2 Clasificarea drumurilor

Din punctul de vedere al destinaţiei, drumurile în Republica Moldova (fig. 2) se împart

în:
1) drumuri publice – drumuri de utilitate publică destinate circulaţiei rutiere şi pietonale
în scopul satisfacerii cerinţelor generale de transport rutier ale economiei naţionale şi ale
populaţiei şi de apărare a ţării. Aceste drumuri sunt proprietate publică;
2) drumuri private – drumuri de utilitate privată destinate satisfacerii cerinţelor proprii
de circulaţie rutieră şi pietonală în activităţile economice, forestiere, petroliere, miniere, agricole,
energetice, industriale şi altele asemenea, drumurile de acces în incinte, ca şi cele din interiorul
acestora, drumurile pentru organizările de şantier. Aceste drumuri sunt administrate de
persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare.
În funcţie de tipul de proprietate, drumurile se împart în:
 drumuri proprietate publică a statului;
 drumuri proprietate publică a unităţilor administrativ – teritoriale;
 drumuri private.
Din punct de vedere funcţional, drumurile publice se împart în:
 drumuri europene – drumuri internaţionale care trec prin Republica Moldova
conform Acordului European asupra marilor drumuri de circulaţie internaţională (AGR) la care
Republica Moldova a aderat şi care pot coincide cu autostrăzi, drumuri expres şi drumuri
republicane.
 drumuri naţionale – drumuri care sunt proprietate publică a statului şi care asigură
principalele legături rutiere internaţionale, legătura între capitala ţării şi oraşele – reşedinţă,
municipiile şi obiectivele de importanţă republicană, precum şi legătura între ele, şi care pot fi:
 autostrăzi – drumuri de mare capacitate şi viteză, rezervate exclusiv circulaţiei
autovehiculelor, prevăzute cu două căi unidirecţionale separate printr – o zonă mediană, având
cel puţin două benzi de circulaţie pe sens şi o bandă de staţionare accidentală, intersecţii
denivelate şi accese limitate, intrarea şi ieşirea autovehiculelor fiind permisă numai prin locuri
special amenajate, denumite noduri de circulaţie, dotate cu mijloace speciale pentru siguranţa şi
confortul utilizatorilor;
 drumuri expres(magistrale) – drumuri cu două sau mai multe benzi de circulaţie, la
care accesul este posibil doar prin noduri rutiere denivelate sau intersecţii dirijate, pe care oprirea
şi staţionarea mijloacelor de transport pe partea carosabilă (părţile carosabile) sunt interzise;
 drumuri republicane – drumuri care asigură legătura între capitala ţării şi oraşele –
reşedinţă, municipiile şi obiectivele de importanţă republicană (centrele industriale, staţiunile
balneoclimaterice, locurile publice de agrement, rezervaţiile naturale, monumentele istorice şi de
cultură), de asemenea legătura între oraşele – reşedinţă, între municipii, între oraşele – reşedinţă
şi municipii, precum şi legătura între oraşele – reşedinţă şi staţiile feroviare, aeroporturile şi
porturile fluviale din imediata apropiere;
 drumuri regionale – drumuri de însemnătate regională care asigură legătura între
localităţile din două sau mai multe raioane sau între minim 4 localităţi dintr – o unitate
administrativ – teritorială;
3) drumuri locale – drumuri care asigură legătura între oraşele – reşedinţă şi satele
(comunele) din componenţa raionului, precum şi legătura între sate (comune), inclusiv accesul
spre ele dinspre drumurile naţionale, şi care sunt proprietate publică a unităţilor administrativ –
teritoriale;
4) străzi – drumuri publice din interiorul localităţilor şi care sunt proprietate publică a
unităţilor administrativ – teritoriale;
5) drumuri comunale – drumuri care asigură legătura între satul – reşedinţă de comună şi
satele componente sau obiectivele de interes comunal şi care sunt proprietate publică a unităţilor
administrativ – teritoriale.
 În funcţie de parametrii lor tehnici, drumurile se împart în categorii tehnice conform
anexei nr. 1.
În funcţie de tipul structurii rutiere, drumurile se împart în:
a) drumuri cu structura rutieră capitală(permanentă) – cu îmbrăcăminţi din beton
asfaltic sau beton de ciment;
b) drumuri cu structura rutieră uşoară(semipermanentă) – cu îmbrăcăminţi rutiere
din materiale locale anrobate cu lianţi bituminoşi;
c) drumuri cu structura rutieră provizorie – drumurile pietruite.
Drumurile publice au denumire şi index. Denumirea drumului include denumirea
punctului iniţial şi a punctului terminus, iar în caz de necesitate – a punctelor intermediare.
Indexul drumului constă din litere latine şi cifre. Literele se atribuie drumurilor după cum
urmează:
 E drum european, (Republica Moldova este situată între drumurile europene de clasa
A cu referinţă nord – sud E 85, E 95 şi la sud de drumul european de clasa A cu referinţă vest –
est E 50). Pe teritoriul Republicii Moldova trec două drumurile europene de clasa A: E 58 şi E 87
(pe un segment mic în Giurgiuleşti). Drumuri de clasa B care străbat Republica Moldova: E 581,
E 583, E 584 şi E 577);
 A autostradă;
 M drum magistral (expres), (M 1 – Chişinău – Leuşeni – frontiera cu România (E 581
Huşi); M 2 – Chişinău – Soroca – frontiera cu Ucraina, M 2.1 Drum de acces spre satul Cosăuţi;
M 3 – Chişinău – Cimişlia – Vulcăneşti – Giurgiuleşti – frontiera cu România (E 87 Galaţi), M
3.1 Drum de acces spre oraşul Comrat; M 4 – Tiraspol – Râbnița – Camenca – Hristovaia –
frontiera cu Ucraina; M 14 – Brest – Briceni – Chişinău – Tiraspol – Odesa; M 21 Chişinău –
Dubăsari – Poltava (Ucraina);
 R drum republican;
 G drum regional;
 L drum local.

Fig. 2. – Schema drumurilor auto în Republica Moldova

 Drumurile republicane se află la balanţa organizaţiilor economice, nemijlocit se ocupă de
întreţinere şi reparaţie, iar drumurile de folosință comună se află la balanţa organizaţiilor
gospodăriei drumurilor republicane.
Drumurile republicane pot fi de diferite categorii însă pe parcurs ele pot să – şi schimbe
categoria.
Intensitatea circulaţiei rutiere – reprezintă numărul de vehicule ce trec printr – o
secţiune de drum într – un interval de timp şi se măsoară în automobile/oră, automobile/zi,
automobile/săptămână, automobile/an. Depinde de anotimp, lună, săptămână, zi, oră etc.
Categoria drumului – se determină după normele şi reglementările în construcţia
drumurilor R. Moldova. Categoria drumului este puternic pronunţată de prevalenţa sezonieră şi
se determină după densitatea de trafic anuală şi coeficientul sezonier.
Drumurile auto formează reţeaua drumurilor ţării. Ele pot fi caracterizate prin diferite
niveluri de desăvârşire tehnică. Cu cât mai intensivă este circulaţia cu atât este mai desăvârşit
drumul. În dependenţă de circulaţie şi intensitate, drumurile auto se împart în 5 categorii şi
anume:
I – a (autostrăzi) –drumuri naţionale cu trafic foarte intens, destinate exclusiv circulaţiei
autovehiculelor, inclusiv traficului internaţional. Intensitatea traficului de perspectivă (media
zilnică anuală), constituie > 16 000 vehicule fizice;
I – b (drumuri expres (magistrale)) – drumuri naţionale cu trafic intens, destinate
traficului republican şi internaţional. Intensitatea traficului de perspectivă (media zilnică anuală),
constituie – 8 001 – 16 000 vehicule fizice;
II categorie – drumuri naţionale cu trafic mediu, deschise traficului internaţional
(drumuri cu două benzi de circulaţie). Intensitatea traficului de perspectivă (media zilnică
anuală), constituie – 3 501 – 8 000 vehicule fizice;
III categorie – drumuri naţionale cu trafic redus (drumuri cu două benzi de circulaţie).
Intensitatea traficului de perspectivă (media zilnică anuală), constituie – 751 – 3 500 vehicule
fizice;
VI categorie – drumuri locale şi drumuri comunale cu trafic foarte redus (drumuri cu
două benzi de circulaţie). Intensitatea traficului de perspectivă (media zilnică anuală), constituie
– 200 – 750 vehicule fizice;
V categorie – drumuri comunale secundare (drumuri cu două benzi de circulaţie).
Intensitatea traficului de perspectivă (media zilnică anuală), constituie – < 200 vehicule fizice.
În ceia ce priveşte drumurile de categoria I – II ele se referă la o categorie superioară şi
circulaţia se efectuează într – un singur sens (aceste drumuri sunt înzestrate cu bande de
separare). În cazul drumurilor de categoria inferioară – III, aceste drumuri nu sunt echipate cu
benzi de separare. Apartenenţa drumului la o oarecare categorie este relativă la planificarea în
perspectivă şi ea poate fi schimbată.
De asemenea, în localităţi mai întâlnim şi drumuri de câmp. Pe ele se transportă
încărcăturile agricole. La aceste drumuri mai pot fi alipite şi drumurile întreprinderilor agricole.
Ele se împart în:
1. drumuri de acces;
2. drumuri interne.
Drumuri de acces – includ şosele ce unesc centrele populare cu reţeaua drumurilor auto,
căile ferate cu punctele de prelucrare şi transportare şi respectiv centrele raionale. Aceste
drumuri sunt de categoria IV.
Drumuri interne – se socot drumuri permanente şi sunt situate pe teritoriul gospodăriei.
Ele unesc centrul localităţii cu diferite puncte de formare a încărcăturilor, ateliere etc. Ele sunt de
categoria V.
La drumurile locale se mai atribuie şi drumurile de câmp, pe care se transportă producţia
agricolă şi se deserveşte procesul tehnologic. Drumul de câmp este elementul iniţial a reţelei
drumului. După destinaţie ele se împart în :
1. principale;
 2. linii de deservire;
3. auxiliare.
Pe drumurile principale se deplasează transportul spre punctele de destinaţie. Aceste
drumuri sunt permanente.
Drumurile auxiliare – servesc pentru a micşora distanţa de deplasare a mecanismelor şi
respectiv au o durată mică de exploatare.
Aceste tipuri de drumuri nu sunt permanente. Ele se exploatează sezonier.