Între ]iblea şi Rîmnicul Vîlcea, ultimul af1îndu-se în
culoarul subcarpatic dep resionar ex tern.
în aval de conf1ue~ţ~ cu rîul Govora începe cursul inferior al 01tului,
unde pantele s~a~ pm~ !a confluenţa cu Olteţul , în medie pînă la
1,0 mjkm . De aICI ŞI pma la varsare, valoarea medie a pantei devine
de 0,45 mjkm.
ît;t~e Rî:n.n~cul VîIce~ şi Băde~i,. Oltul primeşte o serie de afluenţi
~an, lzvonţ~ In parte dm CarpaţI, tn parte din zona subcarpatică. Primul
dmtre aceştIa care traversează zona subcarpatîcă, este OIăneştiul (S =
. 2?1 kt;t2; L. 38 km), cunoscut mai ales după Băile Olăneşti . Dimen-
SlUlll mal man are afluentul său din dreapta, Cheia (S = 88 km2;
L = 24 km).
Urmează apoi cîţiva afluenţi mici subcarpatici, ca Sărata şi Govora
(S = 122 km 2 ; L = 27 km), care drenează apele unor serii de izvoare
sărat~ (B~ile Go~?ra) zi .Bi~triţa (S = 384 km 2 ; L . 42 km), care pătrun­
de admc 1ll Munţl1 Capaţmel pnn Izvoarele sale. Ultimul rîu amintit are la
rî.ndul său ma.i mulţi ~~luenţi, ca: Bistricioara (S = 79 km 2 ; L = 22 km)
dm dreapta ŞI Costeştu (S = 4S km 2 ; L = 18 km) şi Otăsăul din stînga
(S = 106 km 2 ; L = 28 km).
. în fine , seria. afluenţilor carpatici care v in din dreapta, din sectorul
plemontan, se mcheie cu Luncavăţul (S = 299 km 2 ; L = 57 km), care
soseşte de ~e ve:s~ntul sudic al vf. Ursului (2 129 m) din Munţii Căpăţînei.
în zona cnstaltna pe care o traversează, cursul său are pante mari ; în
depresiunea s~bcarpati.că Horezul primeşte pîrîul Ursanilor (S = 43 km2 ;
L = 12 km) ŞI Mînăstirea, Are un bazin puternic alungit (1ătime a medie
5 km) şi este lipsit de afluenţi mai importanţi în zona pier'nontană.
Din zona subcarpatică , din partea stîngă , Oltul primeşte afluenţi mici
(V. Satului , Sîmnicul, Aninoasa), în schimb dinspre crestele înalte ale
extremităţii vestice ale Munţilor ~ăl?ăraş soseşte Topologul (S = 547 km2;
L = 83,7 km), un reprezentant bPIC al rîurilor din Carpaţii Meridionali.
Izvoarele sale se găsesc sub vf. Negoiului (2535 m), Topologul formîndu-se
412
din confluenţa a două pîraie sosite din zona ci~curi1o~ glacîar~, Negoiul şi
Pîrîul Scara, primul fiind considerat ca obîrşIe a slste~u}Ul (1880 m).
în partea superioară a cursului său, pînă la Capul Bulz.ulUl,. nul are pantele
medii de 45 m/km, valea sa fiind săpată în şisturi. cnst~lm~ cu fr~cvent.e
injectări de gneis, ceea ce duc~ la dezvoltare~ un~l erozlU11l ~ele~tIve eVI-
dente. Mai în aval, traverseaza culoarul 10ngltudmaJ al !-<ovlştel, umpl?-ţ
cu depozite miocene şi impunătoarele chei epigenettce dm cr~easta Cozle1
constituită din gnaisuri de Cozia. Rîul, în drumul său spr,e varsare,. trece
prin depresiunile şi spinările Subcarpaţilor, pe. care le tale perpendl.cular
pentru ca apoi să pătrundă î~ Pi~m o ntul ~ettc , .în aval ~de ~lgve11l. De
aici urmărind căderea ge nerala a plemontulm, se llldreapta pnntr-un cot
larg spre Olt. Pantde sale, chiar şi în •.zona. pie~m01:tan.ă, sînt în:ă destul
de mari (în jur de 3., m jkm), ceea ce. 11 aSl~ur~ n ulm .o putele desţ~l
de mare de eroziune. In sectorul depoZ1telor fna bl1e levanttne, la ap ele ~mlcl.:
se ob sery ă pier deri de a l~ă prin infiltra ţii , dar nu în asemenea m asura
care s ă ducă la seca re a rîului.
Dintre a fl uentii m ai de seamă ai Topologului amintim pe Topologelul
(S = 18 km 2 ; i = 8 km) din sectorul monta:l, î? avalul căruia s-a
construit priza de apă prin care se t ransbordeaza pr~ntr-un tt1n~1 lun g de
7640 , m un debit de 2,35 m 3 /s sp re bazinul ArgeşulUI, pentru. ahm~ntarea
lacului de la Vidraru, a Uzinei hidroenergeti ce Gh. GheorghlU-DeJ. Sup~
rafaţa bazinală la locul c a p t ă ri~ est~ de 84 ,2. km~~ ~
A •
Din Depresiunea SăIătmculUl pnl11eşt~ , d~n s l~nga , pmul Cu~p~n.a
(S = 26 km 2 . L = 10 km) şi Valea PIoptlor, Iar dm dreapta pe Carpm:-
şut , Bădislav~ (S ==, 28 km 2 ; L = 14 km) , Ciuteştii şi Şerbăneasa, pîraIe
mai cu scurgere intermitentă .
După primirea Topologului, n~a~oritat~a afluenţilor Oltt;.lui veniţi d.insprE:
regiunile piemontane au cursun l~termlt~nte, cu exc:pţla Olteţt;lut , .deşl
multe dintre ele au suprafeţe bazmale destul de man. Astfel, dm stInga
se varsă în Olt: Ursana (S = 29 km 2 ; L = 14 km), Geamăna (S=67km 2 ;
L = 9 km), Cugra (S = 138 km 2 ; L = 30 km), Cepturaru, Cunarea Mic~
(S = 147 km 2 ; L = 24 km), Teslui (S = , 81 km 2 ; L = 28 km), Streharel
(S = 43 km 2 ; L = 12 km), Mi1covul (S = 31 km 2 ; L = 12 kt;t), ~boga
(S = 33 km 2 ; L = 18 km) , Dîrjovul (S = 167 km 2 ; L = 35 km) şIImmogul
(S = 235 km 2 ; L = 47 km) . A • , . .
Afluenţii din dreapta, de pe acest sector, S111t 10 general mal man, mal
bine organizaţi, ca : Nisipoasa (S = 61 km 2 ; L = 17 km) , Pesceana (S =
= 247 km 2 ; L = 45 km) , Dîlga (S = 89 km 2 ; L = 23 km), Mamu .(S =
= 110 km 2 • L = 25 km), Beica (S = 163 km 2 ; L = 49 km), Olhşorul
(S = 203 k~2 ; L = 46 km) , Olteţul (S = 2474 km 2 ; L = 183,6 km),
Tesluiul (S = 624 km 2 ; L = 92 k m) şi Gologanul (S = 122 km2 ; L "'''' 22
km) .
Oltetul este colectorul princip al al lnterfluviull1i Olt-Jiu, Bazinul s ău
este î'n gust, pu ţin de zvoltat in zona Munţilo r CîndrElului, unde îşi are
obîr~ ia (de la altitudinea de 1 (CO m), dar se desfăşoară pe larg în z ~na
sub~arp atic ă şi mai ales în cea pie rn o ntană. S ăpîndu-şi vale.a în .r~ci eruptl\~e
vechi (granodiorite), G lteţ u l str ă b a te sectorul mont a n 111 11111e dreapt~,
cu pante l!lari (45- 50 mjkm ) şi fără a[!uel~ţi : în, a:nont.e de P ol.ovra~l,
în calea lut ap are un maSIV calcaros de vllsta Juraslca, pnn care nul şI-a
tăiat imp un ătoar ele chei de la P olovragi, şi în care s-a format p eştera cU
acelaşi nume. îşi continuă drumul tot în linie dreaptă, traversînd cele TABELUL 93
două culoare depresionare şi şirul de dealuri longitudinale subcarpatice. Elementele morfometrlce nle rlurl10r dIn bazinul hldrografle ni Oltulul
La Roşia, în culoarul extern, reuşeşte să-şi capteze doi afluenţi mai mici, Bazinul hidrografie
Cornăţelul (S = 34 km2 ; L = 11 km) din dreapta şi Tărîia din stînga Distanţa Altitu-
(S = 133 km2 ; L = 37 km). Imediat, în aval, pătrunde deja în Piemontul RIu Punct
de la dinea aml
F-
am'
Hmed-- Imed-
am'
izvor punctului
Getic, în care pierde din debit, fenomen ce poate fi observat mai ales în (km) (m)
av av av
perioada apelor mici. Astfel, debitul minim observat în 1961 la Nistoreşti km' m m/km
a fost de 1,07 m 3 /s, la Oţeteliş, în amonte de vărsarea Cernei, 1,30 m 3 /s, 1 2 3 4 5 6 7
iar la Balş chiar după aportul Cernei - abia de 0,300 m 3 /s (în septembrie). -
Panta medie a rîului pe acest sector variază în jur de 1 m/km. în aceste Olt Izvor O 1280,0 - ~

1 138
-
condiţii, în sectorul piemontan rîul primeşte abia cîţiva afluenţi mai mici, 131
-
175
-
Olt Con fI, Lunea Mare 23,2 740,0 ~-

cu scurgere intermitentă ca: Obislavul, Tulburea, Săscioara, Saşa (S = 183 1088 170
= 106 km 2 ; L = 30 km) şi Peşteana (S = 92 km 2 ; L = 30 km). Olt P.h. Tomeşti 25,0 724,8 217 1078 179
Olt conn. eu Lunea 294 1021 159
La Bălceşti, în Olteţ se varsă cel mai mare afluent al său, care-l intova, (Groapa Apei) '3 1,9 685,0 -
360
--
1 013
-
156
răşeşte chiar din zona Înaltă a culmilor Căpăţînei: Cerna (S = 617 km 2 ;
362 1 011 155
L = 99 km). Cu excepţia Mariţei (S = 11 km 2 ; L = 12 km) şi Plopului Olt Couf1, cu Mădăraş 33,1 684 -
426
--
1034
-
164
sau Recea (5 = 39 km 2 ; L = 17 km), pe care rîul îi primeşte în zona 485 974 158
sa de izvoare, Cerna este lipsită de afluenţi; cu Cernişoara (5=83 km~ , Olt Con!!' cu Racolj 41,4 \;80,0 -
611
-
969
~

162
L=25 km) , singurul afluent montan mai de seamă, se uneşte la p ătrundereli Sinerăeni 62,7 648,0 916 935 156
Olt P.h.
sa în regiunea piemontană. Tot aici primeşte şi unele pîraie mici intermi· 1000 925 152
tente din dreapta, ca Igiminea şi CIămana, şi Drăganu din stînga. Olt conn. cu Fişag 74,2 640,0 ~-

1 185
~

911
-
160
Din zona piemontană, din dreapta, Olteţul primeşte încă o serie de afluenţi, Olt P _h. Tuşnad 80,4 638,0 1288 905 155
cum sînt: Aninoasa, Căluiul (S = 74 km 2 ; L = 15 km), Geamartalul Olt P .h , Micfalău 102,6 564,0 1433,0 896 156
Olt conn. cu Valea
(S = 425 km 2 ; L = 48 km) cu Horezu! (S = 137 km 2 ; L = 29 km) , iar Neagră (Rîul Ne· 1800 852 150
din stînga conf1uează cu Bîr1uiul (S = 133 km 2 ; L = 39 km). gru) 147,0 497,0 --
4052
-814 -
151
Tesluiul, care se formează la limita sudică a cîmpiei piemontane, primeşte Valea Neagrl1 Izvor O 1280,0 - - -
cîţiva afluenţi mai de seamă, dar cu caracter intermitent ca: Schiaua, Valea Neagră P.h. Tinoasa 27,4 550 281 825 154
Vlaşca (S = 54 km 2 ; L = 15 km) , Brîncoveanca (S = 35 km2 ; L = 8 km), 332 774 164
Valea NeagrA conn. cu Caşin 31,9 547 - -806 -
Frăsinetul (S = 84 km2 ; L = 19 km) şi Potopinul (S = 48 km 2 ; L = 20 km) 812 170
in majoritatea din Cîmpia internă. Caşin
Caşin
Izvor
P,h. Rusenl
O
46,3
1000,0
554,0 476
- -
830 174
-
în lunca sa largă, dezvoltată în aval de Drăgăneşti, Oltul suferă o abatere Caşin conn. cu Valea
48,4 547,0 480 828 173
spre dreapta. Şîiul (S = 352 km 2 ; L = 81 km), un curs părăsit este Neagră
1354 766 142
dovada acestui proces, el fiind instalat în lunea externă a Olt ului. Acest Valea NeagrA Confl. eu Covasna 74, 1 522,0 - -
1642
-760 -
143
proces este foarte recent şi face parte probabil din ciclurile de pendulare O 1380,0
Covasna Izvor '""""' ~
.",.,..

est-vestică a Oltului, prin care cursul său în cuaternar a aj uns spre vest Covasna P.h. Boroşneul Ma·
pînă la Caracal. Acest proces este semnalat de prezenţa teraselor precum re Su, 520,0 228 760 110
şi de lacurile de tip liman fluviatil care se înşiră la contactul teraselo! Covasna Confl. cu Valea
(27.35 m ) cu cîmpia (P. Gîştescu). Pe aceste pîraie, de altfel, se intîlnesc Neagră :355 522,0 288 735 150
Valea Neagri P.h. Reci 78,6 513,0 1646 760 ! 143
şi lacuri de tip mostişte (56), 1779 747 136
Procesele intense de divaga re pe sectorul inferior al Oltului provoacă
Valea Neagr/!i, Confl. cu Tirlung I
"
I
99,3 492,0 --
2236 ,
-
784
~

151
şî în prezent o mobilitate mare a albiei, mai ales în aval de Drăgăşanî, Tîrlung
Tîriung
Izvor
P .h. Săeei e
O
28,5
1440,0
698,0 ,
-
190
!
! 146
~

251
-
precum şi pe sectorul inferior al afluenţi1or . Sînt frecvente procesele de
eroziune laterale de mare amploare, Pentru combaterea acestui proces, se
efectuează aproape în permanenţă consolid ări de maluri şi îndiguiri.
Tîrlung P.h. Satulung 29,5 693,0 192 1 146
I 251

, Suprafaţa bllZIXlUlui de receptie-' ~ de confluenţă,

Suprafaţa irigabi1ă din lunea şi bazinul Oltului se apreciază în jur de . -" aval
200000 ha, din care sînt amenajate în prezent în jur de 15% . Cel mai • Altitudmea
" ' ul tU' d e recep ţ'le amont"
roedie a b azm a;ar- d e _cou/'.. u~n W
"'~

mare dintre sistemele de irigaţii alimentate din apele Oltului este cel de la • l'Rta medie [Il
.
buiJaulw de l€cepţ
i
@l
amonte
--;;;;! d~ col!fluwti<,
Stoeneşti. care asigură irigarea unei suprafeţe de 12 700 ha pe terasele
 CONTINUAREA TABELULUI
. CONTINUAREA TABELULUI
Bazinul hidrografic Bazinul hidrografic
Distanţa Altitu-
de la dinea amI Distanţa Altitu-
Riu Punct am 2 ama dinea am) am" aroS
izvor punctului F- H med - I med -
de la
av av Rîu Punct izvor punctului F- H med - [med - -
(km) (m) av av av av
km 2 m m/km (km) (m)
kro 2 m m/km
1 2 3 4 5 6 7
----
2 3 4 5 6 7

Tîrlung Confl. Valea Nea- 8952 740 145

1
gră Sebeş 316,8 423
Valea Neagră Conn. cu Olt
51 ,5
106,3
498,0
497,0
457 I 928 215 Olt Conn. cu
9067 732 146
Olt 2243 I 783 151 Sebeş Izvor O 2000

Ghimbăşel
Conil, cu Ghimbă-
şei 167,3 I 490,0 - - I
4264
4698
805
-
807
147
--
150
Sebeş
Sebeş
P.h. Rîuşor
Conf!. cu Olt
31 ,8
34.5
425
423
89
115
1 061
1 323
731
289
230
146
Izvor Olt P .h. Făgăraş 321,0 42 1 9085
Ghimbăşel P .h . Rîşnov
O
19,8
2000,0
628,0
- - - 9535 729 14 6
118 1 022 290 3 41 ,0 4 12,0
Olt ConfI, cu Breaza
Ghimbăşel Ti:tU.iş
236 840 194 9608 732 146
Conil. cu 38,2 510,0 - - - Breaza Izvor O 2080
390 856 197
Ghimbăşel 1 420 348
Olt
Con il. Olt 49,8
I
I
490,0 434
4742
626
806
180
150
Breaza
Breaz!!'
P .h. Breaza
P .h . Voila
13
27,3
778
420
50
70 I 303 333
Conil, cu Bîrsa 173,9 488 -- - - - , Breaza Confl. cu Olt ao,o 41 2 73 1266 32 1
5279 825 16 1 Olt Confl. cu Viştea 9782 730 146
Birslll Izvor -,-
Bîrsa
Bîrsa
P .h . Zărneşti
ConfI. Olt
°
26,0
68,4
1600
690
488
-
198
537
1202
997
- -
382
256 Viştea Mare
Mare
Izvor
35 1,8
O
408,0
175 0
9824 735 14 6
I
- - I!
Olt 5286 825 160 Viştea Mare P .h . Viştea de Sus 7, 3 733,5 13 1 494 532
ConiI. cu Homorod 179,6 485 - -, - 22,5 408,0 42 1858 33"7
Viştea Mare ConfI. cu Olt
5597 711 157 9874 73 4 14 6
Olt P .h . Feldioara 179,8 484 5608 811 157 Olt Conil. cu Ucea 358, 1 403,0 -
Olt 6131 799 155 9913 735 146
Coni!. cu Baraolt 229,9 457 -- - - Ueea Izvor O 1 920,0
6337 808 158 8,5 733,0 13 1 518 551
Baraolt Izvor Ucea P .h . Ucea
Baraolt P.h. Căpeni
O 1250 - - - Ucea Conil. cu Olt 21 ,9 403,0 39 1 146 253
28,5 463 205 1 068 156
Baraolt ConfI. cu Olt Olt Conil. eu Arpaşul 9954 734 146
29,8 457 206 1068 156 Mare 360,7 400,2
Olt 6339 809 156 10042 737 147
Confl. cu Virghiş 232,9 456 -- - - 10318 740 147
Vîrghiş Izvor
6851 710 155 Olt Confl. cu BUea 368A 390.0 -- -
O 840 - - - 10 419 742 148
Vîrghiş P .h . Vîrghlş 28,5 495 203 863 173 Bilea Izvor O 1 780,0
Vîrghiş Conil. cu Olt 40, 1 60 1263 407
456 512 822 147 Bî1ea P.h. Cirţişoara 14,1 501,0
Olt P,h. Hoghiz 269,6 442 7073 101 960 283
805 155 Bîlea Conil. cu Olt 22,5 390,0
Olt ConiI. cu Homoro- 10665 740 145

r
7088 804 154 Olt P .h . Brad 390,6 370,0
dul Mare 273,2 437 -- -774 - Olt P .h. Sebeş Olt 399,8 364,0 10 816 740 146
7961 147 10876 741 147
Homorodul Mare Izvor
Homorodul Mare P .h . Sînpaul
O 1320 - - - Olt Confl. cu Cibin 402,3 360
147
26,7 481 160 733 140 13 114 736
Homorodul Mare Confl. cu Homoro- Izvor O 1 920,0
335 301 99 Cibin
dul Mic 48,6 449 -
576
-
502
- Cibin P.h. Gura R iului 29, 1 448,0 171 1 326 375
219
100 Cibin P .h. Sibiu 51 ,6 403,0 506 943
Homorodul Mic -,
Homorodul Mic
I zvor
P .h . Homorod
O
55,5
1700
449
-
240 778 101
- Cibin Confl. cu Hîrtiba-
388,0
830
-
8 06 179
Homorodul }1ic ciu 66,5
Conil. cu Homoro- 1871 640 126
rodul Mare 56.7 448 241 778 101 HÎrtibaciu Izvor O 600,0
Homorodul Confl. cu Olt 56,7 437 837 526 P .h . Co rn ă ţel 74, 7 402.0 961 512 83
90 Hîrtibacill.
8430 764 145 Hîrtibaciu Confl. cu Ci bin 88, 2 388,0 1 031 509 84
Olt ConfI. cu Şi nea -
302,9 428 -~
- 1 921 6 36 125
4782 744 148 Cibin Confl. cu Sadu 76,4 362,0
Şi nea Izvor 2 203 714 147
Şinca
O 870 - - -
P.h . Şercaia 40,3 430 349 750 220 Sadu I zvor O 1 940 .0
Şinca conn. cu Olt 42,6 428 1 050,0 72 1 550 285
352 748 21 8 Sadu P .h . D u d a ş-Tunel 13,3

- I Sadu P .h . Sădurei 19,8

--
760,0 158 1 502 272

416 417
 CON TIN UAR EA TAB ELU LUI
CON TIN UAR EA TAB ELU LUt

Bazi nul hidr ogra fic Bazi nul hidr og rafic

Distanţa Alti tu- Di~tanţa Alti tu-
Riu Pun ct . la
de dine a am' de la dine a am' ama
Izvo r am 2 amI F-
punc tulu i Pun ct \Hw ed-
,m' lw~d-
_______ll______
------~;--- F - Rîu izvo r puuc tulu i
---I-~(~k~m~)--I--~(~m:)---I-~~akm"
H med - Im ed- aV av av
1 2 3 4 5
~v-- 1----:-- av av
-
\km) (m) km 2 m mfk m
m/;m 2 3 4 5 6 7
1
Sad u
Sad u
P.h. Sadu
Canf l. cu Cibi n
38.0
45.0
435 .0
365. 0
262
282
1 300 291
Olt Con n. cu Peşteana 544, 6 138 -
1782 8
1807 2
762
-
756
-168
167
Cibi n P.h. Tălmaciu 1 218 288
Cibi n 76.4 364. 0 221 0 714 575 5 105 1884 2 735 161
Conf!. Olt 147 Olt P .h . Slat ina
80,3 360. 0 157
Olt Conf!. cu Lotr ioar a 414, 8 350, 0
223 7
13 181
714
736
147
148 Olt Con n. cu 01te ţ 609, 4 75
1339 3
--
2 1867
719
-
680
-149
Lotr ioar a
Lotr ioar a
I zvor O 1 600. 0
1330 1 740 150 Olteţu Izvo r
P .h . Nist oreştl
O
19 ,5
1 600
359
-
122
-
140 3
-
242
P.h. Gur a Prej bei Olteţu
Lotr ioar a 15,4 461, 0 95 1 292 181 7 15 522 140
Conf l. cu Olt 339 Olteţu P .h. Oteteliş 94.0
Olt 21.9 350. 0 120 1 263 137,7 117 2131 414 97
P .h . Cîin eni 424 . 1 328 Olteţu P.h. Balş
335. 0 1345 5 745 152 Conf !. cu Olt 183 .6 75 2 474 379 86
Olteţn
Olt
Lotr u
Conf!. cu Lotr u 447. 0 298. 0
1390 9
1493 3 I
750
793
157
Olt Conf \. cu Tesl ui 624. 6 61 -
22 170
22 79 4
-
673
659
147
-144
Latr u
Izvo r
P.h. Voin easa
O
42.3
1 830. 0
599. 0 340 1 560
168
Tesl ul Izvo r O
80 .3
250 -
5 42
-
170. 5
-
224
Lotr u Con i!. cu 349
! 1 544
292
293
Tesl ui P.h . Reşc a
92.0
70
64 624 162 204
Voineşi ţa 44,4 787, 0 i Tesl ui \ Cou n. CUOlt 22 803 659 lH
Voineşiţa 434 1511 307 Olt P.h . Stoeneşt i 627. 6 63
Izvo r O 1 450. 0 Olt P.h . Izbi cen i 672. 3 33 242 02 626 136
Voineşiţa P.h. Pich et 14.1 596. 0 Olt Con n . cu Dunărea 698 .8 21 243 00 624 135
Voin"şiţa 85 1 374 367
conn . cu Lotr u 14.1 587, 0
Lotr u 85 1 374 367
P .h. Gur a Lato ri- I din dre apt a Olt ulu i , la sud
t în 1968 şi
de Car aca l. El a fost term ina
dist ribu ie în tim pul funcţionării
ţei 50.3 501 468 147 0 285
max ima le un deb it de 10 m 3 js
aflată la vărsarea Gol oga nul ui în Olt
Lotr u C mf!. cu Latoriţa
469 1 470 285
50.7 500 din priz a
Latoriţa
IZ"o r
670 1491 278 , la Stoeneşti.
O
în baz inu l Oit ulu i, pîn ă. în pre
Latoriţa
1 750

met rice , care au aco per it con zen t, aU funcţionat 142 de pos turi hidro~
P.h. Ciun getu 23.4 550
Latoriţa 152 1 571 239
P.h. Greb la 28,1
vită ţii fizic 0-
Latoriţa 509 200 1 338 265 form prin cipi ilor rep rez ent ati
Conf l. cu Lotr u 29,1 500 geo gra fice tot ba zinu l Olt ulu i .
Mu lte din tre ele au fost desfiinţ
201

spunzătoare. După înd elu nga teateexpînsă

Lotr u 153 8 265
cau za amplasării loca le, necore
P.h. Gur a Vasi la-
din
eri
tulu i
enţ e
71.l 390
în pre zen t s-au menţinut 77 pos
Lotr u Conf l. cu Olt 999 1391 327
Nor ma scu rge rii s-a stab ilit laturi , care fac observaţii multipleo
76,6 298 1 024 1 374
Olt P.h. Rm. Vîlc ea 327
482. 3 232 153 36
38 de pos turi (v . tab elu l 94 şi
cărora
788 170
Olt con n. cu Bistriţa 502. 8 200
]595 1 781 170 cu aju toru l a fost conturată rE'partiţia teritorială fig o 130),
Ilistriţa
Izvo r
1633 3 782 171 şi a alto r elem ente ale bilanţului hid a scu rge rii med ii
Bistriţa P.h. Frînceşti
O 188 0 rolo gic.
Bistriţa
36.3 300 238 997 234
coun . cu Olt 41.7 200 384 825 2 17
Olt 163 60 78 1
~::~~.
J 71
Topo 1og
cu Top olog I 507 176
1690 7 - 781 172
CAl1ACTEl1ISTICl HID nOI ,OG ICE
Top olog P.h . Cap ul Bulz u-
O 188 0
Bil anţul hid rolc gic şi dch itcl e med ii ale rîurilo
lui Div ersi tate a uni tăţilor de reli r din Baz in ul Olt ulu i.
ef di n bai'.in ul 0 1tul ui se refl ectă
27.3 645
Top olog
TOJlolog
P.h. Să1ătruc I 29.7 602
204
221
1 235
I 227
25 7
256 repartiţia teritorială a elem ente lor reg im ului hidr ic fide l şi în
izol area fo a rt e acc entuată a
P.h. Milc oiu 6 1,5 303 442 879 21 4 olo g . Ast fel,
baz inel or Oltu lui sup e rior faţă de exe mpl u,
Top olog
atmosferică generală, pre cum şi frecve ntel e procese de circ ula ţia
Conf1. cu Olt 83.7 176 547 779 196
lor duc e la căderea une i cantită
Olt Conf l. cu Luncavăţ 1690 0 781 172
Olt P .h. Drăgăşani
508. 6 174
17 199 781 172 de exe mp lu, că în cup rins ul baz
ţi red use de pre cipitaţii. Est e rem arc abil ,
foh nal e din cad rul

de Vîr ghiş) ,
541, 0 140 1779 8 763 169 iuu lui Olt ulu i sup erio r (în ava l
lor abi a atin ge 683 mm şi scu
can tita tea me die a p rec ipit api
rge rea med ie
418
 169 mm, deşi altitudinea medie a bazinului Oltului este de 810 m. tn TABELuL 94
ba~inele intercarpatice ale Ciucurilor şi Trei Scaune, situaţia este şi mai Bilanţul hidrologle şi debltele medII ale rlurllor din bazinul Olt (1930- 1967)
eVIdentă (V. tabelul 93). La nivelul fundului acestor depresiuni, canti-
tea medie a precipitaţiilor scade sub 600 mm, scurgerea fiind totodată
sub .~OO ~.m. (v. fi~. 19.. 21) .. Umez.ire mai abundentă se observă pe ver-
Rîul
IPost hidrometric I Sbaz
(km2 )
sanţl1 e~tIci al munţIlor mconJurăton, cum este, de exemplu, bazinul Tîr-
lungulUI, Covasnei etc. Olt Tomeşti 2 17 1 078 1,25 675 192 483 65
Olt Sîncrăeni 916 935 4,76 660 164 496 64
în Depresiunea Făgăraşului, atît precipitaţii1e cît şi scurgerea medie Olt Micfalău 1 433 896 7,95 673 175 498 64
prezin~ă o crertere treptat~ spre vest, mai ales pe versanţii nordici ai Făgă­ V . Ne agră Tinoasa 281 825 1,22 639 137 502 42
raşulUI, unde m cadrul bazmelor Brezei, Viştei, Arpăşelului, Bîlei s-a o bser- Caşin Ruseni 476 830 1,81 625 120 505 36
Covasna Bo roşneul Mare, 228 760 1, 16 650 150 500 48
vat, de exemplu, o scurgere medie de peste 1 000-1 200 mm (v. tabelul 94) , I
ceea c~ presupune can~ităţi medii de precipitaţii de peste 1 300 - 1 400 mm.
V. Neagră
Tîrlung
Reci
Săcele i
1646
190
760
1 146
6,26
2,36
630
850
120
392
510
458 43
120 I
UmezIrea este cea mat redusă în bazinele Cibinului, Sadului si ceva mai Ghimbăşel Rîşnov I 118 1022 1,80 980 48 1 499 148
ma~e în b.azinul ~ator.iţei şi Lotrului. În urma influenţei ace~tor regiuni Bîrşa Zărneşti l' 198 1 202 2,95 910 468 442 138
Olt Feldioara , 5608 811 32,2 695 180 515 61
mal puterl11c umeZlte dm sectorul OItului mijlociu şi din zona defileului, Vîrghiş Vîrghiş I 203 863 1,76 779 273 506 80
valorile medii ale precipitaţiiIor şi ale scurgerii pe bazinul rîului cresc verti-
ginos. La postul Rîmnicul Vîlcea, unde altitudinea medie a bazinului hidro~
Olt Hoghi z i 7073 I 80 5 39, 0 I 683 I 174 509 60

~: ::
Homorodul
graf~~ esţe mai mică cu 22 m decît în cazul Oltului superior, precipitaţiile Mare ,. Sînpaul 1 160 I 57
medl1 atmg 758 mm, iar scurgerea medie 242 mm (+ 73 mm !) . . Homorodul
Mic i Homorod 240 I ::: ; ::: I 50
I
::: II : ::

I
II
î.n cupr.insul qltll:lui. infe~~or, daţo~ită .J?Tez:nţei zonei piemontane .cu pier~ Şinca
l Şe r caia 34 9 750 2,94 780 264 516 85
den e~enţ:ale pnn mflltraţu, preclpltaţllle sInt destul de reduse ŞI evapo- Olt Făgăra ş 9 085 731 50,4 689 175 514 60
Bîlea , Cîrţişoar a 60 1 263 I 1,92 1 430 11 005 425 345
tranSpIraţIa mare, scurgerea medie înregistrînd o scădere spre cîmpie sub
I
1
. Olt Sebeş- Olt " 10 816 740 69,4 718 I 202 516 67
30 mm, iar precipitaţii1e sub 550-600 mm. Prin urmare şi valorile elemen- Cibin I Gura Rîului 171 1326 2,81 980 -1 518 462 185
telor de aport ale bilanţului hidrologic pînă la vărsare prezintă o descreştere Cib in Sibiu 506 7661' 26 1 505 85
treptată . Hîrtibaciu
Sadu
Cornăţel
Sadu II
I
96 1
222
943
512
1 475
4, 18
2,45 1 645
3,84 950
80
546
565
40 4
18
~enţionă:n ~ă în privinţa abundenţei scurgerii, Oltul depăşeşte toate
A
Cib in Tălmac1U 2232 714 13,2 700 I 186 514
rIunle man dm ţara ~oastră , pretîndu-se la o serie de amenajări, mai
~l.es pe sectorul său mferior, unde deficitul de apă şi posibilităţile de
Lotrioara
Lotru
I
I
GuraPrejbii
Voine asa
1
95
340
1292
1 560
2,51 1 290
6,45 990
832
599
458
391
I 245
186
ln~atie s~nt cele mai mari. Totodată, potenţialul tehnic de amenajare ener- Lotru g:::g~atOriţei I 468 1 470 I 8,95, 994 602 392 180
getIca atInge 5 TwhJan, ceea ce îl situează pe locul al doilea , după Siret,
Latoriţa 152 1571 3, 16 1040 655 385
440
I 186
Lotru 1 GuraVasilatului 999 1391 18,4 1020 580 180
în cadrul sistemelor fluviatile interioare ale ţării noastre. Olt Rîmnlcul Vîlcea 15336 788 117 748 241 507 79
Bistriţa Frînceşti 238 501 1 499 155
în priv~nţa repartiţiei scurgerii în timpul anului se observă, de aseme- Topolog
Topolog
I SăIătruc
Milcoiu
221
442
997
1 224
879
3,79 1000
3,60
4,96
975
877
5 13 462
354 523
154
110
n.ea, ? var:etate de.stuI de m~re. A~tfel , Oltul superior şi afluenţii săi apar- 237 513
ţm tIpul~I de regIm carpattc (onental) transilvan, deosebit de apropiat
Olt
Olteţ
I Slatina
Nistoreşti
18842
122
735 142
1 403
750
2,62 1 080 675 405
78
200
,/

(
de cel onental moldav, cu debite medii lunare cele mai ridicate în aprilie, I Oteteliş
Olteţ 715 522 5,47 782 24 1 541 69
În aval însă, toţi afluenţii montani (cei din nordul Făgăraşului-Cibinul, Olteţ Balş 2 131 4 14 12,8 714 189 526 55
Lotrul, Topologul, Olteţul în partea superio ară ) îi imprimă caracterul de Teslul Reşca 542 170 I
1,43 576 83 493 17
regiJ? carp~tic meridional. Afluenţi primiţi dinspre Podişul Transilvaniei
(pencarpatIc transilvan) nu influenţează vizibil regimul Oltului în schimb iunie, atingînd intensitatea maxima 111 luna mai . Totodati.'i, pe versantul
tipul de regim pericarpatic sudic contribuie la ridicarea scurgerii Oltului sudic, şi în lunile mai-·iunie pe cel nordic, petele de zăpadă duc la ridi-
î~ perioada de iarnă şi la începutul primăverii. în consecinţă, între Făgăraş carea scurgerii rîurilor mici de munte şi în lunile iulie şi chiar august.
ŞI Seb~ş-Olt, se observă în lungul cursului transformarea tipului de regim Acest fapt poate să asigure viabilitate a planului de captare, de pe flancul
c~rpat1c ~ransilvan în cel carpatic meridional, caracter pe care Oltul nordic al Munţil or Făgăraş , al apelor superficiale pent ru aliment area cu apă
şI-1 menţme pînă la vărsarea sa în Dunăre, avînd ab und e nţa cea mai potabi1ă şi industrială a B u cureştiul ui. Desigur ploile care cad în peri~ a~a
mare a scurgerii în luna mai. Aceasta, de altfel, reiese si din tabelul 95. caldă, avînd coeficienţi mari de scurgere , contribuie în aceste regium de
Trebuie să menţionăm în mod special influenţa deos~bit de puternică munte Înalt la formarea unor re zerve mari de apă (volumul maxim luna r
pe care o are asupra acestor transformări topirea rezervelor de zăpadă, pe rîurile versantului nordic al Făgăraşului se observ ă în mai-iunie !), care
care se acumul ează anual în zonele înalte ale Munţilor Făgăraş şi în masi- însă ar merita să fie acumul at e în lacuri de retenţie pentru a mări eficienţa
vele Parîng-Sebeş . Topirea acestor rezerve se prelungeşte pînă în luna economică a Iofo

420 421
 o stabilitate deosebit de mare a scurgerii de iarnă se observă in cursul
superior al Oltului, unde iarna este un fenomen caracteristic, dominînd
masele de aer continentale reci cu vînturi care pătrund mai ales în bazinul
Trei-Scaune (Nemira). Prin urmare, scurgerea de iarnă pe Olt are pondere
redusă (14--19%). Se observă pretutindeni dominarea scurgerii de primă­
o vară (37-39% pe Olt şi pînă la 44% pe Topolog, Olteţ), însă mai ales
000 C"OOlMI'-C'l O.<!l.o.
în cazul tipului carpatic meridional şi scurgerea de vară este ridicată
ai -'
------
-' 1'; C ~ -' ci "1" 1" ~
(26-36%) . Ponderea scurgerii de toamnă variază între limitele obişnuite
tr.>-<.D~tf')CO tr.lNO
0" ,,' c.,.; ~ ct5 ~1' c.o' a; cr')'
CO'"i"C'jN~""i"Cj)
ci <D' ci ci ci 6 ,.; pe teritoriul ţării noastre (12 - 20% - vezi tabelul 95) .
NC'lNN-N C'lMN NNNNNN-

M C'I ~ c C':: <.C ~ c.c C"1 Cj) -t C'-l 00 ,,, o OC"I("f)JJ'"1'-C'l

SCUfnrrca şi dchitclc m axim e. Aceste fenomene n u au valori deosebit
~~..; ai -- ~~ e--i f'. r...= - --r o ~·I"·c..; ~67'i ~N01"; de ridicate în l ungul Oltului, ele fiind explicate, printre alte cauze, în
'1" ........ -.:t'.,..,..""<:t~"'1"~ ~C'::..,. ~M"'i" "':T ~ ""1" "':f' ""1" ~ '1")

M <ro Ol - e-. Xl <D 00 00 MC'-l~Oc)OM

primul rînd de faptul că în sudul Podişului T ransilvaniei intensitatea preci-
H *'1" ~- c6 r-..: c-i v) r...: o' ct5 r.i 6' In ['0... ,,,' t"';- c,i pitaţiilor şi a cantită ţiI?r c ăz ute în decurs d e 24 ore nu sînt atît de ri dicate
--C'I- -------N~
ca în alte regiuni . In al doilea rîn d , form a a lu ngită a bazinulul
tf') ~ I~ I~ It') t:.O o O e ':.O c: Ir'; -t <O
~ ~~ C"';. ~ c. ~
(j)
- M -
""1"
-Q)X-t(O~O a cărui lăţime medie, calculată după lun gimea real ă a cu rsului de ap ă,
It':l -t lr.; . ·'t: In .,.; l/';l In- 1,...; 1'; (O'
C"j ttj ..,. ['-00. tJj'
este de abia 35 km ~i re prez i ntă 1j20-ea parte din lungim asigură o
(O -t' C .,., X (O o o N r..D 'r.." ClJ")'tjO(!)'YJM adunare treptat ă a apelor in timpul form ă ri i viiturilor pe a fluenţi. T otodat ă,
c.c Q') t:.C r:r. It:; t'- r--. - c.o 0"'- ~ cq,
e"';. 0'">. ~ C<";. ":'f'.
e-i -q-' M ..; In C";l" "'1" '"1' '"'" M ',) if)' ~lf)II")"<j'!(j "':1'C"') C arpaţii împ art transversal bazinul său î n două arii m ari , sep lfate, ceea
-O-r...,.C":-t'
r--. o N o
M
In. ~ ~
o 'f')
M
-C'l'.O o It) ':D O u; <D It'")
..,..N--rf"--N-:..D
ce reduce posibilitatea for m ării unor precipitaţii uniform de abun dent e în
C 1(') O'''-:r
t!'J "'1'- M- ~: M ct5 -.::r li) ~ ",' c-i '"'!!f- -.qo- "'1"~' "7'~' ~-N'N' Întregul cu prins al lui.
ff; - :--1 r--- - CO C"I o o t1"):'-l- ..,..tt'),....."C")
Viituri deosebit de ridicate s-au produs în 1932, 1933, 1941, 1948, 19:';5,
l l j e"'; N X C. C'j CI; In (j') (1j -- N -:.c -
'lJ It':)
1956 şi 1970. Debitele lor specifice maxime au fost însă mult mai reduse
~'In "T·~·c-J·M.. ""1"' (,D'~ '<q"'~ -:t-- "'T''''t'~ -'N'

""1"<.cC";oo O O-O '"1' -..o

~;:, It")f'.:"j
decît în alte părţi ale ţării. în cazul bazinelor mai mari de recepţie, rămî­
-O':.N(!;O-
o <D- r..D ~. In- t';
OOMM
ci a5 r--:
OC; ~ :"-l....,.Ir:>~-t"
r.t5 'n -..o ..o It")' :"i M'
nînd mult sub 100 lJsfkm 2 • În ceea ce priveş te repartiţia teritorială a
abundenţei viiturilor şi a scurgerii maxime, aceasta este mult mai ridicată
u;(!;;,......r-...tf)(O
00 m M
C"")
00
o o 00 I~ li') C
o
(.D C lt')
o în partea sudică a bazinului decît în partea nordică. Nu avem încă o imagine
I~, ~ C"') f"-.. -.:t' 0l'1"0 (,C. Il") It) C'-I O';l
r-: ci r-: 00' lI'.Î <.O ci ..: ci <.06 ai ci ci r-: ci ci .•,: ... suficient de completă asupra scurgerii maxime a rîurilor de pe versantul
;:
o .g nordic al Făgăraşului, însă sîntem convinşi că acolo se formează, mai ales
.... t.n te o
o
M II";) o ~ li") ~
"O în timpul topirii zăpezilor şi a ploilor, de bite maxime specifice foarte mari.
:> C'-}. - ~ ('00." - . . -~ o) ':'1" El
Intensitatea deosebită a ploilor de pe versantul sudic provoacă, de asemenea,
3 viituri intense cu debite maxime specifice mari (de exemplu Olteţ-Nisto­
>
Or-. tC.e<::-': ..... -.0. C".C'l. q <OMI'MooC'la; "...
.;::
<D' ••:
------
tr.:-r-r-1'~It::l ":1'0";1;- (!;J·f'.,·o·~·o ~r--:
--C'-I-N-
o
(J
reşti din tabelul 96, sau chiar Teslui-Reşca în comparaţie cu Rîul Negru 1)
TABELUL 96
~
r-.
:> C"<D<':>-C'lr-. "'000 --':OO-M"'<':> Debitclc şi scurgerea maximă pe rîurile din bazinul Oltulul
.... ai <.O ci ",' <.O ....: <.O Ol .n u? "'T- -r' v.; -t'- -r- <D
------- 6
I Debite maxime (m 3 Js) cu asig. Scurgere
00 OOOIJ")C'-I maximă
e-J'"l:t'O".IOOMtn C'lN~ C"':I":1'M "'1'"
C"jll";) o :>1 Post
M' o' C"5 6 00 ~ ~ In ci a; cO r....: ci r-..: r' - " o Rîul
1% 3% 5% 10% asig. 1%

0<0"'0"'<0
l ' li:> ~ C (-.... li')
000
"'<DOO
o
C'l
<D'"
o."'q
<D00000",
.... o"'''''1"<D'1"
-M tJ
I I I
I
(l/s j km')

<.o <.o ai <.o ai a; r-: ~<.O ... -<':>~ <'o....: ... <'olI'.Îaiai Olt SÎncrăieni 170 120 110 90 186
Olt M i cfal ă u 31 0 220 190 150 216
""t'--rl/)NIJ") "' .... '" '" ",0C'l <':>"'I'-C'loo", Valea Ne agră Reci 280 195 160 12.5 170
r-....OO-f"'o."'1"'l1':l ~~oo ~ r-....~~ ~C'-I~O';l~f"'o.~
M- -.q: u?
~ tD u? ~~~ ~ ~~~ ~0~~~~~ Olt Feldioara 460 365 320 270 82
Vîrgh i ş Vîrghiş 160 120 100 80 788
Şerc aia Şe rc aia 210 160 140 110 602
O lt Păgăr a ş 905 700 630 520 100
O lt Seb eş - O lt 1 210 930 800 660 112
Hîrt ib adu C ornătel 290 210 180 140 302
Cibin Tăltna'ciu 4.50 320 300 250 202
Olt Rm . Vîicea 2600 1 840 141 0 1000 169
Olteţ Nistore ş ti 210 150 130 90 1 720
Teslui Reş ca 320
I 330 230
-I
190 590
~

422 423
în funcţie de scurgerea maximă şi parametrul H/~' C. Modorniţă separli
ţF
trei raioane caracteristice oglindite în observaţiile anterioare.
în cursul superior al Oitului, viiturile cu debitele cele mai mari se for-
mează din ploi, iar pe versantul nordic al Munţilor Făgăraş din zăpezi şi
ploi, (provenienţă mixtă). Ca valori record domină totuşi maximele pluviale.
Scurgerea şi dehitele minime oglindesc diferenţele existente între con-
diţiile climatice de la nord şi cele de la sud de Carpaţii Meridionali.
între altele, din cauza temperaturilor scăzute în anotimpul rece, pe cursul
superior şi mijlociu al GItului, scurgerea medie lunară cea mai redusă se
observă în perioada iernii, în timp ce la sud de Carpaţi, cu excepţia zonei
montane înalte, debitele cele mai mici şi secarea rîurilor sînt fenomene tipice
anotimpurilor de vară şi toamnă. Iarna, în sectorul inferior, sînt alimen-
tate din topiri şi apele freatice care, la rîndul lor, alim e ntează rîurile. în
ceea ce priveşte debitele minime zilnice, acestea se observă pe tct cuprinsul
bazinului în timpul iernii, cînd d omină anticic10nul din estul Europei.
Această situaţie creează posibilitatea instalării unor perioade lungi de
îngheţ . Debitele minime zilnice reprezintă 50-70% din valorile celor
observate vara în partea nordică a bazinului, şi 0,75-0,85% la sud pe
Olt.
Scurgerea minimă specifică lunară cu asigurarea de 95% variază Între
1 şi 2 l/s jkm 2 pe Oltul superior, între 0,70 şi 0,80 lfsjkm 2 pe Rîul Negru
şi 0,1 - 0,2 ljtjkm 2 pe Hîrtibaciu.
Valoarea cea mai ridicată a scurgerii minime este înregistrată în regiunile
înalte din nordul Depresiunii Făgăraşului, în bazinele Lotru-Cibin şi pe
cursurile superioare ale Topologului şi Glteţului unde atinge 7-10 lfsfkm 2 •
în regiunile piemontane, după cum s-a mai subliniat, din cauza infil-
traţiilor puternice în pie trişurile şi nisipurile villafranchiene toate rîurile
autohtone seacă vara şi în multe cazuri chiar şi iarna. Această seca re
este înlesnită şi de pătura de loess şi soIurile mai puţin permeabile care
îngreunează alimentarea apelor freatice de pe interfluvii, majoritatea in-
filtraţii10r producîndu-se astfel din rîmile locale şi cele alohtone. Secarea
rîurilor se observă în general pe suprafeţe bazinale sub 300 km 2 • O situaţie
interesantă se remarcă în cazul Tesluiului care deşi se află în zona
secării rîurilor, are debitul permanent în cursul său inferior. Aceasta se
explică mai ales prin faptul că linia cursului său urmăreşte contactul
dintre cîmpia piemontană şi cîmpia propriu-zisă, primind numeroase izvoare
dinspre Piemontul Getic. Debitul minim al Tesluiului la R eşca este destul
de rielicat tocmai din acest motiv (minima zilnică 50-60 l/s), ceea ce are
importanţă pentru alimentarea locală şi autoepurarea apelor. La fel , în
aval de Rm. Vîlcea creşte rapid debitul specific minim al Oltului (v. tabe-
lul 9 7), ceea ce este un indiciu preţios al efilărilor dinspre piemont spre
valea largă a rîdui.
Temperatura apelor. Pe baza observaţiilor sistematice se poate stabili că
în partea nordică a bazinului apele rîurilor sînt în general mult mai reci
decît cEle din sud. Cu excepţia Podişului Eîrtibaciului, temperaturi medii
decadale de peste 20 °C se observă numai în decursul unei singure deca-
de sau maximum două decade pentru partea transilvană a bazinului Gltu-
424
lui. în timp ce în partea sudică numărul lor este in jur de 1- 2 in zona
subcarpatică şi 5-6 în cîmpie. Există un mare contrast şi în ceea ce pri-
veşte categoriile termice mai coborîte. Astfel, de exemplu, în regiunile
înalte media decadală de 1O-20°C are o frecvenţă anuală de 6 pînă la 8
ori, ajungînd în cîmpie la 18. Regimul termic al GItului din perioada caldă.
este influenţat de temperatura regiunilor înconjurătoare (v. fig . 130 grafice
cu medii decadale).
Fenomenele de îngheţ. Aceste fenomene sînt cele mai stabile în cursul
superior al GItului unde se află , de altfel, şi "polul frigului" românesc.
în depresiunile Ciucului şi Braşovului se instalează iarna mase de aer reci,
care se menţin mai multe lun}. Fronturile de aer cald provoacă, de obicei,
în timpul iernii inversiuni de temperatură, care rareori produc încălziri
generale şi ca o consecinţă, topiTi mai importante.
Data medie a a pariţiei fenomenelor de îngheţ corespunde, în general,
cu ultima decadă a lunii noiembrie în cazul Oltului superior şi a cursurilor
superioare ale Lotrului-Sadului - Cibin, şi cu prima decadă a lunii d e cern~
brie în cazul rîurilor din Depresiu nea Eîrsei, Podisul Transilvaniei, cursurile
inferi·oare ale Cibinului -L otrului şi cel superior al ()lteţului. Apariţia fe nome-
nelor de îngheţ în regiunea munto asă este mult mai tîrzie. Astfel, în Munţii
Făgăraş , datorită vitezelor mari ale cursurilor de apă , ea corespunde cu
decada a treia a lunii decembrie . Tot în a ceastă et apă se ob servă instal a~
rea fenomenelor de îngheţ şi pe cursul inferior al Oltului.
Zonalitatea datei de apariţie a podului de gh eaţ ă are ac elaşi mers, existînd
un decalaj de una sau două decade faţă de datele apariţiei fenomenelor
de îngheţ . Durata podului de gheaţă este de 50-70 de zile în cazul Oitului,
Lotrului şi Sadului superior, 30 - 50 de ,.zile pentru rîurile din Podişul Tran~
silvaniei şi 10-30 de zile pentru cele din zona piemontană şi de cîmpie.
Aceste ultim~ valori sînt caracteristice între altele şi pe.1}.tr:l1 rîurile de pe
versantul nordic al Făgăraşului, unde însă există mai multe sectoare
(necartate încă) şi fără pod_ de gheaţă ..
Dispariţia fenomenelor de îngheţ este, de asemenea, eşalonată. Astfel,
ele dispar mai timpuriu în a doua decadă a lunii februarie în Munţii Făgă­
raş (exceptînd gheaţa de pe lacurile alpine) şi în zona piemontană sudică ,
a treia decadă din februarie în regiunile de cîmpie, Podişul Transilvaniei,
Ţara Bîrsei şi Depresiunea Sibiu (prima decadă din martie) şi în cea de
de a doua decadă din martie în restul depresiunilor Oltului superior şi bazi-
nul I.otrului. Frecvenţa fenomenelor de îngheţ nu se poate stabili cu exac"
titate din cauza perioadei scurte în care au fost făcute observaţiile (1952-
1962), deşi se conturează totuşi o zonă a Oltului superior cu frecvenţa
de 100% , Baraolt-Homoroade cu 80-90 % , iar în sud de 30 - 50% .
G varietate în această privinţă se observă în cazul rîurilor de pe versantul
nordic al Munţilor Făgăr aşului, unde în timpul iernii atît pa ntele rîurilo r,
cît şi debitele şi alimentare din a pele subterane sînt foarte vari abile pe
teritoriu. O instabilitat e a feno menelor de îngheţ de care t rebuie s ă se
ţină sea mă , se observă şi în regiunile piemontane sudice (300-600 fi altitue
dine), cu repetate inversiuni termice de iarnă, care duc la t opiri mai fr"c-
vente decît în cîmpie
Scurgerea solidă o glin de şte şi ea contrast ul existent între partea nordică
şi sudică a bazinului . Viiturile ma i puţin intense din partea nordică, gr a-
dul mai mare de impădurire al bazinelor de recep ţie, determin ă procese
425
....
t>.:)
cn TABELUL 91
Dl'hitele şi sl'urgerea minlmli -pe rîurile din bazinul rIului Olt

Debite minime lunare; Debite minime lunare; Qmin

Anul
perioada rece perioada caldă (m'/s)
Rîul Post qmin zi
Qmin. Qmin. (95%)
(m'/s)
I Luna-anul
(m3 fs)
I
Luna-anul (95%)
(Ifs.km")
(perioada caldl)

Olt Tomeşti 0,14 I.l964 \ 0,28 VII. 1950 0,64 0,10

h :"" ,

Olt Sîncrăieru 0,58 I.1954 0,75 IX. 1961 0.63 0.30

"
;I~

Olt Micfalău 1.26 . 1.1964 1.66 VIL1950 0,88 0.70

!
V. Neagrll. Tinoasa 0,03 II.1954 0,06 IX. 1963 0.11 0,02

Ruseni 0,04 II.1954 0. 18 X . 1963 , 0,84 0.03

Caşin

Covasna Boroşneui Mare 0,05 1.1964 0.07 X . 1963 0, 17 0.02

V. Neagră Reci 0,15 II.1954 0,70 IX.1953 0. 10 0.12

Tîrlung Satul ung 0,42 II. 1964 0,64 X . 1963 0,52 -

I
Ghimbăşe1 Rîşnov 0,26 1.1954 0,72 X I.l963 2,20 0.23

Birsa Zărneşti 0.63 I.1964 0.94 X I . 1963 3,20 0.52

Olt Feldioara 8.10 1.1964 9,46 X .1963 1,44 6.00

Boraolt Căpeni 0,09 II. 1964 0, 11 IX. 1961 0,44 -

Vîrghiş Vîrghiş 0,20 I.1964 0, 19 I X . 1963 0,93 -
Olt Hoghiz 7,52 II. 1964 H ,3 ! X.1963 1,07 6,80

Homorod . Sînpaul 0,10 II. 1964 0,05 IX. 1963 0,33 0,008
I I X .1963 0,78 0,25
Şiuca I Şercaia 0,37 J X1I.1953 ; 0,27

Olt Făg ăraş 11,4 I.1963 14,5 X.1963 1.26 ; 9.10

Bîlea I Cîrţi şoara 0.14 II.1945 0,22 X I.l950 , 2,32 0.13

---

Olt Sebeş·· Olt 13,7 1.1964 16,9 1 X. 1963 1,26 11,8

Cibin Gura Rîului 0,34 II.1954 . '; 0,70 IX. 19S0 1.98 0,34

Cibin Sibiu 0.93 1.1964 0,80 1X. 1950 1,58 0,45

Hîrt ibacia Agnita 0,03 1. 1964 0,03 VIII.X.1965 0, 11

Hîr tibaciu I C ornăţel 0,01 1.1954 0, 11 IX.19S0.S3 0,01 0.01

S ad a I Sadu II 0,82 II.1964 0,98 lX.19S0 3,07 0,52

Cibin I Tălmaciu 2,50 I.1952 l,l4 lX.1950 0,59 1.02

Lotrioar a I Gura Prejbil 0.62 1. 1952 0,62 IX, 19S0 6,5

Lotra I Voineasa 1.04 II.l964 1,42 IX .19S0 3,05 0,500

J.otrll I Gura Lotriţei 1.54 VI.1954 L60 IX.l950 3.28 1,08

L otoriţa I Ciunget 0,10 1I.l9S4 0, 45 IX. 1950 0,66

Lotru Gura Vasilatului 3,84 I.l964 3,98 IX.1950 3,84

Olt I Rim nicul Vîlcea 19,2 1. 1964 27,7 IX. 1963 t25 19.5

Bistriţa I FrÎu ceşti 0,88 I.1964 0,70 IX. 1961 2,92

Topolog SăIătruc 0,63 I ,II. 1964 0,77 IX .196 1 2,85

Topolog Milcovu 0,28 I.19S4 0,70 I X .1961 1,31

Olt Slatina 29,6 1.1964 40,2 I X .1963 1.56 24,0

Olteţ Nistoreş tl 0,71 , XII,19S7 0.31 X .196S 2,55 O,2S0

Ol teţ Oteteli~ 1.06 1.1964 0,52 I X. 196S 0,71 0,384

Olteţ Balş 0.65 , 1. 19S4 0,6 1 X .1 9S8 0,29 0,158

Teslul Re şca 0,13 I.1954 ' 0, 12 j VIILl962 0,22 0,050

1.1964 35,7 I X .1963 1.45 24 ,5

....
t-:)
Olt Stoeneşti 33,2J

-.l
 montului Getic, dar mai ales în Piemontul Cotmeana sînt frecvenţi chiar
I.NOllMI1RIE IDECEMI1R1E I IANUARIE IrEBRUARIE I MARTIE I APRILIE
. şi torenţii pietroşi şi parţial noroioşi-nisipoşi care deseori duc la ravagii
!..
OLT - Tomesti
o •• :;'
.......! puternice.
OLT SincrBleni
1.· •• ·'·.\
. .1- .... \ .(j ....... !
Valorile caracteristice ale turbidităţii şi eroziunii specifice sînt prezentate
" .. " . . ....... "1. OL T- TUŞfiad .... ..... " I
în tabelul 98. Din date reiese că turbiditatea apei este deosebit de re-
OLT Micfalău
ţ:#!' .1,., ..... ,:,,1
I dusă în cazul rîurilor din nordul Făgăraşului şi din bazinul Lotrului. în
OLT Feld,Dara
.= ambele situaţii, eroziune a se produce în condiţiile rocilor foarte rezistente
....... •·• .. 01

....... , = la eroziune.
Acceptînd o turbiditate de 1 300 g!m 3 la vărsarea Oitului şi debitul mediu
OLT
.•
R. Vilcea "1"' > . ' ·.·:. ....·.1
al apei de 180 m 3 /s, reiese că debitul solid mediu al Oitului este de
234 kg/s sau 7 1540.00 t!an. Transformat în volum de sol, această cantitate
OLT-Slatina de aluviuni reprezintă 4950000 m 3 • Eroziunea medie specifică este de
c========m,,:~%~i~.:,~~~,~~·;~q.ti.··......~rr~
. ~ 2,14 t/ha/an, iar stratul scurgerii solide anuale reprezintă 0,1 75 mm/an.
OLT-Izbiceni Cantitatea de aluviuni transportată de rîu în cursul său inferior este re dată
.. ·. 1 . =
g'WR1i;rţEGRU Tlnoasa
1:l1tt\f muS RrUL NEGRU Reci
'.i în tabelul 99 unde apar sugestiv datele comparative privitoare la scurge-
rea lichidă şi s olidă în amonte şi în aval de R îmnicul Vîlcea.

'l'AEEL UL 98

Tur biditatea şi scurgerea medie solidă a rîurilor din bazinul OItulul (282)
_ 1... . ... 1 BARAOLT -Cafeni , ....,,,
VIRGHI$ VirghlS n .... . . .... j =
= =" . HO':!0l,00UL MARE
IIOMOROOUL MIC
Sr//gaul,,,,
Homof'Od
= Rîul Post
R
(kg/s)
r
(t/ha/an)
1'''':::- ···· .. .. 4

Olt Tomeşti 1,30 0,25 0,36 190

= Olt
Caşin
Micfalău
Ruseni
8,30
1,94
0.70
0,76
0,15
0,50
I 85
390
Covasna Boroşneul Mare 1,24 0.45 0,62 360
n~7L'EA" Cirtisoara i1.1
V . Neagră Reci 6,70 1,70 0.33 255
Olt Feldioara 34,0 7,85 0,44 230
Ghimbăşel Rişnov 1,95 0, 195 0,52 100
=mtp,"'HlRTlBACIU Agn/ta = Olt Făgăraş 52,7 12,0 0,42 230
Ereaza Breaza 1,80 0,05 0,33 28
Bilea Cirţişoara 2,00 0,05 0,26 25
Olt Sebeş Olt 72,6 16.4 0,48 225
TOPOLOG Mi/coiu Cibin Sibiu 4,14 0,90 0,56 220
'" e:::"'\ WI. 'fII

ii"", "'\1," .1.... OLTET Bale -li. . .. . 11

Hîrtibadu Cornăţel 2,61 1, 15 0,38 440
c=
" .,m:. ".1 ' TESLOI Reşca ._., Cibin Tălmaciu 13,2 2,90 0,47 220
Lotru Voineasa 6,55 0.40 0,37 61
Lotru Gura Latoriţei 8,87 0,70 0,47 79
L = Interval mediu cu fenomene posibile de /ngheţ Latori ţa Grebla 52
==
_ _m......
Inter val mediu cu fenomene de
_lnterval mediu C/I p od de Jheat"
i///t et Olt Rm . Vîlcea
5,40
119
0,28
36,7
0.44
0,75 310
Olt Slatina 148 141 2,36 950
Olteţ Nistoreşt! 2,62 0,37 0,96 140
Fig. 130. Diagramele datelor caracteristice ale fenomenelor de ingheţ din bazinul Olt Olteţ Otet.eliş 16, 1 7, 10 2 950
5.45
(1. Ujvari) . OIteţ Balş 13,0 57,0 8,58 4 380
Olt Izbiceni 180 234 3,05 1 300
de versant mai lente decît în partea sudică, subcarpatică şi piemontan ă -
cu procese foarte puternice de eroziune. în ansamblu, pe Oltul superior
şi Oltul mijlociu sînt caracteristice valorile de turbiditate de 300-500 g/ml Particularităţile Ilidrochimice. Chimismul rîu rilor din bazinul Oltului este
şi eroziune a specifică sub 0,5 t/ha/an, în timp ce în sud, mai ales determinat de structura geochimică a zonelor de izvor ş i de fo rmele de
în zona subcarpatică, turbiditatea se ridică la 1 QOO-lO 000 g/m 3 în medie relief. în general predomină apele carbonatate din grupa calciului, Oltui
(40) , iar eroziunea specifică la 5 - 10 t JhaJan, In toată extensiunea Pie- avînd la vărsare o mineralizare medie de_ 320 mg/I.

428 429
 TABELUL 100
TABELUL 99 Dule l1idrucl1illlice prIvitoare 10 rillrlle din hozlnul Oltlllu)
Dote "om IlUralive cu prIvire 10 transportul solid pe Oltul ~l1prrlor, mijlociu
şi Ol:ul Interior (În omunte şi În uvul de Rilllnicul-Vîlcco (1952-1967)
Rez. Anioni (mg/I) Duri-
Volumul
R ,.
Volumul
scurgerii
Riul
-
Post
Data
probei
pH fix
(mg/I)
Cationi (mg/l)
I tatea
(gg)
~1 _Mg INa+KI~I~IHCOa
scurgerii
Sector p (g/m l ) (kg/s) (Tlha/an) solide
lichide
(miI. ma) (miI. mI) 1 2
-- 5 6 7 8 9 10 11
3 4

Amonte de Rm. Vîl- Olt 25.9

310 36,7 0,75 0,77 7,2 312 46,00 13,37 1,39 37,33 7,04 152,5 9,56
cea 3770 Tomeştl ~ 1961
Intre Rm. Vîlcea şi Rîul Negru 25 .9
vărsarea Oltului 1930 3100 197,3 4,61 4,2
7,6 346 58,0 12,16 113,02 213,86 18,43 231,8 lOJI
Reci 1961
Baraolt 31.5
în diferitele regiuni ale bazin ului hidrografic există ape în care _ _o

7,6 160 36,0 4,86 62,09 128,33 7,80 120,8 6, 20

Chepeţ 1962
predomină ionii de dorură de sodiu, mai ales în cele din bazinul Hom oroa-
delor şi din zona subcarpatică externă şi. există multe rîuri de munte în Vîrghiş 1. 9
7,6 495 46,0 8,51 111,16 182,98 39,00 176,3 8,40
care predomină ionii de sulfa ţi , în prezenţa scoarţei de alterare puternic Vîrghi ş 1961
sulfatată din descompunerea piritelor, cum sînt: Baraoltul, Vîrghişul, Lohioa~ Homorodul Mare 6 .10
ra, Lotrul, Bist~iţa, Topologul, Olteţul superior (v. tabelul 100). Ape car- Sîupaul
- -
1961 7,6 402 34,0 13,37 97,90 17,24 141,8 163,5 7,84
bonatate cu concentraţie de peste 500 mg/l şi cu duritate ridicată· se Homorodul Mic 7.10
întîlnesc mai ales în zona piemontană şi în Cîmpia Română (Tesluiul). H01llorod 1961 . 7,4 612 60,0 20,67 135,81 19,28 194,32 284,9 13,16
. Calitatea naturală a apelor Oltului este în mare măsură influe nţ ată d e 6.10
Cohalm
deversările de ape rezidu ale. Chiar de la izvoare, primul punct de poluare 1961 7,4 922 70,0 36,48 221 ,63 49,37 392,23 304,2 118 ,20
Rupea
este exploatarea minieră de la Bălan, unde mineralizarea apei creşte pîn ă
Olt 12.10
la 431 mg /1 şi se deversează şi suspensii din st eril. 1961 . 7,5 362 90,0 8,51 10, 11 57,48 27,65 280,0 14,56
Apa se autoepurează pînă la Miercurea Ciuc, unde primeşte ape reziduale Făgăraş

fecaloid-menajere, dar la Sînsimion primeşte din nou ape în cărcate cu sub- Bîlea 15.7
7,2 46,0 10,0 2,43 1,86 2,38 9,21
stanţe uşor fermentescibile (glucide) de la fabrica de amidon. Calitatea apei Cîrţişoara 1961 28.60 1,96
scade aici pînă la gradul III, subst an ţele organice atingînd o concentra ţie 4.8
Hîrtibaciu
de 5332 mgjl, CB0 6 - 12,12 mg/I, oxigen 1,6 mgll (222). 1961
7,0 442 104,0 19,46 37,44 50,46 26,24 403,8 19,4
Cornăţel
Impurificările cele mai esenţiale provin însă din zona industrial ă a Braşo­
vului. Rîul Negru primeşte impurităţi de la sanatoriul TBC Turia şi din Lotrioara 9.8
7,2 36 8,00 2,43 24,41 50,87 7.09 23,8 1,68
oraşul Tg. Secuesc, dar spre vărsare se autoepurează. Apele reziduale Gura prejbii 1961
ale industriilor braşovene sînt transportate în Olt de către rîurile Ghimbă­ Bistriţa 18. 11
şeI, Bîrsa, Canalul Bod şi Vulcăniţa prin Hămărădia. GeilliDeni 1961 . 7,6 120 4,0 1,21 24,18 41,99 8,49 12,2 0,84
Ghimbăşelul este curat pînă la Rîşnov, unde însă cresc brusc atît suspen-
siile, cît şi CB0 6 (pînă la 18 mg/l). În apropierea Ghimbavului primeşte Topolog 21.12
7.6 176 32,8 6,80 14,88 12,58 -14, 18 133,0 6.16
apele uzate provenite de la Fabrica de textile şi hîrtie, iar apele Timişu­ l<lilcoill. 1961 -

lui aduc mar~a majorita te a apelor industriale şi menajere ale Braşovu­ Olt 19.9
lui în Ghimbăşel, care prin acestea au un grad .Î nalt de impurificare (con- -Rm. Vîlcea 1961
7,6 248 52,0 6,08 27,90 63,35 33,33 122,0 8,68
sum rermanganat LJ7 n:gjl, (10 0 -104 mg/I).
Olt 26.9
Canalul Bod aduce apele poluate ale fabricii de zahăr, în perioada func~ - - 7.6 392 62,0 3,65 78,83 84,96 104,25 158,66 10,92
ţionării avînd un grad Îr. alt de imrurifi care (consum de permanganat
237 mgjl, CE0 5 - 140 mg jl , suspensii 1 3CO mgjl; se evidenţiază pr ez enţ a
Sla tina
Olt
-Stoe neştl
1961
22.11
-- 7,6 308 52,0
I 4,86 36,97 80,11 75,17 79,3 0,40
saponinelor prin spumă). În restul timpului, canalul are ape curate (222). 1961
.
bîrsa se poluează in av al de Fabrica de hîrtie şi c elul o ză de la ZăIl1qti. I
. ' -·-- 0

Olte ţ 16. 12 1
Consumul de permanganat în ava l de l~ abrica de hîrtie şi celuloză de la 7,6 372 70,0 8,51 45,11 25, 16 55,31 247.7 [1,76
B~ 1961
Zărneşt i, este de 7 bi6 mgjl datorită leşiilor sulfitice care conţin materii - '.--

organice rezidua le şi care prin oxidare reduc conţinutul de oxigen al apei 'res1ui 23. 10
- 7,6 488 1 42 ,0 86,56 69,58 118,51 21,37 410,9 21 ,84
pînă la zero. Rîul primeşte Însă şi afluenţi care a meliorează parţial situaţia,
cum este Sohodolul cu Pănicel, impurificat numai cu hidrocarburi aromatice.
R eşca
I 1961
I

630
 Vulcăniţa, un fost braţ al Bîrsei, care primeşte debite şi în prezent din
Bîrsa, este impurificat de către Fabrica de coloranţi de la Codlea, practic
fiind lipsit de oxigen. Apa ei este colorată intens (222).
După confluenţa cu Hămărădia (cu Vulcăniţa) indicii de impurificare
ai Oltului ating valoarea maximă din lungul cursului său. Afluenţii săi
din aval nu mai au un grad atît de înalt de impurificare, însă aduc şi ei
elemente noi. Astfel, Baraoltul aduce apele reziduale ale staţiei de briche-
tare de la Căpeni , Vîrghişul de la minele de lignit, Homorodul prin Homo-
rodul Mic apele reziduale ale Uzinelor VIăhiţa şi Uzinele de caolin Har-
ghita.
în zona Făgăraş, Oltul este impurificat de doi afluenţi: de rînl Berivoi,
care colectează apele oraşului Făgăraş şi o parte ale Combinatului chimic
nr. I, şi de rîul R acoviţa care deversează în Olt apele Combinatului
chimic cu conţinut de amoniac, nitroderivaţi şi săruri. Ailuxul foarte
abundent de ape slab mineralizate dinspre versantul nordic al Făgăraşilor
anihil ează Însă orice efect vătămător, autoepurarea fiind rapidă.; în CIt.
Cibinul este folosit pentru evacuarea apelor reziduale din Sibiu, iar
Hîrtibaciul ale apelor Fabricii de piele şi încălţăminte de la Agnita. în
Valea Argintului şi în Sadul inferior sînt vărsate apele folosite la Uzinele
de textile din Cisnădie, ele contribuind la menţinerea într-o stare de impu-
rificare ridicată a Cibinului pînă la vărsarea sa în Olt.
Oltul mai spre aval de Cibin trece Într-o fază destul de curată (cat. II) ,
pe care şi-o menţine pînă la vărsare . Impurificările aduse de canalele
de la Rîmnicul Vîlcea nu se reflectă prea puternic în calitatea apelor, în
schimb apele reziduale de la Uzinele de produse sodice de la Govora
contribuie la creşterea esenţială a conţinutului în clorură de sodiu al rîuluL
Apele rezultate în urma tehnologiei de prelucrare a aluminei de la Slatina
nu influenţează calitatea apelor Oltului.
Se poate sublinia că majoritatea uzinelor înşirate dispun deja de staţii
de epurare a apelor, însă eficienţa acestora nu este întotdeauna suficientă.
Scurgerea bogată a apei însă din bazinul Oltului reuşeşte să anihileze
natural aceste efecte negative. Fauna piscicolă, în general, nu suferă din
cauza poluărilor decît numai pe unii afluenţi (Ghimbăşel , Canalul Bod,
Vulcăniţa etc).
Bazinul Oltului se distinge prin abundenţa apelor minerale, dintre care
domină apele carbonatate carbogazoase ale ariei mofetice din Carpaţii Orien-
tali şi apele clorurosodice din regiunile subcarpatice şi diapirice transil-
vane şi externe. )/
Apele minerale carbogazoase'" a1caline, carbonatate simple sînt răspîndite
în Depresiunea Ciucului (Jigodin, Sincrai, Tuşnad) , în majoritate fiind
şi feruginoase. Asemănătoare, dar fără un conţinut deosebit de fier sînt
apele din Depresiunea Trei Scaune şi bazinul Ca şinului (Repat, Caşin ,
Bodoc, Covasna etc.). în jurul Covasnei, apele freatice sint pe larg îmbibate
cu bioxid de carbon, observîndu-se şi mofete clasice (Balta Dracului). La
Covasna, Zizin, precum şi la Malnaş se întîlnesc ape carbogazoase puţin
sărate, ceea ce ne indică prezenţa în subasment a masivelor de sare sau
sedimente clorurate. În cuprinsul Munţilor Bodocului se Întîlnesc ape
carbogazoase feruginoase la Vîlcele şi la Biborţeni, iar carbogazoase alcaline
simple la Racoş. În zona subcarpatică a bazinelor Homoroade,
după cum s-a mai subliniat, sînt foarte răspîndite apele c1orurosodice
simple. Ape termale se cunosc la Hoghiz, iar izvoare sărate apar în
toată zona cutată din dreapta Oltului mijlociu, chiar pînă la intrarea
rîului în Defileul Turnu Roşu (Gherdeal, Grid, Perşani , Somartin, Toarda
Cisnădie, Guşterniţa, Sibiu etc .). '
Pătrunderea Oltului în Depresiunea Jiblea (subcarpatică) este marcată
de apariţia unor serii de izvoare sulfuroase-sulfatate-clorurate. Conţinutul
în sulf al izvoarelor provine din descompunerea piritelor şi marcasitelor din
conglomerate oxidate (în sulfaţi) la contactul cu oxigenul din apele de
infiltraţie . în seria acestor izvoare se înscriu renumitele ape minerale de
la Cozia, Căciulata, Călimăneşti , Muerasca de Sus Pietroasa si cele
de ~a Olăneşti . Mineralizarea lor variază în jur de 0,5-18 gÎl, iar
conţlllutul de suH în jur de 33-88 mgfl. Apele izvoarelor se folo-
sesc pentru tratamentul afecţiunilor tubului digestiv şi glan delor anexe ale
rinichilor, bolilor profesionale, afecţiunilor aparatului locomotor şi ale
sistemului nervos periferic.
Izv~o~~e sulfu.roase, se mai găsesc la Aleceşti în bazinul Olteţ , pe afluen·
tul Tama, Slăboara pe Cerna, Costeşti şi Păuşeşti pe O tăsău (Bistriţa) etc. V----' .
De existenţ a masivelor de sare din Subcarpaţii Getici sînt legate apele
~loruro -s odice , puternic concentrate. La Ocnele Mari, în a propierea lacului
1llst~lat în fosta gură de ocnă , izvoarele sărate (patru la număr) au concen~
traţle foarte mare, observîndu-se în prezent şi fenomenul de heliotermie
cu încălziri vara pînă la 35 - 40°C . La Ocniţa există trei lacuri săra te,
cu concentraţie de 190-210 gfl, numeroase izvoare, dintre care unul cu
concentraţie mare.
Oltul prezintă mari posibilităţi de amenajare, începînd cu cele energetice,
alimentări cu apă , irigaţii şi terminînd cu transformarea lui într-o cale
navigabilă deosebit de rentabilă.
INTERBAZIl\'l'L OLT-ARGEŞ
(Sistemele Călrnăţui, Vedea, Paparanca, Oneştilor, Zboiul)
.Interbazinul Olt-Argeş are o suprafaţă aproximativă de 7550 km",
dlll care cele două bazine principale Călmăţuiul -Teleorman şi Vedea ocupă
împreună 6 743 km 2 , cele care se disting prin caracterul semiendoreic (sub~
reism) polidepresionar 433 km 2 , iar restul revine micilor sisteme locale.
Călrnăţuiul (S = 1 379 km 2 ; L = 134 km) numit şi Călmăţui111 Teleor~
manului sau al Burnasului , izvor ăşte din cîmpia piemontană a Boianu-
lui (V . Mihăilescu) la est de Bărcăneşti, de la altitudinea de 158 m şi se
varsă în lacul Suhaia lîngă Viişoara. Este un sistem tipic de cîmpie, care
însă în incinta cîmpiei piemontane are totuşi pante destul de ma ri (între
1 ş.i 2 m jkm), ceea ce nu permite apelor s ă stagneze pe suprafeţe mai
Întmse. Cursul său este intermitent, deci se a c ă anual, rî n ă în aval de pri~
mirea celor doi afluenţi tot inter11litenţi , cum !:Înt Eohodolul din dreapta
(S = 56 km 2 ; L ='" 15 km) şi C ă l măţuiul Sec (S = 174 km 2 ; L = 38 km)
din stînga . De aici, în urma adîncirii vă ii , rîul captea ză ape fre atice în
c~l1tităţi mai mari, devenind semipermanent pînă la v ărsa re. în apro~
plere de debuşarea apelor in D ună re , Călll1ăţuiul primeş te încă un afluent
433
 •
important Urluiul, care are scurgere semipermanentă şi chiar intermitentă " vîrful " sistemului. I!l are şi o serie de afluenţi bine organizaţi ca: Vîrte-
in partea superioară (5 = 299 km 2 ; L = 43 km). jul (5 = 54 km 2 ; L = 20 km), Mirghia (5 = 42 km 2 ; L = ~O km), B~T:
Interfluviile sînt acoperite cu un strat gros de loess, din care cauză bueni şi Ursoaia (5 = 36 km 2 ; L = 12 km). Restul afluenţIlor Vedel lŞ1
apele freatice cantonate în depozite cuaternar-levantine se află la adîncimi au obîrşia în Cîmpiile piemontane înalte. din nord, distingîndu-s~ p~in pante
mari, în jur de 20-30 m. Pe fundul văilor însă, pînza freatică este aproape longitudinale mici (~n jU! de 1. mjkm Ş1 sub acea~tă v~10.are) Ş1 pn.n mean-
de suprafaţă ceea ce permite captarea apelor prin puţuri. în zonele mai drări foarte putermce. In sena acestor afluenţ1 amlllbm TecuclUl (5 =
adînc drenate, cum slnt cele de la sud de Radomireşti-Mihăieşti, apar şi = 204 km 2 ; L = 35 km), Burdea (5 = 364 km 2 ; L = 80 km) cu Zimbreas-
izvoare cu debite mici, mai ales la baza depozitelor loessoide. Cu toate ca (5 = 64 km 2 ; L = 21 km), Ciinelui (5 = 534 km 2 ; L = 84 km) cu
acestea, avînd în vedere densitatea mare a satelor care se înşiră în lungul Tinoasa (5 = 164 km 2 ; L = 34 km) şi în fine, cel mai .mare afluent al
văilor, se impune studierea posibilităţii realizării unor captări de apă din- său - Te1eormanul.
spre Olt, în amonte de Slatina. Aceasta este susţinută şi de necesitatea Teleormanul (5 = 1 408 km 2 ; L = 178,2 km) izvorăşte de pe versan-
dezvoltării irigaţiilor care pe interfluviile largi, acoperite în bună parte tu! estic, argeşean , al Platformei Cotmeana, de la altitudinea de 339 m,
cu crovuri, s-ar putea face în condiţii optime.
TABELUL 101
Elementele morfomrtrll'e ole rlorilor din bozlnele Ci!lmi'ilul şi Ved en
Vedea (5 = 5364 km 2 ; L = 242 km) . Rîul Vedea cu obîrşia în
Platforma Cotmeana (alt. 435 in) formează un bazin dendritic adevărat Dist. de Alt. SupraL
Altit Panta
în lungul său, prin concentrare a majorităţii cursurilor formate atît în Plat- med . medie
Riul Punct la izvor punct baz. bazin bazin
forma Cotmeana, cît şi în cîmpiile Găvanu-Burdea şi Burnas. (km) (m) (km 2 ) (m) (mjkm)
în partea superioară a cursului, pantele sînt destul de accentuate (4 -
I
-10 mjkm în medie) , rîul săpîndu-şi o vale adîncă cu albia mobilă, căp ~ Călmăţu i Iz vor ! O I 158 - - -
tuşită cu pietrişuri de Cîndeşti şi cu vădite semne de eroziune în adîncime. Călrnăţu i P .l!. Ologi-Cr!ngu' 109,3 37.0 935 113 15
în mediul puternic permeabil, apele freatice se află la mari adîncimi (nu Călmăţui Conn. Suhaia 134 ,8 22,0 1379 102 15
sînt cartări) sub nivelul albiei. Ape freatice temporare se pot întîlni la Vedea Izvor O 435 - - -
Vedea P .h. Chilia-Făget 31 .8 300 68 406 53
baza depozitelor loessoide, care acoperă pachetul gros al pietrişurilor, iar 230 330 44
unele resurse de ape subterane descendente se formează şi pe unele lentile Vedea Con!i. Vediţa 70.2 170 - - -
44
456 321
intercalate. De altfel, este una dintre regiunile cu o lipsă acută în ceea 514 306 42
ce priveşte rezervele de apă. Vedea ConH. Plapcea Mare 86,7 133 -872 -
280
-
35
Cursul rectiliniu al Vedei cu o uşoară curbură spre est, incepe să mean- 914 275 34
dreze în incinta cîmpiei piemontane, în aval de Bădeşti, unde şi pantele Vedea COllH. Cotmeana 92,7 131 - - -
1 420 287 45
sale longitudinale scad deja sub ljmjkm. în dreptul comunei Bujoru Cotmeana P.h. Ciobani - - 430
1452 284
- -
44
pătrunde în lunca largă externă a Dunării, iar la Pietroşani face un cot
Vedea conn. Dorofeiu 109,2 112,0 -- - -
brusc spre fluviu pentru a se vărsa în el la altitudinea de circa 20 m 1669 268 41
(în dreptul Ostrovului Batin). 1 756 261 39
Vedea conn. Tecuci 127,2 96,0 -- -
249
-
37
Deşi bazinul său are o formă dendritică, Vedea are o puternică asime- 1950
P.h. Roşiorii de Vede 142 79 2018 245 36
trie a bazinului spre stînga. Cei cîţiva afluenţi din dreapta au bazine Vedea
2034 243 36
alungite, fiind lipsiţi în bună parte de aportul altor pîraie. Dintre acestea, Vedea ConH. Burdea 159,0 65,0 --
2398
-229 -
34
cel mai mare este Plapcea (5 = 352 km 2 ; L = 48 km), fiind urmat apoi 2637 217 32
de Florişor (5 = 30 km 2 ; L = 16 km), Dorofei (5 = 216 km 2 ; L = 33 km), Vedea conn. V. Cîinelui 177,9 58 -- - -
3160 203 29
Bratcov (5 = 128 km 2 ; L = 31 km) şi două rîuri mici, de tip mostişte,
Nanovul (5 = 132 km 2 ; L = 12 km) şi Găuriciu (5 = 243 km 2 L = 19 km) . Vedea P.h, Alexandria - 38,4 3312
3493
195
190
28
28
Afluenţii mari din stînga au aspecte asemănătoare cu Vedea, majoritatea Vedea Confl. Teleormau 214,8 29,0 -4902- -
178
-
26
lor înmănunchiindu-se spre zona de izvoare. Dintre aceştia primul afluent Teleormuu Izvor O 339 - - -
de pe partea stîngă este Ciorîca (5 = 43 km 2 ; L = 25 km). Tişarul reu- T eleormau P.h. Tătărăştii de Sus 76,8 123.2 462 24 1 32
şeşte în schimb să pătrundă numai pînă în sudul Platformei Cotmeana T elt:ormall P .h. Lăceni 135 55,0 797 190 26
825 201 25
(5 = 29 km 2 ; L= 11 km), iar Vediţa (5 = 215 km 2 ; L = 57 km) îşi are Confi. C l a ni ţa 146,4 48,0 - - -
T eleorman
originea în imediata apropiere a izvoarelor Vedei, ca şi vecinul său dinspre 1 125 1G7 22
est, Cotmeana (5 = 504 km 2 ; L = 82 km), cu afluentul din stînga, Cot- 'J'eleormau P .h . Pielea-Tcleorman -
178.2
-
29,0
I 295
1 408
156
148
22
22
meniţa (5 = 63 km 2 ; L = 24 km). Cotmeana ar putea fi considerată ca 'feleorman Confl. Vedea
Vedea P .h. Cervellia 218.1 28.0 491 7 178 26
adevăratul izvor al sistemului Vedea, avînd în vedere că a reuşit să pă­ 20.0 5 364 169 25
trundă mai adînc în Platforma Cotmeana, pînă la Pieleşti, reprezentînd
Vedea Con!!. Dunărea 242,7
_.
434
 •
la Ciobăneşti. Spre aval, se înscrie pe conul de dejecţie al Argeşului, din precipitaţii1e vari~zăîntre 500-550 mm tn c.împie şi 70~-7.~O mm î~ zona
care motiv P. Coteţ îl consideră ca o vale părăsită a Argeşului. Acest de izvoare a Vede!. Scurgerea este sub 5 mm m zona tentorulor semlendo-
traseu ar fi trecut prin primul său afluent din stînga, Albota (5 = 60 km2 ; reice, ridicîndu-se aproximativ la 20-25 mm în cîmpie şi la 250 mm în
L = 13 km). piemont.
Teleormanul îşi adînceşte valea sa pînă în apropierea apelor freatice, în bazinele acestor rîuri funcţionează 13 posturi hidrometrice, dintre
drenînd o parte din rezervele conului de dejecţie ale Argeşului. începînd care la 10 se fac şi observaţii privitoare la scurgerea fluviatilă, deci se
de la Costeşti, cursul lui devine permanent ca al majorităţii rîurilor din fac şi măsurători de debite. Ele se găsesc pe Vedea şi afluenţii săi (12)
acest bazin care la sud de linia Costeşti-Găieşti în general nu mai seacă. şi pe Călmăţui (1). Datele \caracteristice privitoare la bilanţuthidrologic
Aceasta este semnul principal al efilării apelor freatice din periferia conu- se pot urmări în tabelul 102.
lui. Regimul hidrologic este destul de uniform, el aparţinînd tipului pericar~
Afluenţii săi care se înşiră simetric pînă la vărsare sînt: V. Copacilor patic sudic cu vădite elemente de instabilitate iarna. în zona piemontană.
(5 = 26 km 2 ; L = 16 km), V. Ungurenilor, Negraş (5 = 42 km 2 ; L = efectul hidrologic al ploilor este mai ridicat din cauza umidităţii mai mari
= 15 km) , V. Dobrei (5 = 32 km 2 ; L = 20 km), Bucovul (5 = 73 km 2 ; şi a pantelor mai abrupte ale reliefului (în medie în jur de 40-45 m/km).
L = 31 km) , Teleormănelul (5 = 83 km 2 ; L = 25 km) şi cel mai mare Ca urmare a acestui fenomen, precum şi datorită ploilor cu intensitate mare,
dintre afluenţi: Claniţa (5 = 258 km 2 ; L = 73 km) , sosit din stinga. în zona piemontană se întîlneşte o fîşie cu alimentare pluvio -niv ală __şi chiar
Afluentul său de cîmpie, Vijiştea (5 = 89 km 2 ; L ~'" 14 km) prezintă
numeroase forme de tasare în condiţii de pantă redusă, avînd caracter de
rîu de tip " mostişte " .
Vedea şi afluenţii săi mai mari au lunci relativ largi, în majoritate
inundabile, care merită atenţie pentru amelioră ri. După calculele efectuate CĂLMATlJ!
suprafaţa lor în bazinul Vedei atinge 342 km 2 • în afară de lunci, exces IIm" llJm'; Qm"O,1J87m1s
de apă se mai observă pe unităţi mai mici, pe o suprafaţă totală de lip per/carpatic sudic
(mvo-pll/v/!3I)
L
86 km 2 •
Alţi afluenţi direcţi ai Dun ă rii în acest spaţiu sînt Paparanca, O nceşti~ 1953
lor şi Zboiul, toate trei de tip "mostişte".
Paparanca sau BurnasuJ (5 = ~40 ,km t ; L = 26 km) se varsă în lunca
externă a Dunării - în braţul Pasărea. în cursul superior, rîul are pante
foarte mici (sub 0,2 m/km), însă în sectorul său inferior, unde îşi adînceşte
valea în malul înalt al Dunării , cursul său devine mai viguros în timpul 10
ploilor şi topirii ză pezilor. , VED[A-Chilia
Paparanca fiind un rîu de tip "mostişte" de-a lungul cursului său prin- 8 Hm~f/Ofim ; Qm=O,241Jm*
cipal au luat naştere o serie de lacuri de tasare în loess şi eroziune, cum 7lp pericarpatic sudic
6 ( pll/via-aival)
sînt cele de la Izvorul, Drăghiceanu, Răleşti , Gogoşari, iar pe afluentul
său Ciuvica, lacul cu acelaşi nume de lîngă Putineiu. Ele sînt amenajate li- 18EJ'
pentru alimentarea cu apă şi creşterea păsărilor.
Valea Onceştilor (5 = 45 km 2 ; L = 8 km) este un mic curs, care se 2
1
varsă în lacul endoreic de tasa re Turbatu, aflat la nord de Giurgiu. O Sec
ZbOltll (5 = 100 km 2 ; L = 18 km) este un alt mic curs de tip "mostiş­
te", care curge spre est paralel cu malul înalt al Dunării în dreptul
localităţii Greaca. Se distinge tot prin pante mici şi cu lacuri mărunte în 10
VEDEA - Alexandria
lungul său (Zboiul-Puţu-Greci) . Se varsă în Privalul Dunărica, emisar al ti J-/m = 195m ; Qm =8,8! mJjs
lacului Greaca, după ce trece prin depresiunea limanului Cătăloi , astăzi lip perici:!r;oaflc sudic
desecat. fi
?B5J
tţ

CARACTERISTICI HIDROLOGICE 2-

Bilanţul hidrologic şi scurgerea medie. în interfluviul Olt-Argeş bilanţul a

I II I 1/1 I IV V VI ' VI! VIII ' IX X ' XI .XII
este în general dificitar, umezirea totală a solului fiind în exclusivitate le gată
de cantitatea precipitaţiilor. Evaporabilitatea este în jur de 700 - 800 mm, iar Fig. 13 L Hidrografe ale debitelor din sistemul C ăîmăţui-Vedea . (I. Ujvl:hi).

436 437
TABELUL 102 TABELUL 104
Bilantul hidrologle ~I debltele medII ale rlurllor de pe Intcrfluvlul Olt-Argeş (1960-1967) Debltele şi scurgerea maximă pe rlurlIe de pe lnterbazlnul Olt-Argeş
. .

Debite maxime (mS(s) cu asigurare Scurgerea

Rîul Post max (l '/0 )
1% 5% 10%

Călmăţui Crîngu 935 113 0,91 520 31 489 6

Călmăţni Crîngu 73 42 34 80
Vedea Chilia-Făget 68 406 0,23 720 107 613 13 infiJtraţli
Vedea Roşiorii de Vede 890 610 490 441
piemon- 235 368
Teleorman Pielea - Teleorman 465 295
tane Cerveuia 1070 fi80 540 218
Vedea Văleul 1697 266 4,93 Vedea
630 98 532 14
Vedea Alexandria 3312 194 7,85 594 75 519 12
Teleorman Pielea- Teleor- I 295 156 3, 11 570 76 494 12
man
Vedea Cerveuia 4917 178 11.2 557
De bitele minime cu asigurare de 80% (minime medii decadale) sînt pre-
70 487 11
zentate în tabelul 10S.
Din acelaşi tabel se poate urm ări , în bazinul Vedei, valabili tatea legii
pluvial-moderată, dar cu alimentare subterană slabă. în cîmpia piemontană p rivitoare la creşte rea scurgerii minime specifice o dată cu creşterea bazi-
şi în Burnas, unde pante1e reliefului scad la 5-15 m/km, iar umiditatea nului de recepţie .
in timpul verii este mai scăzută, nu sînt condiţii favorabile formării
viiturilor din ploi. Ca urmare, prin atrofiere, aici domină alimentarea din Regim ul t ermic. T emperatura apelor se distinge p rin ampIit udini mari
zăpezi , iar prin efilare se observă şi o alimentare puţin mai ridicată sub-
de variaţii , vara apele rîurilor care nu seacă încălzindu-s e pîn ă la 30-42°C,
terană (12-18% din totalul anual) , care se manifestă şi pe Vedea. Volu-
iar în timpul iernii se menţin t imp îndelungat în jur de zece grade. T em-
mul scurgerii este cel mai ridicat în timpul primăverii, urmînd apoi perioada peratura medie a apei în iulie este în jur de 19°C în zona de izvoare
şi 20-21 cC în plină cîmpie. Temperatura de peste IO °C se me nţine în
de iarnă şi vară (v. tabelul 103) . Scurgerea lunară maximă se observă în
martie, iar cea minimă în septembrie-octombrie. medie timp de 170-190 de zile, peste 15°C 100 -11 5 de zile, iar peste
20° în jur de 40 - 70 de zile,
TABELUL 103
Procentul scur!leril medii lunare şi sezoniere În bazinul riurilor de cîmpie de pe interbazlnuDJf-Argeş (1950 - 1967)

Riul Post hidrometric Tip de regim* ,

Călmăţui Crîngu 10.5 12,1 20.7 13,3 7,37 7,37 4,40 3.96 3,96 3,78
I 5,88 6,G8 29,3 41,4 I 15.7 13 ,6 PeS (cîmpie)
Vedea Chilia-Făget 7,65 16.1 24,4 14,6 11.7 9.14 4,75 1.09 0.73 0,37 2.91 6,56 30,3 50,7 15.0 4 ,00 PeS (piem. )
Vedea Văleni 10.6 13,2 28.0 15,6 8,89 8.20 2.59 2,02 1,25 0,69 2,91 6.05 29.9 52,5 12,8 4.80 PeS (piem.)
Vedea Alexandria 11 ,4 13,8 23,9 16,4 8,09 7,45 3,14 2.27 1,78 1.46 3,51 6,80 32,0 48.4 12,9 6,70 PeS (piem.)
Teleorman Pielea-Teleormauu 10. 1 12.6 19.6 15,9 7.71 7.35 3.96 3,38 3,28 3,32 5,15 7,65 30.4 43,2 14 ,7 11,7 PeS (piem.)
Vedea Cervenia 11,0 13.2 22,4 15,7 7.95 8.67 3.50 2,64 2,16 1,96 3,87 6,95 31,2 46,0 14,8 8,00 PeS (piem. +
cîmp.)

• PcS - pericarpatic sudic.

Scurgerea maximă are valori ridicate, formîndu-se în timpul ploilor
intense. Ea provoacă uneori chiar şi torenţi pietroşi şi noroioşi în cazul
viiturilor intense. Cîteva date privitoare la scurgerea maximă din sudul
cîmpiei şi pe Vedea sînt prezentate în tabelul 104.
Scurgerea minimă are în general valori foarte reduse, ceea ce provoacă
mari greutăţi în folo sirea apelor. În Platforma Cotmeana, după cum s-a
mai subliniat, toate rîurile locale sînt intermitente, deci seacă anual, de
obicei pe perioade mai lungi . Această situaţie se m e nţine pînă la limita
zonei de efilare a apelor freatice, aflată la sud de linia Radomireşti-Mi­
hăieşti -Costeşti . La sud de această linie, majoritatea rîurilor mari au curs
p ermanent sau semipermanent, însă cele mai mici, cu văi mai puţin adîn-
cite, rămîn cu scurgere intermitentă în tot bazinul hidrografic.
Fenomenele de îngheţ. Datele caracteristice referitoare la fenomenele
de îngheţ sînt asemănătoare cu cele observate în cazul Neajlovului şi a
afluenţilor săi. Primele fenomene de îngheţ apar, în medie, la mijlocul
lunii decembrie, însă este posibilă apa r iţia lor şi la mijlocul lui noiembrie,
iar podul de gheaţă se instale ază de obicei la începutul lunii ianuarie.
Fenomenele de îngheţ sînt în fu ncţie d e asp rimea iernii, rîurile care au
de bite mici reacţio nin d mult m ai repede la variaţiil e t ermice ale aerului.
Durata medie a podului de ghe aţă est e în jur de 20 - 35 de zile,
m axima ajungînd însă la 80- 90 de zile în iernile cu regim anticiclo-
nal. Durata t otală a fenome nelor de îngh eţ este mai mare cu 10-20 de
zile faţă de durata podului de gheaţă . Gheaţa dispare de pe rîuri în cea
de a doua decadă a lunii feb ruarie, dar in iernile reci poa te dura pînă la

438 439
TABELUL 105
Caracteristicile hidrochimice. Prezenţa cuverturii sedimentare pliocen-
Date de bază cu privire Ia scurgerea mlnlm/i de pe lnterfluviul OJt.-Argeş cuaternare de origine fluvio-lacustră constituită din elemente bine
levigate asigură apariţia apelor carbonatate din grupa calciului.
Debit minim lunar, pe- Debit minim lunar, pe- Anul Q.min
rioada rece rioada caldă
Apele fosile ale formaţiunilor subcarpatice nu au posibilitate de ivi~
q.min. (m3 /s)
Riul Post ( Ils. zi re de sub pătura pietrişurilor şinisipurilor levantine, din care cauză
Q.min lipsesc apele sulfatate şi clorurate.
-
(m3 /s)
I Luna-anul Q.min.
(m3 /s)
I
Luna-anul
km 2 )
(95%)
(perioada
caldă)
Mineralizarea apelor din zona piemontului nu este mare, variind în jur
de 400 mgJl, însă spre cîmpie ea se ridică la peste 1 000 mg/l.
Călmăţui Cringul I 0, 19 XII. 0. 10 VIII. 0,11 0,060
Vedea Chilia-Făget I 0,000
1953
I.I951.57, 0,000
1963
anual 0,000 0,000 TABELUL 107
59,63,64 Date hldrochimlce privitoare la rÎurlIe de pe InterfluviuI Olt-Argeş
Cotmea-
na Ciobani I 0,05 1. 0,02 IX. 0,046 ~

Cationi Anioni Duri-

1964 1964 Rez.
Vedea Văleni 0,18 I. Riul Data tatea
0,000 VII .IX. 0,000 0,000
probei
pH fix .
tot.
Vedea Alexandria 0,53
1951
XII.
1950
0,19
1950
VIII.
1950
0,057 ~
Post (mg/I) Ca
I
Mg
I
N a+K SO.
I el
I
RCO.
(gg)
~

'releor-
man Tătărăşti
I
0,38 I L
1964
0,12 VIII.
1963
0.26 0,095 Călmăţui
Crîngul
22 . 11
1961
6,7 902 34,0 77,8
I 281.98
I
55,8 28,4 1123,4 22,68
Teleor-
man
Vedea
I Piei,,· Teko=,n!
Cervenia I
0,99

1.84
I I.
1964
r.
0,37

0,80
VIII.
1963
VIII.
' 028

I 0:016
-
~
Vedea
Alexandria
22.9
-
1961
6,9 415 32,0 36,5 91,8 28,6 28,4 378,2 12. 28

, 1951 1952
I I 'releonnan 25. l
Pielea-TeleO:l?-p962.
6,9 579 66,0 35,3 204,0 32,3 70,9 750,4 17,36

sfîrşitul lui martie. Din cauza debitelor mici din iarnă a rîurilor fenome-
nele de îngheţ au caracter local, deplasarea gheţei în lungul rîurilor obser-
vîndu-se rar pe arterele mai mari, ca Vedea şi Teleormanu1. Zăpoarele
tocmai din acest motiv nu au importanţă în procesele formării sau dispari-
ţiei podului de gheaţă.
Scurgerea solidă are valoarea ridicată în zona piemontană ca urmare
a regimului pluvial, pantelor mari ale reliefului şi a structurii litologice.
Turbiditatea aici variază în jur de 2500 şi 5 000 gJm 3 , iar scurgerea solidă
sl?e~ifică atinge valori de 10 tJhaJan (40). În regiunile de cîmpie, tur-
bldltatea scade la valori de GOO-iOO gJl, iar eroziunea specifică la 0,20 -
-0,30 tJha/an. Desigur, aici factorul hoEnîtor este panta mică şi micro-
relieful de crovuri ale cîmpiei.
TABELUL 106
Scur!Jerea şi dehitele solide medii (1952-1967) pe rîurile de pe intedluviul Olt.Arge~
(După C. Diaconu)
Debit
I Debit
solid
Rîul
man .
.
Apele sistemului Vedea, precum şi ale restului rîurilor suferă impurificări
obişnuite, mai ales menajere, cu un conţinut mare în sub~tanţe organice.
Ele pot fi folosite pentru alimentări cu apă numai după purificările cores-
punzătoare.
Pe suprafaţa interfluvială Olt-Argeş există mari posibilităţi pentru iriga-
ţii. Apele freatice af1îndu-se la adîncimi mari, nu peric1itează prin formarea
sărăturilor succesele unor asemenea acţiuni, care s-ar putea extinde pe o
suprafa ţă de 480 000 ha (10). Singurul impediment este insuficienţa resurse-
lor locale de apă, care după părerea noastră se pot complet a numai prin
captări de mare amploare din Olt sau în perspectivă şi prin canalul de
centură subcarpatică, care să aducă ape din Dunăre .
SISTEMUL ARGEŞ
(S = 12521 km2 ; L = 339,6 km ; Q = 64 m 3{s)
Scurgerea

I
Post

I
mediu
(m 3 /sj I, R
(kg/s)
solidă
(t/ha/an)
Turbiditatea
(g/m3 )
Argeşul drenează cea maî mare parte a versantului sudic a Munţi~
lor Făgăraş , zona subcarpatică deosebit de variată din punct de vedere
i I
tectonic , prelungirea estică a Piemontului Get ic şi o bun ă parte din
Călmăţui
Vedea
I Crîngul
Cervina
1.00
13.0
I 0.60
21.0
I 0.20
1.35 I 600
1610
Cîmpia Română. Unităţile de relief din bazin sînt bine propo rţio nate ,
Vedea Văleni 4.80 11.8 2.18 2460 munţii cu altitudini de peste 750 m rep rezentînd 14,4%, regiunile de
Vedea Alexandria 8.64 20.0 1,95 2320 dealuri (200 - 750 m) 40%, iar regiunile de cîmpie sub niv elul de 200 m
Teleorman Pielea - Teleorman 3,50 2.0 0,50 I 570 ind 45,6% .

440 441
 Prezenţa tn bazinul Argeş a capitalei ţării, - cel mai important centru
politic, economic şi cultural-ştiinţific -, cu o populaţie de peste 1 500000 POSTURI HIDROMETRICE
de locuitori, precum şi intrarea în funcţiune a unor importante obiective
1. Capra-Buda 16. Rinc(}ciov- Garganu
industriale, impune o folosire raţională a resurselor sale de apă, realizată 17 6irunov - Topolo vl'fli
2. BlJda-Buda
prin construirea complexului hidroenergetic de pe Argeş, cu o putere 3. Argeş-Tunel (!f7undilfJ 18. Argeş-Malu Spart
instalată de 220 MW. Numeroasele derivaţii de· rezerve de apă efectuate 4. Argeş-Curtea de Arges 18. ),je'!Jlov-Moara din Groapă
cu ocazia înfiinţării acestui complex, dinspre afluenţii Argeşului - şi 5. Vt1san -BrMei 20. 6lavacioc-Videle
6. VI/san-Museleşli 21. 6lav8uoc-Crovu
chiar dinspre Topolog.- spre lacul de acumulare de la Vidraru (5 = 7. Vilsan - MaÎureni 22 Cilfllslei/-Sfoenesfi
= 825 ha; W*= 470 mi1.m 3), schimbă într-o oarecare măsură şi funcţia 23. Ne,!!lov- CJlugareni
reţelei fluviatile din regiunea de munte, iar regimul hidrologic al Argeşu· 24 Sabar (Potop) Gura fOii
25 Si/bar- Balmlmu dm VaiI!'
lui a suferit modificări esenţiale. 25 Sabar - Vldra
Cursul Argeşului porneşte în prezent din lacul de acumulare de la Vidra· ,;7 Arges - 8 ude.;;!i
28 DimbOVita - Valea lui It/an
ru. Anterior, ca punct de origine a rîului a fost considerat confluenţa 29 Omloavlla - Fbdul OimboV/ţel'
rîului Capra cu Buda, rîuri care în prezent se varsă în lacul Vidraru. 30 Dimbovita - ţldllj, cu Floni
J 1. DimbOVita - Con!eMi
Buda (5 = 112 km 2 ; L = 22.6 km) este cel mai mare afluent al lacului 32. Argeş - r;:ăle~ti
Vidraru, care poate fi considerat în condiţiil e actuale şi ca izvor
al sistemului Argeş . El îşi are obîrşia în lacul glaciar Buda (5 = 8670 m 2 ;
h = 2,2 m) de sub vi. Arpaşul Mic (2459 m) . în dreptul cantonullli
Buda, rîul primeşte pe cel mai mare afluent al său din stînga - Izvorul
Mircea, cu obîrşia sub vf. Moldoveanu (2544 m). Pe un aflur>nt din
dreapta se află cel mai înalt lac glaciar din Munţii Făgăraş (Podul Giurgiu-
lui (5 = 2220 m; h = 3.0 m), pe care în anii cu veri mai răcoroase ,
pătura de gheaţă se menţine pînă în august (de exemplu, 7 august 1952) .
Panta medie a Budei pînă la vărsarea sa în lac este de 65 mfkm.
Rîul Capra (5 = 97 km 2 ; L = 20 km) izvorăşte din lacul glaciar Capra
(5 = 18340 m 2 ; Iz = 8 m) şi Căpriţa (5 = 2 190 m 2 ; It = 1,5 m), aflate
sub vf. Vînătoarea lui Buteanu (2506 m). Pe afluentul său din dreapta,
Paltinul, se află lacul Paltinul, cu dimensiuni mai reduse (5 = 1 070 m 2 ;
h = 1,2 m), iar pe Căprioara-Călţunul (5 = 7751 ; Iz = 11,8 m).
La vest de Capra se varsă în Lacul Vidraru-valea Cumpănei** (5 =
= 33 km 2 ; L = 8 km), fost afluent al Caprei, la izvoarele căruia pătrun­
de tunelul de derivaţie a apelor din Topolog, prin care intră în lac un debit
mediu de 2,35 m 3 fs (v. fig. 133).
Ultimul afluent din partea vestică a lacului este Valea lui Stan (5 =
= 21 km 2 ; L = Il km) care iniţial se vărsa în Argeş, în aval de barajul
lacului. în prezent însă a fost creat un mic lac de acumulare pentru deri-
varea debitelor sale (0,40 m3 fs) direct în lacul Vidraru. Debitele mai mari Fig. 132. Sistemul Argeşului reţeaua fluviatilă, utilizarea energetică şi posturile hidrometri~.e
au acces şi spre valea veche în timpul viiturilor. Suprafaţa bazinală captată principale utilizate de obicei la studII.
este de 19,7 km 2 •
Din partea estică, se varsă în lacul Vidraru, Valea cu Peşti (5= Debitul mediu calculat care pătrunde în lac se ridică ,astfel la 19,65 n;3/ s,!
= 25 km 2 ; L = 11 km), în care vine tunelul de aducţiune dinspre rîul fiind colectat de pe o suprafaţă totală de 746,8 km 2 , ceea ce reprezl11ta
Doamnei-Vî1san, cu un debit mediu de 7,53 m 3 /s. Prin aceasta, suprafaţa un debit specific de 26,2 1/sfkm 2 , sau 8~0 ~ m stra.t. . . ~
de colectare a lacului se măreşte cu 266 km 2 • Lacul Vidraru se întinde în estul depreslUnn tectOl11ce a LOvlştel. F undul
Limpedea (5 = 17 km 2 ; L = 7 km) se vărsa în Argeş în aval de baraj. depresiunii este căptuşit de depoz ite1€ miocene, iar b arajul în~lt de .165 m
în prezent, în zona sa de izvoare a fost realizată o captare de pe o suprafaţă este construit în defileul epigenetic pe care l-a s ăp at Arge şul ~nt re Vl dr.aru
de 7,9 km 2 cu un debit de 0, 16 m 3 /s, pentru alimentarea lacului. şi Cetăţuia Argeşului pe o di stanţă de 3 k m, în creast a gna1selor GhlţU-
F r~nţi-Cozia. . ~ . . . ~
• W = volum. In aval de defileu ArO'esul mtra 111 depresm nea subcarpabca i nternă a
.. înainte de crearea lacului Vidraru se vărsa in Capra, care avea astfel S =130 km' , Argeşului, u nde vale~ sa ~e' 1{1rgeşte brusc şi p antele rîului scad. în depre-

442 443
 Flg: 133. Schiţa de utilizare a Argeşului su-
perior
Captd~i şi deri1Jal.ii diH sistemele lnvecinate cu A rgeşul
Supenor A. Derwaţia Riul Doamnei (L =- 18950 m ;
0.. = 9,21 m'/s; Scapt. = 349 km'). Relenl;;, caPldri din
Sl-stem:
1. Baciu ; 2. Drăghina; 3. Bradului ; 4. Cernat; 5. Dobro.
neagu; 6. Vilsan (şi UHE) .
B. Derivaţia Topolog (L = 7640 m ; Q, = 2,35 m'/s;
Scapt =:84,2 km'). 7. Rete nţia şi captarea Topolog (7a UHE
Cumpamţa.)
C. Retcnţii şi caPldri 111 valea Argeşului Su.perior :
8. LaculS Vidraru (W = 470 mil/ro" Slac-825 ha'' Q0-- 7 "3
.
I -
m'/s şi baz = 286 km' la Tunel). 9. Retenţia şi captarea
V . lui Stan (Q. = O,40 m'/s; Scapt. = 19,7 km') . 10. Reteu.
ţ ia ş~ captarea timpedea (Qo = O,lG m 3 /s; Scapt.=7,9 km~) "
11 . UHE Gh. Gheorg hiu-Dej (P = 220 l\IW ; E = 400 mi! .
kWhlan) ; 12, Retenţia Oieşti (W = 2 ,2 m ii m'; Slae = 66
ha) ; 13. U~E Oieşti (P = 15 ~IW); 14. UHE Albcşti
~ = 15 ~lW); 75. Retell ţla Ccrbureni (W = 1,6'2 mi1./li';
.Iac = 5, ha) ; 76. UHE Cerbureni (P = IS }I W): 17. Releu.
ţla Valea l aşu hlJ (W = IJ.7 mii nJ' ; SI ac = 22 ha); 18. UHE
y a lea Iaşu ~u i (~=:= 15 lVl."v"); /9. R e tenţia Zigoneui (proiect) ;
20. Reteuţla Balcu leş t1 ([)roiect); 21. Retellţia Merlşani
{proiect) : 22. Retenţjn BascQY (~V = 5.1 mi I. 111:1 ; Sîac = 180
ha) :23_ lJHE Bascov ,li' = 7,7 ~IW): 24. Rcten\ia Găvana
~rolcctl ; 25. Retenţla Ştdaneşti·Piteşt i (W = 4.2 miI. ruJ:;
lac = 124 ha).; .26 . .oIlE . P iteşt i (7,7 MW în constr.);
27. R eten ţla Caltneştl (proIect); 28. Retenţia Colibaşi p~
Rîul TIrgului (proiect).
si~ne, Argeşul primeşte pîrîul Băn.eştilor (S = 38 km 2 ; L = 13 km). Danu-
1U1 (5 = 31 km~; L = 9 ~n:) ş: Iaşului (5 = 33 km 2 ; L = 9 km). în
a.val, tra:,ers~az: zona a?t1ch~ala a Muscelelor Argeşului (V. Mihăilescu)
ŞI zona slllchn~l~ ~epreslOnara Şapte Muscele, în care se află şi Curtea-
de-Arg~ş. J?e aICI lllcepe,. spr~ a.val, zona largă piemontană, cu structură
m?nocllllala . a. PlatformeI grull.;r.!lor argeşene (V. Mihăilescu), unde Argeşul
p:I~eşte p~ pnmul afluent m~ll~po~tant al său din stînga: Vîlsanul. Pînă
alCI, socoht de la baza baraJulU1 Vldraru, panta medie a rîului este de
10 m/km.
Vîlsanul (S = 358 km 2 ; L = 84,6 km) izvorăşte de sub vf. S cărişoa~
!!l Mare . (2 495 m) , de .la ~l~i tudi_ne~ ~e 2.310 m . Valea sa foarte îngustă
(111 . medl~ 4 km) este hpslta d.e larslrl n:at de seamă şi chiar de afluenţi
mal man. Dobronea.gu.. Robala,. Par~l.U1, So ban ~, Topliţa (5 = 30 km2 ;
L = 11 km), Buneşt1 S111t cursunle mlCI aferente, 111 general cu bazine sub
20 km 2 • Rîu~ traversează a:eleaşi unităti de Ţe1ief ca şi Argeşul. Captarea
spre l~cul Yldraru afecteaza o suprafaţa bazlnală de 83,3 km 3 • Micul lac
de de!lv~ţIe de pe V~l~~n se află în amonte de confluenţa cu Dobroneagul,
ale carUl ape smt dlr1Jate, de asemenea, spre Argeş (v. fig. 133).
444
în amonte de Piteşti, Argeşul primeşte din dreapta apele rîului Bascov
(5 = 85 km 2 ; L = 33 km) sosit din Platforma Cotmeana, din imediata
vecinătate a izvorului Cotmenei. De aici, în aval, Argeşul pătrunde deja în
regiunea de cîmpie, unde îşi sapă cursul la limita estică a conului său <le
dejecţie pînă la Vişina; de aici îşi croieşte un traseu aproape drept pînă
la confluenta cu N eajlovul. Panta Argeşului pe acest sector scade brusc
la 0,63 m/km (valoare medie).
La Piteşti , primeşte din stînga pe Rîul Doamnei, afluent cu debite
şi elemente morfometrice mai mari decît cursul principal (5 = 1 822 km 2 ;
L = 109,1 km) . Din acest punct, în aval, Argeşul joacă de fapt rolul unui
f U
colector submontan, cu o puternică asimetrie spre stînga, compensată în
aval numai de Neajlov.
R îul Doamnei pătrunde cu izvoarele sale pîn ă în zona de creastă a Munţi.
lor Făgăraş. Ca şi Argeşul, el se formează din confluenţa a două pîraie alpine :
Valea Rea (5 = 95 km 2 ; L = 20 km) (se poate considera ca izvor) şi Zima
(S = 79 km 2 ; L ,= 17 km).
în căld a rea glaciară Valea Rea sînt cantonat e cinci lacuri glaciare mai.
de seal12ă, iar pe treptele glaciare tot atîte a cascade, repezişuri , pe pîraiele
locale. Il1săşi Valea Rea izvorăşte din lacul Vişte a (S = 12500 m 2) , de sub
vf. Moldoveanu, primind spre aval afluenţi ce vin din lacurile GăIă şescu
(5 = 3800 m 2 ; h = 0,6 m) şi Bindea (5 ::;'" 1 125 m 2 ; h = 0,2 mJ pe stînga
şi din lacurile grupului Galbena pe dreapta (1 = 5200 m 2 ; II = 13000 m 2 ;
III = 2 150 m 2 ).
în valea Zîmei, lacurile glaciare se găsesc în trei căldări glaciare princi-
pale. Rîul porneşte din lacul Zirna (S = 4840 m 2 ; h = 0,25 m). în aval
fiind însă recepţionat de cursul său din dreapta si emisarul lacului J ghe-
buroasa (S = 12 CCO m 2 ; h = 0,8 m). în amonte' de Bahna Rusului, Rîul
Doamnei are o p antă medie de 40 m jkm.
Pătrunde în sectorul subcarpatic în jurul Slatinei - Nucşoara , unde pantele
sale scad în depresiunea internă Brădet - Cîmpulung la 4-8 m/km. Aici
are o vale îngustă, cu forme asemănătoare unor chei. Traversează apoi
depresiunea longitudinală Şapte-Muscele şi intră în zona piemontană a
Gruiurilor argeşene în aval de Domneşti. Caracteristica acestui sector este
mobilitatea mare a albiei rîului care prezintă o eroziune liniară puternică.
Acumulările locale de aluviuni duc la formarea insulelor şi la despletiri de
cursuri mai ales spre aval de confluenţa cu Rîul Tîrgului.
Rîul Tîrgului (5 = 1 087 km 2 ; L = 69,7 km) are cel mai dezvoltat sis-
tem din bazinul hidrografic al Argeşului. Depăşeşte cu mai bine de 1 000 km2
suprafaţa de bazin a Rîului Doamnei la c onfluenţă , deci ar putea fi consi-
derat acesta drept obîrşie a Argeşului ,
îşi are izvorul sub vi. Păpuşa (2391 m), la 2050 m altit udine, fiin d format
dintr-o serie de t o renţi alpi ni. P ărăsind căldare a gla ciară. a P ăp uşii dr eneaz ă
pe dreapta şi călda re a Iezerului în care se află şi lacul Iezer (S = 3750 m 2 ;
h = 5,1 m) , drenat de pîrîul Bătrîna S = 22 km 2 ; L = 7 km). Tot din dreap~
ta prime şte şi pe Rîuşorul (S = 40 km 2 ; L = 12 km) (v. fig. 132).
î n aval, la Iereşti, rîul intr ă dej a în Depresiunea Cîmpulung, t raversînd
aceleaşi unităţi de relief principale longitudinale ca şi Rîul Doamnei. P e
acest sector primeşte aportul cîtorva afluenţi mici din stînga, ca : Româ~
neşti , Poienari, Ruda, Drăghici, Mănăstirea Din dreapt a, in schimb, se
o

observ/i o concentrare de afluenţi: Bughea (S = 92 :km2 ; L = 30 km)
şi Bratia (5 = 368 km 2 ; L = 53 km).
. Bratia izvorăşte de pe versantul sudic al maslvului lezerului, tot de la
nivelul zonei alpi ne (2020 m) . În amonte de primirea primului sau afluent
mai de seamă, al Brătioarei (5 = 33 km 2 ; L = 12 km), la Cîndeşti, pără­
seşte regiunea montană constituită din şisturi cristaline şi pătrunde în zona
depozitelor neogene, în Depresiunea Cîmpulung Muscel. Aici primeşte încă
din dreapta pe Năvrapul şi Rîuşorul (5 = 61 km 2 ; L = 18 km), iar mai
în aval pe SIănicul (5 = 46 km 2 ; L = 16 km) .
Ultimul afluent mai important al Rîului Tîrgului din stînga est~ Arge-
şelul (5 = 242 km 2 ; L = 76 km). El izvorăşte de pe versantul sudic al masi-
vului Păpuşa, de la 2020 m altitudine, şi traversează zona cristalină fără
s~ Frimească afluenţi, dar cu pante mari (54 m /km) pînă la Nămăieşti.
A.1Cl pătru~de în zo~a .subcarpatică, i~r în aval de Vultureşti străbate zona
plemontana a GrUlunlor argeşene. Inainte însă de a părăsi. zona sub-
carpatică, primeşte un singur afluent mai de seamă, din stînga, pe
Mzgana (5 = 16 km 2 ; L = 11 km) , iar mai în aval,din dreapta, pe
Holuba (5 = 19 km 2 ; L = 11 km), un curs intermitent. Din cauza in fil-
traţiilor puternice în Pietrişurile de Cîndeşti, pe sectorul piemontan,
Argeşelul seacă local în anii deosebiţi de secetoşi, cum s-a întîm-
plat în anul 1946. Urmărind limita vestică a Platformei Cîndeştilor, fostul
teren de divaga re comună a rîului cu Dimboviţa, Argeşe1ul face o cotitură
sp re vest înainte de vărsare.
Din bazinul Rîului Doamnei, pe cursul superior principal a fost captat
un debit mediu total de 7,13 m 3 /s spre lacul Vidraru-Argeş, ceea ce afectează
o suprafaţă bazinală de 266 km 2 • Captările principale sînt cele ale Baciului,
care cuprinde şi Rîul Doamnei în aval de confluenţa Zîrnei cu Valea Rea,
captarea Drăghina şi captarea Bradului de pe Cernat (v. fig. 133).
ţ După confluenţa cu Rîul Doamnei la Piteşti, Argeşul colectează afluenţi
numai din stînga, dinspre Piemontul Cîndeştilor pînă la confluenţa sa cu
Neajlovul. Între aceştia pînă la Ciulniţa amintim: Vălenii, Vrînceştii, Rîn-
căciovul (5 = 66 km 2 ; L = 23 km), Gîrcinovul (5 = 196 km 2 ; L = 33 km)
şi Budişteanca, sau Glimbocelul (5 = 118 km 2 ; L = 27 km).
Neajlovul (5 = 3795 km 2 ; L = 187,5 km) izvorăşte în imediata apropiere
a oraşului Piteşti, de lîngă comuna Geamăna, de la 322 m altitudine. Panta
sa medie este relativ ridicată (1,5 m/km), ceea ce duce la o evacuare usoară
a apelor în timpul apelor mari. Meandrele în lungul său şi în lungul afÎuen-
ţilor care curg paralel cu Neajlovul au dimensiuni mici , albiile lor fiind mai
puţin încăpătoare. În apropiere de Găieşti, Neajlovul străbate paralel cu
Argeşul un sector de lărgire a cîmpiei de divagare, care în trecut a prilejuit
revărsarea apelor Argeşului spre cursul Neajlovului. Primul afluent din
stînga, Neajlove1ul (5 = 30 km 2 ; L = 15 km) izvorăşte chiar din apropie-
rea cursului Argeşului, în aval de Bănănăi , captînd chiar şi unele rezerve
de ape subterane dinspre aceasta. Din stînga, în Neajlov se mai varsă cîteva
pîraie cu scurgere permanentă, cum sînt Izvorul şi Ilfovăţul (5 = 109 km 2 ;
L = 32 km), alimentate şi ele probabil dinspre Argeş pe cale subte-
rană. Din dreapta, Neajlovul culege mai ales afluenţi cu dimensiuni mai
mari, cum sînt: Holboca (5 = 74 km 2 ; L = 38 km), Chipicanu (5 = 97 km 2 ;
L = 36 km). Dîmbovnicul (5 = 636 km2 ; L = 129 km) şi Bălăria (5 =
/
= 83 km 2 ; L = 13 km). Dîmbovnicul primeşte şi el o serie de afluenţi mai
mari, ca: Gliganul (5 = 38 km 2 ; L = 17 km), Berivoaia (5 = 38 km 2 ;
L = 16 km), Mozacu (5 = 95 km 2 ; L = 33 km), Negrişoara (5 = 50 km 2 ;
L = 22 km) şi Jirnovul (5 = 106 km 2 ; L = 26 km), toate dezvoltate în
condiţiile cîmpiei piemontane acoperită cu loess.
Dezvoltarea cea mai mare dintre afluenţii Neajlovului o are Cîlniştea
(5 = 1 846 km 2 ; L = 102 km), care izvorăşte de lîngă Bîscoveni, din cîm-
pia piemontană, de la 107 m altitudine. Are o pantă foarte redusă, în jur
de 0,5 m/km, şi meandrează foarte puternic între Drăgăneşti-Vlaşca şi
Bila. Aceste meandre sînt însă dictate mai mult de fundamentul acumulativ
decît de procesele hidrodinamice proprii ale rîului. Primeşte afluenţi din
ambele părţi ale versanţilor săi pînă la confluenţa cu Glavaciocul, cum
sînt, din stînga, C enuşarul (5 = 41 km 2 ; L = 9 km) şi Rîiosu (5 = 55 km 2 ;
L = 10 km) . Afluenţii din dreapta, dinspre Burnasul de est, sînt mai
mari ca dimensiune: Valea Albă sau Singurenii (S = 168 km 2 ; L =
= 12 km), V. Porumbenilor sau T restnicul (S = 169 km 2 ; L = 21 km)
şi Ismarul (5 = 157 km 2 ; L = 20 km) .
Înainte de vărsarea Neaj lovului în Argeş, pantele longitudinale ale rîu-
lui scad pînă la 0,25 m/km , ceea ce a fav orizat ap ariţia Bălţii Comana în
amonte de localitatea Comana.
în avale de confluenţa cu Neajlovul, în Argeş se mai varsă, dinspre stînga:
încă doi afluenţi: Sabarul sau Răstoaca şi Dîmboviţa, ambele cu rolun
importante în alimentare a şi ev acuarea apelor din Bucureşti.
5 ab arul (5 = 1 358 km 2 ; L = 197,7 km) izvorăşte din partea estică a
Piemo ntului Cîndestilor, în amonte de comuna Bintău, de la circa 450 m
altitudine. Af1uent~1 care se poate considera şi ca izvor adevărat al
Sabarului este Potopul. El îşi are obîrşia lîngă Cîndeşti, la altitudinea de
661 m, şi devine afluent al Sabarului superior, la Găieşti. Potopul îşi justi-
fică rolul de izvor prin dimensiunile sale mult mai mari decît cele ale Saba-
rului la confluenţă (Potop, 5 = 305 km 2 ; L = 51 km; iar Sabarul superior,
5 = 62 km 2 ; L = 28 km). Rîul iniţial se vărsa în Argeş, la Crivina, îns.ă
în anul 1796 apele sale au fost îndreptate artificial spre cursul Răstoacel,
aspectul său actual fiind impus deci de necesităţile de suplimentare cu debite
ale cursului inferior. Cu scopul de descongestionare a Dîmboviţei în timpul
apelor mari, în 1805 a fost săpat un canal dinspre Dîmboviţa spre Cioro-
gîrla,. afluent al Sabarului (5 = 117 km 2 ; L = 48 km), canal ca;-e. este
folos 't şi azi fiind suplimentat şi din direcţia Argeşului prin Canalul Cnvllla-
Dudu (v. fig. 132). Astfel, Sabarul în starea sa actuală are un regim hidro-
logic transformat. Dintre afluenţii săi superiori , cu regim natural, ~~ men-
ţionează: Strimba (5 = 32 km 2 ; L = 16 km afl. Potop), V. Fou (5 =
= 84 km 2 ; L = 20 km , afl. Potop), V. Cuparului (5 = 44 km 2 ; L =
= 9 km), Suţ a (5 = 162 km 2 ; L = 36 km) şi B ăii (5 = 99 km 2 ; L =
= 22 k111).
Dîmboviţa (5 = 2 759 k m 2 ; L = 266 km) este afluentul cel mai impor~
tant al sistemului Argeş atît ca debite, cît şi ca u nitate hidrogra fică , care
stă la baza unor serii de lu cr ări de· a me najări, ali mentări: cu a pă şi m ai
ales ca recipient al apelor reziduale ale Bucureştiului, pe care-l traversează
(cca 500000 m 3 /zi) . Cursul său se formează pe versant111 estic al Munţil~r
Făgăraş , di n co nflue n ţa a două pîraie alpine, B o a rcăşul şi Valea Vladulul.
Dacă considerăm ca izvor Boarcăşul, născut din două mici la curi glaciare
447
 situate sub vf. Roşu din Masivul Iezeru1ui (2461 m), atunci obîrşia sa se TABELUL 108
află la 2240 m altitudine. Valea Vladului (5 = 20 km 2 ; L = 8 km), din ElementEle morlometrll'c ale rîurilor din b07fnul bldrcgrvfil' A rllrş
stînga, izvorăşte de sub Berevoieşul Mare (2309 m). Pînă la culmea Lerescu-
lui are cursul longitudinal, paralel cu creasta carpatică, iar de aici face o Dist. Alt.
Supra-
Altit. Panta
cotitură spre sud, ocolind pe la est masivul Păpuşii. Valea sa este străjuită ltlul Punct izvor punct.
faţa
med. med.
bazin
spre est de masivul cristalin al Leaotei, iar la nord de crestele calcaroase (km) (m)
(km')
(m) (m/kmJ
ale Pietrei Craiului pe care, în extremitatea lor sudică, le străbate şi Dîm- ---- -6-
boviţa, formînd complexul de chei aproape unice ca frumuseţe - Cheile 1 I 2 3 4 I 5 7
Dîmboviţei. 1. Popescu-Argeş el, studiind această regiune, pe cursul princi- 1
- I 2030 I -
Buda (Argeşul) Izvor - -
pal şi pe micii afluenţi locali a numărat 14 chei locale bine individuali- Buda P .h . Buda 22,4 767 97 1 636 463
zate, care ne indică un stadiu avansat de carstificare a ciilcarelor mezozoice.
112 1 636
Dintre afluenţii montani mai mari, pe acest sector se pot aminti: Dîmbovi- Argeşul Confl. Capra'" I 22,6 764 - ---
463
-
cioara (5 = 48 km 2 ; L = 11 km), Chei ei (5 = 32 km 2 ; L = 12 km) şi 242 1 535 42 2
Capra P.h . Buda 20,1 764 94 1 693
Ghimbavul (5 = 40 km 2 ; L = 12 km) toţi din stînga. în aval de chei se Argeşul P .h . Tunel 31. 1 675 289 1 465
374
354
varsă în rîu primul său afluent mai mare: Rîuşorul (5 = 53 km 2 ; L = 16 km) ,
izvorît de pe versantul sudic al masivului Păpuşa. Continuîndu-şi
Argeşul
Arg~şuJ
I Curtea d e
P .h.
P .h ,
Pleaşa
Argeş
31,8
61, 5 1
666
4 12
290
568
1 465
1 120
354
283
cursul spre sud rîul pătrunde în zona subcarpatică, traversează Depresi-
unea longitudinală a Cîmpulungului în partea sa estică, dealurile subcarpa-
Argeşul I ConiI. Vîlsan
I
86,7 3 11
724
._~-

1 083
982
--
934
255
-
238
tice la contactul cărora cu conglomeratele caIcaroase cretacice ale masi- Vilsanul
Vîlsanul
Izvor
P.h . Băile B r ădet
O
37,6
2310
680
-
115
- -
1 370 328
vului Bucegi apar alte chei, apoi depozite eocene. în zona piemontană for- Vîlsanul P.h . Brăd e t 39,9 643 128 1 366 327
mează o vale largă cu puternice diva gări la limita estică a Piemontului Vîlsanul P .h . Mălurcni 68.2 385 267 963 22 2
Cîndeşti în propriul său con de dejecţie construit în "colaborare" cu Ialo- Vîlsanul P .h. Valea MăruJui 82,6 319 3 52 841 19 0
miţa, care însă şi-a ales calea pe versantul estic al conului (în aval de Vî1sanul Confl. Argeş 84.6 3 11 358 I 838 189
'Iîrgovişte) . Argeşul P . h . Piteşti-pod 107,8 26 1
1 2391 869
217
1239 8G9 217
Afluenţii din zona muntoasă sînt mici ; ei se grupează mai ales pe stînga, Argeşul ConfI. R. Doamnei 108,0 260 - --
cum sînt: Hotaru, Bădenilor (5 = S7 km 2 ; L = lS km), Valea lui Coman, Riul Doamnei Izvor O 2 190
3061 I
-
866
-
236
-
Valea Largă (5 = 29 km 2 ; L = 12 km), Rîul Alb (5 = 98 km 2 ; L = 23 km), Riul Doamllei P .h . Bahna Rusului 42,9 628 351 1492 569
urmînd apoi singurul curs "mai mare" din dreapta, dinspre Platforma Riul Doamnei P .h . Darmăneşti 85 .6 337 548 1 281 I 3~9

Cindeştilor, Aninoasa (5 = 22 km 2 ; L = 12 km). în aval, în sectorul cîmpiei

de divagare, primeşte încă din stînga pe Valea Satului (5 = 30 km 2 ; L =
= 14 km) şi Ilfovul, a cărui zonă de izvoare a fost legată cu Colentina in
Riul Doamnei
Riul Tîrgului
ConfI. R. Tîrgului
Izvor
97,9
O
290 1 683
2050 -
546 I 186
1-- 595 1 070
--
887
-
331
--
243
-
1850, cu scopul de a descongestiona Dîmboviţa, în amonte de Bucureşti. Riul Tirgului P .h . Apa Sărată 29,8
441
1245
878
355
224
în fine, în aval de Bucureşti, Dimboviţa primeşte pe cel mai mare afluent Rîul Tîrgnlui Confl. Bratia 61,0 322 -
803
-
840
-
214
al său din stînga - Colentina, iar mai în aval - Pasărea. Bratia Izvor O 2020 - - -
Colenlina (5 = 526 km 2 ; L = 98 km) a fost un mic afluent de tip, ,mos- Bratia P .h. Rîuşor 24,6 543 117 1 041 260
tişte" al Argeşului, cu numeroase zone lacustre acoperite cu stuf. în cel Brati a
Bratia
P.h. Berevoieşti 30,4
56,9
491
322
199
362
995
792
225
202
Conn. R . Tîrgului
de al treilea deceniu al secolului nostru s-a elaborat planul de amenajare 841 822 206
al rîului şi a inceput crearea unei serii de lacuri artificiale în lungul lui, al Rîul Tirgului Confl. Argeşel 67,7 296 - - -
1 083 787 196
căror număr pînă în anii 1975 se va ridica la 16. Dintre lacurile mai mari Argeşelul Izvor O 2020 - - -
amintim: Colacu (5 = 30 ha), Ciocăneşti (5 = 90 ha), Buftea (200 ha),
Buciumeni (65 ha), Mogoşoaia (96 ha), Băneasa (36 ha) , Herăstrău (70 ha),
Argeşelul
Argeşelu l
P .h . Nămăeşti
P .h . Davideşti
I 24 ,3 718
63,6 i 364
39
208
1 191
676
271
151
Ploreasca (56 ha), Tei (65 ha) , Fundeni (82 ha) şi Cernica (402 ha) . în pre~ Argeşelul
Riul Tîrgulni
Confl. Rîul TîrgulUI
Conil. R . Doamnei I II) .
69,7
I
I ~ 0 O I 296 242
290 1 087
664
787
160
191
zent se lucrează la amenajarea lacurilor Pantelimon II (260 ha; L = 2,5 km), Rîul Doamnei P .h . Mă ră ci nen i 264 1 790 863 232
Griviţa şi Străuleşti, iar pînă în anul 1975 vor fi amenajate lacurile Cernica, Rîul Do amn ei Conn. Argeşul
Ii 107'51
109, l 260 1 822 863 232
Mogoşoaia , Chitila, Fundeni şi Buciumeni. După 1975 se vor realiza Încă Argeşu l P .h . Pit eşti ! 108,3 2 60 3064 866 236
lacurile Plumbuita şi Pantelimon I, prin care suprafaţa lacustră totală va Argeşul P .h. Bănănă i-Piteşti - ştralld 1 114, 7 I 250 3110 858 233
Argeşul P .h . Fundu Părului }.t0 3 698 778 2 11
ajunge la cca 2000 ha, iar volumul acumulat în lungul Colentinei va fi de 1 180 ,2 1
Argeşul P .h . Malu Spa rt 210,7 104 3785 765 20 7
cca 52 miI. m 3 • Prin afluentul Colentinei - Crevedia (5 = 70 km 2 ; L = Argeşul P.h. ,,30 Decembrie 1947" 1
= 30 km) a fost creat sistemul de canale Bilciureşti-Colentina, prin care (Co p ăceui 256, 1 59 3983 732 197
sistemul Colentinei primeşte din Ialomiţa o suplimentare de debite după
~ lnclu.iv valu Cumpăne!

448
449.
 CON TIN UAR EA TAB ELU LUI
Riul
Pun ct
_ _ _ _--:_ _ _ _ _ I_ _
_ _ _ _ _ _ _ _ _ I_(_km--.:..)
1 2
necesităţi. Acelaşi sco p este urmărit şi prin aflu ent
ul ~in" amonte, Bar ang a
(S = 104 km 2 ; L = 31 km) .
Dist . Pasărea (S = 237 km 2 ; L = 42 km) se var
să în Dîmboviţa, la Fun den i.
Alt. Sup ra- Alt'It. Pan
faţa
ta
izvo r pu(nct. bazi n med . med Est e un rîu de tip "mostişte",
în lun gul căruia întî lnim , pe
lîng
.
iazu ri. Şirul lor înce pe cu lacu ă cîte va
m) (km2) lacu ri nat ura le, şi o seri e de
l Afumaţi
(m) (mJkm )
(12 ha) şi continuă cu lacu l Mo
-1-5- ara Dom
Brăneşti (31 ha) şi se termină cu lacu nească (12 ha) , Pasărea (7 ha) ,
3 -4-. --6 - - 7 -

în ava l de Dud u , albi a Dîmbov l Fnn den i (37 ha) .

Argeşul Confl. Nea jlov 276,8 40
405 0
-
717 194
la vărsare. Pri n ace asta , vite zele
iţe i este canalizată şi loca l îndiguită pînă
784 5
rîul ui s-au mărit , iar în urm a
derivaţiei
Nea jlov ul Izvo r 430 IlO
O 322 rec ons trui te în 1886 spre Ciorogî
un deb it de 8,0 m3 /s. Alb ia regu r1a. în alb ia rîul ui se menţin e , în med ie,
Nea jlov ul P.h. Corb ii Mar i 91,9 122 413
reştiului (0,5 mil. m 3/zi), ape le dinlari
200
zată colectează şi aye le uza te ale Bucu~
10
Nea jlov ul ConfI. Dim bovn ic 664 169 9
125,5 79
1 301 tim pul viit uril or, pre cum şi cele
Lun c a Dîmboviţei a răm as mu
Dîm bovn icul Izvo r 177 11 prin dre nar ea pîn zei frea tice . pro ven ite
O
star e naturală pe ea pro duc înd
Dim bovn icul 321 -
u-se înmlăştiniri (cir ca 3 000 lt tim p în
P.h. Slob ozia 71,5 152 314 227
Dim bovn icul Conf!. Nea jlov ul 129,4
16
500 0 ha era u încă inu nda bile , mai ha) ; circ a
79 636 185 14
menţinut pînă în 1956, cînd s-au făcu ales în ava l de Bucureşti. Sit
uaţi a s-a
Nea jlov ul P .h. Călugăreni
pînă la vărsare , cup rinz înd lucrări tdelucrări imp ort ant e hid roa mel iora tive
167,3 46 1 700 154 Il
Nea jlov ul Conf!. Cilniştea
1 703 154 Il
169, 9 34 - - reg ular izar e a albi ei D îmboviţei
Nea jlov ul 355 0 125 Il înd igu iri , desecări, amenajări
pen tru irig aţii etc. î n amo nte ,
sa în Argeş, Dimbov iţa pri
Conf l.
de vărsarea
Argeşul 187 40
meş
379 5
te încă
123 Il
Argeşul Confl. Saba rul 289, 5 33
792 5
- - .
430 103 Cî1năului (S = 203 km 2 ; L = 27 km un afl uen t din dre apt a , Val ea
) pe car e, în a mo nte de vărs
Saba rul 661 9 ~84 I ~99 97 fos t con stru it un b ara j, iar iazu are, a
Sab arul
Izvo r O
în ava l de Budeşti, Argeşul are
l cre at serv e:;,t e în prim ul rînd
irigaţiile.
dej a o v ale largă, căptuşită cu
P.h. Gur a f'oii 48,4 191
Saba rul 204 346 93
nisi poa se, rez ulta te din măcina
rea
P .h. Găeşti 51 , 1 187 dep ozit e
282 320
iniţial cu dim ens iun i mu lt mai mar i . aluv iun ilor tran spo rtat e din mun
80
Ace ste sed ime nte îi dau o mo bili ţi,
Sab arul P.h. Boli ntin Vale
Saba rul 134.6 98 898 229 40
Conf!. Argeşul 197.7 33 mar e albi ei Argeşului, care tind
e să se abată spre ves t. Mai
Argeşul 1 358 180 29 tate
pri
P.h. Budeşti 304,0 26 936 5 391 95 meş te
L = 19 km) , Lui ca (S = 197 văr sarea sa în Dunăre : R asa (S = 95 kmtrei
Argeşu! 937 5 391 94
pîra ie mic i din stîn ga îna inte de
Conf1. Dimboviţa 305,5 25 2
km 2 : L = 10 km) cu două lacu ;
Dimboviţa Izvo r
12 134 394 96 în lun gul său şi Mit ren iul (S = ri arti fici ale
Dimboviţa
O 224 0 43 km2 ; L = 6 km) cu lacu l Mit
P.h. Vale a lui Ivan 29.5 284 8 ren i, lac
65 1 485 de tasa re.
După 1914 în baz inu l Argeşului au exi
Dimboviţa P.h. Podu l Dimboviţei 431
Dimboviţa
41,8 731 251 1 375 394
P.h. Malu l cu f'lor i
Dimboviţa P.h. Conţeşti
79,2 455 680 1 131 335 Din tre ele au rămas în funcţiune stat 75 de pos turi hid rom etri ce.
fos t posibilă det erm ina rea scu
158,4 145 1 054 876 241 în 1955 în tota l 41 de pos turi ,
Dimboviţa Confl. Ilfov 120 3 770 213 rge rii med ii dire cte pe per ioa da iar la 31 a
192,4 96 195 0-1 967 .
I 468 679 173
Dimboviţa Conf1. Cole ntln a 1 614 621 161
229,4 49
2 140 495 123 CARACTERISTICI IUDROLOGIC
Cole ntin a Izvo r O 331) E
Cole ntin a P.h. Cola cu 15,0 13u Bilanţul hidrol()gic şi scu rge rea med ie.
în baz inu l Argeşului bilanţul
Cole ntin a 49· 166 13
P.h. Buft ea 38,4 100 266 \54 hid rolo gic se modifică trep tat
tran zito rii de la step a din sud alti tud ine a în condiţiile fizi co-g eog rafi ce
Cole ntin a P.h. Cern ica Il
Cole ntin a 52,0 52 509 121 10
cu
Confl. Dimboviţa
ul baz inu lui, silvo-stepă , zon
a pădurilor
98,0 49
pînă la etaj ul alp in (inf erio r), tipi
526 103 10
Dimboviţa
î n bilanţul hid rolo gic actu al au
Con fl. Pasărea 239,9 40 216 6 492 122 c reg iun ilor car pat ice.
-
243 7 447 109
con stru irea num ero ase lor obi inte rve nit însă modificări p rofu
ecti ve hid rote hni ce rep rez ent nde p rin
Dimboviţa Con fl. Cî1năul 29 427 în fig. 133. Fap tul că sist emu
Arg eşului primeşt e în plu s faţă de
ate sch ema tic
258.3 254 8 104
- -
Dimboviţa
271 8 410 100 condiţiile iniţiale , nat u rale, şi ol par te din ape le Top olo gul ui, det
Con fl. Argeşul 266 25 275 9 nar ea în viit or a par ame t rilo r e rmi -
408
Însă
Argeşul 98 scu rge rii va fi m ult m ai gre oaie
Argeşul
P .h. Clăteşti I 323,7 18 1247 7 380 93 cen tral a de pe Argeş v a re pre zen h idro -
Confl. Dunărea 339,6 10 1252 1 376 ta con trol ul sup rem al exactit ăţii
90 hid rolo gice . Sup lim ent are a în viit st udii lor
cap tare a cur sur ilor de apă di or a deb itel or sist emu lui v a con
la supra n nor dul şi ves tul mas ivu lui tinu a prin
După, legar
acest• motiv faţa Colen ş'e tudouă Dimbov iţa (fig. 132), sist emu l Argeşu lui făgărăşan spr e
ea Ilfovu lul cutiuel
Colen tina
,lal
acest
Coiae
au v ' ; •i ur i fo~mează
a .., mal adau ga in. prezefala
ŞI supra nt unlllovu
singului
r (14H
sistem comu n. Din
km'). dev eni nd o a rter a tot m ai il1lp
or-
450
451
 11%
Om
G
CAPRA-8uda
Hm,,",ilBJm ; flm=2,78mrs
lip carpatic meridianiJ!
(inalt)
2 1853
I

'1

~~~~~~~~~T-~~-r~~-
OlM80V!TA- ConţeyL/
Hm=876m ; Om=10,6m'!s
lip carpatic merIdional
1863

NIAJLOV- Că/ugăl'enl
IIm=l:iilm ; flm .. 5,57m%
lJp pel'icarpatic sudic
(nivo-p}uvlaJ)
1953
~
ee
~

XII I
=
Fig. 134. Hidrogr afe caracter istice din bazinul Argeşului (r.
Ujvari).

lor
---
~
~

.,
pentru alimentări cu apă, în specia l pentru asigur area cerinţe
. ".

tantă lei. ...

-<""
Capita
O diferenţiere a valoril or biIanţului hidrolo gic în ansam blu se
produc e :=
.e
în bazin Ia altitud inile mari. Astfel, dacă bazinu l
abunde
Argeşu
ntă
lui superi or îşi ..
N
,.:o
culege apele în condiţii de umidit ate deoseb it de (scurge rea raio-
nul II), Dîmbo vita se formea ză în zona de descen denţă a maselo r de aer, :a==...
putern ic adăpostită Ia limita estică a masivu lui Făgăra ş. Astfel, preci- :-
e
o:
pitaţiile medii în partea vestică a bazinu lui ating l 200- l mm 400 mm la alti-
în circ urile ...==
tudini mai mari de 2000 m, scurge rea medie l 000- 1 200
'"
glaciar e, iar evapo-transpiraţia variaz ă în jur de 200-3 00 mm. în etajul ";

alpin, slab dezvol tat, din bazinu l Dîmbov iţei , prec ipitaţii le medii rămîn în :c
jur de l 000 mm, iar scurge rea abia ajunge la valoril e de 700-8 00 mm. e'"
în cadrul etajulu i subalp in abundenţa precipitaţiilo r şi a scurge rii scade
4)

'2
esenţia l, majori tatea părţii centra le a bazinu lui Argeşu lui fiind cuprinsă :c;
că regiun ile piEmon - '"
în raionu l Y o = f(H",) cu nr. VI. Este interes ant, spre ""
00.
tane se conturează în bazin cea de a treia z c nă cu gr a di(nţii lLaxim i ai '"
e;,
precipitaţiilor ~ cuprinsă între seo 20). şi seo m altitud ine, din care rEzultă CI

..
Q
<O
..- 'O
apariţia aici a raionu lui V (v . fig. H
.,.,
se observă
Scăderea valoril or precipitaţiilor medii şi a scurge rii medii
P :ci
Y ""'" 20 ~
H :;
spre sud, cîmpia fiind caracte rizată de X o = 500 - 620 mrn ; ţI)

-70 mm şi Z = 490 - 560 mm (v. fig. 23).

~
=-
< ..s
i:a
t-<

452 453
 r.

ee
Privite în ansam blu, precipitaţii1e medii pe bazin reprezintă
689 mm, u
~

din care se scurg 162 mm (61,4 m /s), iar evapo-transp

3 iraţia medie este deci I
cnu cnu + al

ntă vărsar e al ::.l ~

OI OI )j
de 527 mm. Alime ntarea subterană reprezi la 31%, deci scurge - :su ::.l
u
::s ::.l ::.l
u u u
::.l ::.l
u u
::.l
u p.. p.. u u u
rea subterană este de 51 mm, cea superfi cială 'de 111 mm, coefici entul scur-
~
a
..,
gerii de 0.23, iar umezir ea totală a solului de 578 mm. La debitu l mediu , ..,.... II) 10 10
..... e-.I

.... .....
M l' 00 1/) 10
..... .... 1/)

-
II)
.....
l' 10
.....
.... .... .... M' e-.I'
.... l"
.... ~.
~ l" ai ....
pentru viitor se mai poate adăuga şi l de 2,35 m /s, captat dinspr e
Topolo g (bazin ul Olt).
debitu 3
10
",.i
a
C').
M
-o o- -
C') C')
00
e-.I
..,:
a
M
....
l'.

M
a
00'
e-.I
1/)
eri
e-.I
.... ....
....u) ....
<1>'
00
<li
e-.I
~
C;
~
....
M

-.
C')

.., ....
Repartiţia scurge rii in timpul anului . Zonali tatea vertica lă a reliefu lui se ....
reflectă în repartiţia scurge rii . Astfel, în zona înaltă, după o perioadă de acu-
o
<7J'
C')
10
<7J'
C') -
~ lF.l, ~
.... o
.... .... ....
M
00
M
'" -
.... ........
M
~
1/)
M'
....
<1>
.,;
.... ....
<1> M
00
M
00
M

mulare a zăpezilor timp de 5-6lu ni, cînd scurge rea superfi cială practic lip- q II)
..,........ .... .... r-:....
10 1/) l' 10
oM r-:
10 00 ..,....
1/) II)

-
10
.... "'" ....00
....
00
~
('o.
~.

seşte, urmează o perioadă îndeîungată de topire a zăpezilor (aprilie - ... '"

10'
t) ,
-augus e-.I'
....
C'-l' ~

scurge rea ....00 .,.,

peste care se suprap un ploile de la începu tul verii.
cea mai ridicată se observă în luna mai . Avînd în
Prin
vedere
urmare
că
,
Vîlsan ul ,
tare bogată
Rîul
H
H
~
10
.,.~ ....00.
II)

-'"
.... .,.,
o
C'-l
11)'
II)

cD
<1>
~.

.,., '"
10
l'
vi
l'
10
tr)'
a
00
('0.'
00
"'"
'"
1/)
1/)'
a('o.
"'f"
o
~

'"'"".
Doamn ei, Rîul Tîrgul ui, Argeşelul şi Dîmboviţa primes c o alimen a o 10 10 C'-l 10 C')

din această zonă, în lungul rîului se întipăresc aceste

00 <D II) ('o.
II) 10 o l'
caract eristic i de regim, C')
"'ori;" C'-l C'-l
"'"
,;;
~
u) r-:
<7J
,;;
11). O)
"",' "'"
C').
II)
"<t" "",,' tr)
_,
'o"
V'J' tr)

menţinîndu-se pînă la vărsare.

11)'

Avînd în vedere că toţi afluenţii mai importanţi ai bazinu lui subalpină,

lipsesc rîurile tipice pentru zona
au izvoare le
-

-
'". .......,
10
....
~ 00
o
.....
II)

"",'
o
10
c<i
.,.
ti)
II)
...,.'
~
M
11)' -
II)

'"t"
....
10
M'
10
o
C')•
~

....
0),
II)
II)
~.
o
~,
....
oII)
..;
în circuri le glaciar e, practic .... .... o
~
l' M 00
.... oN..... V'J
10 O/)
te rîurile ~

cu volum ul maxim al scurge rii în ap rilie. În schimb , "înt prezen

t'- C'-l II)
~
O) II) l'
....
l'. M
..... "'f'
...
II)
~ t'-
..... e? .... "",' M N' ci
de cîmpie şi dealur i, cu vol umul maxim în martie (v. tabelu l 110) . "",' '<t"
- --- ....
anuală , ....
II)

Iarna , în zona alpină se formează 10 - 15% din scurge rea

H 00 ('o. II) o oO) II) N
....
C') 00
....
II)
medie <O II)
w o o o l' ('o. 00 00
r-:
pînă
H
H
<7J
'" ~ 10' 11)' e'I' c-i ..; r-:
Însă acest procen taj creşte în regiun ile de la 29 -30% (v. tabelu l :> cD ",' <li cD u) 10'
cîmpie a
110, Neajlo v). Primăvara , procen tajul scurge rii este în jur
de 38-42 % o o o .... 10 o C')
~
H N
.... N.... N
....
II)
00
II) II)
e'I
..... M.....
M O) 1/)

în toate zonele de relief. Diferenţieri mai mari se observă

H ~ M 00
vara , cînd ploile :> o) <7J' 00 rJ::J' 00 t31' 0)' 00 00 <li a> 00'

.... 00 ....V'J'
au un efect deoseb it în munţi, unde procen tajul atinge 30-35 % , în timp N o rJ::J <7J 00 C') o o C') '"t' 1/)

observ ă nouă -- r-: o

.... ....
('0.' 1/)'
r-: C'). e-i ....
ce în cîmpie rămîne în jur
uniform i- ....
'r.7 .... :i
1/)'
.... .... .... ....
'<i" "",'
....
:;;=
('0.'
de 17-18 %. Toamn a, se o 00'

deci, exem-
zare de circa 13-16 % în diferite le zone de altitud ini. Astfel, .... r-. ."'" o
plul Neajlo vului ne întăreşte afirmaţia că sudică ţării, r-. '<i'
....N~ ....r-:
- o N
partea a respec tiv ~ e-.I.
.... oN
rJ::J
'" ~ ....
N.
;i ~ ~ .... 00 00'
.... ~
Cîmpia Română şi Piemo ntul Getic, se poate includ e foarte bine în 'Pro- N N c'.
N N

vincia Central-europeană. .... rJ::J

..... 10
M .... ~ "'......... o N
'".... .....rJ::J.... :i ....u)
1/)
5.... ..... 10
:>
H .... ....
N' N'
.... â.... ;i ....
.... .... M'
10'
~

.... ....
Scurge rea şi dehitel c mnxim e. Aceste fenom ene se produc
În perioa da o ('o. o 10 o 1/)
~
şi
H
H
C')
C') <O '"
....
r-:
o II) o
"'" 10r-: rJ::J
o oe-.I :3
1/)

....
e-.I 10
"",' 00'
ploioasă a anului , mai ales în regiun . Maxi-
cîmpie <li 00
de <li
'...."
00'
subalp ine
ile
'"
H 1/)'
~

zăpezil or reprezi ntă %

mele proven ite din topirea
mai mici la aceleaşi frecvenţe, deoare ce topirea zăpezil
valori
or se
cu 10-30
produc e mai o
w
10

'"
M
00 l'
...,.' .....
o e-.I
1/)
o
..;
r-.
o
....
<7J
....
M 1/)

-
~.
M
.....
.... r-:
e-.I
II)
00
M
..... -
1/)

<li
lent, şi numai În cazul asocier ii cu ploi intens e, pot lua naştere
<li tr)' u) 10'
viituri peri- c<i M'

culoas e primă vara.

Scurge rea maximă elementară în regiun ile de munte şi cele
piemo ntane
II)
o
.....
rJ::J
<7J
N
10
o
l'
.
.... '"
10
'1)
o
o
00
.....
....00 1/)
1/) M
o.... r-:
00
10
00
l'
<li
o
"'-q."' -'"
<O

e, Între 16 şi 24 m 3 Js /km 2 , iar În cele de cîmpie pînă la

M' ",,' orJ "1" "1"

'"
atinge valori ridicat
8-12 m 3 /s/km 2 • Menţionăm viituri le deoseb it de distrugătoar ată ploaia
în ecartu l de altitud ini de 250 - 1 COO m . Tot aici a fost observ
e din ploi .;::;u
...,
<li
El
Il)
"el
.... ....
'CI
o
.r
;j
~
b/)
Q
::1
'3p. ;;
...,
.,vr ;;;;
Q
'E
...'"
>0:1
-
...'0 .... lS
E
<l
.....
.:;:
:p
vr
.....
"' " ""
cea mai abundentă şi cea mai i nte nsă din ţara noastră (205 mm '" '::1" "3
oS
j20 min . la ...
o ol Q:\ (j)

...
<li C)
Q '3 El >0:1 b/)
...::1
OI '"
...::! ... ţl;+'""
'CI b/) ::l 'CI 'CI o Q
chiar şi
+' v .q Q
ţiază
El
diferen "3!Il
Q
o
7 VII 1889) la Curtea -de-Argeş. În cele două zone se
'CI >0:1
'CI ::l ::1 ~ OI >0:1 >OI Xii el ~
,Q
u
:a ~ !-< u j:q j:q U Z j:q u j:q

relaţiile dintre scurge rea maximă şi indicel e qmax = f ( ~n) (v. fig. 37). ao ;; ro
.- .....
al
.:;:
...
b/)

ri pentru
:;:
În tabelu l 111 sînt redate debitel e maxim e cu diferit e asigură
OI
p.,
.,. ţ: "3 ... o
~
::1 A .9 .o
şi afluenţ ilor. "" '(? oi ~
Q
ţie ~ "3 ]1 """
~ 'h'-

unele puncte de observa al al Din oS al

...'" ...'" z'" .oJ.! ... El
'"
<li
în lungul cursulu i princip 'CI
<li <li
...M ...
!oi) .!!J ...
b/) "3 b/) !oi) !oi)

dată ~ ~
acest materi al se poate urmări şi scăderea scurge rii maxim e specifi ce o ::1
j:q ..: ..: :> ~ &Xi
;:j
~ ..: -< -<

454
cu creşterea suprafeţei bazinale, care la Budeşti este de 180 l/sfkmt , iar la
vărsare de circa 170 ljsjkm 2 (asig. 1 %,.

TABELUL ItI
Debitele şi scurgerea maxlmli pe rlurlJe din bazinul Argeş (T.M.R.)

Debite maxime cu asigurare Scurgerea

maximă
Rîul Post
1% 5% 10% (asig. 1%

- I I Ijsjkm 2)
-- Piteşti-pod I
I Malu Spart
Argeş " , ;,1 630 310
" ,J; 390 507
Argeş ..i Bănănăi- Piteşti ştrand 1 300 940 780 418
Argeş' I 170 810 670 309
Argeş Budeşti 1880 1 190 950 180
Rîul Tîrgului Apa Sărată 260 180 140 1400
Sabar Gura Foii I
205 144 115 1005
I i
_ ___~-- - ~- ---_., ~~- ----~~ I

Anii cu debite1e maxime, caracteristici în regiunile de munte ale bazi-

11ului, au fost 1956, 1957 şi 1961.
Prin construirea sistemului hidroenergetic de la Vidraru s-a obţinut
reţinerea completă a viiturilor cu debite mari şi Argeşul pînă la Piteşti
are un regim compensat, deci se elimină problema inundaţiilor. Regimul
natural din sistemul Rîului Doamnei menţine încă variaţii mari în avale
de Piteşti, însă efectul viiturilor scade la 60-70% faţă, de situaţia anterioară,
cînd prin suprapunerea cu viiturile Argeşului s-au creat situaţii catastro-
fale în această zonă de convergenţă a apelor.

Scurgf>r(>3 şi de bitele minimt', Aceste fenomene au fost studiate la 17

posturi hidrometrice, la care s-au stabilit valorile debitelor minime medii
lunare (iarna şi în perioada caldă) cu asigurări diferite şi debitele minime
zilnice de vară-toamnă. Se remarcă în general zonalitatea verticală foarte
bine conturată a scurgerii minime care în regiunile de cîmpie are valori
de 0,10-0,15 l/s/km 2 (asig. 95%); în cazul scurgerii medii minime lunare
la nivelul etajului alpin se ridică pînă la 8-10 Ifsfkm 2 • Zona piemontană
este relativ îngustă în bazinul Argeşului, din care cauză pierderi de seamă
se observă mai mult cu caracter local la izvoarele N eajlovului, Sabarului,
pe Argeşel în avale de Nămăieşti (rîul a secat în 1946 pe porţiuni de zeci
de kilometri) etc.
în general, în bazin scurgerea minimă se formează în perioada de vară ,
Însă în munţi, ca şi pretutindeni în Carp8ţi , minimele de iarnă reprezintă
scurgerea cea mai redusă (v. tabelul 112).
În cursul inferior al rîurilor, dar mai ales al Argeşului, folosinţele de apă
reduc în mare măsură scurgerea în perioadele secetoase (v. tabelul 113) .
Nu cunoaştem deocamdată regimul exact de exploatare a hidrocentralei
de la Argeş, însă se poate presupune că debitele minime mai sus conturate
pe sectorul inferior al Argeşului vor creşte simţitor, dar nu vor scădea pro-
babil sub 12 - 16 m 3 /s, ceea ce creează posibilităţi mari de irigaţii
şi pentru asigurarea unui consum corespunzător al Capitalei.
în perioadele secetoase, scurgerea din rîuri şi pîraie scade în mod simţitor
în zona de cîmpie a Burnasului, VIăsiei, Bărăganului. Secarea rîurilor nu
457
456
 TABELUL liS
Debilele minime influenta te de eonsumurIJe de npll (m'/s) din riuri
in perioada scurgerii scăzute (asigurări 80% şi 90%) in bazinul Arge~ NOIEMBRIE DECEMBRIE I IANUARIE (E8RUAR/4 MAR T/E
I 1

Rîul Post

_. Natural
Asig. 80% .
I Influenţat
I
' - -_ _ _ _p_e_ri__o_R_da_a..o.p_rilie-se-"-p_te_m
_ b_r_ie_ _ _ __
Asig. 97%
Natural I- Influenţat
Argeş
Argeş
Malu Spart
Budeşti
6,70 6,05 I
~

:"·'a~qE.i.,~g_ . .... ......,

I
4,90 4,64

=--=~~RJUL~i1*~
Colentina 7,70 3,35
Colacu 5,05
0,030 0,023
I 0,020
I
1,29
0,016

este totuşi
un fenomen deosebit de caracteristic pentru bazinul inferior al =
Argeşului, ceea ce se explică prin adîncirea albiilor fluviatile pînă la nivelul
apelor freatice şi legăturile reciproce care există între ele (cursurile inferioare c:==:: N E.AJLOV Cor/Jl! ivi;;;;, .... ....
ale rîurilor din sistemele Neajlov, Argeş, Dimboviţa, Sabar) , Secări se obser~ = '~~~:4.f? f]:tiLI7..f.S(~""
3"

... n --
vă în cazul rîurilor mai mici din zona piemontană şi în cazul afluenţilor
_ ::J
O'j:;;iBOMA Podul OÎmbovit~"'''' ''''i ___ .-!
Cîlniştei dinspr~ Burnas. Suprafeţele bazinale ale acestora nu depăşesc ! .. ·==r:"·"'··· ;;iMBOV/TA - CO'~_====:J
". e II;J_ _

300-500 km 2 • In viitor însă, reţeaua rîurilor de cîmpie va servi mai mult

pentru răspîndirea artificială a rezervelor de apă disponibile pentru irigaţii, t==·~_=.~~Xl$tA~~~~
deoarece pentru alimentarea localităţilor rurale servesc şi vor servi cu succes
încă mult timp apele subterane. Interval mediu cu fenomme pesi!)J/e de if(q/lf?ţ
~ frlLerva/ mediu cu fenomene de /lylJeţ
C::=:=::::::JI

Temperatura apei. în bazinul Argeşului temperatura poartă amprenta _ ti" !n!erv8! mediU cu pod de pheiJţa
c1imei Europei centrale şi de sud, ceea ce se resimte şi în cazul rîurilor " heţ d in b azinul
Fig. 135. Diagramele datelor ca racteristice ale fenomenelor d e ug (1.ArUjvari)
geşul u i.
montane. Astfel, iernile nu sînt atît de aspre ca în bazinul Siretului, ca
urmare nici fenomenele de îngheţ nu sînt atît de stabile. Vara, încălzirea
apelor este mai moderată, temperaturile maxime înregistrate ajungînd de d . d . sebi t de man. Sl. cu albii de d;•mensiuni f mid,a
exemplu în bazinul Neajlovului pînă la 350C. i ~eas~ă iar năboiul se po ate orm
v
Pe sectoarele cu ca en. eu
podul de gheaţă pl:opriu-zls p,?ate ~a ti~~ul ie~nii, chiar pînă la vărsarea
v

Temperatura medie anuală a apei este mai ridicată cu 1-3°e faţă de

cea a aerului, la Tunel fiind de 6,4°e, la Piteşti 9°e, iar la Budeşti 11,5 0 e cu mici întrerupen aproape {n ta d 1 Vidraru va avea efecte atenuante
(pe Argeş). Numărul decadelor cu temperat uri medii de peste 10 0 e este
Argeşului În Dunăre. Acum,u aI.ea e a v

în jur de 5-8° în etajul alpin, 8-12° între altitudinile de r 400 şi 1 800 m, şi în regimul de .îngheţ al !~~l~~~ ierni mai călduroase , cînd podul d~ gheaţa
între 12 şi 18° în zona subalpină joasă şi peste 18°e (maximum 20,6°) în regiu- În ,n edie sînt cnca 25-30/0 '1 . t lui uneori ele apărînd abia I?e . l.a
nile joase. Temperaturile de peste 20 0e lipsesc aproape cu desăvîrşire în regi- nu se formeaza d e 1oc pe, nun e SIS emuin vazii , reCl. de aer. ."l.S tf. e1, I? oSlbllt...
urn:a
v 1\

unile de munte şi variază în jur de 5 decade (maximum 7,60) în regiunile sfîrşitul iernii , temporar, 111 u;lOr ală în tot timDul iernii. Med1a datei
piemontane şi de cîmpie. tatea formării p<;dului ,de .ghe~ţ\~~ ~6r1anualrie, iar aÎ dispariţiei, în cea de
de formare al lU! este.. 111 Jur ~ .
Regimul termic este cel obişnuit cu maxime în iulie. Trecerea la tempera-
A v

1 °e se produce în noiembrie, în zona alpină, şi abia

+ a treia decadă a.l unl1 fe br~ar.l':' auI bazin în decurs de c~teva ~Ile! 111sa
turi persistente sub Dezgheţul cupnnde de oblce1 ll1dtre o 011 piemontană (ll1VerS1U111
A ter-
încălzirea cea mal rapl a
' . . d se pro uce 111 Z a.
. al es pe Arges, se p ro uce ruper ~
d ea
n
în ianuarie în regiunile joase, iar revenirea peste valorile mai mari se produce
în februarie în cîmpii şi în martie-aprilie la altitudini mari . În fig . 45 sînt
v

.
. faţă de cîmpie) . In acest tnnp , mall " '1 r de g' he at ă care dureaza
reprezentate cîteva diagra me de temperaturi medii lunare, şi valorile aproxi- mlce . curgerea "Olun o , . t .
podului de g11eaţă ŞI l?-:e'p~ , s ;;"înt r;re c2zurile cînd viitura ,dm oopne
A

mative ale izoterme1or anuale. v

cîteva zile, plnă la o sapţan. l11~ ., he8 ţa încă compactă de ţJe nu~ ZaI?o~­
se produce mai dev::e;ne , 111 undl~1d g ,'i produc inundaţii, m.ai ales 111 albla
Fenomenele de înfJ})('ţ. Deşi încep timpuriu în anii cu influenţă continen- re 1e care se fo rm eaza 1n aseluened. OCUZI ~
tală maiaccentuată (la începutul lui noiembrie), Întîrzie mult în anii cu L • d; •

influenţe clima tice su btropicale (ianuarie). Aceeaşi variabili ta te se observă, m ajo. r a.

-
Perioade 1e caracter1'stice
_ ale fenOlJWl1e1or d e mg h'l '(:' pot 1Uman
c , .... _ A .Il
Între altele, la toate fenomenele de îngheţ. Astfel, durata medie totală a
perioadei cu îngheţ variază între 30 şi 60 de zile în regiunile joase, şi se
fig. 135. . 1 .
ridică pînă la 80 - 90 de zile în zona alpină. . . . fost înregistrate în bazinul Argeşu ~l
Scurgerea solidă: yal?T1
în zona subcarpatlca
n ~l~a~e
Ş1 parţla 111
a,u, piemontană, aflate la sud de sena
cea
458
459
 A " A ăla 28 - 50 gg în partea sudică a bazinului (Sabar, cn·
10 gg 111 munţl, Şl pln
depresiunilor Argeş-Clmpulung-Rudir. tn aceastl!. fîşie, în urma erodl1rii niştea, v. tabelul 115) .
puternice a rocilor neogene, slab rezistente, şi în parte din cauza defrişă­
rilor masive de păduri, turbiditatea medie a apei din rîuri ajunge la
2000-5000 g/m 3 , iar eroziune a specifică depăşeşte 10 t/ha/an. Spre alti- TABELUL 115 din bazinul Argeş
tudini1e mari, în condiţiile rocilor cristaline, turbiditatea scade treptat cu Date hldrochimlce privitoare la riurlle
altitudinea, o dată cu creşterea abundenţei scurgerii lichide pînă la valori Cationi Anioni Duri-
Rez. (ma/l) (mg{l) tate
sub 100 g/m 3 , iar eroziune a specifică pînă sub 0,5 t/ha/an. La sud de limita Rîul Data. pH fix. '" . (gg)
zonei piemontane, în plină cîmpie, unde se întinde zona pădurilor de foioase Post probel (mgfl) ·C; \
Mg \Na+ K\~~~\HC03 ~
şi de silvo-stepă, eroziunea f1uviatilă scade, d~ asemenea, vertiginos (p < _ ~ I------- \ 8 9 10 11
< 300 g/m 3 ; r < 0,5 t/ha/an), La aceasta contribuie însă condiţiile nefa- - 231 4567
vorabile de formare a scurgerii superficiale, a pantelor mici ale reliefului i I \
şi ale cursurilor de apă. 28.12 224 38,0 \ 2,43 15 ,6 1 28 21,3 \ 97,6 5,88
Argeş 5,9
C. de Argeş 1961
Menţionăm că locul pentru construirea lacului de acumulare Vidraru 151,8 33 198,5 195,2 7,56
30.3 21
a fost ales foarte bine şi din punctul de vedere al transportului solid, care Argeş 75 548 52 1,
1961 '
în zona alpină şi subalpină Înaltă se compune mai ales din aluviuni tîrîte. lludeşti
6 .12 157 24 10,94 34 33 10 ,6 158,6 5,88
Acestea însă se depun la limita superioară, la coada lacului, unde pantele Argeş
1961 6,1 I
PiteŞti- -
scad brusc, fără să afecteze în mod esenţial volumul util al lacului. Consi-
derăm că umplerea cu aluviuni a lacului, ritmul colmatării, nu va diferi
mult de ritmul colmatării lacurilor alpi ne care · după cum este cunoscut,
ştrand
Neajlov 9.5 1
1962 6,9
977 I 62 \1. 30,4 \ 83,3 52 \ 46,1 414 ,8 .~
se menţin deja de zeci de mii de ani. Datele de bază cu privire la transportul ~enl
20.9 138 76 3 35,5 671 21,8
solid la posturile hidrometrice sînt cuprinse în tabelul 114. Cîlniştea 1962 7, 1 1077 62 54,7 '
Stoeneşti 8,66
26.4 37,2 56,7 414,8
Glavacio<:, 710 50 7,29 139
6,8
TABELUL 114 1962
Videle 57,4
Scurgerea şi debitele solide medii (1952- 1!lG7) pe riurile din bazinul Argeş (282) 20.12 79,04 2770 16,4 4671 ,6 366

Rîul Post
I V.lod medii (1952-1967)
Sabar
poienari
Dimboviţa
1961
10.8
6,6

6,4
8493

88
280

44 4,86 10,4 11 ,9 urme 170,8 7,28

I Q (m3 /s) IR (kg/s) I (g/m3 ) Ir (t/ha/an) Pod. Dîmbov. 1961

22.11 48 4,86 48,7 15,4 13,2 256 7,84
Dîmboviţa 375
- 1961
6,7
Argeş I Curtea de Argeş I 9,23 4,90 530 2,66
Conţeşti
24.11 24,92 205,1 49,4 217,2 500 17,6
Rîul Tîrgului Apa Sărată Ii 4,29 1,75 410 2,80 Dîmboyiţa
1961
6,6 1 100 85
Rîul Doamnei Mărăcineni 20,2 39,0 1950 6,63 Plătăreşti 205,6 152,5 12,6
Argeş Piteşti-pod 15,6 26,0 1670 6,45 16.4 532 66 13,59 103,0 33,1
Colentina 6,4
Argeş Pi teşti-ştrand 35,8 65,0 1810 6,55 1961
Argeş Malu Spart 39,1 62,0 1590 5,10 Colacu
Neajlov Călugăreni 6,48 1,90 295 0,17
Dimboviţa Conţeşti 11,6 24 ,2 2080 7,12
Argeş Budeşti 52,3 86,0 1650 2,81 . 1 1 500000 rn 3 jzi de apă rezidl1a=
Din tabel reiese efectu~ hidr.ochimlc a ~,e or in care nu numai conţinutul
lă deversată în J?îmbovlţa d~n. ~ucur~~i~ f{nele efecte le au asupra ~ompo-
Făcînd un calcul de însumare, la vărsarea Argeşului se poate admite o
orga nic ci si
, cel rnmeral. se . rn.' odlf1ca
ursePlute
e proven . , dl'n .folosinţa pnn . SIstemul
. l' te 1 '
ziţiei apelor. ~olent~nel Şi ~es . . care' creşte vertiginos co nţmutu :n
turbiditate medie ce 2000 g/1 , care în cazul unui debit mediu de 64 m3 /s de canale BllcltlIeşb-C?lenţma . pnn ţ" re do min ă in mod n at ural m
reprezintă un debit mediu de aluviuni de 110 kgfs sau 3665000 t/an, un
c1orun, . car e pot depăşI chlar carbona 11 , ca '
debit specific mediu de 2,94 t/hafan şi un strat de sol erodat de 0,095 mm/an.
apele rîului. " 1 Ar ec.;ului o reprezint ă Fiteştiul,
Particularităţi hidrocbimice. în bazinul Argeşului sînt prezente aproape
Altă sursă de polt1are, ~ ap~lor d1n,. b ~~~1~ţit1nE~ ; serie de ccmbinate ~nd,:s~
unde 'ln ultimele decenll au mtrat m Vt-m ~to are c-au luat rnasunle
cu exclusivitate apele carbonatate simple din grupa calciului în stare natu~ - b t ~nţelo r va a a '" . d'
rală, nepoluate în munţi.
triale, Pentru îndepart;:rea su s "- debitelor la apele mici ale Argeşul Ul , 1~
necesare, între alt.el e ,. pnn creşterea si ură potabilitatea apelor rîu.IUl ~eea ce I
Mineralizarea apelor, în regiunile carpatice, este destul de uniformă, luţia se măreşte ŞI pnl1 ace~~:adse '~pgoltant in alimentarea Capitalel.
variind între 60 şi 120 mgll în etajul alpin, 120-300 mgll în etajul sub alpin constituie un factor deose 1 e 1
şi 400 - 1000 mg/l in cîmpie, Duritatea apelor are aceeaşi variaţie : sub
461
460
 Prin suplimentările prevăzute, prin lucrările hidrotehnîce executate în
bazinul Argeşului, apele din acest sistem sînt tot mai puternic dirijate spre
ali mentă riIe cu apă, irigaţii etc. Studiile din viitor urmează să clarifice
efectele acestor schimbări.

INTERFLUVIUL DUNĂRE-ARGEŞ-IALOl\UŢA

Cunoscut sub denumirea de Bărăganul de Sud, interfluviul se individuali-

zează ca o platfor~ă loessoidă înaltă, acoperită de forme de relief clasto-
carstice şi crovuri. In partea sa vestică se află sistemul Mostiştei, de unde
provine şi numele tipului de "mostişte" al rîurilor cu lacuri de eroziune-
t asare în lungul lor. Partea sudică a interfluviului este ocupată de terasele
Înalte ale Dunării, dinspre care pătrund spre interiorul cîmpiei printr-o
eroziune regresivă unele mici cursuri de apă, cum sînt, de exemplu Vo
Balta Berza şi valea seacă a Jegăliei (considerată de Murgoci şi Vâlsan
ca un vechi curs al Dunării) , transformată în prezent într-un sistem impor-
tant de irigaţii (20 400 ha) , cu alimentare directă din Dunăre.
Resursele locale de apă sînt aproape exclusiv cele freati ce, aflate la adîn-
cimi de 15-30 m , dar care la est de valea J egăliei, în Podişul Hagieni,
se afundă pînă la 50--60 m. Apele de a dîncime din sedimentele leventine
au caracter ascensional, dar nu artezian. Calitatea lor este bună, sînt ape
carbonatate din grupa caJciuIui, dar cu mineralizări uneori ridicate
(800-1 000 mg/I) şi duritate pînă la 20- 30 gg. Apele freatice au tendinţă
de deplasare NV -SE, dînd naştere la numeroase izvoare pe rama sudică
a podişului, în valea Dunării.
Relieful de crovuri prezintă o v arietate mare. Aceste microdepresiuni
de formă ovală sau aproape rotundă în Bărăganul de Sud au o dezvoltare
puternică, cu suprafeţe pînă la 1-3 km 2 , iar pantele versanţilor crovurilor
ating 5-10-15 11ljkm. Adîncimea medie a crovurilor este în jur de 5 m o
în această parte a cîmpiei apele stagnează în crovuri numai tem-
porar (martie-mai), din cauza permeabilităţii mari a loessului.
Tocmai din cauza aceasta şi alimentarea apelor freatice este relativ bogată
(în condiţiile posibile ale unui potenţial al evaporaţiei de 850 mmlan şi
precipitaţii de 470-500 mm)o Adîncimea mare a apelor freatice asigură
fără pericol de sărăturare a solului posibilităţi optime pentru însuşirea
unor noi terenuri pentru irigarea culturilor. Pentru asigurarea apei de iri~
gaţie este nevoie de un debit de circa 0,85 llslha în perioada de vegetaţie,
ceea ce se poate obţine numai parţial din Ialomiţa inferioară sau Argeş o
Cea mai mare parte trebuie să fi extrasă din Dunăre. Tocmai acest fapt a
determinat dezvoltarea irigaţii lor într-o primă etapă mai ales în zonele
marginale estice şi sudice ale platformei. Greutăţile întîmpinate se datoresc
şi proceselor de tasare din lungul canalelor de distribuire a apei dacă acestea
nu sînt căptuşite cu materiale impermeabile. Gropile care se formează
în lungul acestor canale prin tasare ating adîncimi de 0,5- 0,8 m şi se lăr~
gesc după o folosire mai îndelungată .
Semiendoreismul îngreunează determinarea bilanţului hidrologic al plat~
formei în întregime. Pe o suprafaţă de 1 796 km 2 lipseşte reţeaua fluviatilă,
dominînd crovurile. Această parte deci este endoreică din punctul de vedere
al scurgerii superficiale (v , fig, 136), Totodată însă, apele freatice sint

462
 drenate .atit .de.Mostişt~a c!t .şi de Dună;e. Aceasta ne-a determinat, ca în
sfera ~azlllulUl hldr~o?"ra!lc sa llld~d.em ŞI bazinul subteran în întregime.
Cu~pana subterana lllsa nu este mCI ea stabilită cu o suficientă precizie
decI problema este încă deschisă şi necesită studii şi pe viitor. '
Sistemul Mostiştea (S = 1 734 km 2 ; L = 92 km).
M?stişte~ izvorăşte din ap.ropiAerea comunei Moara Săracă, de lîngă lacul
C~ldaruşc:m (al~. 90. m). ChIar m zona de izvoare, în avale de Gagu, se
gasesc pnm~le l~~un - Balta Moşteniţa, urmat apoi de ochiurile de apă
de Ja~ Su~lan: ~allleasca, Lilieci (S = 43 ha), Hagieşti, Plumbuita (50 ha)
~rat~ş~m, PuMa (35 ha) , Codreni (56 ha), Cocorilor (125 ha) Siliştea (62 ha)
ŞI Frasmetul (62 ha) . '
Sistem~l Mostişţei este dezvoltat mai puternic în partea estică stîngă
a cursulu~, care dlll. cauza pîraielor întortocheate prin captări r~gresive
de crovun e~te numIt de. V. Mih~ilescu " Cîmpia furciturilor ". Pe majori-
t atea aflue?ţllor, .tot de hp " moshşte " , " furcituri " *, ca şi pe cursul princi-
pal, ~par. ŞI lacun de vale, de tasare. Astfel, din stînga, primul afluent este
V. LIVezll~r (S = 27 km~ ; L = 6 km) , cu un mic lac, urmat apoi de Valea
Colceagulu~ (S = 211 km 2 ; L = 24 km), pe care se află lacul Drăgoiestilor
(?1 ha); dlll dr~apta menţionăn: Belciugatele (S = 92 km 2 ; L = 16' km)
ŞI lacul cu acelaşI nume (94 ha) , Ş1 pe Corîta, a cărui suprafaţă bazinală este
ma~e (S = 99 ~m2~; L = 9 km) depi în zona de izvoare bazinul este acoperit
mal mult .de .Jum~tate cu crovun. Aceeaşi situaţie se remarcă şi în cazul
afIuentulUl dlll stIn.ga,. Vîn~ta. sau Cioranii (S = 525 km 2 ; L = 30 km),
c~re, de ~ltfel , are ŞI dlmenslUmle cele mai mari din acest bazin . în lungul
sau se gaseşte lacul Sulimanu ( S = 27 ha). Ultimul afluent al Mostiştei
Argova (S. 272 ~m2; L = 22 km) se varsă dinspre NE în Iezerul Mostiştei'
Pe MO;,hştea dlsl?unem şi de un post hidrometric la Tămădău (S =
. 650km ), unde debltul mediu anual este de 430 I/s, adică un debit mediu spe-
fl.C de 0,.66 1/s/krr;2 (~O mm).: ceea ce ne dă o imagine asupra potenţialului
hldrologlc al reglUnll .. D~ca,. luă~ în c<;msideraţie precipitaţiile medii de
4~0 ml1!-, e."apo-transplraţla III bazlll ar fI de circa 470 mm. Dacă excIudem
dm re.glUmle. semiendo,reice polidepresionare valoarea scurgerii superficiale,
atu~C1 am ajunge la ~uca 485 .mm ev~po-ţranspiraţie şi 5 mm infiltraţii.
Deş? :aceste calcule smt numaI aprOXImative, ele .oglindesc totuşi valorile
poslbtle zonale.
.. La~uri1e,~ aceste ~devăr~te " oaze" ale Bărăganului , sînt folosite pentru
ln~aţl~> a~aparea VItelor ŞI creşterea păsărilor. Puţurile de pe malullacurilor
aSlgu~a ahmentarea cu apă potabi1ă a populaţiei. în ceea ce priveşte eva-
~oraţla de Ia ~up:a~aţa lacurilor~ aceasta depăşeşte 800 mm, deci cca 350-
400 m~ trebUle sa fIe .c~mp'l.etata :u scurgerea din bazin, restul fiind comple-
tat pnn aportul preclpltaţl1lor, cazute direct la suprafaţa lacustră. . Căderea I alomiţei pînă la Padina (p rimul bazinet din amonte) ajunge la
A R~gj.mu~ hi~rol~gic. ~egimul. Mostiştei se aseamănă mult cu al celorlalte
nun Adlll .CImple (t1~ !~e~~carl?a!lc s~dic) . Iarna, lacurile şi rîul îngheaţă mai
ales .m t~mpul d?mmarll S:nv aţu~U1 . Scurgerea este ridicată primăvara, cu
maxIme III marile-februane (v. fIg. 138). Vara, scurgerea fiind foarte scă~
teţ" (~)~Um.irea văilor cu captări regresive de crovuri de "furci tură" provine de la P . e go
464
zută rîul seacă pe sectoare în aniî mai secetoşi. Chîar şi la postul hidro~
metric de la Tămădău rîul a secat luni întregi, în 1962. In alţi ani, rîul
are curs continuu. În 1961, de exemplu, debitul minim anual a fost de 301/s.
Scurgerea maximă după toate indiciile este deosebit de redusă, cea cu
asigurare de 1 % nedepăşind la Tăm~dău .35 m 3 /s, (54 l!s/k~2) da~orită pr~­
babi1 efectului de regu1arizare allacunlor ŞI prezenţeI crovunlor pe !ilterfluvll.
Valea Balta Berza (S = 668 km 2 ; L = 16 km) drenează majoritatea
părţii sud-vestice a Bărăganului de Sud, bazinul său superficial efectiv
fiind probabil numai ! /3-me din ~otal~l c~l~ula t, faţă .. d:. cel. ~u?terar: .
Pîrîul este interminent In partea sa 1l1fenoara , lar afluenţn sal mICI S1l1t epl-
zodici din punctul de vedere al scurgerii. Se v a rsă în lacul Pt9.ţcoava-GăIă­
ţui (5 = 575 ha) , liman fluviutil ca şi I ezerul .l'~osti.~tea . ACur~ul său va fi
folosit, mai ales, pentru trasare a canalelor de lngaţn , aV1l1d !il vedere că
pătrunde prin aflue nţii săi pînă în centrul Bărăganului de Sud.
Dintre sistemele mai mari de irigaţii din Bărăganul de Sud se evi d enţia ză
Sistemul Gălăţui-Că l ăraşi, extins în t re I a lo miţa şi Dun ăre {8366U ha)
şi Sistemul văii] egălia cu 20400 ha; din Ialomiţa primesc apele siste-
m ele de la Căzăneşt i , JVIărculeşti şi încă circa 15 d e uni t ăţi mai micL
/
SISTEMUL IALO MIŢA
(Sj = 10430 km 2 ; Se = 8873 km 2 ; L = 414 km; Qo = _şS-,a rn 3Js.)
Vecin cu sistemul Argeşului, 0Itului şi SiretuIui, Ialomiţa, prin afluenţii
săi, închide sirul sistemelor fluviatile sudice. Obîrşia Ialomiţei se găseşte
la zona de c~lltact dintre structurile tipice ale Carpaţilor Meridionali şi cei
Orientali .
Ialomiţa îşi culege izvoarele din circurile glaciare situate pe vers~ntul
sudic al masivului Bucegi, în jurul altitudinii de 2390 m, de sub PIatra
Obîrşiei. Aici converg spre rîul colector trei cursuri mici, care îşi au originea
în circurile glaciare : Valea Doamnelor, Obîrşia Ialomiţei şi Valea Sugărilor.
Cetatea de piatră a Bucegilor este alcătuită din formaţiuni conglomera-
tice şi calcaroase aşe~ate în sinclina,Iul Bu~egilor (v. fig. ~37) pe.st~ şist.u c
riIe cretacice de SinaIa. Spre vest, 1n MaSIvul Leaota, se Ivesc ŞI şlstunle
cristaline de fundament. În aceste formaţiuni puternic fisurate, în parte
carstificate, se observă pierderi din apele Ialomiţei, car~ revin mai spre
avale în zona de efilare, de contact din jurul DobreştiloL In lungul cursului
s ău pînă în acest punct Ialomiţa străbate şi o serie de clipe calcaroase,
în care rîul şi- a modelat epigeneti c n o u ă chei deosebit de pitoreşti , cu cata-
racte şi cascade, între care se află o serie de mici bazinete de . eroziune.
131 mJkm , iar pîn ă la v ărs a re a Br ă teiului (Bazinetul D o ~reş~i , ultimul
din serie), la 85,2 m/k m. Debitul de ap ă acum ulat de I a l o mlţa 111 sectorul
su perior ajunge la 2,8 m 3 js. Potenţ i a lul hidroenerget ic al rîului în acesţ
sector ajunge la 2 111 k W /km , iar ma i în a vale , pî n ă la vărsarea a flue ntul ~l
mic din stînga, pîrîul Gî1mei - la 1 600 kW jkm. Acest sector a fost foloSlt
pentru realizarea complexul ui hidroene rl?etic D o br eşti - l1 or~ieni .
Sistemul hidroenergetic se compune d1l1 U.H .E . D obreşt1, care a fo st
construit în 1929 ( 16000 k W) şi din V.H ,E. Moroieui terminat in 1953
 Fig, 137, Utilizarea energe- şi din păraiele Răteiu şi Radu - 233,2 m. Producţia anuală a Uzinei Moro~
t!că a Ialomiţei superioare ieni este de 55 miI. kWh energie electrică.
ŞI condiţiile ei reliefale şi
geologice (în parte după în aval de Moroieni, Ialomiţa pătrunde în zona subcarpatică, puternic
V. Velcea). cutată, cu structuri salifere şi ape fosile sulfuroase cunoscute la Pietroşiţa,
Poiana, Lăculeţe, Vulcana, Pucioasa, Văcăreşti etc. Aici apar şi primele
semne de îmbogăţire cu NaCl a apelor Ialomiţei, care mai spre avale se
accentuează, denaturînd compoziţia sa chimică din zona de obîrşie, deose-
bit de favorabilă pentru folosinţe , alimentări cu apă potabilă . Panta sa
pe acest sector descreşte pînă la valori de 7-11 mjkm.
Părăsind dealurile subcarpatice ale Tîrgoviştei din stînga, Ialomiţa ieşe
la Doiceşti în cîmpia aluvială , Cîmpia Tîrgovişt ei, care nu este altceva decît
marele său con de dejecţie construit împreună cu D îmboviţa. Aici, 1alo-
miţa se abate treptat spre est, pantele sale scad Ia 3 - 6 m Jkm şi devine
un colector submontan al rîurilor ce vin din stînga, dinsp re C arpaţi, ceea
ce îi asigură sistemului său o asimetrie puternică . P înă la vărsare , din
dreapta, nu mai primeşte afluenţi de seam ă.
în aval de conul de dejecţie al 1alomiţei, zona piem o nt a nă se rezumă
practic la fîşia dealurilor şi a Cîmpiei Piteştilor şi la zona de divagare largă
a Cîmpiei Bucureştene , Astfd , rolul h:drogeolog: c al piemontului înalt al
Podişului Getic dispare spre est în aceas ', ă zonă. Formaţiunile pi 2montane
au fost scufundate la adîncimi mai ma:i în timpul cuaternarului. În zona
LEGENDA cîmpiilor piemontane şi de divagare, panta rîillui ~cade încontinuu, media
~ Zonă calcaroasi1 ei pînă la vărsarea Prahovei fibd de 1,1 mfkm. In Cîmpia BăIă ~ anului.
căderea rîului devine şi mai mică, pe o distanţă de 220 km însumînd abia
[][] Sectoare CII chel
50 m (0,23 mjkm) , ceea ce duce la meandrări foarte accentuate.
IM )8aline!eerOlionale Afluenţii în sectorul superior, montan şi subcarpatic, se înşiră destul
0J CircIII'/glacian de simetric în lungul Ialomiţei. După Brăteiul, Ialomiţa mai primeşte
F::!J Conductă de api1 din dreapta pe Răteiul, Raciul, Tîţa, Ialomicioara Mică (S = 95 km 2 ;
00 tJliflJ/iidroelectricJ L = 24 km) şi Vulcana (S = 105 km 2 ; L = 19 km), iar din stînga pe Ialomi-
cioara Mare (S = 76 km2 ; L = 10 km), Ruseţul şi Bizdidelul (S = 92 km 2 ;
L = 26 km),
J
!
f/.km
,
Afluenţii cei mai importanţi Ialomiţa îi primeşte în sectorul piemontan,
mai ales din stînga. Majoritatea lor provin dinspre regiunile subcarpatice,
aducînd ape puternic dorurate şi sulfatate, cum sînt cele două Slănicuri
V. DOd"mnele MLC: oşWa
@ V\a\omilei (primul S = 41 km 2 ; L = 16 km ; al doilea, S = 79 km 2 ; L = 22 km),
: i '. o O 750 /500 m PÎscovul (S = 75 km 2 ; L = 27 km), Crivăţul (S = 85 km 2 ; L = 32 km)
o o o o ~o
o o O~-"
o o o 01>.,..'=;1'==
...
,,0
o
o
o
o
.o
o
o
Q
"... 0 ...
0c;
o
C
o o şi Cricovul Dulce (S = 611 km 2 ; L = 71,7 km) cu Proviţa (S = 218 km 2 ;
.~ ~,
...........
---
_
o
.0 c) o
o
L = 49km), Este interesant faptul că rîul, nu de mult, se vărsa încă în
" ........ " I r COf/g/o· S!ra!ede tiI/vii Lmierle o
Prahova, prin albiile părăsite Viroaga şi Poienari, îndreptîndu-se apoi spre
C, f";~!'f? C,!/c;;re merate SinBla rleluvlI incălecare
G~~~~[;Z'] sud datorită mişcărilor neotectonice ale cîmpiei. în prezent, primeşte în
------~--~~~-J schimb un emisar dinspre Prahova : Iazul Morilor-Prahova, care p orneşte
de la N ovăceşti şi se vars ă în Cricov la C ocorăştL
Pf~ . 1°~
e ,
l~W)~ A~bele dnt uzine de vîrf; ultirrul, cu un dE1:,it rrui'iu insta-
Is, lOIc!: eşte ara e V8c%. tă de U . B.E.-I:'cbIE~ti. :Ele dnt d e ~er­
m
în aval de Cricov, in I alc m iţa se v a rs ă din dreapta Emi~arii unor limane
fluviatile instalate în zona de divaga re (proba bil în a lbiile vechi , p ă ră site
~lte ~e la~ul d~ aC~IYulare Scropoa~a (37 ECO mS), sittlat în ,,!rente de Chile de Ialomiţa) , cum dnt lacul Ciolp ani sau M ă nă s tiri i ~ a u. B ă ltEni (S = E8 ha ),
A rzel, Cale aSI~1!~a o regu1ar~zare diumă a dEbitelor. Barajul lacului ~ste lacul Snagov , cea mai fr um oas ă b az ă de sporturi llautice (S = 576 ha),
1na~ te 10. m ŞI lŞI a re fundaţIa pe ~isturi cristaline. Prin conducta C cropoa- lacul Balta Neagră (S = 50 ha) şi l acul Că l dă ruşa ni (S = 224 ha) .
~~de~e ~~ŞV' la c~re se. mai adaugă şi debitEle Brăteiului, se realiz ează o Snagovul atinge adîncime a maximă de 9 fi, iar Căldăl tlş a ni 4,3 m , Ele
05 m, Iar pnn cea de la Dobreşti-Moroieni, care colectează debite sint alimentate şi cu apele I alomiţei dinspre sistemul de a ducţiune B ilciu~
466

reşti-Colenţina prin văi.te de tip "mostişte" care se varsă in ele. Snagovul
ar~ un bazm de recepţIe de 203 km iar lungimea pîrîului Snagov atinge
2,
4? kn;. în. lacul Căldăruşani se varsă Vlăsia (5 = 82 km 2 ; L = 32 km),
ŞI CoclOv~l~ş~e:: (5.= 196 km 2 ; 1:
= 40 km), prin care se realizează şi alimen-
tarea artifIcIala dmspre Crevedlc (v. fig. 136).
Prahova (5 = 3 735 km 2 ; L = 169 km) este cel mai mare af1uent al Ialo-
miţei, mai mare ca dimensiuni chiar decît recipientul său în amonte de con-
fluenţă. ' -
A Prahova ~,se r:aşt~" în culo~rul ţolosit din timpuri străvechi ca legătură
mtre Transllvam~ ŞI Muntema, dmtre Masivul Bucegi şi Gîrbova - , în
P~sul Predealul':l (1.020 m alţitudine). Din direcţia ambilor ve rsanţi
pnmeşte afluenţl cu Izvoarele sItuate la altitudini mult mai mari care-i
imprimă o scurgere apropiată de regimul carpatic alpin. În zona m~ntoasă
are o reţea de formă dendritică, destul de simetrică , primind din stînga
pe A.zuga (5 = 8~ km 2 ; L = ,19 km) cu Limbăşelul , Zamora, Valea R ea,
Iar dm dreapta, dmspre BucegI, pe Valea Cerbului (S = 26 km 2 ; L = 7 km) ,
Peleşul,(5 , 7 km 2 ; L = 5 km) ş,i Izvorul (5 = 2§ km 2 ; L = 16 km) .
Panta nulm pe acest sector este m Jur de 14 m jkm. In lungul cursului său
s-a? ~ezvo.ltat, pe . locuril~ străve chilor hanuri , staţiuni climate rice în ace-
laTI t.I~P ŞI. centre llldustnale ca; Predeal, Azuga, Buşteni, Poiana Ţapu~
lm ŞI SmaIa.
~îul intră în sectorul subcarpatic în amunte de Posada. Din zona subcar-
pabcă transportă o mare cantitate de aluviuni tîrîte cu dimensiuni mari
de ord~nul g~leţilor ~i bolovanilor. În aval de Cîmpina, unde se produc
PAute~~lce ~edl~entăn, ~e conturează o adevărată zonă de divaga re în care
n,:l IŞI schImba cursul m mod frecvent după viituri. Fenomenul se explică
pnn brusca ruptură de pantă spre cîmpia aluvială din aval. La Nov ăceşti ,
fenomenul de aluyionare atinge dimensiuni şi mai mari, Prahova avînd
numeroase cursun părăsite pe conul său de dejecţie. Pe una dintre albii
a fost amenajat Canalul Iazul Morii-Prahova care se varsă în Cricovul
Dulce (v. fig. 136), iar pe alta Canalul Leaota 'care este transformat într-o
aducţiupe de ape d~ irigaţii pentru cîmpurile de ia Ariceşti , Stoeneşti, Tîrgşor
Nou, Tugşor VechI, ambele cu alimentare din Prahova. Un alt curs parazi-
t~r - Viişoa:a - între Leaotul şi Prahova se alimentează în bună parte
dm ap~ fr~~tice (~ = 30 km 2 ; L = 32 km). De aici şi 'pînă la vărsare în
zona cimplei de dtvagare, panta longitudinală a rîului scade la valoarea
medie de 0,6 mjkm.
în sec;:orul să.u subcarpatic . Prahova primeşte cîţiv a afluenţi mici ca
Ta}e~, ~l~~ea Şl Do//ana .(5 = 406 km 2 ; L = 44 km), ultimul avîndu-şi
obuş~a m mll~a Munţ1lor C1Ucaş, la 1 450 m altitudine . Rîul avînd scurgere
r~l~bv boga~a, travers~ază cu I~ante mari zona muntoasă şi cea subcarpa~
bca. în secţ1Unea Paltmu, este 1D curs de construcţie un lac de acumulare
cu _un volum de 55 mi1.m 3 pentru alimentarea cu apă a oraşului Cîmpina .
In zo~a :onulu~ de dej~cţ~e al Ploie ştilor, Prahova nu primeşte afluenţi
de seama, III schImb la hmlta sud-esbcă conflueaz ă cu ailuentul să u cel
mai important : Teleajenul (5 = 1 486 km 2 ; L = 100,8 km), sosit chiar
~e sub poalele nordice ale Ciucaşului, de la altitudinea de 1 600 m . Are un
sIstem dezvoltat mai ales spre dreapta, de unde primeşte pe Stînelul, Bobul,
Carpenul, Valea Mare, Crasna (S = 52 km 2 ; L = 21 km), Stîlpu, Bughea,
4i8
Vărbilăul (S :=: 212 km2 ; L = 37 km) cu Bertea şi Slănicul, în bazit,tul
căruia se află renumitele băi sărate şi lacuri de la Slănic-Prahova cu maSIve
de sare ce se ivesc la suprafaţă. Tot din zona subcarpatică, diapirică, îşi i~
originea şi Mîslea sau Telega (5 = 189 ~m2; L. ~ 27 km), ca.re cantoneaz~
în zona de izvoare staţiunea balneochmatenca Telega. Dllltre afluenţll
Telegăi din stînga merită a fi amintite Runcul, Doftăneţul şi Comina
(5 = 66 km 2 ; L = 22 km) . ~ • .• A, •
în fine, tot din dreapta se varsa m TeleaJen Dlmbul, plnu paraZltar
al conului de dejecţie al Prahovei (5 = 189 km 2 ; L = 42 km) care
curge prin nordul "Citadelei aurului ~egru" -: or~şul ~loieşti. .
Din stînga, Teleajenul primeşte trel afluenţl mal man: Te1eaJenelul sau
V. Stînei (5 = 94 km 2 ; L = 25 km), Drajna (5 = 102 km2 ; L = 23 km)
şi Bucovelul (5 = 100 km 2 ; L = ]9 k:n) . . . , v
Ca şi Prahova , la limita externă a zoneI subcarpabce ŞI TeleaJenul sufera
o bruscă ruptură de pantă 10ngit,:dinală, rîul. !o:-n:îr:du-şi ur: ~on vast d~
dejecţie cu procese intense de aluvlOnare,. modlfica:l ŞI despl,:t1n de cursurI.
Una dintre despletiri, Canalul I azul Monlor-TeleaJe~, . car~. m trecut a ,fost
folosită de c ătre morile de apă , serveşte în p rezent la lngaţll . El se despnnde
din cursul principal în dreptul comunei Măgurele, primeşte pe Bucovelul
ca afluent Iar în aval la Berceni , revine după o distanţă de 25 ,5 km , în
Teleajen. Posibilităţile ' de irigaţie în această zonă sînt mai mari decît nece-
sarul regi unii.
în avale, Prahova primeşte din stînga încă două sisteme: Vitmanu!
dinspre conul de dej ecţie al ,!'eleajenului (S = ~l km 2 ; L. 24 km) Şl
Cricovul Sărat (5 = 660 km 2 ; L = 82 km), care patrunde cu Izvoarele sale
în depresiunea subcarpatică a Sîngerului. Izvorăşte din masivul Fîntînei,
de la 640 m altitudine, din imediata apropiere a cursului Buzăului (depr.
Cislău). Valea sa în cursul superior se adapte~ză perf~cţ ulucului sinc1inal
al Sîngerului, care este străjuit în sud de MaSIvul Istnţel (754 m).
Cricovul Sărat primeşte ca afluenţi în zona de izvoare, pe Lapoşul sau
Pietroasa , Salcia (5 = 28 km 2 ; L = 10 km) şi Chiojdeanca (5 = 33 km 2 ;
L = 11 km) , după care urmează Matiţa, cu afluenţii săi Lopatna (5 =
89 km 2 ; L = 21 km) şi Sărăţelu (5 = 83 km 2 ; L = 12 km). După travers~­
rea Porţii Istriţei (dintre masivele Istriţa .şi Bucova. unde conflueaz.ă C~I­
covul Sărat cu Matiţa) Cricovul Sărat mal are un s1l1gur afluent mIc dlll
dreapta , V ăbila (5 = 16 km 2 ; L = 8 km), după care adaptîndu-se la linia
generală a con ului de dej ecţie al Te1e~jen~lui se îndr~aptă direct ~pr~ ~r~hova,
în care se varsă în dreptul comunel Admcata. DeSigur, zona diapinca de la
izvoare Îsi las ă a mprenta în calitat ea apei după care a şi fost numit. Con-
fluează c'u Prahova în Cîmpia Gherghiţei, cîmpie aluvială în care se uneşte
şi Ialomiţa cu Prahova şi în ca re se mai varsă în Ialomiţa încă un sistem
extins, putem spune, cel mai mare sistem de cîmpie : Sărata .
S~rata (5 =.1 3~8 k m 2 ; ,L . 75 km) s-a o:ga~iza! în hi~t~sul flu:r iatil
SUdIC crea t de MaslVul Istnţel , spre zona de elmple, 111 con dlţule subSlden o
ţei din faţa curburii carpatice. A?s~enţa cursur~lor transversale . di~s~re
Carpati, cu directia de scurgere sudIca , a dus la hpsa unor fo r m aţ1Ul11 ple-
mont;ne mai extinse . Prin urmare, sistemul Săratei format în Cîmpia de
divagare Mizil- Stî1pu a rămas foart e anemic, cu pante mici atît ale reliefu~
lui cît şi ale cursurilor, el drenînd apele freatice aproape st agnante şi apro-
piate ue suprafaţ a t eren ului (adîncime sub 5 m ),
469
 Partea nordică a bazinului este dominată de flancul sudic al masivului TABELUL 117
Elementele morfometrice ale riurllor din bazinul Ialomlţel
Istriţei, iar partea sudică de ultimele contururi ale conurilor de dejecţie
ale Teleajenului şi Cricovului Sărat, slab evidenţiate prin linia de colectare Ba z in
D~stanţa \ Altit.
meridională reprezentată de cursurile Războiului-Bălana-Ghighiu inferior
~m
am
Rîu Punct Izvor ( ) 5 km2 am \ Hmed Imed-
(v. fig. 136). Cursul principal al Săratei delimitează spre vest Bărăganul (km) (unct m av. av. av.
central. -----------1------ 2------- ---5-1 6 7
Sărata izvorăşte din partea estică a Istriţei, de la altitudinea de circa 3 I 4
380 m, în apropierea localităţii Sărata-Monteoru (zonă diapirică). După
cîţiva kilometri, cu pante de 5-10 m/km, la Gura Sărăţii iese în zona Ialomiţa
I Izvor 2395
24
Ii 1 930 271
Ialomiţa P.h. Padina 6,9 1 493 II
glacisurilor şi a cîmpiei piemontane înguste care înconjoară dealurile sub- P .h. Plaiul Mircii 9,6 1403 40, 6 I 1 860 258
Ialomiţa 247
1381 53 6 I 1 825
carpatice, începîndu-şi apoi drumul şerpuitor spre sud, cu pante în general P.h. Cheile Bădiţii 12,0
sub 1 mjkm. Primii săi afluenţi, Pietroasa (5 = 71 km 2 ; L = 17 km) şi
Ialomiţa
Ialomiţa P .h. Cheile Zănoagei
P.h. Scropoasa
12,9
14, 2
1 370 I 62,5 \
65, 3
1 750
1699
23 9
229
Ialomiţa
Năianca (5 = 85 km 2 ; L = 25 km) sosesc din dreapta, iar din stînga Gla- P.h . Moroeni 27, 6
1 175
570
li
263 I 1 365 249
Ialomiţa 186
veşuI (5 = 79 km 2 ; L = 9 km) . Afluentul cel mai dezvoltat, cu dimensiuni Ialomiţa P .h. loneşti 5 1,6 335 527 ! 1 040
961 744 120
mai mari decît rîul principal, este Ghighiul (5 = 573 km 2 ; L = 44 km), Ialomiţa P.h. Băleni , M ărce~ti 91,.5 180 \
care porneşte tot din Istriţa şi curge în direcţia sudică pînă la confluenţa Ialomiţa P: h ..Mărceşti-Gheb o a' l 11 9
92,5 170 963 743
cu Bălana, afluent din dreapta (5 = 190 km 2 ; L = 34 km). Pe parcurs la I
1 22 4 6 11 97
mai primeşte apele pîrîului Tohăneasca (5 = 64 km 2 ; L = 16 km) . Ialom iţa ConI!. Cricovul Dulce I 1:30,8 114
) 835 535 8i
În aval, Ialomiţa este însoţită pe partea stîngă de o serie de cursuri I 665
care se termină de obicei în limane fluviatile anastomozate, fără scurgere
Cricovul Dulce
Cricovul Dulce
Izvor
P.h. Băltiţa
\
°
.5 6,3 163
114
542
611
40 4
382
75
67
spre Ialomiţa. Mai mult, aceste lacuri sînt parţial alimentate din rîu, cum Cricovul Dulce Confl. Ialomiţ l'\ 71 ,7
51 4 83
P .h . Ţigăne şti 151 ,8 95 1 932
este de exemplu cazul Strachinei. Drept consecinţă, se remarcă o uşoară Ialomiţa
1 989 i 503 80
scădere a debitului Ialomiţei pe sectorul său inferior, mai ales în perioada Ialomiţa Confl.Snagov 170,1 so \ 456 74
2 191 I
scurgerii reduse . Acest fapt ne indică semiendoreismul perfect al teritoriilor 2209 45 5 74
din aval de Cotorca. Mai mult, chiar dacă analizăm datele privitoare la Conil. emisarullacu- 188,1 76
Ialomiţa lui Căldăruşani 24 53 425 n
debitele medii lunare la Coşereni şi Slobozia între care există o diferenţă
bazinală de 2050 km 2 (fără teritoriile semiendoreice!), vom observa o depă­ 2 512 419 65
Confl. Prahova 194,1
şire neînsemnată în perioada apelor mari de primăvară în secţiunea din Ialomiţa 58 \ 6247 495 78
aval, deci la Slobozia, în schimb, în timpul scurgerii superficiale reduse Prahova Izvor O
4 1 148 179
sau în timpul lipsei ei, devine evidentă pierderea scurgerii în lungul cursu- 0,8
Prahova Confl. Poliştoaca 179
lui inferior, chiar şi în perioada rece a anului, cînd nu mai există consumuri 8 1 148
2,0 2 1 122 195
ireversibile. Poliştoaca P.h. Predeal : ::: II( 1 132 178
39
Prahova Confl. Azuga \ 7,2 930 231
127 2 179
TABELUL 116
Azuga Izvor o 1620
255
Debitel«>. medii lunare ale Ialomiţei la Coşereni şi la Slobozia În anul 1965 13,0 I 1 150 63 1 352
Azuga p.h. Azuga \ 1 340 252
(după Anuarul hidrologic) Confl. Prah~va 19,0 930 8S
Azuga
Prahova P.h. Buşteni \
9,9 900 141
150
\ 1272
1269
228
228
VI I VII I VIn I IX I X I XI I XII Prahova Confl. Valea Cerb ului 10,7 899
165 1 268 227
206
5,9 900 14 1 140
V. Cerb ului P .h. Buşteni \ 223
Prahova P .h. Sinaia 18,9 760 259 \ 1 201
Coşereni 69,5 47,8 69,8 48,7 18,5 7,67 9,53 10,4 11 ,3 14,6 338 1 185 219
Slobozia 86,5 50,3 70,4 46,9 19,8 6, 13 9,39 9,6 I 11 , 1 13,6 Prahova
Prahova
P.h.
P .h.
Posada
Podul V îrtos \
29,4
33,4
597
595 361 1 15 1
1092
213
202
I I ConIl. Doftalla 51,9 366
483 \
I

Pierderile din perioada rece se datoresc umplerii luncilor cu noi rezerve

de apă şi nu sînt excluse nici unele pierderi pe cale subterană spre inter-
P r ahova
Doftalla
Doftana
Izvor
P. h . Teşil a
t o
20,9
II 1450
USO
36G
889

'293
·}GG
i

'
106S

1 175
1 'J37
193

210
182
Doftana Confl. Prah ova 44,0
fluviul sudic, Bărăganul de Sud. Regretăm că nu cunoaştem situaţia în 56,7 337 ~10j 1 06:) 190
Prahova P .h. Cocoră şt ii Caplii
61,2 301 ~:l20 1 051 187
aval de Slobozia, unde ar fi posibilă dovedirea concretă a ineficienţei hidro - P .h . Floreşti

I
Prahov a 940 16 4
P.h . Halta Prahovei 96,0 104 1059
logice a teritoriilor semiendoreice din nordul Ialomiţei, deci endoreismul Prahova
comPlet al lor. Pentru a demonstra eroarea mare ce reprezintă includerea
471
470
 repartizarea debitelor pe Qz
CONTINUAREA TABELULUI
cale gravitaţională p.e
am !ALOM/TA - Cheile !JJel!lfl
8 Hm~ /7Î5m ; Qm = 1,0 mfs
Distanţa
B azi n văile lor spre lacun, 77p carpatic meridIonal (inalt)
Riu Punct izvor Altit.
am am am care astfel pot fi îndul- E
punct (m) Skm'- Hmed- Imed-
(km) cite şi ele.
av. av. av.
I 2
Ialomiţa, acest "Nil a!
3 4 5 6 7
Bărăganului", are dec1

Prahova Confl. Te1eajen 116, I 88

I -
1346
- -758 130
-105
şi va avea încă mari.pers-
2832 665 pective pentru ndlca-
- rea prod ueti vi tă ţii aces- 10
Teleajenu1 Izvor O 1 600 - -
Teleajenu1 P.h. Cheia 7,8 865 43 1345 293 tui grînar principal al ?RAHOVA - Buşteni J
Dom~ 8
Teleajenu1 P .h. Moara
ţării. I!m~ llLiOm ; Om ~1,79m1j$
nească 87.9 101 I 464 558 83 lip carpatic meridional
Teleajenul Conf!. Prahova 100,8 1486 553 12 În cuprinsul bazinului 6
8
3054 614 98 său funcţioneaz ă în to-
Prahova Confl. Cricovul Sărat 153,6 62 -- - -
t al 38 de post uri hidro ~
!j
3714 557 86 !8GJ
Cricovul Sărat
Cricovul Sărat
Izvor
P .h. Cioranii de Sus
O
71 ,5
640
65
-
623
-
303
-
37
metrice (v . fi g. 136), 2

Cricovul Sărat Conf!. Prahova

!
dintre care la 25 de
82.0 62 660 284 34
Prahova P.h. Adincata 157,8 65 3725 , 555 86 posturi au fost dete:~ni: 35
Prahova
Ialomiţa
Confl. Ialomiţa
P .h. Coşereul
I
!
I
169
209,4
58
50
3735
6345
553
488
86
76
na te norma scurgern Ş1
elementele bilanţului hi-
12

6408 484 76 10 CPiCOVUL tJULCf~ fJă!tlţ~!

Ialomiţa
I Conil. Sărata 239,1 46 --
7999
-411 -
65
drologic (v. tabelul 116j.
Numărul total al pos~ 8
Hm~I/OLim; Qm ~ 2.90ml&
Tip pl'Ecarpatlc sudIC
Ialomiţa P .h. Malu 258 8218 400 63
38 turilor care au funcţio­
Ialomiţa P.h . S lobozia 339.0 19 8550 387 60
I
nat după anul 1914 este S
Ialomiţa P .h . Ţlndărei 378.3 9 8729 380 59
lalomiţa Conf!. Dunărea 414,0 8 8873 374 59 de 75 (219). {ţ
I
2
fără raţiune în bazinul Ialomiţei a acestor teritorii endoreice, arătăm, că CARA CTERISTIeI
suprafaţa bazinală a Ia10miţei fără ele este de 8 873 km 2 , iar cu ele 10 430 km 2 , HIDROLOGIl:E
Diferenţa poate avea consecinţe de seamă în privinţa calculelor hidro- 8
logice (scurgerea superficială) şi a concluziilor teoretice stabilite. Bilantul hirlrologic. în MOSTISTEA -7âmădă/I
6
Limanurile fluviatile din nordul Ialomiţei au suprafeţe bazinale uneori bazinul' lalomiţa bilan- Hm:50m i flm o a2'lfim%
însemnate, cum sînt Sihăţuica (5 = 20 km 2 ), Fundata (5 = 234 km 2 ), ţul se caraeterizeaz~ prin '1 Tip pericarpatlc sudic
Şchiauca (5 = 43 km 2 ), Amara-Ialomiţa (5 = 33,5 km 2 ), Ezer (5 = 30,0 dominarea efeetulU1 zo- (re.qulariz/Jre lacuserii)
km 2 ), Stăncuţa (5 = 12,5 km 2 ) şi Strachina (5 = 319,5 km 2 ). Afară de nali tă ţii verticale a ele: A
2 196J
I
suprafeţele bazinale ale acestor sisteme, la nord 'de ele, spre Călmăţuiul mentelor; el este 111sa O
Buzăului, există şi o suprafaţă totală de 1694 km 2 , care este acoperită cu cro· modificat destul de pu-
vuri şi lacuri de crov, cum sînt: Plaşcu, Chioibăşeşti, Tătaru, Colţea , Untu~ ternic prin influenţa J4.
ros. Endoreisnml lor se remarcă prin salinitatea lor rid ica tă, adică lipsa carstul ui din Masivul
de evacuare pe cale superficială sau subterană a sărurilor din ele. Bucegi, precum şi pri n 12
CĂL MĂ rU!~DreşiJ
Apele freatice pe interfluviul Ialomiţa-Călmăţui sînt la adîncimi de folosintele şi pierderile ,~ H/llo85~ ; !}mo;, f/ 7rl~/:;
10
5- 10 m, înlăturarea excesului de umiditate fiind necesară numai în zona naturaÎe semnalate în ~ ,~ Tip pei'lc/JfpaLlc sud!e
de divagare din bazinul Sărata. Desecări de peste 500 ha au fost făcute în cursul său inferior . B
"
"''''
'" ( ry/ vo,·p/ltV'B/,.l
~ .'"
:.:::;'l$
acest bazin la Movila Banului şi diguri de apărare pe Ialomiţa la Ion Roată , ~~
6
Irigaţiile pe interfluviu lipsesc aproape cu totul. Apele freatice fiind , în bună
parte, sărate (pînă la 5-10 gll ape sulfatate şi clorurate) nu pot servi pentru II
asemenea scopuri . Singura posibilitate şi în acest caz este folosirea mai Fig. 138. Hldrografe . car ~cte­ ;; 786.3
intensă a apelor Ialomiţei. Pentru ace as ta este nevoie de o completă regulari- tistice tipurilor de regnn hldr o~
zare a debitelor sale şi construirea unui canal de aducţiune pe linia CU11lpene- logic din b azinele Ialom! ţa Ş I
lor de apă ale afluenţilor limunurilor fluviatile, la izvoarele acestora, şi Mosti ştea . v ' VI VII V'!! IX X XI

473
472
 TAl'IELUL liS
:~a~ţUlj hldrololJlc şi debltele mediI ale riurJlor
s-ar putea asigura tn regiunile alpine. Această situaţie ne tndrept~ţeşte ,

~:..I'i~:::d::::=i:i'= b.,' IRm I Q, ' Ix 'I I I I

să admitem pierderi importante din scurgerea superficială în relieful carstic,
care ar putea să atingă circa 150 mm anual. Dacă se examinează atent datele
m s mm) servaţil
privitoare la scurgerea medie spre aval, observăm că aceasta scade treptat
(mm) (mm) (mm)
Ialomiţa
pînă la Scropoasa (589 mm la Cheile Zănoagei), ca în sectorul următor să
Padina 24
Ialomiţa I 930 0,59 I 240 775 se observe o nouă creştere intensă (650 mm la Scropoasa şi 740 mm la
Ialomiţa
Plai ul Mircii 40,6 1860 0,90 I 195 700
- - Pierderi
Dobreşti). Fenomenul nu se poate explica decît prin efi1ări de ape carstice
Cheile Băditii 53,6 1825 - - carstice
Ialomiţa Cheile Zăno~gei 1,15 I 160 675 - şi de fisuraţie adîncă, infiltrate în amonte, unde scurgerea rămîne mult
Ialomiţa
62,5 I 750 1,17 I 170 589
- Pierderi
Scropoasa 65,3 1699 1,35 I 100 650
- - carstice sub valorile zona le (v. tabelul 118) .
Ialomiţa
- - efilări
Precipitaţiile medii şi scurgerea medie scad treptat în lungul cursului
VRE Dobreşti 122 1650 carstice
2,87 1 025 740 Ialomiţei. Evapo-transpiraţia nu se poate determina pe sectorul carstic
Ialomiţa
- -
B ăleni -Mărceşti 961 744 deoarece infiltraţiile locale ireversibile sînt foarte importante (v. tabelul 118) .
8,94 810 294 516
Cricovul Băltiţa
94 în schimb, în aval de zona de efilare, evapo -transpiraţia medie pe bazin
Dulce 542 404 2,17 670 are valori relativ reduse din cauza păstrării umidităţii în carst. Creşterea
126 544 34
Po1iştoaca Predeal 2,5 1 160 evapo-transpiraţiei spre zonele piemontane se evidenţiază clar chiar şi în
0,030 880 378 502 lungul cursului, atin gînd maxime la Coşereni, de unde spre aval se observă
Azuga

Prahova
Azuga

Buşteni
I
I
66,0
141
1 420
1 272
1,48 1 100 708 392
92
205
noi scăderi din cauza lipsei de acoperire a ev aporabilităţii cu precipitaţii.
Astfel, în zona de vărsare evapo -transpiraţia scade la 512 mm (medie pe
ValeaCerbu_
! 2,56 1 000 572 428 170 bazin) . După toate semnele, cu circa 30 - 40 de ani în urm ă , evapo-transpi-
lui
Prahova
Buşteni
Sinaia I 26
259
1420
1320
0,47
4,60
940
960
498
498
442
452
155
155
I
raţia era mai redusă decît în prezent, cînd evaporaţia creşte d atorită iri-
gaţiilor cu extensiuni mari în bazin. Ele ocupă în prezent circa 16000 ha,
iar aceasta reprezintă o scădere a scurgerii cu cel puţin 2, 0 - 2, 5 m 3 js. Cu
Doftana Teşila alte cuvinte, înainte de extinderea irigaţiilor şi construirii prizei de
293 1 175 4,50 975 485 490 140 apă Bilciureşti-Colentina , debitele medii ale Ialomiţei la vărsare au
Doftana Breb u 375 1060 5,30 atins probabil cel puţin 41-42 m 3 is. Scăderea debitelor medii în ultimii
Teleajen Cheia
950 I 445 505 134
50 de ani, puse pe seama folosinţelor, atinge deci circa 6,7%. S c ăderea scur-
43 1345 0,68 940 500 440 140 gerii va continua în viitor, deoarece în bazinul hidrografic al Ialomiţei
Teleajen Gura Vitioarei 490 1 IlO 5,67 irigaţii1e se pot extinde pînă la 492 000 ha (circa jumătate din bazin).
845 363 482 109
'releajen Moara Dom-
nească
1464 Repartiţia scurgerii in timpul anului în bazinul Ialomiţei se supune unor
Prahova 558 9,23 720
Adîncata 3725 555 23,8,..
198 522 65 legi asemănătoare cu a celor observate în bazinul Argeşului . Astfel, acumu-
740 203 537 65 larea unor rezerve importante de zăpadă în regiunile înalte, de peste 1 800 m,
Ialomiţa Coşereni 6345 488 36,1 imprimă rîului volumul maxim lunar al scurgerii din mai. Acelaşi fenomen,

I
705 179 526 55
Ialomiţa Slobozia 8550 dar cu o oarecare atenuare, se observă şi pe Prahova pînă la Cîmpina, şi
387 / 38,5
I 660 142 518 43 chiar la izvoarele Teleajenului. Acestea sînt rîurile, care reprezintă tipul
carpatic meridional propriu-zis. La altitudini mai mici începe dominarea
scurgerii în luna aprilie (v. Cricovul Dulce, Teleajen în tabelul 120), iar
în zonele Înalte ale Buee Hor d ~ " în regiunile piemontane şi de cîmpie în luna martie.
S2507 m), cantitatea medie ~ pr~cip~fţ·~bservaţll1e efectuate la vf. Omul
Iarna, scurgerea cea mai redusă se observă la altitudini mari « 12%) ,
In vedere evapo-transpiratia redusă l a 11 o:, est~ de.l 346 mm (281). Avînd
s<;urgerea medie trebuie ~ă depa a ~celasOtoaoalbtudlUe (maximum 300 mm)
v "
în regiunile joase ajungîndt1-~e pînă la 22% (în cazul Cricovului
dl . '1 yeasca mm C . . , Dulce mai mare ca vara !). In general, dominarea scurgerii sezoniere
. nea Clfcun or glaciare (1 800-2000) . '. e~~ mal JOs, la alti tu- se observă primăvara , iar în cuprinsul etajului sub alpin scurgerea cea m ai
Jur de 950--1 100 mm după observa ii mm.' pre~lpltaţ111e medii variază în
re dusă se produce toamna.
s~ade foarte mult faţă de valorile 1 ţ aI vechI (274), iar scurgerea medie
tI.tatea medie a precipitaţiilor de a care ~e-a~ aştepta. Dacă admitem can-
dlUa (Hm = 1 930 m) de 1 240' ex;emp u, e la postul hidrometric Pa- Scurgerea şi debitele m axime. Debitele maxime au fost analizate pe b aza
d b' 77 mm ŞI am compar unei perioade de obse rvaţii directe rel ativ red us ă (10--- 13 de ani) cu excep-
e a la 5 mm, reiese că pierderile totale . d' a:o cu scurgerea care este ţia postului Slobozia, unde s-au luat în considerare 34 de a ni. Constatarea
cores~unde evapo-transpiraţiei la altitudi s~ n ~~~ lda 4~5 mm, valoare ce-i generală este că bazinul I al omiţei nu se află într-o regiune de scurgere
energIa calorică cheltuită pentru aceasta :S\eme Y e ~lfca 1 000, m, unde maximă deosebit de ridicată. D upă cum se poate observa din fig. 138 chi ar
mu t mal mare decIt ceea ce
şi În cazul bazinelor mici, aflate la altit udini mari scurgerea ma xi mă cu
474
475
 El
'5iJ <O
asigurarea 1 % abia depăşeşte 16 m 9 fsfkm 2 , în cursul inferior al Ialomiţei,
II
....<Il ~
<O
~ ~
fi) !Il ti!
UJ
<O
CI)
<O
Ul ..,<O valorile sînt desigur cu mult mai mici (v, tabelul 120),
U u u u
~
u
~ ~
u u
:s ~ :s u:s U:s Dacă în cazul rîurilor mai mici din sistem debitele maxime se formează
u u
în timpul viiturilor din ploi, pe cursul principal, în aval de confluenţa cu
e<!
....rr.' ::-.... "
a
0-;
~

...."<t-'
(O

...."<t-' "" ....trJ

~.
e<! co II':> C'l co Prahova, domină maximele din zăpezi.
....e<!' ....~ <'5
.... ....
C'l'
O) ~
!!').
~
<!:>. "" II':>
0)'
e<!
0)'
II':>
11':>' "
(O.
a
11':>'
.... ~ co Scurgerea şi delJitele minime. ,~este fenomene se formează în condiţii
e<! 11':>'
C'l C'l C'l C'l C'l C'l C'l
.",.
C'l
~.
C'l
foarte variate în bazinul Ialomiţei, iar folosinţele amplasate mai ales în
....
a
....<'5
a
<'5
"<t-
(o.
....u:: ~ O)
o'
C'l
<!:>•
::.... II':>
0)' "
o'
a . "
cursul inferior al rîurilor duc l,a deformări care nu sînt încă urmărite sufi-
cient de exact, ~
"" .",. "<t- .",. ~
~ "<t- ....
Valorile reduse ale scurg ii minime la altitudinile mari din masivul
a C") co
O'>
,,' m'
,... C'l'
C'l
"
......,.'
~
.....
....
C'l
o' ....u:: o'
II':> O'>
o' ....u:: "<t- Bucegilor (de exemplu CheiI Bădiţei, v , t abelul 121) se dat oresc tot proces e ~
C'l C'l e-l e--I
C'l'
lor carstice semnalate dej-â'la scurgerea medie (vezi p, 475), Astfel, se explic ă
-
"'l e--I
H

-
M
H
~
O'>
'"
a II':> a a II':> II':> .",.
::s scurgerea maxi mă mai ridicată spre aval, faţă de zonele inalte , în B ucegi,
~ <:'). (o.
"
11':>' "
",' "
vi
co
eri ,,' r-. 00
.... o
M
din această cauză, nu se mai întîlnesc valorile de 7- 10 lfsfkm 2 , care au
...I
~
<:>
<O a
....
<D' 00' 00' 0
caracterizat etajul alpin al Mun ţilor Făg ăraş, Desigur, la aceasta contribuie
o::>
IQ
H
~
(O
<fi " ,'
a
.",.
",,' -
o
v ,'
II':>
C")
",'
II':>
co
11':>'
II':>
(O
11':>'
00
Ol
fr,j'
0
o
"<t-
00
.x, a
,.... şi lipsa lacurilor alpine din masiv. Creşte rea scurgerii minime, de la izvoare
...
<:>
~
<D
Ol
..... ....
OI) co II':> a (O U".l
",'
<fi
spre aval, se observă şi în cazul Prahovei, u nde afluxul de apă dinspre
"-
6:>'
C") C'l
..... II:>
..... II':> .",.
LI')
M ....o II':> II':>
Bucegi duce la creşterea debitelor specifice la Sinaia faţ ă de Buşteni
~
<:'l' ~. "",' C'j' ",,' "
M'
00
",'
(v. tabelul 121).
co

.....
S ~ ,...
e'l II':> a II':>
....II':>
o H
li>
"<t-' ~'
O'>
e<!' ..,.~ "
.;
"
O'> a
IlO
00
m
Il')
li')
a
li')
M vi ",,' f:":J' C')' ",'
H
H a a C'l II':> a
'3 H e<! "<t- 00 II':>
l~ o II':> (O o TABELUL 120
S >- r' lI')' "<t-' eri
"<t-
(o.
O'>
11':>'
"<t-
(O'
"<t-
11':>'
II':> e<!
II':>
00
DclJilclc şi scur!lerea maximă, eu asigurări diferite pe rîurilc din bazInul Ialcmllei
-
11':>' 11':>' "<t-'
!i H
'Il
H ~
o o II':> a e<! o
';il o
>- 0'>'
,,'
"<t- 00 00 O'l 00
,,' ,,' !t)
00
(O M U".l
Debite maxime (m"js) Scurgerea
;;=
11':>' 0)' 11':>'
,,' ,,' !t) 0',
(o'
(O
eri maximă
. ....
>-
-
"<t-
r'
II':>
~.
00 ~ O'>
t--:
....- ....
co a
Riul Post cu asig.
asig, 1%
.... ...."
a' ....
~ .... <'5
.... e<!'
....
II':> ~

I 3% I 5% 10% (1/sjkm2 )
-
<:'l' e<!' J%
';:
:1 -
....
<:'l'
....
e<!' 1
~ II':> ~ (O a
';::
>- C'l

...."
00'
~' .,,: "<t- co o co
C'l .... 00'
....r' vi
.... ~.
....
....' ....~' Ialomiţa B ăleni-Mărceştl 500 400 360 310 530
'" .... -
<'5
lI)'
Gl
=
N
..,00
....>-
~
~.
.... -
...."<t-'
....
....<D
....
,,'
....
....
co'
"<t-
....vi
~ (O
- (O
-....
Ialomiţa Coşereni 930 770 700 600 147
...."<t-' ....
<D' vi
.... ....
"<t-' vi Ialomiţa Slobozia 980 820 740 630 115
.S .... "<t- a
...'"
a Cricovul Dulce Băltiţa 250 200 180 150 480
........
"<t- e<!
"<t- co ....
...." ....
(O
e<!'
li) <D r-.
....o '
-'.... -
lI)' <D

'2
lI')' <D'
....a' 00'
....o' o'
.... e<!'
....
.."
Q

fi)
....
H
5"
<D
e<!
r'
II':>
O'>
o>
....o
..,.'
..,.
a o
Ol
-
li)

r-:
::s li)
O'>
.. ....a U".l
Secarea rîurilor în zona piemontană nu este un fenomen caracteristic,
v,.
.",.'
<D r' ~ co' ""
aS :s-",.
.,. .... II':> e<! li)
....00 a ." deoarece spre est însuşi brîul piemontan se îngustează . Sînt intermitente
C'l a e<!
II':>
O'> li) ....
li) li) N M a
C'l' <o'
,,' <D m
""'!i rîurile mici care apa rţin zonei de izvoare ale Cricovului Dulce, Proviţei şi
""
r' al <D
.2
"<t-' "<t-' <D' eri <D' (O.
,,' Cricovului Sărat, Dintre rîurile intermitente, putem spune chiar c ă de pe tot
6
.... , Os ''""
;; "d'-' ,,'"
ţQ ...,
,.!, .9 teritoriul ţării extensiunea cea mai mare o a re Săra ta (S = 1 591 km 2) .
e :EE ~ """
Il
"" 'El .....<Il '2 ....o:
(\\
'2Q) ro Ea seacă în condiţiile unei clime secetoase, continentale, de step ă , d ato rită
.... " ~<lJ R .ol... '"
(J ~
<Il
..,<lJ !l 'N
:s .'" ~
;E bIJ <Il
'"o El .... alimentării subterane slabe, Valea sa va putea fi folosit ă de un canal de
CJ
';::
., o... .J:l ;a ţQ ,'" N= ""'" .~ 'Oi
oj
H
::; ~~
;a
r:I
"
o
.o
....
O'J
.... ....el
U ţQ
<t. ţQ
<lJ
E-<
.r:1
u 0 k
<t. u
of>.
o o
U?
QJ

EI alimentare pentru numeroase sisteme de irigaţie. cu priza de apă din Siret~

u
"
O> :;:l Buză u .
H 'IJ
~
P ....,.
H
~
= ~

'8o
ce
..... '3 <Il oS r:I
= ce ...,- 3 T emperat ur a a pei. în b azinul Ialomiţei temper atura a pei denotă influenţa
r.l
ţQ
.,
= '§
o
:>
oCJ
Q)
'-'
"3
ol
bIJ
:>
o s:1
....<Il
<lJ
'o;'
Q)
'o;' '"
:>
o
"-'"
'8
oS

'so II
etaj ării verticale a c1imei, iar în cursul inferior al rîului se m an ife s t ă dej a
<t.
O>
...
Q
~ ~ ';:: A = ~.... '+-<
o
<lJ <lJ .J:l
o :l1
" "
N
(-i Il. H 1-0 U < o... (:l 8
....<Il ~ ca U
particularităţ ile c1imei cont inentale, Zc nalitate a ve rti c a lă a hmpEfaturii
E-< o... H H
apei se poate urmări din fig, 45, Pentru demonstrarea temperaturilor medii
476
 1

,1

~o;;-
o<: '"CI
• 1/) Ci!
.9 (J) <X) ..; .~
(,) 00 o ~ °N
~ ~
.... ....o ...o'
El biJ I I I I o 1/) <X) o I "Of'
C'-l
.... C') C'-l := :;::: :'.:' ~':' .• , IALOMI TA -Cheile !Jaditei .. ...... . .,
.....
_
<Il ;0- :;l :;l :;l
El
o~ '"CI C') C') o C') o <!)
::l ::l ::l ::l ::l
~ ~~- o' o' o' o' o' o' o' o'
,o 0"
\1)._ ~ r;::i r;::i .... t;:: t;:: ,...... ....... IALOMITA Coşerem •.. ,
~N.B oS oS oS 09 oS IALOMITA Slobozia

.~
<l)~_ : :J
,. .. .. .. . ... PRAHm/A - !Jugtem , '." ::J

.!l~~E o
o
o
C
o .,., .... o o ..... PRAHOVA - Adincata
il_~.-'4
...'" o'" o o " ....."Of' ........O">; o'
.... " ....o C'l .....q '"C'l ""..... 1/) "Of' O">
....
C')

., j ; ~. -.",". ::. --

-'
<!) C') 1/) 1/) 1/) O"> O"> 1/) ..... . : . •

cr~(,)..ri o' o' C"-I' C').

o' o' o' o' o' POL/ŞTOACA- Predeal .. .j J
ţ:I~~ c VAL~~,.~fRBULUI Buştem.
!. . . '
ro Ou '..
L TELEAJEN-Chela
.,j-
<!) 1/)
<!)
C')
1/)
1/)
<!)
1/)
<!)
00
1/)
1/)
<!)
.... o
'" ..... .....
<!)
1/)
<!)
C')
<!)
M o o o
1/)
o
1/)
o
1/)
o
1/)
o
1/) 1· · .. , . CRICOVUL SARAT Dorami de s~s .. .
.... '".....
1/) 1/) 1/)
,.. . .. •.. ., =::::l
o ::l
.... ::l
p.,a:
O">
..... O>
..... .... ....
O"> O">
~ O"> O"> O">
..... ..... ..... O"> O"> O> O"> O">
..... ..... O">
.... ....
O"> O"> O> O>
..... ..... ....
O">
L
I ! ._ ! .!==-~.
,a:
'O a: oS H
~
H
~
H
~
H
~
H
~
~ ~ H~ ~ ~ H~ ~
H ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
,... ,... H • Interval mediu cu fenomene posibile de inghet
tii(.1 +' ::l
a: H H H H
t- .......'. . " .. .. ) Interval medIU cu fenomene de ingheţ
a:
~~ X Inter val mediu cu pod de gheaţă
'O
"S 0;::a:o Figo 139. Diagramele datelor caracteristice ale fenomenelor de îngheţ din bazinuf"Ialomiţei
(1. Ujvâri),
°a ,, -:-
Os p.."
"
....
a:
::l
aS
0- <Il
il;O- ....N
o' -
CI)

-o "
00
o
o'
Cll
o
o'
<O
o'
....N
o'
li)
.....
~
....o N
o
o
N
.... '" ~
1/)
o' o' o' o ' o' o' o ' o' .....
l'
o
o
00
CI:!
..... "
N
C') o
1/)
rf.l'
N
"
C'l
"'"
C')'
i
lunare din etajul alpin, pe acest grafic aU fost prezent ate şi valorile tempe"
~ raturilor aerului la nivelul vf. Omul pentru lunile cu valori medii pozitive .
.... .... .... .... .... .... .... .... .... Gradul ridicat de continentalitate se poate urmări din valorile tempera-
" ........ ......... ......... ......... .....'" ......... ..... ......... .... M.....
;a .,j- C')
o ::l "Of'

turii maxime zilnice a apelor din Cîmpia Bărăganelor şi a cîmpiilor piemon-

-
ID
"El .... ::l
p.,a: ...
'" .....
1/)

..... '"
....
1/)

.....
1/) ID

'" H H'" H H H'" H H'" '"H H'" H H'" H '"H H'" H'" '" '" '"
O"> O">
..... O">
ID
O">
ID ID 1/) 1/)
O>
ID ID
O">
ID 1/) ID 1/)

-
.'!l.
"s
....." " .....a:a: ::l
;E .... ~~
(.1
Q)
al'
.....
H
H H'
H
.....
H
H'
H H H H H H H H H
H

~ ~
H
H
H
tane, unde au fost înregistrate chiar şi pe Ialomiţa (Băleni) valori pînă la
39 0 C. Durata temperaturilor medii decadale de peste 20°C depăşeşte, în
~" 'O - --
a:
...oS'" <Il
o
0;::
medie, 5 decade în cîmpie.
-=~ Fenomenele de îngheţ. Aceste fenomene încep la altitudini1e mari pe la
~

"
p.. .E~ o
o
o
o o o ....
N, ....
1/)
N
o ....N N
....
1/) o N N ro- ro-
sfîrşitul lunii octombrie, la nivelul a 1 000 m la începutul lui decembrie,
1/) "Of' r0- I/)

., aE..
il" o
o' o'
o o
o'
o
o'
C')
o'
C')
o' .... o'
o N
o' o' o' o' ci o' ci
o 1/) M ....
.....
1/)
C'l
C')

'-' '-'
M

-= iar în zonele joase pe la sfîrşitul lunii decembrie. Există totuşi o diferenţiere

.e
'1;1 puternică teritorială, deoarece apele carstice ale Masivului Bucegi exercită
;,
un efect de relativă Încălzire asupra rezervelor de ape subterane şi la rîndul
:s lor acestea asupra apelor Ialomiţei şi Prahovei. La acest efect se adaugă
.
.S
şi încălzirea interioară a pîraielor cu pante longitudinale mari care este un
fenomen general. Prin urmare, de exemplu pe Ia10miţa, la Padina, durata
el
1:10
~

medie a fenomenelor de îngheţ este de abia 10 zile, iar a podului de gheaţă

.-
~ .... t)
II)
a:Q)
lQ "'o 'il
...... ~o :;.l :a- Q)
.... _ de 50 de zile. în condiţii termice mult mai moderate, dar în lipsa carstu-
~o
.".
CI) Il< Q)
....Q) ... lui, pe Poliştoaca la Predeal, durata medie a fenomenelor de îngheţ este
;a <.) a:
::l ,o ,a: o
~
.,
,a: ,," <Il o :;l
!Il

,.,--
~ N
<Il
a:
o ~ 'a ~ Ci! 13 13
~....
~
'"
..... ';3 <Il
a: 'N de 118 zile, iar a podului de gheaţă - de 81 de zile.
'" Pe sectorul de cîmpie, fenomenele de îngheţ pe Ialomiţa sînt asemănătoare,
OI Q)
::l
;a ~ ~ p., ~ "
'8 °13 :'.::"
.....
Q)
M'" Q)
.....<Il' .....
Q)
~
ou;.. o~<li
....<Il (.1
::l >
o ,o
o
00) 00) ....o a:
::l ..... '"CI
:a<: ca şi la altitudini mari, fiind caracterizate prin durata medie de 50 - 60 de
~ ;:l u:- o
Ei <Il ,o ,o °N o ,,"~ .a: <li
.... N ::l ""
::l Q) ,o ::l o o
u o
<.)
ţl ~ p.. <: ~ u Ul
zile, iar a podului de gheaţă între 25 şi 35 de zile, ele dispărînd în general
'S Il< U U rJ) ~ ~ ~ t-<
'.,s
...,.. Între 26 februarie şi 17 martie (v . tabelul 139).
....
...
C'-l ...=
:= '"
t)

:3
"El
:3
Caract eristicile scurgerii solide. După an aiiz a la 4 posturi hidrometrice
pentru perioada 1952- 1967 (282) şi generalizarea te ritoria1ă a lor, s-a
H
ţl
.-.,,.,.
<Il :3
~
......
oi ......
<Il <Il
.- '" '" Os...,.. <Il <Il
.-
~
:3 oa:
oi
(.1
<Il
,o
....
" a: ::l ::l ::l a: ......
<Il ...,..
<Il localizat zona de altitudine de maximă eroziune între 400 şi 1 000 m, adică
în fîşia subcarpatică constituit ă din i1i~ul neogen Aici, turbiditatea pîraie-
U
> o<? o<? o<? ,o>
Q)
o Os O s
i
Q)

1f
Q)
::l
H Os 's Os O
s >o
f:a ...
o:
:Ei o .s .sa: .s,...a: ,...tiio ,...tiio o u .:!l"" ;:lN
+'
M
<Il o
,o
...a: tii
<Il
Q)
<Il
......... <li Q)
o o
o v v v ....ro tii tii
<li
lor locale depăşeşte 5000 g jm 3 , iar eroziune a specifică maximă atinge 8-
o

~ ., tii tii 0;:: "O .... Il< .... ....

<
f-< ~
H ....
<Il
H H u p.. <: o.. >- ~ t-< f-<
479
478
10 t/ha/an. De asemenea, în zona de tranziţie dinspre munţi spre piemon-
turi şi mobilitatea albiilor fluviatile este foarte ridicată. TABELUL 123
D ate hldroeh1 mwe
. . 'toare la rÎudle din bazinul lalomlţei
pnvl
Anioni Duri-
TABELUL 122 Rez. Cationi (mg/l) tate
Rîul
~1~IHCOa ~
-- Data. pH fix.

- - -- ----- ~\~\~
Scurgerea şi debitele solide medii (1952-1967) pe rîurile din bazinul Ialomilel (282)
Post probe! (mg/l)
8 9 10 11
Valorii medii (1952-1967) 234 5 6 7
1
Rîul Post Q R p r
Ialomiţa 30·6 1,74 3,2 10,6 5,3 134 6,8
(ma/s)
I (kg/s)
I (g/m 3 )
I (t/ha/an)
Moroeni
~-

1961
7,4 157 45,7

Ialomiţa Mărceşti-Băleni 9,40 i 18,5 1 970 6,46 13·12 413 17,4

Ialomiţa 667,4 59 936
Prahova Buşteni 2.70 0,27 IOa 0,65 -- 6,8 1459 74 30,4
Prahova Adîncata 24,8 65,0 2620 5,57 Băleni 1961
Ialomiţa Coşereni 37,2 120 3230 6,07
I Ialomiţa 15·12
--
1961
6,7 1390 128 43,8 360,4 119,5 595,6 390 28,0

Slobozia
în regiunile înalte, după datele generalizate, turbiditatea medie variaz ă 21·12 77 164 268 17,4
în jur de 100-300 gjm 3 , iar scurgerea specifică este şi ea redusă mai ales
Prahova
--
1961
7,9 549 97,5 16,6 101
Buşteni
in regiunea carstică unde rămîne sub 1 tjhajan.
21·12 20 29,6 220 12,4
De la zona eroziunii maxime spre cîmpie, scăde rea valorilor este ra pidă , ~ -- 7,9 116 75,7 7, 8 9, 2
\
Pe pîraiele locale, cum este Sărata, scurgerea lichidă este red usă, datorit ă Azuga 1961
pantelor mici ale reliefului care reduc turbiditatea sub 500 gjm 3 şi erozi- 22·11 8 67,5 195 9,4
unea specifică sub 0,5 tjhajan. Variaţia teritorială a eroziunii este însă
Teleajen
- -
1961
7,9 362 60,2 4,4 43,7
destul de mare: este mai accentuată în apropi erea văilor, unde pantele Cheia
versanţilor sînt mai mari şi sînt egale cu zero (din punctul de vedere al 29·9 80 437 244 27,0
scurgerii solide fluviatile) pe interfluviile acoperite cu crovuri.
Teleajen
--
1961
7,6 2027 154 23,5 191
Moara
Ialomiţa varsă anual în Dunăre în medie 3790000 tone de aluviuni, Domnească
ceea ce echivalează cu 2520000 m 3 sol erodat p e an sau un strat de Cricovul'Sărat 22·9 63,2 226,0 128,1 3942 232 54,3
- - 6,7 7286 284
0,3 mm. .
Albeşti 1961
Particularităţi hidrochimice. După cum s-a m ai subliniat, în cursul supe-
rior al Ialomiţei şi afluenţilor săi montani domină pretutindeni rocile carbo-
natate. în aceste condiţii, rîurile au şi ele ape curate bune de băut, carbona-
tate din grupa calciului cu o min~ralizare în jur de 100-500 mgjl şi duri-
tate de 5-15 gg (v. tabelul 123). In zona subcarpatică saliferă Însă compozi-
ţia chimică a apelor fluviatile se transformă, acestea devenind c10rurate
(v. fig . 53) din grupa natriului, cu o mineralizare totală În jur de 1-8 gjl
(v. tabelul 123), caracter ce se menţine pînă la vărsare (Ialomiţa, Cricovul
Dulce prin Proviţa, Prahova, Cricovul Sărat, Sărata).
Ialomiţa şi afluenţii săi traversează cea mai importantă regiune petro~
liferă a ţării , unde s-a dezvoltat o industrie puternică. Datorită acestei
situaţii, bazinul Ialomiţei primeşte anual un volum de 475 846 OCO m 3 ape
reziduale din care, de exemplu în 1966 se epurau 125841 000 m 3 (26,4 % ).
în aval de pîrîul Bizdidel consumul biochimie de oxigen în apele Ialomiţei
creşte deja la circa 6 mg jl, ca la Doiceşti prin primirea apelor uzate ale
termocentralei, să crească şi mineralizarea apei pînă la 1 900 mg/1. La
Tîrgovi~te, Ial omiţa primeşte noi impurităţi. Prahova este curată pînă la
Azuga, însă trecînd prin l ocalităţile Buşteni, Sinaia, Comarnic, Cîmpina,
Floreşti rîul devine un aoevărat emisar al apelor reziduale, oxigenul dizol-
vat scăzînd pînii la 2 mgj1 în apele ei. Poluarea Teleajenului se produce în
avale de Vălenii de Munte şi se degradează puternic în dreptul rafinăriei
" 81
480
 incit ele nu sînt bune nici de băut, nici de utilizat la locomotive." Prin aceste
În vcuprinsut cîmpiei de ta nord de :t 1 • cuvinte, Murgoci dezvăluie dinamica formării zonale a sărurilor din stepă
are ca.dere spre E _ SE, ceea ce este ur~~~lţa! pant:: generată a reliefului prin procesul salinizării continentale. Acest fapt este dovedit apoi de N.
Drena)ul subteran se produce deci d t ŞI d: mve1u1 apelor freatice. Florea (52), care vine cu date de observaţii concrete, şi apoi de E. Liteanu
Ial?mlţa-Dunăre. Adîncimea apelor frel: :pre Buzau spre Călmăţui şi spre şi C. Ghenea (94), care dezvăluie procesele de metamorfoză a compoziţiei chi-
5 ŞI JO m: cu excepţ1a Cîmpiei aluvia1e delce. nu este t;n~re, ~a variind între mice a apelor din lacuri faţă de cea a apelor freatice din jur, care le alimen-
spaţm1 dmtre Subcarpati şi Cîmpi . t ~lvîgare MIZII-Shlpu, care ocupă tează. Cercetările sînt continuate de P. Marosi, care atrage atenţia asupra
~b~{ane se aprop~e. de suprafaţaa t~~e~~~i (~ ac~ast)ă fîşie, .n~velu1 apelor multitudinii condiţiilor locale în care se produce mineralizarea. Autorul
. orea _ apanţla sărături10r c t' ~ favonzmd - după separă raioanele mineralizării autohtone, continentale a apelor freatice, raioa-
ft
este foarte variabilă, spatii extinse n dmenta1e .. Cahtatea apelor freatice nele mineralizării alohtone a apelor freatice din sărurile aduse de rîuri din
~~~ n?otabile, cu mine;a1izare şi d~~ta~:r:i~·en~~tesde ape slab potabile munţi, disipate prin infi1traţii laterale în zona de cîmpie şi care se supune,
ml.a oste10r cursuri fluviatile colm t ,lca a. e pare că numai pe de asemenea, procesului de concentrare a sărurilor în condiţiile c1imei de
ST Ivesc ape carbonatate potabile re~t~ie /n lrezent de pătura de loess stepă şi raioanele mineralizării autohtone a lac~trilor, în care se produce o
C o;,mt
c
cu mineralizări
care u~emi
d
. tudllnd ~epartiţia teritorială a difer1i~~esc. - ~O g/l. .
,fi o~upat
de ape suHatate şi metamorfoză a compoziţiei în funcţie de reacţiile din lacuri în diferite cou-
diţii de mineralizare. Dovedeşte că în avale de lacuri (în sensul căderii hidro-
Llte<l:nu stabIleşte o serie de relaţii di t r tw~n de mmeralizare, E. izohipselo r ) apele freatice pot fi influenţate şi de structura mineralizării
f::eahce (v. tabelul 124). Provenienţan :-e g::fdui.ŞI hpul minera1izării apelor
sarate a suscitat interesul oamenilor ~ru~~ .orţva, mcare
e Ş lm au emis şitrei
ele precum din ipoteze.
lacurile Reţeaua
apelor fluviatilă din Bărăgan este slab dezvoltată. Cu excepţia pîraie-
din lacuri.
lor mici, care se îndreaptă spre Ialomiţa şi se termină în limanuri fluviatile
TABELUL 124 (v. fig. 136), unele mici cursuri se pot identifica abia în sistemul Călmăţuiu­
Partieularitătile hidroehimiee ale lui. Restul Cîmpiei Tătarului şi a Brăilei este presărată de lacuri de tasare
în loess, ceea ce ne dovedeşte o circulaţie a apelor mai mult pe verticală,
.
În funeţie d~ gradul de minerallZ~~IO(d fre:t~e din Cîmpia Română orientală
up . Liteanu)
existenţa semiendoreismului pe suprafeţe mari, Suprafeţele bazinale semi-
endoreice ale limanurilor fluviatile care aparţin Ialomiţei se cifrează la
I I
Gradul de CI RCO. Na Na
mineralizare
(g/kg)
--
RCO. CI
--
+ SO:
-Ca Ca' + Mg 2
551 km2 ; cea polidepresionară în Cîmpia Tătarului -- la 1 694 km 2 , iar cea
din Cîmpia Brăilei - la 796 km2 •
Limanurile fluviatile din lungul Ialomiţei au suprafeţe lacustre care
Sub 1,0 0,005-0,1 0,1- 0,5 0,5-1,5 0,3-1,0 depăşesc în unele cazuri 5 buZ. Volumul şi extensiunea lor este mult mai
1-3 0,5-1,0 0,8- 1.5 1,0-3,0 0,8-1,5
puţin variabilă decît în cazul lacurilor de crov; sînt sărate, dar au o mi-
neralizare în general mai redusă (sub 30 g/l), după cum reiese din tabelul
3-5 1,0-3,0 1,5- 5,0 1,5-5,0 1,0-3,0
Peste 5,0 3,0-7,0 4,0-10,0 2,0 6,0 1,5 4,0

Lacurile clasto-carstice, de crovuri, au un bilanţ hidrologic care reacţio-

125.
nează foarte prompt la schimbările anuale ale umidităţii climei. în anii
v

ca sarunle provin direct din zona sa' ~,e anes~?- ŞI C. Istrate, se arată
v Înv pn.ma Ipoteza, care aparţme lui Gr St fV .
s~rea apelor freatice. Această conce;ţf~ra ; ctrburllv Carpaţilor, prin depla- secetoşi, de exemplu, multe dintre ele seacă, şi în acest caz apele din ele
cmdu-se ca argumente distan a mare a os. co~batuta relativ uşor, adu- ating concentraţia maximă de~ mineralizare, şi fundul cuvetelor lacustre se
tenţa între cele două zone a ţu . f' ..a. zoneI sa~lfere propriu-zise şi exis- acoperă cu sare cristalizată, In anii cu umiditate mai abundentă, ele au
3S-120 km). Nu se poate ex l~~~ IŞ11 mtermediare cu ape dulci (lăţime o extensiune mare şi o mineralizare mai redusă. Un exemplu clasic în acest
apele sulfatate. p ,de asemenea, provenienţa sulfatilor în sens ne oferă lacul Ianca (v. tabelul 125 şi fig. 136), dar acestei categorii îi
~.Poni, emite ipoteza vechimii'
sedlmentărilor din Marea Sa _ţ,t;nar!-. a sarunlor
v .. . '
dmlacuri încă din timpul
aparţin după P. Gâştescu şi Plopul, Tătaru, Plaşcu şi Colţea,
Probleme deosebite se pun în legătură cu valorificarea superioară a regi-
gt.7 n . v ceastă ipoteză este susţinută i d ~ se!-n m ea pe aceste melea-
. A rma lana car ' t' d ."
unilor acoperite cu crovuri şi în general a teritoriilor cu ape freatice sărate.
batuţa, folosindu-se ca ar ument c Ş ~.' B~at.esvcu, Ea este însă com- Cîmpia Tătaru nu dispune de resurse de apă exploatabile pentru irigaţii,
lacunlor şi apelor freatic: O~poZlţ~a chImIca foarte variată a apei în schil11_b, în Cîmpia Brăilei se poate uela mai uşor cu apele extrase din
loess şi .a depozitelor cuat~r~:~~u~u~~ f'tSImea cons~der~biIă a păturii de Dunăre şi Siret. Lucrările aU şi în~eput în 1968, cînd s-a organizat dej a
A treIa ipoteză care stă la baza tula I e, care"conţm ŞI ape dulci. irigarea unei suprafeţe de 7 800 ha. In apropiere de Dunăre, pe lunca înaltă
Gh. Munteanu-Murgoci care a C ' turor studllior actuale, este emisă de a fluviului a fost dată în folosinţă incinta cea mai mare de orezărie din ţara
nu sî~t decît bazine de' acumu[:rea , "v"'. ca toate. lacurile de stepă, ele noastră (3000 ha) la Gropeni, unde sărăturile nu au permis aplicarea altor
~uf1a}1 alcalini etc.), care se nasc dt sarurţl~~r solublle (c~rbonaţi, doruri, culturi. Consecinţele irigării unei suprafeţe atît de mari în Cîmpia Brăilei
m patura de loess şi de nisi c n reac 11 e ce au loc m solul arabil şi (suprafaţa irigabilă circa 70000 ha) pot fi multiple. Ne putem aştepta la
atmosfer~că ','; insuficienţa Ppre~f;i;:ţ\~l~rav:rsat; ~e apele de precipitaţie
l a ~o~
are de sarun m sol ... Apele f reat'Ice d'm rstepa ence
smt atît provoaca
de bogate oînacumu-
săruri,
() activi zare a aIlelor freatice , care în cazul unui drenaj bun o să ducă la
48:1

482
 de.saliniz~re.
attce, attt deMai mult, ar putea să ducă la îndulc ir
necesa re pentru alte scopun. e: ge1?-era1a~ a apelor fre-
' al Buzăului. Cursur ile lor au fost părăsite etapă, în zona aluvio -
în prima
gospodareştt. Dacă însă acest nării maxim e; în prezen t, ele drenează unele cantită ţi mai mici de ape
TABEL UL 125 freatic e dinspr e Buzău spre Călmăţui, după cum reiese din hidroiz
' . ohipse le
Date «:araeteristiee ale laeurilor din estul Cîmpiei R
(P. Gaştescu) An regiun ii.
în partea inferioară a văii largi a Călmăţuiului se mai întîlne
om e
sc şi alte
cursur i părăsite, dar de data aceast a aband onate de Că1măţ
Suprafaţa Adincim e Minerali zare
ui
a1uvionării în timpul revărsărilor, ca: Strîmb ul (S = 109 km2 ; L = datorit ă
Lacul Tip de
(ha) max. (m) sau Batogu l (S = 95 km2 ; L = 24 km). Ultime le legături au 39 km)
de Buzoe1ul, care este singur ul curs perpen dicula r pe Călmăţ păstrate
(mg/l) miner ali zare
fost
1 2 3 4 5 direct dinspr e satele Horia şi Surdi1a-Găişeanca, zonă de conexi
ui, venind
L1manu nle jluvJaM e ale 1 alOmJ/M liuzău1ui cu valea Buzoe1u1ui. Pe acest sector, Buzău1 are încă une a 1uncii
tendinţa
Bllteni (Ciolpani) 88 de abater e spre nord, atacîn d mai ales maluri le din stînga.
Snagov 576 9,0
473,3 HCOa- Na Abater e spre nord se observă şi pe Călmăţui, dar numai în aval
unde aluvionări1e holoce ne ale Buzăului nu s-au mai resimţit,
Balta Neagră 362 HCOs- Ca de Rubla,
deci Că1mă­
50 HCOa- Ca
Căldăruşani 224 4,5 521 HCOa- Na ţuiu1 s-a putut adapta mişcăr ilor neot ectonice. Pe acest sector, albia lui
se desp1eteşte, în dreapt a rămînînd suspe ndatP uturos ul, care
Comana 20 691
însă revine
Jilavele (baz. HCOa- Ca
Sărata) 200
Cotorca 120 în rîu la Spiru Haret ; aici pantel e longitu dinale ale Călmăţuiului
Sf. Gheorgh e incinta terasei Dunăr ii, pe care o ferestruie~,te înainte de vărsare cresc în
Sărăţuica
20
. Panta
68
lo~gitudinală medie a rîului este de 0,7 m jkm.
In bazinu l Călmăţui există un singur post hidrom etric pe cursul
Fundata 500 4,8 12640 SO.-Na
Şchiauca 100 5725 Cl-Na princip al,
Amara-S lobozia 132 3,0 20057 Cl-Na la Cireşu, care funcţionează din 1953.
Iezer 142
Strachin a 2070 CI-Na
564 9147 Cl - Na
Limanu ri], jluviatil ' ale BU.fdului CARACTERISTICI HIDROLOGICE
Jir1ău 1068 3112 CI(HCO a)- Bilanţul llidrologic. Caract erizat prin precipitaţii şi scurge re mai ridicată
Balta Amară -Na în zona de izvoar e a Călmăţuiului, elemen tele bilanţului scad
Dunăre. Astfel, dacă la Buzău s-au înregi strat în medie 512 mmtrepta
698 7934 Cl-Na t spre
Balta Albă 1068 13550 Cl-Na precip ita-
Cîineni (Sărat) 56 41330 Cl-Na ţii, la Mihail Kogălniceanu, în apropi erea vărsării rîului în Dunăre
Ciulniţa 96 observ at abia 451 mm, iar la Brăila 440 mm. Potenţialul evapora s-au
ţiei
7750 SO, -Na
Lacuri clastocaf'stice (de ero v) în jur de 850 mm, adică coefici entul de aridita te este în jur este
de 1,6-1, 8.
Movila Miresii Debitu lmediu al Călmăţuiului la Cireşu, calcul at pentru perioa da
180 137972 C1-Na 1950-1 967)
Sec-Mov ila Miresii este de 1,20 m 3 fs, ceea ce coresp unde unui debit specifi c de
76 2,22 l/s/km 2
sau scurge rii de 70 mm. Consid erînd precipitaţiile medii de 470
mm, obţi­
Lutu Alb
21578 C1-Na
Plopu1 180 18890 Cl-Na nem deci o evapo-transpiraţie medie de 401 mm. La vărsare,
Ianca <:332 debitu l rîului
34462 C1-Na se ridică după calcule la circa 1,4 m 3 /s.
Sărat-Batogu 84
Rămîne încă de studia t influenţa scurge rii subter ane şi superfi ciale din-
Tătaru 328
59126
12497
Cl - Na
spre Buzău, care trebuie să aibă încă o ponder e destul de mare,
Cl-Na deoare ce
Colţ ea
scurge rea înregistrată este mult mai mare (circa două ori), decît
cea zonală.
88
Plaşcu 188 Debitele minim e medii decada le se ridică şi ele la asigur area
de 95%, pînă
Sărat- Brăila
8580 SO,-N a
172 83955 SO,-N a la valori de 200 Ils, deşi în condiţiile c1imatice locale rîul ar trebui
cel mai bun caz semipe rmane nt, sau chiar interm itent (cum să fie în
nizării
drenaj nu va fi suficie nt de intens
. soluril or şi apelor freatic e.' ne ut
em aştepta la accent uarea sali-
p rîului Sărata - Ialomiţa).
este cazul
BaZInul
oraşul Buzău, în apropi
Călmăţui (S = 820 km L = 145 km) • .
erea Bălţii Pl
2 ;
d 1Ş1 are ongme a la sud de
. . Debilu,l maxim . Fenom enul nu este încă studia t si ne lipsesc
mai .ales
enţa şi va 12 0i despărţirea definitivă di~fr~ ~ă1~~1ţ~is~~ ro~us ~e f.aPftl dif1ll:~
l' datele asupra deversărilor posibile dinspre Buzău . După datele
d.e genera -
se varsa III Călmăţuiul princip al din stîn d· uz:u .. o,.l.a uenţu
lizare, debitulmaxi m cu asigur are 1% este de 50 m 3js la Cireşti,
iar cel obser-
ritele etape de legătură între cele d v g~'t lllspre' .Buz,,:u vat este de 32,2 m3/s în anul 1965.
sînt: Rusavătul (S = 74 km 2 . L _ °lu a k~1S )en:e. Cel mal ,vechi llld1C1l1d dife- Aparţinînd tiPului de regi m perica rpatic sudic , debite1e medii
L 16 k ) , . 4 dintre
m Ş1 N egreas ca (S _.- G""' k 2ei· xime se observă în medie în luna martie , iar cele minim e în lun a re ma-
m , care se a111uează parale
.' -
=
. l cu CăI mavţ UlU
. 1 pe conul -de :-lIde)ecţl
• m. e' Datele cu privire la t emper atura apei şi asupra fenome llelor
septem brie .
de îngheţ
484 485
TABELUL 126
Procentul scurgerii medU lunare şi sezoniere in bazinul CâlmâJ.ui (lluzău) (1950-1967)
------------~----------~----~----.-----,-----~----~----
Rîul Post
hidrometric 1 II III IV V
VI-I:~I~I-L~=-~~~ ~~ ~---1----i-~~~~I:~~~--
__ __

ClUmăţui Cireşu 10,8 19,5 18,1 9,26 .. 1/ 8,86 8,91 1 :~,5:2-.l-==-L=J~_L_-.l_ _L_.--J---.....!....--.-L_ _ .!...-_-
1
. ~ utică ridicată, cu efecte deosebite în
Lacunle sarate au valoar~ ter~pe. . Nămolul terapeutic de la
tratarea afecţ~uni.l~ ~eu~at~c:_~~ăfl1~1~~~~~~~:~ă cu succes pe cel.di~ ~acul
nu sînt încă
suficiente pentru generalizări, dar nu există nici o abatere deo-
sebită faţă de restul rîurilor de cîmpie. Trebuie să subliniem însă că regimul
Amara Slobo~la Ş1 . e ..a ~ra t statiuni au fost modernizate Sl nd1cate
de iarnă în această zonă este deja mult mai stabil faţă de sudul Cîmpiei Techirghiol. In ulbmll am, aces.e . ' ~ ,
Române. la nivelul celorlalte staţiuni man dm ţara.

Scurgerea solidă nu este abundentă, dar nu este nici prea scăzută ,

ceea ce se explică prin frecvenţa mare a ploilor torenţiale cu inten-
sitate mare. Turbiditatea medie a apei la Cireşu este de 575 g/m 3 , debitul
mediu solid 0,70 kg/s, iar cel specific 0,43 t/ha/an.

Particularităţile
hidl'ochimice. Chimismul rîului oglindesc în mare măsură
condiţiile
climatice semiaride - adică o mineralizare ridicată - cu domi-
narea ionilor de clor în compoziţia sărurilor dizolvate.

TABELUL 127
Date bidrocbimice privitoare la apele CăIrnăţuiulul şi a lacurilor de pe interfluviu

Rîul I
- Cationi Anioni Duri-
Data Rez. fix (mg/l) (mg/l)
Lacul- pR tate
-- probei (mg/I)
Post Ca
I Mg \Na+K SOi I CI
\
RCO.
(gg)

Călmăţui
15.9. 1961 7,8 1850 106 70,5 478,6 683 305,7 390,4 31 ,1
Cireşu
Ianca*
Plopul·
-
-
-- 34462
18890,9
876,5
10,8
1591 9536,6 5860 16471
338 6676 2236 9447
125,4
168,0
-
-
Movila*
Miresii* - - 137972 43,5 373 50567 27363 57771 1 617,0 -
Batogu* - 59126 875,6 316 21378 9150 27 162 244,0 -
Sărat-
Brăila* 9.6.: 56 1 - 83955 488,4 I 2316 25072 37001 18638 424,3 -

Atît Călmăţuiul, cît şi lacurile sărate au valoare economică foarte mare.

în cazul regularizării eficiente a regimului Buzăului ar fi posibilă transfor-
marea cursului Călmăţuiului într-un important canal de aducţiun e de ape
spre Cîmpia Buz ăului, iar în cazul construirii can alului de aducţiune de cen-
tură dinspre Siret, a debitelor acestuia. Prin aceste măsuri s-ar putea iriga
toată suprafaţa Bărăganului central şi de nord, făcîndu-se mari economii
de energie în comparaţie cu extragerea apelor din Dunăre .

486
 CAPITOLUL xx
Gru pa rîurilor estice
/ BAZINUL SIRETULUI
(St = 44835 km 2 ; Se = 44014 km 2 ; L = 726 km; Qo = 190 m 3 js)*
Bazinul Siretului se dezvoltă pe versanţii estici ai Carpaţilor Orientali
şi parţial .în Po~işul l'1-"0ldovei.. Rî~l îşi are obîrşia în zona flişului pa!eogen
a CarpaţIlor Paduroşl (pe tentonul U.R.S.S.), la nord de vîrful Muntelui
Lungul (1 382 m) ~ d~ l~ 1 238 m~ altitudine. încă ..dAe la izvoare îşi croieşte
o vale t~ansversala bPIC montana cu pantele medum jur de 10 m /km, care
se menţm pînă .la pătrunderea în depresiunea subcarpatică a Berhomeţului
(U.R.S.S.). Mal în avale, după o cotitură largă spre SE, Siretul are o vale
largă, un adevărat culoar, cu un curs tipic submontan pînă la vărsare.
Afluenţii Siretului, cu excepţia Bîr1adului adaptat la regiunea de podiş
se formează mai ales în zona f1işului carpatic şi numai doi dintre ei - Mol~
dova şi Bistriţa - pătrund prin izvoarele lor în zona cristalină internă
a Carpaţilor Orientali. Avînd în vedere tectonica regiunii, cu aria de sub si-
denţă în .ap~opierea zonei de vărsare a Siretului, afluenţii săi carpatici
au cursun dIagonale, aproape paralele cu Carpaţii pînă la nord de valea
Trotuşului. D~ aici, cursurile afluenţilor devin perpendiculare pe linia de
creastă carpabcă, ele adaptîndu-se la tectonica complicată a curburii car-
patice. Aceasta duce la pante longitudinale mai echilibrate în cazul afluenţilor
paraleli şi la profile mai puţin definitivate la cei din sud, în trepte mai accen-
tuate din cauza traversării perpendiculare a structurilor cu rezistenţe diferite.
După caracteristicile morfohidrografice şi hidrologice, Siretul se împarte
in trei sectoare distincte:
Siretul superior, pînă la pătrunderea rîului pe teritoriul ţării noastre la
Văşcăuţi, cu pantă medie de 7,0 mJkm;
Siretul mijlociu, pînă la vărsarea Putnei, adică sectorul de podiş al rîului,
cu pantă medie de 0,5 m/km.
Siretul inferior, sau sectorul de cîmpie în aval de vărsarea Putnei, unde
pantele longitudinale ale rîului scad la 0,23 mjkm.
Cursul Siretului superior (S = 1 606 km 2 ; L = 133,5 km) este dezyoItat
în întregime pe teritoriul U .R.S.S. Altitudinea medie a bazin ului de recepţie
pînă la graniţă este de 572 m, iar panta medie a reliefului atinge abia 58 mfkm
ceea ce ne indică ponderea mică a regiunilor de munte.
Pe acest sector, Siretul primeşte apele a doi afluenţi mai însemnaţi:
Siretul Mic (S = 550 km 2 ; L = 55 km; H", = 521 111) şi Cotovăţul (S =
= 81 km 2 ; L = 81 km; Hm = 360 m). Primul soseşte dinspre Carpaţi,
S/ = suprafaţa bazinului hidrografic; Se = suprafaţa bazinului de recepţie (fără teri-
torii semiendoreice); L = lungimea cursului; Qo = debit mediu.
488
iar al doilea este un rîu de podiş. La intrarea pe teritoriul ţării noastre,
Siretul are un debit mediu de 12,1 m 3 /s după datele sovietice (160) şi de
11,5 mS/s, după observaţiile efectuate la Şerbăneşt5 (~87). M.enţior:ăm c.ă p~nă
la Şerbăneşti, Siretul colectează încă o serie de plrale, bazmul sau atmgmd
1994 km 2 •
Cursul Siretului mijlociu (516,5 km) se distinge printr-o vale largă cu pu-
ternice tendinţe de divagare, cu un grad :idicat de meandrare (1.'65 km/km):
Pînă la confluenţa cu Suceava, rîul primeşte dinspre Po dIşul Suce:-el
o serie de afluenţi mici, cum sînt Găvanul, Negostina, Bahna, Molmţa
(izvorît ă în U.R.S.S., S = 115 km2 ; L = 27,6 km), Verehia, Baranca (S =
= 36 km2 ; L = 12 km), Leahu, Poienilor Harigii (curs de luncă externă
a Siretului), Hănţeşti (S = 50 km 2 ; L = 14 km), Grigoreşti (~~ 3! km 2 ;
L = 11 km), Gîrla Huţanilor (S = 86 km 2 ; L = 11 km), Salagem (S =-~
= 86 km 2 ; L = 24 km) şi Vorona (S = 72 km 2 ; L = 13 km). Pînă la Buce-
cea (aval de pîrîul Hănţeştilor) din Siret se irigă. o suprafaţă de 428 ha ,
la care se consumă un debit de 0,430 m 3 Js.
Suceava (S = 2616 km 2 ; L = 172,3 km). Rîul îşi are izvoarele în zon8
f1işului paleogen din nordul C arpaţilm Orientali, îr: regiunea .Ob.cinelor
bucovinene. Străbătînd în avale pînă la vărs are şuul depresmmlor de
contact şi Podişul Sucevei, în cursul rîului se disting~ b~ne sectorul montan
cu pante medii în jur de 16 m/km, sectorul depres.lUn~lor submontane C~1
intense colmatări şi divagări, despletiri de cursun, ŞI sectorul de POdI Ş
cu un curs mai stabil, mai liniştit, unde căderea sa scade pînă la 1-1,5 m/km.
Obîrşia Sucevei se află la sud ~e s~tul Izvoarele S~cevei, î~ apropiere.a
izvoarelor Moldovei la 1 250 m alhtudme. Versantul sau veshc este domI-
nat de masivul To~natecului (1 567 m), dinspre care primeşte trei pîraie
mai însemnate: Alunişul, Izvorul şi V. Cobelor, ultimul vărsîndu-se în
Suceava pe teritoru1 U.R.S.S. la Şepot. între această localitate şi Ulma,
Suceava formează graniţa cu U.R.S.S. pe o distanţă de 21 km. Zona
montană este părăsită de către rîu la Falcău.. . ~ . ~
în regiunea Obcinelor, care au o structură ŞI tectomca foarte vanata,
rîul şi-a format o serie de depresiuni de eroziune favorabil~ aşezărilor o~e-
neşti. în cadrul acestora se găsesc satele Izv.oare1e ~ucevel, Bo~eca, StraJa~
Ulma şi Brodina, dinspre care se deschIde deJa perspechva g?!fu}U1
erozional al rîului spre est, spre zona depresiunilor de contact. Munţu smt
alcătuiţi în acest secto::- din depozite eocene în axele antic1inale (sedl!;-:enţe
cakaroase cu marne) şi oligocene (în sinc1inale cu conglomerate, gresll ml-
cacee de tip flişoid etc.) ceea ce favorizează eroziune a diferenţială şi acumu-
larea apelor freatice în condiţii foarte variate. Ele se întîlnesc în ca ntit ăţi
mari, mai ales în formaţiunile aluvionare din avale de Vicovul de Jos, unde
începe depresiunea aluvial ă lal'"gă a Rădăuţilor, care de altfel este şi un nod
hidrografic de seamă. în ea se adună afluenţi veniţi atît dinspre vest, dinspre ~/
Obîcine, cît şi dinspre ~ordl' d . d t t S . t /
n sectorul montan ŞI ce epreSlOnar e con ac, uceava p nmeş e u n
număr mare de afluenţi, care-i îmbogăţesc în cea mai mare parte scur-
gerea.
Dintre aflue nţii pe care-i primeşte din stînga, cu izvoarele pe t eritoriul
U.R.S.S., amintim pe Şepotul, Seleatinul, Ruskaia, Sadăul, Laura, Sicova,
Bîlca Mare (S = 94 km 2 ; L = 35 km), Petrimiasa, Tărnavuca, Rusului ŞI
489
•
 POSTURI HIOROM ETRICE
(5 = 32 kin 2 ; L = 16 km), Pozenul (5 = 148 km z ; L = 28 km), care are
o ramificaţie spre pîrîul Topliţa care drenează apele reziduale ale oraşului
Rădăuţi, Suceviţa (5 = 199 km 2 ; L = 36 km) cu afluenţii săi Rusca,
Drăgoşina, Bercheza, Voevodeasa, Soarecul şi Volovăţul, Solca (5 = 166 km2 ;
L = 27 km), care trece prin depresiunea marginală de la Solca, Solo-
IJ· neţul (5 = 217 km 2 ; L = 31 km), care traversează Depresiunea Cacica,
ambele cu iviti de izvoare sărate pe linie diapirică şi în fine, două pîraie
mici de podiş: Ilişeştii (5 = 82 km 2 ; L = 18 km) şi Şcheia care se vars ă
în colectorul principal la Suceava. .-J'
Dintre darile de podiş primite de Suceava din partea stîngă, amintim
pe Horaiţul (5 = 76 km 2 ; L = 22 km), Hătnuţa sau' Haina (5 = 71 km 2 ;
L = 19 km), Pătrăuţeanca (5 = 33 km 2 ; L = 14 km), Dragomirna (5 =
= 50 km2 ; L = 15 km), Plopenilor şi Salcea.
Între confluenţa Sucevei şi Moldovei, în Siret se mai varsă cîteva pîraie
mai importante din dreapta, cum sînt: Somuzu Mic (5 = 128 km 2 ; L =
= 30 km) şi ;;;omuzu Mare (5 = 444 km 2 ; L = 51 km) izvorîte din Depre-
siunea Liteni10L Dintre pîraiele mai mici, în continuare amintim Conţeasc a
(5 = 66 km 2 ; L = 19 km), Ruja (5 = 47 km 2 ; L = 12 km), Gîşteştii,
Sodomeni, Părului şi Podul Turcului din dreapta şi Pleşul (5 = 36 km 2 ;
L = 9 km), Turbata, _Sireţe1ul (5 = 79 km 2 ; L = 19 km), Stolniceni (5 0==
= 45 km 2 ; L = 12 km) şi Hărmăneştilor -(3 47--k:J.nG , L - 1 j kmj din
stînga, dinspre creasta Dealul Mare-Hîrlău. Cîteva pîraie mai mici se mai
întîlnesc şi în aval, cum sînt Valea '.j.'igăncilor, Mihăili, Boca (5 = 49 km 2 ;
L = 10 km), Albula (5 = 137 km2 ; L = 19 km), care pătrunde cu
izvoarele lor în Podişul Bîrladului şi Vulpăşeştii (5 = 36 km 2 ; L = 10 km),
care izvorăşte chiar din apropierea izvoarelor Bîrladului.
Moldova (5 = 4326 km 2 ; L = 205 km). Rîul s-a adaptat în cursul său
superior la culoarul larg longitudinal dintre Obcinele Mestecănişului şi
Feredăului, constituite mai ales din formaţiunile f1işului cretacic. Valea
sa pînă la Pojorîta formează limita între Obcinele Bucovinei şi zona de oro-
gen a grupei centrale a Carpaţilor Orient ali, constituită în parte din şisturi
cristaline, în parte din depozite sedimentare cu clipe calcaroase cum sînt
Adam şi Eva, Pietrele Doamnei şi Rarăul. Spre aval, Moldova intră în cu-
loarul şi depresiunea de contact a Cîmpulungului Moldovenesc, după care
face o cotitură spre est, traversînd perpendicular f1işul paleogen pînă la
Gura Humorului. Moldova urmează astfel legile unei structuri morfologice
de tip jurasian, cu trunchiuri de văi longitudinale, alternînd cu porţiuni
transversale şi diagonale. Profilul longitudinal este destul de ec~i1ibrat,
Fig. 140. Reţeaua hidrografică din bazinul Siretului superior şi posturile hidrometrice uti-
chiar şi în sectorul montan, media pantelor fiind de 10,1 mfkm. In aval
lizate la studii. de Gura Humorului, rîul pătrunde în zona subcarpatică, suferind o uşoară
ruptură de pantă care duce la formarea unui sector cu mobilitate mare a
albiei pînă la vărsarea sa în Siret, la Roman. Aceasta se datoreşte spre aval
Ruda, care la un loc drenează dinspre U.R.S.S. o suprafaţă totală de circa pantelor longitudinale relativ mari (în medie 1,65 mfkm) în condiţiile sedi-
340 km 2 • mentelor autohtone nisipoase ~cu pietriş.
Afluenţii care vin din dreapta, dinspre Obcina Feredeului şi Obcina Primii afluenţi, pe sectorul superior, se îndreaptă spre mica dep resiune de
Mare, au văi adînci, cu lunci destul de bine dezvoltate în lungul cursurilor eroziune de la poalele estice ale Tomnatecului-Valuneş-Moldova. Dintre a-
mai mari. Între aceştia îi amintim pe Pogonişoara, Nisipitu (5 = 45 km 2 ; ceştia menţionăm Lucina, izvorîtă de sub vîrful cu acelaşi nume (1 590 m), a-
L = 12 km), Brodina (5 = 156 km 2 ; L = 28 km), Ascunsul, V. Boului, poi Lucava, Tătarca (5 =30 km 2 ; L = 8 km), Răchitişul, Gîrbele (5 =39 km 2 ;
Putna (5 = 132 km2 ; L = 19 km), Remezeul, Voitinelul sau Pietroasa L = 9 km), Orata, Delniţa şi Colacu. Dinspre Obcina Feredeului sosesc

490 491
 numai trei pîraie mai de seamă: Benia, Breaza şi Pîrîul Negru (5 = 25 km 2 ;
L = 8 km).
La Pojorîta se varsă în Moldova pîrîul Putna (5 = 90 km 2 ; L = 20 km),
al cărui curs inferior este însoţit de drumul ce duce spre Pasul Mestecăni­
suluL Pe acest sector, rîul formează limita între Mestecănis si masivele
Giumalău (1887 m) - Rarău (1 650 m), constituite în bază din 'şi~turi crista-
line cu clipe calcaroase şi sedimente mai noi.
Dinspre creasta Giumalău - Stînişoara se varsă în Moldova o serie de pîraie
mici, cu pante mari dar cu scurger~ nu prea bogată din cauza gradului
mare de izolare a acestor văi adînci. Intre ele se înşiră Izvorul Giumalăului
sau Colbul (5 = 32 km 2 ; L = 10 km), Seaca, Izvorul Alb (5 = 24 km 2 ;
L = 9 km), V. Caselor şi Şandru, iar dinspre Obcina Feredăului, Sadova
(5 = 55 km 2 ; L = 15 km).
Moldoviţa (5 = 563 km 2 ; L = 51,6 km) este cel mai important afluent
al Moldovei din stinga, pe care-l primeşte în cîmpul larg de la Vama. Rîul
s-a adaptat liniei tectonice longitudinale dintre Obcina Feredeului (din
vest) şi Obcina Mare (1 200 m - din est). Cursul lui devine astfel paralel cu
cel al Moldovei superioare. Are o reţea hidrografică bine dezvoltată din
ambele părţi, putem spune chiar cu aspect dendritic. Izvorăşte de la 1 220 m
altitudine, de la capătul nordic al Obcinei Feredeului, de lîngă izvorul
afluentului Sucevei-Brodina. Are pante longitudinale medii obişnuite pen-
tru regiunile flişului - de 13 m/km.
Dintre afluenţii din dreapta mai mari ai Moldoviţei amintim Argelul (5 =
= 48 km 2 ; L = 12 km), Lunguleţul, Demăcuşa cu Petacul (5 = 92 km2 ;
L = 15 km), Vulcanul (5 = 25 km 2 ; L = 8 km), Valea Boului (5 = 47 km2 ;
L = 13 km) şi Deia. Din stînga, dinspre Obcina Mare, culege pe Raş­
cova (5 = 21 km2 ; L = 8 km), Săcrieşul sau Putna (5=38 km 2 ; L = 12 km),
Ciumîrna (5 = 34 km2 ; L = 12 km), Dragoşa (5 = 36 km 2 ; L = 13 km),
Frumosu (5 = 30 km 2 ; L = 11 km).
Valea Moldoviţei inferioare marchează direcţia culoarului tectonic al
Siretului-Moldova, care este zona de stingere a avanfoseicarpatice (v. pag. 44).
Tot această linie tectonică este urmărită probabil şi de Valea Humoru-
lui (5 = 106 km2 ; L = 26 km), ultimul afluent din zona de f1iş, din partea
stîngă a Moldovei. Acest sistem longitudinal s-a adaptat liniei cutelor ma-
jore, iar rolul tectonicii în formarea lui este trădat şi de lipsa afluenţilor
mai de seamă.
Din dreapta, în avale de Moldoviţa , Moldova primeşte doi afluenţi din
fEş cu văi transversale pe structura generală, ca Sălătrucul (5 = 24 km 2 ;
L = 9 km) şi Suha (Ostra) (5 = 352 km 2 ; L = 33 km) care Însă are şi
sectoare longitudinale şi afluenţi longitudinali caNegrileasa (5 = 76 km 2 ;
L = 20 km), Ursoaia şi parţial Braniştea (5 = 22 km 2 ; L = 8 km). Restul
afluenţilor urmăresc tectonica transversală: Brăţora (5 = 44 km2 ; L =
c--= 12 km), Batuşan, Muncel, Slătioara (5 = 32 km 2 ; L = 10 km) care în
sectorul lor inferior devin tot longitudinali.
Ultimul afluent, din zona flişului paleogen, din dreapta Moldovei este
Voroneţul (5 = 35 km 2 ; L = 10 km), adaptat tot la tectonica longitudinală. ,
care a generat formarea unor sisteme dezvoltate dreptunghiular, cu coturi
bruste.
La Gura Humorului, Moldova intră în Podişul Moldovenesc, iar din dreapta
se ivesc primii soli ai dealurilor subcarpatice, care spre sud, spre Bacău,
492
formează o fîşie tot mai 1argă, imbinată armonios cu formaţiunile piemon-
tane levantin-cuaternare.
Culoarul larg, cu numeroase despletiri ale'Moldovei, începe imediat după
Gura Humorului. El se lărgeşte şi mai mult în Depresiunea subcarpatică
externă a Băii, care formează o mică piaţă de adunare a apelor. După pri-
mirea cîtorva pîraie mai mici (Isachia, Bălcoaia, Bucovăţ), în Deptesiunea
Băii se varsă în Moldova, Suha Mică (5 = 135 km 2 ; L = 24 km) şi Suha
Mare (5 = 128 km 2 ; L = 29 km), ambele sosite din dreapta, dinspre
Culmea Stînişoarei. Şirul afluenţilor mai importanţi din dreapta continuă
şi în avale prin Rîşca (5 = 402 km 2 ; L = 54 km), Rîul Neamţului sau Ozana
(5 = 427 km 2 ; L = 54 km), Topoliţa (5 = 285 km 2 ; L = 30 km), Um-
brari (5 = 36 km 2 ; L = 16 km), Valea Albă (5 = 72 km 2 ; L = 16 km)
şi Valea Mare (5 = 71 km 2 ; L = 15 k111), toate asimetrice spre dreapta,
ca şi Moldova inferioară, care devine astfel colectorul submontan al regiu-
nii subcarpatice. Rîşca pătrunde în lunca ex temă a Moldovei la Bogdăneşti,
formîndu-şi un curs paralel pînă la Ungheni, unde folosind vechea albie
a Săratei (5 = 47 km 2 ; L = 16 km) îşi croieşte drumul spre vărsare .
Ozana îşi concentrează afluenţii mai ales spre Depresiunea Nemţişorului
încadrată între Culmea Stînişoarei şi Culmea subcarpatică şi apoi piemon-
tană a Pleşului. In Depresiune s-a format un vast cîmp de divagare,
cursul rîului despletindu-se "astfel în două ramuri. În aval de Tîrgu
Neamţ, rîul curge pe propriul său con de dejecţie. Renumitul con al Ozanei ,
cu ape freatice abundente, asigură alimentare a parţială a oraşului Iaşi
printr-o conductă de p este 100 km lungime.
Afluenţii din stînga ai Moldovei inferioare sînt mici, unii avînd cursurile
parazitare chiar în lunca externă, largă, a rîului (Şomuzul, Ciurlacul). Oraşul
Roman este alimentat mai ales din apele freatice abundente din lunca Mol-
dovei, iar apele ei sînt evacuate în Siret în condiţii optime. Pe sectorul
inferior al rîului precum şi pe afluenţii de pe această porţiune se irigă o
suprafaţă de 342 ha, dar este posibilă irigare a de 4000 ha (1980). Pentru
asigurarea debitelor necesare în perioada caldă, se vor face acumulări cu
un volum total de circa 40 000 000 m 3 în bazinul Moldovei.
În aval de confluenţa cu Moldova, Siretul primeşte încă o serie de afluenţi
din dreapta, dinspre Culmea Runcul Buhuşiului şi Piemontul Dulceştilor,
cum este Valea Neagră (curs transversal în partea superioară), un sistem
destul de extins (5 = 304 km 2 ; L = 40 km), format probabil prin captarea
la Dulceşti a unui curs, fost afluent al Moldovei, cu numeroase iazuri. Aflu-
enţi mai .mici sînt Bărgauniţa (S = 30 km2 ; L = 13 km) şi Turbata sau
Crăciuna (5= 151 km 2 ; L = 34 km), care în apropierea vărsării sale curge
pe o distanţă destul de mare în lunca externă a Siretului (circa 15 km).
În aval, pînă la vărsarea Bistriţei, Siretul primeşte încă o serie de pîraie
mici dinspre Podiş ul Bîrladului, ca V. Ţigăncii (5 = 49 km 2 ; L = 12 km) ,
Icuşeşti (5 = 37 km 2 ; L = 1S km), Glodeni (5 = 32 km 2 ; L = 6 km),
Rîpaş (5 =C~ S5 km 2 ; L = 14 km), Mora (5 = 126 km 2 ; L = 22 km) ,
Bogdăneşti, V. Morii (5 = 50 km ; L = 12 km), Ul mul şi R acova . Ele
2
sînt alimentate şi de apele freatice şi captive descendent e ale P odişului
Moldovei, din care cauză seacă numai în anii secetoşi. Cele lUai mari dintre
ele pot fi valorificate prin retenţii.
493
 Bistriţa (S = 7042 km2 ; L = 278,8 km). Af1uentu1 cu debitul cel mai
mare al Siretului, Bistriţa reprezintă în acelaşi timp, datorită amenajărilor
hidroenergetice, un model de valorificare hidrografică naţională.
Rîul îşi are izvorul pe versantul nordic al Munţilor Rodnei, din unirea
a două pîraie: Bistricioara (5 = 8 km 2 ; L = 5 km) şi Putreda (5 = 21 km 2 ;
L = 7 km). 1. Gh. Donisă (45), după observaţiile sale, consideră drept
izvor al sistemului atît din punct de vedere geomorfologic, cît şi hidrologic,
pe Putreda.
În cursul său de aproape 300 km, Bistriţa străbate formaţiuni geologice
foarte variate, care îşi lasă amprenta, mai ales prin apariţia unor bazinete
în lungul său, delimitate în partea lor inferioară de chei şi îngustări pito-
reşti. Chiar după confluenţa celor două pîraie, Bistriţa întîlneşte în calea
sa formaţiuni de fliş, după care pătrunde din nou în zona şisturilor crista-
line ale anticlinoriului central, în defileul de la Şeşuri. De aici, rîul îşi sapă
valea prin depozite sarmaţiene pînă în aval de confluenţa cu Neagra,
unde pătrunde în cristalin, pentru ca apoi să traverseze diagonal flişul
cretacic pînă în amonte de Bicaz, flişul paleogen pînă la Piatra Neamţ,
zona miocenului pericarpatic pînă la Buhuşi şi în fine sarmaţianul de plat-
formă pînă la confluenţă.
În sectorul superior, pînă la confluenţa cu pîrîul Dornei, rîul poartă denu-
mirea de Bistriţa Aurie după unele sedimente de albie, care conţin nisipuri
aurifere, şi care în trecut au fost exploatate.
Cu privire la cursul superior montan al Bistriţei, V. Mihăilescu preci-
zează că valea Bistriţei Aurii este adîncită ~ntr-un "culoar cu aspect de
muncei (800-1200 m), larg pînă la 10 km". In aval de cheile formate sub
Pietrosu, Valea Bistriţei se continuă, după V. Mihăi1escu, cu o succesiune
de cîmpii interioare etajate, despărţite între ele prin defi1ee sau sectoare
de strîmturi. Panta medie pînă la vărsarea Dornei este 16,1 m/km, variind
local desigur destul de mult în funcţie de alternanţa sectoarelor de chei
şi bazinete de eroziune.
Afluenţii Bistriţei Aurii au o uşoară asimetrie spre stînga. în zona de
izvoare, se găsesc o serie de pîraie, cum sînt Vulcănescu şi Şesul din stînga
şi Bila din dreapta (5 = 22 km2 ; L = 10 km). Ultimii confluează în ace-
laşi punct: la intrarea în Defileul cristalin al Şesurilor; rîul Lala (5 = 2lkm 2 ;
L = 10 km) se varsă în Bistriţa Aurie imediat în aval de defileul din
dreapta; rîul şi-a format aici o vale frumoasă, adîncită, care însă se îngus-
tează din nou după circa 10 km în Defileul Rusăi. Defileul este delimitat
atit în amonte cît şi în aval de doi afluenţi: Rusa în amonte, din dreapta,
şi Tibău1 (5 = 135 km 2 ; L = 24 km) în aval, din stînga, care este consi-
der'at si cel mai mare afluent pe acest sector. Tibăul este dublat de încă
un afl~ent : Cîrlibaba (5 = 111 km 2 ; L = 24 kdJ.), care izvorăşte din apro-
pierea Tomnatecului. De aici, în aval, tot bazinul se îngustează, afluenţii
din partea stîngă dispar aproape cu totul. Dintre afluenţii de pe dreapta
ai Bistriţei Aurii amintim pe: Izvorul Gîndacului, Diaca (5 = 37 km 2 ;
L = 10 km), Humorul, Pîrîul Rece (în aval Defileul Ciocăneşti) şi Ciotina,
iar din stînga pe: Valea Stînei (S = 23 km2 ; L = 9 km) şi Argestrul (5 =
= 25 km 2 ; L = 8 km). Aici, rîul intră în Depresiunea Dornelor, care este
o adevărată piaţă de adunare a apelor.
Primul afluent al Bistriţei în depresiune este Dorna (5 = 601 km 2 ; L =
= 49,5 km), care cu izvoarele sale pătrunde în Bîrgaie şi în eruptivul Căli-
494
mani10r ptnă la poa1ele~Pietrosu1ui (2 102 m). n1 Ţara Dorneior - dep re-
siune umplută cu aluviuni fluviatile şi cu mlaştini de turbă (Poiana Ştam­
pei) -se concentrează sistemele de rîuri din ambele părţi ale cursului princi-
pal. Din dreapta, se varsă în Dorna, Prislopul venit tot dinspre Pietrosul
Călimanului (5 = 27km 2 ;L = 6 km), iar Roşia (5 = 18km2 ;L = 7 km);
restul Dornişoara (5 = 48 km 2 ; L = 16 km), Teşniţa şi Teşna (5 = 216 km 2 ;
L = 20 km) dinspre Bîrgaie. Afluentul Teşnei din stînga - Coşna
(S = 101 km 2 ; L = 12 km), cunoscut şi sub denumirea de Coşniţa sau
Bancu, izvorăşte tocmai de pe versantul sudic al vf. Omul din Munţii
Rodnei. Următorul afluent al Dornei - din dreapta, Negrişoara, îşi are
obîrşia tot în Munţii Călimani (5 = 92 km'-; L = 12 km), iar SecuI şi Roşul
izvorăsc din depresiune.
Partea estică a Tării Dornelor este drenată de un alt sistem, izvorît de
sub vîrful Pietrosuiui Călimanilor, de Neagra Şarului (S = 311 km 2 ; L =
= 35 km). Rîul se varsă în Bistriţa la Dorna, în aval de Vatra Dornei,
completînd seria afluenţilor din această piaţă a apelor. Dintre afluenţii
săi, Tarniţa (5 = 20 km 2 , L = 6 km) soseşte tot dinspre Călimani, iar Căli­
mănelul (5 = 73 km2 ; L = 12 km) dinspre Pasul Păltinişului.
în Depresiunea de la Vatra Dornei, înainte de a fi închisă prin defileul de
la Zugreni, Bistriţa mai primeşte aportul cîtorva pîraie, ca: Ortoaia şi Osoi
din dreapta şi Ruşca din stînga. în avale de Vatra Dornei, Valea Bistriţei
este săpată în şisturi epimetamorfice moi care au favorizat lărgirea puter-
nică a văii. în aval de Neagra Şarului, Valea Bistriţei devine transversală.
Ca şi în amonte (între confluenţa Ţibăului şi Ciocăneşti), pe malul stîng
al rîului, apar o serie de intercalaţii calcaroase cristaline, formînd culmi
abrupte şi izolate, cum sînt frumoasele "bîtci" de la Georgicani sau cele
din dealurile Corhan şi vf. Spaimei (malul drept).
Cheile de la Zugreni au fost săpate în roci dure (amfibolite, paragneisuri,
calcare cristaline, gneisuri porfiroide de Pietrosu, după M. Savul). Cheile
sălbatice ale Bistriţei coincid cu prezenţa unui anticlinal, în axul căruia
se găseşte dyck-ul porfiroid, în dreptul căruia defileul atinge lăţimea cea
mai mică.
Lărgirea văii, în avale, se datoreşte poziţiei cursului Bistriţei pe flancul
estic al anticlinalului amintit, din care cauză afluenţii mici ca dimensiuni,
se organizează numai pe partea stîngă (Colbu, Chiril). De aici, în aval, apar
cataractele din defileul Toancelor, tăiat în creasta Aluniş-Scăricica, cu o
structură de roci dure mezometamorfice. La intrarea în defileu, la Crucea,
Bistriţa primeşte încă două pîraie: Crucea din stînga şi Bîrnărelul (5 =
= 39 km 2 ; L = 12 km) din dreapta.
În aval de Toance, Bistriţa se linişteşte parţial, iar valea sa se lărgeşte
pînă la ieşirea din zona cristalino- mezozoică, în apropiere de Cotîrgaşi.
Pe acest sector se varsă în rîu cîteva pîraie din stînga, cum sînt: Holda,
Holdiţa şi Cotîrgaşi (S = 38 km 2 ; L = 9 km), iar din dreapta Bărnaru
(S = 93 km 2 ; L = 19 km), Caboa sau Găboaia şi Neagra (5 = 345 km 2 ;
L = 42 km) cu afluentul său dinspre Pasul Păltiniş-Negrişoara (5 = 108 km 2
L = 18 km), pe care se mai practică plutăritul prin haituri.
În zona f1işului cretacic, în rîu, se varsă cîteva pîraie dinspre ambele
maluri, cum sînt: Pietroasa, Sabasa (5 = 84 km 2 ; L = 22 km) şi Fărcaşa
(S = 54 km 2 ; L = 12 km) din stînga şi Borca (5 = 74 km 2 ; L = 18 km)
şi Stejaru din dreapta. în aval, in flişul cretacic-paleogen, duritatea roci-
495
ior variază foarte mult, iar eroziunea se1ectivă a dus la lărgirea văii, sector (~1emente dominant eruptive), cu turbării şi nămol. În staţiune se cunosc
în care s-a construit lacul de acumulare cu barajul la Izvorul Muntelui. cnca 30 de izvoare carbo-gazoase cu un debit zilnic total de circa 300000 l.
Lacul de acumulare Izvorul Muntelui are lungime, suprafaţă şi volum Mineralizarea lor variază în jur de 4 -7 g/l cu dominarea sărurilor de bicar-
variabil în funcţie de nivelul apei din diferitele perioade ale anului. Barajul bonaţi, calciu, sodiu, magneziu. Apele izvoarelor se şi îmbuteliază, avînd
de la Izvorul Muntelui are înălţimea de 127 m, iar lungimea coronamentului mare căutare atît în ţara noastră, cît şi în străinătate.
atinge 430 m. Lucrarea a fost terminată în 1961, însă acumularea a început în aval de Valea Vinului, Bistricioara primeşte o serie de afluenţi mai
din anul 1960. Bazinul de recepţie al lacului este de 4 025 km2 • La apele mari din dreapta, cum sînt: Corbu (5 = 46 km 2 ; L = 14 km), Asodul, Putna
mari coada lacului ajunge dincolo de Poiana Teiului spre amonte. Datele (5 = 173 km 2 ; L = 21 km) cu Rezu Mare (5 = 48 km 2 ; L = 14 km) şi
caracteristice ale lacului sînt prezentate în tabelul 128. în fine, Pinticul (5 - 28 km 2 ; L = 8 km). Afluenţii din stînga sînt mai puţin
însemnaţi: Barasăul (5 = 33 km 2 ; L = 9 km), Prisăcani, Brad, Grinţieş
TABELUL 128 (5 = 52 km 2 ; L = 13 km) şi Grinţieşul Mic.
Datele morfometrice şi topografice ale lacului de acumulare de la Izvorul Muntelui În aval de lacul Izvorul Muntelui, în lungul Bistriţei, s-au schimbat toate
(după V. Ciaglîc)
condiţiile naturale preexistente pentru formarea cursului său. Firicelul mic
ele apă care se formează elin izvoarele elin jurul baraj ului lacului Izvorului
Elemente caracteristice Max. :Mic. D if. :Muntelui pare să prezinte o nouă obîrşie a Bi striţei, situaţie care se men-
ţine pînă la Pîngăraţi, unde revin debitele de apă ale rîului dinspre hidro-
centrală, în aval de mica strîmtură de la Straja. Pînă la Straja Bistriţa
Suprafaţa lacului {ha} 2950 1640 1310
Volumul lacului (mii. mI) 350,5 648,5
mai primeşte încă trei afluenţi de seamă din dreapta: Izvorul Muntelui,
1035
Lungimea lacului (km) 21,48 19,10 2,38 Bicazul şi Tarcăul.
J.ungimea perimetrului (krn) 70,8 54,6 16,2 Izvorul Muntelui (5 = 38 km 2 ; L = 11 km) îşi are obîrşia din masivul
Lăţimea maximă (km) 1,85 1,48 0,37 calcaros al Ceahlăului (1 904 m), important nod hidrografic, din care între
Adîncimea maximă (m) 85,0 59,7 25,3
Adîncimea medie (m) 37,1 21,4 15,7 altele izvorăsc şi restul pîraielor ce se varsă din sud în lac.
Cota absolută a nivelului lacului (m) 512,0 486,7 25,3 Bicazul (5 = 562 km 2 ; L = 42 km) izvorăşte din Lacul Roşu, lac de
vale, format în urma prăbuşirii materialelor de versanţi de sub Piatra
Ghilcoşului (1 384 m) spre poalele Suhardului (1 589 m), care-i formează
Hidrocentrala de la Stejaru, cu o putere instalată de 210 MW, lucrează barajul natural. Remuul lacului s-a extins pe vremuri pe trei afluenţi ai
cu un debit de vîrf de 180 mS/s, în condiţiile unui debit mediu al Bistriţei Bicazului, Hăghimaşul sau V. Oilor (5 = 15 km; L = 6 km), pîrîul Licaş
de 40 m 3 /s. Prin suprasolicitarea rezervelor de apă din lac, nivelurile lui (5 = 18 km2 ; L = 5 km) şi valea Suhardului (5 = 3,6 km 2 ; L = 2,2 km),
au o amplitudine mare, în profil multi anual atingînd 25,3 m. Este cel mai primind astfel forma tipică de "L". în decursul celor 130 de ani însă lacul
mare lac de acumulare din ţara noastră, iar împrejurimile deosebit de pito- s-a colmatat în partea din amunte, iar Licaşul în prezent este afluentul
reşti atrag un mare număr de turişti. Oilor, care are astfel o suprafaţă bazinală de 35 km şi o lungime de 7 km.
Rîurile care se varsă în lac au dimensiuni mai mici în partea nordică, Valea Oilorîşi are obîrşia sub masivul calcaros al Hăghimaşului (1 793 m).
ca: Bolătăul sau Largu (5 = 60 km2 ; L = 12 km), Buba, P. Rotarului, În avale de pitorescul lac, Bicazul a creat cele mai impunătoare chei
Hangu (5 = 64 km 2 ; L = 9 km), Buhalniţa (5 = 16 km2 ; L = 6 km) din ţara noastră, modelate în calcare triasic-juarsice.
şi Potocilor (5 = 10 km 2 ; L = 5 km). Din sud, se varsă în lac cel mai mare Afluenţii mai importanţi ai Bicazului în zona cheilor sînt: Cupaşul, Lapoşul
afluent al Bistriţei, Bistricioara, pîrîul Schitu (5 = 43 km 2 ; L = 12 km), şi Şugăul din stînga şi Bicăjelul (5 = 80 km 2 ; L = 20 km) din dreapta.
Răpciuni, Tiflicul (5 = 12 km 2 ; L = 7 km), Izvorul Alb (5 = 22 km2 ; în aval de chei, la Bicazul Ardelean, Bicazul primeşte încă doi afluenţi
L = 10 km) şi SecuI. cu obîrşia pe versantul sudic al Ceahlăului : Jidanul (5 = 93 km2 ; L =
Bistricioara (5 = 779 km 2 ; L = 68,5 km) îşi are obîrşia la înălţimea = 15 km) cu Bistra (5 = 39 km 2 ; L = 11 km) şi Neagra. Din dreapta, vine
de 1 350 m pe versantul estic al Munţilor Călimani, în nordul vîrfului Măgura Dămucul (5 = 150 km 2 ; L = 21 km) şi SecuI. În apropierea confluenţei
(1050 m). în condiţiile unei tectonici complicate, traversează Depresiunea Bicazului cu Bistriţa, acesta primeşte apele reziduale ale Fabricii de ciment
Bilborului, aflată la contactul zonei eruptive cu formaţiunile cristalino- Bicaz, care-i măresc turbiditatea.
mezozoice. Fundul depresiunii este umplut cu sedimente lacustre plio- Tarcăul (5 = 394 km 2 ; L = 32 km) este unul dintre afluenţii Bistriţei
cene; aici sînt cunoscute 15 izvoare minerale carbo-gazoase, feruginoase, din Carpaţii Orientali cu o vale longitudinală tipică şi un sistem aproape
bicarbonatate, calci ce atermale. Pe parcurs, Bistricioara primeşte o elendritic în flişul eocen. Îşi are originea la circa 1 400 m altitudine, de sub
serie de afluenţi mai mici, ca Borcutul, Şeştinii, Răchitişul Mare, Mun- vL Grinduşul (1 662 m), punctul cel mai înalt al crestei longitudinale cu
celuI, Seaca (5 = 40 km 2 ; L = 10 km), Cupele şi elin dreapta Valea aceeaşi denumire, ce însoţeşte culoarul Asău-Tarcău ocupat de rîu . Î n dreap-
Vinului (5 = 59 km 2 ; L = 14 km), care drenează depresiunea Borsecului. ta culoarului se întind Munţii Geamănei (1 440 m), cu aceeaşi structură
Fundul depresiunii este umplut cu depozite fluvio-lacustre de vîrstă daciană ca şi Grinduş ul.

496 497
 Dintre afluenţii veniţi dinspre creasta Grinduşului (din stînga) se eviden-
ţiază văile transversa1e ale Tărcuţei (5 =39 km2 ; L = 11 km), Bolo-
vănişul (5 = 32 km 2 ; L = 11 km), Brateşu1 (5 = 73 km2 ; L = 17 km)
şi Aţa (5 = 67 km 2 ; L = 17 km). Acelaşi caracter de vale transversală
îl au şi afluenţii din dreapta, care însă au dimensiuni mult mai mici şi
cu bazine sub 20 km 2 (Răchitiş, Dumitru, Cichivei, Paşcu). Panta Tar--
căului este mare în zona de izvoare (50 m/km), scăzînd pînă la 3- 10 m/km
în culoar. Panta medie de 34 m/km îi asigură un aspect de rîu tipic de
munte, cu vale destul de largă, dar cu viteze mari.
În aval de confluenţa cu Tarcăul, Bistriţa trece prin îngustarea de la
Straja. în avale, în trecut, Bistriţa şi-a format o zonă puternică aluvionară
pînă la Piatra Neamţ. În bazinetul de eroziune Stejaru - Piatra Neamţ
se află hidrocentrala V.I. Lenin, cu o putere instalată de 210 MW, lacul
de acumulare de la Pîngăraţi terminat în 1964, cu un volum de 6000 000m3
şi hidrocentrala ce-=i ap arţine (22,4 MW), lacul de acumulare de la Vaduri
terminat în 1966, cu un volum de 4800000 m 3 şi cu hidrocentraht de l a
Vaduri (44 MW) şi lacul de acumulare de la Pjetra Neamţ, cu un volum
de 10 000 000 m 3 , dat în funcţiune, împreună cu hidrocentrala sa, în 1964.
în depresiune, Bistriţa primeşte cîteva pîraie mici, cum sînt din partea
stîngă Pîngăraţiul (5 = 18 km2 ; L = 8 km), Pîngărăciorul (5 = 38 km 2 ;
L = 11 km) şi Cuejdiul (5 = 100 km 2 ; L = 26 km), iar din dreapta, din-
spre Munţii Geamănei, Oanţul (5 = 39 km 2 ; L = 13 km), Secu Vaduri
(5 = 25 km 2 ; L = 10 km), Agîrcia şi Doamna (5 = 23 km 2 ; L = 8 km).
în aval de aceştia , între Cozla (650 m) şi Pietricica (525 m) din stînga şi
Cernagura (852 m) din dreapta văii s-a format mica strîmtură de la Pia-
tra Neamţ. Căderea de pe acest sector şi din aval este valorificată de hidro-
centrala de la Roznov, respectiv U.H.E. Roznov I, construită în 1962
(14 MW) şi Roznov II, înfiinţată în 1963 (14 MW). Albia sa cu puternice diva-
gări pe acest sector şi din aval este pusă în afara utilizărilor hidraulice,
Bistriţa curgînd în canalele sale de derivaţie. Pe linia lor se înşiră ca nişte
mărgele U.H.E.-Zăneşti din 1964 (14 MW), Costişa din 1965 (14 MW) şi
Buhuşi din 1965 (11,6 MW). Acestea din urmă nu au lacuri proprii de
acumulare. În aval însă, pînă la poarta de la Iteşti (1,75 km lăţime) şi
în depresiunea intracolinară a Siretului (după 1. Şandru) apar încă patru
hidrocentrale, cu lacuri le acumulare, după cum urmează: lacul de la
Racova (11 miI. m 3 ) şi U.H.E.-Racova, terminată în 1965 (23,6 MW);
lacul Gîrleni (6 miI. m S) şi uzina sa, dată în funcţiune în 1965 (23,6 MW) ;
lacul Bacău I (9,3 miI. m 3 ) şi uzina (23,6 MW) şi lacul Bacău II (5,0 miI.
m 3 ), cu uzina sa (31,0 MW), ambele puse în funcţiune în 1966. Cele 12
hidrocentrale din avale de U.H.E.-V.I. Lenin totalizează o putere de circa
250 MW şi au o producţie de energie electrică de circa 850000000 kWh
în anul hidrologic mediu. Dacă se mai adaugă la aceasta şi producţia hidro -
centralei V.I. Lenin, obţinem o producţie totală pe Bistriţa de 1 340 mil.
kWh pe an.
În aval de Piatra Neamţ, în zona de maximă divagare a Bistriţei, ,rîul
primeşte încă o serie de afluenţi, dintre care unii sînt destul de importanţi.
Din dreapta, dinspre Geamăna, sînt: Valea Calului (5 = 67 km 2 ; L =
=19 km), Iapa (5 = 78 km 2 ; L = 22 km), Mesteacăn (5 = 24 km 2 ; L =
=9 km), Nechitul (5 = 84 km 2 ; L = 24 km) ; cu Nechizel, Poloboc-Dra-
gova (5 = 119 km 2 ; L = 21 km), care în aval de Buhuşi s-a instalat într-un
498
vechi curs de luncă externă a Bistriţei, Buda, Trebiş (5 = 107 km!; L =
=22 km) şi Negelul (5 = 34 km 2 ; L = 13 km).
Şirul afluenţilor din stînga, în aval de Piatra Neamţ, începe cu Cracăul
(5 = 400 km 2 ; L = 59,5 km) izvorît din Culmea Stînişoarei (fliş paleogen),
dar care traversează într-o bună parte a cursului său zona subcarpatică
(burdigalian, helveţian). Este un curs submontan, cu afluenţi dezvoltaţi
mai ales din dreapta, cum sînt Sasul (5 = 27 km 2 ; L = 6 km), Cracău Negru
(5 = 28 km 2 ; L = 8 km), Almaşul (5 = 98 km 2 ; L = 20 km), Ciocoiţa
şi Badga. Din stînga se pot aminti Burloaia, Zahorna şi Bahna (5 = 21 km2 ;
L = 9 km).
În aval de Cracău, Bistriţa primeşte încă o serie de afluenţi de podiş,
cu scurgere săracă, cum sînt Cî1neşul sau Bahniţa (5 = 153 km 2 ; L = 22 km),
Dorneşti, Români (5 = 88 km 2 ; L = 23 km), Leţcana, Racova, V. Rea.
În bazinul inferior al Bistriţei şi pe afluenţii săi mai importanţi (mai
a1e5 Cracău) se irigă terenuri agricole pe o suprafaţă de 1134 ha, ceea ce
înseamnă o pierdere medie ireversibilă de circa 110 l/s (în perioada de
irigaţie) .
Dintre rezervele specifice de apă cu valoare economică se amintesc mai
ales apele minerale cloruro-sodice din zona neogenă şi cele carbo-gazoase,
care apar pe lîngă Borsec şi Bilbor în compoziţii minerale foarte variate
şi la Vatra Dornei, Iacobeni, Dorna Cîndreni, Şarul Dornei, Coşna, Broş­
teni etc.
:;. }: în aval de primirea Bistriţei, debitul Siretului creşte considerabil, deve-
nind unul dintre rîurile cele mai mari din ţara noastră. Albia sa minoră
continuă să prezinte urmele unor aluvionări puternice, despletiri, insule,
iar în albia majoră sînt importante rezerve de ape freatice. Pînă la con-
fluenţa cu Trotuşul, Siretul continuă să primească numeroase pîraie mici
atît din direcţia Podişului Bîrladului, cît şi din direcţia eul mei şi piemontu-
lui Bienei şi Platformei Bobeica.
Afluenţii din dreapta, de pe acest sector, sînt Bahna (5 = 71 km2 ; L =
=13 km), Valea Mare (5 = 21 km 2 ; L = 11 km), Cleja (5 = 37 km 2 ; L =
=13 km), Răcăciuni sau Mocan (5 = 85 km 2 ; L = 20 km), Drăguşeni (5 =
=59km2 ; L = 10 km), Scurta (5 = 61 km 2 ; L = 15 km), Bolohan, Fîntîne-
lor (5 = 43 km 2 ; L = 13 km) şi Conţeşti (5 = 39 km 2 ; L = 12 km).
Afluenţii din stînga, dinspre Podişul Bîrladului, au în general dimen-
siuni mai mari, dar cu scurgere scăzută, cum sînt pîrîul Tamaşi, Răcătăul
(5 = 183 km 2 ; L = 29 km), Soci (5 = 53 km 2 ; L = 17 km), Fulgeriş
(5 = 28 km 2 ; L = 12 km), Rogoaza (5 = 24 km 2 ; L = 7 km) şi Polodn
(5 = 105 km 2 ; L = 23 km).
Trotuşul] (S = 4349 km 2 ; L = 149,2 km). Rîu tipic al zonei de f1iş
a Carpaţilor Orientali, Trotuşul taie transversal formaţiunile f1işoide. Afluen-
ţii săi urmează în bună parte aceeaşi cale, însă unii se adaptează şi la
tectonica longitudinală. Chiar şi Trotuşul, în zona sa de obîrşie din Munţii
Trotuşu1ui (izvorît la altitudinea de 1 360 m) urmează direcţia sud-nord
pe linia cutelor carpatice dominante şi abia la Ghimeş-Făget se Întoarce
spre sud-est si îsi începe prin aceasta traversarea structurilor în sens transver-
sal. Î n amu~te' de strîmt ura ele la Ghimeş, Trotuşul primeşte cîţiva afluenţi
4 99
mai mici, organizaţi dendritlc, cum sint: Comiatul, U gra (5 = 21 km2 ;
L = 9 km) şi Boroşul din dreapta, şi Gîrbea şi Valea întunecată din stînga.
Tot din această direcţie primeşte şi pe Valea Rece (5 = 124 km 2 ; L =
= 21 km), care urmăreşte liniile structurale longitudinale din nord pînă la
vărsare. Pînă la Ghimeş-Făget, Trotuşul are pante longitudinale accen-
tuate (media 33 mfkm). Spre aval, în Depresiunea Agăşului, primeşte
afluenţi mai ales longitudinali, cum sînt Bolovănişul (5 = 28 km 2 ; L =
= 8 km), Tărhăuşul (5 = 41 km 2 ; L = 12 km) şi Sanţu din stînga şi Aldă­
maşul şi Ciugheşul (5 = 46 km 2 ; L = 13 km) din dreapta. Spre Depre-
siunea Agăşului se îndreaptă Camînca (5 = 79 km 2 ; L = 20 km), Şugura
şi Agăşul din stînga şi Cotumba, SuIţa (5 = 118 km 2 ; L = 23 km) şi
Ciobănuşul (5 = 135 km 2 ; L = 35 km) din dreapta, ultimul vărsîndu-se
în Trotuş în sectorul de strîmtură între Goioasa-Asău.
În avale, afluenţii din stînga sînt adaptaţi la tectonica longitudinală
a Carpaţilor, iar cei din dreapta îi taie perpendicular sau diagonal. Primul
afluent mai mare din stînga, în Depresiunea Dărmăneşti, este Asăul (5 =
200 km 2 ; L = 37 km), care se dezvoltă în flişul eocen, în culoarul tectono-
eroziv Tarcău-Asău. El este ~rmat de o serie de afluenţi mai mici, ca Plopu,
Runcu, Nicoliţă şi Vîlcele. In cadrul acestei pieţe de apă sînt colectate
de Trotuş din dreapta o serie de rîuri importante, transversale, cum sînt:
Uzul (5 = 443 km 2 ; L = 45 km), Dofteana (5 = 110 km 2 ; L = 20 km)
şi Slănicul (5 = 126 km 2 ; L = 28 km).
Dintre acestea, Uzul are un bazin mai evoluat, cu o evidentă asimetrie
spre dreapta, spre masivele Şandru Mare (1645 m) şi Nemira (1653 m)
care formează un nod hidrografic de seamă a regiunii. Între aceşti afluenţi
se menţionează Başca, Roşu (5 = 155 km 2 ; L = 20 km), Izvorul Alb,
Groza şi Izvorul Negru (5 = 36 km 2 ; L = 15 km). Afluenţii din stînga,
veniţi dinspre creasta de cumpănă cu Ciobănaşul (Masivul Cărunta), ca:
Egherseg, Oregul, Copuria şi Cîmpul sînt mici ca dimensiuni, dar cu căderi
mari. La Poiana Uzului, pe rîul Uz, se termină în prezent construirea baraju-
lui lacului de acumulare "Brazi" (90 miI. m 3 ), din care porneşte o galerie
de aducţiune de apă de 22 km lungime pentru alimentare a oraşului Comă­
neşti.
Depresiunea Dărmăneştilor este considerată ca o depresiune intracar-
patică, în care Însă tectonica sării dă naştere la izvoare sărate, cum sînt
izvoarele de la Tîrgu Ocna, cunoscute şi descrise împreună cu exploatările
de sare de aici încă de Dimitrie Cantemir. Pe Valea Slănicului se află cele
peste 25 de izvoare cu ape minerale doruro-sodice, bicarbonatate, şi, ceea
ce e interesant - carbo-gazoase, fapt ce ne indică răspîndirea pînă aici
a ariei mofetice a zonei vulcanice. Staţiunea balneară cea mai cunoscuti'i
de pe aceste meleaguri este Slănicul Moldovei.
în aval de Tg.Ocna, după ce rîul traversează f1işul paleogen al culmii
Berzunţului, pătrunde în depresiunea subcarpatică a Caşinului-Tazlău , în
care s-au instalat în sens opus aceste două cursuri longitudinale. Oituzul,
Ca~inul şi Tazlău1 sînt colectaţi de Trotuş în dreptul oraşului Gh.Gheorghiu-
De).
Oituzul (5 = 332 km 2 ; L = 59,5 km) îşi are obîrşia în apropierea Pasu-
lui Oituz, de la 875 m altitudine. În cursul superior, valea este săpată în
f1işul paleogen, iar în cel inferior în sedimente neogene (miocen inferior).
în aval de Poiana Sărată, în valea Oituzului, apar atît izvoare sărate, cît
500
si dulci, cu conţ.inut de gaz metan şi cu gust de hidrocarburi. Singurul
~f1uent mai ele seamă al rîului este Leşunţul Mare (5 = 49 km2 ;
L = 12 km.) . '. . .
Caşinul (5 = 307 km 2 ; L = 45,5 ~m) lzvoră.şte. tot d111. zona fhşulm
paleogen, însă în aval de Scutaru, patrun~e deja 111. de~preslUnea su.bcar-
patică a Casinului-Tazlău, care la rîndul el se contmua cu DepreslUnea
Sovt:ja, aflah la sud. Are afluenţi mici şi bazine cu formă alungită. Din-
tre afluenţi, se pot aminti Zboina, Bucieşul (5 = 28 km 2 ; L = 8 k~),
Marmora, Haloşul Mic, Haloşul Mare (5 = 24 km 2 ; L = 10 km), Cunţa
(5 = 34 km 2 ; L = 18 km) şi Buciumi (5 = 20 km 2 ; L = 7 km).. .
Tazlăul (5 = 1093 km 2 ; L = 85,3 km) este afluentul cu cele mal man
extensiuni morfometrice, dar cu un debit redus. Sistemul său s-a adaptat
în întregime depresiunii subcar:rati~e. a Ţazlăului, delimit::~ă în e~t dt:;
Pietricica Bacăului - Culmea Blenel, lar m vest de Muncell Geamanulm
si Culmea Brezuuţului. Mai ales la marginea vestică a depresiunii sînt
frecvente ivi riIe la suprafată a masivelor de sare, ape de zăcămînt şi chiar
a hidrocarburilor (Tazlăul Sărat, Moineşti, Solonţ etc.), prezente şi în
compozitia chimică a apei din rîul principal. Rîul izvorăşte din Munţii
Geamăn~, în apropierea izvoarelor Asăului, de la altitudinea de 1 120 m.
Pînă la Ludas are pante medii de 25 mfkm, însă mai în aval acestea scad
la 3,4 mfkm pînă la vărsare. Bazin~l este dez,:,oltat n;.ai ales sp::e munţi,
spre dreapta, unde seria de afluenţl a constrmt ~n plem<;mt .~taJat dest~l
de larg, care căptuşeşte zona de contact a fundulul depreslUnll cu muncell.
în lunca rîului care ajunge la extensiuni de peste 1 km lăţime s-a con-
struit lacul de acumulare BeIciu, cu un baraj înalt de 12 m şi un volum de
12 miI. m 3 , care deserveşte centrul industrial Gh. Gheorghiu-Dej.
Dintre afluenţii din stînga se pot evidenţi a : Valea Boului (5 = 24 km z ;
L = 9 km), Nadişa (5 = 27 km 2 ; L = 10 km), Răchitişul (5 = 5 km2 ;
L = 16 km), Orăşa (5 = 32 km 2 ; L = 10 km), ! Valea Rea, Helegiu
(5 = 27 km 2 ; L = 9 km), Văerenii şi Eelcii, iar din~re . cei din dreap;a
Negrul, Geamăna (5 = 23 km 2 ; L = 10 km), Ş01ml (5 = 29 . km ;
L = 8 km), Frumoasa, Schitu (5 = 62 km 2 ; L = 11 km) ; Cucueţl (5 =
= 28 km 2 ; L = 13 km), Solonţ (5 = 39 km 2 ; L = 14 km), Tazlăul Sărat
(5 = 211 km 2 ; L = 42 km), Cernu (5 = 63 km 2 ; ' L = 16 km), Strîmba,
Mormi (5 = 52 km 2 ; L = 12 km), V. Lupului (5 = 22 k~2; L = 9 km)
şi Bîrsăneşti (5 = 22 km 2 ; L = 12 km). Astfel, cursul pnnclpal se poate
clasa între rîurile colecta are submontane.
Trotnşul, în aval de oraşul Gh. Gheorghiu-Dej primeşte un singur ~flue~t
din stînga, pe Pîrîul Mare (5 = 36 km 2 ; L = 9 km), res.,tul prov1l1. dln
dreapta, dinspre masivul Ouşorul şi Piemontul Zăbrăuţilor. Intre aceşha se
încadrează: Gă1l1eana, Gutinaş, Bogdana (5 = 24 km 2 ; L = 13 km), Căiuţi
(5 = 28 km 2 ; L = 13 km), Popeni (S = 66 km 2 ; L = 20 km), Bîl~a
(5 = 49 km 2 ; L = 13 km) şi Domoşiţa (5 = 59 km 2 ; L = 19 km). In
cursul s ău inferior, în aval de Pătrăşcani, şi Trotuşul are o albie cu mobi-
litate ridicată, cu numeroase despletiri, ceea ce ne indică o activitate însem-
nată de aluvionare. Apele freatice din lunca sa sînt potabile şi se folo-
sesc pentru alimentări. Suprafaţa irigată în bazinul Tro tuş se ri dică la
395 ha (187).
Siretul, în aval de Tratuş, nu mai primeşte af1uenţi ~e seamă dinspre
Podişul Moldovei pînă la confluenţa cu Bîrladul. Î n schImb , reţe au a flu-
501
 viati1ă are o densitate destul de mare din dreapta. Pîraiele de aici traver-
s~ază forn:aţiunile p~emontane levantine constituite mai ales din pietriş
vl11afranchlan slab clmentat, care la sud de Trotuş se dezvoltă tot mai
larg. Aceste formaţiuni sînt puternic permeabile, fiind acoperite de un
strat loessoid gros, care pe interfluvii îngreunează infiltrarea apelor meteorice.
Pînă la confluenţa cu Bîrladul, Siretul primeşte o serie de afluenţi dintre
care amintim: Valea Boului (S = 40 km 2 ; L = 12 km), Carecna
(S = 79 km2 ; L = 26 km), Zăbrăuţi (S = 119 km; L = 41 km) şi Suşiţa
(S= 410 km 2 ; L = 68 km) care prin eroziune regresivă pătrunde pînă
în zona subcarpatică în Depresiunea Soveja şi Depresiunea subcarpatică
e~ternă a Vizantei, cu tectonică saliferă (aici apar şapte izvoare de ape
mmerale sulfuroase, dorurosodice, bicarbonatate calcice magneziene cu
mineralizare totală în jur de 1,6 - 3,8 gjl). Rîul are spre' stînga un sistem
format din pîraie mici, ca Dragomira, Chiua, Dumicuşu, Cremeneţ
(S=?2 km 2 ; L = 13 km), AJba sau Limpejoara (S = 27 km 2 ; L = 11 km),
RepeJoara (S = 20 km2 ; L= 11 km), Aluna (S = 21 km2 ; L = 10 km).
în. aval de Şuşiţa începe deja zona de divagare a Putnei, care se varsă
în Slret în aval de primirea Bîrladului. Pe conul Putnei s-au individuali-
zat însă două pîraie, cursuri părăsite, care se varsă direct în Siret: Gîrla
Morilor (S = 36 km 2 ; L = 22 km) şi Putna Seacă(S = 22 km 2 ; L = 13 km).
Ele sînt în prezent transformate in canale de irigaţii, alimentate din
Putna (v.fig. 141).
Siretul pătrunde in cîmpia sa inferioară, inundată parţial în 1970, în
avale de Ciorani, la vărsarea Carecnăi, unde suferă o ruptură de pantă
p~nă l:; ~ărsarea Putnei. Pe acest sector, Siretul produce puternice alu-
vlOnăn Şl se despleteşte in numeroase braţe secundare. Lunca sa inundabilă
depăşeşte 2,5 - 3 km.
Bîrladul (S = 7354 kmz ; L = 246,9 km) este afluentul cu suprafaţa
bazinală şi lungimea cea mai mare din bazinul Siretului. Aceasta însă
nu înseamnă că şi aportul în ape are aceeaşi pondere. Fiind un rîu tipic
de silvostepă are scurgerea foarte redusă, iar debitul său la vărsare abia
atinge 7 m 8 Js.
îşi culege afluenţii din "Pieptul Moldovei" după metafora folosiU de
D. Cantemir, adică din Podişul Bîrladului.
Relieful bazinului Bîrladului este modelat de propriul sistem în depozite
sarmaţiene şi pliocene cu înclinaţie generală sudică, din care cauză la
nord şi sud de culoarul Bîrladului superior s-a dezvoltat o reţea consec-
ventă cu direcţie de deplasare spre sud. Prin urmare, Bîrladul pînă în
aval de confluenţa cu Rebricea şi în aval de oraşul Bîr1ad are caracter
subsecvent.
Bîr1adul îşi are obîrşia la altitudinea de 370 m în apropierea Curmă­
turii de la Valea Ursului (şa spre Siret). în cursul superior, subsecvent,
are o pantă medie de circa 3 mjkm, dar în aval, pînă la vărsare, ea scade
ajungînd la valori medii de 0,5 mjkm.
în cursul superior al Bîrladului există o asimetrie accentuată a sis-
temului spre stînga, datorită cuestei Înalte a Platformei Tutovei, respec-
tiv a Stogului de Pămînt care limitează evoluţia afluenţilor mai mari.
Singurele cursuri mici de apă care vin dinspre Platforma Tutovei sînt
Purişca şi Poiana Lungă. Afluenţii din stînga prezintă tendinţă de creştere
502
spre aval, cum sînt: Bozienii (S = 37 km 2 ; L = 16 km), Fundătura sau
Baisca (S = 75 km 2 ; L = 20 km) cu Rîşul (S = 31 km 2 ; L =y 1~ ~m),
Dagîţa sau Garboveta (S = 119 km 2 ; L = 23 km) cu Manastuea
(S= 40 km 2 ; L = 11 km), Hăuşei, Găureni, Sacovăţul (5 = 322 ~~2;
L = 25,5 km) cu Veja sau Cornişul (5 = 44 km 2 ;. L A 18 km) Ca2ma
(S = 22 km 2 ; L = 11 km) şi Grindul. Pe un mi.c afluent d1l1 ~t1nga <:1 Sacovaţu­
lui Zoii se află un mic lac, iazul MuculUl. La Negreşt! pe Bulad a fost
co~struit în 1960 un iaz de 36 ha. Tot aici se varsă în Bîrlad şi Velna
(5 = 38 km 2 ; L = 13 km), pe care se află un mic iaz cu o vechime mai ma~e.
Seria afluentilor Bîrladului superior se încheie cu Durducul (sau Stavmc,
5 = 214 k~2; L = 39 km) şi Rebricea (S = 156 km 2 ; 1: = 26 ~m), cu
Bolaţi sau Drăxeni (5 = 34 km 2 ; L = 13 km). în aval, Buladul .patr~nde
în Depresiunea Vasluiului unde i se reduce simţitor panta longltud1l1ală
şi creşte gradul de meandrare . C,:rsul săy~. se în~re~ptă ~pre s~d-est.' ca
o adevărată continuare (ca direcţle) a van Rebncel, decl dev!ne Şl. el
consecvent. Primeste şi cîţiva afluenţi mai mici, cum sînt Unceşt1, TeleJna
(5 = 36 km 2 ; L ' 17 km) şi Delea, din stînga, şi Buda (5 . 154 km 2 ;
L = 30 km) cu N egrea şi Fîştica (5 = 30 km 2 ; L = 10 km) d~n ~reapta.
Depresiunea largă a Vasluiului a condiţionat formarea unel pleţe de
adunare a apelor, în cadrul căreia Bîr1adul primeşte doi dintre. afluenţii
săi mai mari, şi anume pe Vaslui, sosit dinspre Dealul Repede, Şl Racova,
dinspre Stogul de Pămînt.
Vasluiul (5 = 641 km2 ; L = 63,8 km) are, de asemenea, un curs sub-
secvent şi bazin asimetric spre centrul Podişului Bîrladului superior, spre
dreapta, ceea ce se observă şi la alţi Aaflue~Jţi din. aceas! ă z~nă (~e e.x~m­
plu Crasna). Asimetria se ~atoreşţe m pnmul. r1n~ scader~l alţltu~l?-llor
podişului spre Prut. Din st1l1ga pnmeşte num.al dOl afluenJl n: al mlel, pe
Ciorteşti şi Racul (S = 40 km 2 ; L = 11 km). Dmtre afluenţll dm dreapta,
primele patru cursuri îşi au originea în podişul înalt structural al
Repedei. Acestea sînt Cărbunăria, Tabăra sau Vîlcele (S = 24 k~2;
L = 9 km), Pocreaca şi Dobrovăţul (S = 181 km 2 ; L = 27 km), cu Red1Ul
sau Prisaca (S = 85 km 2 ; L = 20 km). Restul afluenţilor, cum sînt Fereştii
(S. 71 km 2 ; L = 20 km) şi V. Munteni1or, îşi colecte~ză apele de pe
dina sudică a Platformei. Vasluiul, în cursul său supenor, are pante de
4-8 mjkm, însă în incinta depresiunii se produce o bruscă scădere a pante-
lor pînă aproape de 0,3 mjkm. în apropierea oraşului Vaslui, din cauza
aluvionărilor, albia minoră a acestui rîu destul de important aproape că
dispare. Rîul seacă, însă în timpul viiturilor mai mari produce inundaţii.
La aceasta a contribuit şi desfiinţarea iazurilor (în jur de 22 vetEe dese-
cate în prezent), care au avut un rol important de regularizare. In ulti-
mul deceniu a început reamenajarea lor.
Racova (S = 338 km2 ; L = 53 km) are un curs tipic subsecvent paralel,
în linii mari, cu Bîr1adul superior. Valea sa este adaptată la contactul de
natură stratigrafică şi tectonică de scufundare a depozitelor sarmaţien e
sub stiva groasă de depozite pliocene. Prin urmare, rîul are un siste m
asimetric dezvoltat spre nord, deoarece în partea sudică valea sa este
delimitată de muchia coastei Racova-Huşi. Dintre afluenţii din stînga,
se evidenţiază Gîrceneanca (5 = 36 km 2 ; L = 10 km), Spia sau Valea
Mare, Toporăştii, Coşeşti şi Hîrşova (S = 28 km 2 ; L = 10 km). La P oe-
neşti există un mic iaz cu o suprafaţă de 1 ha.
503
 tn aval de Racova, valea Bîrladului mai primeşte doi afluenţi, pe Chi-
ţocul (5 = 54 km2 ; L = 12 km) dinspre Platforma Tutovei, cu un iaz
de 11 ha la Chiţoc şi pe Crasna (5 = 564 km 2 ; L = 63,8 km), cu Lohanul
(5 = 110 km2 ; L = 33 km) dinspre capătul estic al Podişului Tanza-
Moşna. Crasna cu excepţia Hruşcăi (5 = 28 km 2 ; L = 14 km) şi
Lohanului nu mai are afluenţi de seamă din stînga, în timp ce dinspre
dreapta primeşte pe Cetăţuia, Găneştiul, Blăgeşti (5 = 44 km2 ; L = 13 km)
cu iazul Gugeşti (15 ha), Bălţaţi (5 = 27 km 2 ; L = 13 km) şi Bur-
ghina (5 = 62 km 2 ; L = 18 km).
în aval începe abaterea Bîrladului spre sud-vest, spre Cîmpia Siretului
, Studineţ (5 = 96 km 2 ; L = 26 km). Afluenţii din dreapta, lllUlt mai
inferior, rîul devenind astfel un colector subpiemontan al reţelei fluvia-
tile dese, alungite dinspre Platforma Tutovei. Această deviere a fost expli-
cată de M. David în 1922 prin torsiunea Podişului Moldovenesc în această
direcţie, ca urmare a mişcărilor de coborîre subsidentă foarte pronunţată
a Siretului inferior. D. Paraschiv completează ideea în 1964 prin existenţa
depresiunii tectonice de mare adîncime a Bîrladului, partea sudică a ei
fiind urmată chiar din faza sa incipientă de Bîrlad. Această direcţie este
părăsită de rîu abia în aval de Ghidigeni, unde el pătrunde în Cîmpia
Siretului de Jos şi unde valea sa se lărgeşte sub forma unui larg golf relie-
fal. Pe acest sector, rîul se adaptează în mod vizibil la formele acumula-
tive şi la tectonica locală.
în aval de Crasna, Bîrladul nu mai primeşte afluenţi de seamă din
stînga, în schimb din depozitele pliocene nisipoase drenează prin afluenţii
săi strate acvifere abundente dinspre Dealurile Bîrsana şi Platforma Bereşti,
care formează cumpăna apelor spre bazinul Prutului. între aceştia se înşiră
Valea Albeşti, Idriciu (5 = 68 km 2 ; L = 21 km), Văleni, Petrişoara
(5 = 32 km; L = 7 km), Zor1eni (5 = 44 km 2 ; L = 8 km), Trestiana
(5 = 51 km2 ; L = 10 km), Jăravăţ (5 = 153 km 2 ; L = 28 km), Hobana
(5 = 90 km 2 ; L = 18 km), Bîrzota (5 = 66 km 2 ; L = 18 km), Gîrbovăţ
(5 = 26 km 2 ; L = 9 km), Blăneasa (5 = 64 km 2 ; L = 15 km) şi Corozel
(5 -= 221 km2 ; L = 42 km).
Platforma Tutovei reprezintă de fapt o largă zonă pliocenă de divagare
piemontană a Siretului, care a devenit autohtonă în privinţa evoluţiei sale
după ce Siretul şi-a modelat valea sa actuală. Spre Siret există şi în prezent
un abrupt atacat de afluenţii scurţi ai acestuia. Reţeaua fluviatilă actuală
a atacat această platformă piemontană, modelînd văi adînci în el, iar inter-
fluviile au rămas în bună parte suspendate, dezvoltîndu-se de-a lungul
rîurilor. După cum arată V. Mihăilescu, platforma vîrfurilor înalte din dealu-
rile Tutovei poate fi cel mult de vîrstă levantină superioară şi ridicată
la înălţimea la care se găseşte azi in cuaternar (119). Structura de bază
fiind reprezentată de depozite nisipoase cu intercalaţii argiloase, în această
regiune se observă o eroziune puternică în timpul viiturilor care au
frecvenţă mare. Din cauza permeabilităţii mari a rocilor aflate în alter-
nanţă cu argilele impermeabile s-au creat condiţii optime pentru drenajul
adînc, rîul avînd local un curs intermitent, semipermanent sau chiar per-
manent în mozaicul variat al condiţiilor de alimentare subterană.
Datorită structurii monocIinale, majoritatea afluenţilor din Colinele Tuto.
vei au văile consecvente. Printre acestea amintim: pîrîul Chiţcani
(5 = 22 km 2 ; L = 10 km), Albiei (5 = 26 km2 ; L = 16 km), Horoiala
504
(5 == 87km z ; L = 28 km), Simila (5 = 254 km 2 ; L = 40 km), cu afluenţii
Simi1işoara cu apă (5 = 52 km 2 ; L = 20 km), Ibăna (5 = 50 km 2 ;
L = 17 km) şi Bogdana (5 = 82 km 2 ; L = 32 km), apoi Valea Seacă
(5 = 51 km 2 ; L = 10 km) şi primul sistem mai mare - Tutova.
Tutova (5 = 682 km 2 ; L = 86,4 km) izvorăşte de lîngă comuna Fundul
Tutovei de la 410 m altitudine. Are un bazin dendritic, cu o uşoară asime-
trie pe stînga datorită aflvenţilor săi mai mari din această parte ca:
Lipova (5 = 72 km 2 ; L = 16 km), Popeşti, Iezer (5 = 70 km 2 ; L = 25 km) ,
mici, sînt: Valea Mărului, Fulgu, Ciubota (5 = 35 km 2 ; L = 9 km) şi
Cîrjoani (5 = 21 km 2 ; L = 11 km).
în aval de Tutova, în Bîrlad, se mai varsă două sisteme mai importante:
Pereschivul (5 = 241 km 2 ; L = 47 km) cu afluenţii Pereschivului Mic
(5 = 81 km 2 ; L = 21 km), Căbeşti , Pleş e ştilor şi cel mai mare afluent
din bazinul Bîrladului: Berheciu1.
Berheciu (5 = 1 044 km 2 ; L = 89,3 km) cu afluentul său princip al,
Zeletinul (5 = 419 km 2 ; L = 81 km) drenează partea vestică a Podişu­
lui Tutovei, ambele avînd o asimetrie accentuată spre dreapta, spre vest.
Berheciul îşi are izvorul lîngă comuna OCîrşia , la altitudinea de 410 m.
Panta sa longitudinală medie este caracteristică pentru toţi afluenţii Bîr-
ladului dinspre Podişul Tutovei, ea fiind de 4 mjkm, eleci suficient de mare
pentru producerea unei eroziuni accentuate de adîncime. Se uneşte cu
Zeletinul tocmai la limita sudică a piemontului.
Dintre afluenţii din dreapta ai Berheciului se evidenţiază Dunavăţul
sau Frunteşti (5 = 43 km 2 ; L = 14 km), Godineşti (5 = 37 km 2 ; L =
= 14 km), Găiceana (5 = 89 km 2 ; L = 22 km) cu Ghilăveşti, Neguleşti,
Şerboaia, Abageru şi Boului. Dintre afluenţii din acelaşi sens ai Zeletinu-
lui sînt mai mari: Răchitoasa, Gunoaia, Drobotforul (5 = 89 km 2 ; L ~--=
= 32 km) şi Apa Neagră (5 = 22 km 2 ; L = 11 km).
în fine, ultimul afluent al Bîrladului din dreapta, Tecucelul (5 = 112 km 2 ;
L = 24 km) izvorînd din Piemontul Nicoreştilor are deja caracterul rîu-
rilor din cîmpiile piemontane.
Regimul torenţial al Bîrladului, pantele longitudinale reduse, albia pe
multe sectoare colmatată contribuie la inundarea unor întinse suprafeţe
din bazinul său (430 km 2 , din care pe valea rîului 252 km 2). Lunca largă
inundabilă însoţeşte rîul din apropierea izvoarelor pînă la vărsare. Lăţimi
mai mari atinge în lungul cursului subsecvent de la Oniceni pînă la con-
fluenţa cu Rebricea, în Depresiunea Vaslui şi în avale de Crasna. Este
cunoscut în acest sens sectorul dintre Tutova şi Ghidigeni, unde pe luncă
apar şi înmlăştiniri (J 19). R evărsări ample se observă şi spre aval, mai
ales pe dreapta rîului fînă la Tecuci între Slobozia şi Ungureni qpele
inundă şi malul stîng. în aval de Malul Alb, revărsările cuprind aproap e
toată cîmpia de divagare, "zonă de baltă", cu ape freatice apropiate de
suprafaţă, iar pînă la U m brăreşti se resimte remuul Siretului elin timpul
inundaţiilor. Pentru ameliorarea situaţiei s-au luat o serie de măsuri , prin-
tre altele s-au reÎnfiinţat 32 de lacuri mici de acumulare în b azin, s-au
executat desecări pe o suprafaţă de circa 70 km 2 , iar local unde a fost
nevoie, s-au construit diguri locale, care apără de inundaţii 220 h a. I ri-
gaţiile ocupă o suprafaţă totală de 2450 ha, din care 1 256 ha în lunea
505
Bîrladului, iar restul pe afluenţi. Consumul mediu de apă pentru acestea
este în jur de 230 Ils.
Apele arteziene de adîncime sînt cantonate în depozitele daciene con-
stituite din nisipuri fine, în v~lea Bîrla~ul:-ri, în.tre ?3îrl.ad-:-C~iv~ş.ti-.G?idi­
geni şi în formatiunile levantme conshtu'te dm pietnşun Şi lllsipun mtre
Crivesti si la sud de Tecuci. La adîncimi de peste 10 m creşte intens
pre" i~ne ~ si debitul exploatabil al apelor arteziene, debitele specifice fiind
în jur de 5 - 10 l /s . În zona Bîrladului inferior aceste rezerve au o mar e
importanţă în alimentare a 10 c alităţilor cu apă potabilă.
Putna (S = 2742 km 2 ; L =c 146,5 km). Rîul se va~să în Si~et, cu cir~.a
8 km în aval de Bîrlad, drenînd o mare parte a nordulU1 Carpaţllor curburll.
Izvorăşte de pe versantul nordic al masi:rulu~ Goru (Lăcăuţiul, 1 777 m)
din depozitele f1işului paleogen, de la alhtudmea de 1 750 m. Spre aval
traversează toată zona de f1iş şi formaţiunile piemontane neogen-cuater-
nare. Are pante relativ mari pînă la pătrunderea sa în depresiunea sub-
carpatică internă a Vrancei (media în jur de 3? m/km), ~căz~nd vapoi Îl:
mod vertiainos la valori sub 10 m/km. Depresmnea longitudmala, larga
pe alocuri pînă la 12 km, este un adevărat loc de adunare a apelor, străbă­
tută în sens opus de Putna şi . aflnenţul .său Zăbal.a (S 54? km 2 ~ L, .
=66,5 km) care se une~c la ??nsaca. InaiJ?-t: de ulllre~ lor, cele ~ou~ nU~l
îmbrăţisează aproape simetnc partea eshca a Munţilor Vrancei .Şi pn-
mesc afluenţi mai ales din interiorul "inelului" format de curs unle lOL
Putna superioară are un bazin simetric. Din stînga, Putna primeşte
pe Astrogul, Valea Mărului (S = 28 km 2 ; L = 7. km), Le'pş~ (S. 73 km 2 ;
L = 15 km), Deju (S = 33 km 2 ; L = 9 km) Şi Curtelll, iar d11l dreapt~
pe Tişiţa (S = 54 km2 ; L = 16 km), Coza (S = 51 km 2 ; L = 14 km) Şl
Văsuiu (S = 64 km2 ; L = 9 km).
Dintre afluenţii din dreapta ai Zăbalei .menţionăm pîra2iele. Giu~giu,
Stînei şi Zîrna Mare, toate cu suprafeţe baz11lale sub 20 km. D11l st11lga
se evidenţiază Palcăul, Lapoşul, Tipăul Mare (S = 24 km 2 ; L = 9 km) ,
Peticul (S = 20 km2; L = 12 km) şi Năruja (S. = 166 ~J?2 ;.L = 29 kmL
Putna şi Zăbala confluează în punctul numit semlllf;ca!lv "Gr';1maz v
(237). Pînă Aîn anul 1947, el~ au ocoli~ în c~rs:ul vlo~ o shnca proem11lenta
de gresie, c11ld Putna a reuşit s-o strapunga Şi sa-şi scurteze d!umul spre
Zăbala cu aproximativ 1 km. Şi-a părăsit astfel cnr~ul vechi în formă
de gît, vărsîndu-şi apele spumegînde sp:-e a~luentul sau.. v
Din cauza frînt urii bruste a pantei longltud11lale, Putna Şl Zabala depune
aluviuni în depresiune f~rmînd o adevă~ată zO:lă. de .divagare; Prin ero-
ziune laterală, Putna şi-a modelat o sene de largltUI1, cum S11lt cele de
la Tulnici-Bîrseşti, ':.ăsuiu la c.onf1uenţ2: cu Zăbal~ etc. Proc.esele. de ver:
sant în depresiune S11lt deosebit de achve, observ11ldu-se chiar Şl torenţl
noroioşi-nisipoşi din cauza despăduririlor masive. . . .
Depresiunea este închisă în partea estică de dealun subcarpahce puterlllc
cutate în sens longitudinal (Răchitaşul, Răuţi, Deal~ll Toj~nului) pe c~r.e
Putna le traversează printr-o poartă largă înt!e Pn~aca Ş.l Colac~. Ai.C1-.:
rîul intră în depresiunea subcarp,:tic~ externa a ~~zanţel-Mera, }nChlS~
spre est d: Mă~ura Odo?eşţi~or Şi ~lemo~tul. ~0J?-111a. In aceast~. zona
primeşte d11l stl11ga pe Tlchmşul, .vl~ra~şl V~zauţml (S = 84. kmv ' L =
=21 km), cursuri adaptate depresmnll. In ulhmul curs se malllfesta puter-
506
nie tectonica saliferă, care duce la ridicarea accentuată a gradului de con-
centra;ie în dorură de sodiu a apelor Putnei, mai ales în timpul apelor
miei. In Valea Vizăuţiului se află satele Vizantea Mănăstirească şi Vizan-
tea Răzăşească care formează împreună comuna Vizantea. Aici apar şapte
izvoare cu ape minerale sulfuroase, doruro-sodice, bicarbonatate, calcice,
magne 'iene cu mineralizare în jur de 1,6 - 3,7 gll, care au şi importanţă
tera peu tică .
Trecînd prin Poarta Vidrei între Măgura Odobeşti şi Piemontul Momîia ,
Putna ~traversează zona piemontană alcătuită din depozite levantin-cuater-
nare. In aval de Clipiceşti, rîul îşi construieşte un vast con de dejecţie
pe care divaghează larg, despletindu-se în mai multe braţe.
în zona acestui con de dejecţie, cu căderi destul de mari pentru orga-
nizarea unor irigaţii pe cale gravitaţională, funcţionează unul dintre sis-
temele cele mai vechi de udare artificială din ţara noastră. Putna avînd
aici o alimentare destul de bogată din apele freatice din zona de efilare
a conului, asigură debite suficiente pentru diferite folosinţe, cum sînt
morile pentru udarea grădinilor de zarzavat etc. După cum s-a subliniat,
vechea gîrlă a Morilor şi Putna seacă, care se varsă direct în Siret cu priz ă
din Putna din partea sa nordică, au fost transformate în canale de adu cţiun e
de irigaţii (Sîrbi- Bătineşti). Alte cursuri de despletire din sudul Putnei
au fost şi ele special amenajate (Canalul Sturza şi Boloteşti-Făurei).
Canalul Sîrbi-Bătineşti a fost construit în secolul trecut, fiind deja
menţionat în 1869 de către Ion Ionescu de la Brad*; el a fost complet
reamenajat în 1957. Priza canalului este provizorie şi este amplasată în
dreptul comunei Sîrbi. Canalul are lungimea de 27 km, însă debitul din
priza de la Sîrbi fiind insuficient pentru irigarea celor peste 750 ha tere-
nuri aferente, s-au construit încă trei canale noi care-i suplimentează dispo-
nibilul de apă (Canalul Nicolau - 1,75 km; Canalul Şcolii - 2,66 km;
Canalul Pătrăşcani - 5,2 km).
Canalul Boloteşti s-a construit tot în secolul trecut, dar a fost supus
reamenajărilor în 1957. în prezent are o lungime de 21 km şi se irigă din
el o suprafaţă de aprox. 350 ha. Este suplimentat din Putna prin patru
canale secundare (Teodorescu, Ivănceşti, Garoafa şi Făurei).
Canalul M.Sturza s-a construit în jurul anului 1860, folosindu-se pen-
tru anumite sectoare fosta matcă a cursului Cacaina FocşaniloL
în urma reamenajărilor făcute, canalul atinge o lungime de 35,6 km.
La vărsarea canalului, la Mîndreşti, s-a amenajat şi un iaz piscicol, cu o
suprafaţă de 14 ha. Din canal, în 1960 s-au irigat 360 ha culturi, în majo-
ritate viţă de vie. Pe interfluviul dintre Canalul Sturza - Canalul Bolo-
teşti şi Putna există încă două braţe părăsite, ambele avînd denumirea
de Şoimu. Exploatarea Canalului Sturza este îngreunată de aluviunile aduse
în el de unele organisme torenţiale, cum sînt Varvatoaia Găgeşti , Varva-
toaia Pietroasa, Vărsătura Mică şi Vărsătura J ariştei.
în aval de acest sector de divagare, în dreptul limitei sud-estice
a conului Putnei, rîul primeşte încă doi afluenţi de se am ă : Milcovul şi
Rîmna.
' ..ţJ Milcovul (S = 458 km 2 ; L = 73,5 km) izvorăşte din Dep resiunea sub-
carpatică a Milcovului de Sus,. încleştată între masive1e Dealul T ojanului
• Ion Ion e li C ude 1a B rad, Agricultura română în judeţul Putna. 1869.
507
şi Culmea Gurbăneasa. Pe acest sector, rîul are o vale largă longitudi-
nală, Însă în locul de traversare a Depresiunii Merei, devine transversală,
părăsind zona subcarpati~ă prin Poarta Arvei, dintre Măgura Odobeşti
şi Piemontul Deleanul. In Depresiunea Merei primeşte din stînga o POSTURI HIDRDM ETRICE
serie de afluenţi mici, ca Reghiul (5 = 26 km 2 ; L = 8 km), Milcovelul 2& Şira- RăcăLău 37 Siret - Cosmesll
(5 44 km 2 ; L
= = 9 km) şi Arva (5 = 24 km 2 ; L =10 km), iar din 27 li'oLuş- [jh,meş Făget 38 SUCDvă{- ~orr~neş!1
28 Troluş-6oioasa 39 Bir /ad-Negre,'!1
dreapta pe Groza. După părăsirea zonei piemonturilor înalte, conul său 2.9 Asău-Asău 40 Vas/uel-MoNa Domnească
de dejecţie se uneşte cu conul Putnei. Tocmai în zona de interferenţă se 30 Uz - Poiafla UzulUI 4 J 8ir/ad- Bir/ad
3 1 li'oluş-lj; OCflB 42 Ze/e!m-Ga/bem
află oraşul Focşani . Curgînd p e la poalele Piemontului Deleanului, Milco- 32. OlluZ - Bogdănesll 43 8erheci-Fe/dloara
vul devine colectorul subpiem ontan al acestuia, adunîndu- şi o sea mă de 33. Caş/fI - Susai 44 Bir/ad-Tecuâ
34 1iJz/ău-He/eglu
organisme, mai mult torenţiale, dinspre acesta, ca: Rîmniceanca cu Valea 3S Taz/âu-S/oboZla
45 PuLna-Tulmcl
46 Putna - 8urca
Seacă, Pietroasa, Dălhăuţi, Dîlgovul (5 = 47 km 2 ; L = 16 km) cu Mera 36. 7rotuş- Ra.deana 47 Mllcov-Go/eştl
(5 =
22 ~km2; L = 9 km) şi Argintu (5 = 65 km 2 ; L =25 km). Milcovul 48 Rimna-6roapa Tufci
drenează, de asemenea, ape puternic elorurate din zona subcarpatică, dill 49. Rimna - CtorasH
5[1 Pu!na - 8oli':/;?u
apropierea Niculei. >q 51 Siret - Lungoei
R îmna (5 = 424 km 2 ; L = 63 km) i zvo!ă şte din culmea sub ca rpatic ă 52 Rimmcu Săra! -Rimmcu S§r3!
53 Rimmcu Sarai -7ataru
a Bălăneştilor, de la altitudinea de 690 m. Işi culege m ajoritatea a fluenţi­ 54 BUzBu-oira Buzau
lor din depresiunea subcarp atică larg ă a BăIăneştilor, unde tectonica sali- 55. 8uzău-Har(apu

feră miocenă contribuie la dominarea elorurii de sodiu în compoziţia chimică 56. Bisca M3re- Var/ggm
57. Bisca Mica - BreIJu
a apelor cursului principal (izvoarele de la P oieni). Traversează apoi prin 58. Bisca Mica - Varlaam
poarta Babanei zona piem o ntană înaltă dintre Piemontul Deleanul şi Pie- 59 8isca(ufi/ta)-Biscri Roz/llel
60 8UzBu-lvehoiu
montul Căpăţînei, după care formează un con de dej ecţie destul de larg . 61 B/lz3u-Magura
în zona cîmpiei piemontane, se îndreaptă spre nord-est. 62 S/amc-Cemă!esti
În Depresiunea Bălăneştilor, Rîmna colectează o serie de afluenţi, cum 63 Ci/fl8u-Pofirmehes!i
64. Buza/!- Sageata .
sînt: Valea Ne agră (5 = 32 bn2; L = 12 km), Răşcuţa (5 = 67 km 2 ; L =
= 12 km) cu Peleticul (5 = 37 km 2 ; L = 9 km) toate din dreapta, iar din
stînga are un singur afluent mic, torenţial - Tinoasa. În sectorul de
cîmpie, din Piemontul Căpăţînei, primeşte pe Valea lui Pancă (5 = 22 km 2 ;
L = 8 km), iar dinspre Piemontul Deleanul pe Oreavul (5 = 52 km 2 ;
L = 16 km). În zona piemontană se observă pierderi spre depozitele
villafranchiene permeabile, care însă efilează mai în aval sub forma ape-
lor freatice . în cîmpia piemontană a Rîmnei se observă salinizarea con-
tinentală cu dominarea ionilor de clot.
În aval de primirea Rîmnei, Putna străbate cîmpia sa de divagare largă,'
cu ape freatice apropiate de suprafaţă (2-8 m), salinizate local alohton
şi a utohton; se observă, de asemenea, creşterea cantitativă a ionilor de
sulfaţi. Din această zonă, Putna primeşte pe ultimul său afluent din dreap-
ta, pe Leica (5 = 172 km 2 ; L = 33 km), care poate fi considerat şi un
curs părăsit al Rîmnei. în condiţiile elimei secetoafe şi irigaţiilor dezvol-
t ate (total 3 229 ha) în zona de cîmpie a Putnei se observă o puternică
disipare a apelor.
După cîţiva kilometri în aval, după primirea Putnei, Siretul îşi pri-
meşte încă un afluent tipic pentru zona de curbură a Carpaţilor: pe Rîmni-
cuI S ă rat.
R îmnicul Sărat (5 = 943 km 2 ; L = 139,5 km) izvorăşte din zona flişului
paleogen, din muntele Furu (Culmea Muş a Mare), de la altitudinea de
1310 m. După un curs de circa 10 km, rîul pătrunde în Depresiunea sub-
carpatică internă Neculele de la pO§llele nordice ale Muscelelor Bisocăi,
constituite din depozite neogene. In depresiune drene az ă şi apele sub-
terane ale miocenului salifer, de unde primeşte numeroase izvoare cloruro- Fig. 141. Reţeaua hidrografică di n bazinul Siretului in ferior şi postu rile h idrom etrice utilizate la stud ii.

508 509
sodîce (Motnău, Păcuri etc.). Prin contribuţia acestora apele Rimnicu1ui
devin dorurate, cu mineralizare de 3-4 g/l (la ape mici), care se menţine
I, lîngă
în
comuna Grivita. Are scurgere foarte redu ă (A'
condiţiile
unor ca~tităţi medii de
·
" t " s 111 Jur de 0,6 I/s/km 2 )
cauză limanul fluviatil TăIăbasca (1a~e~l~l Jţ1~~ de~ 4~0-450 .mm, din. care
şeşte să reţină scurgerea sa a 'ro a e în î:tr e. 111gaanullU1 ~onach1 reu-
.

pînă la vărsare (107). de scurgere spre Siret, însl exiftă ·b·~~tr;e. Lacu! ~r~~hc este lipsit
în aval, între Culmea Gurbăneasa şi Culmea Bisocăi părăseşte depre- şi a unor infiltratii l pOS1 11 a ea revarsarn la ape mari
siunea subcarpatică internă şi intră în Depresiunea subcarpatică externă pe ca e subterana, spre colectorul principal R 1UI"
am nceş t e va lea sa m depo't' lŞ1
A
'A

a Dumitreştilor, o adevărată piaţă de adunare a apelor. Dacă pe sectorul

t . . .
orizonturi de apă freatica~ zldej.] p1emon -ane~ ~le1stocene şi captează unele
superior primeşte numai pîraie mici, ca Martin, Sărăţel (5 = 34 km 2 ; 1U1 dev111e permanent si cu rare sec ~ .
. . ' 1 care cauza 111 avale d C~l ~ţ .
e a ma U1 cursul
L = 10 km) şi Rîmnicel (5 = 42 km2 ; L = 9 km), în Depresiunea Dumi- doi afluenţi din dreapta, Herătăul (~n m21n~~~~oZ~lJ k se~eto~i. "Ar~ şi
A " •

de
treşti colectează torentul Tulbure, Motnăul (5 = 56 km 2 ; L = 18 km) _ 23 km2. L 10 k) b" , m ) Ş1 ClOru (5 --
m , am n cu scurgere temporară sau semipermane'ută.
şi Că1ăuţiui (5 = 35 km2 ; L = 11 km). Pantele longitudinale ale rîului - ,=
sînt destul de accentuate, pînă la capătul inferior al depresiunii media
căderii este de 33 m/km, scăzînd local în zonele depresionare sub 5 m/km. . Buză~1 (St = 5564 km 2 ; Se = 4743 km 2 . L ~ - '
dmtre slstemele importante ale Si t I ' '. - 3~4,4 km) este nnul
La Buda, Rîmnicul Sărat intersectează culmea periferică a piemonturi- Formîndu-se tocmai în zona '-d:e u Ul, c_~re-1 aduce c.lfca 14% din debite.
lor înalte (500-560 m), constituite din pietrişuri villafranchiene de CÎn- sale şi a afluenti10r săi s-au ro curbma a Car~)~ţ1Jo.r, în geneza văii
deşti. Poarta de la Buda tăiată epigenetic şi antecedent, între culmile în mod special de tectonica ~rogdns~ ~umteroase mI o~lf:can e~el:ţiale cauzate
Piemontului Căpăţînei şi Piemontul Funduri, se prezintă ca o vale adîncă lui. ena 111 e apa va ah1ca, la SflfŞ1tui pliocenu-
cU luncă largă în care apele freatice se afundă treptat sub nivelul apei din Valea Buzăului este o vale tt' r
Rîml1ic. După ridicările hidrogeologice detaliate făcute de P .Marosi, între zona de izvoare şi pe sectoar 1 a :sv~rsal'a , pnv1ta
. . ~
în ansamblu însă, în
Tăbăcari şi Jideni încep infiltraţii1e puternice din Rîmnic spre apele fre- resimte rolul d d'" le e pm:~c~pale de colectare ale afluentilor se
e 1n)area a tectolllci 1 't d' l ~. "
atice care în apropierea oraşului Rîmnicul Sărat ating adîncimea de 15 -- flişu1 cretacic la oa1el d' ong1 u ma e. IŞI are originea în
25 m sub nivelul rîului. Acest sector, cu pierderi permanente, se termină (1956 m) de l~ alfitudi~e~o~e1~1r~~e 1c~~310merate~o~ c',;Jcaroa;e din Ci;lcaş
în jurul localităţii Fotinu, unde începe subzona de efilare a apelor frea- pante mari (în medie de 50 1 ,111. De a1CI, nt~l se 1l1d:t:eapta cu
tice ceea ce duce pe alocuri la înmlăştiniri şi salinizări continentale. Buzăului, urmînd directia lon~I;-~~7) ;pre ~uloar~l erozlOnal al Intorsurii
În incinta sectorului porţii de la Buda, Rîmnicul primeşte din dreapta tacîtul dintre formatiunile putinl rezrs~e~l:e s :~~tunlf~. spre Jolord, adică con-
un singur torent, Izvorul Pietrelor, care prin topicul său denotă caracterul n incinta culoa~ului Înt~rsurii pant l p ~an=a l l~ne Ş1 conglo111~rate.
de focar al aluviunilor secundare spălate din piemont. La Rîmnicu Sărat face. o cotitură d~ aproape 1800 spre S-:l<~. uzau U1 scad brusc Ş1 rîul
primeşte încă un afluent piemontan, Greabănul (5 = 21 km 2 ; L = 11 km), Dmtre afluenţn Buzăului )înă la "t .
după care rîul traversează mai leneş cîmpia piemontană a Rîmnicului, în~tors~ltii, amintim din parte~ s~îngă pe sf~~~~fe(~~ a2c;s~U1;. în culoarul
deviindu-se treptat spre nord, după legile tectonicii locale. La sfîrşitul D.alghlUl (5 = 50 km2; L = 13 km) - . m,!- = 9 km),
perioadei cuaternare şi în holocen, înaintea accentuării subsidenţie Siretu- C~~caşului, şi Acrişul (5 = 20 km2. L _' 7 ~mb)el~ veJ,11l1d d1n m:=tsivul
lui de Jos, Rîmnicul Sărat curgea pe valea actuală a Buzăului sau era Smu, pe Buzoelu1 (5 = 54 km2. L' _ 15 k )m, lar dm ~reapta, dmspre
chiar afluentul lui, contribuind la modelarea unor serii de viroage actuale, de Buzăul Mic. ,- m cunoscut Ş1 sub denumirea
care se termină prin limanuri fluviatile spre Buzăul inferior (Costeiu, Bou- l,a Sita Buzău se varsă în Buzău L ~ d ~ ţ' l (,
lui, Buzoel, Boldu, Ciulniţa), fiecare dintre acestea reprezentînd cîte o cu afluentu1 său Barcani u . ' a au 1,tI. ~ .- 102 km2 ; L = 18 km),
etapă în deviere a spre cursul actual. Zona de despletire se află pe conul care după aspect ar putea fi ~~~~1~: ~e!:dnbc bI~ne de~voltat spre NV şi
de dejecţie al Rîmnicului, în aval de oraşul Rîmnicul Sărat. Prin această De aici, în aval valea Buzăului : mtr-a~evar ca 1zvor al sistemului.
deviere, Rîmnicul şi-a părăsit afluenţii din dreapta, colectînd în schimb culoarul Buzăul~i Dacă în D .se mgusteaza, iar de la Crasna începe
pe cei din stînga, cum este Coţatcu (5 = 300 km2 ; L = 37 km) care izvo- În culoar ele cresc' din nou laep~~~lU~~ pantele v:=:riază în jur de ?-5 m/km,
răşte din Piemontul Căpăţînei şi care şi el a devenit un colector piemon- A.f1uenţii din amonte de defil~u sî~t . z~nb/~ltl~, Ifll(nSd frecvente
. ~.
ŞI pragurile .
tan. Dintre afluenţii săi menţionăm pe Voetinul sau Viroaga cu Balta d tA . a la au - 52 km 2 ' L 12 k )
Voetinu (5 = 52 km 2 ; L = 18 km) din dreapta, Cireşul (5 = 34 km2 ; (~n~ ~nga ~~ ClUmernicul,. Chichirăul (5 = 24 km2~L . 7 k~) C m
_ 4 km ,L ~~ 9 km) dm dreapta P
i
.Ş rasna
L = 12 km) şi Slimnicul (5 = 109 km2 ; L = 31 km) din stînga (106). Harţagul din stînga (5 = 32 km 2 • L ~ 6\ se)ct.orS~I. del culoar pnmeşte pe
În parte şi din cauza extinderii mari a sectoarelor de cîmpie cu ape L ~-= 17 km) din dreapta. , - - m Ş1 mu Mare (S = 104 km 2 ;
heatice sărate sau foarte apropiate de suprafaţă în zona de efilare, problema r
irigaţiilor nu este Încă rezolvată complet în Cîmpia Rîmnicului. În prezent C:ăşoaca Mare (5 = 57 k~2 . L a l"e~Z1) el or o~ lgocel1e : -a .adaptat valea
In aval de Siriul Mare pe lini d 't 1
se irigă cca 771 ha, mai ales în aval de Rîmnicul Sărat (600 ha). Ş1 o lărgire a văii Buzăului ' c~re m .a . ;rarsarea carma apare chiar
v

mai mari ca Siriu1 Cavs ' IeL la dat poslblhtate dezvoltării unor a"ezări
Între conf1uenţele Rîmnicul Sărat-Buzău, Siretul primeşte un singur A
.. A" ' ,,oaca, nşe ate Muscelus . ~
. 1Cl 1Ş1 primeste Buzăul din tA ' l'
.A
.'a, 1aL mal1n aval NehOlaşu.
'1 •

afluent din stînga, dinspre terasele înalte, pleistocene medii ale Bîrladului , s mga pe ce mal mare aflnE-nt al său, Bîsca.
_ pe Călmăţuiul Tălăbaşca (5 = 254 km3 ; L = 16 km), cu izvoarele
511
510
 J3îsca (5 = 776 km 2 ; L = 71,4 km) are ~proxi~at!v .acei~aşi. dimens~uni
ca şi colectorul principal. Se naşte de fapt dlll doua puale pnnclpale : Blsca
Mare (5 = 441 km2 ; L = 55,2 km) şi Bîsca Mică (5 = 233 km 2 ; L = 44,3
km). Bîsca şi Bîsca Mică în cursul său inferior au văi longitudinale, iar
Bîsca Mare are vale transversală în aval de Depresiunea Comandău. Ambele
rîuri îşi au obîrşia sub vîrful Goru (1783 m), de unde se deplasează în direcţie
sudică.
Dintre afluenţii Bîscăi Mari amintim pe Holomul (5 = 29 km 2 ;!- =
7 km), Ghiurca Mare (5 = 23 km ; L = 8 km), Slobodul, Patacu, Bls~u­
2 Bradului, iar la sud de masivul Istriţei (alt 754 m), în care apar din nou
liţa (5 = 38 km 2 ; L = 10 km), Cernatul şi Milei din stînga şi Topl1ţa
(5 = 56 km2 ; L = 9 km), Rojdaşul, Cereşul (5 = 32 km2 ; L = 9 km) d1l1
dreapta. . .
Bîsca Mică este aproape lipsită de afluenţi. Se pot. am1l1tl ~oar trel
pîraie afluente, Giurgiul din stînga şi Şapte Izvoare ŞI Brebul dlll dreap-
ta.
în aval de Varlaam, după confluenţa celor două Bîşce în .D.epresiunea
Chiojdului, Bîsca Unită primeşte un afluent din dreapta , m~l 1mporta:1t,
Păltinişul (5 = 24 km 2 ; L = 9 km). D;tpă conf1uer:-ţa c~ ~ls.ca, Buz~ul
taie flisul paleogen din care primeşte c1ţlVa afluenţ1 mal m1c1, cum Sl11t
Nehoiut (5 = 32 km 2.; L = 11 kJ?),. Cătiaşul .PI~ş~a~i (5 = 20 km:; L =
10 km) Ş1 Muscelul dlll dreapta ŞI C1ptoraşu ŞI SlblClU (5 = 48 km , L =
11 km) din stînga.
Aspectul văii Buzăului se schimbă prof?~d după tr.aversarea Culmii
Ivăneţului la intrarea lui în zona su~ca~~a!lca, cu depo~lte Ane~gen~ puter-
nic cutate. Eroziunea se accentueaza alcl III mod exceslV, lllsa reheful nu
prezintă aspecte de denudare înaintată sau de nivela~e, c~ea ce contribuie
la accelerarea si mai mare a eroziunii. Formele de rehef tlllere se datoresc
adaptării la st~uctură, ele avînd caracter dominant. După cum sub~inia?-ă
V.Tufescu, paralel cu mişcările recente de în~lţare .s-au pro~us ŞI mlş­
cări tengenţiale de cutare, care par a se contlllua dlll le,:antlll-cuate.rn<l:r
pînă azi. Prin urmare, în această regil!ne. tran3'~?rtul sohd (de ~l~vlUm)
al rîurilor atinge valori maxime pe tentonul ţar11 noastre tocmal III neo-
genul curburii. La aceasta contribui~ şi ~ despăduririle 1-r:asive care s-au
efectuat mai ales în cea de a doua Jumatate a secolulU1 trecut.
Prin ~daptarea la structură, rîurile îşi formează .văi cu fo~me foarte
variate, cu strangulări uneori pînă la forme de chel ~ ur.n;;ate III aval ~e
depresiuni largi, erozionale. Desigur, aceasta se. ~eflecta :;11 III pantele !ongl-
tudinale ale rîurilor din această zonă, precum ŞI III cotunle dreptun~hlU!are
ale Buzăului, ce se termină la Ciuta şi la Berca, după care valea nulU1 se
deschide spre cîmpie ca un adevărat estuar.
După traversarea CuI mii Ivăneţului, Buzăul int:ă în D~p.resiu~ea Cărbu­
nesti-Pătîrlage unde primeşte din dreapta pe Blsca ChlO]dulU1 (5 = 348
k~2; L = 39 km), rîu cu un curs paralel cu Buzăul 7~ c;:: obîrşia .tot î~
f1işul cretacic, în apropierea Siriului. Dintre a~lll:enţll sat se Ame.nţlOneaza
Bîsca fără Cale (5 = 46 km 2 ; L = 14 km), ChlO]dul sau Stlmmcul. (5 =
69 km2 . L = 10 km) cu Bătrîneanca (5 = 36 km 2 ; L = c 11 km) Ş1 Zele-
tinul (S = 44 km2 ; L = 17 km), cu toţii di~ drea:pt~. ..
În aval începe să] se resimtă în ~egi~ul hl~roc.11l.m1c al aflll:enţllor. dlll
stînga Buzăului influenţa miocenulU1 s~!lfer pnx: nd1<:,a:-ea conţlllutu~U1~ de
NaCl. Din această zonă sosesc afluenţl1 Rusavaţ, Balaneasa sau Saraţel
512
(5 = 188 km 2 ; L = 28 km),' Sărăţelul (S = 191 km!; L = 21 km), Pidele
sau Murătoarea de la Berca (5 = 22 km 2 ; L = 6 km), cu vulcani noroioşi
în bazinul său şi Slănicul (5 = 421 km 2 ; L = 66,7 km). Ultimul izvorăşte
din f1işul paleogen de la altitudinea de 1160 m şi trec prin depresiunile
Lopătari şi Vintilă Vodă, unde primeşte apele unui număr mare de izvoare
cu ape doruro-sodice din apropierea masivelor de sare. Ca o continuare
a acestei depresiuni longitudinale externe a Slănicului, la vest de Buzău
se întinde Depre3iunea Nişcovului delimitată spre nord de culmea Vîrful
rocile miocene şi chiar şi calcarele sarmaţiene. în această depresiune s-a
instalat Nişcovul (5 = 213 km 2 ; L = 31 km), cu cîţiva afluenţi din
. stînga (Tisău, Haleşiu, Izvoranu).
De la vărsarea Slănicului şi Nişcovului începe desfăşurarea marelui con
de dejecţie al Buzăului, care se desfăşoară în evantai spre sud. începe
zona puternicei divagări a rîului, despletirea sa în mai multe braţe. In
prezent, cursul său urmăreşte limita nordică a conului, c olectîndu-şi pe
această porţiune o serie de pîraie cu văi care se cţionează diagonal for-
maţiunile piemontane levantin-cuaternare înalte, acoperite de depozite
loessoide. Între acestea se încadrează Blăjanca (5 = 20 km 2 ; L = 15 km),
Valea Largă (5 = 36 km 2 ; L = 13 km) şi Cîlnăul (5 = 204 km 2 ; L =
= 41 km). Ultimul pătrunde chiar pînă în zona de f1iş, avîndu-şi obîrşia chiar
sub culmea Bisocăi.
Divagarea Buzăului, despletirea sa în mai multe braţe, tendinţa de
părăsire a cursului spre nord se observă pînă la confluenţa cu ultimul
său afluent din dreapta, de fapt un curs părăsit al său, Buzoelul (5 = 136
km 2 ; L = 48 km), care se găseşte în lunca sa externă. Traversează apoi
localităţile Făurei, Filimon Sîrbu, Horea, şi se varsă în Buzău la Deduleşti.
Pe tot sectorul inferior, Buzăul meandrează foarte puternic, coeficientul
său de meandrare atingînd 1,76.
Totodată, pe această porţiune el este însoţit şi de o serie de lacuri de
tip liman fluviatil, bine cunoscute în literatura de specialitate. Ele au
bazine· hidrografice relativ mari, însă din cauza dimei aride, scurgerii scă­
zute spre lacuri şi a unei evaporabilităţi anuale în jur de 850 mm apă,
lacurile practic nu au scurgere spre Buzău, decît în timpul apelor deosebit
de mari. Prin urmare, mineralizarea lor este ridicată, în jur de 3-42 gll
(v. tabelul 145) ; în ele domină ionii de sulfaţi-carbonaţi. Şirul lor începe cu
Balta Coşteiului (5 = 460 ha), în care se varsă pîrîul Coşteiului (5 =
= 86 km 2 ; L = 91) si continuă cu balta Nisipurile, Lacul Jirlău (5 = 1068 ha)
cu afluentul Valea' Mare sau Boului (5 = 410 km 2 ; L = 48 km), Lacul
Sărat-Cîineni (5 = 56 ha), Balta Amara (5 = 698 ha) cu afluentul său
Buzoel (5 = 104 km 2 ; L = 18 km), Balta Albă (5 = 1068 ha) cu pîrîul
Boldu (5 = 218 km 2 ; L = 28 km). Emisarul lacului Balta Albă primeşte
emisarul Bălţii Ciulniţa (5 = 96 ha), pe pîrîul Ciulniţa (5 = 86 km 2 ;
L = 14 km).
În total , în bazinul Buzăului se irigă p est e 6708 h a, în mare majoritate in
sectorul de cîmpie, în aval de B uz ău . E x t inderea irigaţiilor est e mult
îngrennată de prezenţa apelor freatice, puternic mineralizate în lungul
cursului inferior. Cele mai importante sisteme de irigaţii sînt legat e de
Iazul lVIorilor- Buzău (fig. 141) , organizate p e două zone una pe stînga şi
alta p e dreapt a B u zăului.
S18
 Zona din stînga afectează circa 1000 ha şi este formată dintr-un canal TABELUL 129
de aducţiune (Săpoaca-Mărăcineni) cu priza de apă din Buzău, imediat Elementele morfometriee ale rîurilor din bazinul Siretului
în aval de confluenţa cu SIănicul. Zona din dreapta Buzăului cuprinde Bazin
o suprafaţă de circa 3 000 ha, fiind alimentată printr-un canal principal ~â
de aducţiune: Canalul Morilor sau Verneşti-Buzău, din care se derivă 11 -~
I'l~
Altit.
punct
S I oi~
~
Eli <Il>
<Il S\
oi >
oi
Punct
canale secundare. Tot din acest canal se face alimentarea oraşului Buzău, Rîu
....
al o
.~ ~
'" (m) S
~
'il
EI ..
."

el fiind folosit şi pentru evacuarea apelor reziduale mai puţin nocive. Priza ~.!:! ti) tI: ....EI
de apă a canalului este în amonte de confluenţa Buzăului cu Nişcovul (v.
fig.141). Restul sistemelor de irigaţii ~sînt împărţite pe zone mai mici, mai 1 2 3 4 5
--
6
--
7
ales în lunea rîului pînă la vărsare. In prezent se conturează sistemul de
hidroamelioraţii Buzău-Rîmnicul Sărat pe o suprafaţă totală de 60000 ha,
Siretul Izvor O 1238 -860 -650 -
64
diIJ:tre care 54000 ha irigaţii cu priză din Siret (40 m 3 /s). Siretul Confl. Siretul Mic 112,5 333 -- - -
1 410 600 60
In aval de confluenţa cu Buzăul, Siretul primeşte un curs parazitar, Siretul Frontiera RPR 133,5 300 1609 572 58
părăsit de el însuşi - Bîrlădelul -, care în prezent se află Înlunca sa exte- Siretul P.h. Siret 140,0 296 1 647 566 57
rioară din stînga şi care colectează o seamă de pîraie dinspre Piemontul Siretul P .h. Şerbăneşti 183,1 270 1994 529 52
Covurluiului. Siretul P.h. Siminicea 207,9 266 2 164 513 52
Siretul P.h. Roşcani 259,8 240 2503 485 48
Suprafaţa drenată de el este mare (5 = 1052 km 2 ; L = 26 km), însă 2517 47
debitele totale ale sistemului sînt reduse din cauza c1imei secetoase de Siretul Conf1. Suceava 263,1 239 -- -484 -
5133 535 65
stepă. -
Suceava Izvor O 1 250 - -
Dintre afluenţii primiţi se evidenţiază Gerul (5 = 350 km2 ; L = 46 km) 41,4 580 - 360
- -965
148
-142
Suceava Conf1. Brodina
cu afluentul său din stînga, Gologan (5 = 73 km 2 ; L = 25 km), apoi Suhul 515 956
(5 = 378 km 2 ; L = 61 km) cu Suhurluiu Apă (5 = 88 km 2 ; L = 31 km), Suceava P.h. Vicovu de J os 64,1 435 875
I 877 151
Caina, Lozova (5 = 212 km 2 ; L = 32 km) care împreună cu Greaca se Suceava P.h. Frătăuţii Vechi 77,3 377 1062 807 125
Suceava P.h. Dorneşti 90,1 350 1 197 764 124
varsă în limanul fluviatil Lozova şi Greaca (5 = 27 km2 ; L = 11 km), 1384 718 97
afluent al Bîrlădelului imediat în amonte de vărsarea sa în Siret. Suceava Confl. Suceviţa 99,9 326 --
1583
-
707
-
99
în aval de confluenţa cu Bîrlădelul, Siretul primeşte încă doi afluenţi 1232
mai mici dinspre Piemontul Covurluiului: Rusca şi Mălina (5 = Suceava ,. Confl. Pozen 98,0 333 --
1380
757
-120
98
722
176 km 2 ; L = 21 km), ultimul vărsîndu-se în limanul fluviatil Balta Mălina. Pozen Izvor O 975 -85 -463 -27
în fine, şirul afluenţilor Siretului se Încheie cu piriul Cătuşa (5 = 60 km 2 ; Pozen P.h. Rădăuţi 17,4 363
L = 17 km) aflat imediat la vest de depresiunea Lacului Brateş. Pozen Confl. Suceava 28 333 148 425 20
Perspectivele folosirii apelor sînt mult mai mari faţă de cele existente.
Suceviţa
Suceviţa
Izvor
P.h. Vadu VIădichii
O
30,6
998
360 181
- -658 125
-
I
Astfel, din suprafeţele totale cu exces de umiditate 68800 ha sînt numai Suceviţa Confl. Suceava f
36,0 326 199 634 114
pe Siretul inferior, din care au fost desecate circa 12000 ha. în lunca 1882 664 92
Siretului inferior erau îndiguite 27600 ha in 1960 în unităţile Latinu-
Suceviţa ConfI. Soloneţul 117,5 291
2092
-
635
-91
Vădeni şi Nămoloasa-Măxineni, iar în bazinul Buzău alte 3960 ha. Supra- Soloneţul
Soloneţul
Izvor O
333
700
307 205
- -471 -
100
feţele irigabile pe Siretul inferior se cifrează la 427 mii ha. Siretul însă, P.h. Părhăuţi
Soloneţul Conf!. Suceava 37,5 291 210 468 97
împreună cu rîurile din zona curburii Carpaţilor trebuie să asigure cu Suceava 128,5 278 2377 613 88
P.h. Iţcani
apă suprafeţe irigabile mult mai mari prin trecerea unei cantităţi de apă Suceava P.h. Liteni 168,4 242 2602 585 80
spre Sărata şi Teleajen pentru care se vor realiza numeroase acumulări Suceava Conf!. Siret 172,3 239 2616 584 80
65
pe afluenţi. Siretul Conf!. Somuzul Mare 289,5 235
5389
-- -526
517
-63
5873
Somuzul Mare P.h. Dolheşti 49,9 241 444 301 33
Siretul P .h. Lespezi 306,8 213 5945 510 63
\~ARACTERISTICI HIDROLOGICE Siretul P.h. Scheia 372,9 190 6571 485 60
Siretul I P.h. N. Bălcescu 404,5 171 6951 472
472
58
58
Bilanţul hidrologie şi debitele medii ale rîurilor. Bazinul riului se extinde 6961
tocmai în zona de descendenţă a maselor de aer oceanice ce au traversat
Siretul I Conf!. Moldova 408,7 170 -- --
11 287 55 4
-
79
creasta Carpaţilor Orientului dinspre vest din care motiv umezirea gene- Moldova Izvor O 12 250 - - -
rală este redusă mult faţă de restul regiunilor carpatice din ţara noastră, Moldova
Moldova
P.h. Fundul Moldovei
P.h. Cîmpulung
24,6
40,6
739
648
I 294
1565
1 084
1 046
143
168
exceptîndu-se depresiunile intracarpatice. :Marea majoritate a suprafeţei
de colectare a apelor intră în limitele raion ului Y = f (Hm) de tip VI şi
Moldova P .h. Prisaca Dornei 50,2
I
567 I 657 1 022 171

514 515
CONTINUAREA TABELULUI CONTINUAREA TABELULUI

Bazin Bazin
",El Altit.
",El Altit. Eli
i;:!! Eli oi> Eli> Eli>
_..>1
~~
Eli> oi
1>
oi SI>
Punct punct
oi oi al oi oi Rîu Punct punct '" oi <II al
Riu ă
'O
al H
.... 0 (m) â..>1 il
a
'"CI ....
'" H
.~
0
> (m)
..>1 "a '"CI
OI
a
.!il >
~.~ U) :r1 H
"a ~.!:! U) :r1 H
-- -- ---
2 3 4 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7
1
693 1009 170 1 122
- - -164 2146
-222
Moldova
Moldoviţa
Conf!.
Izvor
Moldovlţa 56.5
O
555
1220
--
1256
-
966
- -
Bistriţa

Neagra
Conf!. Neagra
Izvor
I
116,9
O
627
1300
- -
2491
-
--
1 197
-
228
-
Moldoviţa P.h. Dragoşa 41.4 580 479 935 152 Neagra P.h. Broşteni 37,0 660 328 1232 247
Moldoviţa Conf1. Moldova 51.6 555 563 814 157 Neagra Conf!. Bistriţa 42.0 627 345 1220 260
Moldova P.h. Molid-Vama 60.9 523 1327 957 155 Bistriţa P.h. Cotîrgaşi 120,5 625 2498 1 195 228
Moldova P.h. Gura Humorului 73.5 480 1887 915 166 Bistriţa P.h. Fărcaşa 143.5 580 2901 1 170 232
Moldova P.h. Mălinic 96.5 394 2323 867 153 2995 1 163 233
2624 814 138 Bistriţa Conf!. Bistricioara 154,8 500 -- -- -
Moldova Conf1. Rîşca 137.1 290 -- - - 3773 1 134 238
3026 778 132 Bistricioara Izvor O 1350 - - -
3075 771 129 Bistricioara P.h. Tulgheş 44.9 642 592 1048 260
Moldova Conf1. Ozana 142.7 279 -- - - Bistricioara P.h. Grinţieş 59.0 508 680 1030 259
3502 761 128
O 1 100 - - - Bistricioara P.h. Bistricioara 67.7 505 777 1021 258
Ozana Izvor
P.h. Tg. Neamţ 36.9 374 360 751 148 Bistricioara Conf!. Bistriţa 68.5 500 779 1021 258
Ozana Bistriţa
Conf1. Moldova 54 279 427 691 125 P.h. Cîrnu - Bicaz 177.2 428 4034 1 116 226
Ozana Bistriţa P.h. Bicaz
3591 751 126 182.6 418 4098 1 113 224
Moldova Conf1. Agapia 155.2 255 -- - - 4101 1 113 224
3871 729 124 Bistriţa Conf!. Bicaz 184.2 415 --
4663 1 103
-236
Moldova P.h. Tupilaţi 169.9 234 4070 711 120
Moldova P.h. Roman 199.0 180 4316 684 113 Bicazu!
Bicazul
Izvor O 1400 - - -
Conf!. Siretul 205.0 170 4326 682 112 P.h. Neagra 30.5 525 475 1061 246
Moldova Bicazul P.h. Bicaz
P.h. Cotu lui Bălan 418.6 171 11385 550 79 40,8 418 559 1034 246
Siretul
11406 549 79 Bicazu! Conf1. Bistriţa 42.0 415 562 1032 248
Siretul Conf1. Neagra 428.2 169 --- - - 4688 1 101 236
11699 542 78 Bistriţa Conf!. Tarcău 10.0 401 -- -- -
P.h. Drăgeşti 446.1 164 11900 537 77 5082 1093 248
Siretul
Siretul P.h. HoIt 480.4 150 12335 527 76 Tarcău! Izvor O 1400 - - -
526 76 Tarcău1 P.h. Moara Ianoş 28.0 470 379 1010 268
12413
Siretul Conf!. Bistriţa 495.2 138 --- - - Tarcău1 P.h. Tarcău 28.5 469 380 1010 268
19455 666 118 Tarcău1 Conf!. Bistriţa 32,0 401 394 998 267
Bistriţa Aurie Izvor O 1930 - - - Bistriţa P.h. Viişoara 202,0 352 5252 1080 236
Bistriţa Aurie P.h. Cîrlibaba 32.5 950 471 1316 24 Bistriţa P.h. Roznov 226,3 265 5672 1040 227
Bistriţa Aurie P.h. Ciocăneşti 40.8 850 572 1293 257 5695 1036 226
Bistriţa Aurie P.h. Dorna-Giumalăn 62.5 820 721 1266 262 Bistriţa Conf!. Crac1lu 226,6 264 -- -- -
1768 1254 258 6095 1007 218
Bistriţa Aurie Conf!. cu Dorna 69.5 801 -- - - - Cracăul Izvor O 995 - - -
1369 1206 199 Cracău1 P.h. Slobozia 56,5 266 394 586 81
Dorna Izvor O 1635 - - - Cracăul Conf1. Bistriţa 59.5 264 400 577 63
219 1 190 132 6388 977 210
Dorna Conf!. Tesna 34.0 870 - - Bistriţa Conf!. Racova 239.8 210 -- - -203
435 1 153 131 6635 953
Dorna P.h. Dorna C!ndreni 41.0 813 558 1 156 132 Bistriţa P.h. Lespezi 246,1 200 6671 442 201
Dorna P.h. Vatra Domei 49.0 802 599 1 144 124 Bistriţa P.h. Bacău 269,8 160 6912 925 194
Dorna Conf!. Bistriţa 49.5 801 601 1 143 123 Bistriţa Conf!. Siret 278,8 138 7042 913 193
1375 1204 198 Siretul P .h. Răcătău 516,2 118 19639 662 118
Dorna Conf!.l.Neagra Şarului 72.8 787 -- -- - Siretul P.h. Rogoaza 536,7 104 20 194 651 116
1
1686 1212 200
O 1250 I
- - - Siretu1 P.h. Adjudul Vechi 555,2 92 20341 648 116
Neagra Şarului Izvor
P .h. Şaru Domei 825 291 1 271 215 2051 5 642 115
Neagra
Neagra
Şarului
Şarului P.h. Gura Negrii
29.0
33.0 794 308 1253 212
Siretul Conf!. Trotuş 567,3 82 - --
24 864
-
652
-123
1 252 210
Neagra Şarului Conf!. Bistriţa
P.h. Dorna Arini
35.0
73,4
787
782
311
1687 1212 200
Trotuşul Izvor O 1360 - - -
Bistriţa Trotuşu1 P.h. Ghimeş-Făget 30,6 687 376 1099 256
Bistriţa P.h. Crucea 99.0 695 1894 1203 214 Trotuşul P.h. Brustureasa 35,6 610 463 1082 254
Bistriţa P.h. Broşteni 116,5 620 2 143 1 192 223

516 517
 ...

CONTINUAREA TABELULUI CONTINUAREA TABELULUI

.... EE Bazin Bazin

al 1>-
o
Altit. aiI> ~I ~
j.] Altit. al> aiI>-
~I ~ ~I s
_N al CII al ro ro ro
p punct Riu Punct p~
Punct
..a punct
.~
Riu 'ti
~
al~
a (m) 'il
~
'ti
'il
aS ....
~o
_1>-
(m) "a '"S """a
A~ V) ţIi H
a ~.!:l
~
V) ţIi H
-- ---
1 2 3 4 I 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7

Trotuşul P.h. Goioasa 51,8 490 767 1040 251 Sacovăţul ConfI. Birlad 25,5 168 322 242 70
924 1028 254 Bîrladul P.h. Negreşti 36,6 112 811 252 81
Trotuşul Conf1. Asăul 58,3 420 -- - - - Bîr1adul P.h. Vaslui 71,4 96 1590 237 78
1 124 1013 247 1591 237 78
Asăul
Asăul
Izvor
P.h. Asăul
-
35,5
1235
430
-198 -
956
-
225
Bîrladul Confl. Vaslui 71,7 95 --
2231
-
236
-
82
Asăul Confl. Trotuşul 37,0 420 200 951 224 Vasluiul Izvor O 340 - - -
Trotuşul P .h. Comăneşti 61,0 385 1 135 1010 246 Vasluiul P.h. Moara Domn e ască 53,3 105 520 244 89
Trotuşul P.h. Dărmăneasa 64,0 348 1202 987 241 Vasluiul P.h. Vaslui 62,8 97 638 233 90
Trotuşul P.h. Dărmăneşti 66,5 335 1217 983 238 Vasluiul ConfI. Bîr1adul 63,8 95 641 233 90
1246 973
Trotuşul Confl. Uzul 70,5 325 -- - 235
- -Bîrladul
.
ConfI. Crasna 89.6 88 -2680
- -
235 84
-
1689 973 225 3244 233 83
Uzul
Uzul
Izvor
P.h. Poiana Uzului
O
30,0
1 125
471
-335 -
1060
-
185
Crasna
Crasna
Izvor
P.h. Mînjeşti
O
51,0
375
94
-
390 227
- -
86
Uzul Dărmăneşti 43,0 327 437 990 190 Crasna Confl. Bîrlad 62,0 88 564 225 79
Uzul Confl. Trotuşul 45,0 325 443 974 188 Bîrladul P.h. Podu Doamnei 96,1 83 3506 232 82
Trotuşul P.h. Tg. Ocna 81,5 248 1868 938 218 Bîrladul P .h. Roşieşti 100,6 82 3317 232 82
2102 898 208 Bî;ladul P.h. Bîrlad 140,0 60 4066 226 80
Trotuşul ConfI. Oituzul 97,0 204 -- - - 4533 220 77
Oituzul Izvor O 875
2434
-
871
-
206
-
Bîr1adul Confl. Tutova 166,4 54 --
5215
-
226
-
78
Oituzul P.h. Bogdăne.!/ti
Conf1. Trotuş
51,0 250
204
314 731 185 Tutova
Tutova
Izvor
P.h. Rădeni
O 410 - - -
Oituzul 59,5 332 705 177 16,4 152 172 290 118
2436 870 205 Tutova P.h. Bogeşti 51,3 100 499 271 100
Trotuşul ConU. Caşin 98,0 200 - -
2743
-841 - Tutova P .h. Pogon eşti 79,4 65 668 253 93
198 Tutova Confl. Bir1ad 86,4 54 682 249 91
Caşinul Izvor O 1275 - - - 5254 224 78
Caşinul P.h. Suseni 26,5 300 212 710 163 Bîrla9ul ConfI. Peresehiv 172,4 52 -- - -
Caşinul Confl. Trotuş 45,5 200 307 606 144 -- 5494 223 78
Trotuşul P.h. Oneşti 98,5 196 2744 841 198 Peresehivul Izvor O 425 - -
. "

-
2750 839 198 Peresehivul P.h. Ghidigeni 45,0 53 234 207 75
Trotuşul Conf1. Taz1ău 101,5 195 --
3843
-
745
- Pereschivul Confl. Birlad 47,0 52 241 206 75
172 5600 222 77
Taz1ăul Izvor O I 120 - - - Birladul Confl. Berheci 190,4 43 --
- -- .6 644
- -
Tazlăul P.h. Ludaş 34,0 356 264 623 139 226 78
Tazlăul P.h. Helegiu 72,3 228 1003 522 113 Berheciul Izvor O 410 - - -
Tazlăul P.h. Gura Văii 74,8 220 1044 519 111 Berheciul P.h. Feldioara 60,3 89 491 270 84
Tazlăul Confl. cu Trotuş (p.h. 544 263 80
Slobozia) 85,3 195 1093 508 105 Berheciul ConfI. Zeletin 72,3 75 - - -
P.h. Adjud 145,2 87 4344 694 963 260 89
TrotuŞll 157
Trotuşul ConfI. Siret 82 4349 693 156
Zeletinul Izvor O 430 - - -
149'21 Zeletinul P.h. Galbeni 48,5 81 389 278 110
Siretul P.h. Domneşti 571,0 75 24891 650 123 Zeletinul ConfI. Berheciul
P.h. Cosmeşti 599,0 47 25322 643 81,0 75 419 255 100
Siretul 122 Berheciul Confl. Bîrladul 89,3 43 1 044
Siretul P.h. Vadu Roşea 633,0 23 25986 636 120 249 85
..Bîrladul P .h. Tecuci 205,9 31 6775 223 77
26 DOI 635 120 Birladul Confl. Siretul 246,9
Siretul ConU. Bîrladul 644,1 1 18 --- - 18 7354 214 72
33335 543 109 33375 542 109
370 - - Siretul Con fI. Putna 650,0 12 - -- - -
I l~, 1
Birladul Izvor -
P.h. Băceşti 148 140 287 36 11 7 540 116
Bîrladul 90
441 263 91
Putna Izvor O 1 750 - - -
Bîr1adul Confl. Saeovăţul 32,6 129 - - Putna P.h. Tulnici 1. 34,5 430 360 1007 300
-
753 254 83 Putna P.h. Prisaca (Amonte Ză-
Saeovăţul Izvor O 280 - - - bala) 50,5 315 503 881 267
Sacovăţul P.h. Ţibana 23,0 170 130 247 71 Z ăbala I zvor O 1640 - - -

518 51 9
CONT~ARnATABELULUI CONTINUAREA TABELULUI

Bazin Bazin
ro E
...--~ Altit. SI Si ",E Altit. SI >-ro Si
Riu Punct s:I~
punct ro >-ro oi >-
oi Si >-oi -~
s:I~
punct oi oi >-ro Ei
oi >-oi
oi .... oi Rîu Punct
$g (m)
~
11 ""'"a "".,
01 ....
.... 0
~>-
(m) 11
~
'O
'"a 'O
'"Il
~.!:l CI) p:: H
a A.!:l CI) p:: H
--- - -- - - - - --
1 2 3 4 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7
I I

Zăbala P.h. Nereju 44,0 537 255 1 151 276 441 1 158 244
Zăbala P.h. Prisaca (Copac) 66,3 BÎsca Mare Confl. Bisca Mică 55.2 518 - -- -
302 545 961 265 673 1 161 249
Zăbala ConfI. Putna 66,5 302 546 960 264
Putna Prisaca (a val) 52 300 1055 920 264
Bîsca Mică Izvor O 1680 - - -
Bîsca Mică P.h. Brebu 34,2 689 178 1243 234
Putna P.h. Colacu 56,5 280 1085 910 261 Bîsca Mică P.h. Varlaam 43,7 518 231 1 172 261
Putna P.h. Burca ; 66,5 220 1268 842 252 Bisca Mică ConfI. Blsca Mare 44,3 518 233 1 171 261
1604 700 204 Bîsca Unită P .h. Blsca Roziliei 69,3 393 771 1 112 249
Putna ConfI. Milcovul 121,0 34 -- - -
Bisca Unită Confl. Buzău 71,4 385 776 1 112 249
2062 623 193
Milcovul Izvor O 720 - - - Buzăul P.h. Nehoiaş I
71,1 352 1'551 1039 244
Milcovul P.h. Vulcăneasa 29,5 250 172 568 202
I
1'804 975 237
Milcovul P.h. Mera 32,5 245 Buzău! Confl. Blsca Chiojdului J
93,9 250 -- - - -
197 557 200 2143 922 237
Milcovul P.h. Soleşti 58 43 395 490 160 Buzăul P.h. Măgura 118,8 173 2470 859 218
Milcovul ConfI. Putna 73,5 34 458 357 138 2751 800 208
2066 622 192 Buzăul ConfI. SIănic 136,1 133 - - - -
Putna ConfI. Rîmna 12,3 32 -- - - 3172 767 206
2491 562 169 SIănicul Izvor O 1 160 - - -
Rlmna Izvor O 690 - - - Slănicul P.h. Vintilă Vodă 31,8 310 213 771 233
Rimna P.h. Ciorâştl Jiliştea I 51,0 52 380 290 68 Slânicul P .h. Cernăteşti 61,7 141 413 558 198
Rimna ConfI. Putna 63,0 32 424 266 62
Putna Slânicul ConfI. Buzăul 66,7 133 421 551 195
Boţîr1ău 130 22 2531 551 166
Putna Buzăul P.h. Buzău 147,6 94 3492 722 196
ConfI. Siretul 146,5 12 2742 512 154 3516 719 194
Siretul P.h. Lungoci 651,8 12 36122 540 116 Buzăul ConfI. Cîlnău 149.7 89 -- - -
36150 539 116 3720 697 191
Siretul ConfI. Rimnicul Sărat 656,2 11 --- - - Cî1năul Izvor O 870 - - -
37094 532 115 Cî1năul P.h. Zilişteanca 34,5 158 178 349 144
Rlmnicul Sărat Izvor O 1310 - - -
Rîmnicul Sărat
Cî1năul P.h. Potîrnicheşti 39,0 151 186 339 136
P.h. Dumitreşti 33,1 300 196 758 186 Cî1năul 48,5 204 322 125
Rîmnicul Sărat
ConfI. Buzăul 89
P.h. Al. Odobescu 40,7 250 321 670 161 3846 679 185
Rimnicul Sărat
Buzăul P.h. Săgeata 165 67
P.h. Rîmnicul Sărat 70,4 115 423 592 141 623
Buzăul P.h. Baniţa 187 51 4008 169
592 421 102 Buzăul P.h. Cîineni 243 39 4240 565 153
Rtmnicul Sărat ConfI. Coţatcu 114,5 33 - - - Buzăul P.h. Racoviţă 293 20 4500 545 140
853 353 82
Rtmnicul Sărat P.h. Tătaru 134,5 15 935 318 77 Buzăul P.h. Mihail Kogălnicea-
Rtmnicul Sărat ConfI. Siretul 139,5 120 943 319 75 nu 296,4 19 4526 541 139
Siretul P.h. Corbul Vechi 678,4 10 37360 532 110 Buzăul P.h. Latinu 327,0 13 4714 498 135
37802 527 111 Buzău! ConfI. Siret 334,4 8 4743 479 134
Siretul ConfI. V. Gerului 682,1 9 --- - - Siretul P.h. Şendreni 720,1 2 43933 516 110
38807 523 109 Siretul Confl. Dunărea 725,8 2 44014 515 110
38115 523 109
Siretul ConfI. Suhu 683,1 9 --- - -
38494 520 10~
38546 520 108
Siretul ConfI. Buzăul 690,8 8 --- - - numai extremităţile nordice (Suceava, Soloneţ, Bistriţa Aurie) şi cele
43289 520 112
Buzăul Izvor O 1800 -- - -- sudice (Buzăul) primesc o umezire mai bogată, în bazinul lor fiind pre-
Buzăul P.h. Vama Buzău 19,7 750 113 1093 292 zente raioanele de tip II, III, IV şi V (v.fig.20). Cantitatea medie a p reci-
Buzău P.h. Sita Buzău 41,7 669 360 917 208 pitaţiilor în regiunile versanţilor estici ai Carpaţilo r Orientali v ariază între
Buzău P.h. Harţagu 49,4 600 491 923 216 650 şi 1 000 mm, scurgerea medie între 120 şi 550 mm, iar evapo-tra nspi-
768 936 239 raţia între 400 şi 530 mm. Aceste elemente sînt în funcţie de altitudine
Buzău ConfI. Bîsca Unită 69,4 :385 - - - - -
1544 1040 244 şi de expoziţia faţă de circulaţiile diferitelor tipuri de mase de ~er. Ca o
Bisca Mare Izvor O 1520 - - - particularitate esenţială merită să reţinem, că valorile cele mal reduse
Bisca Mare P.h. Varlaam 55,0 518 441 1 158 244 ale umezirii regiunilor se întîlnesc în zona interioară, depresionară a Car-
paţilor Orientali (Mureşul, Oltul superior, Bistriţa, Moldova în cursul lor

520 521
 TABELUL 130
c.n Bilanţul
hidrologie şi debitele medii ale rîurilor din bazinul Siretului
t-,;)
t-,;)
- ,
Riul Post hidrometric
S baz. H.med. QD Xo YD Zo UD
(km2) (m) (m1/s) (mm) (mm) (mm) (mrn) / ObserT.
,
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Siret
Suceava
Soloneţ
Şerbăneşti
Brodina
Părhăuţi
1994
360
205
529
965
471
11,5
3,46
0,94
I 690
800
649
183
302
144
507
498
505
57
90
40
Suceava Iţcani 2377 613 13.0 682 172 510 49
Suceava
Şomuzul Mare
~itel1L_
Dolheşti
- _ 2602
444
585
301
14.1 678
610
170
102
508
508
48
27
Siret Lespezi 5945 510 652 144 508 43

Aî
Moldova Fundul Moldovei 294 1084 2,76 770 297 473 86
Moldova Cîmpulung 565 1046 4,62 720 257 463 80
Moldova Prisaca Dornei 657 1022 5,94 746 285 461 89

~~
Moldoviţa Dragoşa 479 935 767 253 514 76
Rîşca Boroaia 243 588 707 195 512 56
Moldova Roman-Tupilati . 4316 684 698 , 191 507 · 62
Bistriţa Aurie Dorna Giumalău 721 1266 934 507 427 160
Dorna Dorna Cîndreni 558 1 156 6,35 843 359 484 120
Neagra Şarului Şarul Dornei 291 1271 4.12 850 445 405 145
Bistriţa Dorna Arin! 1687 1212 22,3 861 417 444 130
Neagra Broştenl 328 1232 3,87 795 372 423 110
Bistriţa Fărcaşa 2901 1 170 30,0 821 325 496 99
BistnclOara Grinţleş 680 1030 4,12 690 191 499 54
Bistricioara Bistricioara 777 1021 5,0 700 203 497 60
Izvorul Muntelui Izvorul Muntelui 25 1030 0,18 730 227 503 -
Bistriţa Cîruu-Bicaz 4034 1 116 39,3 794 308 486 100
Bicaz Bicaz 559 1034 4,28 745 242 503 75
Tarcău Moara Ianoş • 379 1010 2,66 740 221 519 60
Cracău Slobozia 394 586 1,34 640 107 533 30
Siret Răcătău 19639 622 1,08 691 173 518 55
Trotuş Ghimeş-Făget • 376 1099 2,92 740 245 495 70
Trotuş Goioasa 767 1040 5,23 720 215 505 67
Asău Asău 198 956 1,69 768 269 499 80
Uz Poiana Uzului 335 1060 3,79 848 356 492 106
Trotuş Tirgu Ocna 1868 938 13,6 740 230 510 75
Oituz I Bogdăneşti 314 731 2,93 I 810 I 294 516 92

Caşin Suseui 212 710 2,25 840 335 505 85

Helegiu 1003 522 4,65 675 146 529 42
Tazlău
Tazlău Slobozia 1093 508 4,90 670 142 528 40
Rădeana 3 94jl 725 25,0 715 199 516 62
Trotuş
Siret Cosmeşti 25322 643 133,0 688 168 520 53
Şofroneşti 298 243 0,32 505 34 471 6
Sacovăţ
Ne g.reşti . 811 252 0,92 500 36 464 2
Bîrlad
Moara Domnească 520 244 0,72 520 44 476 9
Vaslueţ
29 ..iZ.!. 5
Bîrlad Bîrlad ' 1Jl66- 226 3,75, ~
F eldioara 491 270 0,74 510 47 463 9
Berheci
Galbeni 389 278 0,70 525 57 468 11
Zeletin
495 ___ ___3JL _ 466 ~ 5
Bîrlad Tecuci 6:lli. ~-- _ {138
Putna Tuillici 362 1007 3,84 820 334 486 108
Putlla Colacu 1085 910 8,00 740 232 508 71
Putna 1268 842 10,6 770 263 507 77
Burca
,)GlMilcov
Rîmna
G oleşti

Groapa Tufei
.-
395
180
490
410
1,04
0,48
615
620
83
84
532
536
17
15

380 0,60 565 50 515 8

Rimna Ciorăşti Jiliştea
290
2531 551 13,4 685 167 518 38
Putna Boţir1ău
36122 540 15,3 660 155 505 35
Siret Lungoci
423 670 119 551 29
Rimnicul Sărat Rîmnicul Sărat
592 1,60
651 90 561 19
Rimnicul Sărat T ătaru
935 318 2,65
8Z1 426 495 140
Buz ă u Sita Buzău
360 917 4,95
491 5,87 880 375 505 117
Buz ău H arţag u
923
441 6,18 908 442 466 137
Bisca Mare Varlaam 1 158
904 481 423 150
Bisca Mică B reb u 178 1243 2,72
888 457 431 142
Bisca Mică V arlaam 231 1 172 3,35
9,82 883 403 460 121
Bisca Unit ă Bisca Roziliei 771 1 112
886 394 or2 118
Buzău Nehoiu 1551 1039 19,4
22,1 782 282 500 83
Buz ă u Măgura
2470 859
644 120 524 24
SIănic Cernăteşti
413 558 1,58
c.n Cî1năll 186 339 0,71 670 120 550 22
Potirnicheşti
tv
w Buzău I S ăgeata - Bariţa 3846 679 25,4 740 208 532 61
 Fig. 142. Diagramele bi- maselor de aer. Astfel, în Qz
lanţului hidrologic al Sire- Q;; 23
tului (1. Ujvarl, P. Gălan).
general, în Podişul Moldo- 10
vei domină efectele apelor
mari de primăvară timpu- SIRET-Siret
Hm ~ 555m ; Qm~8,a2mJj6
'Q rii, din martie, ceea ce în
(I717's) 6 71puJ Carpaţi/OI' Beschizi
Carpaţii Orientali întîrzie
250
pînă în perioada aprilie-
200 mai, cînd apar de obicei
150 ploile de la începutul verii,
100
care au efecte deosebit de
accentuate în aceste re- 8
50 ~;-
: _fJ=o_ _ giuni. În partea nordică se
O
/joo
resimte influenţa ciclonală fi
O 200 : JOO
atlantică pe traiectoria bal-
tică, care dă ploi abunden-
te în iulie-august şi pro- 2

~
~
voac ă ploi intense ŞI din
resursele locale de umezea-
~l-~~~"~"~~~~~~~-
~ 8
t-S 1ă a aerului cu caracter MOLDOVA - f risaca Domei
convectiv. Aceasta duce la ilm= 1022m ; Qm~6,/1m;ls
fi
lip carpatic orienLiJI
apariţia tipului de alimen-
superior şi mijlociu). Spre marginile vestice şi în zona treptei reliefale estice tare pluvială moderată la 135J
ale Subcarpaţilor, gradienţii precipitaţii10r şi ai scurgerii medii sînt mult nord de Trotuş şi în Podişul
mai ridicaţi decît în interior, ceea ce se poate sesiza mai ales în repartiţia Bîrladului (v. fig. 16). Spre
teritorială a precipitaţii1or, dar se reflectă şi în prezenţa raionului de tip sud, în bazinele Rîmnic-
V al scurgerii medii (v.fig.18, 19, 20, 21). Buzău, perioada ploioasă
Evapo-transpiraţia variază în bazinul Siretului între limite relativ reduse. de vară nu este atît de
Valorile cele mai ridicate se întîlnesc în partea sudică a bazinului, în regi- pregnant oglin~" ~ă de re-
unea de dealuri piemontane din bazinele Rîmnic-Buzău, unde pierderile gimul hidrologic, care se
pe această cale se ridică pînă la 540-560 mm local. în general, la poalele aseamănă mai mult cu
6 THOTUŞ-flru.siuroasa
munţilor se observă prezenţa axei evapo-transpiraţiei maxime, care pătrunde tipul carpatic transilvan Hm:1082 m ; !l.m=G,32 m3/i
pe teritoriul ţării noastre în zona izvoarelor Jijiei şi se îndreaptă spre sud sau cu tipul carpatic me- lţ lip carpatic ort(!nwl
pe partea dreaptă a Siretului. De la această linie spre munţi evapo-trans- ridional din etajul sub-
2 lB5J
piraţi a scade din cauza scăderii evaporabilităţii, iar spre Podişul Mol- alpin. I
dovei din cauza reducerii cantităţii precipitaţii10r disponibile pentru evapo- După cum reiese din ta-
transpiraţie. în general, pierderile la evapo-transpiraţie la aceleaşi alti- belul 131, în bazinul Sire- tJUZĂU-Nellolu f
6
tudini în bazinul Siretului sînt mai mari decît pe versanţii vestici ai Car- tului scurgerea de vară Hm=IOJBm; Qm~21,21l73;s
paţilor, ceea ce se explică în munţi prin evaporabilitatea mai mare cau- este pretutindeni mai mare lip c8rpatic trBl7Si/vdn
zată de descendenţa şi încălzirea catabatică a maselor de aer. decît cea de iarnă , ceea 7853
Un fenomen azonal se observă în bazinele intramontane ale Dornelor ce se datoreşte atît tipului
şi Bistricioarei, unde în zona de vărsare valorile scurgerii sînt mai de alimentare, cît si ierni-
ridicate decît în interiorul depresiunii. Aceasta se poate explica prin pro- lor continentale r'eci, cu 10
cesele de efilare a apelor subterane în zona de vărsare, inferioară a depre- lipsa de lungă durată a
siuni1or. VASLUfT- Moara Domflească
scurgern superficiale. Hm= 2f1.fl.m; tlm= O,52f1.mJjr
În bazinul Bîr1adului scurgerea este foarte redusă şi numai în zona de 6 lip pericarpatJc estic
podiş, pe Vaslueţ, Berheci şi Zeletin depăşeşte 30 mm. (sl/btip p /UV/3/ moderat)
il
1862
Repartiţiascurgerii în timpul anului. În bazinul Siretului scurgerea este, l' ig. 143 . Hidrografe caracteristice 2
de asemenea, relativ uniformă. Diferenţieri există din cauza fenomenelor tipurilor de regim hidrologic din
de zonalitate verticală precum şi în urma unor influenţe de circulaţie a bazin ul Siret (1. D jvari) .

524 525
 în cazul tipului carpatic oriental moldav, scurgerea medie de vară variază
între 28 şi 35%, ceea ce procentual corespunde cu scurgerea din zonele
alpine. în privinţa alimentării rîurilor există o mare diferenţă între cele
~~~ ~ ~~ două tipuri de regim, ceea ce se oglindeşte şi în v~lorile absolute ale scur-
000 O 00
UUU U UU gerii, aceasta fiind mult mai mică în Moldova. In cazul tipului carpatic
<.0<.0<.000 ~-O)-.::rl/;)OOe-1e-1-f"oo.,~["-o. ° "'''<I'c_1""g", oriental, ponderea scurgerii de primăvară este mult mai redusă (38-46%)
cQc-i..q:c-i
_.-4
j

e-1CO-CO
-~

......
- ------ --
~"'cQcQcQcQcQcQc-it-:'o'",
............
ci 00 00" c:rS~" ......"'
_io--1N_
OO('-...OO"'1'-I.f)
......: decît la alte tipuri. •
",' o' "<1" ",' t-:' 11:)' <J5 ...:
cQ o' "<1"
c_1""c_1c_1c_1c_1
Scurgerea de primăvară are un rol mai mare în formarea regimului
c_1"""""" ""
hidrologic al tipului de regim carpatic oriental transilvan din zona cotului
-eDC"l""'""' o ~~-o)o)~C"ll/;)O)OO-l/;) o)Ml/;)l/;)O~
carpatic, unde ea atinge 43-50% şi în cazul tipului pericarpatic estic, unde
-"000)0" ci ooo~~~~~ooo~~~ c:rSMOOOO~~
"<1' .... "" ........ "" .... "<1' ........ "<1' ........ 11:)11:)11:) ............ "<1'''<1'''''....
I--------------o----o---------------~~------------------------I ]
~
depăşeşte 50% (v. tabelul 131).
H .... <.000 .... 0 .... "" '" ~~ "''''' .... c_1~ .... '''<'O .... c_1''''<'O "'<.011:)00 .... "" Regimul hidrologic al cursului Bistriţei, în aval de lacul de acumulare
~~~ ~~~~ ~ ........ ~~~~~~~~~~~~ ~~~~~~ ~ Izvorul Muntelui, este dirij at în funcţie de necesităţile impuse de hidro-
B
OOOl/;)-
00"'1I:)c_1
~
c_1
11:)0<.0"'011:)11:)011:) .... <.000
C'll/;)(])C'1O')I:"'-oOO-C'1f"'ooet:)lt;>
Oc_1 0 0 00<.0
CO-l/;)~COOO
"u centrale. Avînd în vedere că scurgerea Bistriţei reprezintă circa 25% din
..; cQ ....' cQ ",,' <J5 ..; ",,' cQ cQ cQ cQ ....' cQ cQ cQ ....' CQ"'~"lf:J"I..f)"r--."~"
'E scurgerea Siretului inferior, această regularizare se resimte p uternic şi în
0 .... 0 ' " c_1 11:)11:)0 c_10 .... 0 0 .... 0 11:)"" "'c_1 c_1 <.0<.0<0 '" regimul coleL:orului.
00"''''''''' <.o .... 11:)11:)"'000 .... 00<.011:)11:) 11:) ""<O 00 <.o U>
";cQ";cQ cQ
"' ....'..; ""'..;..; ....'..; cQ cQ '" '" <.o' ....' ....' ....' ....' '" if).
u
--------------------------------------------------------
0 .... c_1C'l ° U> 11:) <.o ° ° "",<.o .... ° c_1 c_1 ° "''''''''00 ........
p..

"' ........ <.0 '" c.oCOC'10-0000')-C'1C1'J- 11:) 01l:)c_1 "'''' TABELUL 132
cQ cQ "<1" cQ cQ ~"';";"';"';"';"';oocQci'-;-"'; ~ ...; ctS 00" ......" c-1"
tnOOC'l tn 01l:)001l:)0u>0",,,,,,,,,,00 <.oC'l"'C'l<.oC'l Regimul natural şi regimul regularizat al Bistriţei. Coeliclenţli modului lunllri
-"'1'10':>00 co OO<O-(O~(J')-O-OO(j)O ['-0.00--('.0
la Fărcaşa (a) şi la U.H.E. V. I. Lenin (b) pe anul 1964
N" Lr)"l/')' ~......; 00
11:)''''11:)'''' tn' <J5 11:)' 11:)' '" '" ....' '" '" u>' ~ C'l' <J5
H 00 Ol/;)l/;)l/;)I./)~C'1l/;)'o::t"'OO_~ ",,11:)00000
H .... <.0"" .... ""000000<.00000<0
",' 00 o' o
H C'l"' .... "" <.o 0°000""'"
",' 00 00 00 ",' t-:' t-:'<J5 '" C'l' C'l'''; ....' 00' <J5 11:)' cQ ..;
'3
Si
~
H 11:)""
........ ....C'l'
° <.00""11:) °
Luna I (a) I (b) I Luna I (a) (b) I Luna I (a) 1, (b) I Luna I (a) I (b)

.i
H
<.o"' .... '" '" '" <.o 11:) aH" ""
~ t-:'ooo"":
ti] ........ ",' 11:)' 00 t-:' t-:' o' t-:'
....
= > H "' .... C'l ""0""<.0
. . ."~ i<.o ""C'l 0"<l' .... C'l1l:)"""'''''''''''''0''' ""11:)""<.00011:) a I 0,23 1,08 IV 2,18 0,47 VII 1,85 0,71 X 0,81 0,83
~... ~oo~
---
~~~
~~ ~ ~ -- ------------ ------
ci~ oo~~~...;ctS~~~ci~~ oo...;~~~~ _.~
~
II
III
0,24
0,60
1,22
2,18
V
VI
1,50
0,72
0,29
0,74
VIII
IX
1,14
0,92
1,22
0,94
XI
XII
0,83
1,01
1,49
2,06
I

Asemenea efecte vor avea şi restul lacurilor de acumulare, care sînt

în construcţie (Uz, Tazlău etc.), deci ne putem aştepta la o transformare
esenţială a regimului hidrologic al Siretului inferior, care în condiţii natu-
.• rale a putut fi observat numai pînă în anul 1961.

Debitele maxime anuale. în bazinul Siret ului aceste fenomene se observă

cu precădere în timpul viiturilor de vară, din ploi; după cercetările lui
Gh. Platagea maximele din ploi depăşesc pînă de trei ori debitele maxime
provenite din topirea zăpezilor din timpul apelor mari de primăvară. Nu
este greu să facem o legătură între alimentarea pluvială şi viiturile deo-
sebit de distrugătoare, care sînt frecvente mai ales în partea nordică a
versantului carpatic, în bazinele Sucevei, Moldovei şi parţial ale Bistriţei .
Ca o curiozitate (dar nelipsit de importanţă practică) putem să amintim
că în timpul celor mai abundente ploi, cînd- se formează viituri compuse
din mai multe vîrfuri, scurgerea superficială este capabilă să atingă 80-
90% din scurgerea medie multi anuală în munţi se poate să depăşeasc ă
această valoare de 1,5 -- 4,0 ori în regiunile de dealuri. Totod.ată este foarte
semnificativă zonalitatea verticală a scurgerii maxime de 1%, care ne arati'\.

527
526
că eficienţa scurgerii din ploi creşte cu altitudinea ° dată cu creşterea în
acest sens a u~m!dită}ii :,olul,ui, înţr-~dAevăr o,bservaţiile lui Gh, Platagea
ne dovedesc ca m Clmpla SuetulUl Şl m reglUnea deluroasă, coeficientul
~e scurgere ,a viiturilor pluviale variază în jur de 0,30 - 0,50, iar în munţi
mtre 0,60 Şl 0,80 (187). Corelaţii1e scurgerii maxime cu asigurări diferite
cu suprafeţele bazinelor de recepţie ne oglindesc legea mai sus amintită
a, creş~er.ii valorilor la n.?rd de Bistriţa. Aceste caracteristici se oglindesc
b,me Şl dm datele de baza calculate de Gh.Platagea pentru o perioadă rela-
tlv scurtă (6 - 15 ani) pentru bazinul Siretului, dar care include si anul
1955 cu viituri deosebite, ' teristică în tot bazinul Siretului. Din analiza hărţii temperaturii medii
Privind,în geperal scurgerea ma:x;imă ~pecifică redată în tabelul 130 se poate
observa dlverSltatea mare a valonlor Şl dependenţa lor de mărimea bazine-
lor de recepţie. Siretul, fiind cel mai mare rîu interior al ţării noastre, la
vărsare are debite specifice maxime de abia 50-52 Ifsfkm 2 , ceea ce se dato-
r~ş!e asin~ronicităţii formării scurgerii în timp şi diversităţii abundenţei
el m spaţlU,
Scurgerea ,şi debitele minime. În perioada de observaţii 1951 - - 1967 s-au
pr.o~us o, sene de etap: s~cetoas~, caract~ristice pentru formarea scurgerii
mlt.;llT~e Şl d~, secare a nunlor. Dmtre penoadele secetoase mai îndelungate
amlt.;tlm anl1, 1951, 1953, 1954, 1960, 1963 şi 1964. Lunile cu scurgere
medle deoseblt de redusă sînt ianuarie şi februarie în Carpaţii Orient ali si
august în Podişul Bîr1adului. În zona Cotului Carpatic, scurgere foarte
redusă se observă la sfîrşitul perioadei calde (IX-XII), Debitele minime
decadale şi zilnice se observă pretutindeni în lunile de iarnă, exceptînd
poate regiunea subcarpatică a Vrancei, unde ele se produc toamna.
. ~nalizît.;~ scurger;a lun~ră minimă, observăm că debitele minime spe-
clh~e medle11unare m prohl anual nu depăşesc 3 - 4 1fsfkm 2 pînă la alti-
tudmea de 1600 m (v.fig. 39), iar rîurile care au altitudine medie mai mică
~e 300 - ~00 ~ ajung pînă la secare. Corelaţiile din fig. 38, reflectă o zona-
htate latltudmală a abundenţei scurgerii minime, deci şi a alimentării
subterane în perioadele secetoase. În partea nordică a bazinului, scurgerea
minimă este în general mai ridicată decît in sud.
. Datel~ de bază din tabelul 133 privitoare la scurgerea minimă din' bazinul
SuetulUl ne arată cît de importante sînt în regimul hidrologic viiturile
de vară. Scurgerea medie lunară minimă cu asigurare de 95% depăşeste
v ara c~ ,1,5 - 4 ori pe cele din perioada rece şi de toamnă, în care se p~o­
duc ml~lmele anuale: Această caracteristică creează condiţii favorabile pen-
tr,: reahzarea unor Sisteme de lacuri de retenţie mai mici, mai ales în regi-
umle de munte, Din cauza scurgerii reduse în Podisul Bîr1adului sînt efi-
ciente numai retenţiile mai mari, care pOt să reţin'ă cantităti de seamă
de ape din perioada apelor mari de primăvară. ' mare în nord-vestul şi estul bazinului cu o durată de 60-90 de zile, iar
În bazinul Siretului seac ă rîuri cu s uprafeţe bazin ale mari. Între cele
cu secare semipermanentă amintim Bîrladul pînă la Bîdad (4022 km 2) ,
Şomuzul Mare, Şomuzul Mic, Cracău, Tazlău, Şuşiţa, Rîmnicu Sărat , S Iăni c
şi,afluenJii,lor pe sec~oarele <;,U ali~entare subterană slabă (v. fig. 41 ).
Dmtre nunle care seaca anual m penoadele~ secetoase, amintim Vasluiul,
Sacovăţul, Tutova, Rahova, Berheci, Zeletin, Tecucel, Geru, Suhu, C11-
nău etc.
!J28
Avind in vedere posibilităţile de dezvoltare a localităţilor, de amplasare
a, obiectivelor industriale, de dezvoltare a irigaţiilor în luncile rîurilor, a
plsciculturii în bazinul Bîrladului, debitul disponibil al rîurilor din sis-
temul lui trebuie mărit prin captări din Siret şi Prut, Acumulările din
aceste regiuni ar putea servi şi pentru reţinerea acestor rezerve de supli-
mentare pentru a asigura evitarea secetelor, destul de frecvente în această
regiune.
Temperatura apei. Rîurile au o zonalitate latitudinală destul de carac-
a aerului din luna ianuarie (cea mai rece) se observă existenţa unor între-
pătrunderi ale climei Provinciei est-europene cu cele Central- şi sud-euro-
pene în bazinele Buzău, Rîmnic, Putna, în sensul formării unei fîşii cu
inversiuni termice de iarnă frecvente în zona subcarpatică. La nord, clima
c ontinentală are o pondere mai însemnată, care se manifestă prin perioade
mai lungi cu temperatura apei în jur de O°C, cu fenomene de îngheţ iarna
dar cu temperaturi ridicate vara,
În fig. 45 se poate urmări repartiţia teritorială a temperaturii medii
anuale, precum şi diagramele temperaturilor medii lunare. Din toate
aceste materiale se evi denţiază clar zonalitatea altitudinală şi latitudinală
a regimului termic. .
Valorile maxime ale temperaturii înregistrate variază de la l8-20°C în
zona de izvoare aBi striţei pînă la 38°C Rîmnicul Sărat-Tătaru , în funcţie
de legile amintite.
Fenomenele de îngheţ. Gheaţa la mal, scurgerea sloiurilor de gheaţă,
năboiul, încep să apară deja la începutul lunii UQ-iembrie in zona izvQarelor
Bistriţei, Sucevei, Moldovei, şi pe la -sfîrşitul lunii în regiunile joase (fig, 47),
Data medie de apariţie a gheţii se observă însă mai tîrziu, variind de la
mijlocul lui noiembrie pînă la mijlocul lui decembrie, în ordinea amintită,
Podul de gheaţă suferă in mod normal o întîrziere de una pină la trei
săptămîni faţă de data medie a apariţiei fenomenelor de îngheţ şi există
multe sectoare (necartate încă) unde el nici nu se formează cu regularitate
din cauza vitezei mari a apei şi alimentării subterane, El se formează mai
uşor pe pîraiele cu debite şi viteze mici din Podişul Bîr1adului (decada a
II-a din decembrie) şi în cazul rîurilor din nordul ţării. Pe Bistriţa infe-
rioară, pe Moldova, pe Siret în avale de primirea Moldovei, pe Trotuşi,
Putna şi Buzău data medie a formării podului de gheaţă variază între
decada a III-a din decembrie şi decada I din ianuarie, Dispariţia podului
de gheaţă se produce în sens invers între decadele III din februarie şi
decada I, din martie.
Din cele expuse mai sus reiese că podul de gheaţă are durata cea mai
în rest - între 25 şi 60 de zile.
Fenomenele de îngheţ dispar din bazinul Siretului cu două-trei săptă­
mîni mai tîrzi.u la aceleaşi altitudini, decît în partea vestică a ţării. Î n
timpul iernilor întîrziate, dispariţia gheţii se observă la sfîrşitul lui martie
(decada a III-a), iar în zona de izvoare a Bistriţei se prelungeşte pînă în
a II-a decadă , din aprilie. Data medie de dispariţie a gheţii se observă în
zona de podi:; , in decada a II-a din martie, iar în nord, în mu nţi , în a I II-a
 TABELUL 133
tJl Debitele ~I seurgerea minimA. pe rlurlIe din "amul Siret
t.cl
o
Debit medii lunare minime
Debit min.
Anual pe zi
Perioada rece Perioada caldă specific asig. 95%
Rîul Post
(l/s/kma) (perioada

I
Qmln
(ma/sec.)
I Data prod.
luna, anul Qmln
(mi/sec.)
I Data prod.
luna, anul
asig. 95% caldă)
(ml/s)

~~

Siret Şerb ăneşti 0,75 .a~

II.1954 1,58 VIII. 1963 0,38 1,00
Suceava Brodina 0,40 XI1.1963 0,68 X.1967 1,10 0,192
Suceava Iţcani 1,71 1.1964 2,43 lX.1963 0,72 0,620
Soloneţ Părhăuţi 0,14 II.1954 0,16 X.1958 0,68 0,125
Şomuzul Mare Do1heşti 0,10 II.1954 0,26 X.1963 0,22 0,140
Şiret Lespezi 3,64 1.1964 4,48 X.1952 0.62 _309-
Moldova Fundul Moldovei 0,44 1.1964 0,59 IX.1963 1,49 -
Moldova Prisaca Domei 1,01 1.1964 1,31 X.1950 1,55 l,10
Mo1doviţa Dragoşa 0,46 1.1954 0,67 XI. 1963 0,97 0,46
Moldova Tupilaţi-Roman 3,32 II.1954 4,50 XI.1963 0,76 4,05
Bistriţa Aurie Dorna-Giumalău 1,82 I-II.1954 2,40 X-XI.1961 2,51 -
Dorna Vatra Domei 0,64 II.1954 1,06 X.1965 1.07 -
Bistriţa Dorna Arini 3,25 II. 1954 4,57 X .1961 1,94 3,50
Neagra Neagra Broşteni 0,92 I.1963 1,44 X.1954 2,78 0,89
Bistriţa Fărcaşa 5,47 1.1954 6,82 XI.1963 1,89 4,65
Bistricioara Grinţieş 0,95 I.1964 1,15 IX.1963 1,40 0,490
Bistriţa Cîrnu-Bicaz 10,5 I.l954 11,7 XI.l963 2,60 9,09
Bicaz Bicaz 0,52 1.1954 0,87 XI.l961 0,93 0,42
Tarcău Moara Ianoş 0,46 II.19S9 0,52 X .1950 1,21 0,37
Cracău Slobozia 0,000 I-II.19S4 0,000 X.1963 0,000 0,000
62,64
Siret Răcătău 12,7 I.1963 23,3 X.1961 0,65 18,6
Trotuş Ghimeş Făget 0,27 1.1969 0,53 X.1963 0,72 I 0.44

Trotu.~ Goioasa 0,83 XV.1963 1, 26 XL 1963 J,08 1,00

.,"-său Asău L 0,13~ _, I,XII.1963 0,17 IX.1963 0,65 0,14

Uz Poiana Uz 0,33 I.l9S1 i 0,72 XI.1963 0,98 0,40

Tr otllş Tg. Ocna 1,29 I.l964 2,50 IX,XI.1963 0,69 2,10

Oituz Bogdăneşti 0,19 I.1954 0,34 IX.1963 0,61 0,22

Slobozia 0,09 I.19S4 0,48 IX.1962 0,083 0,14

Tazlău

Rădeana 2,64 1.1964 2,64 XI.1963 0,68 1,85

Trotuş

llîrlael Negreşti 0,000 I,II.19S4 0,02 I X,X.19S9 0,000 o,oor

Moara Domnească 0,000 I,II.19S4 0,01 IX.1962 0,000 0,000
Vaslueţ

Bir1ad 0,11 II.19S4 0,18 IX.1962 0,027 0,008

Dirlacl
Feldioara 0,07 I.19S4 0,04 VIII.19S8 0,082 0,001
Berbeci
Tecuci 0,19 1I.1954 0,29 IX.1953 0,028 0,12
]Jîrlad
Tulnici 0,40 II.l964 0,43 IX.1963 1, Il 0,40
P utna
Burca 0,59 I.l964 1,26 IX.1963 0,47 0,66
Putna
Ciorăşti 0,000 I-II .19S4 0,000 VI II-IX.1952 0,000 0,00l)
Rîmna
52, 58, 63

Goleşti 0,01 I.l964 0,01 rX.1963 0,025 0,001 •

Milcov
Boţîrlău 3,86 XII.1951 2,61 IX.1950 1,02 1,85
P utna
Lungoci 16,00 II.l964 33, 1 X.1963 0,44 23,9
Siret
Tătaru 0,000 11.1954 0,000 VIII-IX.
Rîmnicul- Săra l
repetat 0,000 0,000

Sita Buzău 0,56 I.l964 0,81 XL 1963 1,56 0,50

B uzău

Brebu 0,30 II.19S4 0,38 X I.l9S1 1,68 0,25

Bisca Mic ă

Nehoiu 2,20 II.1954 3, 13 XI.l953 1,40 2,18

B uzău

Buz ău Măgura 2,45 I.l964 3,29 X I.1953 0,99

Cemăteşti 0,010 I-II.1964 0,1 0 IX.1953 0,024 O,OOG

Slănic
L'
w Săgeata 2,10 II.19S4 0,20 VIII. 1965 (folosinţe)
Buzău
 valori, unice în ţara noastră, se dc~.to!es~ însă r:-~ nu~ai re~isteJ?ţei slabe
a rocilor, a tectonicii complicate, C1 Ş1 d1str~gerl1 maSlVe a padunlor (Ţara
Vrancei), mai ales pe la începutul secolulU1 nostru. ..
SIRET-Siret
,.:..... :j Datele cuprinse în tabelul 144 sînt rezultatele observaţ111or din perioada
SIRET Leso/zi
SIRET N !Wcescu
" ' 1 1952-1967.
. :"."'" =:J
1-:: : .·. ·f .: t:: . . .
SIRET Răcătău
" ,'Au , SIRET- Cosmesti
.i· ... TABELUL 144
\:,", ".'.- "
. "SJRET- Lungoci Tnrbiditatea apei şi eroziunea specificil în bazinul Siretuhti 1952-1967 (282)
(,,:: ....
SUCEAVA I(cani . , " :01

POZEN Rfdăufi I I Va lori medii (1952 67)

Rîul P ost
.. .. ~

MOLOOVA fundu Moldovei

k",,,\,',," ,.

MOLOOVA Roman
.' .' -O!
-1 2
.
1:::;

BISTRITA Vtisoara
=
r:=-:------ (::,:.. OORNA-Vatra Domei
0. 0 ,._ . . .. , . . . . . . . " : •• __ 1 Siret
Suceava
Serbăneşti
Itcani
I 11,5
13,4
6,50
6,70
565
500
1,14
0,90
Siret L'espezi 28,8 17,1 595 0,90 -1
Moldova Prisca Dornei 6,14 ~ . 20 195 0,57
UZ -Poiana Uz Bistriţa Dorna Giumalău 11 ,6 1,45 125 0,64
T.4zdu Ludae Dorna Dorna Cîndreni 6,45 0,56 87 0,32
.......... !
Bistriţa Dorna Arini 22,8 3,0 130 0,56
.." ...
BIRLAD-Brrlad
Bistri ţa Cotîrgaşi
I 30,3 4,40 145 0,56
BIRLAD Tecuci 1,41 1,10 1,13
Cracău Slobozia 780
PUTNA Tulnici Răcătău 1,l0 70 1, 12
= " ...... .
PUTNA BoUr/au
. .•. - .... . . . .. ... .. -''::! Siret
Trotuş Goioasa 5,66 3.25
635
575 1,32
=
= R/MNICU ~?A;iAT~ 7a!~rg '" Tazlău Slobozia 5,40 5,50 1020 1,59
BUZAu NeholU .. "'".,,,' Trotuş Rădeana 25,8 18,0 700 1,43
Bîrlad Negreşti 0,94 3,00 3200 1,10
Bîrlad Birlad 3,88 7,60 1960 0,59
Birlad Tecuci 6,61 23,0 3480 1,06
Milcov Goleşti 1,16 12,0 10300 9,50
Putna Tulnici 4,01 4,80 1200 4,15
, ! .==---+-= ! !
.J Putna Boţîrlău 14,0 85,0 6070 10,1
==
( ..
Inter val mediu cu fenomene posibile de inphf![ Siret Lungoci 159 45,00 2820 3,80
Rîmnicul Sărat Tătaru 2,77 40,0 14500 12,6
Bisca Unită Bisca Roziliei 10,0 6,0 600 3,46
Buzău Nehoiu 19,9 13,5 680 2,70
Fig. 144. Diagramele caracteristice ale fenomenelor de îngheţ din bazinul Siret (1. Ujvari). 22,6 41,0 5,17
Buzău Măgura 1820
SIănic Cernăteşti 1.70 53,0 31200 43,0
Cîlnău Potîrnicheşti 0,72 34,0 47200 56,5
decadă din martie şi decada 1 din aprilie. Conform acestor caracteristici, Buzău Baniţa-Racoviţa 28,6 150 5250 11,5
durata medie a fenomenelor de îngheţ în nord, în munţi, este peste 110
zile, în nordul Podişului Moldovei 80--100 de zile, iar în sud între 50 şi
80 de zile.
Cu stabilitate continentală, cu durată lungă se caracterizează fenomenele Considerînd turbiditatea medie de 3500 g!m 3 şi debitul mediu de
de îngheţ în zona de izvoare a Buzăului, Putnei, Oituzului, Trotuşului, 190 m 3 /s, la vărsarea Siretului obţinem un .de~i~ mediu d.e aluviu~i în sus-
unde se resimte efectul stagnării maselor de aer rece, iarna cu numeroase pensie de 665 kg/s, un debit sp~cif~c de alUVll:,111 1ll suspenS1e de 4,6;:, t /ha/an
inversiuni, proprii şi depresiunilor Ciucurilor şi Braşov-Trei Scaune. şi un transport anual de aluvlU:l1 spr.e Dunare d~ 2.1 000000 tjan. Aceas-
ta depăşeşte de circa patru 0:1 deb1t~1 ?e aluv1vuJ?:1 al 0vltulU1, de exem-
Scurgerea solidă. Producerea acestui fenomen depinde în Carpaţii Orien- plu, şi reprezintă circa 29% dm aluv1U111le !Junarn la v arsare. Transfor-
tali în mare măsură de rezistenţa rocilor de bază şi de alţi factori fizico- mat în strat de sol îndepărtat anual, vom obţllle o valo a re de 0, 3~6 mm !a!l '
geografici. Datele de observaţii obţinute pentru rîurile care străbat flişul Aceasta ne dă o imagine a denudaţiei maxime, răspîndită mal ales dUl
paleogen cretacic ne indică o eroziune moderată însă în flişul neogen, în zona f1işului neogen, din zona subcarpatică şi pie montană.
formaţiunile Subcarpaţilor, mai ales în depresiuni1e de contact, din bazinele
Particularitătile hidrochimice. D upă cum s-a m ai subliniat, zona cotului
rîurilor Putna, Rîmna, Rîmnicul Sărat, SIănic, Cîlnău, intensitatea pro-
ceselor este dezastruoasă, înregistrîndu-se turbidităţi medii de ordinul 5 000 _ carpatic repre~intă o unitate extr~n; de v~riată. ş~ ?in P~1l1~t de v edere
- 50 000 g/m3 , şi o eroziune specifică de 10 000 - 60 000 kg/hafan. Aceste geochimic, fapt ce se întipăreşte Şl 1ll parhculan taţ11e chImIce ale apelor

532 533
 din rîuri, ale apelor freatic e şi din lacuri. tn restul bazinu lui,
în zona
f1işul c-paleo gen şi în TABEL UL 145
şisturilor cristal ine din M.Rod nei, in centra l cretaci
ape cu minera - Compoziţia chimică a apelor din bazinul Siretulu i
Podişul Bîrlad ului, nu se pun proble me deoseb ite, domin înd
Anioni (mg/I)
lizare slabă, mijloc ie sau mai ridicată , de tipul carbon atic din grupa calciu- Cationi (mg/I) Durit.
Rez.
Rîu totală
lui sau cu slabe tendinţe spre sulfata re, mai ales în l'egiuni1e
seceto ase. Data

Masivele de sare din zona diapiri că (azonal ă) îşi lasă ampre nta într-un
- -
Post probei
pH fix
(mg/I) Ca Mg INa+K so·1 CI
I
HCO s (gg)

grad diferit în compoziţia chimică a apelor din rîuri, ceea ce se poate

urmări din tabelu l 145. •
14.XII
Poluar ea rîului Siret şi al afluenţilor nu este prea accentuată.
Siret 26,0 34,2 24,5 225 11,2
Aceast a 7,2 280 75 2,64

se explică prin faptul că debitel e Siretul ui şi ale aflue nţilor în sectoa rele Şerbăneşti 1961
diluţie Siret 2. IX 72,0 25,0 92 207 10,9
riale sînt relativ mari, deci prin efec- 7,3 375 70 1,2
de devers are a apelor indust Lungoci 1961
tul lor negati v se reduce . Suceava · 26. IX 12,8 282 189 10,9
pla- 12
Conţinutul oxigen ului dizolv at nu scade de obicei sub 5 mg/l, iar, de 7,6 218 65 4,8

fonul este în jur de 14 mg/I. Oxida bilitat ea (perma nganat ) variază Itcani 1961
după pri- S~ceava 12.XII 2,64 22,3 64 24,5 140,9 9,3
asemen ea, între limite admise (5-20 mg/l) fiind mai mare abia
7,4 242 63
Brodina 1961
mirea Suceve i (29 mg/l).
Somuzu l
Pe Suceava, poluări mai însemn ate se observă în aval de Suceav
a, unde 19.VII
pînă
Mare 12,4
creşte I lO 112,5 18,8 372,1
şi 8,0 517 80 2,35
din cauza apelor fecaloi d, menaje re indust riale oxidab ilitatea 1961
Dolheşti
la 70 mg/l, iar oxigen ul scade pînă la 2 mg/I. .
Moldova, în aval de Timişeşti, creşte gradul de minera lizare şi pro-
Moldova 26.X 55 4,6 61 181,4 49 114,07 8,9
duri- --- 7,0 371
re înrăut ăţirea accent uată se Cîmpulu ng 1961
tate a apelor (pînă la 17°CaO ). cea mai Bistriţa 24.IX 32 18,8 114,07 7,3
duce în dreptu l oraşului Roman , la vărsare, însă şi aici r2mtne
--- 7,0 163 49 2,3 7,6
între limite
Viişoara 1961
admise (oxida bilitate 3-11 mg/l O 2 ) ,
Trotuş 17.XI 213,5 11,2
Pe Bistriţa, în amont e de Cîrliba ba, rîul are apă curată, carbon
atată, --- 7,6 353 75 2,64 48 89,6 24,5

mineral izării schimb ă Goioasa 1961

cu minera lizare mică. Această caracteristică a se 21.X
a, Neagr a Şarului , Trotuş
--- 7,6 1 136 50 2,4 380 51,2 550 164,7 8,9
după primir ea unor serii de izvoar e sulfati ce (Neagr
Neamţ . Rădealla 1961
Dorna ), dar rîul rămîne cu apă curată pînă în aval de Piatra Indus- 27 .IX 17,4
mineralizării
Oituz 195
triile din cursul inferio r al Bistriţei contrib uie la mărirea . Astfel, la
570 72 936
--- 7,0 1800 100 14
1962
(pînă la 900 mg/l), la creşter ea conţin utului în sulfaţi, doruri Fierestrău

Bacău oxidab ilitatea creşte pînă la 100 mg/I.

Tazlău
-5.VII
-- 7,2 1048 116 1,8 280 32 485 231 16,8

Pe Trotuş, apele carbon atate cu minera lizare redusă se menţinat scade

pînă la Slobozia
Elrlad
1962
31.I 29 597 16,2
--- 110 2,4 195,6 166
Comăneşti, unde primeşte apele Oxigen ul dizolv 7,2 823
indust riei locale.
pînă la 1 mg/l, iar oxidab ilitatea creşte pînă la 60 mg/ldeşi doruri
Negreşti 1962
se produc e 18.1
domin area ioni1or de sulfaţi. Primel e cantită ţi mai mari sînt -Bîr1ad
-- ---
1962
7,6 956 168 1,8 178 269 49 567 24,0

aduse de afluenţii săi, ca Uzul şi Slănicu l, a căror minera lizare atinge Tecuci

2000 mg/I. în amont e de oraşul Gh.Gh eorghi u-Dej creşte rezidu ul

Tutova 17.X 21,8
fix, rîul pri- --- 7,8 1 172 136 12 280 307 95 673

meşte noi cantităţi de NaeI prin Oituz şi Caşin. Oraşul influen ţează chimis - Rădeni 1962
himică . observ ă putern ică
mul rîului prin indust ria sa petroc se o Putna 4.IX 10,6
în aval - -
- 7,6 1 104 64 9,6 321 51,2 470 189
autoep urare. Tul11ici 1962
de oraşul
Pe Buzău, calitat ea bună a arelor se menţine chiar şi în aval din cauza
Milcov 30.VI 326 1 164 189 13,7
--- 7,0 2564 96 2,4 870
Buzău. Modific ări esenţia le dar natura le intervi n în lungul rîului Goleşti 1962
afluenţilor săi din stînga, din avale de Sărata, t.unde din cauza apelor
din Rimnicu Sărat 6.VII 850 467 1 120 110 17,4
--- 7,0 2626 120 3,6
miocen ul salifer rîul primeş te caract er dorura Tătaru 1962
Pe Bîrlad, sursele de impuri ficare de la Vaslui , Bîr1ad şi Tecuci
nu duc Buzău 27.1. 97 11 5 14 140 8,4
57
lă
2,4
la modificări esenţiale ale tablou lui hidroc himic. Minera lizarea genera Neh0iu
---
1962
7,3 365

naturală a apei creşte în avale de Negreşti pînă la 880 mg/l, în compo - SIănic 25.V 17,3
1 700 256 2500 195
ziţia chimică a apei domin înd carbona ţii şi calciul . Durita tea apelor în
Cernăteşti
- --
1962
7,2 4705 120 2,4

schimb este ridicată, ajunge pînă la 18 - 30 gg. Oxidab ilitate

a (perma n- 3 .1
Buzău 11,2
ganat) pe sectoa re creşte pînă la 39 mgll, iarI. conţinutul
344 207
în oxigen dizol- --- 7,2 935 85 2,4 245 166
Racoviţa 1962
vat în avale de Tecuci scade pînă la 2 mg/

534 53!1
 POSTURI HIDROMETRICE
J. V%văţ - Cofuşca
2. Başeu-SfJvem
3. Başeu- Ştefăn~ştl
4. Prut - l3ivo/ari
5. Prut - Ungheni
6. JIJia - Dorohoi
7 Jjjia - Todfrem
8. Sitna- 70direm
9. J/Jia - Vicfor/a
10. 8ah/UI- Hirlău
11. 8ahlUl- Podul Iloa/ei
12. Bahluet - Poduliioa/el
13. Bah/ui - IaşI
14. JIJia- Ch/pereşft

Fig. 145. Reţeaua hidrografică şi posturile hidrometrice utilizate la studii din bazinul Prutului superior (amonte de vărsarea Jijiei) .

în ansamblu, sistemul Siretului prezintă mari perspective de utilizare
a apelor, marile construcţii hidrotehnice dovedind o folosire raţională a
acestor resurse.
SISTEMUL PRUTULUI
(5 = 28396 km 2 ; L = 952,9 km; Qo = 86 m 3 js)
Deşi Prutul îşi culege izvoarele din Carpaţi, circa 80% din suprafaţa
bazinului ~său se desfăşoară în zona de silvostepă şi stepă a Podişului Podolo-
Moldav. In regimul lui se întipăresc astfel fazele tipice ale rîurilor din
regiunile deluroase din provincia c1imatică est-europeană.
Obîrşia Prutului se găseşte în UoR.S.S., pe versantul nord-estic al Cerna-
horei.
Părăseşte regiunea de munte la Deleatin, unde valea sa se lărgeşte în
formaţiunile molasei neogene, iar mai în aval, Prutul pătrunde în zona
de podiş. În valea sa largă, pînă la graniţa cu ţara , noastră, se observă
o aluvionare puternică, lunca rîului avînd o abundenţă de ape freatice de
bună calitate.
Pînă la Orofteana de Sus are o lungime de 248,9 km, pantă medie de
6,4 mjkm şi un bazin hidrografic de 8241 km 2 • Debitul mediu este discu-
tabil din cauza metodologiei şi perioadei diferite de observaţii. Astfel, după
datele publicate în U.R.S.S. (80,160) debitul mediu al Prutului la Cer-
novţî, pe o perioadă de 50 de ani de observaţii, este de 64,1 m 3 js. La Un-
gheni, norma scurgerii stabilită de specialiştii români este de 72,5 m 2 /s.
Astfel, debitul mediu la graniţă se poate accepta ca fiind de 67 m 3 /s (8,1
l/s km 2 sau 251 mm).
În amonte de intrarea pe teritoriul ţării noastre, rîul colectează o serie
de afluenţi importanţi dinspre Carpaţii Beschido-Maramureşeni, cum sînt
Pruteţu1, Liucica, Piştinka, Rîbniţa şi Ceremuşul sau Ceremşan (cel mai
mare afluent montan compus din Ceremuşul Negru şi Alb). Din stînga
nu primeşte afluenţi mai de seamă din Carpaţi, în schimb rîurile aferente
dinspre Podişul Podolo-Moldav se dezvoltă tot mai amplu spre sud (Turka,
Cerniava, Soviţa, Sada, Rarancea, Rakitna şi Rîngaci).
În aval, Prutul formează graniţa naturală a ţării noastre cu U.R.S.S. pe
o distanţă de 704 km. Pantele sale medii scad pe acest sector la 0,23 mjkm,
ceea ce duce la o meandrare foarte puternică, a cărui coeficient atinge
1,7. Suprafaţa bazinală a Prutului, pe teritoriul ţării noastre, reprez ntă
10 990 km 2 , scurgerea medie este de 28 mm (0,89 1/s/km2 ), din care rezultă
un debit mediu al tuturor afluenţilor din România de 9,8 m 3 /s.
în aval de Orofteana de Sus, după ce îşi schimbă direcţia pătrunde în
culoarul "Poarta Ţuţorei" lung de circa 40 km. Pintenul Darabanilor se
înalţă în deapta cursului sub formă de cuestă. Primul afluent al Prutu-
lui, de pe teritoriul ţării noastre, este pîrîul Herţa (5 = 98 km 2 L = 22 km),
cu izvoarele în masivul Bour. El îşi colectează apele din vestul Pin-
tenului Darabanilor şi se varsă în Prut pe teritoriul U.R.S.S. în sectorul
cuestei, afluenţii dinspre teritoriul ţării noastre sînt mici: Poiana, Corneş­
tiul, Işnovăţul (5 = 41 km 2 ; L = 11 km) şi Rădăuţiul sau Velniţa, iar
cei din stînga pînă la poarta Ţuţorei sînt consecvenţi şi au dimensiuni
538
mult mai mari (pînă cea. 1000 km%) , după cu~ urmeaz~: Gladosul. eu
Cerlana, Sce~ ainţi, Slalineşti; ~~şla,. Drenc.ovţl, Telena1a, Medved1ka,
Larga iar în lungul culoarulm Vlha Ş1 Lopatmka.. . .,
în ~val de vărsarea I<opatincăi începe seria afluenţ1lor ?I al. man al Prutu-
lui din dreapta, dinspre Depresiunea Jijiei prin pîrîul Ghuelll (5 = 66 km 2 ;
L = 21 km). . ~ . d It t~ t
Depresiunea Jijiei-Bahlui , cu o reţea fluv1ala bme ezv? a a, es e o
regiune colinară delimitată spre nord de pintenul Darabamlor, ~pre vest
de culmea Siretului iar din sud de Podişul Tansa-Moşna, resJ?ecbv "CO~5-
tele Iasilor". Major{tatea văilor urmează linia generală de închnare ~ rehe-
fului, deci există sectoare de rîuri cu a~ateri spre .e~t, ~.nde ele devm 5UO-
secvente;,i străjuite din sud de cueste malte C? m1C1 va: obsecv~.~te . 1. o
Seria rîurilor mai mari colectate de Prut dm DepreslUllea J1J1a-B~bllj~
începe cu Volovătul (5 = 228 km 2 ; L = 45 km). Rîul nu are af1ue~ţ1 ma l
de seamă, în schimb, la Adăşeni, pe cursul lui există două lazun, unul
cu o suprafaţă de 15 ha şi altul de 40 ha. . ,,~ o
Başeul (5 = S61 km 2 ; L = 106 km) izvorăşte, ca Ş1 .vol~)Vaţul, dm
Culmea Dărăbanilor, de lîngă Dămileni, de la 21~ m .albtu~h.n~. Are. u~:
sistem alungit compus ' din mai mulţi afluenţi d1SP':Ş1 de~Q11!~co :=,nmll
afluenţi ca Podul Popii (5 = 35 ~m2; L . 9 k~) Ş1. LrsolUl, 11 p~lm:ş!:
dinspre partea vestică a Pintf;nulu.1 I?araballllor, 1ar Clolacul sau P1etran;
(5 = 57 km 2 ; L = 13 km) Ş1 Ba111lţl (5 ~ 39 ~m2.; L. !OA km ), cu d?:l ~l
iazuri, sosesc din dreapta. La Havîrna- Tataraşelll eX1sta m tot~l Cll"C:
iazuri cu dimensiuni variate (56 ha , 120ha, 30 ha, 40 ha, ~8.ha) la! m~l
în aval se află lacul Negreni (178 ha) şi Sti~beni (20 ha). A1C1, la Savem,
conf1uează cu cel mai mare afluent al său, Podnga (5 = 239 k~2; L =.36 km),
din stînga. Acesta izvorăşte din partea centrală a .Pmtenul?l Dara- A
banilor şi curge paralel cu B.aşeul, de care:l s~pară ~n 111terfluvlU l~gust:
La Darabani există pe el un laz de 25 J:1a, ms:: nU~~lTul v~t:~lor de.taz~n
este mult mai mare (în jur de 10). D111tre afluenţ11 Podnga1 menţlOnam
Izvoarele şi Eşanca sau Lesmîniţa (5 = 60 km 2 ; L = 12 km).
Un alt afluent mai de se mă al Başeului, din stînga, Este ?3o~dt;..as~ (5 ~
= 92 km 2 ; L = 26 km). la vărsarea aCEstuia: pe Başeu. eX1st,: ;nca dou
V '
iazuri mai mici, cc1matate în bună parte, de cuea 5 ha, lar mal 111 aya ,111 '
aceeaşi stare se află iazul de la Migălăţeni (60 ha). ~e ~~cest sector pnmeş;~
şi pîraiele Avrămeni (5 = 30 Akn:2; L ~ . 11 ~m) Şl Sarata (5 = 40 km.,
L = 14 km) pe care se găsesc mca ~~ua l~~U:1. B~ţeul are scurţ;ere seml-
permanentă secînd pe distanţe man m an11 Ş1 penoadele deoseblt de sece-
toase. . • v • d A o' "
Pînă la conflUEnţa cuEa~eul, Prutul p!lmeşte l~1Ca o sene, e. nU~l ct~
debite ~că2t;te cin l~oE.t~ . NclccYErEa~ (a , ctlm Slllt Rakoveţul,. ,-, ~hGl
Rakoveţ., Ciu gurul, iar Kamenka vine în lunca exţernă a ~rut,:hl1 Ş1 se
varsă în colEctor, mult mai în aval, în dreptul cotulti1 de la Tnfeşh.
Următorul afluent al Prutului din dreapta este Corogea (5 = 185 km 2 :
L = 29 km), pe care se găsesc încă 9 i~zuri în bună part~ ~o:matate. Numa1
cel de la Româneşti are încă un. luc~u de 10. ha. De a1C1 11; a'.: al , Prt;tu.l,
pe o distanţă ele .170 km, nu n?al pr~n:eşte ~111 dreap'ţ~ .dec~t c1teva plT~le
(Berza Veche, R îlOasa, L unca111lor) 1~ 1l1a l~ varsar~ea J.1J 1el. D111 p artea sO':1e-
A
tică se înşiră încă o serie de af~uEnţl man, dar sa:acl 111 scurgere! ca Gula
Mare, Vladnik, De1iia, B oloeşh, Valea Mare, Bratuleanca, F ras111ul, Bar-
539
boieni, Grozeştio Lunca Prutului se lărgeşte tot mai mult în aval, iar coe-
ficientul de meandrare creşte treptat pînă la 1,6.
jijia (S = 5722 km2 ; L = 282,6 km) este afluentul cu dimesiunile
morfometrice cele mai mari ale Prutului, însă debitele sale medii sînt reduse
(5,8 m 3 /s) din cauza scurgerii zonale sărace (în general sub 1,0 1/s/km2).
Izvorăşte de pe teritoriul U.RoSoS. de la altitudinea de 410 mo După un
curs de circa 4 km pătrunde pe teritoriul ţării noastre, unde pînă la Dorohoi
are pante medii în jur de 10 m/km; în aval însă scade deja sub 1 mjkm
şi chiar sub 0,3 m/kmo Valea sa se lărgeşte treptat, lunca inundabilă începe
să cantoneze zone cu stagnarea apelor, la bază dominînd argilele de secli-
mentare secundară, impermeabileo Monotonia văii este întreruptă la tra-
versarea Pintenului Copălău, unde valea se îngustează (Truseşti-Albeşti)o
Scăderea şi mai accentuată a pantelor, în aval de Epureni, duce la forma-
rea unor serii de despletiri, iar la Victoria riul se asociază cu Prutul, de-
venind pînă la comuna Scropoşeni un curs de luncă externă a ac estui a
pe o distanţă de 100 kmo Pe unele sectoare (B~a, Ţuţora, Măcăreşti),
cursul Jijiei se apropie mult de cursul Prutului, însă grindurile naturale ale
Prutului şi local digurile construite nu permit vărsarea Jijiei în receptor.
Primul afluent din stînga al Jijiei, Tinca, izvoTăşte şi el pe teritoriul
DoRoSoSo, iar Pîrîul lui Martin (5 = 32 km 2 ; L = 10 km) se naşte tocmai
la graniţă o
În amonte de Dorohoi, într-un iaz amplasat pe cursul principal, în Jijia
se varsă Buhaiul (5 = 136 km 2 ; L = 17 km) care prin sistemul său secun-
dar ocoleşte partea sudică a masiv ului Bour. Cel mai mare dintre afluenţii
săi este Intorsul (5 = 80 km 2 ; L = 16 km)o
Între Dorohoi şi vărsarea Sitnei, Jijia primeşte numai afluenţi mici,
cum sînt din dreapta Iazul cel Mare, Păru, Iazurilor, Lunca, toate cu bazi-
ne mai mici de 20 km 2 şi Dîrslea (5 = 95 km 2 ; L = 20 km). Afluenţii
din stînga au dezvoltare mai mare, ca Bezercul (5 = 29 km 2 ; L = 13 km),
cu Iazul Muşatescu, Putreda (5 = 40 km2 ; L = 10 km), Tălpeni, Săvescu
(5 = 28 km 2 ; L = 8 km), cu Vorniceasa, Ibăneasa (5 = 200 km2 ; L = 42 km)
cu iazurile Dragulea, Popeni, Ibăneasa, Vorniceni (50 ha), urmînd apoi
Ghiţălăria, Găinăria Dîngeni şi Găinăria Buhăceni.
Sitna (5 = 925 km 2; L = 65 km) izvorăşt~ în apropierea de Şaua Bucecea--
Mîndreşti, de la altitudinea de 240 m. In sectorul său superior, pînă în
aval de Botoşani, primeşte numai afluenţi din stînga, cum sînt Curmă­
tura, Dolina (5 = 26 km 2 ; L = 11 km), Urechioiu (5 = 40 km 2 ; L =
=015 km) şi Morişca (5 = 190 km 2 : L = 38 km)o La Răchiţi, între Urechioiu
şi Morişca, există patru iazuri importante, cu suprafeţe de 15 ha, 10 ha,
78 ha şi 30 ha, iar pe Morişca încă şapte (Iazul Mare, Starostea, Iazul
Nou, Teişoara, Prilogeanu, Ghidu şi Stăuceni, ultimul la confluenţa cu
Sitna). Pantele longitudinale scăzute ale Sitnei favorizează şi în aval crearea
iazurilor care se înşiră aproape unul după altul pînă la confluenţa sa cu
BurIao Iazul Tocileni este în curs de colmatare ca şi cel de la confluenţa
cu valea Drăcşani1or, afluent din dreapta (5 = 139 km 2 ; L = 28 km)o
Mai în aval se întinde în schimb cel mai mare iaz din Depresiunea Jijiei,
Drăcşaniul, cu barajul la Suliţa, cu o suprafaţă de 440 ha.
Unul dintre afluenţii mai mari ai Sitnei (din stînga) este BurIa (5 =
= 166 km 2 ; L = 34 km), cunoscut şi sub numele de Ursoaia. Pe el se află
540
iazurile Broscăr1a, Minăstireni (25 ha), tJnţeni (76 ha), Sorocenî (29 ha)
şi două vetre colmatate în aval. A .,
În aval de confluenţa cu Burla, Sitna se lllto~rce Ş1 mal mult spr~ eît ,
iar versantul din dreapta sa devine abrupt, aVl1;d. as~ect. de cuesta. ?-
lunca sa largă, la Gîrbeşti, apare încă un iaz mal m1c .Ş1. px;.meşte pe ult;~
mul său afluent mai mare din stînga: Cozancea sau DomClOa1a (5 = 76 km ,
L = 22 km) o Sitna se varsă in Jijia la Todireni. .
Pînă la confluenţa sa cu Miletinul, Jijia primeşte ab1a ';1.n afIue.nt con-
secvent din dreapta, pe Aluza (5 = 240 kn;2 ; L . 12 km): f1::nd mal nu~e:
roşi în schimb afluenţii mici, obsecvenţl, dmspre mt~r~uvlUl111gust. al~ J lJlel
cu Prutul, din stînga o De pe a~eastă parte se~ v~rsa ~n colector M1~~easca
(5 = 28 km 2 ; L = 13 k:n), , ClOrnohalul, Glavoaneşh (5 = ~? km , L -
= 12 km) cu iazul Cracaha (S = 22 ha), Epurem (5 = 22 km , L --- 9 km)
si Hărbărăuo
, Miletinul (5 = 663 km2 ; L = 87 km) iz.v0r~şte tot din Culmea Sire:
tului superior lîngă comuna Ba~şa, de. la alţl~u~1l1ea de 323 m: Se ~ezvol~a
paralel cu Sitna şi are aceleaş1 parttculant:=tţl generalAe ca Şl veclt;;ul .s~u
nordic, numai că numărul iazurilor este mal redus aht pe curs Clt Şl m
bazinul săuo o o
În partea sa superioară, cursul Miletinului adună o se!ie ~e :=tflueny dm
dreapta, dinspre Dealul Mare al Hîr1ăului (593 m) oD,:p~ p!1l:ll1r~a cltorv a
pîraie mici (Chirivoaia, Putred) dil! dreapta, s~ v.arsa 111 M~letm-?nea~a
(5 = 84 km2 ; L = 11 km) care l?r~n. cursul pnnc:pal a .d:s~lcat dl~ ~101~
. 1 Dealul Mare în două umtah: unul vestlc, mal 111t111S, mal mal c
maslvu . A' A l' t . t~ - dl
şi mai fragmentat (Bereslogl-Smgeap), cu 111C ~n~re e aJa a spre su :es,
şi altul, mai strîmt şi mai ~coborîţ î~ partea estlc~ (Culn;ea..Hoe~ulU1 -
540 m), dinspre care izvorasc maJontatea aflu:nţ1lor ~m111tlţ1 (v o flg. ~45).
în acest masiv se observă aproape întreaga sene ~ sedl~entelor sar~aţ1ene,
inclusiv placa dură ca1caroasă, peste care se gasesc 111 ~lternanJ~ mar:,
gresii şi nisipuri acvifere, care dau naştere la izvoare c';1 :;pa p'ota~blla buna~o
(La Rădeni, izvoarele ~arst~ce osî.nt folosite şi pentru mgaţl~.) I~ acea~ta
zonă există două iazun mal m1cl, unul pe afIuentul Oneagal-Pnsaca, 1ar
altul la Cristeşti, la confluenţa Putredăi cu Miletin (~O ~a) . .
Dintre alţi afluenţi veniţi dinspre Dealul Mare ammtlm P2e. Varmţa sau
Uriceni (5 = 72 km 2 ; L = 11 km) cu Cordunul (~ . 24 km , L = 7 km)
S" t o (S -- 60 km2 ., L = 16 km) ' care poarta Sl
~l , eln ela
_• • 0
' numele. de N acut sau A
~vritoc De aici Miletinul devine un curs subsecvent de POd1Ş, cu cues e m
d~eapta sa şi' primeşte af1uenţ~ ~~i ales dinA ~tînga: cuID: sînt: Valea R~~
(5 = 26 km 2 ; L = 10 km), Chlsalaul sau Pmul lu~ V.asll~ (S =.43 km 'o
L = 15 km) şi Recea (5 = 72 km 2 ; L = 16 km) carUla 1 se mal spune Şl
Odaia. '00
Următorul afluent al Jijiei din dreapta esţe Gîrla Morii sau JlJlOa!~
(S = 196 km2; L = 30 km), oîncă ';1n curs onenţat syre .est . .Aceast:; lŞi
colectează majoribttea cursunlor dm dreap~a , d11l duecţla cumpene1 de
apă cu Bahluiul, cum sînt Paişul sau Catarg11l1 (S =--= 52 km 2 ; L = 12 km)
si Barbosica. .
, Pînă la Victoria, în Jijia se mai varsă <:îtey~ pîraie ~ic~ aţît di~ dreapta,
ca Sbanţu (5 = 43 km 2 ; L = 11 km) Şi ]umea, (lt ŞI .din st~nga, cum
sînt: P uturosul (S := 26 km 2 ; L =c 10 km), Valea POP , Şl cFrasmul (S =
541

= i.4i k.m:i; vL = ~? km) cu i~zu1 Căueştî. Frasinui s-a adaptat in artea
sa lllfenoara luncu. exţerne dlll vestul Prutului, devenind un colecior de
su~ terasa Pr,-:tuIUl, dm?pre care pri.meşte pe Cerchezoaia (5 = 64 km 2 •
L. - 17 km) • ŞI vOP!oc<,;nlUl.. Cu ~:aslllui se încheie şirul afluenţilor Jijiei
dm part~a stinga, nul lllcepind aICI pelerinajul său lung în Lunca Prutului.
=.t
.!!a.hl",!,zul. (5 !: =
959 vkm 2 ; 110 km), este cel mai mare afluent al
J IJlel, l~r m ?azmul sau se gasesc numeroase iazuri.
Izv?raşte dm Dealul Mare al Hîr1ăului de la altitudinea de 500 1 D'
aproplere~ de şaua care îl desparte de Oneaga afluent al Miletinul ~. l.l~
~eşte pnmul să,?- afluent ~in stînga, Bahluiul Mic, iar din dreapta, ~il~tr:e
creasta ca1caroasava I?e.alulUl Mare - ~îr1ău s~sesc: Valea Mare (5 = 24 k~2 ;
L - 8 km), C~taţUlel sau Valea IUl Loghm, Buhalniţa (5 = 36 k 2.
L = 14 km), Ma.gura, ~unoscută şi ca Văcăria sau Cîrjoaia (5 = 66 k: 2 :
L = 2.2 km) ŞI Putma (~= 26 km 2 ; L = 6 km). Pe acest sector'
BahlulUl are pante relativ mari (medie 6,7 mjkm) care î vI '
con~lue~ţa cu Bahlueţul nu favorizează înfiinţarea iazurilor. Cur~u~a Ba~
h.IUl~IUl pe ace?t secţ~r se .poate considera ca subsecvent, căderea forma-
ţlUl11lor
. fI sarmatlene
., d'" fund
• 111 direcţia sud-est . DI'n acest mo tIV
' "11 l'lpsesc
ŞI a u~ntu 111 stlr;ga ~n part~a ~uperioară. Seria acestora începe cu valea
torer;.ţlala.a ,:"ulpo.lUlUl,. contmumdu-se apoi cu o serie de văi consecvente
cu duuenslUl11 mal man, ca: Gurguiata (5 = 127 km2 • L - 31 k ) I
(~ ~1 km22 ;. L __10 km), Duruşca .(5 = 24 km2 ; L.'= 9km) şrr Tot~~~~
~ . 4 km.' L - 12 km). GurgUlata este renumItă prin numeroasele
lazun care lllsoţesc cursul său, cum sînt: Gurguiata Strîmbu C t
~alea ~ar.e, Vreche, .Savia, Ciocadia, Plopi şi Huc, p;ecum şi prin :~i f:
ca la obuşle, la D~lel11, apele carstice abundente se folosesc pentru irig~ţii
~eTvalea ŢotoeştI se afla, de asemenea, două din ele: Iazul Româneşti
ŞI otoeştI. . tim pe Tătarca (5 = 30 km2 ; L = 9 km), Comarna (5 = 24 km 2 ; L =
, Depresiunea de. l~ ~od~l ~loaiei este o piaţă de adunare a apelor; din
c~uza pa:t;J-~el?~ mICI dm mCll1ta fundului depresiunii atît Bahluiul cît
ŞI afl,-:enţu saI se desplet::sc şi formează înmlăştiniri locale. Aici prir~eşte
BahlUlul pe afluentul sau cel mai mare: Bahlueţul.
B~hlueţul (5 =v 558 km~; L = 50, 1 ~m) îşi are obîrşia în arealul Porţii
R.u):?noasa.. la capatul SUdIC al DealulUl Mare de la altitudinea de 310 m.
Pma la Tugu Frumos are pante destul de mari, în medie de 7 8 jk
P~ a~e~t sector sup~rior colectează cîteva pîraie mici din stînga 'cu: sî::
Raşcal11a, Probo.ta. ŞI ~ucuteni, iar din dreapta Rediul (5 = 42' km 2 ; L ='
l 11 km) <';U.obuşla dmspre şa~a Re~iului, drum de comunicare spre Siret.
E se varsa vIII Bahlueţ tocmaI la Tlrgu Frumos. Înainte de vărsarea sa
pe cursul sau este amplasat unui dintre iazurile mai vechi Paharnicul
(50 ha). · ,
• Bahlueţ,?l este . colectorul principal al afluenţi10r ce vin dinspre Podisul
lllait al ~uladu~Ul. ~ceste cur~uri sînt în general mici, au pante mari' i
scurgere lllternutenta sau semlpermanentă. Sirul lor începe cu C'
(~.5 -- 82. k m, 2· 1
~ =
13 1cem)ŞI' contmua
. v '
cu Albeşti (5 =54 km 2 ; L = 15km) lunca
SmeştI (5 = 97 vkmv2; L. = 17 km) cu afluentul Gîmboasa (5 = 34 km 2 :
L = 8 k:n), Harp,?-şeşţl (~ = 2~ km 2 ; L = 11 km) cu iazul de 46 ha
supraf.aţa la Scobllţ~m, ~n bazmul Bahlueţului, iar restul se varsă în
B.ahlu~ ca: v~lea yomeştl (5 = 131 km 2 ; L = 14 km) cu afluentul său
dlll stmga Sauzel11 (5 = 76 km 2 ; L = 17 km) şi afluentul de ordinul II
542
Căşuţa Mare (5 = 32 km 2 ; L = 9 km), apoi P. Mare (5 = 20 km2 ; t =
= 8 km) şi Nicolina (5 = 171 km 2 ; L = 18 km) cu afluenţii Locii sau Şesul
Bîrca (5 = 82 km2 ; L = 10 km) şi Iezăreni (5 = 27 km 2 ; L = 6 km) din
stînga. Pe Valea Săuzenilor (afluentul Voineştilor) există trei iazuri la
Horpăşeşti şi Dumeşti, iar alte două pe afluenţii Nicolinei (Ezăreni şi Locii
cu lacul Ciurbeşti) .
Singurul afluent mai de seamă al Bahlueţului din stînga este Pîrîul Oii
(5 = 91 km2 ; L = 31 km) cu izvoarele în Dealul Mare-Hîr1ău. (Acesta
poartă pe diferite sectoare denumirea de Trestiana, Filiaşi sau Băiceni.)
În continuarea depresiunii de la Podul -Iloaiei, valea şi lunca Bahluiului
este largă, cu îngustări locale, iar panta longitudinală scade sub 1 m jkm
(0,35 mjkm între Leţcani şi Iaşi şi 0,23 mjkm în aval, după I. Gugiuman).
Subasmentul impermeabil al bazinului de recepţie, gradul slab de împă­
durire (6-7% din bazin), precum şi ploile care cad cu intensitate mare,
provoacă inundaţii mari în lunca largă a rîului, care peric1itează şi oraşul
Iaşi. Pentru apărarea construcţiilor, în dreptul oraşului s-au construit
diguri corespunzătoare .
Afluenţii din stînga ai Bahluiului inferior au dimensiuni asemănăto are
cu cei de pe versantul opus. Aceştia au pătruns prin eroziune regresivă
departe în Cîmpia Moldovei, iar cei din aval de Iaşi au ajuns chiar în
apropierea Jijiei. Între aceştia amintim: Hoiseştiul (5 = 27 km 2 ; L = Ilkm),
Ileana (5 = 20 km2 ; L = 7 km), Bogonos (5 = 36 km 2 ; L = 9 km), Lupului
(5 = 18 km2 ; L = 9 km), Rediul, Cacaina (5 = 60 km2 ; L = 21 km)
cu două iazuri colmatate şi un luciu mic de apă la Cîrlig, lîngă Iaşi,
valea Ciricului (5 = 56 km2 ; L = 19 km) cu iazul Aroneanul şi pîrîul
Orzeni (5 = 24 km2 ; L = 11 km).
După confluenţa cu Bahluiul, Jijia substituie prutul în primirea afluenţi-
lor dinspre Podişul Moldovei, care însă şi ei sînt n~ărunţi. Merită să amin-
= 9 km), Covasna (5 = 26 km 2 ; L = 8 km) şi Cozia (5 = 25 km2 ; L =
J
....
I
= 10 km), în aval de care se află lacul de luncă Rotunda, cu dimensiuni
>1' foarte variabile în timp.
În aval de primirea Jijiei, Lunca prutului se lărgeşte mult atingînd pe
alocuri 2-4 km şi începe să cantoneze o serie de lacuri de luncă cu dimen-
siuni mai mari, cum sînt Lunca Banului (1540 ha), Prundu1ui (Fălciu)
(2080 ha), Catargiuni (720 ha), Focşa (282 ha), Brateşul (2040 ha) etc (56).
Dintre ele, multe sînt în curs de colmatare sau pe cale de dispariţie în
urma lucrărilor de desecare. Din lunca stîngă, de pe teritoriul V.R.S .S. ,
amintim lacurile Reniş, Bujora, Budei, Bogatî, Fontan, Bileu.
Pe sectorul din aval de vărsarea Jijiei, reţeaua fluviatilă este aproape
simetrică.
Dintre afluenţii dinspre teritoriul V .R.S.S. amintim"Mirnov a, Lăpuşna,
Sîrma, Sărata, Tigheci, Şes, Larga, Andruşa, dimensiunile exacte nu le
Ş cunoaştem, dar suprafeţele lor bazinale rămîn sub 500 km 2 •
Primul afluent în aval de Jijia este Bohotinul (5 = 74 km2 ; L = 23 km) ,
care ajunge în Prnt traversînd două lacuri de luncă (Bohotinul şi Vladni-
cuI) în imediata apropiere a gurii Jijiei. Pe rîul B ohotin există şi u n iaz
de 20 ha la Răducăneni. La cotul de la Gorbani se v arsă în P rut şi pîrîul
Moşna (5 = 76 km 2 ; L = 17 km), cu afluentul său Moşnişoara . Pe acest
543
 sector (in aval) este haversată de Prut prelungIrea estică a Podişului Tansa- iar in partea vestică, tn 1unca exter-
Moşna, din care cauză valea Prutului se îngustează. Acest "baraj" a silit-o nă a sa s-a instalat într-un curs pă­
de altfel pe Jijia să-şi termine cursul paralel cu Prutul şi să se verse în răsit valea Chineja (S = 766 km 2 ;
colector. L = 73 km), care se termină în Lacul
Primul afluent al Prutului, în aval de gura Jijiei, este Pruteţul Brateş. Sistemul său s-a dezvoltat
(S = 293 km 2 ; L = 50 km), care în partea sa inferioară se adaptează la în partea sud-estică a Piemontului
lunca externă a Prutului şi drenează chiar două lacuri de luncă (Balta Pru- levantin-cuaternar al Covurluiului,
teţ şi Grosul). La Gura Văii se înmănunchează o serie de pîraie sosite din- constituit, mai ales, din nisipuri cu
spre podiş spre pîrîul Gura Văii (S = 144 km 2 ; L = 22 km), cum sînt intercalaţiuni de formaţiuni argiloase,
afluenţii din dreapta Pîrîului Ivan (S = 21 km 2 ; L = 15 km), Recea (S = acoperite de depozite loessoide. în
= 59 km2 ; L = 13 km) şi afluentul acestuia, Ruşiul (S = 32 km 2 ; condiţiile dimei secetoase (coef. ari-
L = 6 km), care drenează şi apele reziduale ale oraşului Ruşi. În bazin ditate 1,7), apele freatice se află la
există şi un iaz la Valea Grecului, de 25 ha (pe valea Gura Văii). adîncimi mari peinterfluvii (15-30 m).
În aval se deschide larg Depresiunea Elanului, delimitată spre vest de În văile rîurilor în schimb, apele frea-
Culmea Poiana Vîntului (podişul Bîrladului inferior, cu aspect de podiş tice sînt exploatabile. Izvoarele sînt
puternic fragmentat, cu culmi deluroase prelungi, monoclinale, cu văi relativ rare, dar dau apă cu calitate
consecvente) . corespunzătoare. în golful reliefal al
După un interfluviu larg, Prutul primeşte pe Sărata (S = 355 km 2 ; Brateşului, iniţial inundabil, apele
L = 43 km), care în sectorul de luncă externă este cunoscută si sub numel e freatice sînt apropiate de suprafaţă
de Boul Bătrîn. Înainte de vărsare, traversează lacul de luncă Balta Mare. şi se produc chiar şi sărături.

Dinspre Dealurile Bîrsanei se varsă în Prut şi pîraiele Copăceana (S = Sistemul Chineja are aspect den-
= 60 km 2 ; L = 17 km) cu afluentul său Marcu, precum şi Belciugul dritic, interflnviile lungi şi înguste
(S = 20 km 2 ; L = 12 km). continuîndu-se şi aici / În partea înaltă
Cel mai mare sistem din depresiune, Elanul (S = 589 km 2 ; L = 69,9 a piemontului, rîurile şi-au adîncit
văile destul de puternic în rocile
km) s-a dezvoltat între Culmea Poiana Vîntului şi Dealurile Bîrsanei. El
se varsă în lacul de luncă Răducu înainte de a ajunge în Prut. Are un slab rezistente, dar şi pantele de
bazin asimetric dezvoltat exclusiv spre dreapta, iar versantul stîng al văii 4-15 mJkm ale lor au contribuit la
are aspectul unei cueste înalte. Pantele medii ale rîului ajung la 4 mJkm, formarea aspectului deluros al reliefu-
dar în cazul afluenţilor din dreapta variază în jur de 1-7 mfkm. Dintre lui. Dintre afluenţii de pe acest sector
afluenţii din stînga ai Elanului îi amintim pe Recea (izvorul propriu-zis
se evidenţiază Băneasa (S = 27 km2 ;
al sistemului), Rulubăţul (S = 38 km 3 ; L = 16 km) şi Oiţa, iar dintre L = 16 km), Bujoru (S = 91 km 2 ;
cei din dreapta pe Grumezoaia, Câşla (S = 62 km 2 ; L = 19 km) cu Oţe- L =26 km) şi Covurlui (S = 118 km2 ;
1eni (S = 28 km 2 ; L = 10 km), Bărboşi sau Moişe (S = 40 km 2 ; L = 17km), L = 28 km) cu iazul Covurlui din
MăIăeşti, Vutcani (S = 22 km2 ; L = 12 km), Culu.băţ, Urdeşti (S = 45 km 2 ;
dreapta şi Slivna (S = 61 km2 ;
L = 13 km), Jigălia (S = 29 km 2 ; L = 10 km)'l Mihona (S = 102 km 2 ; L = 23 km) , Mieloaia (S = 21 km2 ;
L. = ~? kJ?) cu afluenţii săi din stînga E1?ureni (S = 2.0 ~m2;L = 9 km) L = 12 km), Rădiciu (S = 32 km 2 ;
Şl Bralţem sau Şuletea(S = 23 km 2 ; L = 12 km) Şl Sarata. Valoare
L= 14 km) şi Roşcani (S = 75 km 2 ;
economică deosebită )le au numeroasele izvoare din nisipurile ' daciene de
L = 16 km) din stînga.
pe interfluviu1 cu bazinul Bîrladului, dinspre Culmea Poiana Vîntului. Din cîmpia piemontană a Covur-
În zona de vărsare a Elanului şi în aval, pînă la VIădeşti, lunca Prutu- luiului, Chineja primeşte abia doi aflu-
enţi mai mici din dreapta Frumuşiţa
lui se extinde mai ales pe teritoriul sovietic, însă în aval cursul său este POSTURI
deviat spre est mai ales din cauza puternicilor aluvionări şi probabil din (5 = 24 km 2 ; L = 10 km) şi Ijdileni HIDROMETRICE
cauza mişcărilor de subsidenţă din sudul Podişului Buceagului (D.R.S.S.). (5 = 92 km 2 ; L=9 km). Iniţial, Chi-
neja se varsă în Brateş la Tuluceşti , 15. Elan - Murgerd
În partea sudică a depresiunii, Elanul mai primeşte pe Rorincea (S = 16. f'rvl - Oancea
= 205 km 2 ; L = 32 km) cu afluentul Lişcov (S = 39 km 2 ; L = 20 km) J7. Covurlui-HrţiJneşi!
şi Oarba (S = 47 km 2 ; L = 13 km) rîuri mici, sărace în debite.
În aval de VIădeşti începe un sector foarte interesant al Prutului. Rîul
Fig. 146. Reţeaua hidrografică şi posturile
s-a instalat aici în estul marelui golf limanic al Brateşului, creat mai ales I
hi drometrice utilizat la ~ tudii din bazinul
de ramurile mai vechi ale Dunării. În partea estică a golfului curge Prutul, Prutului inferior.
[
L ________._. __ --1L_ _ _~_ _...J

544 545
însă după amenajările efectuate după 1960 suprafaţa lacului s-a restrins 'tABELUL 147
de la 74 km 2 la 24 km2 , restul vetrei lacustre fiind transformată în teren Elementele modometrlce aie riurUor din bazinul Prutului
agricol. Totodată şi valea inferioară a Chinejei a suferit o serie de modi- Bazin
ficări, albia sa a fost corectată şi îndiguită, încît în prezent are aspect şi Distanţa Altit.
Punct izvor punct am am am
rol de canal de drenaj, iar lacul are înfăţişare aproape pătratică. Legă­ Rîu
(km) (m) 5 km 2 - Hm~d- Im.d-
tura între Lacul Brateş şi Prut se realizează artificial pe linia fostului emisar, av. av. av.
care se varsă în Prut în amonte de confluenţa Prutului cu Dunărea. 1 2 3 4 5 6 7
Elementele caracteristice cele mai importante din punctul de vedere
al gospodăririi apelor le reprezintă lundle fluviatile, care în bazinul Prutu- Prutul Frontiera RPR 248,9 - 8241 - -
lui ating 150700 ha (aproape egal cu cele din bazinul Siret.) Ele repre- Prutul P.h. Rădăuţi 1 307,9 - 9075 - -
12049 - -
zintă mediul cel mai favorabil pentru agricultură şi în mod special pen- Prutul Conf1. Başeul 433,1 - - -
13010
tru dezvoltarea agriculturii irigate. Datorită excesului freatic de umidi-
tate, restabilirea unui echilibru optim în regimul apelor se impune pretu- Başeul Izvor - - - - -
P.h. Săveni 51,6 99 586 149 29
Başeul
tindeni. Aceste suprafeţe sînt inundabile cu frecvenţă diferită, în general Başeul P .h. Ştefăneşti 88,6 62 923 150 33
între 1 şi 3 ani, ceea ce necesită şi apărări prin îndiguiri. Conf!. prutul 106 58 961 148 32
Başeul
Prutul P .h. Bivolari 476,0 - 14 108 - -
TABELUL 146
Prutul P.h. Ungheni 575,2 - 15620 - -
Suprafeţele luneilor inundabile eu exces de umiditate din Bazinul Prutului (10) 16493 - -
Prutul Conf!. Jijia 665,4 - --
22215
Frecvenţa inundaţiilor -
Sistem hidrografic Suprafaţa inundată
I (ani) Jijia
Jijia
Izvor
P.h. Dorohoi
O
23,3
410
160
-
249 266
-
74
84,8 66 890 184 67
Jijia P.h. Truseşti
Prutul (cursul princip.) 103.500 3-7 109,1 61 1082 175 61
Jijia P.h. Todireui
Volovăţul 400 1083 175 61
Başeul 3.000
1-3
1-3 Jijia Conf1. Sitna 110,1 60 - - - -
2008 164 46
Jijia-B ahiui
Sărăţii
39.300
200
1-3
1-3 Sitna Izvor O 240 -
210
- -
3
Sitna P.h. Răchiţi 27,3 118 167
Elanul 2.400 1-3 68,3 61 924 151 61
Sitna P.h. Todireui
Horlncea
Chineja
700
1.200
1-3
1-3 Sitna Conn. Jijia 69,3 60 925 151
163 045
-
P.h. Răuşeni 123,1 58 2071
Jijia 157 45
2312
Conf!. Miletin 157,3 47 - - -156 -
Dintre acestea, suprafaţa totală amenajabilă pentru irigaţii este de Jijia 2975 51
130000 ha (10), din care 90000 ha în bazinul Jijia-Bahlui. Miletinul Izvor O 323 -
170
- -
79
în bazinul Prutului există drca 60000 ha terenuri sărăturate sau pre- Miletinul P.h. N. Bălcescu 27,0 94 211
663 154 64
Conn. Jijia 87,0 47
dispuse spre sărăturare (10), care îşi lasă amprenta şi în calitatea apelor Miletinul
182,5 38 3350 150 50
Jijia Victoria
din rîuri şi a apelor freatice din lunci şi din deluvii-coluvii. Cele din lunea Jijia Holboca 216,4 33 3417 148 49
rîurilor se numesc "sărături de vale", iar cele de pe versanţi "sărături 3445 146 48
de coastă". Ele au o răspîndire generală în Depresiunea Jijiei, dar se Jijia Conn. Bahlui 223,2 32 --
5405
-
149
-
045
întîlnesc şi în incinta luncii Prutului, între Făldu-Oancea, şi sînt caracte- Bahluiul Izvor O 500 - - -
25,5 137 139 320 80
ristice pentru "şesurile" din lundle Elanului, Sărăţiei şi Horincei. Sără­ Bahluiul P.h. Hirlău
587 206 62
P.h. Podul Iloaiei 67,1 55
turile de coastă se formează în bună parte sub influenţa unor orizonturi Bahluiul
588 206 62
de gipsuri sarmaţiene. Izvoarele provenite din apele de stratificaţie sulfa- Conf!. Bahlueţ 68,1 54 -- - -
Bahluiul 1)46 183 47
tate-caldce descendente umezesc deluviile şi coluviile care se sărăturează - 310 - - -
Bahlueţul Izvor
mai ales pe versanţii expuşi spre sud (evaporaţie mai puternică!). Bahlueţul P.h. Tg. Frumos 24,4 120 110 223 42
Nu este neglijabilă nici importanţa iazurilor care au destinaţii agro- P.h. Podul Iloaiei 48,6 58 557 159 35
Bahlueţul 35
50,1 54 558 159
pisdcole. Existenţa lor a fost sesizată încă din secolul al XV-lea (1445, Bahlueţul Conf!. Bahlui
37 1 1436 169 41
P.h. Iaşi 86,6
T h. Cod r e s c u, Uricanul, Vo1.U), însă ele au o vechime probabil mult Bahluiul
105,8 34 1 945 157 I 41
Bahluiul P .h. Tomeşti
mai mare. Importanţa lor piscicolă este subliniată şi de Dimitrie Cantemir Bahluiul Confl. Jijia 110,6 32 1959 156 41
(în cazul lacului Dorohoi), iar după Dicţionarul enciclopedic geografic, edi- 227,1 31 5 410 149 404
Jijia P.h. Chipereşti 404
282,6 28 5722 148
tat în 1901, producţia de peşte numai pentru foAstul judeţ Botoşani se Jijia Conf!. Prut
- -
ridica la 1,37 miI. kg obţinută din 136 iazuri. In prezent înidepresiu- Prutul P.h. Drînceni 683,1 - 22367
Prutnl P.h. Bumbăta 743,9 - 23957 - -~-

nea Jijia-Bahlui, iazurile ocupă un total de cc~ 6000 ha cu un volum de Prutul P.h. Fălciu 796,0 - 25095 - I
~-

cca 70 mI· m S, iar numărul lor se ridică la 320:, ., I(.l:~1I!:

;)46 547
CONTINUAREA TABEL ULUI

~ am B~n
oi
Distanţa Altit. .D
Rîu Punct izvor punct am am o
(km) (m) 5 km H d-
2-
. me Imed -
av av av
1 2 3 4 5 6 7
..... o 00 00 o o 00

25768
oS
ţ)~
\ I I I I I I I I
O>
",'
<D to-
u5 u5 .....
O>
..... '"
C"I'
C"I
'"
<!5 u5 ...... <!5 <!5 <!5 u5 to- '"
<D' <!5 .....
Prutul Conf!. Elanul 845.9 - --- - - '" '"
26357
Elanul Izvor O 280 - - -
Elanul P.h. Murgeni 56.7 26 424 162 78 o ..... ..... C"I 00
oS o t0- Ci>
'".....
'"'" '" '" '".....
<D 00 Ci> <D to- 00 Ci>
Elanul Vărsare în lacul Rădu-
N~ ..... '"
00
00 Ci>
.....
o
C"I
o '".....00 '"'"..... to-
.....
to- 00
o c<') 00 C"I ..... <D 00 <D .....
..... .....
..... ..... ..... ..... '" .....'" o O> 00
.....
<D
..... '"
.....
o
cu 69.9 17 589 152 72 '" '" '" '" '" '" '" '" '"
Prutul P.h. Oancea 872.9 - 26874 - -
27221
Prutul ConfI. Covurluiului 895.4 - --- - - Ci> N a- o ..... ..... .....
o o .....
27800 oS C"I to- o
e<? '"
N
o
o '".......... o
t0- '"
Ci>
t0-
.....
c<')
Ci> ..... ..... .....
~1

'" ..... .....

'" .....
.....
t') <D
C0 <D e<?
<D
e<?
C"I
e<? .....
..... e<?
00
e<?
C"I
o
.....
Covurluiul Izvor - 280 - - - ?<~ '" '"'"
<D ..... e<?
'" '" C"I

Covurluiul P.h. Fîrţăneşti 39.0 19 467 161 79

Covurluiul Confl. 1. Covuruluiu-
lui 44.0 12 579 155 75 o o o o o e<? ..... ..... e<? C') ..... It:> It:> o o.....
'"'" '"
o o oC0 Ci> N
Prut ConfI. Dunărea 952.9 - 28396 - - 08 C"I
..... '"
o Ci> '"00 '"00
N o ..... o
o
e<? '" N
o a-
..... .....
00 '"
a-
<D
to-
<D
O> o ..... e<?
<D '"'" .....'" '"C"I N
<D
O> O>
..... ..... <D
~~ '" '" '" '"
O> O> 00 to-
..... ..... .....
Una dintre lucrările de amenajare complexă de mare importanţă a fost ..... o
o
realizată după 1948 în golful limanic al Brateşului. Acest golf este aco- <il o
C"I
'" O> <D to- o e<? 00 It:>
'" ..... <D <D
::.
O> to- O>
N c<')
..... ..... O. e<? ~ ..... e<? <D <D ~ .....
o o:. o 00 O>
'" N to-
<:5 <:5 ...... ..... '" '" o' '" '"
°1
e<?
perit pe o grosime de 10-15 m cu depozite fluvio-lacustre argiloase, ceea â..... <:5 ..... c<5 -i
c<5 t-:' ..... <D ",' â o' ..... c<5 o' o' o' ..... ",' C"I'
00
<:5 u5
00
C<) N <D to- to-
ce ne indică o extensiune mult mai mare a Brateşului în trecut. El se
împarte de fapt în două unităţi - Brateşul de Sus, în amonte de pintenul
de la Şiviţa, şi Brateşul de Jos, în aval de această îngustare. În incinta
Brateşului de Sus au fost făcute şi în trecut unele încercări de apărare con- '3 '"as I I I I I
,,I \
It:>
It:>
a:> o
..... ..... ..... I I
..... '"
<D It:>
<D to-
N ..... '"
o o
..... N
e<? C'-1
<D el)
o ..... <D
'"
.....
O> O>
.....
..... I C"I
<D <D
..... .....
..... I
'3 :ri~
tra inundaţiilor, dar fără prea mari rezultate. Lucrări vaste de hidroamelio-
raţii încep însă în 1948 prin definitivarea digului principal de apărare
e
~ .....
..... r-.o o ..... <D c<') 00 o O> C"I o ~ o ..... to- .....
..o~'"
r-. cO o o to- <D
O> o .....
O> to-
dinspre Prut, între Vlădeni-Şiviţa, şi apoi construirea digului de centură '3 C"I
.....
..... ..... .....
..... o 00 C'-1 o C'-1 00 c<') 00 c<') c<') o C"I <D to-

spre cursul Chinejei între lacul Covurlui şi Şiviţa. Prin aceste lucrări a ~0:1
S
• .,1<1
O>

'"
C"I
'"..... '"'" '" <D 00 o C'-1
..... '" O> <D C"I o .....
..... ..... '"
c<') .....
'" '"
.....
.....
..... ..... ..... .....
e<?
00
<D

fost izolată o suprafaţă de circa 12 000 ha din suprafaţa totală de 13 575 ha. ,J:J.
U) ~
C') <D
..... ...... '"
......
C')
'" C'-1 C'-1

întreaga incintă a Brateşului de Sus este străbătută de un canal de ..,.El

desecare care serveşte pentru îndepărtarea apelor stagnate care s-ar mai .
acumula în depresiuni1e fostelor bălţi. Apele în exces se dirijează spre ~
=
. .~
....
k
lacul Brateş printr-un stăvilar. La canalul principal, lung de 30 km, se ~~(J)~~
mai conectează şi o reţea secundară de desecări precum şi apele văilor
'i:
.,
-; a ~

~ ~~0(J)0~0
~

(J)
regularizate Stoeneasa, Brăneşti şi Drăculeşti (10). În incintă, în 3.nul
1960, se iriga o suprafaţă de 2409 ha, dar ea se extinde în final cu circa
-.,
:;;
8
'1:1
:El
ok

....
(f)~(f)

ţ)
'(f)'U)'~'~
~(J)~~~
.
~~::i 2.~ al ~.::~
~
'(f)

.::i 2.~ţ)
.~~(f)
'ţ) .~
::i
•

:p
~ ~
.;;; .;;;
.9 .9 :p
(J)
~
2- :p
7500 ha.
Ulterior, şantierul şi-a extins aria de amenajare şi spre Lacul Brateş, ~
ifJ
o
p... .~
S
e. --
~ ~ ~ '> "> Ou
;> :p .;::: § o o g. e"" . ~

Q
<Il'
<lJ
Q
.... ';3 '0 ';3 .;:::ro
.~

al <lJ <lJ
.!:I -= k
::l
H H
"5 "5
U>-
<lJ
....
<lJ o
';3
<lJ
""
<lJ
Q
al
<lJ
~
v~~~~~{!~"".B ;> ~ "O <lJ
M
o
.... ;a ....o<:.> 'al
'H
p.. ;> ....bJ) ,o)
.- <:.>
Q
a cărui suprafaţă a fost restrînsă, prin îndiguiri, de la 74 km 2 la 24 km 2 , :Ei
.,
.., ;:aoo"'UJ.g<lJ~~O U)
Hi=l~U)ţ)H;>() ()
<lJ P.
'ro i/).i:Q ţ)
Q
i=l
o o
E-< ;; lB '"p... '"p...
o o
'u;.
H
ro :a
() H
o
<lJ
~
::l k

li: o
ro
iar suprafaţa agricolă protejată prin diguri se ridică la 14500 ha în incinta
00-
Brateşului de Jos. ::l
'"
';'
..o
....
bJ)

..... ..so
00
.... :ii z
<lJ

CARACTERISTICI HIDROLOGICE ...

H:: "5 "5 "5
ţ)-= ;:2
al
."1 al "" "" ""
::l ::l ::l
..... ..... "Ei
Bilanţul hidrologic şi scurgerea medie. în bazinul Prutului pe teritoriul <lJ
Q ;:::. >al
'5 '8 '5 'H

ţăriinoastre bilanţul are o repartiţie teritorială relativ uniformă. Marea

H '3
~ .....: ....::l S<lJ
Q ....::l
..o .... ....<lJ<lJ
El El El
...<lJ<lJ ....::l ...,::l
....<lJ<lJ .... H "Oo rh' Vl'
p.
.~ .~ .~
::l
<lJ
::l
<lJ o) ....::l ...,::l
....
::l
:r:l :r:lo) :r:lro :r:lro ....::l Q
ro
::l
;>
....::l
....
>'1 .... ro ro ro .... .... "....-:."....-:..,......, ~ o
.,; oS p... ~ ;:2 p... () p... p... ;> >'1 >'1 p... p... ;:;;:;;:;>'1 >'1 >'1 >'1 ;:; p... fll () p...
majoritate a resurselor de apă ale Prutului se formează în regiunile car- E-< ~
() ()

548 549
patice şi ~ubcarpatice pe teritoriul V.R.S.S. Pe sectorul de graniţă, Prutul Qz
primeşte prin afluenţii săi din ambele părţi circa 20 m 3 /s (24% din debitul am
10
mediu la vărsare). Debitele medii multi anuale sînt determinate pe perioade I'RUT -Ung/7em
diferite (5-15 ani) la 27 de posturi hidrometrice, dintre care 17 pe teritoriul 8 Hm= - ;Qm=7J,7m%
ţării noastre şi 10 în V.R.S.S (v.tabel. 148). Datele cu privire la scurgerea TIp carpatic onental
medie şi bilanţul hidrologlc al Prutului pe teritoriul V.R.S.S au fost extrase 6
din lucrările lui L.G.Onufrienko (160), LA.Jelezniak şi T.M.Krasovskaia
(80). 1962
La izvoarele Prutului se observă o zonalitate verticală a elementelor
7
bilanţului hidrologic, scurgerea medie cea mai ridicată din bazin fiind în
0~....-~1111
jur de 900 mm la altitudinea de 1200 m (v.fig.87 şi 88). Precipitaţiile cresc
şi ele pînă la 1300 mm. în zona precarpatică, evapo-transpiraţia este în IL/.
jur de 530-550 mm, de unde scade spre altitudini1e mari ale Carpaţilor 12 JIJ/A- rodtreni
(pînă la 350-400 mm) şi spre Podişul Moldovei, unde din cauza aridităţii Hm=175m ; Qm=o,58l1m%
climei scade la 450-400 mm. Acestea din urmă sînt caracteristici pentru 10 IIp precarpatJc estic
(p/I/vio - niva/)
afluenţii Prutului dinspre teritoriul ţării noastre. Prin urmare, după cum
8
se poate observa şi din tabelul 148, în lungul Prutului creşte valoarea evapo-
transpiraţiei pînă la Bivolari, de unde apoi se simte o scădere treptată pînă 6
la vărsare. 7959
Bilanţul hidrologic al Podişului Moldovei a fost tratat parţial şi în
cazul Bîr1adului. în Depresiunea Jijia-Bahlui însă asistăm la o repartiţie
teritorială specifică a elementelor lui. Astfel, în cadrul depresiunii, mărgi­
ni te spre vest de Dealul Mare-Hîrlău şi continuarea sa spre nord, se dez-
voltă o adevărată etaj are verticală, resimţindu-se şi unele efecte ale
zonalităţii latitudinale ale umidităţii generale. Vrmărind repartiţia teri-
16
lqB,5 ELAN-Murgeni
Hm=162m ; Qm=o,/f/J5m%
torială a elementelor de bilanţ vom observa valori de peste 600 mm ale IL/.
71p precarpatic estic
precipitaţiilor medii în zona de creastă şi o scurgere medie corespunzătoare (p/uvia/-moderat)
IZ
de circa 100 mm. în lungul văii largi a Jijiei şi a Bahluiului însă, o dată
cu descreşterea altitudinilor pînă la 30-80 m, descresc şi precipitaţiile sub 10 7858
500 mm (460-500 mm), iar scurgerea medie scade pînă la 30-35 mm (v.
8
fig. 21). Este remarcabilă umiditatea mai redusă in bazinetul Podul
Iloaiei, aflat într-o poziţie oarecum ferită. 6
tn ansamblu, se poate arăta că resursele locale de ape superficiale sînt
4-
foarte reduse in comparaţie cu cerinţele economiei locale, ale populaţiei
atît în bazinul Jijiei, cît şi la sud, în bazinele Elan şi Chineja-Covurlui. 2
Acoperirea necesităţilor de apă se poate rezolva numai prin suplimentările
de debite din Siret, pe două trasee: la izvoarele Jijiei şi la izvoarele Bahlueţu­ bli~~~~~~~~~~ry~~~-
lui. Fig. 147. Hidrografe caracteristice rlurilor din bazinul Prut (1. Ujvâri).

Jtepartiţia scurgerii. în timpul anului scurgerea este mult asemănătoare

cu cea observată în bazinul Bîrladului, numai că alimentare a pluvială
în cazul sistemelor Başeu - Jijia este oarecum mai redusă (tip heterotrof
pluvio-nival). Aceasta se explică parţial prin pierderile mai mari din ploi,
prin evapo-transpiraţia din timpul verii, prin relieful cu pante mai mici, mai
ales în partea inferioară a depresiunii. De asemenea, rezervele de zăpadă
sînt mai mari decît în bazinul Bîrladului care dau ape mari de primăvară
cu regularitate, cu pondere ridicată în regim. Repartizarea scurgerii medii
pe luni şi pe anotimpuri se poate urmări din tabelul 149, de unde reiese că
în luna martie, scurgerea medie depăşeşte de 2,8 - 3,4 ori debitul mediu
anual, iar scurgerea de primăvară reprezintă 45-50% din scurgerea medie
anuală. Iarna şi toamna, resursele de apă sînt foarte reduse (8 - 20%) dar
varietatea lor, împreună cu scurgerea de vară, oglindeşte influenţa
însemnată a iazudlor.
în regimul pericarpatic estic, moldav, se conturează ~estul de cla~
perioada apelor scăzute de primăvară (!V - y), ~recum Şl sc~rge:ea mal
ridicată în iunie-iulie, la începutul peno~del plolOase de v ar~. ~'tpul d.e
regim al Prutului se apropie de cel carpabc onental molda;:, lllsa p: te~l­
todul ţării noastre suferă deja o tra~sforn:::-re destul de lnsemnata pnn
creşterea ponderii scurgerii din marbe-apnhe.

551
550
 ~- ", ~

~
(y iiturilecele mai puternice care provoacă şi inundaţii distrugătoare,
~a ~
se formează mai ales în perioada caldă a anului, deseori la începutul ei,
o+
~b'o ~ ~ li4 ~ li4 Ji4 li4 Ji4 Ji4
ţ;~ ~ ~ "
Il-< "
Il-< "
Il-< "
Il-< "
Il-<
o
Il-< "
Il-< în aprilie, cînd soIurile sînt încă saturate cu apă. Astfel, se amintesc vii-
o
turile din 26 aprilie 1932 (580 cm peste cota de etiaj), din aprilie 1933, din
o .... o oC') ...... ...... mai-iunie 1940, iunie 1948, iunie 1965 etc. Inundaţiile din 14 - 15 III. 1940
8
C'I
ce ...;
....
00
'<t" '"
,..;
......
O>
ro: 0>' ci
......
o'
......
O,
......
......
00
;!;' s-au format în schimb din topirea zăpezii asociate cu ploi în timpul ape-
<:D o 00 00 o lor mari de primăvară.
:'
0>, C') C'I, C'I
> ,..; ci ci o' 0>'
......
...... C')' ...... ce Menţionăm că ruperea baraj ului iazurilor poate duce u neori la pro-
C'I
'" C'I C'-l C'I C'-1 C'-1 C'-1 C'I
ducerea unor viituri catastrofale, care depăşesc ca debit pe cele cu frec-
~, ......
~
O> C'I C'I
Il-< <Ii o' ori '"
",' o>
<D
0>'
t-
<Ii '"
0>' venţă de 1 %. Un asemenea caz a fost studiat în iunie 1965 de L. Mustaţă,
'"
o o
'<t'
'"
1/) 1/) 1/)
"" "" "" C'l
cînd între 8 şi 20 ale lunii pe Sitna, Başeu şi izvoarele Jijiei s-au format
1/) t- O> 1/) 1/) ...... O> viituri cu debite maxime, cu asigurare în jur de 2 - 20% (141). Depăşirea
H
$' ;!;' ro:
...... ro:
......
t-'
......
1/)'
...... ro:
......
0>'
...... ci
C'I
'"ro:
C'I valorii scurgerii maxime faţă de cea naturală cu asigurare de 1 % a ajuns
H C'-l ...... '<t' 00 <D ...... oI/) ( la 70% pe Podriga, 88% pe Miletin, 88% pe Cazancea şi 155% pe Ibă­
"" 00
1/)
~ t- o
H
~ ......
1/)
...; '"
c-l' '"
C'I' C'-l' ",'
00
C'I'
<D
C'l'
t-
c-l' 1/)' neasa.
O> t- t- 00 Debitele maxime specifice elementare (asig 1 %) ajung în Depresiunea
H
~ 5 o
",,'
""
'"C'I' 00
C'I'
00
C'I'
o
1/)

",,'
00
cr;
cr;'
eD
o
e..)
C'-1
""cr;'
1/)
C'I
eD' Jijia-Bahlui la 6-8 m 3 fsfkm 2, însă valoarea lor scade foarte rapid o dat ă
o ...... 00 o t- <D
cu creşterea suprafeţei bazinelor de recepţie, tocmai din cauza provenienţei
~ '"
",' '"
",,'
"",
......
o
e..)
""
C'I
C'I'
0>,
......
C'-l
t-
C'I' '"
C'I'
C'I
t-
C'I'
C'I
I/)
...;
pluviale a maximelor. Scurgerea maximă, de ex., a Jijiei atinge la Vic-
toria abia 113 Ifsfkm 2 , a Prutului la 1!ngheni 77 Ijsjkm 2 , iar spre vărsare
C'-1 t- o o o
P4
H
C'-1
e..)
<D
",'
;:, ""
ILJ'
<D
t-
C'-l'
eD
C'-l
cr;'
eD
O>
",'
t-
",,'
<D
00
...;
C'-l
o
",,'
sub 35 1fsfkm2 (v. tabel 150).
H o o
C'-l eD 1/) 00 o O> o
H
H 00 00 c-l
...;
C-I
ro:
<D
""<Ii <D t- ""<:D'
C'-l O> TABELUL 150
> ~ 00' C"> eD' <Ii e..) Debitele şi scurgerea maximă cu diferite asigurări în bazinul Prut
H o ...... 1/) o o C'l o ILJ <D eD
H <D o ......
> 11)' '"r;Î 1/)
<Ii
1/)
~' ...;
t-
C'l'
t-
",' ""
~' ...; ~
00
Debite maxime (m8 /s) cu asig.
Scurgere
max. asig.
C'l
Rîu Post
o o o o 1%
H
> o...... 5-
......
1/)
O>
0>'
......
r;Î
C')
......
......
00
â
......
e..)
...... o...... ,..;
....
~
00'
...... 1% 1~_ 5% I 10% (I/sfkm')

~
_
.
It:) 1/) 1/) 1/) o O> o 1/) Prut Rădăuţi 2150 1400 1200 133
eD <D t- o C'I 1/) C'l C') 00 t-
> I
<D' ~'
...... r;Î e..) ro: C'I'
...... r;Î ro: ro: ro: Başeu
Başeu
Săveni
Stefăneşti
190
150
107
85 I 80
63
324
173
Prut Bivolari 1 180 800 640 84
> .... 1/) 00 C'I 00 ...... 00 eD ...... o
00 Prut Ungheni 1200 850 750 77
H ci t-'
......
C')' r;Î
......
e..) ",,'
$' ~' ro:
...... ro: Jijia Dorohoi 175 70 703
C'l c-l C'I C'l 100
'-..
Jijia Todireni 325 185 135 300
"" o ...... o
H
H
H i' ( 00
0>' ""e..)
C'-l
e..)
C'-l
C'-1
",,'
C'I
t-
<Ii
...... oC'l
eD
C')'
C'I
5-
C'l
",,'
......
Sitna
]ijia
Bahlui
Todireni
Victoria
Pod ul Iloaiei
300
380
360
170
225
245
125
150
190
323
113
615
H
H ""
",'
......
'"00
1/)'
eD
~'
t-
C'I'
...... ~
......
a, :'
~
......
""~'
C')
;!;-
O>
;!;'
Bahlui
Prut
Iaşi
Drînceni
485
830
275
630
190
550
338
37
Elan Murgeni 270 184 145 640
o o o Firţăneşti
H
'"
",'
t-
e..) â
""
It:) iil
â
C')
00
e..)
CC>

'"
",'
oC')
",,'
8",,'
C'I
00
e..)
......
t-'
Covurlui 210 142 I
I
124
I
I
375

~ 6....
.;:; 4l
CI) .;
s 'O .~
:p
.,
Oi
..9 o ..... Debitele şi scurgerea minimă. Scurgerea din perioadele secetoase scade
:<:1 .... .,
00-
;::1 .,
'ţi
'0
..Q
.,
'ţi
....
al
'': ::s H H
CIr-
<l)
Q foarte mult, majoritatea rîurilor din Cîmpia Jijiei ajungînd aproape de
t; a ,,"....., ..Q
b() ....o ;el ....o >cu
-;:: :3
'O
:3
'O
'<o
+" secare. Cele~ cu suprafeţe nLai mici, de 300-400 km 2 , în anii secetoşi seacă
o .... o 'iii-
o
;;"
Q
Il-< (j}o ::> A f-< i8 ~
o
, H
o
H
ro ri; temporar. In prezent, situ aţia reală a scurgerii minime cu asigurări dife -
..... 'S rite nu poate fi stabilită exact din cauza micilor folosinţe din lungul cursuri-
:3 .,::s ....::s al 'S
:aos
'S
<l)
::s 'S -;::
::s
lor de apă care pot să consume în etapele critice peste 50-80% din rezervele
;;;a gr ....
.S Q
:& :aos :aos :a :> 8 de apă ce rămîne în albii. Din acest motiv sarcina noastră principală nu
Il< Il-< ~ iJj ;:; Il< Il< Il<
al
Il< o
o
este de a determina exact aceste valori, ci mai mult de a contura lipsa

553
 acută de apă din aceste regiuni cu rezerve deosebit de reduse de apă sub-
terane şi necesitatea suplimentării lor din rîurile periferice. •
""
o
o
o'
-o
o
o
o
8
o
o
o
o
o
o
C'I
o
o -
o
o
o
După cum reiese din tabelul 151, în bazinele Başeului, Jijiei superioare,
ale Sitnei, Elanului şi a altor rîuri, productivitatea apei din sursele freatice
poate să scadă pînă la zero, la care credem că în mare măsură contribuie
şi consumurile şi reţinerile de apă în iazuri.
În perioada scurgerii reduse nici apele Prutului nu pot fi folosite pen-
tru alimentări mai ample cu apă. Scăderea debitului minim zilnic pînă
la 7 --8 m 3 /s, împiedică orice derivaţie de apă din cursul său. Remedierea se
o
o '-"
'"
oo
o
O>
.....
o
g 8o 00
""o
.....
C'I
o
s
o
.....
.....
o
.....
.....
o
va obţine prin realizarea acumulării de la Stînca--Costeşti, care prin volu-
mul său de 1,1 miliarde m 3 va asigura un debit minim de cel puţin 35 m 3 /s,
o ""
o' o' o o' o o o o o o' o ceea ce schimbă radical perspectivele.
Temperatura apei rîurilor din Cîmpia Moldovei şi Podişul Moldovei are
aceleaşi caracteristici ca şi cele din bazinul Bîrladului.
..... o o
<O
O':>
tr.>
O':>
<O
O>
<O
O>
""
tr.>
O':>
ca
tr.>
""tr.>
".,
O':>
tr.>
"" - - -C'I
~ :-~
..... ..... ..... ..... ..... O':>
..... ..... O':>
..... ...-4~'1"'""4 TABELUL 152
X H H
H H H .....4 H Temperatura medie a a pel în bazinul JiJla
t:1 H H

El ~
'S c;
H

H
I :> > ~
H

:>
H

:> 1; (după M. Pantazică)

:> ~
·S '0~ 1-------1--------------------------------------------------1 'i

Temperatura medie lunară (e 0) a apei . v '~

~ ~
~ 11 o
Rîul Post
1
1
2 , 3 1 4 1 5 1 6 I 7 , 8 I 9 I 10 111 I 12
[:a~
!-<a~
" " d

.El p.., ..... ""

o oC'I ..... o
oo ...; o
tr.> o o o
..... o' o' o o Başeu Săveni 0,2 0,1 1,5 7,1 13,4 18,8 20,9 19,3 14,2 8,5 3,6 0,6 9,0
Jljia Dorohoi 0,1 0,0 1,1 6,8 13,4 17,9 18,0 16,4 12,4 8,1 3,0 0,2 8,1
Jijia Todirenl 0,1 0,0 0,8 7,3 13,9 19,1 20,0 18,6 14,3 8,8 3,3 0,4 8,9
Jijia Victoria 0,2 0,0 0,9 7,5 13,2 17,5 19,5 18,7 15,3 9,7 4,7 0,6 9,0
2 --~------I-------------------------------------------------- 13,6 19,0 19,9 18,4 14,3 8,3 3,2 0,4 8,7
Sitna Todireni 0,1 0,0 0,8 7,2
~ Bahlui Hirlău 0,0 0,0 0,8 6A 13,5 17,4 18,2 17,7 13,9 7,7 1,7 0,2 8,0
~
"" ....."" ""~ C'I

~
<O
".,
.....
H
....
tr.>
al
H
- H
H -
H
H
tr.>
al
.....
H
H
Bahlui
Bahlui
Bahlueţ
Pd. !loaiei 0,3 0,1 1,5
Iaşi
Tg. Fru-
0,4 0,2 1,7
8,5
8,6
14,6
15,1
19,3
19,8
20,1
21,2
18,9
20,2
14,1
15,3
8,8
9,1
4,3
4,4
0,7
0,5
9,3
9,7

oS
'O
tol
I
> Bahlueţ
mos
Pd. !loa-
0,3 0,2 1,4 9,5 16,2 21,5 23,5 22,5 18,1 11,7 5,2 0,9 11,1

.gl--------I--------------------------------------------------
...
iei
Nicolina Iaşi
0,3 0,1 1,5
0,1 0,1 1,4
8,5
7,5
14,7
13,8
19,1
18,6
20,0
18,6
18,5
17,9
14,0
13,5
8,8
8,8
4,1
4,1
0,7
1,2
9,2
8,8
.t
8
o
o
8
o
- tr.>
o
o
o Regimul de îngheţ este, de asemenea, foarte stabil, ca şi în bazinul Bîr-
ludul \li. Fenomenele de îngheţ apar cel mai timpuriu în prima decadă a
lunii noiembrie, iar media se situează în prima decadă a lunii decembrie
(v.fig. 47). Apariţia podului de gheaţă are frecvenţa maximă în jurul lui
15--25 decembrie, iar dispariţia lui se observă de obicei în jurul datei de
1 martie. Au fost cazuri însă cînd el a durat pînă la 23--25 martie în bazinul
Jijia. Dispariţia tuturor fenomenelor de îngheţ se produce, în medie, în
cea de a II-a decadă a lunii martie, însă durează în cazuri extreme pînă
.~
H
la 1 aprilie. Durata medie a fenomenelor de îngheţ este în jur de 70--80 de
zile, iar a podului de gheaţă între 50--65 de zile. În timpul formării şi exis-
tenţei podului de gheaţă se observă secarea rîurilor mai mici (pînă la
300--500 km 2) cu caracter de semipermanenţă.
Scurgerea solidă. Acest fenomen are valori ridicate în zona stu- toată
diată, ceea ce îi asigură şi Prutului o alimentare bogată în aluviuni în
suspensie. Turbiditatea apei în rîuri este în medie în jur de 1000--2500 g/m 3 ,

555
însa In zona depozitelor friabile pliocene din sudul bazinului ajunge TABELUL 154
la valori foarte mari (17800 g/m3 pe Covurlui la Fîrţăneşti, vezi tabe- Date hldrochimiee privitoare la rîurile din bazinul Prutului
lul 153). Scurgerea solidă specifică însă nu se ridică la valori prea mari
Cationi (mg/l) Anioni (mg/l)
din cauza scurgerii medii lichide scăzute. Ea rămîne în jur de 0,5 - 1 t/ha Rîul Data Rezidiu
Duritate
an, în bazinul Jijiei şi se ridică în aria depozitelor pliocene pînă la 5,4 t/ha/an. -- pH totală
Post probei fix (mgjl) Ca Mg ,Na+K sa, CI HC0 3 (gg)
- -- - - - - - -- -
TABELUL 153 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Date privitoare la scurgerea solidă a rîurilor din bazinul Prut
(1953 -1966, Bazinul Jijia după M. Pautazică) Prut 20.2
Ungheni
--
1962
7,6 955 99 1,20 270 141 48 763 14,5

Rîu Post I Qo (ml/s) I R (kg/s) Ir (t/ha/an) I p (g/mB) ---

Prut
Ungeni
-13.6
- 7,6 1024 92 1,20 240 166 258 256 13,4
1962
Prut 10.2
Başeu Săveni 0,680 1,09 0,58 1601,3 -- 7,2 947 105 2,40 221 384 54 335 15,9
Başeu Ştefăneşti 1,080 2,31 0,79 2 135,6 Ungheni 1962
Ungheni 72,3 56,0 Prut 15.11
Prut*
Dorohoi 0,420 0,43
1,13
0,54
775 - -- -- 7,5 1 325,4 120 2,40 311 614 54 3 11 18,2
Jijia 1028,2 Oancea 1961
Jijia Todireni 1,48 3,44 1,00 2327 Başeu 22.9
Jijia Victoria 4,34 11,41 1,07 2629,5 -- 7,6 1762 135 1,8 425 256 49 4 15 19,6
Săveni 1961
Sitna Botoşani 0,281 0,26 0,49 912
Sitna Todireni 1,30 2,34 0,79 1 797 Jijia 7.10
-- 7,8 1713 135 2,4 466 665 127 597 22,1
Miletin N. Bălcescu 0,493 0,40 0,59 822 Todireni 1961
Miletin VIădeni 0,924 1,70 0,80 1841 Jijia 30.1
Bahlll.i Hîrlău 0,322 0,27 0,61 826,8 -- 7,9 1784 230 2,16 266 813 118 671 33,3
Bahlui Pod. Iloaiei 0,661 1,20 0,64 1812,2 Victoria 1961
Bahlui
Prut·
Iaşi
Oancea
1,80
74,5
3,39
52,0
0,61
0,61
1886
700
Sitna
Todireni
--3.11
1961
7,8 1554 150 2,4 360 730 73,5 427 21,8
Covurlui* Fîrţăneşti 0,45 8,0 5,40 17800 Bahlui 14.10
-- 7,6 670 110 2,4 140 90 74 366 17,6
Hîrlău 1961
• După C. Dlaconu (40). Bahlui 2.3
--- -- 7,6 1796 170 1,08 456 730 127 592 24,9
Iaşi 1961
Elan 14.10
Din cauza aluviunilor bogate transportate de Prut (chiar şi D. Cantemir -- 7,6 1463 60 2,4 460 545 108 537 9,2
Murgeni 1961
a observat că apele sale sînt "mai grele" decît ale Siretului), în lungul Covurlul 24.11
cursului său se observă aluvionări puternice pe sectoare care însă nu au -- 7,6 710 142 2,4 114 176 48 439 21,6
Fîrţăneşti 1961
fost cartate exact. Din tabelul 153 reiese că debitul solid al Prutului, la
Oancea, este mai redus decît la Ungheni cu 4 kg/s (126000 tlan depunere).
Socotind la vărsare un debit mediu de 50 kg/s de aluviuni, vom obţine elocvente pentru demonstrarea celor trei stări hidrochimice tipice ale
un volum de 700 000 ma (sau 1 580 000 t) de suspensii vărsate de Prut Prutului sînt cuprinse în tabelul 154. Menţionăm că starea igienică a apelor
în Dunăre anual. este în general susceptibilă, dar substanţele deversate în rîu nu periclitează
dezvoltarea faunei. Cantitatea oxigenului dizolvat la Ungheni scade to-
Particularităţi hidrochimice. Prutul in stare naturală are ape cu minera- tuşi pe perioade scurte pînă aproape de zero, iar consumul biochimic de
li zare mijlocie şi ridicată de tipul apelor carbonatate din grupa caleiului, oxigen (CBO s) se ridică pînă la 10 mgll (de exemplu 11. IV. 1962); în
cu duritate totală ce variază între 10 şi 20 gg. Periodic însă, probabil din aceste cazuri, cantitatea de NO s ajunge la 6- 10 mgll (perioada apelor
cauza deversărilor unor ape reziduale cu conţinut ridicat în sulfaţi şi în mari de primăvară) . Pînă la Oancea se produce o însemnată auto-epurare,
doruri, mineralizarea apelor creşte (peste 1,0 g/l), iar în compoziţie pre- fără însă ca mineralizarea apelor să scadă în mod esenţial. Această minera-
domină ionii amintiţi. în alte situaţii creşte numai conţinutul în sulfaţi, lizare este susţinută de afluenţi care şi ei au caractere asemănătoare din
mai ales la apele mici şi la cele mari. în asemenea situaţii credem că este punct de vedere hidrochimic, ca şi Prutul.
vorba de un fenomen natural: alimenterea din zona salinizării sulfatice Exceptînd zona calcaroasă a crestei Dealul Mare-Rîrlău, în Depresiu-
a sannaţianului care este răspîndită la nord de Ruşi şi în care şi apele frea- nea Jijia-Bahlui domină sedimentele puternic sulfatate ale miocenului.
tice şi de stratificaţie (captive descendente) sînt sulfatate prin descompu- Ca urmare, mai ales în deluvii se observă sărături continentale sulfatice,
nerea gipsurilor incluse. Această zonă este răspîndită pe larg şi în nordul care duc la o miner ali zare a apelor din apele freatice ale luncilor în jur de
Podi~ului Moldovei din ţara noastră inclusiv Cîmpia Moldovei. Exemple 800-1 500 mgll, iar apa din rîuri~ în general ajunge la mineralizări

556 557
d.e 500-2000 mg/l, variind. şi in timp. Mai ales in timpui viiturilor
şi apelor mari de primăvară, scurgerea superficială dizolvă cantităţi în-
semnate de săruri, care echivalează cu cantitatea aluviunilor transportate
în suspensie, deci cu eroziunea de versant. Relaţiile dintre mineralizarea
apelor şi debitele rîurilor devine astfel directă, deşi în cazurile normale
ale rocilor calcaroase relaţia este inversă. Totodată, duritatea totală a
apelor în general variază între 15-30 gg (v. tabelul 154). Desigur, aceste
caracteristici hidrochimice se transmit şi iazurile aflate în lungul rîurilor,
în care concentraţia creşte şi mai mult.
Starea igienico-sanitară a rîurilor din sistemul Jijiei şi a Bahluiului este
destul de îngrijorătoare din cauza debitelor de diluţie reduse la scurgerea
scăzută. În general, în pîraiele cu debite mici se deversează cantităţi re-
lativ mari de ape fecaloid-menajere, iar industria locală în plină dezvol-
tare contribuie şi ea la înrăutăţirea situaţiei, deşi au fost construite nume-
roase staţii de epurare a apelor. Mai ales în avale de Iaşi, rîul devine destul
de poluat.
După cum se poate observa din tabelul 154 Elanul îşi culege încă apele din
mediu geochimic asemănător cu cel din bazinul Jijiei, în bazinul Covurlui
însă se schimbă situaţia, dominînd apele mixte, sulfatate-carbonatate.
Duritatea şi mineralizarea apelor rămîne totuşi ridicată.
În concluzie, suplimentările de debite spre Cîmpia Jijia-Bahlui din
rîurile mari, periferice, se impun neapărat nu numai din cauza rezer-
velor de ape foarte reduse, din regiunile de podiş, ci şi din cauza cali-
tăţii slabe a acestora. În planurile de perspectivă s-a ţinut cont de acest
considerent, care este un element aproape hotărîtor pentru dezvoltarea
economică a acestor regiuni.
CAPITOLUL XXI
A pele Dobrogei
În acest ţinut scăldat din trei părţi de ape, nu vom întîlni nicăieri rîurile
obişnuite din regiunile carpatice, deluroase sau de cîmpie. În văile largi
din nord, modelate în perioade geologice îndepărtate, umplute mai ales
cu depozite argiloase şi lutoase, găsim în timpul arşiţei de vară pîraie ane-
mice, care devin însă extrem de furioase şi distrugătoare în timpul averse-
lor din ploi. Ele transportă în aceste perioade, mari cantităţi de nămol
transformîndu-se în torenţi noroioşi, în "seluri", după cum le numesc lo-
calnicii. în condiţiile climei de stepă cu influenţe mediteraneene, preci-
pitaţiile sînt puţine, temperatura medie anuală este ridicată, ceea ce duce
la scurgere medie foarte scăzută. Aceasta se reflectă şi în densitatea
reţelei de rîuri, care abia depăşeşte 0,20 kmjkm 2 , în partea nordică a
Dobrogei.
în partea sudică, după cum s-a mai amintit şi la tratarea apelor freatice,
cursurile superficiale propriu-zise lipsesc aproape cu desăvîrşire din cauza
plăcii calcaroase-gresoase sarmaţiene în care infiltraţii1e sînt deosebit de
puternice. în văile carstice, cu dese urme de prăbuşiri, nivelul apelor se
afundă mult sub fundul văilor, locul cursurilor de apă din văi fiind folosit
pentru drumuri, şosele, ceea ce indică lipsa aproape totală a scurgerii
superficiale. Platoul calcaros însă este acoperit cu depozite loessoide, care
sînt bune izolatoare pentru apele provenite din precipitaţii. Mai ales în
cazul văilor mici, secundare, scurgerea torenţială transportă cantităţi
mari din aceste depozite, care căptuşesc subasmentul calcaros al văilor
şi apar şi albii cu scurgere numai în timpul averselor. Direcţia văilor însă
este determinată, mai ales, de procesele de carstificare subterană. Văile
sînt întortocheate nu atît din cauza meandrării, cît datorită sectoarelor
fluviatile născute epigenetic, antecedent sau prin captări subterane, prăbuşiri
de cavităţi subterane. În aceste condiţii densitatea medie a reţelei de rîuri din
Dobrogea de sud este de abia 0,01 - -0,08 km/km2 • Dacă am include şi reţeaua
de văi cu scurgere epizodică (o dată în mai mulţi ani), atunci alU obţine
valori cu mult mai ridicate.
Din punct de vedere hidrografic Dobrogea poate fi împ ărţit ă. în patru
unităţi. Meridional ea este traversată de cumpăna apelor de gradul
I al Dunării. La vest şi la nord de această cumpănă se întinde Dobrogea
danubiană, iar la est de ea Dobrogea maritimă. În funcţie de particularită ..
ţile genetice ale reţelei şi ale condiţiilor de formare ale scurgerii se separă
partea nordică a Dobrogei faţă de cea sudică. Astfel, se creează patru corn-
559
partimente cu reţea hidrografică proprie: grupa sud-vestică şi grupa nord-
vestică (danubiene) ; grupa nord-estică şi sud-estică (maritime). PDsrURI HIDRDMETRICE
Limita între grupele nordice şi cele sudice se poate trasa din punct de ~~ riuri I

vedere fizico-geografic şi hidrologic aproximativ pe linia cumpenei de 1. Te/lta - Fbfta

Z. Teita-Hamceaf'C8
apă sudică a Casimcei. V. Mihăilescu, analizînd limita geografică dintre
3. Telta-Satu Nou
Dobrogea de nord şi sud, ajunge la concluzia că aceasta ar putea să fie 4. Casimcea -Caslmcea
stabilită între Topalu pe Dunăre şi Sibioara pe malul lacului Taşaul, acolo 5. C;;s/mcea-Cas/an
unde şisturile verzi peneplenizate dispar sub cuvertura de calcare jurasice 6. 7iJpolog-Saralu
7. Iris-felreni
(119). Aceasta se justifică şi din punctul de vedere al reţelei hidrografice
mai ales dacă vom avea în vedere inf1exiunea puternică a cumpenei ape- ju~ lacuri:
lor superficiale rezultată din disimetria reţelei de rîuri între cele două uni- 8.0ugeac-Ovge3C
9. Gargalic-Lvmimta 1
tăţi: natura diferită a genezei reţelei hidrografice, condiţiile de acumulare la Teşavl-Lumlnita II
diferite ale apelor subterane etc. II. Teşav/-N~vodari
IZ. Siutg/Jio/-Mamaia sat
13. Siufg lIiol-Mama!a băi
Riurile Dobrogei danubiene au o dezvoltare mai mare în partea sudică 14: Siutgllio/-Pa/azu Mare
a podişului. Dimensiunile rîurilor, mai ales la nord de Topolog, se restrîng l5.lăMc4na-Conslanta
treptat pînă la mărimea unor văi torenţiale mai mari pe versanţii ves- 16. Agigea-Agigea
tici şi nordici ai Munţilor Măcin-Tulcea. 17. lix/Jlrg/Jiol-Efor!e Sud
18. Tutlageac-Neptun
Grupa hidrografică sud-vestică drenează marea majoritate a Dobrogei de sud. 19 Mangal/a-Pecineaga
Suprafaţa podişului are aici o inclinaţie dublă dinspre Podişul Tortomanului la I.fanga/ia-Hogieni
şi Oltina-Negru Vodă spre valea Carasu, care de altfel este cunoscută ca o Zt Raze/m-Sarinasvf
axă cu înălţimi minime între Dunăre şi Marea Neagră. pfannenstiel găseşte 22. Raze/m-Drana
chiar o veche albie a Dunării între Cernavoda-Palazul Mare, iar V. Mihăi­ 23. Raze/m-Gura Portlţei
Raze/m-Jvrilofca
lescu subliniază existenţa aici a unui sinclinal, o depresiune tectonică (119) .
C. Brătescu stabileşte trei nivele de eroziune (suprafeţe de nivelare) cu
altitudini crescînde spre Podişul Prebalcanic (maximum în R .S.R. de 209 m
în Dealul Dobromirului). O bună parte din resursele de apă, mai ales
subterane, provin dinspre': Bulgaria. Sistemele de văi se termină în
majoritatea cazurilor în limanuri fluviatile generate în lunea Dunării.
Primul dintre ele, Bugeacul sau Gîrliţa, are o suprafaţă de 13,86 km 2
şi un bazin hidrografic total de 2 530 km 2 , prin care s~ drenează o bună
parte şi din estul Podişului Prebalcanic din Bulgaria. In cadrul bazinului
"'--« [ursurl permanente .'
se disting patru afluenţi cu văi complet deformate de fenomenele carstice, .semipermanente
cum sînt: Almalăul (42 km 2 ) , Cazar1îcul (2 250 km 2 ), Gîr1iţa sau Ceair (175 km2 ) Q) CurSUri mtermil~nt~
şi Cuiu Jucalcea (63 km 2). Aceste suprafeţe bazinale sînt determinate . . .....
~' '
V~! carstlce seci cv
numai pe baza reliefului superficial. dren<t! s"b/eran
C-
Limanul Oltina (19,0 km 2 ) are, de asemenea, un bazin [hidrografic car- ~ l'ostUf'! Il/dromelrice
; "" h':.
Polieurl do/me cilrslice
stic extins. Afluentul său principal, Canaraua Fetii sau Soleiman (2630km2 )
-., .~".;

m sefillendoreice (sobreice)
este dezvoltat mai ales pe teritoriul Bulgariei. , ~ Cumpăna apelor
Limanul Mîrleanu (7,7 km 2) colectează valea Dubromirului sau Beilic / - ) t!lor Dunijrea- Milrea
:2 /
Neagră
(S = 470 km 2 ), iar limanul Vederoasa (6,08 km 2 ) pe Urluia (S = 1356 km2 ; ~--.
Lacuri de retentlc
L = 48 km), ambele cu izvoarele pe teritoriul Bulgariei. ~ Sistemul de irlgi/ţie
Carasu
Limanul Baciu (3,4 km 2 ), are ca aflnent principal pe valea Baciului
(S = 306 km 2 ) cunoscut în zona de izvoare, de la Cobadin, şi de Valea Fig. 148. Reţeaua hidrografică d in Dob rogea, ari a de utilizare pen t ru irigaţii şi posturile
Iris. Are un singur afluent din stînga, Valea Cogarcea sau Cinghineaorman. hidrometrice fo losite pentru studii.
Depresiunea lacustră Cochirleni (2,68 km 2) colectează văile seci din
sistemul Valea Peştera sau Ciacal (S = 236 km 2 ) . în timpul viiturilor catastrofale apele fiind înghiţite repede de form e cars-
Menţionăm că sistemele din sudul Dobrogei ar merita studii mai apro- tice corodate; nu se cunoaşte' bine nici toponimia retelei de rîuri văi
fundate. Există o serie de văi oarbe, care se termină în ponoare sau doline, seCI, nemai vorbind de caracteristicile hilanţului şi re~imuiui hidr~logic
există sectoare de văi, în care scurgerea superficială nu se formează nici subteran.

560 56)
 Carasu (Apa Neagră), ce1 mai important atluent a1 Dunării din Do-
brogea, are un bazin hidrografic care se extinde pînă în apropierea mării,
pînă la vest de Constanţa (5 = 840 km 2 ; L = 46 km). în lungul său se
află unul dintre cele mai mari sisteme de irigaţie din ţara noastră.
Sistemul său hidrografic este deosebit de complicat. El drenează nume-
roase văi carstice, seci în cea mai mare parte a anului. Unde a fost posibil,
pe subasment gres os s-au construit lacuri de acumulare (un număr de 37).
Cursul său în aval de Satul Nou se prezintă în trepte pe o distanţă de 18,3
km, distingîndu-se trei biefuri pînă la Cernavoda. Fundul văii are pante
mici longitudinale din care cauză se impune desecarea artificială a incin-
telor pentru ca acestea să fie folosite pentru agricultură (sistemele Med-
gidia, Satul Nou, Celibichioi, Făclia, Saligny Gară etc. cu o suprafaţă totală
de 1 507 ha). Aceste incinte sînt însă folosite şi pentru irigaţii.
Spre acest sector organizat se îndreaptă văile seci amintite ale căror
suprafeţe bazinale nu sînt încă determinate exact din cauza cumpenelor
de apă subterane necunoscute. Din dreapta, se îndreaptă spre Carasu Valea
Nazarcea, care se poate considera pe drept ca izvor al sistemului, apoi
Caratalul Mic cu un iaz, Caratalul Mare cu trei iazuri, Castelul, Docuzo-
luI sau Agi Cabul (5 = 115 km2 ; L = 20 km) cu trei iazuri, Celi?ichioiul
cu trei iazuri Zenoviei Valea Cismelelor cu patru retenţii şi cu o ahmentare
subterană b~gată, iar 'la Cerna~oda primeşte văiuga Viţeilor cu o retenţie
(v. fig 148). . fului Halmyris" înainte de închiderea lagunei din partea sa estică, precum
Dintre afluenţii din stînga amintim pe Cocoşul, cu trei iazun, Valea
Seacă cu Straja, pe care sînt patru acumulări şi cu Siminocul cu încă trei
iazuri. Valea Medgidiei cu nouă mici acumulări şi V. Chiaun Amzala.
Sistemul hidrografic al Carasului este folosit pentru extinderea iriga-
ţiilor şi în jurul bazinului său pe o suprafaţă totală de 176 000 ha. Pentru
alimentare a acestui sistem imens (jumătate din totalul din 1966 pe ţară)
s-a construit priza de apă de la Cernavodă care extrage prin pompare din
Dunăre un debit de 130 m 3 js în timpul vîrfului de irigaţie.
în fine, la nord de Carasu, dinspre Podişul Tortomanului sosesc spre
Dunăre încă cîteva pîraie, cum sînt: valea Ţibrinului (5 =253 km 2 ; L= 13 km)
cu lacul Tibrinului şi valea Băltăgeşti sau Dunărea, numită şi Crucea
(5 = 143 km2 ; L = 16 km). Suprafeţele bazinale reale ale acestor cursuri nu
se pot deocamdată determina cu exactitate. Ele urmează să fie încă studiate.
Grupa hidrografică nord-vestică este alcătuită din pîraie mici, cu
pante mari, care-şi croiesc drumul pe coastele podişului spre Dunăre. Seria.
lor începe de la sud la nord, cu Chichirgeaua (5 = 147 km 2 ; L = 13 km)
care-şi colectează apele dinspre colţul sud-vestic al Podişului Casimcei (nive-
lui 200 m) şi Prispa Hîrşovei. Pantele medii ale pîrîului depăsesc 10 mjkm,
mai ales pe sectorul superior. Are doi afluenţi mai mici - Mandaiul şi
Crişanul (5 = 43 km 2 ; L = 6 km).
Cel mai mare din această grupă este sistemttl Topologttltti (5 = 343 km 2 ;
L = 38 km) care poartă şi numele de Ceair, Haidar, Rahman. Izvorăşte
din podişul înalt al Sacar-Bairului, din apropierea izvoarălor Casimcei şi
Slavei, de la altitudinea de circa 200 m, şi se varsă în balta Bentu care
reuşeşte să reţină aproape toată scurgerea (de altfel, săracă, semiperma-
nentă) pîrîului. Are doi afluenţi mai de seamă din stînga, pe Hagiomer.ul (5 =
= 30 km 2 ; L = 6 km) şi Mahomencea (5 = 145 km 2 ; L = 20 km). Dm apele
sale se irigă circa 150 ha grădini pe unităţi mai mici. Suprafaţele inundabile,
562
tu umiditate excesivă, ocupă circa 268 ha, mai ales în cursul său inferior.
.Cu scop de retenţie pe cursul Topologului a fost reamenajat lacul de acumu-
lare, fost liman, de la Hazarlîc, cu un volum de 6,6 miI. m 3 •
Un alt pîrîu de pe versantul vestic este valea Ro ştilor (5 = 108 km2 ;
L = 20 km), care izvorăşte din apropierea Topologului. El are pante longi-
tudinale mari (peste 10 mjkm) şi un regim torenţial. Se varsă în Dunărea
Veche (Braţul Măcin) la Ostrov .
Mai spre nord, flancul vestic al coastei dobrogene este lipsit de cursuri
de apă; se pot întîlni în schimb o serie de organisme torenţiale seci, care
conduc scurgerea superficială spre lunca Dunării în timpul topirii zăpezi­
lor sau ploilor torenţiale. Primul care are şi denumirea de ]ijila (5 = 33 km 2 ;
L = 11 km) s-a format în zona cotului Dunării şi alimentează Balta
]ijila ; urmează apoi Sorniacul (5 = 56 km 2 ; L = 8 km) dinspre Munţii
Măcinului, Capaclia sau Bădila (5 = 21 km 2 ; L = 7 km) şi Valea lui Iancu,
care se varsă dinspre coastele nordice ale Isaccei spre lacul de luncă Saun .
Ultimul din grupa nordică este Valea Adîncă, afluent al Bălţii Telincea.
Rîurile Dobrogei maritime au dimensiuni mai mari, în partea nordică
a podişului. Ele se varsă în marea majoritate a cazurilor în limanurile
şi lagunele ce se înşiră la sud de Delta Dunării pînă la graniţa cu R.P.B.
Sistemele de rîuri mici din nord-estul Dobrogei se varsă fără excepţie
în lacul Razelm, respectiv în limanurile anastomozate în interiorul "Gol-
şi în limanurile Corbul şI Taşaul, aflate la sud de Capul Midia.
Lacul Razelm (5 = 415 km 2) este de fapt componentul Complexu-
lui Razelm (867,7 km 2). Rîurile aferente lacului se varsă în limanurile Agighiol,
cum este pîrîul Tulcii (5 = 103 km 2 ; L = 10 km) sau în limanul Babadag
(Taiţa şi Teliţa). Restul pîraielor din sud se îndreaptă spre Goloviţa,
Zmeica, Sinoe.
Rîurile din grupa de NE şi-au adaptat văile la formele vechi ale platfor-
mei, care după observaţiile geomorfologilor (A. Nordon, Emm. de Martonne,
1. Rădulescu) prezintă trei nivele de eroziune. Culmile înalte se ridică
prin cîţiva martori de eroziune la 350-400 m (Ţuţuiatul-467 m) în Pri-
copanul. Al doilea nivel de netezire, are altitudini de 200-350 m şi coboară
în direcţia depresiuni10r ce mărginesc podişul nordic. Al treilea nivel are
altitudini în jur de 150-200 m şi este prezent în culmile Uzum-Bair,
Culmea Tulcei, Podişul Babadagului şi în Podişul Casimcei. Toate rîurile
urmăresc căderea generală condiţionată de treptele de relief de origine poli-
ciclică.
Teliţa (5 = 280 km 2 ; L c= 40,5 km) izvorăşte din apropierea comunei
Niculiţel, din podişul cu aceeaşi denumire, de la altitudinea de 220 m. în
ansamblu, are o pantă longitudinală destul de mare, în jur de 5,5m/km.
Valea sa, în zona de izvoare, are aspect torenţial, însă în aval de satul
Teliţa pătrunde dej a în depresiunea înaltă a N albantului(P odişul Tulcei),
puternic colmatată prin aluviunile aduse de cursurile repezi din direcţia
coastelor; pînă la Cataloi, rîul are orientare estică , dup ă care face un cot
brusc spre sud, vărsîndu-se în Balta Zebilului, fost golf al limanului Baba-
clag. Albia sa este îngustă, puţin încăpătoare mai ales în partea inferioară,
unde este invadată pe anumite sectoare de vegetaţie acv atică. Apele frea-
tice din fundul văii sînt apropiate de suprafaţ ă (1 -·5 m) , din care cauz9.
Te1iţa primeşte o alimentare subterană permanentă, drept însă că foarte=
săracă. Spre sud se mai conturează cîţiva afluenţi mai mici ai lacului Sinoe.
Suprafaţa inundabilă şi cu exces de umiditate în bazinul Teliţei se cifrează Dintre aceştia amintim pe pîrîul Săruri (5 = 72 km 2 ; L = 10 km), care
la circa 250 ha. Irigaţiile nu au o dezvoltare deosebită. Extinderea lor ar se varsă în golful Sinoe şi Nuntaşi (5 = 148 km 2 ; L = 16 km) care se
fi posibilă numai pe baza unei alimentări din Dunăre. varsă în limanul sărat Nuntaşi-Istria. În fine, în lacul Tuzla îşi mai varsă
Taiţa (5 = 383,7 km 2 ; L = 46,8 km) izvorăşte de la contactul dintre apele şi pîrîul Săcele (5 = 56 km 2 ; L = 7 km), un mic curs anemie.
Culmea Pricopanului şi Podişul Niculiţel, de la altitudinea de circa 200 m, La baza falezei de la Capul Midia se întind limanurile Corbul şi Taşaul.
în apropierea şeii de la Niculiţel. Pe o distanţă de circa 23 km formează Primul receptează pîrîul Gargalîc, Corbului sau Vetrei (5 = 36 km 2 L =
limita naturală între cele două masive, ca apoi, printr-o cotitură bruscă = 6 km), iar în cel de al doilea se varsă Casimcea.
la comuna Horia să-şi aleagă calea cea mai scurtă spre lacul Babadag. În Limanul Corbul sau Gargalîc (5 = 5,39 km 2 ; w = 7,305 mil.m 3 ) s-a
zona de izvoare primeşte un afluent cu caracter torenţial dinspre Tuţuiatu, format prin invadarea zonei de vărsare a văilor Gargalîc şi Vatra de către
pîrîul Cură turii (5 = 34 km 2 ; L = 5 km), iar din stînga, dinspre Niculi- apele mării. Golful lVIidiei, prin proeminenţa Capului Midia, se află într-o
ţel, pe Pîrlit a (5 = 32 km 2 ; L = 8 km). zonă protejată de curenţii marini din nord, iar prin ramurile de turbionare
Fundul văii, puternic colmatat, se lărgeşte treptat spre Depresiunea în el s-au depus grinduri cu lăţime mare care separă lacul în prezent de
Ortachiciului, unde primeşte din stînga pîraiele Islamul şi Lodzova (5 = Marea Neagră.
= 40 km2 ; L = 13 km). De aici, cursul Taiţei se adaptează la piciorul flan- Are un bazin de recepţie de 71 km 2 din care 36 km2 îi aparţin Văii Gar-
cului nordic al Podişului Babadag, primind încă doi afluenţi dinspre galîcului. Apele sale au fost îndulcite prin aducţiunea Siutghiol-Taşaul ­
Depresiunea Nalbant: pîrîul Alba (5 = 32 km 2 ; L = 10 km) şi Jechea -Corbul, prin care nivelul lacului se află deasupra nivelului mării. Eva-
sau Tăiţa numită şi pîrîul Muchei Verzi (5 = 84 km 2 ; L = 18 km). Inainte cuarea surplusului de apă necesară primenirii pentru crescătoria de peşte
de a se vărsa în lacul Babadag, Taiţa trece prin Balta Toprachioiului, care şi irigaţii se face printr-un canal spre Marea Neagră. Bilanţul său hidro-
în prezent are aspect de zonă inundabilă. Debitul mediu al Taiţei este logic se caracterizează prin următoarele elemente (1958-1966) (223):
cel mai mare dintre toate rîurile dobrogene (1,39 m/s), pe care se poate
conta deja pentru alimentări cu apă şi irigaţii în cazul înfiinţării unor Precipitaţii. . . . . 51 l/s
acumulări mai mari. Scurgere superficială . 23 "
Zona inundabi1ă, cu exces de umiditate, în bazinul Taiţei este în jur Alimentare-evacuare 100 "
de 350 ha, iar suprafeţele irigate însumează peste 600 ha, grupate în jurul Total intrate . 174 l/s
comune])r Izvoarele, Isaccea pepinieră, Nicolae Bălcescu, Turda şi o serie
Evaporaţie 159 "
de alte localităţi cu unităţi mai mărunte.
Dintre amenajările hidrotehnice, din această zonă, merită să amintim Consum ireversibil 15
regularizarea regimului lacului Babadag prin canalul Enisala precum şi Total ieşite . . 174 lis
irigaţii1e din nordul Razelmului (Sarinasuf - 750 ha, Sarichioi - 54 ha
în 1960) şi din lacul Babadag (Zebil - 60 ha). Limanul Taşaul s-a format tot în Golful Midiei, la gura Casimcei (5 =
Rîurile de la sud care se varsă în limanul Ceamurliei fac parte din = 22,78 km2 ; w = 51,533 miI. m 3). Are o suprafaţă bazinală superficială
complexul lacustru Goloviţa-Razelmul Mic, prezentîndu-se chiar ca un de 872 km 2 (223), din care circa 2/3 îi revine Casimcei, iar restul unor orga-
golf al acestuia (v. fig. 148). Cele două rîuri, Slava şi Hamangia sînt nisme torenţiale ca: Dalufac, Dalufacul Mic, Valea Adîncă şi Carac-
cursuri aproape paralele şi urmăresc direcţia marilor falii tectonice. vila. Prin apele primite din reţeaua aferentă şi aducţiunea de apă
Slava (5 = 333 km2 ; L = 35 km), cunoscută local şi prin denumirea din Siutghiol, apele lacului sînt îndulcite, favorabile pentru pis-
cicultură şi irigaţii locale. Elementele dominante ale bilanţului hidro-
de Gaugagia, s-a adaptat prin cursul său inferior şi afluentul său din stînga
Ciucurova sau Slava Cercheză (5 = 121 km2 ; L = 22 km) la culoarul logic pe perioada 1958-1966 din lacul Taşaul sînt următoarele (223):
ce separă Podişul Babadagului de Podişul Casimcei. Ambele rîuri îşi au Precipitaţii . 249 Ils
originea în capetele vestice ale unor depresiuni tectono-erozive: Slava în Scurgere superficială . 499 "
Depresiunea Başpunar, iar Ciucurova în Depresiunea Atmagea. Ele se Debuşeuri în lac 19 "
unesc în dreptul localităţii Slava Rusă. În depresiuni, cele două sisteme
primesc o alimentare subterană relativ bogată, din care cauză ele nu seacă Tolal intrale . 767 Ils
Evaporaţie
în zona de confluenţă. 674 "
Hamangia (5 = 221 km2 ; L = 27 km) izvorăşte din zona centrală a Consum ireversibil. 32 "
Podişului Casimcei, de lîngă comuna Vasile Alecsandri. Traversînd toate Alimentare-evacuare 61 "
nivelele de eroziune cursul rîului are pante relativ mari (în medie 8 mIm). Total ieşite 767 Ils
În bazinul său domină şisturile verzi. Are un singur afluent, din stînga,
Ceamurlia sau Beidaudul (S =- 31 km2 ; L = 9 km). Casimcea (5 = 755 km 2 ; L = 58, 5 km) are un bazin bine dezvoltat în
partea sudică a Podişului Casimcei cu afluenţi care se concentrează spre
564
565
 Depresiunea Pantelimon. După ieşirea sa din zona de izvoare, cursul său Precipitaţii. . . . • 231 Ils
formează chiar limita între Dobrogea de Nord şi Podişul Tortomanului, Scurgere superficială 1 1~~
care-i aparţine deja Dobrogei de Sud şi care se evidenţiază prin apariţia
"
Scurgere subterană .
calcarelor jurasice, prin cuesta Topalu-Sibioara. Se varsă în lacul Taşaul. Debuşeuri în lac . . 8
Casimcea izvorăşte din platforma înaltă, lîngă comuna Războieni, de la
altitudinea de circa 300 m. După un sector torenţial de circa 10 km, la Total intrale. 1 417 Ils
Casimcea rîul pătrunde în Depresiunea de contact dintre calcarele jurasice Evaporaţie 590 Ils
şi masivul vechi, caledonian, al Pantelimonului. Aici primeşte o serie de Consum ireversibil. . 490 "
afluenţi, dezvoltaţi mai ales spre dreapta, cum sînt: Cartalul sau Dereaua Alimentare_-e::..v:..:a=cu=ar=e_ __ _ __ _ _ __ _---;~~~
356 "
Mare (5 = 128 km 2 ; L = 15 km), Pantelimonul (5 = 24 km 2 ; L = 5 km), -Total ieşite 1 436 Ils
Valea Seacă (5 = 56 km 2 ; L = 10 km) şi Gura Dobrogei (5 = 46 km2; Pierderi 19 Ils
L = 10 km), iar din stînga pe Rîmnicul (5 = 90 km 2 ; L = 12 km) şi
Grădina Mucova (5 = 43 km 3 ; L = 5 km). Amintim faptul că din rezervele lacului .se consumă u n volum Însemnat
Pe platformele largi din bazin, apele freatice se află la adîncimi mari, entru alimentarea litoral ului şi a oraşulm Constanţa.
P Afluentul cel mai mare al lacului Siutghiol este alea Mar~ (5 = 19 k~ ) ,
2 •
în general sub 30 m (după 1. Rădulescu), iar în fundul văii Casimcei ele se y
apropie de suprafaţă, adîncimea obişnuită variind în jur de 5 m. Alimen- restul văiugelor aferente au un caracter t orenţ1al (Mamala sat, Cogea ac,
tîndu-se din aceste resurse, precum şi din unele izvoare carstice, rîuţ nu Carierei Valea Cişmelei). . 3) f t d
seacă, apele sale fiind folosite chiar pentru irigarea unei suprafeţe agncole . ' l T aVb acana (5 - 096
Ltmanu v v'
, . 2 ,. w =. 2032
hn ' m1l.m ace p ar
. e e
de 300 ha la Casmicea, Pantelimonul de Jos. Extinderea irigaţiilor pe supra- fa t din depresiunea lacustră a Siutghiol~lm, ~e ~ar~ este separ~t pnn~r:u~
feţe întinse nu se poate permite din cauza lipsei unor resurse de ape mai :P d 111S1pOS.
gnn .. - Are scurgere spre Marea :Neagra . .'Sl ahmentare d1l1spre
It vNlUt
N1
mari. Există în schimb circa 650 ha terenuri irigabile, dintre care 610 ha
v'"
ghiol. Apele sale sînt folosite în ind~stne, agnculţura. Ş1 P1SC1CU. ~ra. "1 t
cu exce:.. de umiditate, care pot fi redate agriculturii (10). are afluenţi, dar colectează prin canahzare apele d1l1 bmpul preC1p1taţll or
Sistemele hidrografice din sud-estul Dobrogei au multe particularităţi comune abundente, dinspre Constanţa. . . d 42 2 k 2
cu cele din sud-vest, însă au dimensiuni mai reduse, sînt mai puternic ali- .
L 'lmanu 1 A gt'gea (5 -
- ,
O 55 km 2 ) are un .bazlll
. de recepţ1e
, d 1 e. ,l ' mî .
mentate de ape subterane în apropierea Mării Negre şi au căderi mai mari A rtul de apă dulce spre lac nu este suf1C1ent pentr~ 1ll u cnea Ul.. ;1
prin care se evidenţiază şi mai puternic influenţa carstificării rocilor de c!~iţiile adîncimilor care nu depăşesc cir~a 1 ~, ~al ales spre J:?arg~~
bază asupra formării văilor. Ele se varsă în laguna carstică a Siutghiolu- în erioadele secetoase se observă depunen de s~ru:l. Apel.e freabce
jur~l irigaţii, d~lcl Şl aproplaţ~ :fg~:~~rai
1
lui şi în limanurile din sud. lacului se folosesc pentru fiind
Lacul Siutghiol (5 = 19,56 km 2 ; w = 90-215 mil.m 3) are dimensiunile faţă Bilanţul hidrologic al lacului a fost studlat pet;ttru. a111:, - J
si importanţa cea mai mare din întregul complex lacustru din nordul Con~­ 1965-66. Valorile elementelor principale pentru aceştl dOl a111 Sl11t urma-
tanţei. El îndeplineşte rolul centrului de alimentare cu apă dulce allacun- toarele:
lor din complex (Tăbăcăriei, Taşaul, Corbul) datorită scurgerii subterane Precipitaţii • 8-12 Ils
bogate care vine dinspre calcarele jurasice de la Canara. însăşi depresiunea Scurgere superficială. 3,1-13 Ils
lacustră s-a format în bună parte datorită proceselor paleocarstice din Scurgere subterană. 7 - 6 Ils
perioada ceaudină şi anterioară. în centrul lacului se întîlneşte o dolină Total intrate. 18,1-31 Ils
carstică cu o adîncime de peste 16 m, ceea ce ne indică faptul că dep re- Evaporaţie . 20-26 "
siunea lacustră a fost inundată şi separată de mare după perioada de trans-
gresiune dobrogeană (holocenă, P. Coteţ). Grindurile de nisip pe care se Limanul Techirghiol (5 = 10,68 k.m 2 ; w = 50. mi1.m 3 ; h = 9 m) . e~te
află staţiunea de la Mamaia sînt formaţiuni relativ noi şi ele joacă rolul 1 i întins liman fluvio-marin dlll zona de htoral. Apele laculm Slllt
de ecran de contact de difuziune Între apele dulci ale lacului şi apele sărate ce ~a t izolate de Marea Neagră prin perisipuri, iar aportul de. ape super-
ale Mării Negre. Nivelul lacului fiind peste nivelul mării cu circa 1,2 m ~i~ra1ee şi mai ales cele subterane sînt suficiente pentru acopenrea evapo-
(176-246 cm), apele sale nu sînt periclitate de salinizare marină. Izvoarele . 1 savu hl'drografic este de 140 km 2 , dar colectorul
.. B aZl11U subteran
raţlel. d' d
subacvatice din lac apar pe linia dislocaţiei din Valea Carierei; ele au V '

este robabil mult mai mare. Afluxul de apa. dulce provme mSI?re coa a
caracter ascensional în punctele unde formaţiunile jurasice sînt dezgolite
de formaţiunile mai vechi şi sînt acoperite numai de depozitele cuaternare.
lacul~i, din depresiunea lacustră, unde s-a ~nsta.lat ~ vegetaţl~ palu~-
t v T t d tă în partea centrală a laculm mmerahzarea. apel se n -
Nivelul apelor din jurasicul de la Canara, după R. Ciocîrdel, (32) este cu l'a. o o a , .. h" d 'd 10 u ra
dică la valori în jur de 100 gll, în compozlţ1a c mllc~ oml111n .,c l'
o

circa 5,5 - 6,0 m deasupra nivelului mării şi-şi asigură un debit mult mai de natriu (78~) şi clorura de magneziu (4%). Una dl11tre va~orlle t~ra:
mare decît ceea ce ar fi posibil prin bazinul său superficial (5 = 92 km 2) o a o reprezintă nămolul sărat de culoare neagra-verzme Ş1
peu t lce
· d e s eam V

în condiţiile bilanţului hidrologic zonal. Subliniem că debitul mediu al cu un mnos .

. b 1 l'
puternl'c de hidrogen sulfurat . StaţlUnea a neoe lma
t' v
. enea
1
aportului subteran în perioada 1958-1967 se apreciază la 1150 l/s (148): Techirghiol este în prezent profilată pentru trat ament ul reumatlsme or
566
567
 cronice poli articulare şi musculare, anemie, ciroză, rahitism, sciatică, limfa-
tism, scrofuloză, diferite boli ftiziologice, afecţiuni ginecologice etc. Sta-
ţiunea este înzestrată cu sanatorii, care primesc anual cca 25 000 de persoane.
în lacul Techirghiol se varsă un singur pîrîiaş, Dereaua (5 = 114 km2 ;
L = 7 km), izvorîtă de lîngă comuna Moviliţa. El drenează apele zonei de
efilare marginală a podişului. Izvoarele de la coada lacului cunoscute sub
denumirea de "cainaci" sînt surse slabe de alimentare, d~r ele sînt folo-
site din timpurile cele mai străvechi. Apa de aici a fost transportată în
trecut cu sacaua la Eforie şi Eforie-Sud. În cunoştinţa acestor rezerve,
mai în amonte, în incinta lAS BiruinţH, s-au forat mai multe p uţuri.
Cel din anul 1958-59 a dat un debit de 20 l/s, iar mai tîrziu s-au găsit surse
di? mediu calcaros, cu o debitare de 160 l/s şi 350 1/s(180). Nu este exclusă
ahmentarea acestor strate şi din rezervele subterane, dinspre teritoriul
semiendoreic al Amzacei.
Limanul Tatlageac (5 = 1,41 km 2 ; w = 2,2 mil.m 3) are o cuvetă lacus-
tră asemănătoare cu cea a lacului Techirghiol, numai că are dimensiuni
mult mai mici. Bazinul său hidrografic, dominat de pîrîul intermitent Dul-
ceşti sau Tatlageac, are o suprafaţă de 129 km 2 (148). Apele sale se folo-
sesc pentru irigaţiile din fundul văii.
Lacul este complet izolat de mare prin perisipul lat de cca 60-80 m,
din care cauză şi apele lacului sînt sărate. în .,erioada 1960-1967 s-a
obţinut următorul bilanţ hidrologic (148):
Precipitaţli . 19 l/s
Scurgere superficială. 17 .. t
Aport subteran 50 ..
Total intrate . . 86 Ils
Evaporaţie 44 ..
Folosinţe ireversibile 22 ..
Scurgere superficială. ..12 ..
Pompări experimentale 4 ..
Infiltraţi! prin cordonul litoral 4 "
Total ieşite
86 ..
Nivelul lacului este în medie cu circa 1 m mai înalt (între 54 şi 147 cm)
faţă de nivelul mării, din care cauză se produc infiltra ţii permanente spre
mare.
Izvoarele de la Dulceşti şi din aval sînt captate în bună parte pentru
alimentări, însă majoritatea localităţi1or din jur obţin ape prin puţuri
săpate, a căror adîncime variază între 10 şi 30 m (ape freatice din cuver-
tura de loess sau din depozi tele sarma ţiene, în parte calcare).
La sud, pînă la Mangalia, s-au format încă două "iezere" cu caracter
lagunar: Iezerul Comorova şi Iezerul Mangalia, ambele amenajate.
în fine, limanul Mangalia (5 = 2,61 km2 ; w = 15 miI. m 3) îşi păstrează
poate cel mai bine caracterul şi contururile fostei văi carstice în care s-a
instalat în timpul transgresiunii dobrogene. El comunică şi în prezent
cu Marea Neagră, avînd chiar nivele hidrostatice comune. Din acest motiv
limanul poate fi socotit ca un golf care-i aparţine mării, dar care în aria
sa continentală primeşte alimentare bcgată din ape dulci (amonte de
comuna Limanul. care asigură şi condiţiile necesare dezvoltării unei vege-
568
taţii palustre. Lacul are astfel un sector marin şi un sector continental
bine distins.
Afluentul principal al lacului este valea Albeştilor care s~perficial :pare
un curs sec însă bazinul său hidrografic se dovedeşte extms: cupnnde
teritorii probabil şi din Bulg~r~a: ~l ar putea. avea cca ~. 060 ~m2 în !otal,
însă pentru identificarea deflmbva este neVOle de studu spec1ale. Rml se
varsă în lacul Limanu, un iaz cu baraj (5 = 0,55 km 2 ; w = 776000 m 3 )
la coada lacului Mangalia. Tot în acest sector de lac, utilizat de altf~l ş~
pentru irigaţii, se mai varsă şi pîraiele: cu scurgere temporare Hag1;m
(10,1 km 2), Valea Arsă (5=30 km 2) şi valea Albeşt~ .(7:5 km2 ); smt
cunoscute izvoarele carstice bogate de la coada laculU1 Ş1 1zvoarele sulf-
uroase termale (20 - 28 DC) renumite de la Mangalia .. Me?-ţionăm,. că
asupra originii lor există teorii diferite emise de I.P. VOlteşb (197) Ş1 de
R .Ciocîrdel-E.Protopescu - Pache (32).
Mai verosimilă este ultima, care presupune originea de adîncime a. ape:
lor din Bazinul artezian premaritim dobrogean; aceasta este susţmuta
de o serie de fapte, ca: apariţia numeroaselor izvoare subacvatice în
lacul Mangalia; prezenţa liniei de izvoare (sub maritime cu temp.era-
turi de 22-27 D C în apropierea vilelor N.Iorga-Broşteanu), precum Ş1 .de
compoziţia chimică a apelor izvoarelor în care domină dorura de SO~l~,
carbonaţii de magneziu, dţ calciu, iodura de Jdiu (amestecul cu apa manna)
etc. I
în Podişul Cobadinul1i, în zona de cumpănă a apelor, sînt cunoscute
două teritorii semiendoreţce (subreice) carstice, cu un total de cca 100 km 2 •
în incinta depresiunii Negru Vodă se pot identifica cinci sisteme de ponoare,
iar în cea de la Amzacea-Mereni-trei (v.fig.148). După toate semnele, scur-
gerea subterană dinspre aceste teritorii se deplasează în direcţia Mangaliei
şi Techirghiol.
Observaţiile hidrologice în Dobrogea au fost începute după 1955 la
un număr de 24 posturi pe rîuri şi lacuri.
CARACTERISTICI HIDROLOGICE
Pentru Dobrogea în ansamblu sînt caracteristice fenomenele hidrologice
vehemente, de scurtă durată, i~r normele precipitaţiilor şi scurgerii sînt
cele mai reduse din cuprinsul ţării. Ele trebuie analizate ca surse loca.le
mai mult sub aspectul stabilirii normelor de suplimentare necesară dm
afara teritoriului Dobrogei, deci din Dunăre.
Bilanţul hidrologic. Caracteristic pentru stepele premaritime ale nordu-
lui Mării Negre, relieful Dobrogei şi prez e nţa regiunilor ~ar~tice pe
suprafeţe extinse îi asigură caractere multiple. în~r~ acest~a ammţll? e~~s­
tenţa zonalităţii verticale a elementelor bilanţulU1 h1drolog1c, preC1pltaţllle
şi scurgerea mai ridicată în partea vestică a Dobrogei şi scurgerea ar::roap.e
exclusiv subterană pe multe dintre sistemele de văi din sudul POd1şulU1.
Cantitatea medie a precipitaţiilor căzute este între 360 mm la Sulina
(respectiv 349 mm la Cogealac) şi 513 mm la Atmagea (perioada 1896-1915 ;
1921-1965) ; scurgerea medie anuală observată variază teritorial între 13 mm
şi 34 mm (v.tabel 155). Pierderile pe calea evaporaţiei şi transpiraţiei
se apropie de valoarea precipitaţiilor.
569
TABELUL 155 56
Qz
Bilanţul hidrologic şi debltele medii ale rîurilor Qm
din Dobrogea (1950-1967) 1/f

Rîul
[
Post hidro-
metric
1
S.baz.
(km2 )
I
Hmed. j
Qo [ X o
(m) J~3/s) (mm)
Yo
(mm) U o [ Obs.
Zo 1 (mm)
(mm)
12

10
CASIMC[A - Casimcea
Hm = 201ţ m ; Qm : O,059m%
Ti/Juj Dobrope: .de nord
Teliţa Poşta 75 177 0,080 480 34 446 6
Taiţa Hamcearca 107 192 0,087 490 26 464 5
Taiţa Satul Nou 383 142 0,330 485 27 458 4 6
/962
Casimcea Casimcea 97 204 0,085 490 28 462 5
Casimcea Casian 590 153 0,415 478 22 456 4 Ij
Gargalic Corbul d e Sus 23,0 7,8 0,012 400 16 384 -
V. Neagră Lumina 19 50 0,008 385 13 372 - 2
Topolog Saraiu 256 177 0,284 500 35 465 5,5
Iris Pietreni 10,5 106 0,005 440 16 424 - ;lJ~~~~"~~~~~~~~
Qz 2310l/s IRIS - Cogarcea
Zis Hm=/06m j Qm: -
Probleme interesante se ridică în legătură cu bilanţul hidrologic al 2000 , 7ipu! Dobrogei de sud
(carst)
Dobrogei de sud. Numeroasele emergenţe din periferia Podişului Dobro- /600 - 7290 lis
gei în această parte, precum şi lipsa scurgerii fluviatile propriu-zise din
cauza proceselor de infiltraţie carstică de mare anvergură, ne îndreptăţesc J200 ;962
să credem că scurgerea medie specifică este relativ ridicată (20-30 mmfan)
800
- dar ea se formează subteran. Studii speciale în acest sens lip-
sesc - poate din cauza condiţiilor geologice foarte complicate - însăreţe aua f./OO
deasă de văi cu scurgere episodică superficială ne poate sluji ca dovadă
pentru existenţa unor procese hidrologice subterane de seamă. Resursele
locale relativ mari de apă au dat naştere la discuţii numeroase, inclusiv Fig. 149. Unele hidrografe ale rîurilor din Dobrogea (1. Ujvari).
ideile provenienţei lor din direcţia Podişului Prebalcanic.
Variabilitatea foarte mare a precipitaţiilor, de la an la an, precum şi
condiţiile termice cu temperaturi ridicate îi asigură şi scurgerii anuale o Regimul hidrologic al rîurilor dobrogene este fo.arte de~o~.donat: se apro-
variabilitate mare: pentru 13 ani de observaţii, coeficientul de variaţie pie de "tipul de viit~ri" întî1.nit ş~ pe. c?~sţel~ no.rdlce al ~am Negre. Aceasta
(Cu) are valori între 0,40 şi 0,87. înseamnă de fapt hpsa unel penodlcltaţl ntmlce mult1anuale a fenomen~­
în curînd, în bilanţul hidrologic al Dobrogei de sud, se vor produce lor hidrologice, a perioadelor caracteristice (v.fig.149). Cantitatea medle
modificări estenţiale. în aria haşurată pe harta din fig. 148 vor fi intro- lunară multianuală a precipitaţiilor ne denotă un grad înalt de .c?m~~nsar.e,
duse, prin marile sisteme de irigaţii legate de Dunăre şi Carasu, un surplus neobisnuit în alte regiuni ale ţării. Deşi domină şi aici preclpltaţllle ~1ll
de 300-500 mm de apă anual, ceea ce va duce la creşterea scurgerii super- iunie-Iulie, se observă o creştere uşoară a lor .ş~ toamna (octombne-
ficiale, a scurgerii subterane şi mai ales la creşterea evapo-transpiraţiei decembrie), care se poate considera ca efect manhm. .
cu cel puţin 250-400 mm. Resursele şi rezervele locale de apă vor creşte Raportul între precipitaţiile anuale minime şi maxime în Dobrogea at1llg~
cu cel puţin 60-80% (mai ales cele subterane), ceea ce poate duce la trans- 3,0-3,2, ceea ce oglindeşte un caracter dezorganizat în p~oducerea .lor . Şl
formări însemnate în peisajul fizico-geografic. în timpul anului. Astfel, Dobrogea este cunoscută ca reglUnea cu ler11lle

TABELUL 156
Procentul scurgerii medii lunare şi ~ezonicrc
in Dobrogea (1950-1967)

Post Tip de
v
Rîul
hidrometric
I II III IV V VI l' VII I VIII I IX \ X
I p T
,
regim

34,9 18,3 11,7

I Dobrogean
T aiţa Satul Nou 9,30 18,0 14,0 13,7 7, 25 10,6 4,98 2,68 2,40 3,54 5,80 7,75 35,1
I
Casimcea Casian 6,45 18,0 9,70 7,15 7,00 11,7 9,80 7,70 5,75 5,40 5,45 5,90 30,4 23,8 29, 2 16,6 II Dobro gean

570 571
TA:BBLUL 157 ~E:; 30000
~
Date eu privire la scurgerea minimă pentru rîurile din Dobrogea ~20000
~ 1.5000
Scurgerea minimă lunară
I ~ /0000
Rîul Post
Perioada rece I Perioada caldă
I Pe an Qmin asig. ~
~ 5000
Qmin
(m3 js)
I
Luna-
anul r (m
Qmin
3 js) I Luna-
anul
!qmi n (95%)
(ljs.km 2)
95% zi
(perioada
caldă) 3000 ~

Teliţa
2000
Poşta 0,046 I.1964 0,015 VIII.1964 0,20 1....:
Taiţa Hamcearca 0,040 XII. 1963 0,001
-
7500 II ~
VII. 1962 0,01 0,000
Taiţa Satul Nou 0,090 XII.1961 0,035 VIII. 1962 0,09 1000
0,010
Casimcea Casimcea 0,014 XII.1956 0,013 IX.1956 0,13 0,005
Casimcea Casian 0,135 XII. 1962 0,080 VII. 1961 0,13 0,010
Topolog Saraiu 0,014 XII.1960 0,002
500
VII.1961 (inf!. 0,001
utilizării) 300 ",.
200
150
cele mai călduroase din România, cu precipitaţii de iarnă şi mal ales IDO ~
zăpezi puţine. Fiind situată însă în aria contrastelor mari ale circulatiei 70
maselor de aer, iarna se întîmplă să domine mase de aer reci, continentale 50
asupra ei şi atunci (cum a fost şi în 1954) se pot produce şi ape mari de I 1,52 J 45 10 1520 30 50 IDO 200 JOO 500 1000 !JOO 3000
primăvară, în februarie sau chiar martie. În alţi ani zăpada durează numai F (kl(12)
cîteva zile, ceea ce nu poate asigura alimentarea apelor mari de primăvară. Fig. 150. Relaţia între scurgerea maximă (asig.l%) şi suprafaţa bazinelor de recepţie In
Ploile torenţiale au intensitate de obicei mare, ceea ce se poate deduce cazul rlurilor dobrogene (223)
şi din tabelul 158 în care figurează caracteristicile unor cazuri eminente.
Ele produc viituri mai ales vara (VI-VIII). Surpriza este mal mare în sudul Dobrogei, unde în incinta unor văi
carstice scurgerea se observă numai în cazul unor ploi excepţionale, în
TABELUL 158 schimb atunci au forţă distrugătoare. După cum se poate observa şi din
Caraeteristiea unor ploi torenţlale inregistrate in Dobrogea (280) tabelul 159 scurgerea maximă poate atinge în cazul asigurării de 1 % valori
de 8300 Ijsjkm 2 •
Staţia Strat Durata
Data Imed
pluviometrică (mm) (min) (mmjmin) TABELUL 159
Debitele şi scurgerea maximă eu asigmări diferite În eazul riurilor
Jurilovca 3. VII.19S4 130,2 70 1,86 din Dobrogea (223)
Tulcea 10.VIII.1939 70,2 30 2,34
Constanţa Il.VIII.l939 104,7 125 0,84 Debit maxim (m"js) cu asigurare Scurgere
Mangalia 17. IX.1943 94,4 30 3,15 maximă
Rîul Post

în aceste condiţiuni este evidentă dominarea tipului de regim specific

1%
I 5%
I 10%
!
20% asig. 1%
ljsfkm=.

Casimcea Casimcea 200 142 116 94 2170

dobrogean (v. tabel 156), cu volumul maxim al scurgerii medii lunare în Casimcea Casian 545 320 226 156 930
februarie şi în lunile de vară, cu alimentare pluvială bogată (tip pluvial Topolog Saraiu 240 175 137 100 980
moderat) şi cu dominare în profil anual a scurgerii medii de iarnă (perioada Iris Pietreni 170 85 60 44 16200
cea mai umedă din an).

Debitelc şi scurgerea maximă. Aceste fenomene se produc în timpul
viiturilor din ploile de vară. Durata medie a viiturilor este redusă (7 - 28 ore)
şi ele se produc cu intensitate mare (Te = 3-8 ore). Sosesc deseori cu
"front", cu salt hidraulic, care are înălţimi pînă la 1,5-2,0 metri şi
viteză de 5-7 mjs. Uneori ele se produc atît de rapid (de ex.Gîrliţa în
1963), încît este aproape imposibilă avertizare a din timp a populaţiei, iar
pe suprafeţe mici scurgerea maximă specifică ajunge la 30 m 3 jsJkm2 •
572
Debitelc şi scurgerea m inimă. Rîurile sînt atît de mici încît în perioadele
secetoase folo s inţele lor se reduc în mod esenţial. Valorile înregistrate şi sta-
bilite cu asigurarea de 95% a debitelor medii lunare minime sînt
reprezentate în tabelul 157. De aici se poate deduce faptul c ă, în perioada
verilor secetoase ale Dobrogei, scurgerea scade mai mult decît în timpul
iernii, cînd există perioade umede, mai îndelungate, aproape în fieca re
573
a,n. ~curgerea minimă de iarnă se produce tn decembrie-ianuarie, iar cea
din perioada caldă în lunile de vară (VI-VIII şi IX), cind şi consumurile
sînt ridicate.
Rîurile din regiunile calcaroase seacă cu excepţia perioadelor de viituri.
Pe Iris la Prietreni, de ex. se observă secarea în decurs de 350 de zile
din 12 ani.
Regimul de" îngheţ. Acest fenomen ne oglindeşte sensibilitatea pnale-
lor mici la variaţiile termice ale iernii. Ele îngheaţă repede în par-
tea nordică a Dobrogei, unde şi podul de gheaţă are o durată medie
de 20-30 zile, iar qurata fenomenelor de îngheţ se ridică la 25-45 zile în
medie (v fig. 151). In sudul Podişului în schimb fenomenele de îngheţ se
cunosc numai local, pe lacuri. Apele izvoarelor din văile carstice au tem-
peraturi pozitive şi iarna, deci îngreunează apariţia gheţii.
INOIEMBRIE ,DECEMBRIE ,IANUARIE IFEBRUARIE I MARTIE
TAITA Hamcearca
f# .. ......"#1
CAS/l.rrEA Caslmcea
,ihmttil\H
şi care şi-au păstrat o cantitate mare de săruri şi nămoluri . A~e:tea, la
rîndul lor, suferă în etapa actuală o metamorfozare permanenta 1ll cor:-
diţiile afluxului carbonaţilor, calciului, nlagneziului şi a altor elemente ten-
gene. A foIoSlte
Unele resurse de apă dulce smt ' pen t ru AdI'
m u enea l'lmane1or sara t.e
v
în trecut. De ex., afluxul de apă dinspre Siutghiol îndulceşte apa lacun-
lor Corbul, Taşaul, Tăbăcăria sau Razelm care în partea sa ~ordică e.:ote în-
dulcit de apele dunărene pătrunse prin canalele Dranov Şl Dunavaţ etc.
În anii ce urmează, în Dobrogea, vom asista la o serie de mari trans-
formări, între care rezolvarea problemei apei potabile, industriale şi agricole
joacă un rol esenţial. În acest proces vor fi utilizate resursele locale (ali-
mentarea industriei şi populaţiei) şi apele Dunării . Primii paşi de mare
anvergură au fost deja făcuţi prin captarea apelor carstice din nordul Con-
stanţei şi realizarea c~mducţei de alime!1ţare. cu apă poţabil~. a litoralului:
iar în prezent se extmde slstemul de lngaţle Carasu. In Vlltor, urmeaza
rezolvarea problemelor de apă pentru Dobrogea de nord (în bună parte
din Dunăre prin transformarea lacului Razelm într-un rezervor de ap ă
dulce), ceeace contribuie în mare măsură la ridicarea econo miei acestu i
teritoriu atît de roditor şi bogat.

~~~' Interval mediu cu fenomene posibile de ingheţ

Interval mediu cu fenomene de Îngheţ
Ci·· .......,"' .'.lI

- - _ Interval mediu cu pod de gheaţă

Fig. 151. Diagra~ele datelor caracteristice ale fenomenelor de ingheţ pentru rîurile
Dobrogei (I.Ujvări).

Scurgerea solidă. Eroziune puternică se produce în timpul viiturilor,

cînd sînt frecvente şi "selurile" adică torenţii noroioşi. Materialul trans-
portat de apele rîurilor provine mai cu seamă din cuvertura loessoidă.
în partea nordică, unde în culmile Pricopan-Tulcea stratul de loess este
mai puţin dezvoltat peste rocile de bază şi eroziunea specifică este mai
mică (Taiţa la Satul Nou = 0,17 tJha/an) decît în sud, chiar în Podişul
Casimcei (Casimcea la Casian = 1,45 tJha/an). Date asupra scurgerii solide
există pentru aceste două posturi hidrometrice pe perioada 1956-1964 (Satul
Nou) şi 1955-1967 (Casian). Gradul de împădurire are o mare importanţă
în Dobrogea, însă efectul lui nu se poate sesiza direct pe baza datelor hidro-
metrice existente.

Particularităţile hidrochimice. Chimismul apelor din Dobrogea se rezumă

la existenţa unei influenţe a apelor Mării Negre în zona de litoral asupra
apelor din lacuri (Razelm, Mangalia). De altfel, în general domină apele
carbonatate din grupa calciului cu mineralizări în jur de 1,0 gll şi duri-
tate de 15-45 gg.
Marea Neagră, prin apele ei sărate, nu are o influenţă mai de seamă
asupra apelor Dobrogei decît în zona litorală. Aceasta se explică prin afluxul
continuu al apelor dulci spre mare şi a existenţei, astfel, a unui ecran de
difuzie deplasat spre mare. Lacurile sărate de pe litoral (Duingi-Nun-
taşi, Istria, Techirghiol, Sinoe) au fost nişte evaporatoare în timpul trans-
gresiunii dobrogene, care s-au închis sau sînt în curs de închidere spre mare

574
Bibliografie

LAn g hei, V., Raionarea hidrochimică a teritoriului R.P.R., în "Meteor., hidro!., gospod.
apelor", nr.l, 1958
2. An g hei, V., U j var i, 1., Raionarea durităţii totale a apelor din rîurile de pe teri·
toriul R.P.R., în "Meteor. şi hidro!.", m.3, 1957.
3. Al ID a z o v, A.A., Bon dar, C. Dia con u, C., G h e d r i ro, V., Mi hai Iov, V.,
Mi ţ ă, P., Ni c h i for o v, 1.D., Rai, A.r., Rod ion o v, N., Stă nes c u, S.,
Stă nes cu, V. şi Vag h i ro, N., Zona de vărsare a Dunării - monografie hidro·
logică, Bucureşti, 1957.
4. Ar g h iri ade, C., A bag i u, P., şi Ce u c a, S., Contribuţii la cunoa~terea rolului
hidrologic al pădurii, în "Studii, cercet. Inst. cercet. forest.", nr.20, 1960
5. A văd a n e i, A., Mi ţ ă, P., Sta t e, 1., Cat a n ă, C., Do bre seu, M., Ni col a e,
T ., Ung u rea n u, E., Monografia hidrologică a bazinului hidrografic al rîului Arge~,
în "Studii de hidro!.", nr. 14, 1966
6. BăI ă şes c u, L., Din c ă, A., G r u i a, E.,I 1 ies c u, L., Mi h ă i 1 e seu, G h.,
Mi ţ ă, P., Ni ţ u 1 e s c u, M., N a e D., Ni col a e, T., P 1 a t a g ea, M. şi T î Ş t e a.
A., Monografia hidrologică a bazinului hidrografic al rîului Ialomiţa, în "Studii de hidro!.",
1966
7. Ban u, A.C. şiR ude s c u, L., Delta Dunării, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1965
8. Bie ah u, M., Rus u T., Carstul din România, în "Lucr. Instit. de speo!. E. Racoviţă".
tom IV, 1965
9. Bie ah u, M., Ş e r ban, M., Bazinul endoreic Padi~ - Cetăţile Ponorului. Propunere pen-
tru un viitor parc naţional, în "Ocrotirea naturii", nr.4, 1959
10. B 1 i dar u, V., G e o r g e s c u, P., G h e o r g h i u, 1.M. şi VI ă des c u, D., Hidra-
amelioraţiile în R.P.R. Monografie, Editura agro-silvică, Bucureşti, 1962
Il. Boi s n ard, 1. şi Pâr v u 1 e s c u, C., Resursele de apă ale R.S.România Studiu
litografiat, CSA-ISCH, Bucureşti, 1967
12. Bon dar, C., Contribuţie la studiul nivelurilor l1fării Negre, în "Studii de hidro!.",
nr.4, 1963
13. I d e ro., Date asupra pătrunderilor de apă marină în albia gurii canalului Sulina, în
"Studii de hidraulică", nr.9
14. 1 d e ID, Influenţa fluviului Dunărea asupra regimului hidrologic al jl;lării Neg1'e. în
"Studii de hidro!.", nr.19, 1967
15. I de ro, Observaţii asupra salinităţii în comPlexul lacustru Razelm-Sinoe, în "Studii de
hidraulică", nr. 9.
16. Bon dar, C., R o v e n ţ a. V., Curenţii din lungul litoralului românesc al Mării Negre
~i influenţa lOT asupra stratificaţiei maselor de apă, în "Studii de hidro!.", ISCH, vo1.19,
1967.
17. B r ă t e seu, C., Oscilaţiile de nivel ale apelor ~i bazinului Mări i Negre în Qu aterJ1ar,
în "BuI.Soc.rom.geogr.", LXI, 1942.
18. TI u t a, r., Some~ul, Studi'u hidrologic (lucrare de doctorat î11 manuscris), 1967
19. But a, r., P î n zar u, T. şi Fii s t 6 s, C., Cîteva aspecte de vii/uri din 16-79 febr.
1958 pe Someşul Mare ~i afluenţii săi, în "Studia Univ. Babeş-Bolyai" , ser.geol.-geogr ..
fasc. 1. 1963.
20. But a, r. şi Să n d 11 1 a c h e, AI., Lacurile din bazinul Luduptlui, în "Probl. de
geogr.", nr.8, 1961.

577
".ţ ~1. C Il. ci ere, R., A v t a ro e il C u, ~., 't o m e il C u, G., R Il. d u 1 e seu, M. şiR o şes cu,
E. Studiul hidrogeologic de sinteză pentru teritoriul R.P.R., in "Studii de hidrogeol."
nr.3, 1964.
22. Că d ere, R., Con sta n tin e s c u, T., Apele de adîncime din CîmPia Română de
nord-est şi sudul Podi~ului Moldovenesc, in "Studii de hidrogeol." nr.2, 1964
1: 23. Că d ere, R., E nea, 1., Con sta n tin e s c u, T., R ă d u 1 e s c u, M., Nea m ţ u,
V., Mir o nes c u, C., Consideraţiuni hidrologice privind apele subterane din b azi nul
h i d rog r a f i c Sir e t, in " Studii de hidrogeol.", nr.2, 1964.
24. C ă d ere, R., Pod ani, M., Studiul resurselor de apă din Republica Socialistă România,
in " Hidroteh. , gosp. apelor şi meteorol.", nr.8, 1969.
25. Ca n tem i r, D., Descrierea Moldovei, Editura G.Pascu, Bucureşti, 1923.
26. C h iri a c, V., Problema' protecţiei calităţii apei în R.P.R., în "Hidroteh., gosp. apelor
şi meteorol." nrA, 1964.
27. I d e m, Protecţia apelor Mării Negre în zona litoralului românesc, în "Hidroteh., gosp.
apelor şi meteorol.", nr.6. 1967.
~. Ci a g 1 i c, V., Observaţii asupra îngheţului pe lacul de acumulare Izvorul Muntelui-Bicaz
în iarna anului 1961-62, în "An.şt.Univ. Al.LCuza ser.geob.geogr. Iaşi, nr.lO, 1964.
29. I d e m, Citeva date referitoare la influenţele pe care le are lacul de acumulare Izvorul
Muntelui-Bicaz asupra regimului hidrologic al rîului Bistriţa, in "Comunic.geogr.", nr.3,
1965.
30. eia g 1 î c, V., M i r ~ :\!., 1. şi M unt e an u, D., Lacul de acumulare de la Izvorul
- Muntelui Bicaz - pyoblerAe hidrologice şi biologice pe care le pune în etapa actuală, in
"Natura", nr.6, 1962.
31. Ci o cir d e 1, R., La circulation generale des eaux de la Mer Noire, în "Bul.Soc.rom.
geogr." 56, 1937.
32. C i o c î r de!, R., P ro t o p o p e s c u, Pac h e E m., Consideraţii hidrogeologice asu-
pra Dobrogei, în "Studii tehn. econ. Comit. geol."., ser. E. Hidrogeol., nr.3, 1955.
33. C o g ă 1 n i cea n u, AL, lor g u 1 e s c u, E., Orientări actuale în hidroenergetică, Edi-
tura Tehnică, Bucureşti, 1967
34. Con sta n tin e s c u, C., Contribuţie la cunoaşterea fenomenului de iarnă pe Dunăre
pe sectorul aval de T.Severin, in "Hidroteh. gosp. apelor şi meteoro1"., nr.2, 1964.
35. Con sta n tin e s c u, C., Gol d Ş t e i n, M., Har a m, V., Solo m o n, S., Hidrolo-
gie, Editura tehnică, Bucureşti, 1956.
36. Con sta n tin e s c u, G h.P., Studiile hidrogeologice pentru alimentarea cu apă potabilă
a ora~ului Craiova. "Hidroteh. gosp. apelor şi meteorologia nr.3, 1968.
37. Cot e ţ, P., Cîteva observaţii asupra formării lacurilar ~i reţelei de văi secundaye din
CîmPia Română, în "Anal.Univ. C.1.Parhon," ser. şt.nat., nr.6, Bucureşti, 1957.
38. C ser m a k, B., D o h n ali k, J., K a rol y, Z., L li s z 16 f f y W., Pus k li s T.,
S o m o g y i S., S z e s z tai K., M agyarorszag felszlni vizei, VITUKI, Budapest, 1967.
39. D a vid o v, L.K., Ghidrografia SSSR, vol.1-2, în "Izd.Len., univ.im. A.A.Jdanova"
Leningrad, 1953.
40. Dia con u, C., Rezultate noi în studiul scurgerii de aluviuni în suspensie a rturilor
R.P.R., in "Studii de hidrol.", nr.ll, 1964
41. Dia con u, C., A v Il. dan e i, A., Ci o ban u, S., Mot e a, 1., Despre stabilitatea
albiilor rîurilor R.P.R., în ultimii 30-40 ani, in "Studii de hidrol.", nr.3, 1962.
42. I d e m, Unele rezultate ale studiului temperaturii apei rîurilor din R.P.R., in "Studii
de hidrol.", nr.3, 1962
43. Dia con u, C., D u mit r e s c u, S., L ă zăr e s c u, D., U j var i, 1., Scurgerea
medie specifică a rîurilor din R.P.R., in "Lucr.D.S.H." ser. hidro1 nr.I, 1954.
44. Dia con u, C., L ă zăr e s cu, D., Hidrologia. Manual pentru şcolile tehnice, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1965.
45. Do n i s ă, 1., P o g h i r c, V., Valea Bistriţei, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
46. D r a g om i r e s c u, Ş., G Il Ş t e s c u, P., Formarea prin baraj natural a lacului Betiş,
în "Probl. de geogr.", nr.7, 1960
47. Du k i c, D., S a va. Potamoloska studia, Monographies, CCLXXV, Beograd, 1957.
48. D u mit r e s c u, S., Variaţia scurgeyii anuale la rîuyUe din R.P.R. în "Hidroteh.,
gosp. apelor şi meterol.", nr.12, 1964.
49. I d e m, Variaţia scurgerii fluviale cu aplicatie la rîurile din România. Teză de doctorat
(litografiat), Bucureşti, 1969. ' 82. Kamenski, G.N., Tolstihina, M.M.T o 1stihin, N . I. , Gidrogeofogia SS S R ,
50. Du mit r e s c u, 1., S 11 n d u 1 e s cu, M., L ă z 11 r e s cu, V., Mir ă u ţ ă, O., P a u-
1 i u c, S., G e o r g e s c u, C., M~moire a la carte tectonique de la Roumanie, în "An'
Com. ge0l.", nr.32, 1962
578
51. Fi c h e u x, R., Remarques sur la reseau hidyograPhique du Bihor septentrional (Munţii
Apuseni), în "MeI. Inst. fr. eno Roum.", nr. 2, 1929.
52. FIor e a, N., Adîncimea cyitică a apei freatice în cîmPia subcolinară Mizil- Stîlpu, in
" "Bul. Acad. RPR", secţ, bioI. agr. geoI., geogr., nr.6, 1954.
53. F ti s t os, C., Caracterizarea hidrochimică a bazin ului rîului Some~, în "MeteoroI. hldr.,
gosp. apelor", nr. 2, 1960.
54. G as par, E., O n c e s c u, M., Introducere In radiohidrologie, Editura Academiei, Bucu-
reşti, 1967.
55. G Il Ş t e s c u, - P., Caracteristicile hidrochimic8 ale lacurilor R.P.R., in "Meteorol. hidrol.
gosp. apelor", nr.2, 1960.
56. I d e m, Lacurile din R.P.R. Geneză şi regim hidrologic, Editura Academiei, Bucureşti,
- 1963.
~ I d e m, Lacurile din Romdnia. Limnologie regională. Ed. Acad. RSR. Buc. 1971.
58.' I d e m, Quelques probliJmes concernant le bilan hydrologique des lacs du Delta du
Danube, în "Rev.Roum.de geoI. geoph. etgeogr.", nr.lO, 1966.
59. I d e m, TiPurile de lacuri din R.P.R. după originea cuvetei lacustre, in "Prob!. de geogr.",
nr.8, 1961.
60. I d e m, Zonele lacustre de pe teyitoriul R.P.R., in "Com.Acad. R.P.R.". n r.12, 1962.
61. G Il. Ş t e s c u, P., Bre i e r, A., Caracteristicile hidrochimice ale lacurilor din Valea
Dunării, în "Hidroteh., gosp.ape1or şi meteorol." nr. 7., 1967.
62. I d e m, Quelques aspects du bilan hydrologique des lacs de la Plaine inondable du D anube,
în "Rev.Roum.de geol., geophys. et geogr." ser.geogr., nr.9, 1965.
63. G Il Ş t e s c u, P., Ni col a, A., Lacurile de pe valea Colentinei. Geneza şi regimul hidro-
logic, in "Com.Acad.R.P.R.", nr.9, 1961.
64. G Il Ş t e s c u, P., Bre i e r, A., Les lacs artificiels de la Roumanie, în " Rev.Roum.
de geol.,geoph. et geogr.", ser.geogr., nr.2, 1969.
65. Gel e y, 1., A Szent Anna 16, in "Foldrajd Kozl.", 1909.
66. G h e o r g h i u, 1.M., Iyigarea fineţelor naturale şi a livezilor în raionul Făgăraş, în
" Hidrotehnica", nr.2, 1963.
67. Gir bac e a, V., Consideyaţii cu privire la evoluţia reţelei hidrografice în partea de N-E
a Podişului Transilvaniei (Dealurile Bistriţei), în "Stud.Univ. Babeş-Bolyai, ser.2,
fasc.l, 1961.
68. G i urc 11 nea n u, C., M o c a n u ,C., Valea Oltului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.
69. G 1 i m b o v ski. N., Neg u 1 e s c u, M., R 11 des c u, C., Protecţia calităţii apelor în
Republica Socialistă Romdnia, în "Hidroteh., gosp.apelor, meteorol.", nr.8, 1969.
70. Gri g o: a Ş N., Gelologia zăcăminteloy de petrol şi gaze din R.P.R., Editura tehnică,
Bncureştl, 1961.
71. G r umil z e s c u, H., Stă n c e s c u, C., P o P o v a, A., Ne d e 1 c u, E., Delta Dunării,
in "Natura", nr.!, 1962.
72. G u g i uma n, 1., Regimul hidrografic al Mureşului, în "Rev. şt. V. Adamachi", nr. 30,
1944.
73. Hor v a t h, S., A csatornazas hatasa a M agyar Duna jegjardsara, in "Vfztigyi Kozl.",
nrA, 1960
74. Ia c o b, E., Consideraţii asupra bilanţului hidrologic din Munţii Apuseni, în "Studia
Univ. Babeş-Bo1yai, ser.geol.-geogr., fasc.2, 1965.
75. Ia c obi, R., Hidrografia Ardealului, Sighişoara, 1933.
76. lan c u, S., Contribuţii la cunoaşterea lacurilor alPine din masivul Parîng, în "Anal.
Univ. C.LParhon", Ser.şt.nat., geol.-geogr., nr.27, 1961.
77. IeI e a, P., P r i c o p, G h., APele subterane din Platforma Covurlui, in "Lucr.şt . lnst.
agr.laşi", 1960.
78. I o ani ţ o a i a, H., Schiţă de raionare ameliorativă a apelor freatice de pe teritoriul
R.P.R., cu privire specială asupra terenurilor interesate la lucrări de îmbunătăţiri fun -
ciare, în "Hidrotehnica" nr.ll, 1962.
79. I s t o Ş i n, LV., Okeanografia, Ghidrometizdat, Leningrad, 1953.
80. J e 1 e z n i ac, 1. A. K ras o v s k a i a, T.M., Ressursî recinovo stoka i vodnti balans
Ucrainî i Moldavii, in "Trudi Ucainskoi N.1.G.I" nr.64, 1966.
81. K a g a ner, M. S. D i u k e 1, N.S., Isparenie s vodnoi poverhnosti na territorii Uc'yaini
i Moldavii, în " Trudî Ucrainoskoi N.LG.", nr.64, 1966.
Gosgeo1 tehizdat, Moskva. 1959.
83. K n i p o vi ci, N.M., Ghidrologhiceskie issledovania na Cernom More, În " Trudi Azcrv-
skogo-Ceruomorskoi n auci promÎs, eksped.", nr. l 0, 1932.
579
 84. K r e s ser, W., Las zi 6 f f y, W., Hydrologie du Danube, La kouille blancke, nr.2,
1964.
85. Las z 1 6 f f y, W., Die HydrograPhie der Donau, în "Limnologie der Donau" Stutt-
gart, 1965.
86. L ă zăr e s c u, D., Pa n a i t, I., Bilanţul hidrologic al R.P.R., în "lVIetereo!. şi hidro!.".
ur.4, 1957.
87 . I d e m, Unele probleme în legătură cu tipizarea regimului scurgerii rîurilor din R.P.R.,
în "lVIeteoro!. şi hidro!." ur.2, 1956.
88. I d e m, TiPurile de regim ale rîurilor din R.P.R., în "lVIeteoroI. şi hidrol"., nr.4, 1957.
89. Le p Ş i, 1., Die Seen Rumăniens und ihre Bewirtschaftung în, "Naturhistor. lVIuseum",
1935.
90. L î s e n k o, K.A., MinimalnU stok rek Ucrainî i Moldavii, în "Trudî Ucrainskoi N.I.
G.I.", nr.64, 1966.
91. Li te an u, E., Cercetări geologice şi hidrologice în CîmPia Română de N-E, în "Studii
teh.ec.comit.geo!." ur.5, 1961.
92. I d e m, Raionarea apelor de adîncime din CîmPia Română orientală dintre Argeş şi
Siret, în "BuI.şt.geo!.-geogr.", nr.l, 1956.
93. Li t e an u, E. şi col a b., Raionarea hidrogeologică a teritoriului R.P.R., în "Prob!.
de geogr.", ur.6, 1958.
94. Li t e an u, E., G hen e a, C., Relaţii hidrogeologice şi hidrogeochimice între apele fre-
atice şi apele lacurilor din CîmPia Română Orientală, în "Studii şi cercet." ser. geoI.,
nr.7, 1962
95. Li t e a n u, E. G hen e a, c., Cuaternarul din România, în "Studii tehn. Comit.geoI.",
ser.H.nr.1, 1966.
96. Li te a n u, E., Mac a r o v ici, N., Ban d r a b u r, T., Studiu geologic şi hidrogeo-
logic al zonei Iaşi prin foraje de mare adîncime, în "Studii teh.ec.comit.geo!.",ser.E.,
nr.6, 1963.
97. L i t e a n u, E., O P r a n, C., Rad o v ici, 1., Perspectivele descoperirii de ape hiperter-
male şi termominerale în Depresiunea Panonică, în "Natura", ser. geoI., ur.5, 1963.
98. Li t e a n u, E., P r i c ă j a n, A., Alcătuirea geologică a Deltei Dunării, în Hidrobiolo-
gia", ur.4, 1963.
99. Li t ea n u, E., P r i c ă j a n, A., Ban d r a b u r, T., Vas il e s c u, G., Mar tin i u c,
C., G a v r il e s c u, L ., G h e o r g h e, A., CăI d ă riu, D., Vin tii e s c u, 1., Ni m i-
g ea n u, G., Studiu hidrogeologic privind Oltenia de S-E, în "Studii tehn.ec. Comit.
geoI.", nr.5, 1961.
100. L v o v ici, M.I. Celovek i vodî, Geografgiz, Moskva, 1963.
101. I d e m, L'hydrogeographie et le râIe de M.Parde dans son developpement, în "Melan-
ges M.Parde", OPHRYS, 1968.
102. L v o v ici, M.I., U j var i, I., Problemele raionării hidrologice ale R.P.R., în voI.
"Realizări în geografia R.P.R. în perioada 1947-1957", Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1958.
103:· Mac o vei, G., Hidrologia subterană a Dobrogei de Sud, în "Rev.şt. V. Adamachi",
nr.3, 1912.
104. Ma k sa k o v ski, V. P., Bolsoi Dunai, Izd.znanie, Moskva, 1963.
~. Mă 1 ă cea, I., Lacurile alpi'ne şi viaţa din ele, în "Natura", ur.6, 1956.
106. Mar o s i, P., Originea mineralizării apelor freatice din CîmPia interfluvială Buzău­
Rîmnicul Sărat, în "Studii tehn.Comit.geoI.", eC.ser. E, nr.2, 1967.
107. I d e m, Raportul hidraulic dintre rîul Rîmnicul Sărat şi apele freatice' în zona de con-
tact a Subcarpaţilor cu CîmPia Română, în "Studia Univ. Babeş-Bolyai", ser.geoI.geogr.,
fasc.1, 1963.
108. Mar o s i, P., M a xi m, 1. Al. , M e s zar o s, N ., S o o s, 1., Orizont acvifer artezian în
eocenul superior al bazinului Httedin, în "Studia Univ. Babeş-Bolyai" ser.geo!.geogr.,
fasc.1, 1965.
109. Mar tin i u c, c., Cercetări geomorfologice şi hidrogeologice în raionul Bîrlad, În "D.
de S. ale Com.geoI.", nr.38, 1950-51.
110. Mar tin i u c, C., Saf c a, M., B ă c ă u a n, V., Bar b u, Al., Pa n ta zic ă , M.,
Contribuţie la studiul hidrogeologic al regiunii oraşului Iaşi, în "Prob!. de geogr., nr.3,
1956.
111. Mateescu, Cr. , Boisnard, J., Pîrvu1escu, c., Problemele actuale ale gospo-
dăririi apelor în Republica Socialistă România, în rev. "Hidroteh.gosp. apelor şi meteo-
rol." ur.2, 1969.
112. Mat e e s c u, C r., V 1 adi mir e s c u, 1., Boi s n ard, J., Consideraţii asupra econo-
miei apei în R.P.R .. , în "Hidrotehnica", nr.4, 1957.
580
113. M a x i m, I. Al., Contribuţiuni la exPlicarea fenomenului de încălzire a apelor lacurilor
sărate din Transilvania (Lacurile de la Sovata), în "Rev .Muz.geoI.", nr.3, Cluj, 1929.
114. I d e m, Contribttţiuni la explicarea fenomenttltti de încălzire a apelor lacurilor sărate
din Transilvania . II. Lacurile de la Ocna Sibiului, în "Rev.Muz.geoI.", ur.4, Cluj,
. / : 1931.
115. I d e m, Izbttcuri . Izvoare intermitente de la noi, în "Rev.geogr.rom." fasc .Il-IlI, nr.4,
1941.
116. M e s z â ros, N., Mar o s i, P., Orizonturile acvifere din împrejttrimile oraşului Cluj,
în "Studia Univ. Babeş-Bolyai", ser.geol.-geogr. , fasc.2, 1967.
117. Mic ale vie i-V e 1 cea, V., Masivul Bucegi . Studiu geomorfologic, Editura Academiei
R.P .R .. Bucureşti, 1966.
118. Mi h ă i 1 e s c u, V., Carpaţii Sud-estici, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1963.
119. 1 d e lll, Dealurile şi cîmPiile României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1966.
120. I d e m, România (Geografia fizică), Bucureşti, 1936.
121. I d e m, Văile carpatice transversale, în "Natura", ser.geo!.geogr.11r. 4, 1965.
m. Mi ţ ă, P., Ingheţul Dunării la vîrful Deltei, în "Studii de hidroI.", nr.5, 1963.
123. I d e m, O metodă aproximativă de determinarea debile/or maxime pe rîurile din R .P. R .,
în "Studii de hidrol.", nr.l, 1961.
124. !vI o ci o r n i ţ ă, c., Calculul debitelor maxime p e rîurile din R.P.R., în "Hidroteh.,
gosp.apelor şi meteorol"., nr.l, 1965.
125. M o c i o r n i ţ ă, C., Scurgerea maximă pe rîrtrile din R.S.R . şi sectorul inferior al
Dunării . Teză de doctorat. Rezumat (litografiat) Bucureşti, 1969.
126. M o c i o r 11 i ţ ă, C., But a, I., Ani ţ a n, 1., 1\1 o 1 d o vea 11 u, V., Ni ţ u 1 e s c u,
M., P os t e u c ă, D., Din c ă, A., Monografia hidrologică a bazinului hidrografic al
rîului Somes, în "Studii de hidro!.", nr.20,1967.
127. M o c i o r n i ţ ă, C., D i 11 C ă, A., N i ţ u 1 e s c u, M., Repartiţia scurgerii pe sezoane
şi luni în cadrul anului mediu pe rîurile din R .P .R., în "Studii de hidrol.", nr.5, 1963.
128. M o c i o r n i ţ ă, C., Ni ţ u 1 e s c u, M., V î r col, L., Din c ă, A., Voi c u, G h.
Mi h ă il e s c u, G h., N a e, D., Mi hai 1, 1., M uşa t e s c u, P., Monografia hidro-
logică a bazinelor hidrografice ale riurilor Vişcu-Iza Săpînţa-Tur, ln "Studii de hidro!.".
nr.8, 1964.
129. M o ci o r nit ă, C., Bir t u, R, B o r d eia 11 u, N ., Din c ă, A., G r u i a, E., M i ţ ă
P., Ni ţ u 1 e ~ c u, M., P o s t eu c ă, D., R i c u, T h., Nlonografia hidrologică a bazinttlui
hidrografic Crişuri, în "Studii de hidrol.", nr.XXIV, 1968.
130. Mor ari u, T., CăI i nes c u, M., P 1 a t a g e a, G h ., P o p a, G h., P o se a, G r.,
Contribuţii la studiul fizico-geografic al văii Tîrnava Mică, în "ProbI. de geogr.", nr.9,
1963.
131. Mor ari u, T., Con e a, A.. CăI i nes c u, M.,Raionarea fizico-geografică a Bălţh
Ialomiţa, în "Studii Univ. Babeş-Bolyai", ser.geo!.-geogr., fasc .2, 1965.
132. Mor ari u, T., G â Ş t e s c u, P., S a v u, Al., P i Ş o t a, 1., Les types genetiques de
lacs et leur delimitation sur le territoire de la R.P.Roumaine, în "Receuil d'etudes geo-
graphiques ... ", Academia R.P.R.. Bucureşti, 1960.
133. Mor ari u, T., P i Ş o t a, 1., But a, 1., Hidrologie generală, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1962.
134. lVI o rar i u, T., S a v u, AI., CăI i 11 e s c u, M., Contribuţii la hidrografia regiunii
Reşiţa, în "ProbI. de geogr.", nr.3, 1956.
135. lVI o rar i u, T., S a v u , Al., Du m b r a v ă, F., Densitatea reţelei hidrografice din
R.P.R., în "Bul.Şt.Acad . R . P . R.", ser.geol.geogr., nr.l, 1956.
136. Mor ari u, T., Mor ari u, S., S a v u, Al., Lacttrile din România. Importanţă balneară
~ şi tttristică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
137. Moţ o c, I., A v ram, P., Contribuţiuni la cercetarea eroziunii solului în CîmPia Tran -
silvaniei, în "BuLI.C.A.R.", nr.23, 1956.
138. M u r g o c i, G h .M., Opere alese, Editura Academiei, Bucureşti, 1957.
139. Mus t aţă, L., Cu privire la debitele maxime din ploi pe rîttrile din R .P.R ., în "Hidro-
teh., gosp.apelor şi meteorol.", nr.3, 1964.
140. I d e m, Cu privire la metodica de calcul a precipitaţiil o r maxime pe teritoriul R .P .R .,
în "Hidroteh. gosp.apelor şi meteoroI.", nr.2, 1964.
141. I d e m, Scurgerea maximă pe rîurile din nordul Moldovei, produse în perioada mai-ittnie
1965, în "Hidroteh., gosp.apelor şi meteoroI.", nr.lO, 1967.
142. Mus t aţă, L ., G i 1 y e n, I., Alb o i u, M., Mi ţ ă, P., P o s t e u c ă, D., Ci o ban u
S .. G e o r g e s c u, N., G r u ia, 1., B o r d eia n u, N., Ş t efa n, E., Cor ban, V.,
581
 Monografia hidrologiciJ a bazinului hidrologic al rîului Jiu. in .. Studii de hidro!. ... nr.15.
1966.
143. Mus t a ţ il. L .• Mi ţ il. P .• in problema calculului debitelor ma~ime pe rîurile din R.S.R .•
in .. Hidroteh .• gosp.ape1or şi meteorol. ... nr.3. 1967.
144. N ă sta s e. G h.. Delta Dunării In lumina izvoarelor antice. in .. Rev.şt. V.Adamachi"
nr.29. 1932.
145. N ă sta s e. G h.l .• Valea Prutului. in .. Rev.geogr.1.C.G.R .... nr.2. 1945.
146. Ni c hit i n. A .• l zi u mov. S.. Studii asupra posibilităţilor de valorificare în comun
a luncii Prutului. in .. Rev.Inst.pt.agric." nr.I. 1962.
147. Ni col a e. T .• Situaţia actuală şi problema de dezvoltat'e In cet'cetarea lacurilot'. in "Hidro-
teh .• gosp.ape1or şi meteorol." nrA. 1967.
148. l d e m. Consideraţii asupra regimului hidrologic al lacurilor de pe litoralul romdnesc al
Mării Negre. in "Hidroteh.• gosp.ape1or şi meteorol.", nr.4. 1969.
149. NI col a u, C., 25 de ani de realizări în domeniul lucrărilor de îmbunătăţiri funciare.
in "Hidroteh.gosp.ape1or şi meteorol." nr.8, 1969
150. NI col e s c u. M .• Apele termominerale din zona oraşului Hîrşova. in "Hidroteh.gosp.
apelor şi meteorol.", nr.3. 1965.
151. l d e m, Contribuţii la cunoaşterea apelor de adîncime din /inutul cuprins între Siret şi
Prut. 1965.
152. I d e m. Hidrogeologia calcarelor (carstului) în R.S.Romdnia. in .. Hidrotehnică. gosp.
- apelor şi meteorol.. .. nr. 1. 1967.
153. l d e m, Lacurile helioterme sărate. in .. Met~orol.. hidroteh.gosp.apelor". nr .. 1. 1962.
154. I d e m. Rolul tectonieii în circulaţia şi găsirea apei în carstul din Dobrogea. în .. Hidro -
teh .• gosp.ape1or şi meteorol. ... nr.l. 1965.
155. N i s s i m. A., Boi s n ard. I.. Stă n cuI e s c u. M.. Problema utilizării resurselor
de apă în Republica Socialistă Romdnia. în Hidroteh.gosp.ape1or şi meteoroI. ... nr.8.
1969.
156. NI ţ u 1 e s c u, M.. Păd ura r u, A .• Secarea rîurilor în bazinul Prut. ..Studii hidrol."
nr.12. 1965.
157. l d e m, Secarea rîurilor In bazinul rîului Motru, in .. Studii hidrol.", nr.l. 1961.
158. O bre j a. A .• Cîteva date hidrogeologice asupra CîmPiei Tecuciului in .. ProbI. de geogr ....
nr.7. 1960.
159. O n c e S c u. N .• Geologia R.P.R., Editura Tehnică. Bucureşti. 1959.
160. O n u f r i e n c o. L.G .• Norma i illmencivosti godovovo stoka rek Ucraiui i Mo1davii. în
.. Trudi Ucrainskoi N.I.G.I", nr.64
161. O P rea nu. R., Istoricul ~i funcţionarea staţiunilor hidrometriee ~i prelucrarea materialu-
lui statistic de către Serviciul Hidrografic din Direcţiunea Generală a APelor. in "Anu-
arul hidrogr.", 1925.
162. O P r e s cu G. A 1.. Apele de iZfloar~ din talvegul muntos al Ialomiţei. în .. Bul. Soc.rom.
geogr .... nr.25
163. O r g h i dan. N., Văile transversale din Romdnia. Editura Academiei. Bucureşti. 1969
164. Pa n ai t. I .• B o bel ca, A 1.. Precizări privind formarea # evoluţia fenomenului de
,- heliotermie în lacul Ursu-Sovata. în "Hidroteh. gosp.ape1or şi meteoro1.... nr.6. 1968.
:, 165. Păd ura r u. A., Ni col a e. T.. Mi ţ ă, O.. Cat a n ă. C.. P o P o v ici. V .,
- Ung u rea n u. E.. R e vei c a. M., Monografia hidrologică a r{uritor şi lacurilor din
Dobrogea. in "Studii de hidrol.", nr.23. 1968.
166. P a p i u. C.V.. Asupra originii mineralizaţiei apelor termale de la Băile Herculane. in
.. Studii şi cercet.geol.", nr.5. 1960.
167. Par a s c h i v. D .• Asupra cursului actual al Dunării în aval de T.Severin in .. Natura".
ser.geol.geogr.. nr.6. 1961
168. 1 de m. Contribuţii la studiul apelor din Piemontul Cîndeşti. în .. Probl. de geogr ....
nr.7, 1960.
169. l d e m, In legătură cu orientarea văii Bîrladului, în .. Natura". ser. geogr.geol. nr.6.
1964.
170. P a veI. D .• Amenajarea căderilor de apă din Romdnia. I.R.E.1936
171. 1 d e m. Forţele hidraulice disponibile ale Români ei. Bucureşti. 1929.
172. I d e m, Hidrografia Dunării. I.R.E., 1938
173. 1 d e m. Plan general de amenajare a forţelor hidrauliee. I.R.E. 1933.
174. l d e m. Rîul Sebeş. amenajarea hidroenergetică. l.R.R. 1927
175. I d e m. Valorificarea comPlexă a resurselor hidrauliee, în .. Hidrotehnica". nr.2. 1961
176. P a veI. D .• Con sta n tiu e seu. G 1.. Amenajări hidrotehnice pe B!rzava superioarlJ,
în "Hidrotehnic a", nr.5, 1961.
582
177. P â n zar u, T .• Lacunfe carsro-saline din comPlexul lacustru de la Ocna Şugatag (Mara-
mureş). Aspecte morfologice şi morfometrice, în "Studia Univ. Babeş-Bo1yai" ser.geol.
geogr.fasc.2. 1969
( 178. Pe t r e s c u, 1.. Delta Dunării. Editura Ştiinţifică. Bucureşti. 1957.
179. P isI ă r aş u. 1.. Alimentarea cu apă ~ oraşului I~şi• .in "Hidrot~hnica", J1r.~, 1958.
180. l d e m, O nouă sursă de apă pentru alzmentarea staţ~umlor de pe htoralul romanesc al
MlJrii Negre. în "Hidrotehnica", nr.3. 1962.
181. P I Ş o t a. 1.T .• Harta raionării apelor minerale din R.P.Română. în .. ProbI. de geogr.",
. , nr.9, 1963.
182.' l d e m, Lacurile glacim'e din Carpa/ii Meridionali. Studiu hidro1ogic. Ed. Acad.
RSR. 1971.
183. I d e m. Lacurile glaciare din Munţii Retezat, in "Natura", ser. geogr .• geoI. ur.6. 1964.
184. P i Ş o t a. T.I., T ruf a ş. V .• Sursele de alimentare cu apă a lacuri lor din relieful gla-
I eiar al Carpa/ilor Meridionali. in .. Anal. Univ. C.I.Parhon". ser. şt. nat. geol.. geogr .. nr. 27,
' 1961.
185. P 1 a t a g ea/o G.. Considera/ii asupra genezei şi frecvenţei viiturilor cu aplicaţie la teri-
ftoriul R.P.R., în .. Probl.de geogr.". nr.8. 1961.
186.P1atagea. G .• A1exandrescu. G .• Birtu, R. P 1 atagea. M.,Parametrii ai
Ploilor toren/iale utilizaţi în calculele hidrologice privind scurgerea maximă. în "Studii
de hidro!.", nr.17. 1966.
187. P 1 a t a g e a. G .. D r ă g hin d ă. D., Bir t u. E., P 1 a t a g e a. M .• Ni col a e. T .,
Sta n c i u. N.o' Păd ura r u. A., P o P o v ici. V .. Mi ţ ă. P .. G r u ia. E.. M ono-
grafia hidrologică a bazinului hidrografic al ~îului Siret, în .. St~dii de hidrol. ... m.22,.1967.
188. P 1 a t a g e a. G .• P o p a. G., Studiul deb~telor ma:nme pe rwnle d~ntre 1 alom ~ţa f~ Tro-
tuş. în .. Meteorol.hidrol.gosp.ape1or", nr.1. 1961.
189. Pod n ai. M .. Asupra modificărilor regimului de scurgere al Dunării în "Hidroteh.,gosp.
apelor şi meteoroI.". nr.l O. 1965.
190. l d e m. Gospodărîrea comPlexă şi raţională a apelor ţării. în atenţia permanentă a PC R,
in .. Hidrotehnica" nr.5. 1971.
191. Pop. R. Mlaştinile de turbă din R.P.R .• Editura Academiei R.P.R. Bucureşti. 1960.
192. Pop. G h .• Influenţa structurilor şi mişcărilor neoteetonice asupra genezei bazinelor lacu-
stre din CîmPia Transilvaniei. in "Studia Unlv. Babeş-Bo1yai". ser.geol.geogr .• fasc.2.
1966.
193. I d e m. Noi contribuţii geomorfologice privitoare la cursul inferior al Mureşului, Vechiul
curs Muref-Bega, in "Lucr.Inst.geogr. Cluj", nr.8. 1947 .
194. P o p e s cu, N .• J ele n le z, M .• Se h mi d t. N .• Unele date privind dinamica albiei
văii Cerna-Banat. în "Hldroteh.gosp.ape1or şi meteorol. ... nr.10. 1967.
195. P o p e s c u-V o i t e şti. 1.. Evoluţia geologică. paleogeografică a pămîntului romdnesc.
in "Rev.Muz.geol." Cluj, 1936.
196. P o p e s c u-V o i t e şti, Mangalia. Situaţia sa geologici1. şi originea izvoarelor sale mine-
rale. in "Anal.Dobrogei", 1933.
197. P o P o vi ci. L .• Sem e nes c u. M .• Ni col a e s c u, P .• Combaterea efectelor distruc-
tive ale apelor în ultimii 25 de ani ii perspective de viitor. in .. Hidroteh.gosp.apelor.
meteoro1" .• nr.8. 1969
198. P o s e a. G r., Ţara Lăpuşului, Studiu d~ geomorfologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
1962.
199. P r i c ă j a n, A .• Cercetări hidrogeologice în /inutul de dmPie dintre Buzău şi Ialomiţa,
in .. Studii teh.ec.comit.geol." nr.5. 1961.
200. I d e m. Cum s-a format Delta Dunării. in .. Natura". ser.geogr .• geoI.. nr.3. 1965.
201. P r i Ş c u. R .• Te o dor e s c u A., FIe g o n t G h .• Sistemul hidroenergetic Baia Mare.
în .. Hidroteh .• gosp.ape1or şi meteorol. ... nr.l1. 1965.
202. Pus k iL s. T., Adatgyu}temeny Magyarorszag felszîni vizeirfll. VlTUKI. Budapesta. 1961.
203. R ă du 1 e s cu. N.A 1.. VeI cea. 1.. Pe t r e s c u.N .• Geografia agl'iculturii României.
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
204. R I c k, 1.. Asupra variaţiunii nivelului apelor Moldovei şi Bistriţe i . in •. BuI. Soc.rorn.
geogr.". nrA2. 1923.
205. R o v e n ţ a.V., Contribuţie la studiul curenţilor totali i n Marea Neagră. in " Studii de
hidroI.... nr.19. 1967.
206. R ude seu. L .• Ni cuI e s c u . C., C h i v u. I.P., Monografia stufului din Delta Dun ării.
Editura Academiei. Bucureşti. 1965.
207. Să n d ula c h e. A 1.. Zona inundabilă a Someşului Mic. în .. Probl. de geogr .... nr.5, 1957.
208. S il n du 1 ac h e. AI.. Lacurile din Cîmpia Transilvamei. lucrare doctorat (l!lanuscris).
Cluj, 1962.
58:1
 209. S a v u, A 1., Aspecte de relief în Depresiunea Şimleului, în "Comunic. de geogr.", nr.3, 1965 .
210. Şei ari u, O., Cîteva aspecte ale răsPîndirii maselor de apă în dreptul litoralului româ-
nesc, in "Studii de hidraulică", nr.9, 1965.
211. ŞeI ari u, O. R o v e n ţ a, V ., Starea mării în funcţie de regimul vînturilor, în "Studii
de hidraulică", m.9, 1965.
212. Sem e nes c u, M., Fenomenul de îngheţ în sectorul Po rţilor de Fier, in "Meteorol.,
hidr., gosp.apelor", mA, 1960.
213. Se n c h e a, N., Formarea lacurilor din România, in "Rev. şi V.Adamachi", nr.39, 1948.
214. Se n c o, V., La carte du karst et du clasto-karst de Roumanie, in "Rev. roum. de geol.
geoph.et geograph.", ser. de geogr., nr.I-2, 1968.
215. Ş e r p o i an u, G., Influenţa apelor dunărene asupra regi mului hidrologi c al zonei maYlne
din faţa gurilor fluviului, "An.Inst.cercet.piscic.", nr.2, 1961.
216. I d e m, Observaţii asupra oscilaţiilor sezoniere ale temperaturii ape i mar ine la ţă rlll u l
românesc al Mării Negre", în "Studii de hidraulică", nr.9, 1965.
217. Ş e r p o i a n u, G., C h iri 1 ă, V., Particularităţi le curenţilor marini de la tărmul "omâ-
nesc al Mării Negre şi influenţa lor asupra regimului salin, în "Studii de' hidraulică",
nr.9, 1965.
218. I d e m, Variaţiile transparenţei şi culorii marine la ţăI'mul românesc al IvI ării Negre şi
cauzele care le determină, in "Studii de hidraulică", nr.9, 1965.
219. Sis m an, 1., P a n ai t, I .. Studii privind dezvolt area şi organizarea ştiinţifică a "etelei
hidrometrice de Stat, în Studii de hidrol., vo!., XXVII, Bucureşti, 1969.
220. S P ă t a r u, A. , Variaţia niveluhti Mării N egre p e litoralul R.P.R, în " Meteorol.,hidro -
teh., gosp.apelor", nrA, 1962.
221. Sta n, M., Viituri de iarnă pe rîurile din vestul R.P.R., în "Studii hidro!." , nr.l, 1961.
222. Stanciu, N.,Păduraru,A.,Avădanei,A .. Gilien, I.,Miţa, P.,Posteucă,
D., Bordeianu, N., Mihăilescu, Gh. , Tudor, c., Un g ureanu, E., Monogra-
fia hidrologică a bazin ului hidrografic al rîului Olt, în "Studii de hidro!.", nr.l0, 1964.
223 .. Stă nes c u, V . , şi col a b., Monografia hidrologică a rîurilor şi lacurilor din Dobrogea,'
in .. Stud. de hidro!., .. XXIII, Buc., 1968.
224. Stă nes c u, V., Stă nes c u, S, Contribuţie la studiul hidrologic al comPlexului lacustru
Razelm-Sinoe, în "Comunic.geogr.", nr.3, 1965.
225. Stă nes c u, V., Stă nes c u, G., Mot ea, 1., P o s te u c ă, D., Mi ţ ă, P., Mi h ă i-
les c u, G h., Tu dor, c., Măr cui e s c u, S., Monografia hidrologică a rîurilor din
Banat, în "Studii de hidro!.", nr.9, 1964.
226. Stă nes c u, V., A văd an e i, A., Bre i e r, A ., G â Ş t e s c u, P., G r u ia, E.,
Mi ţ ă, P ., Dunărea între Bazia9 şi Ceatal Izmail, Monografia hidrologică, C.S.A.-
I.S.C.H., Bucureşti, 1964.
227. S t o e nes c u, V., Te o dor e s c u, E., Voi c u, G h ., Evaporaţia de la suprafaţa tacuri-
lor din R.P.R. , în "Studii de hidro!.", nr.5, 1963.
228. S t li r z a, M., 111anual de balneologie, Editura de stat, Bucureşti, 1950.
229. S z a b 6, A., S 06 s, 1., S c h w a r t z, A., Ban y a i, 1., Var heI y i, C s., Magyar
autonom tartomanybeli asvanyvizek es gazămlesek, Akad. Kiad6, Bucureşti, 1957.
230. Te o dor e s c u, M., Alimentarea cu apă a oraşului Craiova, în "Hidroteh.gosp.apelor
şi meteoro!.", nr.3, 1964.
,...--23J . Te s u, C., Cont"ibuţii la studiul apelor freaticedin lunca Jijiei, in "Lucr.Inst.agr . Iaşi", 1965.
, 232'. T o por N., Ani ploioşi şi seceto şi în R .P.R., C.S.A. Inst.Metor., Bucureşti, 1964.
233. T 6 r y, K., ADuna es szaMlyozasa, Akademiai Kia d6, Budapest, 1952.
234 . T ruf a ş, V., APele subterane din bazinul superior al Jiului, în "Hidroteh., gosp.apelor
şi meteoro!.", nr.9, 1967.
235. I d e m, Lacurile din relieful glaciar al munţilor Şuriantt, în "Metoro!., hidro!. gosp.
apelor", nr.l, 1961.
236. Tu fes c u, V., Jl,fodelarea naturală a reliefului şi eroziu nea accele rată, Editura Aca-
demiei, Bucureşti, 1966.
237. I d e m, Subcarpaţii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966.
238. Tu log d i, 1., Adatok Kolozsvar kiirnyeke forrasainak ismeretehez. (Date pentru cun o aşt e­
rea izvoarelor din împrejurimile Clujului), în "K.Ej es B.Egy.k6z!.", 1957.
239. U i var i, 1., Despre bilanţul apei pe teritoriul R.P.R., în "Meteorol., hidro!.", nrA, 1957.
240. 1 d e m, Despre tipizarea rîurilor din R.P.R. pe baza regimului debilelor zilnice, in
"Rev.transp.", nr .9, 1956.
241. I d e m, Alimentarea rîurilor din R .P.R., in "Meteorol.hidrol.", nr.!, 1957.
242. 1 de m, Unele probleme legate de densitatea reţelei hidrografice din R.P.R., in "Meteoro!.
hidro!.", nr. l, 1956.
')84
243. U j v â r i, 1., Hidrografia n.p.R., Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959.
244. I d e m, Nekotorîe osobennosti formirovania minimalnovo sloka rek PHP, în "Trudî III.
Vses, Ghidr.Siezda", nr.7, 1959.
245. I d e m, O încercare de raion are a bilanţului hidrologic pe teritoriul R.P.R., in "Comunic.
de geo!.geogr. (1957-59) al S.S.N.G." Bucureşti, 1960.
- 246. I d e m, Unele probleme ale formării regimului scurgerii în regiunile alPin e din Carpaţi i
R.P.Române, în "Studia Univ. Babeş-Bolyai", ser. geo!.geogr., fasc.l, 1960 ,
2 47. I d e m Conditiile de alimentare subterane a rîurilo r din R.P.Ronzână, în "Comunic. de
geo!.ge~gr. (1957-59) a l S.S.K G. " Bucureşti, 1960.
248. I d e m, Folyok , tavak, tengerek, Editura Tineretului, Bucureşti 1962.
249. U j v â r i, 1., L'hu mectation totale des sols de la R.P.R., în VIII-eme Co ngres Interna-
tionale de la Science du sol", vo1.12, 1964.
±
250. d e m, Legile princiPale ale formării bilanţului şi regimului hidrologic în bazinul Dunării,
în "Lucr.Conf.III.Internat. de progn.hidrol. a ţărilor dunărene", 25-30.V.1965, Bucu-
reşti, nr.VII, 3.
251. I d e m, Dunăre a-ca,yacteristiC"i hidrologice, în "Natura" , ser.geogr.geol., nr.2, 1965.
252 . I d e m, lv[ittlere m onatliche AbflUsse im Donaugebiet.Deutsche Gewăsse llU ndli chen M itte i-
~-
lungen, Sonderheft, 1967.
253. U j v â r i I, Ni ţ u 1 e seu, M., Păd ura r u, A ., Secarea rîurilor din H.P.R. şi con-
diţiile specifice acestui fenomen, în "Meteorol.hidrol. gosp.apelor, nr.4, 1958.
254. U j v â r i , 1., G â Ş t e seu, P., Evaporaţi a de la suprafaţa lacuri lo r din R.P.R., În
"MeteoroLhidrol.gosp.apelor", nr.l, 1958.
255. U j v â r i 1., Buz, V., G ăla 11, P., Problemele indicilor hidrotermici, Indi cele de ar i-
ditate al lui De Martonne şi aplicabilitatea lui în R.P.R., in " Studia Univ. Babeş­
Bolyai", ser.geol.geogr., fasc .2, 1963.
256. U r zic e an u, D., Consideraţii pri vind caracterizal'ea stabilităţii albiilor rîurilor, în
" Hidroteh., gosp.apelor, meteorol.", nr.l, 1967.
257. I d e m, Unele rezultate privind caracterizarea stabilităţii albiilor printr-un coeficient
numeric, în "Studii de hidro!.", nr.3, 1962.
258. Vai s m a n, 1., Gob j i 1 a, W., Contribuţii la problema combaterii i nundaţiilor din reg.
Iaşi prin bazine de acumulare, în "Lucr.şt.Inst . agr . Iaşi", 1960.
259. V asi 1 e s c n, G r., Debitul solid al Dunării, în "IRE", nr.115,
W · Vei cea, V ., Rîurile României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.
261. Vei cea, 1., Ia c o b G h., Delta Dunării-structura şi modul de utilizare a terenurilor,
în "Natura", nr.5, 1962.
262. V â 1 s a n, G., Dunărea, în "Bu!.Soc.rom.geogr.", llr.54, 1935.
263. I d e m, Câmpia Română, in "Bul.Soc.rom.geogr.", nr.36, 1915.
264. Vi r col, D., Stă nes c u, S., Bir t u, E .. Te ţel, N., Vi r col, L. , Bazinul hidro-
grafic al rîului Mureş, Monografie hidrologică, în "Studii de hidro!.", nr .6, 1963.
265. V 1 adi mir e s c u, 1., Consideraţii pentru amenajarea comPlexă a Deltei Dunării, în
"Hidrotehnica", nr.3, 1956.
266. I d e m, Curs de hidrologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1962.
267. W a c h ner, H., GeomorPhologische Studien im Flussgebiet des Olt, in "Lucr.Geogr.Cluj",
nrA, 1931.
268. Zai k o v, S.D., Karta srednevo godovovo sloka EvroPî, in "Tr.GGI", nr.6, 1946.
269. Z am fir e s c u, D ., Con d e e s c li, O., Raionarea n ormelor de irigaţie în R.P.R., în
"Hidroteh., gosp.ape10r, meteoro!.", nr . lI, 1964.
270. Z ă voi an u, I., Profilul longitudinal al Dunării inferioare şi factorii săi genetici, în
"Rev.geol.-geoph.et geogr"., ser.geo!., nr.9, 1965.
271. Zen k evi ci, LA., Marea Neagră , în "Probl.ICP", nr.2-3, 1950.
272. *** A t/asul cadastrului apelor din R.P.R., C.S.A.(D . G.G.A.), Bucureşti, vol.l, part. l
şi 2, 1964.
273. *** Geografia fizic ă a R.P.R. (Curs litografiat), Bucureşti , 1955
274. *"* lvlonografia geografică a R.P.R . vol.!. Geografia fi zică, Editura Academ iei, R. P.R .
Bucureşti, 1960.
*** Staţiunile balneo-climaterice din R.P.R., Editura Cons. Centr. al Sind . Bucu reşti, 1955.
~ *** Contributions Roumaines ci l'Clude de la Mer No ire, C.S .A . Bucureşti, 1966.
277 . * * * Album oceanografic 1959-60; 1961 -62 ; 1963, 1.S.C.H. Bucureşti.
278. * * * Anuar oceanografic 1964, I.S.C.H., Bucureşti.
279. * * * Anuare hidrografice şi hidrologice 1919-1965, Bucureşti.
280. * * * 10 ani de activitate a 1.S.C.H. Bucureşti, 1967.
281. * * * Atlasul climatologic al României.
j, 282. * * * Rîurile României. Monografie hidrologică.I.M.H. Bucureşti, 1971.
Simboluri frecvente utilizate În cursul
redactării

L = lungimea cursului de apă (km)

5 = suprafaţa bazinului de recepţie sau a lacului (km 2 )
Hmed = altitudinea medie a bazinului de recepţie (m)
Imed = panta medie a reliefului bazinului de recepţie (m/km)
H = altitudinea punctului (m) sau nivelul apei (cm)
X o = suma medie a precipitaţiilor anuale (mm)
Y o = scurgerea medie multianuală (mm)
5 0 = scurgerea medie superficială (mm)
Uo = scurgerea medie subterană (mm)
W o = umezirea medie totală a solului (mm)
"1) = coeficientul scurgerii
w = volumul lacului (mS sau km3 )
qo = scurgerea medie specifică (l/s.km2)
Q = debitul apei (m3 /s)
R = debitul solid (km/s) \ ,' \
r = debitul solid specific (tJha/an)
p = turbiditatea apei (g/m 3)
Qrna:. (1%) = debit maxim cu asig. 1% (m8/s)
qmax (1%) = debit maxim specific (l/s.km2 )
Qmin (95%) = debit minim cu asigurare de 95% (ms/s)
qmin (95%) = debit minim specific cu asigurare de 95% (l/s.km2)
Zs = procentul alimentării din zăpezi al scurgerii superficiale
k. = Qi/Qm = coeficient modul (lunar, anual, etc.)
gg = duritate în grade germane
 T abIa de materii

Prefaţă 5
1 nlroducere 7

PARTEA îNTîI
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND GEOGRAFIA APELOR ROMANIEI

CAPITOLUL I
I ,Evoluţia cunoştinţelor asupra apelor din România 11
Primele documente scrise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Apariţia primelor hărţi hidrografice şi sinteze teritoriale descriptive asuţlra apelor. 12
· Perioada organizării observaţiilor sistematice pe riuri 13
! Perioada de început a studierii scurgerii rîurilor 14
Perioada studierii şi folosirii planificate a resurselor de apă 15

CAPITOLUL II
· Condiţiile I'izico-geografice actuale ale formării J'esurselor de apă în RomADia 19

j Conditiile climatice ale formării resurselor de apă. 19

I i'Influe~ţa reliefului . . . . . . 23
· Influenţa vegetaţiei ........ . 24
Influenţa solului asupra scurgerii 26
Condiţiile geologice ale formării apelor subterane şi superficiale 26
Influenţa factorului uman asupra condiţiilor de formare a resurselor de apă 28

CAPITOL UL III
·\pele subterane 29
Apele freatice şi cele captive descendente 29
A. Macroregiunea apelor freatice din orogenul carpatic 31
B. :iVlacroregiunea apelor freatice din depresiunile şi bazillele intercarpatice din pro-
vinda climatică central-europeană . . . . . 34
C. Macroregiunea apelor freatice din depresiunile şi podişurile extracarpatice d in pro-
vinda climatică est- e uropeană . . . . . . . . . . . . . . 37
Apele de adîncime şi condiţiile lor de repartiţie teritorială în R om ânia 42
Apele minerale . . . . . . . . . .. .. . . . . . . ... . . . 48

CAPITOI,UL IV
Reţeaua rîurilor şi suriiele ei de aliment... 49

589
 CAPI'l'ottJt V
Bilanţul hidrologlc şi de bitele medii ale riurilor
(' Repartiţia teritorială a elementelor bil'anţului hidrologic
'. 59
59
f
I
:#
I
I
:
CAPITOLUL Xln
Caracteristlelle generale ale hldroeconomiei
Raionarea hidroeconomică a României
şi gospodăririi apelor din RomAnia 141
142
/ Variaţia în timp a scurgerii anuale . . . .. . . . 73
2 Debitele medii ale rîurilor din România . . . . . . . 75 PARTEA A DOUA
HIDROGRAFIA REGIONALA A ROMANIEI
CAPITOLUL VI
CAPITOLUL XIV
Repartlţlascurgerii medU in timpul anului şi fazele earaeterlstiee ale regimului hidro-
logic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Marea Neagră 159
Scurgerea medie sezonieră şi lunară . . .. . 77 T ărmul românesc al Mării Negre ...... . 160
Perioadele caracteristice ale regimului hidrologic 81 Caracteristicile fizico-chimice ale apei Mării Negre 162
Tipurile de regim hidrologic . . . . . . 90 Regimul termic şi de îngheţ al Mării Negre 165
Amplitudinea variaţiilor de nivel în riuri 91 Transparenţa şi culoarea apei 168
Regimul nivelurilor Mării Negre 168
Valurile 171
CAPITOLUL VII Curenţii marini 172
Regimul termle şi de Ingheţ al riurilor 93
CAPITOLUL XV
Temperatura apei din riuri .. . .. 93 Fluviul Dunărea 177
Feno~enele şi regimul de îngheţ al riurilor . 95
Cursul superior al Dunării 177
CAPITOLUL VIII Cursul mijlociu al Dunării 180
Cursul inferior: al Dunării 182
Turblditatea şi scurgerea soUdă din riUri 100 Bilanţul hidrologic in bazinul hidrografic al Dunării 198
Repartiţia scurgerii în timpul anului şi tipurile de regim hidrologic din Bazinul Dunării 204
Aluviunile în suspensie 100 Scurgerea solidă şi aIuviunile Dunării 216
Aluviunile tîrite 107 Particularităţile chimice . . . . . . . . . 218
Mobilitatea albillor fluviatile 107 Temperatura apelor şi fenomenele de îngheţ 219
Despre importanţa economic ă a Dunării . 222
CAPITOLUL IX
CAPITOLUL XVI
CaraeterlstieUe hldroehimlee ale riurflor 110
Grupa rîurUor nordice (Anuenţli Tlsei superioare - Vişeu , Iza. Sl1pinţa) . . . . . . 226
Tipuri şi raioane hidrochimice IlO
Duritatea totală a a pei din rîuri 1I3 CAPITOLUL XVII
Grupa rîurilor vestice (Someş, CrasDa, Barcău, Crişuri, Mureş) . . . . . . . . . . . 244 +
CAPITOLUL X
Laeurile din RomAnia 114 CAPITOLUL XVIII
Grupa rîurilor 8ud-vesUee (Banat) '
Unităţile limnologice naturale 115
Bilanţul hidrologic al lacurilor . Il6 CAPITOLUL X:r.X
Tipurile genetice ale cuvetelor lacustre 119
Caracteristici hidrochimice . .... Il9 Grupa rîurilor sudice . . . . . . 366
Regimul termic şi de îngheţ al lacurilor 120 Sistemele interfluviului Cerna- Jiu 367
Dinamica apelor din lacuri .. .. . . 123 Sistemul Jiului 370
Culoarea şi transparenţa apei din lacuri 124 Sistemul Oltului 395
Colmatarea lacurilor şi sedimentele lacustre 124 Interba zinul Olt-Argeş 433
Raionarea limnologică . . . . . . . . . . 125 Sistemul Argeş . . . . . ~
Intel'fluviul Dunăre-Argeş-Ialomiţa 462
CAPITOLUL XI Sistemul Ialomiţa 01 . • • • 465
Interfluviul Ialomiţa-Buz1\u 481
Mlaştinile din Romania 130
CAPITOLUL XX
Clasificare, particularităţi hidrologice 130
Regiuni de tinoave . . . . 132 Grupa rîurilor estice 488
Regiuni de mlaştini eutrofe 133 Sistemul Siretului 488
Sistemul Prutului 538
CAPITOLUL XII
CAPITOLUL XXI
Unităţile hidrologiee naturale din România 13 5 Ap01e Dobrogei 559
Clasificarea unitlţilor d upă element ele caracteristice 135 BibliografiI . . . . 517

590