Cercetările în domeniul fizicii atomice din prima jumătate a secolului al XX-lea au au arătat că există un potențial uriaș de energie în aceste legături nucleare de la nivelul atomului. Astfel, s-a teoretizat că ruperea acestor legături ar putea elibera o cantitate foarte mare de energie prin dezintegrarea nucleului atomului. A luat naștere astfel conceptul de fisiune nucleară și cel de energie nucleară. Problemele ulterioare au constat în modul în care ar putea fi stăpânită această energie și cum ar putea fi ea transformată în lucru mecanic care să poată avea o utilitate economică viabilă. Astfel, la puțin timp după descoperirea procesului fizic de fisiune nucleară, s-a descoperit că un nucleu aflat în procesul de fisiune poate produce o reacție în lanț. Această reacție în lanț este posibilă doar la anumiți izotopi. Practic, neutronii din nucleul atomului, eliberați în urma fisiunii contribuie la realizarea altor fisiuni succesive. Ciocnirea neutronilor la viteze enorme cu atomii anumitor substanțe (Uraniu, Plutoniu, Cesiu etc.) conduce la spargerea atomilor acestora, adică la ruperea legăturilor între neutronii și protonii din nucleu. Se eliberează astfel cantități însemnate de energie sub forma căldurii, alături de alte particule subatomice, precum și o serie de radiații. Căldura produsă în reactoarele de fisiune pe baza cărora sunt construite centralele atomice este, deci, cea care stă la baza producerii energiei electrice. Odată produsă căldura, aceasta este folosită în mod similar ca și în cazul centralelor termice pe cărbune, gaze naturale sau păcură. Puterea aburului pune în mișcare turbinele cu dinamuri, energia electrică produsă astfel fiind trecută în sistemul de transport și infrastructura corespunzătoare către locurile de consum. Desigur, energia nucleară se poate obține și prin procesul invers de unire a două nuclee atomice și formarea unui nou nucleu cu o masă mai mare. Dar, acest fenomen fizic se poate desfășura doar la temperaturi extrem de mari, fiind de altfel și fenomenul pe baza căruia există stelele din Univers. Spre deosebire de fisiune, fuziunea nucleară ar putea oferi energie pe termen nelimitat și într-un mod ecologic, dacă reactoarele de fuziune – aflate încă în faza experimentală – vor reuși, în viitor, să devină viabile din punct de vedere economic și în ceea ce privește siguranța de exploatare.