Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TERMOTEHNICA
1 Introducere
Termotehnica este unul dintre capitolele fundamentale ale fizicii, fiind considerată ştiinţa
energiei sub forma cea mai generală, dar care studiază utilizarea căldurii în scopuri industriale sau
casnice.
Termotehnica provine din prescurtarea expresiei termodinamică tehnică, fiind totodată o
disciplină fundamentală pentru toate ramurile tehnicii.
Termotehnica studiază:
mişcarea moleculară din interiorul corpurilor,
fenomenele determinate de acţiunea particulelor elementare constitutive ale corpurilor,
proprietăţile termice ale materiei,
diferitele forme de manifestare a energiei,
legile, principiile, precum şi mijloacele de producere, transformare, transmitere şi
utilizare a energiei sub formă de căldură şi lucru mecanic în maşini şi instalaţii termice.
Termodinamica studiază proprietăţile termice ale materialelor în stare de echilibru energetic.
Pentru determinarea acestor proprietăţi şi a condiţiilor de echilibru energetic (termodinamic) al
sistemelor fizice se utilizează două metode de cercetare: metoda fenomenologică (macroscopică) şi
metoda statistică (microscopică).
Metoda fenomenologică analizează fenomenele din natură şi din tehnică la scară
macroscopică, la nivel de ansamblu general al sistemelor fizice, în condiţii de echilibru, fără a lua în
considerare structura părţilor constitutive şi mişcarea acestora. Această metodă are dezavantajul că
nu permite explicarea naturii intime a fenomenelor studiate, dar stabileşte legi fundamentale, foarte
importante pentru practică şi teorie, pe cale experimentală. De exemplu legile gazului perfect au fost
descoperite prin această metodă, ca relaţii între mărimile direct observabile. Prin intermediul ei s-a
dezvoltat aşa numita termodinamică fenomenologică sau clasică, bazată pe principiul I şi II al
termodinamicii.
În ultimul timp termodinamica fenomenologică s-a împărţit în două părţi, termostatica în care
se studiază fenomenele termice care se desfăşoară cu o viteză infinitezimală, adică cvasistatic şi
termodinamica proceselor ireversibile, în care se studiază fenomene termice reale, desfăşurate cu o
viteză finită, însoţite întotdeauna de creşterea entropiei.
Metoda statistică studiază fenomenele la scară microscopică. Având în vedere numărul foarte
mare de particule elementare, în continuă mişcare şi în permanentă interacţiune reciprocă, cunoşterea
proprietăţilor acestor sisteme fizice se poate face numai printr-un studiu statistic, folosind în acest
scop calculul probabilităţilor, în care observabilele termodinamice sunt legate de valorile statistice
ale mişcării termice. Rezultă astfel caracterul statistic al legilor care determină mişcarea moleculară
internă şi formarea termodinamicii statistice.
Din punct de vedere al domeniului de utilizare s-au dezvoltat două ramuri tehnice care au
aceleaşi metode de studiu şi operează cu aceleaşi mărimi, dar care se aplică în domenii diferite şi
anume, termodinamica tehnică şi termodinamica chimică.
1
Ș.L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU
Hypocaust
Romanii au inventat și ei un sistem asemănător pentru încălzirea caselor și a clădirilor publice,
sistem numit “hypocaust”. Podeaua era ridicată la aproximativ 20 de centimetri de suprafaţă (dar
înălţimea poate varia în funcţie de locuinţă), fiind susţinută de stâlpi construiţi din cărămidă şi ciment.
Se construia un furnal în colţul camerei, iar aerul fierbinte provenit din acesta circula în spaţiul de
sub podea. Acest tip de sistem era foarte greu de controlat și necesita muncă intensivă, pentru că cerea
o atentie constantă pentru a alimenta focul și a elimina cenușa. La începuturile sale, de acest tip de
încălzire în pardoseală beneficiau numai cei bogați, apoi romanii au perfectionat acest concept de
încălzire prin pardoseală pe scară largă, el devenind din ce în ce mai simplu, fiind folosit preponderent
în regiunile reci din imperiu.
2
Termotehnică –Cursul 1 – Anul universitar 2021-2022
3
Ș.L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU
Figura 4 Hypocaust
Adaptat după: http://quhist.com/hipocausto-calefaccion-antigua-roma/
4
Termotehnică –Cursul 1 – Anul universitar 2021-2022
5
Ș.L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU
În 1629, italianul Giovanni Branca descrie prima turbină acționată de abur. Aburul destins într-
o țeavă lovea paletele punând în mișcare discul.
6
Termotehnică –Cursul 1 – Anul universitar 2021-2022
Prima traversare a Canalului Mânecii de către o navă cu abur a fost realizată în 1807
7
Ș.L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU
Figura 11 Motorwagen patentat de Karl Benz în 1885, primul automobil dotat cu motor cu ardere internă
și realizat în producție de serie
https://www.mercedes-benz.com/en/ats_vehicle/benz-patent-motorwagen-replica/
Motorul diesel este un motor cu combustie internă, cu aprindere prin compresie, în care
combustibilul se detonează doar prin temperatura ridicată creată de comprimarea amestecului aer-
carburant. Randamentul primului motor Diesel a fost de aproximativ 26%, adică de două ori mai mare
decât cel al turbinelor cu abur folosite pe vasele maritime (1890).
8
Termotehnică –Cursul 1 – Anul universitar 2021-2022
Primele vehicule electrice erau relativ incomode, utilizau baterii nereversibile, care se terminau
repede, iar înlocuirea lor era incomodă și costisitoare. În 1899, belgianul Camille Jenatzy depășește
100 km/h cu un vehicul electric denumit Jamais Contente, de formă aerodinamică asemănătoare unui
obuz.
9
Ș.L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU
10
Termotehnică –Cursul 1 – Anul universitar 2021-2022
11
Ș.L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU
13
Ș.L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU
14
Termotehnică –Cursul 1 – Anul universitar 2021-2022
15
Ș.L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU
3 Sistemul termodinamic
Sistemul termodinamic se defineşte ca fiind format dintr-o cantitate de substanţă sau un
amestec de substanţe precis delimitat în spaţiu şi care se studiază din punct de vedere al schimbului
de energie (sub formă de căldură Q şi/sau lucru mecanic L) cu mediul exterior (ambiant).
Termotehnica are ca obiect de studiu sisteme termodinamice macroscopice, caracterizate prin
dimensiuni finite, mult mai mari în comparatie cu microstructura materiei şi în acelaşi timp, mult mai
mici decât structurile infinite ale universului.
Mediul exterior sau mediul ambiant reprezintă totalitatea corpurilor din apropierea sistemului
termodinamic cu care acesta poate interacţiona. În general, sistemul termodinamic interacţionează cu
mediul exterior prin schimb de substanţă şi de energie.
Adesea sistemul este format dintr-un corp numit corp termodinamic, de exemplu un gaz, un
lichid, o soluţie, un solid oarecare. Cel mai simplu sistem este format dintr-o singură substanţă, având
o singură fază, nu este supus acţiunii unor câmpuri de forţe exterioare (electrice sau magnetice) şi nici
unor efecte capilare. Sistemul termo-dinamic se poate afla în mişcare sau în repaus. Delimitarea în
spaţiu a sistemului termodinamic (figura 1) se face cu ajutorul suprafeţelor de control, care pot fi
suprafeţe reale sau virtuale.
mediul exterior, după forma de energie schimbată cu mediul exterior, sau după structura sistemului.
17
Ș.L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU
nici substanță și nici energie. În realitate însă, nu există un astfel de sistem perfect izolat. Un exemplu
apropiat este termosul, în care putem pune ceai, cafea, etc. Masa sistemului rămâne constantă, dar
după o anumită perioadă de timp temperatura lichidului din termos va fi egală cu temperatura
mediului ambiant, deci în timp sistemul schimbă energie sub formă de căldură cu mediul ambiant. În
cazul în care termosul ar fi foarte bine izolat, temperatura lichidului din termos ar fi constantă în timp,
și am putea vorbi despre sistemul izolat.
suprafeţe de separare care să delimiteze părţile sistemului cu proprietăţi diferite. Un sistem omogen
se mai numeşte şi fază. Un sistem termodinamic omogen nu este obligatoriu monocomponent
(alcătuit dintr-un singur component).
Exemplu: O substanţă aflată în stare lichidă într-un recipient sau aerul dintr-o încăpere
reprezintă un sistem termodinamic omogen, deşi el este un amestec de mai multe gaze (O 2, N2, etc.).
4 Agentul termodinamic
Agentul termodinamic, numit şi agent de lucru este o substanţă sau un amestec de substanţe
prin intermediul căruia se transferă energie de la un sistem termodinamic la un alt sistem, se
transformă o formă de energie în altă formă de energie, sau se desfăşoară un proces termodinamic.
Agenţii termodinamici se folosesc pentru realizarea ciclurilor maşinilor termice, pentru
încălzirea sau răcirea unor corpuri, pentru producerea frigului sau a umidităţii.
Agenţii folosiţi în termotehnică sunt, în general, în stare gazoasă, pentru că gazele au o variaţie
mare de volum la variaţii moderate de presiune, dar se folosesc şi lichidele, iar uneori chiar corpuri
solide. În ultimul timp se utilizează tot mai mult în energetică a patra stare de agregare, starea gazoasă
ionizată, numită plasmă. De obicei, agenţii termodinamici sunt corpuri omogene şi izotrope. În multe
procese tehnice intervin însă şi stări eterogene, de exemplu în maşinile cu vapori, unde aceştia ajung,
în anumite puncte ale ciclului termodinamic, în stare de vapori umezi.
Pentru a corespunde din punct de vedere al rolului pe care-l au în procesele termodinamice
agenţii utilizaţi trebuie să aibă o capacitate termică mare, căldură de transformare de fază ridicată, să
fie economici, să nu fie nocivi sau corozivi.
Agenţii termodinamici pot fi clasificaţi în funcţie de destinaţia acestora:
agenţii energetici sunt destinaţi transformării unei forme de energie în altă formă de
energie prin realizarea unor cicluri termodinamice în maşinile termice. De exemplu
pentru transformarea căldurii în lucru mecanic se utilizează vaporii diferitelor substanţe
(cel mai răspândit fiind aburul), gazele de ardere, aerul cald. În studiul ciclurilor teoretice,
reversibile se foloseşte gazul perfect.
agenţii termici sunt agenţii folosiţi pentru încălzirea unor sisteme sau corpuri prin aport
19
Ș.L. Dr. Ing. Lavinia SOCACIU
de căldură, de exemplu aburul, aerul cald, gazele de ardere, apa caldă, etc.,
agenţii frigorifici se utilizează pentru producerea frigului artificial, în instalaţiile
frigorice, adică pentru răcirea şi menţinerea unor sisteme la temperaturi sub temperatura
mediului ambiant. De exemplu amoniacul, diferiţi freoni, bioxidul de carbon, etc.
agenţii de răcire sunt destinaţi evacuării căldurii dintr-un sistem în scopul menţinerii
temperaturii acestuia la valori admisibile. De exemplu aerul rece, apa rece, diferiţi
lubrifianţi, etc.
Cel mai utilizat agent termodinamic în studiul proceselor termodinamice este gazul perfect,
definit ca model de gaz ideal, format din molecule sferice, perfect elastice, de volum neglijabil şi
lipsite de forţe de coeziune.
Apa este cel mai utilizat agent termic, deoarece are un grad mare de răspândire și este la un cost
redus. Apa are un coeficient ridicat de transfer de căldură, căldură latentă de vaporizare mare
(lk=2250 kJ/kg), și ne permite posibilitatea transportului la distanţă cu pierderi de temperatura sub un
grad Celsius la un km, în timp ce dependenţa temperaturii de presiune, conduce la necesitatea unor
staţii de pompare, epurare şi dedurizare a apei care ridică valoarea investiţiilor pentru acest agent.
20
Termotehnică –Cursul 1 – Anul universitar 2021-2022
21