Cursuri Termo

TERMOTEHNICA II – CURS
Cuvânt înainte
”Les causes primordiales ne nous sont point connues; mais elles

sont assujetties à des lois simples et constantes, que l'on peut découvrir par
l'observation et dont l'étude est l'objet de la philosophie naturelle.
La chaleur pénètre, comme la gravité, toutes les substances de l'
univers, ses rayons occupent toutes les parties de l'espace. Le but de notre
ouvrage est d'exposer les lois mathématiques que suit cet élément. Cette
théorie formera désormais une des branches les plus importantes de la
physique générale.”
Jean Baptiste Joseph Fourier (1768–1830) – ”Théorie analytique de la
chaleur” (1822)
CURS 1: INTRODUCERE ÎN TRANSFERUL DE CĂLDURĂ
OBIECTIVE
 Introducere în transferul de căldură (TRQ);
 Prezentarea noţiunilor de bază ale transmiterii căldurii;
 Conducţia termică. Legea lui FOURIER. Conductivitatea termică;
 Ecuaţia fundamentală a conducţiei termice. Condiţii de unicitate;
 Exemple şi exerciţii.
SUBIECTE CURS 1
1. INTRODUCERE ÎN TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ...............................................................2

1.1. Transferul de căldură (transmiterea căldurii) .......................................................................2
1.2. Moduri fundamentale de transmitere a căldurii. Caracteristici principale ...........................2
1.3. Obiectivele transferului de căldură ......................................................................................4
2. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE TRANSFERULUI DE CĂLDURĂ.................................................5
3. CONDUCŢIA TERMICĂ. LEGEA LUI FOURIER ................................................................ 10
3.1. Generalităţi .........................................................................................................................10
3.2. Legea (ipoteza) lui FOURIER............................................................................................10
3.3. Conductivitatea termică......................................................................................................10
4. ECUAŢIA FUNDAMENTALĂ A CONDUCŢIEI TERMICE. CONDIŢII DE UNICITATE 14
4.1. Ecuaţia fundamentală a conducţiei termice ........................................................................14
4.2. Condiţii de unicitate ...........................................................................................................19
4.2.1. Categoria I: Condiţii iniţiale (temporale) ...................................................................19
4.2.2. Categoria a II-a: Condiţii la limită (condiţii de margine, condiţii de contur) ............19
1
1. INTRODUCERE ÎN TRANSFERUL DE CĂLDURĂ

1.1. Transferul de căldură (transmiterea căldurii)
Definiţie
O ramură a termotehnicii având ca obiect de studiu fenomenele de propagare a căldurii Q
(corect, energiei interne U) între corpuri / sisteme cu temperaturi în general diferite*.
*Poate exista transfer de căldură şi la temperatură constantă t=ct. Exemple concrete apar în procesele de
schimbare a stării de agregare a substanțelor (transformări de fază) cum sunt: vaporizarea
(Lichid→Gaz), condensarea (Gaz→Lichid), topirea (Solid→Lichid), solidificarea (Lichid→Solid) ş.a.
Transferul de căldură (abreviat TRQ) se bazează pe cele două principii importante ale
Termodinamicii [1], [2], [7] ş.a.:
 Principiul I al Termodinamicii aplicat în forma bilanţului energetic (nul) al TRQ
∑ 𝑄𝑐𝑒𝑑𝑎𝑡𝑒 = ∑ 𝑄𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡𝑒 [J] (1.1)
 Principiul II al Termodinamicii
 Legat de direcţia de propagare a căldurii în formularea lui R. CLAUSIUS*:
Căldura nu poate trece niciodată de la sine de la un corp/sistem cu temperatură mai scăzută
la un corp/sistem cu temperatură mai ridicată.
*(v. şi cursul Principiul II al Termodinamicii – Maşini termice, §2.1)
 Legat de ireversibilitatea proceselor termodinamice şi entropia S: TRQ cu diferenţă

finită de temperatură este un proces ireversibil în care*
∆𝑆𝑡𝑜𝑡,𝑈𝐴𝑇 = (𝑆2 − 𝑆1 )𝑈𝐴𝑇 ≥ 0 (1.2)
În cazul unui STD neizolat aflat în interacţiune cu mediul ambiant MA, prin extinderea
noţiunii de STD izolat, se poate considera existenţa unui STD adiabatic lărgit (un suprasistem
termodinamic izolat) care are componentele principale STD neizolat propriu-zis şi MA, alcătuind
împreună un Univers de Analiză Termodinamică (UAT).
*(v. şi cursul Principiul II al Termodinamicii – Entropie şi ireversibilitate, §2.3)
1.2. Moduri fundamentale de transmitere a căldurii. Caracteristici principale

Există trei moduri fundamentale de transmitere a căldurii Q care au cele mai importante
caracteristici expuse în cele ce urmează [1], [2], [7], [10] ş.a.
1. Conducţia termică: Este caracteristică corpurilor solide şi straturilor subţiri de fluid

aflate în repaus şi se produce în principal prin difuzia electronilor liberi sau prin
vibraţii/oscilaţii ale moleculelor corpului/sistemului respectiv;
2. Convecţia termică: Apare între corpuri aflate în mișcare relativă unele faţă de altele sau
în procese de schimbare a fazei (transformări ale stării de agregare) e.g., Lichid→Gaz
(vaporizare) sau Gaz→Lichid (condensare) etc.;
3. Radiaţia termică: Are ca suport undele electromagnetice cu lungimea de undă λ

cuprinsă între λ=0.4 μm … 0.4 mm. O parte a energiei interne a atomilor şi moleculelor
corpurilor/sistemelor se transformă în energie radiantă care se propagă prin spaţiu şi este
absorbită de către alte corpuri/sisteme.
2
Observaţie importantă
Deşi la nivel didactic pentru a facilita înțelegerea fenomenelor de transmitere a căldurii
aceste moduri se studiază separat în realitate ele acţionează simultan!
Există situaţii în care primează doar două dintre aceste moduri şi se consideră mai
importante d.p.d.v. al efectelor, fiind uzual întâlnită cuplarea a câte două tipuri de transfer de
căldură e.g., {Conducţia + Convecţia} sau {Convecţia + Radiaţia}.
În alte cazuri însă este necesar să se ţină cont de manifestarea simultană a tuturor celor trei
moduri luând în considerare {Conducţia + Convecţia + Radiaţia}.
Figura 1.1 Analogie între modurile de transmitere a căldurii (conducţie, convecţie, radiaţie) şi
modurile de stingere a unui incendiu [9]
O reuşită analogie între modurile de transmitere a căldurii şi modurile de stingere a unui

incendiu este făcută în [9].
În figura 1.1 apa este modelul pentru căldură (energie în mişcare), iar oamenii reprezintă
mediul de transmitere a căldurii:
 Cazul 2 în care găleata este transmisă din mână în mână (din aproape în aproape) până la
sursa de incendiu corespunde conducţiei termice;
 Cazul 3 în care găleata este transportată de către un alergător către locul incendiului
corespunde convecţiei termice;
 Cazul 1 în care apa ajunge din furtun direct la locul incendiului reprezintă radiaţia
termică care nu impune existenţa unui mediu de transmitere putându-se propaga prin vid
sau prin diverse gaze.
3
1.3. Obiectivele transferului de căldură

Studiul transmiterii căldurii are în vedere atingerea a două obiective majore care în mod
paradoxal sunt antagoniste [7], [10] ş.a.
Obiectivul nr. 1: Identificarea unor metode şi mijloace pentru intensificarea transferului de

căldură între corpuri/sisteme.
Ca rezultate importante a urmăririi atingerii obiectivului nr. 1 se pot enumera:

 Creşterea continuă a performanţelor echipamentelor şi instalaţiilor termice (EIT);
 Reducerea dimensiunilor de gabarit ale EIT;
 Reducerea consumului de metal şi/sau alte materiale înglobate în EIT;
 Scăderea costurilor de investiţie şi exploatare ale EIT.
Exemple de EIT moderne cu performanțe superioare sunt următoarele:

 Microcentrale murale;
 Cazane în condensaţie având η=109% raportat la P.C.I. (Putere Calorifică Inferioară);
 Schimbătoare de căldură în plăci având un coeficient global de transfer de căldură k≡U
cu valori foarte ridicate la dimensiuni minime;
 Frigidere casnice (vaporizator, condensator, compresor, agent frigorific ecologic) de
clasă energetică A+, A++ şi A+++;
 Corpuri de încălzire cu performanţe ridicate (radiatoare din aluminiu, oţel şi fontă);
 Preparatoare de apă caldă de consum moderne (boilere) cu încălzire indirectă sau directă
(pe gaz sau electrice);
 Pompe de căldură (PC) având un COP ridicat (extragerea căldurii din aer, apă sau sol);
 Instalaţii solare pentru susţinerea preparării apei calde de consum (a.c.c.) folosind
captatori solari performanţi acoperind anual 50-60% din necesarul de energie pentru
a.c.c.;
 Instalaţii de încălzire prin pardoseală, prin radiaţie de perete sau radiaţie de plafon;
 Radianţi cu gaze şi aeroterme pentru încălzirea spaţiilor cu dimensiuni mari şi foarte
mari;
 Aparate de condiţionare a aerului cu consum redus de energie electrică, nivel de zgomot
scăzut şi posibilităţi de încălzire a aerului în perioadele de trecere între anotimpuri
(iarnă-primăvară şi toamnă-iarnă) etc.
Obiectivul nr. 2: Identificarea unor metode şi mijloace pentru reducerea pierderilor de

căldură în clădiri, aparate, maşini şi instalaţii termice etc. de regulă prin izolare termică.
Ca rezultate importante a urmăririi atingerii obiectivului nr. 2 se pot enumera următoarele:

 Creşterea randamentului de funcţionare a EIT;
 Creşterea performanţelor energetice ale clădirilor;
 Reducerea consumului de combustibil (solid, lichid, gaz, biomasă ş.a.) folosit pentru
funcţionarea EIT;
 Reducerea costurilor de exploatare;
 Reducerea impactului asupra mediului ambiant (poluare) etc.
4
2. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE TRANSFERULUI DE CĂLDURĂ

Căldura
Definiţie
Căldura Q este o mărime de proces utilizată pentru determinarea schimbului de energie prin
efect termic (uzual modificarea temperaturii* STD).
*(Excepţie: Transmiterea căldurii în procese de schimbare de fază când t=ct.)
Deşi acest termen este larg utilizat în literatura de specialitate inclusiv cea străină e.g., ”Heat
Transfer” sau ”Transfert de chaleur” ca modalitate de exprimare NU este corectă. De ce?
Definiţie
Căldura Q reprezintă o ”curgere” a energiei interne (energie termică) printr-o graniţă fizică
sau geometrică a unui STD ca urmare a interacţiunilor termice generate uzual de către o diferenţă de
temperatură* [11].
*(v. şi cursul Principiul I al Termodinamicii aplicat STD/Î, §1.3)
Temperatura
Definiţie
Temperatura reprezintă o proprietate termodinamică de stare (parametru de stare) intensivă utilizată
pentru aprecierea nivelului energiei interne U a unui corp/sistem în raport cu alte corpuri/sisteme*.
*(v. şi cursul Introducere în termodinamica tehnică, §3.3)
Pentru o vizualizare mai simplă a noțiunilor de energie internă U, căldură Q şi temperatură T

sau t se face o analogie termo-hidraulică considerând un sistem compus din două rezervoare A şi B
care conţin un lichid aflat iniţial la cote de poziţie z diferite faţă de un acelaşi nivel de referinţă NR
(figura 1.2).
Figura 1.2 Analogie termo-hidraulică
La punerea în comunicare a rezervoarelor A şi B prin intermediul robinetului R lichidul

trece de la sine din rezervorul B (nivel mai ridicat) în rezervorul A (nivel mai scăzut) până la
stabilirea unui nivel de echilibru NE acelaşi în ambele rezervoare (principiul vaselor comunicante).
Întrebare
Ce fel de proces este acesta: reversibil/ireversibil?
5
Tabelul 1.1 Corespondenţa mărimilor din Termotehnică şi Hidraulică (figura 1.2)
Nr. Termotehnică Hidraulică

1 Energia internă U Volumul lichidului V
2 Temperatura T sau t Înălţimea coloanei de lichid z
3 Căldura Q transmisă Volumul lichidului transferat
(energia internă U în curgere) ΔV
Este un exemplu de proces ireversibil având corespondent în termotehnică procesul de

transmitere a căldurii Q cu diferenţă finită de temperatură ΔT sau Δt.
Întrebări
Se poate derula procesul şi în sens invers? Ce ar presupune aceasta?
Indicați un exemplu similar din termotehnică.
Da, prin pompare. Desfăşurarea în sens invers a procesului presupune exercitarea unei
acţiuni din exterior în termotehnică fiind posibilă prin consum de lucru mecanic L.
Ca exemplu vezi cazul funcţionării instalaţiilor frigorifice / pompe de căldură (IF/PC)*.
*(v. şi cursul Principiul II al Termodinamicii – Maşini termice, §1.2)
Câmpul de temperatură
Definiţie
Câmpul de temperatură reprezintă ansamblul tuturor valorilor de temperatură ale punctelor
corpului/sistemului studiat.
Folosind un reper cartezian tridimensional (3D) având coordonatele pe axe x, y şi z la care

se adaugă a patra coordonată timpul τ câmpul de temperatură este definit la modul general ca o
funcţie exprimată prin relaţia (1.3) [1], [2], [9], [10], [14] ş.a.
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) (1.3)
Câmpul de temperatură se numeşte:

 Staţionar: Valorile temperaturii NU se modifică cu timpul τ caz în care
𝜕𝑡
=0 (1.4)
𝜕𝜏
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦, 𝑧) (1.5)
Exemple: Funcţionarea permanentă în regim de lungă durată a unui echipament termic

(schimbător de căldură, cazan) sau instalaţie termică; calculul necesarului de căldură al clădirilor.
 Nestaţionar: Valorile temperaturii variază atât cu timpul τ cât şi cu coordonatele spaţiale

x, y, z. În acest caz
𝜕𝑡
≠0 (1.6)
𝜕𝜏
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) (1.7)
Exemple: Încălzirea şi răcirea corpurilor în regim de transfer termic nestaţionar (tranzitoriu).
6
Suprafaţa izotermă
Definiţie
Suprafaţa izotermă reprezintă mulţimea punctelor corpului/sistemului studiat care la un
anumit moment de timp τ au aceleaşi valori de temperatură.
Observaţie
Suprafeţele izoterme ale unui câmp de temperatură nestaţionar îşi modifică permanent
poziţia în spaţiul 3D.
Curba izotermă
Definiţie
Curba izotermă reprezintă intersecţia unei suprafeţe izoterme cu un plan, toate punctele care
compun curba respectivă având aceeaşi valoare a temperaturii.
Fluxul termic (debitul de căldură) Q̇
Definiţie
Fluxul termic Q̇ reprezintă căldura transferată în unitatea de timp.
𝛿𝑄
𝑄̇ = 𝑑𝜏 [W] (1.8)
Fluxul termic unitar q̇
Definiţie
Fluxul termic unitar q̇ reprezintă căldura transferată în unitatea de timp prin unitatea de
suprafaţă (aria unitară) perpendiculară pe direcţia transmiterii fluxului termic Q̇.
𝑑𝑄̇ 𝛿2 𝑄 W
𝑞̇ = = 𝑑𝑆∙𝑑𝜏 [m2] (1.9)
𝑑𝑆
Exemplu
Printr-un perete plan având o suprafaţă S=10 m2 trece un flux termic Q̇=1000 W. Ce valoare
are fluxul termic unitar q̇ transmis prin perete?
Rezolvare
Aplicând relaţia (1.9) în formă finită
𝑄̇ 1000∙𝑊 𝑊
𝑞̇ = = = 100 ∙ 𝑚2 (1.10)
𝑆 10∙𝑚2
Observaţie
Deşi definiţia generală a fluxului termic unitar q̇ este cea de mai sus în unele cazuri pentru a
facilita efectuarea calculelor şi/sau interpretarea rezultatelor se preferă utilizarea unei alte referințe
mai potrivite pentru exprimarea fluxului termic unitar.
7
De exemplu în cazul peretelui cilindric (PC) uzual fluxul termic unitar q̇ este raportat la
unitatea de lungime în loc de unitatea de suprafaţă, în consecinţă având şi o unitate de măsură
diferită.
Q̇ W
q̇ ≡ q̇ 𝑙 = 𝐿 [m] (1.11)
Gradientul de temperatură grad t
Definiţie
Gradientul de temperatură grad t reprezintă un vector perpendicular pe suprafaţa izotermă,
care indică variaţia maximă a temperaturii pe unitatea de lungime.
Utilizând operatorul simbolic ∇ (HAMILTON) gradientul de temperatură grad t poate fi

⃗⃗ sunt versorii axelor de coordonate x, y şi z [1], [6], [14] ş.a.
descris prin relaţia (1.12) unde ⃗i, ⃗j şi k
𝜕𝑡 𝜕𝑡
⃗⃗ ∙ 𝜕𝑡
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡 = 𝛻𝑡 = 𝑖⃗ ∙ 𝜕𝑥 + 𝑗⃗ ∙ 𝜕𝑦 + 𝑘 (1.12)
𝜕𝑧
Considerând două curbe izoterme având temperaturile t şi respectiv {t+Δt}şi direcţia

⃗⃗ gradientul de temperatură grad t se poate reprezenta ca în figura 1.3.
normalei la suprafaţă n
Figura 1.3 Gradientul de temperatură
Trecând la limită se poate scrie

∆𝑡 𝜕𝑡
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡 = 𝑙𝑖𝑚∆𝑛→0 |∆𝑛| ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑛0 = |𝜕𝑛| ∙ ⃗⃗⃗⃗⃗
𝑛0 (1.13)
iar modulul gradientului de temperatură care este un scalar rezultă

𝜕𝑡 K
|𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = [m] (1.14)
𝜕𝑛
Proiectat pe cele trei axe de coordonate x, y şi z se obţine

𝜕𝑡 𝜕𝑡
|𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|𝑥 = ∙ cos(𝑛,
⃗⃗⃗⃗ 𝑥) = (1.15)
𝜕𝑛 𝜕𝑥
𝜕𝑡 𝜕𝑡
|𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|𝑦 = ∙ cos(𝑛,
⃗⃗⃗⃗ 𝑦) = 𝜕𝑦 (1.16)
𝜕𝑛
𝜕𝑡 𝜕𝑡
|𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|𝑧 = ∙ cos(𝑛,
⃗⃗⃗⃗ 𝑧) = 𝜕𝑧 (1.17)
𝜕𝑛
8
Importanţa gradientului de temperatură pentru studiul transferului de căldură rezidă în

următoarele două aspecte principale [1], [2], [7] ş.a.:
 Gradientul de temperatură grad t indică drumul de minimă rezistenţă pentru fluxul
termic transmis (total Q̇ sau unitar q̇ );
 Fluxul termic Q̇ sau q̇ şi respectiv vectorul gradient de temperatură grad t au sens opus.
Explicaţi acest aspect.
Exemplu
La nivelul mării la presiunea p=101325 Pa (1 atm) temperatura standard a aerului se
consideră t=15ºC. Pe măsură ce altitudinea creşte temperatura aerului scade.
Până la o înălțime de cca h=10–12 km se poate considera un gradient de temperatură având
valoarea |grad t|=6.4 K/km.
Ce temperatură a aerului se va înregistra la altitudinea h1=500 m? Dar pentru h2=10 km?
Rezolvare
La altitudinea h1=500 m=0.5 km temperatura t500 va fi
𝐾
𝑡500 = 𝑡 − ℎ1 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = 15℃ − 0.5 ∙ 𝑘𝑚 ∙ 6.4 ∙ 𝑘𝑚 = 11.8℃ (1.18)
La altitudinea h2=10 km temperatura t10 km va fi

𝐾
𝑡10 𝑘𝑚 = 𝑡 − ℎ2 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = 15℃ − 10 ∙ 𝑘𝑚 ∙ 6.4 ∙ 𝑘𝑚 = −49℃ (1.19)
9
3. CONDUCŢIA TERMICĂ. LEGEA LUI FOURIER

3.1. Generalităţi
Definiţie
Conducţia termică reprezintă un mod fundamental de transmitere a căldurii Q (energiei
interne U) prin corpuri solide şi straturi subţiri de fluid (lichid/gaz) aflate în repaus.
Explicarea la modul general a fenomenului de conducţie termică se poate face prin

următoarele consideraţii [1], [2], [7], [10] ş.a.:
 La corpuri solide metalice conducţia termică se produce prin difuzia electronilor liberi;
 La corpuri solide nemetalice şi lichide sau straturi subţiri de gaz în repaus conducţia
termică se produce datorită oscilaţiilor (vibraţiilor) moleculelor corpului.
Observaţie
În cazul straturilor subţiri de gaz efectul conducţiei termice este mult mai redus datorită în
principal distanţelor intermoleculare mult mai mari decât în cazul lichidelor şi solidelor [1], [7] ş.a.
3.2. Legea (ipoteza) lui FOURIER

Legea lui FOURIER denumită şi ”Legea experimentală a conducţiei termice” exprimă
proporționalitatea între gradientul de temperatură |grad t| şi fluxul termic unitar transmis q̇ .
Fluxul termic unitar transmis prin conducţie termică este direct proporțional cu gradientul de
temperatură şi are sens opus acestuia.
𝜕𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = −𝜆 ∙ 𝜕𝑛 [m2] (1.20)
Coeficientul de proporţionalitate λ care apare în relaţia (1.20) se numeşte coeficient de

conductivitate termică sau conductibilitate termică [1], [2], [7], [10] ş.a.
3.3. Conductivitatea termică
Definiţie
Conductivitatea termică λ reprezintă căldura transmisă în unitatea de timp prin unitatea de
suprafaţă pentru o diferenţă de temperatură de 1 grad pe lungimea de 1 m.
W
Unitatea de măsură a conductivităţii termice λ în S.I. este [m∙K].
Corpuri solide
În cazul corpurilor solide metalice fluxul de electroni liberi se asimilează cu un gaz
electronic perfect rezultând o componentă a conductivităţii termice λel [1], [7], [10] ş.a.
Pentru corpurile solide nemetalice vibraţiilor elastice ale ionilor li se asociază un gaz
imaginar fononic rezultând o altă componentă a conductivităţii termice λfon [7], [10] ş.a.
Conductivitatea termică este o proprietate a unui material influenţată şi de alţi factori cum
sunt fotonii λfot sau câmpurile magnetice λmag. Reunind aceste observaţii la modul general
conductivitatea termică λ poate fi descrisă printr-o sumă de componente (1.21)
W
𝜆 = 𝜆𝑒𝑙 + 𝜆𝑓𝑜𝑛 + 𝜆𝑓𝑜𝑡 + 𝜆𝑚𝑎𝑔 + ⋯ [m∙K] (1.21)
10
În cazul corpurilor solide metalice unde componenta principală o reprezintă λel (λ≈λel) există
o bună corelaţie între conducţia termică şi conducţia electrică.
Această corelaţie este redată prin legea WIEDEMANN-FRANZ-LORENTZ [7], [10] ş.a.
𝜆𝑒𝑙
= 𝑐𝑡.∙ 𝑇 (1.22)
𝜎
unde:
 σ – Coeficientul de conducţie electrică;
 T – Temperatura absolută [K].
Observaţie
Corpurile solide care conduc bine căldura conduc bine şi electricitatea. Exemple: pentru
temperatura de referinţă t=0ºC (273.15 K) aluminiul (99% pur) are λ=209 W/m∙K, cuprul
electrolitic pur are λ=395 W/m∙K, argintul (99.9% pur) are λ=410 W/m∙K etc. [8] ş.a.
În cazul corpurilor solide nemetalice unde componenta principală este λfon (λ≈λfon) se aplică
legea lui EUCKEN [7], [10] ş.a.
𝜆𝑓𝑜𝑛 ∙ 𝑇 = 𝜆0 ∙ 𝑇0 = 𝑐𝑡. (1.23)
Conductivitatea termică λ a corpurilor solide este mai mult sau mai puţin influențată de o
serie de mărimi dintre care cele mai importante sunt următoarele:
 Temperatura T sau t;
 Umiditatea w a materialului;
 Porozitatea materialului;
 Presiunea p;
 Anizotropia materialului.
În situaţia în care variaţii importante de temperatură produc o modificare semnificativă a

valorii conductivității termice a materialului acest efect nu poate fi neglijat.
Dependenţa conductivității termice λ de temperatura T sau t poate fi exprimată în diverse
forme, unele fiind mai simple (liniare), altele mai complexe (polinomiale ş.a.) depinzând de gradul
de importanţă a rezultatelor care se doresc a fi obţinute.
𝜆 =𝐴±𝐵∙𝑇 (1.24)
𝜆 = 𝐴 ± 𝐵 ∙ 𝑇 ± 𝐶 ∙ 𝑇2 ± 𝐷 ∙ 𝑇3 (1.25)
unde:
 A, B, C, D – Coeficienţi de material.
Un tip de relaţie utilizată în practică cu rezultate bune [2] [3], [4], [5] ş.a. este de forma
(1.26)
W
𝜆 = 𝜆0 ∙ (1 ± 𝛽 ∙ 𝑡) [m∙K] (1.26)
unde:
 λ0 – Conductivitatea termică la temperatura de referinţă [W/m∙K];
 β – Coeficient de material [1/K];
 t – Temperatura de calcul [ºC].
11
În cazul variaţiei conductivității termice λ cu umiditatea w a materialului se poate utiliza o

relaţie având forma exponențială (1.27) indicată în [8], [14] ş.a.
W
𝜆 = 𝜆0 ∙ 𝑒 ±𝑐𝑡.∙𝑤 [m∙K] (1.27)
unde:
 ct. – Constantă de material;
 w – Umiditatea materialului [%].
Exemplu
Un strat de cărămidă de şamotă are pe una dintre suprafeţe temperatura t1=1250ºC, iar pe
cealaltă suprafaţă temperatura t2=800ºC.
Să se determine conductivitatea termică medie λm a materialului ştiind că dependența
conductivităţii termice λ de temperatură poate fi exprimată prin relaţia (1.28)
W
𝜆 = 0.6 ∙ (1 + 4.583 ∙ 10−4 ∙ 𝑡) [m∙K] (1.28)
Rezolvare
Pentru determinarea conductivităţii termice medii λm folosind relaţia (1.28) temperatura de
calcul este temperatura medie aritmetică tm [1], [8], [10] ş.a.
𝑡1 +𝑡2 1250℃+800℃
𝑡𝑚 = = = 1025℃ (1.29)
2 2
Aplicând relaţia indicată se obţine

1 W
𝜆𝑚 = 0.6 ∙ (1 + 4.583 ∙ 10−4 ∙ 𝑔𝑟𝑑 ∙ 1025℃) = 1.0697 [m∙K] (1.30)
Corpuri lichide
În cazul corpurilor lichide conducţia termică se face în principal prin mecanism fononic, iar
conductivitatea termică λ depinde de natura lichidului, temperatură, presiune ş.a.
O relaţie destul de generală care permite exprimarea conductivității termice λ a lichidelor

este de forma (1.31)
𝜌 W
𝜆 = 𝑐𝑡.∙ 𝑃𝑆 [m∙K] (1.31)
unde:
W∙m3
 ct. – Constantă dimensională [ kg∙K ];
 ρ – Densitatea lichidului [kg/m3];
 PS – Parametru structural al lichidului care depinde de masa moleculară a acestuia şi de
densitate [15] ş.a.
În mod obișnuit la lichide conductivitatea termică λ se micşorează odată cu creşterea

temperaturii t deoarece scade densitatea ρ a acestora.
Există însă şi excepţii notabile e.g., apa sau glicerina fiind substanţe a căror conductivitate
termică creşte odată cu ridicarea temperaturii (tabelul 1.2).
12
Tabelul 1.2 Densitatea ρ şi conductivitatea termică λ pentru apă în funcţie de temperatură [8]
Nr. Temperatura Densitate Conductivitate termică

t [ºC] ρ [kg/m3] λ∙102 [W/m∙K]
1 0.0 999.9 55.1
2 50.0 988.1 64.8
3 100.0 958.4 68.3
Corpuri gazoase
În cazul corpurilor gazoase conducţia termică se face tot prin mecanism fononic, iar
conductivitatea termică λ depinde în principal de temperatura t şi presiunea p a gazului [7] ş.a.
O relaţie simplă de exprimare a conductivității termice a gazelor este (1.32)
W
𝜆 = 𝜆0 ∙ (1 + 𝑐𝑡.∙ 𝑡) [m∙K] (1.32)
unde:
 ct. – Constantă care depinde de temperatură şi presiune ct.=ct.(t, p) [1/K];
 t – Temperatura de calcul [ºC].
În cazul straturilor subţiri de gaz conductivitatea termică λ are valori reduse. Această
proprietate determină ca straturile subţiri de gaz în care câmpul de viteze este aproape nul (w≈0
m/s) să se comporte ca nişte izolatori termici buni şi foarte buni.
Tabelul 1.3 Densitatea ρ şi conductivitatea termică λ pentru aer uscat (p=101325 Pa) în funcţie de
temperatură [8]
Nr. Temperatura Densitate Conductivitate termică

t [ºC] ρ [kg/m3] λ∙102 [W/m∙K]
1 0.0 1.293 2.44
2 50.0 1.093 2.83
3 100.0 0.946 3.21
Observaţia 1
Anizotropia este o proprietate a unui material sau substanţe care are ca rezultat prezentarea
unor valori diferite ale conductivităţii termice λ pe mai multe direcţii [7] ş.a.
De exemplu în cazul lemnului depinde dacă fluxul termic total Q̇ sau unitar q̇ se propagă în
lungul fibrelor sau perpendicular pe acestea. Pentru unele esenţe de lemn (pin, stejar ş.a.) raportul
între conductivitatea termică perpendiculară pe fibre λ⊥ şi conductivitatea termică în lungul acestora
λ∥ poate varia astfel [8], [14] ş.a.:
𝜆⊥ 0.14…0.16
= 0.35…0.72 = 0.4 … 0.22 (1.33)
𝜆∥
Observaţia 2
În literatura de specialitate occidentală în special cea de limbă engleză conductivitatea
termică este uzual notată cu k [W/m∙K] (thermal conductivity) [6], [9] ş.a. şi nu trebuie confundată
cu mărimea pentru care este utilizată în mod obişnuit aceeaşi notaţie în literatura noastră de
specialitate, anume coeficientul global de transfer termic k [W/m2∙K]!
13
4. ECUAŢIA FUNDAMENTALĂ A CONDUCŢIEI TERMICE.

CONDIŢII DE UNICITATE
4.1. Ecuaţia fundamentală a conducţiei termice
Ecuaţia fundamentală a conducţiei termice a fost stabilită de către Jean Baptiste Joseph
FOURIER (1768-1830) în lucrarea sa ”Théorie analytique de la chaleur” (1822) fiind schiţată
anterior de către J.B. BIOT în 1804.
Figura 1.4 Jean Baptiste Joseph Fourier [16]
Deşi a avut la bază o teorie falsă a flogisticului concluziile trase sunt corecte d.p.d.v.
macroscopic şi prezentate în continuare.
Ideea
Efectuarea bilanţului energetic al unui volum elementar dV=dx∙dy∙dz pentru paralelipipedul
elementar cu laturile dx, dy şi dz prin feţele căruia căldura Q intră şi iese în intervalul de timp dτ.
Principalele ipoteze simplificatoare adoptate în calcul sunt următoarele:

a) Corpul solid este omogen şi izotrop;
b) Proprietăţile fizice: conductivitatea termică λ, densitatea ρ, căldura specifică cp sunt
constante;
c) Corpul are surse interioare de căldură (SIC) uniform distribuite în interiorul acestuia care
generează un flux termic în unitatea de volum q̇ SIC [W/m3];
d) Deformarea volumului corpului datorată variaţiei de temperatură se neglijează ΔV≈0.
Figura 1.5 Transmiterea căldurii printr-un volum elementar dV
14
Căldura (energia) elementară δQ înmagazinată în total într-un volum elementar dV ca în

figura 1.5 va fi
𝛿𝑄 = 𝛿𝑄𝑥𝑦𝑧 + 𝛿𝑄𝑆𝐼𝐶 [J] (1.34)
unde:
 δQxyz – Căldura (energia) elementară înmagazinată datorită conducţiei termice nestaţionare
după cele trei axe de coordonate [J];
 δQSIC – Căldura (energia) elementară dezvoltată de către sursele interioare de căldură SIC
conform ipotezei c) [J].
Căldura (energia) elementară înmagazinată datorită conducţiei termice nestaţionare δQxyz se

poate exprima printr-o sumă de componente
𝛿𝑄𝑥𝑦𝑧 = 𝛿𝑄𝑥 + 𝛿𝑄𝑦 + 𝛿𝑄𝑧 [J] (1.35)
unde δQx, δQy, δQz reprezintă căldura (energia) elementară înmagazinată datorită conducţiei
termice nestaţionare în direcţia celor trei axe de coordonate x, y şi z.
Căldura (energia) elementară δQx înmagazinată datorită conducţiei termice nestaţionare în

direcţia axei x este exprimată prin diferenţa
𝛿𝑄𝑥 = 𝛿𝑄𝑖𝑛,𝑥 − 𝛿𝑄𝑖𝑒𝑠,𝑥 [J] (1.36)
unde:
 δQin,x – Căldura (energia) elementară care intră în direcţia axei x (practic prin aria dy∙dz) [J];
 δQies,x – Căldura (energia) elementară care iese în direcţia axei x (practic prin aria dy∙dz de
pe faţa opusă) [J].
Ţinând cont de relaţiile (1.8) şi (1.9) căldura (energia) elementară δQ poate fi exprimată prin
formula (1.37) în care suprafaţa elementară este notată cu dA
𝛿𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝑑𝜏 = (𝑞̇ ∙ 𝑑𝐴) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.37)
Aplicând relaţia generală (1.37) pentru exprimarea căldurii (energiei) elementare δQin,x care
intră în direcţia axei x se obţine
𝛿𝑄𝑖𝑛,𝑥 = 𝑞̇ 𝑥 ∙ 𝑑𝐴𝑥 ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.38)
Din legea (ipoteza lui FOURIER) avem

𝜕𝑡 W
𝑞̇ 𝑥 = −𝜆 ∙ 𝜕𝑥 [m2] (1.39)
iar aria (suprafaţa) elementară dAx perpendiculară pe axa x este
𝑑𝐴𝑥 = 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧 [m2 ] (1.40)
Înlocuind relaţiile (1.39) şi (1.40) în relaţia (1.38) anterioară se obţine

𝜕𝑡
𝛿𝑄𝑖𝑛,𝑥 = (−𝜆 ∙ 𝜕𝑥) ∙ (𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.41)
15
În mod similar căldura (energia) elementară δQies,x care iese în direcţia axei x prin suprafaţa
∂t
opusă situată la distanţa {x+Δx} având aceeaşi arie dAx şi temperatura { t⊕ ∂x ∙dx } va fi
𝜕 𝜕𝑡
𝛿𝑄𝑖𝑒𝑠,𝑥 = [−𝜆 ∙ 𝜕𝑥 (𝑡 + 𝜕𝑥 ∙ 𝑑𝑥)] ∙ (𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.42)
∂t
Temperatura pe faţa opusă situată la distanţa {x+Δx} are valoarea { t⊕ ∂x ∙dx } unde semnul
⊕ este un plus algebric datorat existenței surselor interioare de căldură SIC care degajă fluxul
termic q̇ SIC (ipoteza c). În absenţa acestora semnul este ”–” (minus).
Dezvoltând relaţia (1.42) se obţine
𝜕𝑡 𝜕2 𝑡
𝛿𝑄𝑖𝑒𝑠,𝑥 = −𝜆 ∙ 𝜕𝑥 ∙ (𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 − 𝜆 ∙ 𝜕𝑥 2 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.43)
Aplicând relaţia (1.36) rezultă imediat δQx căldura (energia) elementară înmagazinată
datorită conducţiei termice nestaţionare în direcţia axei x
𝜕2 𝑡
𝛿𝑄𝑥 = 𝛿𝑄𝑖𝑛,𝑥 − 𝛿𝑄𝑖𝑒𝑠,𝑥 = +𝜆 ∙ 𝜕𝑥 2 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.44)
Procedând în mod similar pentru celelalte două axe de coordonate y şi z se obţin căldurile
(energiile) elementare înmagazinate datorită conducţiei termice nestaţionare în direcţia axelor y şi z
δQy, δQz în formele (1.45) şi (1.46)
𝜕2 𝑡
𝛿𝑄𝑦 = 𝛿𝑄𝑖𝑛,𝑦 − 𝛿𝑄𝑖𝑒𝑠,𝑦 = +𝜆 ∙ 𝜕𝑦 2 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.45)
𝜕2 𝑡
𝛿𝑄𝑧 = 𝛿𝑄𝑖𝑛,𝑧 − 𝛿𝑄𝑖𝑒𝑠,𝑧 = +𝜆 ∙ 𝜕𝑧 2 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.46)
Folosind relaţia (1.35) rezultă căldura (energia) elementară δQxyz înmagazinată datorită
conducţiei termice nestaţionare după cele trei axe de coordonate
𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
𝛿𝑄𝑥𝑦𝑧 = 𝛿𝑄𝑥 + 𝛿𝑄𝑦 + 𝛿𝑄𝑧 = 𝜆 ∙ ( + + ) ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.47)
𝜕𝑥 2 𝜕𝑦 2 𝜕𝑧 2
Luând în considerare existența SIC uniform distribuite în interiorul volumului elementar dV

şi fluxul termic generat în unitatea de volum q̇ SIC (ipoteza c), căldura (energia) elementară δQSIC
dezvoltată de către sursele interioare de căldură se poate exprima prin relaţia
𝛿𝑄𝑆𝐼𝐶 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑑𝑉 ∙ 𝑑𝜏 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.48)
Revenind la relaţia (1.34) căldura (energia) elementară δQ înmagazinată în total într-un

volum elementar dV va fi
𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
𝛿𝑄 = 𝜆 ∙ ( 2
+ 2
+ ) ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.49)
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧 2
Pe de altă parte privind global în timp, deoarece în intervalul de timp elementar dτ creşterea
energiei interne a elementului de volum dV este pusă în evidenţă de către ridicarea temperaturii
∂t
acestuia cu valoarea {∂τ ∙dτ}, se poate scrie
𝜕𝑡
𝛿𝑄 = 𝑑𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝜕𝜏 ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.50)
16
Întrucât
𝑑𝑚 = 𝜌 ∙ 𝑑𝑉 = 𝜌 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) (1.51)
rezultă
𝜕𝑡
𝛿𝑄 = 𝜌 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝜕𝜏 ∙ 𝑑𝜏 [J] (1.52)
Egalând relaţiile (1.49) şi (1.52) se obţine

𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕𝑡
𝜆 ∙ (𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦2 + 𝜕𝑧2 ) ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑑𝜏 = 𝜌 ∙ (𝑑𝑥 ∙ 𝑑𝑦 ∙ 𝑑𝑧) ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝜕𝜏 ∙ 𝑑𝜏
(1.53)
şi introducând o nouă mărime fizică, difuzivitatea termică notată a, definită prin relaţia
(1.54)
𝜆 𝑚2
𝑎 = 𝜌∙𝑐 [ ] (1.54)
𝑝 s
rezultă
𝜕𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝑆𝐼𝐶 𝜕2 𝑡 𝑞̇
= 𝑎 ∙ (𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 ) + 𝜌∙𝑐 (1.55)
𝜕𝜏 𝑝
Pentru o exprimare mai concisă se aplică câmpului de temperatură t operatorul lui

LAPLACE ∇2 şi se obţin formele (1.56)
𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
= 𝑎 ∙ ∇2 t + 𝜌∙𝑐
𝑆𝐼𝐶
= 𝑎 ∙ (∇2 t + ) (1.56)
𝜕𝜏 𝑝 𝜆
Unii autori străini [1], [2], [6], [9] ş.a. preferă o altă modalitate de exprimare a ecuaţiei
derivată din relaţia (1.55) ori (1.56) sub forma relaţiei (1.57) sau echivalente ale acesteia
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 1 𝜕𝑡
∇2 t + = 𝛼 ∙ 𝜕𝜏 (1.57)
𝑘
k
în care k≡λ (thermal conductivity) şi α≡a=ρ∙c (thermal diffusivity).
p
Indiferent de formele relaţiilor (1.55), (1.56) sau (1.57) toate descriu acelaşi rezultat
important: ecuaţia diferenţială a câmpului de temperatură nestaţionar al unui corp cu SIC prin care
trece un flux termic de conducţie în ipotezele simplificatoare adoptate la început.
Particularizări:
∂t
 Pentru cazul câmpului de temperatură staţionar (1.4) ∂τ =0 se obţine o formă simplificată
a ecuaţiei fundamentale a conducţiei termice (1.58);
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
∇2 t + =0 (1.58)
𝜆
∂t
 Pentru cazul câmpului de temperatură staţionar ∂τ =0 al unui corp fără izvoare de căldură
(fără SIC) q̇ SIC =0 se obţine o altă formă simplificată a ecuaţiei fundamentale a
conducţiei termice (1.59).
∇2 t = 0 (1.59)
17
Deşi relaţiile anterioare au fost determinate folosind coordonate carteziene pentru care
Laplacianul ∇2 t este
𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
∇2 t = 𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 (1.60)
ele rămân valabile şi în cazul folosirii altor sisteme de coordonate (polare sau sferice) cu
condiţia exprimării Laplacianului corespunzător acestor sisteme. Astfel se pot utiliza următoarele
relaţii:
 Pentru coordonate polare (figura 1.6) [1], [2], [9] ş.a.
1 𝜕 𝜕𝑡 1 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
∇2 t = 𝑟 ∙ 𝜕𝑟 ∙ (𝑟 ∙ 𝜕𝑟) + 𝑟 2 ∙ 𝜕𝜃2 + 𝜕𝑧 2 (1.61)
Figura 1.6 Coordonate polare [9]
 Pentru coordonate sferice (figura 1.7) [1], [2], [9] ş.a.

1 𝜕 𝜕𝑡 1 𝜕 𝜕𝑡 1 𝜕2 𝑡
∇2 t = 𝑟 2 ∙ 𝜕𝑟 ∙ (𝑟 2 ∙ 𝜕𝑟) + 𝑟 2 ∙𝑠𝑖𝑛(𝜃) ∙ 𝜕𝜃 ∙ (𝑠𝑖𝑛(𝜃) ∙ 𝜕𝜃) + 𝑟 2 ∙𝑠𝑖𝑛2 (𝜃) ∙ 𝜕𝜑2 (1.62)
Figura 1.7 Coordonate sferice [9]
18
Exemplu
Un perete de cărămidă alcătuit dintr-un strat având conductivitatea termică λ=0.7 W/m∙K şi
grosimea δ=29 cm are pe suprafaţa interioară temperatura tsi=20ºC, iar pe suprafaţa exterioară
temperatura tse=–5ºC.
Să se calculeze fluxul termic unitar q̇ transmis prin perete prin conducție termică ştiind că
peretele nu are SIC şi considerând transferul de căldură unidirecţional (axa Ox).
Rezolvare
Din legea (ipoteza lui FOURIER) avem
𝜕𝑡 𝑑𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ 𝜕𝑥 = −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 [m2] (1.63)
Aplicând relaţia (1.63) în formă finită rezultă
𝑊 (20℃−(−5∙℃)) 𝑊
𝑞̇ = 0.7 ∙ 𝑚∙𝐾 ∙ = 60.344 ∙ 𝑚2 (1.64)
29∙10−2 ∙𝑚
4.2. Condiţii de unicitate

Ecuaţia fundamentală a conducţiei termice (EFCT) fiind o ecuaţie cu derivate parţiale de
ordinul doi oferă teoretic suportul matematic pentru studiul şi rezolvarea problemelor de conducţie
termică.
Pentru a fi aplicată în practică EFCT trebuie integrată. Printre cele mai uzuale metode de
integrare se numără următoarele [1], [2], [7], [9], [10] ş.a.:
 Metode analitice (exacte): metoda separării variabilelor (BERNOULLI), metoda
calculului operaţional, metoda imaginilor etc. Sunt aplicabile în cazul corpurilor
omogene având în general o geometrie relativ simplă;
 Metode numerice (aproximative): metoda diferențelor finite (MDF), metoda elementelor
finite (MEF), metoda volumelor finite (MVF), metode grafo-analitice etc.;
 Metoda modelării prin similitudine fizică;
 Metoda analogiilor e.g., analogia termo-electrică, termo-hidraulică ş.a.
Pentru aplicarea acestor metode trebuie cunoscute/precizate condiţiile de unicitate. Acestea

se împart în două clase (categorii): condiţiile iniţiale (temporale) şi condiţii la limită.
4.2.1. Categoria I: Condiţii iniţiale (temporale)
Condiţiile iniţiale (temporale) precizează distribuţia temperaturilor la un anumit moment de

timp τ (uzual cel iniţial).
Astfel pentru momentul de timp ales
𝜏0 = 0 → 𝑡𝜏0 = 𝑡𝜏 (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏0 ) (1.65)
4.2.2. Categoria a II-a: Condiţii la limită (condiţii de margine, condiţii de contur)
Condiţiile la limită (condiţii de margine, condiţii de contur) precizează modul de

interacţiune dintre corp/sistem şi mediul ambiant (MA) la nivelul suprafeţelor limită de contact.
Condiţiile la limită denumite şi condiţii de margine sau condiţii de contur sunt împărţite la
rândul lor în patru clase (categorii, specii).
19
Condiţii la limită de specia 1 (DIRICHLET)

Condiţiile la limită de specia 1 precizează distribuţia temperaturilor pe suprafeţele limită ale
corpului în funcţie de coordonatele spaţiale şi timp.
La modul general
𝑡𝑠𝑢𝑝 = 𝑡𝑠𝑢𝑝 (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) (1.66)

∂t
Pentru regimul de transfer de căldură staţionar ∂τ =0 şi
𝑡𝑠𝑢𝑝 = 𝑡𝑠𝑢𝑝 (𝑥, 𝑦, 𝑧) (1.67)
Condiţii la limită de specia a 2-a (NEUMANN)

Condiţiile la limită de specia a 2-a exprimă gradientul de temperatură pe suprafața limită a
corpului în funcţie de coordonate spaţiale şi timp.
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡 = 𝑓(𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) (1.68)
Folosind legea (ipoteza) lui FOURIER condiţiile la limită de specia a 2-a se mai pot exprima
prin precizarea densității fluxului termic pe suprafața limită sub forma
𝑞̇ 𝑠𝑢𝑝 = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = 𝑞̇ 𝑠𝑢𝑝 (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) (1.69)
Condiţii la limită de specia a 3-a (FOURIER)

Condiţiile la limită de specia a 3-a exprimă faptul că densitatea fluxului termic ce străbate
un corp solid prin conducţie termică este preluată integral prin convecţie şi radiaţie pe suprafața
limită de separare solid–fluid.
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = 𝛼 ∙ (𝑡𝑠 − 𝑡𝑓 ) (1.70)
unde:
 α – Coeficient de propagare a căldurii prin suprafaţă [W/m2∙K];
 ts – Temperatura suprafeţei de separaţie solid–fluid [ºC];
 tf – Temperatura fluidului [ºC].
Figura 1.8 Condiţii la limită de specia a 3-a (FOURIER)
În fapt condiţiile la limită de specia a 3-a (FOURIER) exprimă legea conservării energiei
(LCE) pe suprafața de separaţie solid–fluid (figura 1.8).
20
Condiţii la limită de specia a 4-a (contact)

Condiţiile la limită de specia a 4-a exprimă faptul că densitatea fluxului termic ce străbate
un corp prin conducţie termică este preluată integral de către corpul următor aflat în contact perfect
cu primul.
𝑞̇ = −𝜆1 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|1 = −𝜆2 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|2 = ⋯ = −𝜆𝑛 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|𝑛 (1.71)
Cu alte cuvinte condiţiile la limită de specia a 4-a exprimă faptul că suprafaţa de contact
considerat perfect (suprafaţa de separaţie) NU modifică distribuţia fluxului termic unitar transmis
prin conducție termică.
Dacă se consideră două corpuri solide aflat în contact perfect având conductivităţile termice
diferite λ1, λ2 şi distribuția de temperaturi din figura 1.9 se observă că [7] ş.a.
𝜕𝑡
𝑡𝑔 𝜓𝑗 = 𝜕𝑛| (1.72)
𝑗
deci conservarea fluxului termic unitar pe suprafaţa de contact poate fi exprimată şi printr-o
relaţie de forma (1.73)
𝜆𝑗 ∙ 𝑡𝑔 𝜓𝑗 = 𝑐𝑡. (1.73)
Figura 1.9 Condiţii la limită de specia a 4-a (contact) [7]
În punctul de contact N tangenta la distribuţia de temperatură se modifică rezultat care

indică faptul că pe suprafaţa de separaţie liniile de flux termic se ”frâng”, iar unghiurile faţă de
normala la suprafaţă sunt relaţionate prin formula (1.74) [7] ş.a.
𝑡𝑔 𝜓1 𝜆
= 𝜆2 (1.74)
𝑡𝑔 𝜓2 1
21
Referinţe bibliografice
1. Bergman, T.L., Lavine, A.S., Incropera, F.P., Dewitt D.P., Fundamentals of Heat and Mass
Transfer, 7th edition, ISBN 978-0470-50197-9, John Wiley & Sons, Inc., 2011.
2. Cengel, Y.A., Ghajar A.J., Heat and Mass Transfer: Fundamentals and Applications, 5th
edition, ISBN 978-0073398181, McGraw-Hill Education, 2014.
3. Chisăliţă, G.-A., Transferul termic prin conducţie în regim staţionar prin perete plan cu două
straturi având conductivitatea termică variabilă cu temperatura, Conferinţa naţională cu
participare internaţională “Instalaţiile pentru Construcţii şi confortul ambiental”, Ediţia a XXV-
a, Editura Politehnică, Timişoara, ISSN 1842-9491, pp. 299-307, 2016.
4. Chisăliţă, G.A., ”Transferul termic prin conducţie în regim staţionar prin perete plan cu straturi
având conductivitatea termică variabilă cu temperatura rezolvat în Mathcad”, Simpozionul
“Ştiinţa Modernă şi Energia”, Cluj-Napoca, ISBN 973-656-096-1, pp. 109-119, 2001.
5. Chisăliţă, G.A., ”Utilizarea Microsoft Excel în transferul termic prin conducţie în regim
staţionar prin perete plan având conductivitatea termică variabilă cu temperatura”, Simpozionul
“Ştiinţa Modernă şi Energia”, Cluj-Napoca, ISBN 973-656-096-1, pp. 99-108, 2001.
6. Kreith, F., Boehm, R.F., Heat and Mass Transfer, CRC Press LLC, 1999.
7. Leonăchescu, N., Termotehnică, E.D.P., Bucureşti, 1981.
8. Leonăchescu, N., Termotehnică – probleme, E.D.P., Bucureşti, 1977.
9. Lienhard IV, J.H., Lienhard V, J.H., A Heat Transfer Textbook, 4th edition, ISBN 0-486-47931-
5, Dover Publications Inc., 2011.
10. Opriţoiu, A., Termotehnică şi Aparate Termice – Transmiterea căldurii, Lit. U.T.C-N., 1992.
11. Petrescu, S., Petrescu, V., Metode şi modele în termodinamica tehnică, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1988.
12. Popa, B., Vintilă, C., Termotehnică şi maşini termice, E.D.P., Bucureşti, 1977.
13. Popa, B., Vintilă, C., Transfer de căldură în procesele industriale, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1975.
14. Şandru, E. ş.a., Termotehnică şi aparate termice, E.D.P., Bucureşti, 1982.
15. * * *, Manualul inginerului termotehnician, Editura Tehnică, Bucureşti, 1987.
16. https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Fourier
22
C02 Aplicatie PPO.xlsx PPO fara SIC
A B C D E F G H I J K
1
2 Marime Simbol U.M. Valoare
3 Grosime perete Delta cm 29.0
4 Conductivitate termica Lambda W/mK 0.75
5 Temp. suprafata interioara tsi C 18.0
6 Temp. suprafata exterioara tse C -12.0
7 Distanta curenta x cm 0.0
Temperatura
8 [C] =tsi-(tsi-tse)*Dist_x/Delta
Distanta
[cm] 18.00
9
10 0.0 18.00
11 1.0 16.97
12 2.0 15.93
13 3.0 14.90
14 4.0 13.86
15 5.0 12.83
16 6.0 11.79
17 Marime Simbol U.M. Valoare 7.0 10.76
18 Rezistenta termica unitara Rt mpK/W 0.387 8.0 9.72
19 Flux termic unitar q W/mp 77.6 9.0 8.69
20 10.0 7.66
21 11.0 6.62
22 12.0 5.59
23 13.0 4.55
24 14.0 3.52
25 15.0 2.48
26 16.0 1.45
27 17.0 0.41
28 18.0 -0.62
29 19.0 -1.66
30 20.0 -2.69
31 21.0 -3.72
32 22.0 -4.76
33 23.0 -5.79
34 24.0 -6.83
35 25.0 -7.86
36 26.0 -8.90
37 27.0 -9.93
38 28.0 -10.97
39 29.0 -12.00
40
41
42 Distributia temperaturii in PPO fara SIC
20.00
43
44
45 15.00 Temperatura [C]
46
47 10.00
48
Temperatura [C]
49 5.00
50
51
0.00
52
53
54 -5.00
55
56 -10.00
57
58 -15.00
59 0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0
60 Distanta [cm]
61
62
1/1
CURS 2: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN PERETELE PLAN
OBIECTIVE
 Aplicarea ecuaţiei fundamentale a conducţiei termice în studiul transferului de căldură prin
peretele plan omogen şi neomogen;
 Prezentarea acumulării de căldură într-un perete plan;
 Introducerea noţiunii de ”punte termică”;
 Determinarea conductivității termice echivalente şi a grosimii echivalente a unui perete
plan;
 Analogia termo-electrică. Simularea transferului de căldură prin circuite electrice
echivalente;
SUBIECTE CURS 2
1. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN PERETELE PLAN OMOGEN ŞI NEOMOGEN ..................2

1.1. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele plan omogen ............................2
1.2. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele plan neomogen ........................5
2. ACUMULAREA DE CĂLDURĂ ÎNTR-UN PERETE PLAN ..................................................8
2.1. Acumularea de căldură în peretele plan omogen (PPO) ......................................................8
2.2. Acumularea de căldură în peretele plan neomogen (PPNO)..............................................11
3. PUNTEA TERMICĂ .................................................................................................................13
4. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ ECHIVALENTĂ. GROSIMEA ECHIVALENTĂ..........15
4.1. Perete plan cu straturi dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic ..........................15
4.2. Perete plan cu straturi dispuse paralel cu direcţia fluxului termic .....................................16
5. ANALOGIA TERMO-ELECTRICĂ ........................................................................................17
5.1. Perete plan omogen ............................................................................................................17
5.2. Perete plan neomogen cu straturi dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic.........18
5.3. Perete plan neomogen cu straturi dispuse paralel cu direcţia fluxului termic ....................19
1
1. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN PERETELE PLAN OMOGEN ŞI

NEOMOGEN
1.1. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele plan omogen
Peretele plan omogen (PPO) reprezintă o modelare pentru corpuri de forma plăcii plane care
au una dintre dimensiuni mai mică în raport cu celelalte două [6], [10] ş.a.
Studiul transferului de căldură prin conducţie termică prin PPO (placa plană) se bazează pe
următoarele ipoteze simplificatoare [6], [9], [12] ş.a.:
a) Peretele este alcătuit dintr-un singur strat;
b) Materialul este omogen şi izotrop;
c) Coeficientul de conducţie termică λ este constant λ=ct.;
d) Fluxul termic unitar q̇ este transmis unidirecţional doar în direcţia axei Ox (figura 2.1),
iar pe axele Oy si Oz se consideră că temperatura nu variază
𝜕𝑡 𝜕𝑡
= 0; =0 (2.1)
𝜕𝑦 𝜕𝑧
∂t
e) Transferul de căldură are loc în regim staţionar ∂τ =0 şi PPO nu are surse interioare de
căldură q̇ SIC = 0;
f) Sunt cunoscute condiţiile la limită de specia 1 (DIRICHLET), exprimate prin relaţiile
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 (2.2)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑒 (2.3)
Figura 2.1 Perete plan omogen (PPO)
Considerând că PPO separă două medii, unul interior şi unul exterior, se folosesc
următoarele notaţii (figura 2.1):
 tsi – Temperatura pe suprafaţa interioară a peretelui [ºC];
 tse – Temperatura pe suprafaţa exterioară a peretelui [ºC];
 δ – Grosimea peretelui plan [m];
 x, dx – Distanţa curentă faţă de originea sistemului de referinţă convenabil ales Oxt la care
se găseşte un strat de grosime elementară dx al peretelui [m].
2
Observaţie
Suprafaţa interioară şi exterioară a PPO sunt considerate a fi suprafeţe izoterme cu
temperaturile tsi şi tse având teoretic valori considerate constante [6] ş.a.
În cazul existenţei unor zone cu temperaturi diferite pentru calculul unor valori medii ale
acestora se poate aplica relaţia (2.4) [10] ş.a.
∑𝑁𝑍
𝑗=1 𝑡𝑗 ∙𝑆𝑗
𝑡𝑚 = [℃] (2.4)
∑𝑁𝑍
𝑗=1 𝑆𝑗
unde:
 NZ – Numărul de zone având fiecare temperatura tj;
 tj – Temperatura zonei ”j” [ºC];
 Sj – Suprafaţa zonei ”j” care are temperatura tj [m2].
Aplicând ecuaţia fundamentală a conducţiei termice (EFCT) pentru cazul câmpului de

temperatură staţionar al unui corp fără izvoare de căldură se obţine
∇2 t = 0 (2.5)
sau exprimând Laplacianul ∇2 t

𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
+ 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 = 0 (2.6)
𝜕𝑥 2
Ţinând cont de ipoteza d) (fluxul termic transmis unidirecţional) rezultă
𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
=0; =0 (2.7)
𝜕𝑦 2 𝜕𝑧 2
iar ecuaţia diferenţială care descrie câmpul de temperatură al PPO cu ipotezele

simplificatoare făcute anterior devine
𝜕2 𝑡
=0 (2.8)
𝜕𝑥 2
sau renunţând la derivata parţială [1], [2], [6], [9] ş.a.
𝑑2 𝑡
=0 (2.9)
𝑑𝑥 2
Relaţia (2.9) se integrează nedefinit rezultând o primă constantă de integrare C1

𝑑𝑡
= 𝐶1 (2.10)
𝑑𝑥
şi apoi o a doua constantă de integrare C2 [1], [2], [6] ş.a.
𝑡 = 𝐶1 ∙ 𝑥 + 𝐶2 (2.11)
Pentru determinarea constantelor C1 şi C2 se aplică condiţiile la limită de specia 1

(DIRICHLET) din ipoteza f) în felul următor
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡𝑠𝑖 = 𝐶2 (2.12)

𝑡𝑠𝑒 −𝑡𝑠𝑖
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿 → 𝑡𝑠𝑒 = 𝐶1 ∙ 𝛿 + 𝑡𝑠𝑖 ⟹ 𝐶1 = (2.13)
𝛿
3
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din (2.12) şi (2.13) în relaţia (2.11) se obţine ecuaţia
câmpului de temperatură al PPO în forma [1], [2], [3], [6], [9] ş.a.
𝑡𝑠𝑒 −𝑡𝑠𝑖 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒
𝑡(𝑥) = ∙ 𝑥 + 𝑡𝑠𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑡(𝑥) = 𝑡𝑠𝑖 − ∙𝑥 (2.14)
𝛿 𝛿
Pentru determinarea fluxului termic unitar q̇ transmis prin PPO se aplică legea (ipoteza) lui
FOURIER
𝑑𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 [m2] (2.15)
cu menţiunea că din relaţiile (2.10) şi (2.13) sau direct (2.14)

𝑑𝑡 𝑡𝑠𝑒 −𝑡𝑠𝑖 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒
= 𝐶1 = =− (2.16)
𝑑𝑥 𝛿 𝛿
se obţine [1], [2], [6], [9] ş.a.

𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 W
𝑞̇ = 𝜆 ∙ [m2] (2.17)
𝛿
Relaţia (2.17) se mai poate scrie într-o formă generală uzual aplicată în practică [1], [2], [6],
[9] ş.a.
∆𝑡 W
𝑞̇ = [ 2] (2.18)
𝑅𝑡 m
dacă se introduce noţiunea de rezistenţă termică unitară (specifică) Rt a PPO definită prin
relaţia [1], [2], [3], [6], [9] ş.a.
𝛿 m2 ∙K
𝑅𝑡 = 𝜆 [ ] (2.19)
W
şi rezultă
∆𝑡 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 W
𝑞̇ = 𝑅 = 𝛿 [m2] (2.20)
𝑡
𝜆
Fluxul termic total Q̇ transmis prin PPO se obţine dacă se cunoaşte aria totală A a PPO
exprimată în m2 folosind relaţia
𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = 𝛿 ∙𝐴= 𝛿1 [W] (2.21)
∙
𝜆 𝜆𝐴
Se observă că şi formula (2.21) poate fi pusă sub o formă de tipul (2.20) dacă se defineşte Rtt
rezistenţa termică totală a PPO prin relaţia (2.22) [1], [2], [6], [9] ş.a.
𝛿 1 𝑅𝑡 K
𝑅𝑡𝑡 = ∙ = [ ] (2.22)
𝜆 𝐴 𝐴 W
şi rezultă
∆𝑡 𝑡 −𝑡
𝑄̇ = 𝑅 = 𝑠𝑖𝛿 1 𝑠𝑒 [W] (2.23)
𝑡𝑡 ∙
𝜆𝐴
4
Căldura Q transmisă prin conducţie termică prin PPO în intervalul de timp finit τ se
determină cu relaţia (2.24)
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 [J] (2.24)
Exemplu
Un perete plan omogen (PPO) are o suprafaţă A=10 m2 şi o rezistenţă termică unitară Rt=1
m2·K/W. Știind că diferenţa de temperatură între suprafeţele delimitatoare ale PPO este Δt=100ºC
să se determine fluxul termic unitar q̇ şi fluxul termic total Q̇ transmis prin conducţie termică.
Care este rezistenţa termică totală Rtt a PPO?
Rezolvare
Aplicând relaţia (2.20) rezultă
∆𝑡 100℃ 𝑊
𝑞̇ = 𝑅 = 𝑚2 ∙𝐾
= 100 ∙ 𝑚2 (2.25)
𝑡 1∙
𝑊
Aplicând relaţia (2.21) rezultă

𝑊
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = 100 ∙ 𝑚2 ∙ 10 ∙ 𝑚2 = 1000 ∙ 𝑊 = 1 ∙ 𝑘𝑊 (2.26)
Folosind relaţia (2.22) se obţine

𝑚2 ∙𝐾
𝑅𝑡 1∙ 𝐾
𝑊
𝑅𝑡𝑡 = = = 0.1 ∙ 𝑊 (2.27)
𝐴 10∙𝑚2
Se observă că în condiţiile precizate ale problemei rezistenţa termică totală Rtt este de 10 ori
mai mică decât rezistenţa termică unitară Rt!
1.2. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele plan neomogen
Rezultatele obţinute în studiul transferului de căldură prin conducţie termică prin peretele
plan omogen (PPO) pot fi aplicate cu o serie de extinderi şi în cazul unui perete plan neomogen sau
multistrat (PPNO sau PPMS) [1], [2], [6], [9] ş.a.
Figura 2.2 Perete plan neomogen sau multistrat (PPNO/PPMS)
5
Se păstrează aceleaşi ipoteze simplificatoare ca la §1.1 modificând ipoteza a) în sensul luării

în considerare a unui perete plan alcătuit din mai multe straturi dispuse perpendicular pe direcţia
fluxului termic total Q̇ sau fluxului termic unitar q̇ transmis.
Straturile se consideră a fi în contact perfect unul cu celălalt, au conductivităţile termice
constante λ1=ct., λ2=ct., … , λn=ct. şi grosimile δ1, δ2, … , δn (figura 2.2).
Se modifică corespunzător ipoteza f) pentru a adapta condiţiile la limită de specia 1

(DIRICHLET) noilor specificaţii din figura 2.2 folosind următoarele relaţii [6], [9] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 ≡ 𝑡1 (2.28)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = ∑𝑛𝑗=1 𝛿𝑗 → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑒 ≡ 𝑡𝑛+1 (2.29)
unde:
 n – Numărul de straturi ale PPNO.
Aplicând legea conservării energiei (LCE) exprimată prin condiţia limită de specia a 4-a
(contact) fluxul termic total Q̇ sau fluxul termic unitar q̇ transmis prin fiecare strat al PPNO este
acelaşi [1], [2], [6], [9], [11] ş.a.
𝑄̇1 = 𝑄̇2 = … = 𝑄̇𝑛 = 𝑄̇ 𝑠𝑎𝑢 𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 2 = … = 𝑞̇ 𝑛 = 𝑞̇ (2.30)
Exprimând pe rând fiecare dintre fluxurile termice unitare cu relaţia (2.20) corespunzătoare
unui strat echivalat cu un PPO şi apoi diferenţele de temperatură Δt respective se obţin [9], [12] ş.a.
∆𝑡 𝑡1 −𝑡2 𝛿
𝑞̇ 1 = 𝑅 1 = 𝛿1 ⟹ ∆𝑡1 = 𝑡1 − 𝑡2 = 𝑞̇ 1 ∙ 𝜆1 (2.31)
𝑡1 1
𝜆1
∆𝑡 𝑡2 −𝑡3 𝛿
𝑞̇ 2 = 𝑅 2 = 𝛿2 ⟹ ∆𝑡2 = 𝑡2 − 𝑡3 = 𝑞̇ 2 ∙ 𝜆2 (2.32)
𝑡2 2
𝜆2
…
∆𝑡 𝑡𝑛 −𝑡𝑛+1 𝛿
𝑞̇ 𝑛 = 𝑅 𝑛 = 𝛿𝑛 ⟹ ∆𝑡𝑛 = 𝑡𝑛 − 𝑡𝑛+1 = 𝑞̇ 𝑛 ∙ 𝜆𝑛 (2.33)
𝑡𝑛 𝑛
𝜆𝑛
Adunând relaţiile (2.31) … (2.33) şi ţinând cont de relaţia (2.30) rezultă

𝛿 𝛿 𝛿
∆𝑡 = 𝑡1 − 𝑡𝑛+1 = 𝑞̇ ∙ (𝜆1 + 𝜆2 + … + 𝜆𝑛) (2.34)
1 2 𝑛
de unde se obţine expresia fluxului termic unitar q̇ transmis prin PPNO cu straturi dispuse
perpendicular pe direcţia fluxul termic [6], [9], [11] ş.a.
𝑡1 −𝑡𝑛+1 𝑡1 −𝑡𝑛+1 W
𝑞̇ = 𝛿1 𝛿 𝛿 = 𝛿𝑗 [m2] (2.35)
+ 2 + …+ 𝑛 ∑𝑛
𝜆1 𝜆2 𝜆𝑛 𝑗=1𝜆
𝑗
Fluxul termic total Q̇ transmis prin PPNO se obţine dacă se cunoaşte aria totală A a PPNO
exprimată în m2 folosind relaţia
𝑡1 −𝑡𝑛+1
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = 1 𝑛 𝛿𝑗
[W] (2.36)
∙∑
𝐴 𝑗=1𝜆𝑗
6
Căldura Q transmisă prin conducţie termică prin PPNO în intervalul de timp finit τ se
determină cu formula
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 [J] (2.37)
Similar cu PPO se observă că poate fi introdusă rezistenţa termică unitară (specifică) Rt a

PPNO definită prin relaţia [4], [9], [11], [12] ş.a.
𝛿 m2 ∙K
𝑅𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 𝜆𝑗 [ ] (2.38)
𝑗 W
şi rezistenţa termică totală Rtt a PPNO precizată prin relaţia [1], [2], [6], [9] ş.a.
1 𝛿 𝑅𝑡 𝛿𝑗 K
𝑅𝑡𝑡 = 𝐴 ∙ ∑𝑛𝑗=1 𝜆𝑗 = 𝑠𝑎𝑢 𝑅𝑡𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 𝜆 [W] (2.39)
𝑗 𝐴 𝑗 ∙𝐴
Se pune în evidenţă din nou posibilitatea exprimării fluxului termic unitar q̇ sau fluxului
termic total Q̇ prin relaţii de forma (2.40) sau (2.41) adaptate noilor condiţii de transfer termic
specifice PPNO având straturile dispuse perpendicular pe direcţia fluxul termic [1], [2], [4], [6], [9],
[11], [12] ş.a.
∆𝑡 𝑡1 −𝑡𝑛+1 W
𝑞̇ = 𝑅 = 𝛿𝑗 [m2] (2.40)
𝑡 ∑𝑛
𝑗=1𝜆
𝑗
∆𝑡 𝑡1 −𝑡𝑛+1
𝑄̇ = 𝑅 = 1 𝑛 𝛿𝑗
[W] (2.41)
𝑡𝑡 ∙∑
𝐴 𝑗=1𝜆𝑗
Observaţii
1 δj R t,j
Rezistenţa termică totală a unui strat ”j” al PPNO este dată de relaţia R tt,j = A ∙ λ = [6], [7],
j A
[9] ş.a.
δj
Rezistenţa termică unitară de forma R t,j = λ a unui strat al PPNO poate fi utilizată pentru
j
determinarea iterativă a temperaturilor pe suprafeţele de contact între straturi folosind relaţia (2.42)
[6], [12] ş.a.
δj
𝑡𝑗+1 = 𝑡𝑗 − 𝑞̇ ∙ λ [℃] (2.42)
j
7
2. ACUMULAREA DE CĂLDURĂ ÎNTR-UN PERETE PLAN

2.1. Acumularea de căldură în peretele plan omogen (PPO)
Se consideră un perete plan omogen (PPO) care iniţial are pe suprafața interioară
temperatura tsi,ini şi pe suprafața exterioară temperatura tse,ini, cu valori considerate teoretic
constante.
∂t
După o anumită perioadă de încălzire în regim nestaţionar/tranzitoriu (∂τ ≠0) la restabilirea
∂t
regimului de transfer termic staţionar (∂τ =0) temperaturile pe cele două suprafeţe delimitatoare ale
PPO vor fi tsi,fin şi respectiv tse,fin (figura 2.3) astfel încât [6], [9] ş.a.
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 > 𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 ; 𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛 > 𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖 (2.43)
Figura 2.3 Acumularea de căldură într-un perete plan omogen (PPO)
Obiectiv
Determinarea căldurii Q (energiei) acumulate în PPO în intervalul de timp Δτ=τfin-τini.
Considerând o grosime elementară a peretelui dx situată la distanţa x faţă de originea

reperului convenabil ales Oxt şi având o arie A [m2] pentru un volum elementar dV
𝑑𝑉 = 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 (2.44)
căldura elementară δQ (corect energia internă elementară) acumulată în perioada de

încălzire poate fi exprimată prin relaţia
𝛿𝑄 = 𝑑𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 = (𝜌 ∙ 𝑑𝑉) ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 = (𝜌 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥) ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 [J] (2.45)
Pentru simplificare se consideră o arie unitară A=1 m2, diferenţa de temperatură Δt este
∆𝑡 = 𝑡𝑓𝑖𝑛 − 𝑡𝑖𝑛𝑖 (2.46)
8
iar căldura elementară δq1 acumulată în aria unitară A=1 m2 va fi

J
𝛿𝑞1 = (𝜌 ∙ 1 ∙ 𝑑𝑥) ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑓𝑖𝑛 − 𝑡𝑖𝑛𝑖 ) [m2] (2.47)
Aplicând ecuaţia câmpului de temperatură al unui PPO (2.14) pentru momentul τfin,
respectiv τini variaţia temperaturilor tfin şi tini în PPO poate fi exprimată prin relaţiile [6], [9] ş.a.
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 −𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛
𝑡𝑓𝑖𝑛 (𝑥) = 𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 − ∙𝑥 (2.48)
𝛿
𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 −𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖
𝑡𝑖𝑛𝑖 (𝑥) = 𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 − ∙𝑥 (2.49)
𝛿
Pentru determinarea căldurii q1 acumulate în PPO de arie unitară A=1 m2 cu grosimea δ se

integrează relaţia (2.47) în forma [6], [9] ş.a.
𝛿 𝛿 J
𝑞1 = ∫0 𝛿𝑞1 = ∫0 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑓𝑖𝑛 (𝑥) − 𝑡𝑖𝑛𝑖 (𝑥)) ∙ 𝑑𝑥 [m2] (2.50)
Considerând densitatea ρ=ct., căldura specifică cp=ct. (sau utilizând căldura specifică medie
cpm) şi integrând
𝛿
𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∫0 (𝑡𝑓𝑖𝑛 (𝑥) − 𝑡𝑖𝑛𝑖 (𝑥)) ∙ 𝑑𝑥 (2.51)
𝛿 𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 −𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛 𝛿 𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 −𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖

𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ [∫0 (𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 − ∙ 𝑥) ∙ 𝑑𝑥 − ∫0 (𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 − ∙ 𝑥) ∙ 𝑑𝑥] (2.52)
𝛿 𝛿
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 −𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛 𝛿2 𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 −𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖 𝛿2

𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ [(𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 ∙ 𝛿 − ∙ ) − (𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 ∙ 𝛿 − ∙ )] (2.53)
𝛿 2 𝛿 2
𝛿 𝛿 𝛿 𝛿
𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ [(𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 ∙ 2 + 𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛 ∙ 2) − (𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 ∙ 2 + 𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖 ∙ 2)] (2.54)
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 +𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛 𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 +𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖

𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝛿 ∙ [( )−( )] (2.55)
2 2
Identificând în relaţia (2.55) tfin,m şi tini,m ca fiind temperaturile medii aritmetice la momentul
τfin, respectiv τini [6], [9] ş.a.
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 +𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛
𝑡𝑓𝑖𝑛,𝑚 = (2.56)
2
𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 +𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖
𝑡𝑖𝑛𝑖,𝑚 = (2.57)
2
rezultă
J
𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ [𝛿 ∙ (𝑡𝑓𝑖𝑛,𝑚 − 𝑡𝑖𝑛𝑖,𝑚 )] [m2] (2.58)
Întrebare
Ce semnificaţie geometrică au următoarele produse?
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 +𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛
𝛿 ∙ 𝑡𝑓𝑖𝑛,𝑚 = 𝛿 ∙ ( ) (2.59)
2
𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 +𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖
𝛿 ∙ 𝑡𝑖𝑛𝑖,𝑚 = 𝛿 ∙ ( ) (2.60)
2
9
Produsul δ∙t fin,m din relaţia (2.59) reprezintă d.p.d.v. geometric ADECO (aria trapezului
DECO), iar produsul δ∙t ini,m din relaţia (2.60) reprezintă AABCO (aria trapezului ABCO) [6], [9] ş.a.
Ca urmare:
 Produsul [δ∙(t fin,m -t ini,m )] din relaţia (2.58) reprezintă aria cuprinsă între curbele de
variaţie ale temperaturilor tfin şi tini (ADEBA) reprezentată la scară;
 Căldura q1 acumulată în PPO de arie unitară A=1 m2 şi grosime δ este direct

proporțională cu această arie fiind înmulţită cu produsul ρ∙cp.
Pentru o arie specificată a peretelui diferită de aria unitară Ap≠1 m2, căldura Q acumulată în
peretele de grosime δ va fi
𝑄 = 𝑞1 ∙ 𝐴𝑝 [J] (2.61)
Exemplu
Un perete plan omogen din cărămidă (figura 2.3) are grosimea δ=29 cm, conductivitatea
termică λ=0.7 W/m∙K, densitatea ρ=1475 kg/m3 şi căldura specifică cp=870 J/kg∙K.
Se consideră că la momentul iniţial τini temperatura pe suprafața interioară este tsi,ini=13ºC
(>troua≈11ºC pentru ti=20ºC şi φi=50%), iar temperatura pe suprafața exterioară este tse,ini=–15ºC
(>te=–18ºC corespunzătoare zonei termice III).
După o perioadă de încălzire în regim termic nestaţionar (tranzitoriu) în momentul τfin al
restabilirii regimului termic staţionar temperaturile pe cele două suprafeţe devin tsi,fin=19ºC (<
ti=20ºC) şi respectiv tse,fin=–9ºC.
Să se determine căldura Q acumulată în peretele plan ştiind că aria acestuia este Ap=10 m2.
Rezolvare
Pentru determinarea căldurii Q acumulate în perete se determină în prealabil căldura q1
acumulată într-o arie unitară A=1 m2.
Se calculează temperaturile medii aritmetice tfin,m şi tini,m pentru momentul τfin, respectiv τini
cu relaţiile (2.56) şi (2.57)
𝑡𝑠𝑖,𝑓𝑖𝑛 +𝑡𝑠𝑒,𝑓𝑖𝑛 19℃+(−9℃)
𝑡𝑓𝑖𝑛,𝑚 = = = 5℃ (2.62)
2 2
𝑡𝑠𝑖,𝑖𝑛𝑖 +𝑡𝑠𝑒,𝑖𝑛𝑖 13℃+(−15℃)

𝑡𝑖𝑛𝑖,𝑚 = = = −1℃ (2.63)
2 2
şi se determină căldura q1 aplicând relaţia (2.58)
𝑞1 = 𝜌 ∙ 𝑐𝑝 ∙ [𝛿 ∙ (𝑡𝑓𝑖𝑛,𝑚 − 𝑡𝑖𝑛𝑖,𝑚 )] =
𝑘𝑔 𝐽 𝐽 𝑘𝐽
= 1475 ∙ 𝑚3 ∙ 870 ∙ 𝑘𝑔∙𝐾 ∙ [29 ∙ 10−2 ∙ 𝑚 ∙ (5℃ − (−1℃))] = 2.2328 ∙ 106 ∙ 𝑚2 = 2232.8 ∙ 𝑚2
(2.64)
Căldura totală Q acumulată în perete se calculează cu relaţia (2.61) şi se obţine

𝑘𝐽
𝑄 = 𝑞1 ∙ 𝐴𝑝 = 2232.8 ∙ 𝑚2 ∙ 10 ∙ 𝑚2 = 22328 ∙ 𝑘𝐽 (2.65)
10
2.2. Acumularea de căldură în peretele plan neomogen (PPNO)
Se consideră un perete plan neomogen (PPNO) compus din două straturi:

 Un strat de material de construcţie: cărămidă, beton, BCA etc. cu grosimea δ1 şi
conductivitatea termică λ1;
 Un strat de material termoizolant: polistiren celular, vată minerală etc. cu grosimea δ2<δ1
şi conductivitatea termică λ2<<λ1 [6], [9] ş.a.
Straturile pot fi aşezate în două variante A şi B ca în figura 2.4:

 Varianta A: Stratul de material de construcţie amplasat spre mediul interior şi
termoizolaţia amplasată spre mediul exterior;
 Varianta B: Stratul de termoizolaţie amplasat spre mediul interior şi stratul de material
de construcţie amplasat spre mediul exterior.
Figura 2.4 Acumularea de căldură într-un perete plan neomogen (PPNO)
Pentru simplificarea interpretării rezultatelor se consideră că [6], [9] ş.a.:

 La momentul iniţial τini în ambele variante de aşezare A şi B temperaturile pe suprafaţa
interioară şi exterioară a PPNO sunt egale tsi,ini=tse,ini;
 La momentul final τfin temperaturile pe suprafaţa interioară şi respectiv exterioară a
PPNO sunt egale în ambele variante de aşezare tsi,fin,A=tsi,fin,B şi tse,fin,A=tse,fin,B.
Aplicând relaţia (2.38) pentru determinarea rezistenţei termice unitare Rt,A şi Rt,B a PPNO
corespunzătoare celor două variante de aşezare A şi B
𝛿 𝛿 𝛿 m2 ∙K
𝑅𝑡,𝐴 = ∑𝑛𝑗=1 𝜆𝑗 = 𝜆1 + 𝜆2 [ ] (2.66)
𝑗 1 2 W
𝛿 𝛿 𝛿 m2 ∙K
𝑅𝑡,𝐵 = ∑𝑛𝑗=1 𝜆𝑗 = 𝜆2 + 𝜆1 [ ] (2.67)
𝑗 2 1 W
se constată că valorile lor sunt aceleaşi
m2 ∙K
𝑅𝑡,𝐴 = 𝑅𝑡,𝐵 [ ] (2.68)
W
11
Folosind relaţia (2.40) deoarece şi diferenţa de temperatură Δt=tsi,fin–tse,fin este aceeaşi

fluxurile termice unitare q̇ A şi q̇ B transmise în regim termic staţionar în cele două variante de
aşezare A şi B au aceleaşi valori
∆𝑡 W
𝑞̇ 𝐴 = 𝑞̇ 𝐵 = 𝑅 [m2] (2.69)
𝑡
Întrebare
Privind modul de variaţie a temperaturii în cele două variante de aşezare A şi B indicat în
figura 2.4 ce diferenţă importantă există între acestea?
Căldura Q (corect energia internă) acumulată în peretele plan diferă substanţial în cele două
variante de aşezare A şi B!
Căldura acumulată q1 este proporțională cu aria cuprinsă între curbele de variaţie ale
temperaturilor tfin şi tini (§2.1) reprezentată la scară
J
𝑞1,𝐴 > 𝑞1,𝐵 [m2] (2.70)
şi considerând aceeaşi arie Ap a peretelui din relaţia (2.61) rezultă
𝑄𝐴 > 𝑄𝐵 [J] (2.71)
Ca o consecință secundară temperatura tA pe suprafaţa de contact între straturi în varianta A

este mai ridicată decât tB temperatura pe suprafaţa de contact între straturi în varianta B
𝑡𝐴 > 𝑡𝐵 [℃] (2.72)
Concluzii
1. O acumulare maximă de căldură în perete se obţine dacă straturile sunt dispuse în ordine
crescătoare a rezistenţei termice Rt,j sau echivalent în ordine descrescătoare a
conductivităţilor termice λj [6], [9] ş.a.
𝑅𝑡,1 < 𝑅𝑡,2 < . . . < 𝑅𝑡,𝑛 ↔ 𝜆1 > 𝜆2 > . . . > 𝜆𝑛 (2.73)
Practic stratul cel mai bun izolator termic se amplasează pe suprafaţa rece a peretelui
(suprafaţa exterioară pentru perioada de iarnă);
2. Pentru o acumulare minimă de căldură în perete stratul cel mai bun izolant se
amplasează pe suprafaţa caldă a peretelui [6], [9] ş.a.
Pentru perioada de vară atunci când temperatura mediului exterior este mai ridicată decât
a mediului interior te>ti așezarea A este mai favorabilă;
3. Aşezarea din varianta B conduce la obţinerea unor temperaturi medii scăzute ale
straturilor peretelui.
Pentru materiale care prezintă porozităţi în care pot pătrund vaporii de apă există riscul
de apariţie a condensului (pentru tstrat≤troua) şi îngheţare a vaporilor de apă în cazul în
care tstrat≤0ºC. Ca o consecinţă apare creşterea valorii conductivității termice λ care
conduce la majorarea pierderilor de căldură, iar în timp duce la degradarea fizică a
peretelui [6], [9] ş.a.
12
3. PUNTEA TERMICĂ
Se consideră un perete plan neomogen sau multistrat (PPNO/PPMS) realizat din ”n” straturi
dispuse paralel cu direcţia fluxului termic transmis (aşezate suprapuse pe înălţimea peretelui) care
au înălţimile h1, h2, … hn şi conductivităţile termice λ1=ct., λ2=ct., … , λn=ct. (figura 2.5) [6], [9],
[10], [11], [12] ş.a.
Temperaturile tsi şi tse pe suprafaţa interioară şi respectiv exterioară a sunt considerate
teoretic ca având aceleaşi valori pe întreaga înălţime a peretelui. În realitate datorită existenţei unor
zone cu temperaturi diferite pentru determinarea unor valori medii de calcul ale acestora se poate
aplica relaţia (2.4) în formele (2.74) şi (2.75) [6], [10] ş.a.
∑𝑛
𝑗=1 𝑡𝑠𝑖,𝑗 ∙𝐴𝑗
𝑡𝑠𝑖 = [℃] (2.74)
∑𝑛
𝑗=1 𝐴𝑗
∑𝑛
𝑗=1 𝑡𝑠𝑒,𝑗 ∙𝐴𝑗
𝑡𝑠𝑒 = [℃] (2.75)
∑𝑛
𝑗=1 𝐴𝑗
unde:
 tsi,j, tse,j – Temperatura tsi sau tse a zonei ”j” [ºC];
 Aj – Suprafaţa zonei ”j” care are temperatura tsi,j sau tse,j [m2].
Figura 2.5 Perete plan neomogen/multistrat (PPNO/PPMS) având straturile dispuse paralel cu
direcţia fluxului termic
Înălţimea totală h a peretelui va fi (figura 2.5)
ℎ = ∑𝑛𝑗=1 ℎ𝑗 [m] (2.76)
şi se folosesc în continuare următoarele notaţii:

 δ – Grosimea peretelui [m];
 l – Lățimea peretelui [m].
13
Fluxul termic total Q̇ transmis prin peretele din figura 2.5 este compus din suma fluxurilor
termice totale Q̇j care străbat straturile 1, 2 …n [2], [6], [9] ş.a.
𝑄̇ = ∑𝑛𝑗=1 𝑄̇𝑗 = 𝑄̇1 + 𝑄̇2 +. . . +𝑄̇𝑛 [W] (2.77)
Fiecare dintre fluxurile termice totale Q̇j poate fi exprimat prin formula
𝑄̇𝑗 = 𝑞̇ 𝑗 ∙ 𝐴𝑗 = 𝛿 ∙ 𝐴𝑗 = 𝛿 ∙ (ℎ𝑗 ∙ 𝑙) [W] (2.78)
𝜆𝑗 𝜆𝑗
Din relaţiile (2.77) şi (2.78) fluxul termic total Q̇ rezultă [6], [9], [11], [12] ş.a.
𝑡 −𝑡
𝑄̇ = ∑𝑛𝑗=1 𝑄̇𝑗 = 𝑠𝑖 𝛿 𝑠𝑒 ∙ 𝑙 ∙ ∑𝑛𝑗=1(ℎ𝑗 ∙ 𝜆𝑗 ) [W] (2.79)
Aria peretelui Ap fiind
𝐴𝑝 = 𝑙 ∙ ℎ = 𝑙 ∙ ∑𝑛𝑗=1 ℎ𝑗 [m2 ] (2.80)
fluxul termic unitar q̇ transmis prin peretele din figura 2.5 este
𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒
𝑄̇ ∙𝑙∙∑𝑛𝑗=1(ℎ𝑗 ∙𝜆𝑗 ) W
𝛿
𝑞̇ = 𝐴 = 𝑛 [m2] (2.81)
𝑝 𝑙∙∑𝑗=1 ℎ𝑗
rezultat care poate fi pus din nou într-o formă de tipul

𝑞̇ = 𝑅 = ∑𝑛
[m2] (2.82)
𝑡 𝑗=1 ℎ𝑗
𝛿∙ 𝑛
∑𝑗=1(ℎ𝑗 ∙𝜆𝑗 )
în care rezistenţa termică unitară (specifică) Rt a PPNO cu straturi dispuse paralel cu direcţia
fluxului termic este precizată prin relaţia
∑𝑛 ℎ𝑗 m2 ∙K
𝑅𝑡 = 𝛿 ∙ ∑𝑛 𝑗=1
(ℎ
[ ] (2.83)
𝑗=1 𝑗 ∙𝜆𝑗 ) W
Rezistenţa termică unitară la așezarea paralelă a straturilor R t,∥ este mult mai redusă faţă de
rezistenţa termică unitară R t,⊥ în cazul în care acestea sunt dispuse perpendicular pe direcţia fluxului
termic
m2 ∙K
𝑅𝑡,∥ ≪ 𝑅𝑡,⊥ [ ] (2.84)
W
Ca urmare aşezarea paralelă a straturilor cu direcţia fluxului termic transmis intensifică

transferul de căldură mărind fluxul termic transmis şi generând efectul de ”punte termică” [6], [9],
[11] ş.a.
Concluzie
Aşezarea paralelă a straturilor cu direcţia fluxului termic transmis trebuie evitată atunci când
se doreşte micşorarea pierderilor de căldură adică obţinerea efectului de izolare termică [6], [9] ş.a.
14
4. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ ECHIVALENTĂ. GROSIMEA

ECHIVALENTĂ
În cazul în care se pune problema înlocuirii unui perete plan neomogen/multistrat
(PPNO/PPMS) cu un alt perete plan însă omogen (PPO) astfel încât fluxul termic unitar transmis
prin peretele nou q̇ nou să fie mai mic sau cel mult egal cu fluxul termic unitar q̇ vechi transmis prin
peretele vechi
𝑞̇ 𝑛𝑜𝑢 ≤ 𝑞̇ 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 (2.85)
se poate proceda în felul următor [6], [9], [12] ş.a.
4.1. Perete plan cu straturi dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic
În cazul PPNO cu straturi dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic (figura 2.6)
𝑞̇ 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 = 𝑅 = 𝛿𝑗 [m2] (2.86)
𝑡,𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 ∑𝑛
𝑗=1𝜆
𝑗
𝑞̇ 𝑛𝑜𝑢 = 𝑅 = 𝛿𝑒𝑐ℎ [m2] (2.87)
𝑡,𝑛𝑜𝑢
𝜆𝑒𝑐ℎ
Figura 2.6 Conductivitate termică echivalentă: PPNO cu straturi dispuse perpendicular pe direcţia
fluxului termic
Folosind condiţia (2.85) şi considerând că diferenţa de temperatură Δt=tsi–tse rămâne aceeaşi

rezultă
𝑅𝑡,𝑛𝑜𝑢 ≥ 𝑅𝑡,𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 (2.88)
deci la limită
𝛿𝑒𝑐ℎ 𝛿
= ∑𝑛𝑗=1 𝜆𝑗 (2.89)
𝜆𝑒𝑐ℎ 𝑗
15
Problema fiind nedeterminată se poate rezolva astfel [6], [9], [12] ş.a.:
a) Se impune grosimea noului perete de exemplu se păstrează aceeaşi grosime cu a
peretelui vechi din condiţii de rezistenţă
𝛿𝑒𝑐ℎ = ∑𝑛𝑗=1 𝛿𝑗 (2.90)
şi din relaţia (2.89) se obţine conductivitatea termică echivalentă λech necesară

𝛿𝑒𝑐ℎ W
𝜆𝑒𝑐ℎ = 𝛿𝑗 [m∙K] (2.91)
∑𝑛
𝑗=1𝜆
𝑗
b) Se alege materialul noului perete impunând λech şi din relaţia (2.89) se determină
grosimea echivalentă necesară δech
𝛿
𝛿𝑒𝑐ℎ = 𝜆𝑒𝑐ℎ ∙ ∑𝑛𝑗=1 𝜆𝑗 [m] (2.92)
𝑗
4.2. Perete plan cu straturi dispuse paralel cu direcţia fluxului termic
În cazul PPNO cu straturi dispuse paralel cu direcţia fluxului termic se utilizează relaţia
(2.88) în care pentru rezistenţa termică unitară a peretelui vechi Rt,vechi se foloseşte rezultatul din
formula (2.83)
𝛿𝑒𝑐ℎ ∑𝑛 ℎ𝑗
= 𝛿 ∙ ∑𝑛 𝑗=1
(ℎ
(2.93)
𝜆𝑒𝑐ℎ 𝑗=1 𝑗 ∙𝜆𝑗 )
Problema fiind din nou nedeterminată se poate rezolva în mod analog folosind metodele din
§4.1 [6], [9] ş.a.:
a) Se impune grosimea δech a noului perete şi din relaţia (2.93) se obţine conductivitatea
termică echivalentă λech necesară
𝛿𝑒𝑐ℎ ∑𝑛
𝑗=1(ℎ𝑗 ∙𝜆𝑗 ) W
𝜆𝑒𝑐ℎ = ∙ ∑𝑛
[m∙K] (2.94)
𝛿 𝑗=1 ℎ𝑗
b) Se alege materialul peretelui nou impunând λech şi din relaţia (2.93) se determină
grosimea echivalentă necesară δech
∑𝑛 ℎ𝑗
𝛿𝑒𝑐ℎ = 𝜆𝑒𝑐ℎ ∙ 𝛿 ∙ ∑𝑛 𝑗=1
(ℎ
[m] (2.95)
𝑗=1 𝑗 ∙𝜆𝑗 )
16
5. ANALOGIA TERMO-ELECTRICĂ
5.1. Perete plan omogen
Relaţia (2.23) care exprimă fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PPO se poate rescrie în
forma (2.96)
∆𝑡 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 ∆𝑡
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = = 𝛿1 =1𝛿 [W] (2.96)
𝑅𝑡𝑡 ∙ ∙
𝜆𝐴 𝜆𝐴
Dacă se compară relaţia (2.96) cu expresia legii lui OHM din electrotehnică [1], [2], [8], [9],
[11], [12] ş.a.
𝑈 𝑈
𝐼=𝑅 = 𝐿 [A] (2.97)
𝑒𝑙 𝜌𝑒𝑙 ∙
𝑆
în care:
 I – Intensitatea curentului electric [A];
 U – Tensiunea electrică [V];
 Rel – Rezistenţa electrică [Ω];
 ρel – Rezistivitatea electrică [Ω∙m];
 L – Lungimea conductorului electric [m];
 S – Secţiunea conductorului electric [m2].
se constată o bună analogie între mărimile termice şi cele electrice redată în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1 Analogia termo-electrică pentru peretele plan omogen
Nr. Termotehnică Electrotehnică

1 Q̇ [W] I [A]
2 Δt [ºC], [K] U [V]
3 Rtt [K/W] Rel [Ω]
4 1
≡ 𝜆−1 [m∙K/W] ρel [Ω∙m]
𝜆
(rezistivitatea termică)
Figura 2.7 Circuit electric echivalent pentru simularea transmiterii căldurii prin conducţie termică
prin PPO
17
Transmiterea căldurii prin PPO poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric echivalent
[8], [9], [11] ş.a. compus dintr-o sursă de tensiune U şi o rezistenţă electrică Rel (figura 2.7) în care:
1 𝛿
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = 𝜆 ∙ 𝐴 (2.98)
Alternativ pot fi utilizate şi mărimi raportate la aria peretelui A caz în care [9] ş.a.:
𝐼 𝛿
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) ; ↔ 𝑞̇ ; 𝑅𝑒𝑙 ∙ 𝐴 ↔ 𝑅𝑡 = 𝜆 (2.99)
𝐴
5.2. Perete plan neomogen cu straturi dispuse perpendicular pe direcţia

fluxului termic
Relaţia (2.41) exprimă fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PPNO cu straturile dispuse
perpendicular pe direcţia fluxului termic (figura 2.2), iar rezistenţa termică totală Rtt a PPNO este
precizată prin relaţia (2.39).
Transmiterea căldurii printr-un PPNO cu straturile dispuse perpendicular pe direcţia fluxului

termic poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric echivalent (figura 2.8) compus dintr-o sursă
de tensiune U şi o serie de rezistenţe electrice Rel,1, Rel,2, …. Rel,n corespunzătoare rezistenţelor
termice totale ale straturilor componente ale PPNO [1], [2], [9], [11] ş.a.
În acest caz
1 𝛿 1 𝛿
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡1 − 𝑡𝑛+1 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙,1 ↔ 𝑅𝑡𝑡,1 = 𝐴 ∙ 𝜆1 , 𝑅𝑒𝑙,2 ↔ 𝑅𝑡𝑡,2 = 𝐴 ∙ 𝜆2 , …,
1 2
1 𝛿
𝑅𝑒𝑙,𝑛 ↔ 𝑅𝑡𝑡,𝑛 = 𝐴 ∙ 𝜆𝑛 (2.100)
𝑛
Figura 2.8 Circuit electric echivalent pentru simularea transmiterii căldurii prin conducţie termică
prin PPNO cu straturile dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic
Observaţie
Rezistenţele electrice Rel,1, Rel,2, …, Rel,n sunt montate în serie astfel încât rezistenţa electrică
totală Rel corespunde rezistenţei termice totale Rtt a PPNO.
𝛿𝑗
𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 𝜆 (2.101)
𝑗 ∙𝐴
18
5.3. Perete plan neomogen cu straturi dispuse paralel cu direcţia fluxului

termic
Relaţia (2.79) care exprimă fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PPNO cu straturile
dispuse paralel cu direcţia fluxului termic (figura 2.5) se poate rescrie în forma (2.102)
∆𝑡 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒
𝑄̇ = 𝑅 = 𝛿 [W] (2.102)
𝑡𝑡
𝑙∙∑𝑛
𝑗=1(ℎ𝑗 ∙𝜆𝑗 )
Transmiterea căldurii printr-un PPNO cu straturile dispuse paralel cu direcţia fluxului termic
poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric echivalent (figura 2.9) compus dintr-o sursă de
tensiune U şi o serie de rezistenţe electrice Rel,1, Rel,2, …, Rel,n corespunzătoare rezistenţelor termice
totale ale fiecărui strat din componenţa PPNO [1], [2], [9], [11] ş.a.
În acest caz
1 𝛿 1 𝛿
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙,1 ↔ 𝑅𝑡𝑡,1 = 𝜆 ∙ 𝐴 , 𝑅𝑒𝑙,2 ↔ 𝑅𝑡𝑡,2 = 𝜆 ∙ 𝐴 , …,
1 1 2 2
1 𝛿
𝑅𝑒𝑙,𝑛 ↔ 𝑅𝑡𝑡,𝑛 = 𝜆 ∙ 𝐴 (2.103)
𝑛 𝑛
Figura 2.9 Circuit electric echivalent pentru simularea transmiterii căldurii prin conducţie prin
PPNO cu straturi dispuse paralel cu direcţia fluxului termic
Observaţie
Rezistenţele electrice Rel,1, Rel,2, …, Rel,n sunt montate în paralel astfel încât rezistenţa
electrică totală Rel corespunde rezistenţei termice totale Rtt a PPNO având straturile dispuse paralel
cu direcţia fluxului termic transmis.
𝛿
𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = 𝑙∙∑𝑛 (2.104)
19
Rezistenţa totală R la montarea în paralel se calculează cu relaţia generală

1 1 1 1 1
= 𝑅 + 𝑅 +. . . + 𝑅 = ∑𝑛𝑗=1 𝑅 (2.105)
𝑅 1 2 𝑛 𝑗
din care rezultă R

−1
1 1
𝑅= 1 = (∑𝑛𝑗=1 𝑅 ) (2.106)
∑𝑛
𝑗=1 𝑗
𝑅𝑗
Înlocuind cu rezistenţele termice corespunzătoare fiecărui strat ”j” din componenţa PPNO
cu straturile dispuse paralel cu direcţia fluxului termic transmis se obţine
−1
1 1 1 𝑙 𝑙 𝑙 −1
𝑅 = [1 𝛿 + 1 𝛿 +. . . + 1 𝛿 ] = [𝛿 ∙ (ℎ1 ∙ 𝜆1 ) + 𝛿 ∙ (ℎ2 ∙ 𝜆2 )+. . . + 𝛿 ∙ (ℎ𝑛 ∙ 𝜆𝑛 )]
∙ ∙ ∙
𝜆1 (𝑙∙ℎ1 ) 𝜆2 (𝑙∙ℎ2 ) 𝜆𝑛 (𝑙∙ℎ𝑛 )
(2.107)
𝑙 −1 𝛿
𝑅 = [𝛿 ∙ ∑𝑛𝑗=1(ℎ𝑗 ∙ 𝜆𝑗 )] ↔ 𝑅𝑡𝑡 = 𝑙∙∑𝑛 (2.108)
3. Chisăliţă, G.A., Utilizarea tabelelor de o singură variabilă pentru determinarea numerică şi
reprezentarea grafică a distribuţiei temperaturii într-un perete plan omogen, Conferinţa naţională
cu participare internaţională “Instalaţiile pentru Construcţii şi confortul ambiental”, Ediţia a
XXVI-a, Timişoara, Editura Matrix Rom, Bucureşti, ISSN 1842-9491, 2017.
4. Chisăliţă, G.A., Determinarea numerică şi reprezentarea grafică a distribuţiei temperaturii într-
un perete plan neomogen folosind tabele de date de o singură variabilă, Conferinţa
tehnico-științifică cu participare internaţională “Instalații pentru Construcții şi economia de
energie”, Iaşi, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2017.
11. Popa, B., Vintilă, C., Transfer de căldură în procesele industriale, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1975.
20
C03 Aplicatie PCO.xlsx PCO
A B C D E F G H I J K L M
1
3 Diametru exterior de mm 32.0
4 Grosime perete Delta mm 3.0
6 Diametru interior di mm 26.0
8 Temp. suprafata exterioara tse C 48.0
9 Diametru curent d mm 26.0
Temperatura
10 [C] =tsi-(tsi-tse)*LN(Diam_crt/Diam_int)/
Raza Diametru LN(Diam_ext/Diam_int)
curenta curent 50.000
11 [mm] [mm]
12 13.0 26 50.000
13 13.5 27 49.636
14 14.0 28 49.286
15 14.5 29 48.948
16 15.0 30 48.622
17 15.5 31 48.306
18 Marime Simbol U.M. Valoare 16.0 32 48.000
19 Rezistenta termica unitara Rt mK/W 0.0769
20 Flux termic unitar q W/m 26.024
21
22
23 Distributia temperaturii in PCO
24 50.500
25
Temperatura [C]
26 50.000
27
28
49.500
29
Temperatura [C]
30
31 49.000
32
33 48.500
34
35 48.000
36
37 47.500
38
39
47.000
40
13.0 13.5 14.0 14.5 15.0 15.5 16.0
41
42 Raza [mm]
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
1/1
C03 Aplicatie PSO.xlsx PSO
A B C D E F G H I J K L M N
1
3 Diametru interior di m 0.50
4 Grosime perete Delta mm 10.0
6 Diametru exterior de m 0.520
8 Temp. suprafata exterioara tse C 148.0
9 Diametru curent d m 0.50
Temperatura
10 [C] =tsi-(tsi-tse)*(1/Diam_int-1/Diam_crt)/
(1/Diam_int-1/Diam_ext)
Raza Diametru
curenta Distanta curent 150.000
11 [m] [mm] [m]
12 0.250 0.0 0.500 150.000
13 0.251 1.0 0.502 149.793
14 0.252 2.0 0.504 149.587
15 0.253 3.0 0.506 149.383
16 0.254 4.0 0.508 149.181
17 0.255 5.0 0.510 148.980
18 Marime Simbol U.M. Valoare 0.256 6.0 0.512 148.781
19 Rezistenta termica totala Rtt K/W 2.449E-04 0.257 7.0 0.514 148.584
20 Flux termic total Q W 8168.141 0.258 8.0 0.516 148.388
21 0.259 9.0 0.518 148.193
22 0.260 10.0 0.520 148.000
23
24
25
26 Distributia temperaturii in PSO
27 150.500
28 Temperatura
29 [C]
30 150.000
31
32
33 149.500
34
Temperatura [C]
35
36 149.000
37
38
39 148.500
40
41
42 148.000
43
44
45 147.500
46
47
48 147.000
49 0.250 0.251 0.252 0.253 0.254 0.255 0.256 0.257 0.258 0.259 0.260
50 Raza [m]
51
52
53
54
55
56
57
58
59
1/1
CURS 3: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN PERETELE

CILINDRIC ŞI PERETELE SFERIC
OBIECTIVE
 Prezentarea transmiterii căldurii prin peretele cilindric omogen (PCO) şi neomogen
(PCNO);
 Diametrul critic pentru peretele cilindric;
 Prezentarea transmiterii căldurii prin peretele sferic omogen (PSO) şi neomogen (PSNO);
 Diametrul critic pentru peretele sferic;
 Determinarea conductivității termice echivalente şi a grosimii echivalente a unui perete
cilindric şi sferic;
 Analogia termo-electrică. Simularea transferului de căldură prin pereţi cilindrici şi sferici
folosind circuite electrice echivalente;
SUBIECTE CURS 3
1. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN PERETELE CILINDRIC OMOGEN ŞI NEOMOGEN ........2

1.1. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele cilindric omogen .....................2
1.2. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele cilindric neomogen ..................7
1.3. Diametrul critic ....................................................................................................................9
2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN PERETELE SFERIC OMOGEN ŞI NEOMOGEN .............11
2.1. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele sferic omogen ........................11
2.2. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele sferic neomogen ....................15
2.3. Diametrul critic ..................................................................................................................17
3. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ ECHIVALENTĂ. GROSIMEA ECHIVALENTĂ ..........19
3.1. Perete cilindric neomogen (PCNO)....................................................................................19
3.2. Perete sferic neomogen (PSNO) ........................................................................................20
4. ANALOGIA TERMO-ELECTRICĂ ........................................................................................21
4.1. Perete cilindric omogen ......................................................................................................21
4.2. Perete cilindric neomogen ..................................................................................................21
4.3. Perete sferic omogen ..........................................................................................................22
4.4. Perete sferic neomogen ......................................................................................................23
1
1. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN PERETELE CILINDRIC

OMOGEN ŞI NEOMOGEN
1.1. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele cilindric
omogen
Peretele cilindric omogen (PCO) reprezintă o modelare pentru corpuri de formă cilindrică
care au două dintre dimensiuni mai reduse în raport cu a treia [6], [10] ş.a.
Studiul transferului de căldură prin conducţie termică prin peretele cilindric omogen se
bazează pe următoarele ipoteze simplificatoare [6], [9], [12] ş.a.:
b) Materialul peretelui este omogen şi izotrop;
c) Lungimea peretelui este infinită (pentru evitarea efectelor marginale);
d) Conductivitatea termică λ este constantă λ=ct.;
e) Fluxul termic unitar q̇ este transmis unidirecţional doar în direcţia razei R (figura 3.1).
Temperatura variază numai în direcţia razei R t=t(R), iar în axa cilindrului şi pe
suprafețele delimitatoare ale acestuia este considerată constantă
𝜕𝑡
≠0 (3.1)
𝜕𝑅
∂t
f) Transferul de căldură are loc în regim staţionar ∂τ =0 şi PCO nu are surse interioare de
g) Sunt cunoscute condiţiile la limită de specia 1 (DIRICHLET) exprimate prin relaţiile
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑖 (𝑠𝑎𝑢 𝑑 = 𝑑𝑖 ) → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 (3.2)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑒 (𝑠𝑎𝑢 𝑑 = 𝑑𝑒 ) → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑒 (3.3)
Figura 3.1 Perete cilindric omogen (PCO)
2
Considerând că PCO separă două medii, unul interior şi unul exterior, se folosesc
următoarele notaţii:
 Ri, Re – Raza interioară, respectiv exterioară a PCO [m];
 R, dR – Raza curentă faţă de originea sistemului de referinţă convenabil ales ORt (figura
3.1) la care se găseşte un strat de grosime elementară dR al peretelui [m].
Aplicând legea (ipoteza) lui FOURIER fluxul termic unitar q̇ este

𝜕𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = −𝜆 ∙ 𝜕𝑛 [m2] (3.4)
iar fluxul termic total Q̇ transmis prin PCO este
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 [W] (3.5)
Din relaţiile (3.4) şi (3.5) rezultă [1], [9], [10] ş.a.

𝜕𝑡
𝑄̇ = −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜕𝑛 [W] (3.6)
Pentru cazul PCO conform ipotezei e) temperatura fiind o funcţie de tipul t=t(R) rezultă
𝜕𝑡 𝑑𝑡
= 𝑑𝑅 (3.7)
𝜕𝑛
iar suprafaţa A [m2] prin care se transmite fluxul termic total Q̇ este aria laterală a cilindrului
având raza R [m] şi lungimea L [m]
𝐴 = 2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿 [m2 ] (3.8)
În consecinţă
𝑑𝑡
𝑄̇ = −𝜆 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿) ∙ 𝑑𝑅 [W] (3.9)
Deoarece conform ipotezei d) conductivitatea termică λ=ct., fluxul termic total Q̇=ct. şi
separând variabilele se obţine [9], [10] ş.a.
𝑄̇ 𝑑𝑅
𝑑𝑡 = − 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ (3.10)
𝑅
Relaţia (3.10) se integrează nedefinit rezultând o constantă de integrare C

𝑄̇
𝑡 = − 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛(𝑅) + 𝐶 = 𝐶1 ∙ 𝑙𝑛(𝑅) + 𝐶 (3.11)
Pentru determinarea constantei C se aplică prima condiţie la limită de specia 1

(DIRICHLET) din ipoteza g) astfel
𝑄̇
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑖 → 𝑡𝑠𝑖 = − 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛(𝑅𝑖 ) + 𝐶 (3.12)
şi se obţine constanta C
𝑄̇
𝐶 = 𝑡𝑠𝑖 + 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛(𝑅𝑖 ) (3.13)
3
Înlocuind valoarea constantei C din (3.13) în relaţia (3.11) rezultă

𝑄̇ 𝑄̇
𝑡 = − 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛(𝑅) + 𝑡𝑠𝑖 + 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛(𝑅𝑖 ) (3.14)
şi se obţine prima formă a ecuaţiei câmpului de temperatură al PCO [9] ş.a.

𝑄̇ 𝑅
𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 − 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛 (𝑅 ) [℃] (3.15)
𝑖
Folosind a doua condiţie la limită de specia 1 (DIRICHLET) din ipoteza g) şi relaţia (3.15)
𝑄̇ 𝑅
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑒 → 𝑡𝑠𝑒 = 𝑡𝑠𝑖 − ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑒) (3.16)
2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 𝑅𝑖
rezultă fluxul termic total Q̇ în forma [9], [12] ş.a.

𝑄̇ = 1 𝑅
∙ 𝐿 [W] (3.17)
∙𝑙𝑛( 𝑒 )
2∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖
Pentru o aplicare mai practică dacă se înlocuiesc razele cu diametrele corespunzătoare
𝑑𝑖 = 2 ∙ 𝑅𝑖 ; 𝑑𝑒 = 2 ∙ 𝑅𝑒 (3.18)
se obţine relaţia uzuală [9], [10], [12] ş.a.

𝑄̇ = 1 𝑑 ∙𝐿 = 1 𝑑
[W] (3.19)
∙𝑙𝑛( 𝑒 ) ∙𝑙𝑛( 𝑒 )
2∙𝜋∙𝜆 𝑑𝑖 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 𝑑𝑖
Fluxul termic unitar q̇ sau Q̇l raportat la unitatea de lungime este

𝑄 ̇ 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 W
𝑞̇ ≡ 𝑄̇𝑙 = 𝐿 = 1 𝑑 [m] (3.20)
∙𝑙𝑛( 𝑒 )
2∙𝜋∙𝜆 𝑑𝑖
Relaţia (3.20) se mai poate scrie într-o formă uzual aplicată în practică
∆𝑡 W
𝑞̇ = 𝑅 [m] (3.21)
𝑡
dacă se introduce noţiunea de rezistenţă termică unitară Rt a PCO definită prin relaţia [3],
[9], [11] ş.a.
1 𝑑 m∙K
𝑅𝑡 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑𝑒 ) [W] (3.22)
𝑖
Întrebare
De ce se preferă exprimarea fluxului termic unitar q̇ raportat la unitatea de lungime în W/m?
Fluxul termic unitar q̇ raportat la unitatea de lungime nu depinde direct numai de diametrul
d
interior di sau diametrul exterior de, ci de raportul acestora de .
i
Fluxul termic unitar q̇ poate fi raportat şi la unitatea de suprafaţă, dar în acest caz trebuie
precizată suprafața de referinţă deoarece în funcţie de valoarea acesteia valorile fluxului termic
unitar vor fi diferite [1], [2], [9], [11] ş.a.
4
Dacă se adoptă ca suprafaţă de referinţă aria interioară Ai a cilindrului, atunci fluxul termic
unitar q̇ si raportat la suprafaţa interioară va fi
𝑄̇ 𝑞̇ ∙𝐿 𝑞̇ W
𝑞̇ 𝑠𝑖 = 𝐴 = 𝜋∙𝑑 ∙𝐿 = 𝜋∙𝑑 [m2] (3.23)
𝑖 𝑖 𝑖
În cazul în care se adoptă ca suprafaţă de referinţă aria exterioară Ae a cilindrului fluxul

termic unitar q̇ se raportat la suprafaţa exterioară va fi
𝑄̇ 𝑞̇ ∙𝐿 𝑞̇ W
𝑞̇ 𝑠𝑒 = 𝐴 = 𝜋∙𝑑 = 𝜋∙𝑑 [m2] (3.24)
𝑒 𝑒 ∙𝐿 𝑒
Deoarece
𝑑𝑒 > 𝑑𝑖 ⇒ 𝑞̇ 𝑠𝑒 < 𝑞̇ 𝑠𝑖 (3.25)
Pentru a elimina această neclaritate în practică se poate folosi o suprafaţă de referinţă fictivă
medie generată de către un diametru mediu dm exprimat prin relaţia (3.26)
𝑑𝑖 +𝑑𝑒
𝑑𝑚 = [m] (3.26)
2
iar fluxul termic unitar q̇ s raportat la această suprafaţă se determină cu formula

𝑄̇ 𝑞̇ ∙𝐿 𝑞̇ W
𝑞̇ 𝑠 = 𝐴 = 𝜋∙𝑑 = 𝜋∙𝑑 [m2] (3.27)
𝑚 𝑚 ∙𝐿 𝑚
Dacă se înlocuieşte expresia fluxului termic total Q̇ dată de relaţia (3.19) în legea de variaţie
a temperaturii (3.15) se obţine a doua formă a ecuaţiei câmpului de temperatură al PCO (curba
logaritmică) [3], [10], [11] ş.a.
𝑑
𝑙𝑛( )
𝑑𝑖
𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 − (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) 𝑑
[℃] (3.28)
𝑙𝑛( 𝑒 )
𝑑𝑖
Similar cu peretele plan omogen (PPO) şi în cazul PCO se observă că fluxul termic total
transmis Q̇ poate fi exprimat printr-o relaţie de tipul
∆𝑡
𝑄̇ = 𝑅 [W] (3.29)
𝑡𝑡
dacă se defineşte Rtt rezistenţa termică totală a PCO prin relaţia (3.30)
1 𝑑 K
𝑅𝑡𝑡 = 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑𝑒 ) [W] (3.30)
𝑖
Căldura Q transmisă prin conducţie termică prin PCO în intervalul de timp finit τ se
determină folosind relaţia
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 [J] (3.31)
5
Observaţie
La aceleaşi rezultate privind ecuaţia câmpului de temperatură al PCO şi fluxurile termice
transmise se ajunge dacă se porneşte determinarea folosind ipotezele de lucru, ecuaţia fundamentală
a conducţiei termice (EFCT) în forma
𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
∇2 t = 0 𝑠𝑎𝑢 + 𝜕𝑦 2 = 0 (3.32)
𝜕𝑥 2
(axa Oz fiind axa cilindrului), ecuaţia cercului
𝑥 2 + 𝑦 2 = 𝑅2 (3.33)
şi se transformă Laplacianul în coordonate cilindrice [1], [2], [6], [8] ş.a. obţinându-se
relaţiile
𝜕2 𝑡 𝜕𝑡 𝜕2 𝑡 1 𝜕𝑡 1 𝑑 𝑑𝑡
𝑅 ∙ 𝜕𝑅2 + 𝜕𝑅 = 0 𝑠𝑎𝑢 + 𝑅 ∙ 𝜕𝑅 = 0 𝑠𝑎𝑢 ∙ 𝑑𝑅 (𝑅 ∙ 𝑑𝑅) = 0 (3.34)
𝜕𝑅 2 𝑅
Pe baza condiţiei t=t(R) şi deoarece R≠0 (cilindru gol la interior) rezultă soluţia logaritmică
de forma (3.35) [1], [6], [8] ş.a. similară relaţiei (3.11).
𝑡 = 𝐶1 ∙ 𝑙𝑛(𝑅) + 𝐶2 (3.35)
Exemplu
O conductă de oţel Ø1” (Ø34x3 mm) are lungimea L=10 m, conductivitatea termică λOL=50
W/m∙K, temperatura pe suprafaţa interioară tsi=80ºC şi temperatura pe suprafaţa exterioară tse=75ºC.
Să se determine fluxul termic unitar q̇ şi fluxul termic total Q̇ transmis prin conducţie termică.
Rezolvare
Din datele problemei rezultă valoarea diametrului exterior de=34 mm, grosimea peretelui
δ=3 mm, iar din figura 3.2 diametrul interior di este
𝑑𝑖 = 𝑑𝑒 − 2 ∙ 𝛿 = 34 ∙ 𝑚𝑚 − 2 ∙ 3 ∙ 𝑚𝑚 = 28 ∙ 𝑚𝑚 (3.36)
Figura 3.2 Secţiune perete cilindric omogen (PCO)
Aplicând relaţiile (3.20) sau (3.21) rezultă fluxul termic unitar q̇ transmis
∆𝑡 𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 80℃−75℃ 𝑊
𝑞̇ = 𝑅 = 1 𝑑
= 1 34∙𝑚𝑚 = 8090.382 ∙ 𝑚 (3.37)
𝑡 ∙𝑙𝑛( 𝑒 ) 𝑊 ∙𝑙𝑛(28∙𝑚𝑚)
2∙𝜋∙𝜆𝑂𝐿 𝑑𝑖 2∙𝜋∙50∙
𝑚∙𝐾
Folosind relaţia (3.19) se obţine fluxul termic total Q̇ transmis

𝑊
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐿 = 8090.382 ∙ 𝑚 ∙ 10 ∙ 𝑚 = 80903.82 ∙ 𝑊 = 80.903 ∙ 𝑘𝑊 (3.38)
6
1.2. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele cilindric

neomogen
cilindric omogen (PCO) se pot aplica cu o serie de extinderi şi în cazul unui perete cilindric
neomogen sau multistrat (PCNO/PCMS).
în considerare a unui perete cilindric alcătuit din mai multe straturi dispuse perpendicular pe direcţia
fluxul termic unitar q̇ transmis.
constante λ1=ct., λ2=ct., … , λn=ct. şi grosimile δ1, δ2, … , δn fiind determinate prin diametrele d1,
d2, … , dn, dn+1 (figura 3.3).
Figura 3.3 Perete cilindric neomogen sau multistrat (PCNO/PCMS)
Se modifică ipoteza g) pentru a adapta condiţiile la limită de specia 1 (DIRICHLET) noilor

specificaţii din figura 3.3 folosind relaţiile [6], [9] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 (𝑠𝑎𝑢 𝑑 = 𝑑1 ) → 𝑡 = 𝑡1 ≡ 𝑡𝑠𝑖 (3.39)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑛+1 (𝑠𝑎𝑢 𝑑 = 𝑑𝑛+1 ) → 𝑡 = 𝑡𝑛+1 ≡ 𝑡𝑠𝑒 (3.40)
unde:
 n – Numărul de straturi ale PCNO.
(contact) fluxul termic total Q̇ sau fluxul termic unitar raportat la unitatea de lungime q̇ transmis
prin fiecare strat al PCNO este acelaşi [1], [6], [9], [10] ş.a.
𝑄̇1 = 𝑄̇2 = … = 𝑄̇𝑛 = 𝑄̇ 𝑠𝑎𝑢 𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 2 = … = 𝑞̇ 𝑛 = 𝑞̇ (3.41)
7
Exprimând pe rând fiecare dintre aceste fluxuri cu relaţia (3.20) şi (3.21) corespunzătoare
unui strat echivalat cu un PCO, iar apoi diferenţele de temperatură Δt se obţin [9], [12] ş.a.
∆𝑡 𝑡1 −𝑡2 1 𝑑
𝑞̇ 1 = 𝑅 1 = 1 𝑑 ⟹ ∆𝑡1 = 𝑡1 − 𝑡2 = 𝑞̇ 1 ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑑2 ) (3.42)
𝑡1 ∙𝑙𝑛( 2 ) 1 1
2∙𝜋∙𝜆1 𝑑1
∆𝑡 𝑡2 −𝑡3 1 𝑑
𝑞̇ 2 = 𝑅 2 = 1 𝑑 ⟹ ∆𝑡2 = 𝑡2 − 𝑡3 = 𝑞̇ 2 ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑑3 ) (3.43)
𝑡2 ∙𝑙𝑛( 3 ) 2 2
2∙𝜋∙𝜆2 𝑑2
…
∆𝑡 𝑡𝑛 −𝑡𝑛+1 1 𝑑𝑛+1
𝑞̇ 𝑛 = 𝑅 𝑛 = 1 𝑑 ⟹ ∆𝑡𝑛 = 𝑡𝑛 − 𝑡𝑛+1 = 𝑞̇ 𝑛 ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) (3.44)
𝑡𝑛 ∙𝑙𝑛( 𝑛+1 ) 𝑛 𝑑𝑛
2∙𝜋∙𝜆𝑛 𝑑𝑛
1 𝑑 1 𝑑 1 𝑑𝑛+1
∆𝑡 = 𝑡1 − 𝑡𝑛+1 = 𝑞̇ ∙ (2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑑2 ) + 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑑3 ) + … + 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( )) (3.45)
1 1 2 2 𝑛 𝑑𝑛
de unde se obţine expresia fluxului termic unitar q̇ transmis prin PCNO [6], [9], [11] ş.a.
𝑡1 −𝑡𝑛+1 𝑡1 −𝑡𝑛+1 W
𝑞̇ = 1 𝑑 1 𝑑 1 𝑑 = 𝑑𝑗+1
[m] (3.46)
∙𝑙𝑛( 2 )+ ∙𝑙𝑛( 3 )+ …+ ∙𝑙𝑛( 𝑛+1 ) ∑𝑛
1
2∙𝜋∙𝜆1 𝑑1 2∙𝜋∙𝜆2 𝑑2 2∙𝜋∙𝜆𝑛 𝑑𝑛 𝑗=12∙𝜋∙𝜆 ∙𝑙𝑛( 𝑑 )
𝑗 𝑗
Fluxul termic total Q̇ se obţine dacă se cunoaşte lungimea totală L a PCNO exprimată în m
folosind relaţia
𝑡1 −𝑡𝑛+1 𝑡1 −𝑡𝑛+1
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐿 = 𝑑𝑗+1
∙𝐿 = 𝑑𝑗+1
[W] (3.47)
1 1
∑𝑛
𝑗=12∙𝜋∙𝜆 ∙𝑙𝑛( 𝑑 ) ∑𝑛
𝑗=1 ∙𝑙𝑛( )
𝑗 𝑗 2∙𝜋∙𝜆𝑗 ∙𝐿 𝑑𝑗
iar căldura Q transmisă prin conducţie termică prin PCNO în intervalul de timp finit τ se
determină cu relaţia
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 [J] (3.48)
Similar cu peretele plan neomogen (PPNO) se observă că poate fi introdusă rezistenţa

termică unitară Rt a PCNO definită prin relaţia [9], [11], [12] ş.a.
1 𝑑𝑗+1 m∙K
𝑅𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) [W] (3.49)
𝑗 𝑑𝑗
şi rezistenţa termică totală Rtt a PCNO precizată prin relaţia
1 𝑑𝑗+1 K
𝑅𝑡𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) [W] (3.50)
𝑗 ∙𝐿 𝑑𝑗
Se pune din nou în evidenţă posibilitatea exprimării fluxului termic unitar q̇ sau total Q̇ prin
relaţii de forma (3.51) sau (3.52)
∆𝑡 𝑡1 −𝑡𝑛+1 W
𝑞̇ = 𝑅 = 𝑑𝑗+1
[m] (3.51)
1
𝑡 ∑𝑛
𝑗=12∙𝜋∙𝜆 ∙𝑙𝑛( 𝑑 )
𝑗 𝑗
8
∆𝑡 𝑡1 −𝑡𝑛+1
𝑄̇ = = 𝑑𝑗+1
[W] (3.52)
𝑅𝑡𝑡 1
∑𝑛
𝑗=1 ∙𝑙𝑛( )
2∙𝜋∙𝜆𝑗 ∙𝐿 𝑑𝑗
Observaţie
1 dj+1
Rezistenţa termică unitară a unui strat ”j” al PCNO este dată de relaţia R t,j = 2∙π∙λ ∙ln ( ),
j dj
care poate fi utilizată pentru determinarea iterativă a temperaturilor pe suprafeţele de contact între
straturi folosind relaţia (3.53) [6], [9], [12] ş.a.
1 𝑑𝑗+1
𝑡𝑗+1 = 𝑡𝑗 − 𝑞̇ ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) [℃] (3.53)
𝑗 𝑑𝑗
1.3. Diametrul critic

Se consideră fluxul termic total Q̇ sau fluxul termic unitar raportat la unitatea de lungime q̇
transmis global printr-un PCO (prin conducţie termică şi convecţie termică) de la un mediu interior
INT către un mediu exterior EXT ca o funcţie de raza R: Q̇=Q̇(R) sau q̇ =q̇ (R) în forma [1], [6], [8]
ş.a.
∆𝑡 𝑡𝑖 −𝑡𝑒 W
𝑞̇ = 𝑅 = 1 1 𝑅 1 [m] (3.54)
𝑐𝑣𝑖 +𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 +𝑅𝑐𝑣𝑒 + ∙𝑙𝑛( )+
2∙𝜋∙𝑅𝑖 ∙𝛼𝑖 2∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖 2∙𝜋∙𝑅∙𝛼𝑒
unde:
 ti, te – Temperatura mediului interior, respectiv exterior [ºC];
 Rcvi, Rcve – Rezistenţa termică de convecție pe suprafaţa interioară, respectiv exterioară
[m∙K/W];
 Rcond – Rezistenţa termică de conducţie prin PCO [m∙K/W];
 R – Raza curentă [m];
 Ri – Raza interioară [m];
 αi, αe – Coeficienții de transfer termic superficiali pe suprafaţa interioară, respectiv
exterioară [W/m2∙K].
Se anulează derivata de ordinul întâi a acestei funcţii [8] ş.a.

𝑑𝑞̇ 𝑡𝑖 −𝑡𝑒 1 1
= 2 ∙ (− 2∙𝜋∙𝑅2 ∙𝛼 + 2∙𝜋∙𝜆∙𝑅) = 0 (3.55)
𝑑𝑅 1 1 𝑅 1 𝑒
[ + ∙𝑙𝑛( )+ ]
2∙𝜋∙𝑅𝑖 ∙𝛼𝑖 2∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖 2∙𝜋∙𝑅∙𝛼𝑒
se ţine cont de faptul că

𝑑2 𝑞̇
<0 (3.56)
𝑑2 𝑅
şi se obţine o mărime denumită raza critică Rcr definită prin relaţia [1], [2], [6], [11] ş.a.
𝜆
𝑅𝑐𝑟 = 𝛼 [m] (3.57)
𝑒
Dublul razei critice Rcr reprezintă diametrul critic dcr precizat de relaţia [11] ş.a
𝜆
𝑑𝑐𝑟 = 2 ∙ 𝑅𝑐𝑟 = 2 ∙ 𝛼 [m] (3.58)
𝑒
Întrebare
Care este semnificaţia razei critice Rcr sau a diametrului critic dcr?
9
Figura 3.4 Raza critică (diametrul critic) pentru PCO
Pentru raza R=Rcr sau diametrul d=dcr fluxul termic total Q̇ sau fluxul termic unitar raportat
la unitatea de lungime q̇ transmis prezintă un punct de extrem (maxim) ca în figura 3.4 [6], [11] ş.a.
𝑡𝑖 −𝑡𝑒 W
𝑞̇ 𝑚𝑎𝑥 = 1 1 𝑒∙𝜆
[ ] (3.59)
+ ∙𝑙𝑛( ) m
2∙𝜋∙𝑅𝑖 ∙𝛼𝑖 2∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖 ∙𝛼𝑒
Cunoaşterea problemei diametrului critic este deosebit de importantă deoarece neglijarea

acestuia poate conduce în practică la obţinerea unor rezultate contrarii celor aşteptate.
În cazul izolaţiilor termice al căror rol principal este de a reduce la minim pierderile de
căldură trebuie îndeplinită condiţia ca [6], [11] ş.a
𝑑𝑖𝑧 ≫ 𝑑𝑐𝑟 𝑠𝑎𝑢 𝑅𝑖𝑧 ≫ 𝑅𝑐𝑟 (3.60)
Dimpotrivă, în cazul conductorilor electrici izolaţi pentru a permite evacuarea unui flux
termic maxim cu scopul de a evita fenomenul de supraîncălzire care să conducă la distrugerea
acestora trebuie îndeplinită condiţia ca [6], [11] ş.a.
𝑑𝑒𝑥𝑡 ≅ 𝑑𝑐𝑟 𝑠𝑎𝑢 𝑅𝑒𝑥𝑡 ≅ 𝑅𝑐𝑟 (3.61)
De asemenea în cazul lagărelor cu alunecare pentru a permite o evacuare optimă a căldurii

degajate raza geometrică Rgeom≈Rcr [11] ş.a.
În cazul structurilor compuse raza critică Rcr sau diametrul critic dcr sunt direct legate de
ultimul strat al structurii pe care acţionează coeficientul de transfer termic superficial αe [6], [11]
ş.a.
Pentru o structură a PCNO având ”n” straturi
𝜆𝑛 𝜆𝑛
𝑅𝑐𝑟 = 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑐𝑟 = 2 ∙ [m] (3.62)
𝛼𝑒 𝛼𝑒
Observaţie
Deşi au denumire geometrică şi unitate de măsură de lungime [m] raza critică Rcr şi
diametrul critic dcr sunt în esenţă mărimi termice care au în general valori variabile fiind dependente
de conductivitatea termică λ a stratului în cauză şi de coeficientul de transfer termic superficial αe
[6] ş.a.
10
2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN PERETELE SFERIC OMOGEN

ŞI NEOMOGEN
2.1. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele sferic omogen
Peretele sferic omogen (PSO) reprezintă o modelare pentru corpuri de formă sferică care au
cele trei dimensiuni de acelaşi ordin de mărime [6], [10] ş.a.
Studiul transferului de căldură prin conducţie termică prin peretele sferic omogen se bazează
pe următoarele ipoteze simplificatoare [6], [9], [12] ş.a.:
c) Conductivitatea termică λ este constantă λ=ct.;
d) Fluxul termic total Q̇ este transmis unidirecţional doar în direcţia razei R (figura 3.5).
Temperatura variază numai în direcţia razei R R t=t(R), iar pe suprafața interioară,
respectiv exterioară este considerată constantă
𝜕𝑡
≠0 (3.63)
𝜕𝑅
∂t
e) Transferul de căldură are loc în regim staţionar ∂τ =0 şi PSO nu are surse interioare de
f) Sunt cunoscute condiţiile la limită de specia 1 (DIRICHLET) exprimate prin relaţiile
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑖 (𝑠𝑎𝑢 𝑑 = 𝑑𝑖 ) → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 (3.64)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑒 (𝑠𝑎𝑢 𝑑 = 𝑑𝑒 ) → 𝑡 = 𝑡𝑠𝑒 (3.65)
Figura 3.5 Perete sferic omogen (PSO)
11
Considerând că PSO separă un mediu interior INT de un mediu exterior EXT se folosesc
următoarele notaţii:
 Ri, Re – Raza interioară, respectiv exterioară a PSO [m];
 R, dR – Raza curentă faţă de originea sistemului de referinţă convenabil ales ORt (figura
3.5) la care se găseşte un strat de grosime elementară dR a peretelui [m].
Aplicând legea (ipoteza) lui FOURIER fluxul termic unitar q̇ este dat de relaţia
𝜕𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = −𝜆 ∙ 𝜕𝑛 [m2] (3.66)
iar fluxul termic total Q̇ transmis prin PSO va fi
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 [W] (3.67)
Combinând relaţiile (3.66) şi (3.67) rezultă [9] ş.a.

𝜕𝑡
𝑄̇ = −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜕𝑛 [W] (3.68)
Pentru cazul PSO conform ipotezei d) temperatura fiind o funcţie de tipul t=t(R) avem
𝜕𝑡 𝑑𝑡
= 𝑑𝑅 (3.69)
𝜕𝑛
iar suprafaţa A [m2] prin care se transmite fluxul termic total Q̇ este aria laterală a sferei
având raza R [m]
𝐴 = 4 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 2 = 𝜋 ∙ 𝑑 2 [m2 ] (3.70)
Din relaţiile anterioare rezultă

𝑑𝑡
𝑄̇ = −𝜆 ∙ (4 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 2 ) ∙ 𝑑𝑅 [W] (3.71)
şi separând variabilele se obţine [9] ş.a.

𝑄̇ 𝑑𝑅
𝑑𝑡 = − 4∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑅2 (3.72)
Relaţia (3.72) se integrează nedefinit rezultând o constantă de integrare C

𝑄̇ 1 1
𝑡 = 4∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑅 + 𝐶 = 𝐶1 ∙ 𝑅 + 𝐶 (3.73)
Pentru determinarea constantei C se aplică prima condiţie la limită de specia 1

(DIRICHLET) din ipoteza f) astfel
𝑄̇ 1
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑖 → 𝑡𝑠𝑖 = 4∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑅 + 𝐶 (3.74)
𝑖
şi se obţine
𝑄̇ 1
𝐶 = 𝑡𝑠𝑖 − 4∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑅 (3.75)
𝑖
12
Înlocuind valoarea constantei C din (3.75) în relaţia (3.73) rezultă

𝑄̇ 1 𝑄̇ 1
𝑡 = 4∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑅 + 𝑡𝑠𝑖 − 4∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑅 (3.76)
𝑖
şi se obţine prima formă a ecuaţiei câmpului de temperatură al PSO [9] ş.a.

𝑄̇ 1 1
𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 − 4∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑅 − 𝑅) [℃] (3.77)
𝑖
Folosind a doua condiţie la limită de specia 1 (DIRICHLET) din ipoteza f) şi relaţia (3.77)
𝑄̇ 1 1
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑒 → 𝑡𝑠𝑒 = 𝑡𝑠𝑖 − ∙( − ) (3.78)
4∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖 𝑅𝑒
rezultă fluxul termic total Q̇ în forma [9], [12] ş.a.

𝑄̇ = 1 1 1
[W] (3.79)
∙( − )
4∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖 𝑅𝑒
Pentru o formă mai practică dacă se înlocuiesc razele cu diametrele corespunzătoare
𝑑𝑖 = 2 ∙ 𝑅𝑖 ; 𝑑𝑒 = 2 ∙ 𝑅𝑒 (3.80)
se obţine relaţia uzuală [9], [10], [12] ş.a.

𝑄̇ = 1 1 1
[W] (3.81)
∙( − )
2∙𝜋∙𝜆 𝑑𝑖 𝑑𝑒
Similar cu peretele plan omogen (PPO) sau cu peretele cilindric omogen (PCO) şi în cazul
PSO se observă că fluxul termic total transmis Q̇ poate fi exprimat printr-o relaţie de tipul
∆𝑡
𝑄̇ = 𝑅 [W] (3.82)
𝑡𝑡
dacă se defineşte Rtt rezistenţa termică totală a PSO prin relaţia (3.83) [4], [9], [11] ş.a.
1 1 1 K
𝑅𝑡𝑡 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) [W] (3.83)
𝑖 𝑒
Fluxul termic unitar q̇ fiind raportat la unitatea de suprafaţă trebuie precizată suprafața de
referinţă deoarece în funcţie de valoarea acesteia valorile fluxului termic unitar vor fi diferite!
Dacă se adoptă ca suprafaţă de referinţă aria interioară a sferei Ai, atunci fluxul termic unitar
q̇ si raportat la suprafaţa interioară va fi
𝑄̇ 𝑄̇ 𝑄̇ W
𝑞̇ 𝑠𝑖 = 𝐴 = 4∙𝜋∙𝑅2 = 𝜋∙𝑑2 [m2] (3.84)
𝑖 𝑖 𝑖
În cazul în care se adoptă ca suprafaţă de referinţă aria exterioară a sferei Ae fluxul termic
unitar q̇ se raportat la suprafaţa exterioară va fi
𝑄̇ 𝑄̇ 𝑄̇ W
𝑞̇ 𝑠𝑒 = 𝐴 = 4∙𝜋∙𝑅2 = 𝜋∙𝑑2 [m2] (3.85)
𝑒 𝑒 𝑒
13
Deoarece
𝑑𝑖 < 𝑑𝑒 → 𝑞̇ 𝑠𝑖 > 𝑞̇ 𝑠𝑒 (3.86)
În practică se poate folosi ca referinţă o suprafaţă fictivă medie corespunzătoare diametrului

mediu dm precizat prin relaţia
𝑑𝑖 +𝑑𝑒
𝑑𝑚 = [m] (3.87)
2
iar fluxul termic unitar q̇ s raportat la această suprafaţă se determină cu relaţia

𝑄̇ 𝑄̇ W
𝑞̇ 𝑠 = = 2 [ 2] (3.88)
𝐴𝑚 𝜋∙𝑑𝑚 m
Se observă că relaţia între cele trei fluxuri unitare raportate la suprafaţă este
𝑞̇ 𝑠𝑖 > 𝑞̇ 𝑠 > 𝑞̇ 𝑠𝑒 (3.89)
Dacă se înlocuieşte expresia fluxului termic total Q̇ dată de relaţia (3.81) în legea de variaţie
a temperaturii (3.77) se obţine a doua formă a ecuaţiei câmpului de temperatură al PSO (curbă
hiperbolică) [4], [10], [11], [12] ş.a.
1 1
−
𝑑𝑖 𝑑
𝑡 = 𝑡𝑠𝑖 − (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) 1 1 [℃] (3.90)
−
𝑑𝑖 𝑑𝑒
Căldura Q transmisă prin conducţie termică prin PSO în intervalul de timp finit τ se
determină cu relaţia
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 [J] (3.91)
Observaţie
La aceleaşi rezultate privind ecuaţia câmpului de temperatură al PSO şi fluxurile termice
transmise se ajunge dacă se porneşte determinarea folosind ipotezele de lucru, ecuaţia fundamentală
a conducţiei termice (EFCT) în forma
𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
∇2 t = 0 𝑠𝑎𝑢 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 = 0 (3.92)
𝜕𝑥 2
ecuaţia sferei
𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 𝑅2 (3.93)
şi se transformă Laplacianul în coordonate sferice [2], [6], [8] ş.a. obţinându-se relaţiile
𝜕2 𝑡 2 𝜕𝑡 1 𝑑2 1 𝑑 𝑑𝑡
+ 𝑅 ∙ 𝜕𝑅 = 0 𝑠𝑎𝑢 ∙ (𝑅 ∙ 𝑡) = 0 𝑠𝑎𝑢 ∙ 𝑑𝑅 (𝑅 2 ∙ 𝑑𝑅) = 0 (3.94)
𝜕𝑅 2 𝑅 𝑑𝑅 2 𝑅2
Pe baza condiţiei t=t(R) şi R≠0 (sferă goală la interior) rezultă o soluţie de forma
𝐶1
𝑡=− + 𝐶2 (3.95)
𝑅
similară relaţiei (3.73).
14
Exemplu
Un rezervor de formă sferică cu diametrul interior di=50 cm este realizat din oţel cu
grosimea δOL=10 mm şi conductivitatea termică λOL=50 W/m∙K.
Cunoscând temperatura suprafeței interioare tsi=150ºC şi temperatura suprafeței exterioare
tse=148ºC să se determine fluxul termic total Q̇ transmis spre mediul ambiant şi fluxul termic unitar
q̇ s raportat la suprafaţa medie de transfer termic.
Rezolvare
Folosind valoarea diametrului interior di=50 cm=0.5 m şi grosimea peretelui δOL=10 mm din
figura 3.5 diametrul exterior de este
𝑑𝑒 = 𝑑𝑖 + 2 ∙ 𝛿𝑂𝐿 = 0.5 ∙ 𝑚 + 2 ∙ 10 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 = 0.52 ∙ 𝑚 (3.96)
Aplicând relaţia (3.81) rezultă fluxul termic total Q̇ transmis spre mediul ambiant
𝑡𝑠𝑖 −𝑡𝑠𝑒 150℃−148℃
𝑄̇ = 1 1 1 = 1 1 1 = 8168.14 ∙ 𝑊 (3.97)
∙( − )
2∙𝜋∙𝜆𝑂𝐿 𝑑𝑖 𝑑𝑒 𝑊 ∙(0.5∙𝑚−0.52∙𝑚)
2∙𝜋∙50∙
𝑚∙𝐾
Diametrul mediu dm se determină cu relaţia (3.87)

𝑑𝑖 +𝑑𝑒 0.5∙𝑚+0.52∙𝑚
𝑑𝑚 = = = 0.51 ∙ 𝑚 (3.98)
2 2
iar fluxul termic unitar q̇ s raportat la suprafaţa medie Am de transfer termic se calculează cu
relaţia (3.88)
𝑄̇ 8168.14∙𝑊 8168.14∙𝑊 𝑊
𝑞̇ 𝑠 = 𝜋∙𝑑2 = 𝜋∙(0.51∙𝑚)2 = = 9996.15 ∙ 𝑚2 (3.99)
𝑚 0.817∙𝑚2
2.2. Transferul de căldură prin conducţie termică prin peretele sferic

neomogen
sferic omogen (PSO) pot fi aplicate cu o serie de extinderi şi în cazul peretelui sferic neomogen sau
multistrat (PSNO/PSMS).
în considerare a unui perete sferic alcătuit din mai multe straturi dispuse perpendicular pe direcţia
fluxului termic total Q̇ transmis.
constante λ1=ct., λ2=ct., … , λn=ct. şi grosimile δ1, δ2, … , δn fiind caracterizate prin diametrele d1,
d2, … , dn, dn+1 (figura 3.6).
Se modifică ipoteza f) pentru a adapta condiţiile la limită de specia 1 (DIRICHLET) noilor

specificaţii din figura 3.6 folosind relaţiile [9] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 (𝑠𝑎𝑢 𝑑 = 𝑑1 ) → 𝑡 = 𝑡1 ≡ 𝑡𝑠𝑖 (3.100)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅𝑛+1 (𝑠𝑎𝑢 𝑑 = 𝑑𝑛+1 ) → 𝑡 = 𝑡𝑛+1 ≡ 𝑡𝑠𝑒 (3.101)
unde:
 n – Numărul de straturi ale PSNO.
15
Figura 3.6 Perete sferic neomogen sau multistrat (PSNO/PSMS)
(contact) fluxul termic total Q̇ transmis prin fiecare strat al PCNO este acelaşi [1], [2], [9] ş.a.
𝑄̇1 = 𝑄̇2 = … = 𝑄̇𝑛 = 𝑄̇ (3.102)
Exprimând pe rând fiecare dintre aceste fluxuri cu relaţia (3.81) şi (3.82) corespunzătoare
unui strat echivalat cu un PSO, iar apoi diferenţele de temperatură Δt se obţin
∆𝑡1 𝑡1 −𝑡2 1 1 1
𝑄̇1 = = 1 1 1 ⟹ ∆𝑡1 = 𝑡1 − 𝑡2 = 𝑄̇1 ∙ ∙( − ) (3.103)
𝑅𝑡𝑡1 ∙( − ) 2∙𝜋∙𝜆1 𝑑1 𝑑2
2∙𝜋∙𝜆1 𝑑1 𝑑2
∆𝑡 𝑡2 −𝑡3 1 1 1
𝑄̇2 = 𝑅 2 = 1 1 1 ⟹ ∆𝑡2 = 𝑡2 − 𝑡3 = 𝑄̇2 ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) (3.104)
𝑡𝑡2 ∙( − ) 2 2 3
2∙𝜋∙𝜆2 𝑑2 𝑑3
…
∆𝑡 𝑡𝑛 −𝑡𝑛+1 1 1 1
𝑄̇𝑛 = 𝑅 𝑛 = 1 1 1 ⟹ ∆𝑡𝑛 = 𝑡𝑛 − 𝑡𝑛+1 = 𝑄̇𝑛 ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) (3.105)
𝑡𝑡𝑛 ∙( − ) 𝑛 𝑛 𝑛+1
2∙𝜋∙𝜆𝑛 𝑑𝑛 𝑑𝑛+1

1 1 1 1 1 1 1 1 1
∆𝑡 = 𝑡1 − 𝑡𝑛+1 = 𝑄̇ ∙ [2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) + 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) + … + 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 )](3.106)
1 1 2 2 2 3 𝑛 𝑛 𝑛+1
de unde se obţine expresia fluxului termic total Q̇ transmis prin PSNO

𝑡1 −𝑡𝑛+1 𝑡1 −𝑡𝑛+1
𝑄̇ = 1 1 1 1 1 1 1 1 1 = [W] (3.107)
∙( − )+ ∙( − )+ …+ ∙( − ) ∑𝑛
1 1 1
2∙𝜋∙𝜆1 𝑑1 𝑑2 2∙𝜋∙𝜆2 𝑑2 𝑑3 2∙𝜋∙𝜆𝑛 𝑑𝑛 𝑑𝑛+1 𝑗=12∙𝜋∙𝜆 ∙(𝑑 −𝑑 )
𝑗 𝑗 𝑗+1
16
Căldura Q transmisă prin conducţie termică prin PSNO în intervalul de timp finit τ se
calculează cu relaţia
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 [J] (3.108)
Similar cu peretele plan neomogen (PPNO) sau cu peretele cilindric neomogen (PCNO) şi în
cazul PSNO se pune în evidenţă posibilitatea exprimării fluxului termic total Q̇ printr-o relaţie de
forma (3.109) [6], [9], [11] ş.a.
∆𝑡 𝑡1 −𝑡𝑛+1
𝑄̇ = 𝑅 = [W] (3.109)
1 1 1
𝑡𝑡 ∑𝑛
𝑗=12∙𝜋∙𝜆 ∙(𝑑 −𝑑 )
𝑗 𝑗 𝑗+1
dacă se defineşte Rtt rezistenţa termică totală a PSNO prin relaţia (3.110) [11] ş.a.
1 1 1 K
𝑅𝑡𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) [W] (3.110)
𝑗 𝑗 𝑗+1
Observaţie
1 1 1
Rezistenţa termică totală a unui strat ”j” al PSNO este dată de relaţia R tt,j = 2∙π∙λ ∙ (d − d )
j j j+1
care poate fi utilizată pentru determinarea iterativă a temperaturilor pe suprafeţele de contact între
straturi folosind relaţia (3.111)
1 1 1
𝑡𝑗+1 = 𝑡𝑗 − 𝑄̇ ∙ 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) [℃] (3.111)
𝑗 𝑗 𝑗+1
2.3. Diametrul critic

Se consideră fluxul termic total Q̇ transmis global printr-un PSO (prin conducţie termică şi
convecţie termică) de la un mediu interior INT către un mediu exterior EXT ca o funcţie de raza R
Q̇=Q̇(R) în forma [2], [6] ş.a.
∆𝑡 𝑡𝑖 −𝑡𝑒
𝑄̇ = 𝑅 = 1 1 1 1 1
[W] (3.112)
𝑐𝑣𝑖 +𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 +𝑅𝑐𝑣𝑒 + ∙( − )+
4∙𝜋∙𝑅2
𝑖 ∙𝛼𝑖
4∙𝜋∙𝜆 𝑅𝑖 𝑅 4∙𝜋∙𝑅2 ∙𝛼𝑒
unde:
 ti, te – Temperatura mediului interior, respectiv exterior [ºC];
 Rcvi, Rcve – Rezistenţa termică de convecție pe suprafaţa interioară, respectiv exterioară
[K/W];
 Rcond – Rezistenţa termică de conducţie prin PSO [K/W];
 R – Raza curentă [m];
 Ri – Raza interioară [m];
 αi, αe – Coeficienții de transfer termic superficiali pe suprafaţa interioară, respectiv
exterioară [W/m2∙K];
Se anulează derivata de ordinul întâi a acestei funcţii

𝑑𝑄̇
=0 (3.113)
𝑑𝑅
se ţine cont de faptul că
𝑑2 𝑄̇
<0 (3.114)
𝑑2 𝑅
17
şi se obţine o mărime denumită raza critică Rcr definită prin relaţia [6] ş.a.
𝜆
𝑅𝑐𝑟 = 2 ∙ 𝛼 [m] (3.115)
𝑒
Dublul razei critice Rcr reprezintă diametrul critic dcr precizat de relaţia
𝜆
𝑑𝑐𝑟 = 2 ∙ 𝑅𝑐𝑟 = 4 ∙ 𝛼 [m] (3.116)
𝑒
Întrebare
Care este semnificaţia razei critice Rcr sau a diametrului critic dcr?
Figura 3.7 Raza critică (diametrul critic) pentru PSO
Pentru raza R=Rcr sau diametrul d=dcr fluxul termic total Q̇ transmis prezintă un punct de
extrem (maxim) ca în figura 3.7 [6] ş.a.
𝑡𝑖 −𝑡𝑒
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 1 1 𝛼𝑒 [W] (3.117)
+ −
4∙𝜋∙𝑅2
𝑖 ∙𝛼𝑖
4∙𝜋∙𝜆∙𝑅𝑖 16∙𝜋∙𝜆2
În cazul izolaţiilor termice al căror rol principal este de a reduce la minim pierderile de
căldură trebuie îndeplinită condiţia ca
𝑑𝑖𝑧 ≫ 𝑑𝑐𝑟 𝑠𝑎𝑢 𝑅𝑖𝑧 ≫ 𝑅𝑐𝑟 (3.118)
În cazul structurilor compuse raza critică Rcr sau diametrul critic dcr sunt direct legate de
ultimul strat al structurii pe care acţionează coeficientul de transfer termic superficial αe [6] ş.a.
Pentru o structură a PSNO având ”n” straturi
𝜆𝑛 𝜆𝑛
𝑅𝑐𝑟 = 2 ∙ 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑐𝑟 = 4 ∙ [m] (3.119)
𝛼𝑒 𝛼𝑒
Observaţie
Similar peretelui cilindric deşi au denumire geometrică şi unitate de măsură de lungime [m]
raza critică Rcr şi diametrul critic dcr sunt mărimi termice care au în general valori variabile fiind
dependente de conductivitatea termică λ a stratului în cauză şi de coeficientul de transfer termic
superficial αe [6] ş.a.
18
3. CONDUCTIVITATEA TERMICĂ ECHIVALENTĂ. GROSIMEA

ECHIVALENTĂ
În cazul în care se pune problema înlocuirii unui perete cilindric sau perete sferic neomogen
cu un alt perete de același tip, însă omogen (realizat dintr-un singur strat) astfel încât fluxul termic
total prin peretele nou Q̇ nou să fie mai mic sau cel mult egal cu fluxul termic total Q̇vechi transmis
prin vechiul perete
𝑄̇𝑛𝑜𝑢 ≤ 𝑄̇𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 (3.120)
se poate proceda în felul următor.
3.1. Perete cilindric neomogen (PCNO)

În cazul PCNO (figura 3.3)
𝑄̇𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 = 𝑅 = 𝑑𝑗+1
[W] (3.121)
1
𝑡𝑡,𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 ∑𝑛
𝑗=1 ∙𝑙𝑛( )
2∙𝜋∙𝜆𝑗 ∙𝐿 𝑑𝑗
𝑄̇𝑛𝑜𝑢 = 𝑅 = 1 𝑑 [W] (3.122)
𝑡𝑡,𝑛𝑜𝑢 ∙𝑙𝑛( 𝑒𝑐ℎ )
2∙𝜋∙𝜆𝑒𝑐ℎ ∙𝐿 𝑑𝑖
Figura 3.8 Conductivitate termică echivalentă: PCNO
Folosind condiţia (3.120) şi considerând că diferenţa de temperatură rămâne aceeaşi

Δt=tsi–tse rezultă
𝑅𝑡𝑡,𝑛𝑜𝑢 ≥ 𝑅𝑡𝑡,𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 (3.123)
deci la limită
1 𝑑𝑒𝑐ℎ 1 𝑑𝑗+1
∙ 𝑙𝑛 ( ) = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) (3.124)
2∙𝜋∙𝜆𝑒𝑐ℎ ∙𝐿 𝑑𝑖 𝑗 ∙𝐿 𝑑𝑗
a) Se impune grosimea noului perete de exemplu se păstrează aceeaşi grosime cu a
peretelui vechi
𝛿𝑒𝑐ℎ = ∑𝑛𝑗=1 𝛿𝑗 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑐ℎ = 𝑑𝑛+1 (3.125)
19
şi se obţine conductivitatea termică echivalentă λech necesară

𝑑
𝑙𝑛( 𝑒𝑐ℎ ) W
𝑑𝑖
𝜆𝑒𝑐ℎ = 𝑑𝑗+1
[m∙K] (3.126)
1
∑𝑛
𝑗=1 ∙𝑙𝑛( )
𝜆𝑗 𝑑𝑗
b) Se alege materialul peretelui nou, se impune λech şi se determină diametrul exterior al

noului perete dech
1 𝑑𝑗+1
𝜆𝑒𝑐ℎ ∙∑𝑛
𝑗=1 ∙𝑙𝑛( )
𝜆𝑗 𝑑𝑗
𝑑𝑒𝑐ℎ = 𝑑𝑖 ∙ 𝑒 [m] (3.127)
3.2. Perete sferic neomogen (PSNO)

În cazul PSNO (figura 3.6)
𝑄̇𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 = 𝑅 = [W] (3.128)
1 1 1
𝑡𝑡,𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 ∑𝑛
𝑗=12∙𝜋∙𝜆 ∙(𝑑 −𝑑 )
𝑗 𝑗 𝑗+1
𝑄̇𝑛𝑜𝑢 = 𝑅 = 1 1 1
[W] (3.129)
𝑡𝑡,𝑛𝑜𝑢 ∙( − )
2∙𝜋∙𝜆𝑒𝑐ℎ 𝑑𝑖 𝑑𝑒𝑐ℎ
Folosind condiţia (3.120) şi considerând că diferenţa de temperatură rămâne aceeaşi

Δt=tsi–tse rezultă
𝑅𝑡𝑡,𝑛𝑜𝑢 ≥ 𝑅𝑡𝑡,𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 (3.130)
deci la limită
1 1 1 1 1 1
∙ (𝑑 − 𝑑 ) = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) (3.131)
2∙𝜋∙𝜆𝑒𝑐ℎ 𝑖 𝑒𝑐ℎ 𝑗 𝑗 𝑗+1
a) Se impune grosimea noului perete δech de exemplu se păstrează aceeaşi grosime cu a
peretelui vechi
𝛿𝑒𝑐ℎ = ∑𝑛𝑗=1 𝛿𝑗 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒𝑐ℎ = 𝑑𝑛+1 (3.132)
şi se obţine conductivitatea termică echivalentă λech necesară

1 1
( − )
𝑑𝑖 𝑑𝑒𝑐ℎ W
𝜆𝑒𝑐ℎ = [m∙K] (3.133)
1 1 1
∑𝑛
𝑗=1𝜆 ∙(𝑑 −𝑑 )
𝑗 𝑗 𝑗+1
b) Se alege materialul peretelui nou, se impune λech şi se determină diametrul exterior al

noului perete dech
1
𝑑𝑒𝑐ℎ = [m] (3.134)
1 1 1 1
−𝜆𝑒𝑐ℎ ∙∑𝑛
𝑗=1𝜆 ∙(𝑑 −𝑑 )
𝑑𝑖 𝑗 𝑗 𝑗+1
20
4. ANALOGIA TERMO-ELECTRICĂ
4.1. Perete cilindric omogen
Din relaţia (3.19) sau (3.29) fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PCO se poate scrie în
forma (3.135)
𝑄̇ = 𝑅 = 1 𝑑
[W] (3.135)
𝑡𝑡 ∙𝑙𝑛( 𝑒 )
2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 𝑑𝑖
Dacă se compară (3.135) cu expresia legii lui OHM din electrotehnică* [8], [9], [11], [12]
ş.a.
𝑈
𝐼=𝑅 [A] (3.136)
𝑒𝑙
în care:
 U – Tensiunea electrică [V];
 Rel – Rezistenţa electrică [Ω].
transmiterea căldurii prin PCO poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric echivalent
[1], [2], [8], [9] ş.a. compus dintr-o sursă de tensiune U şi o rezistenţă electrică Rel (figura 3.9) în
care:
1 𝑑
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = 2∙𝜋∙𝜆∙𝐿 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑𝑒 ) (3.137)
𝑖
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin peretele plan §5.1)
Figura 3.9 Circuit electric echivalent pentru simularea transmiterii căldurii prin conducţie prin PCO
4.2. Perete cilindric neomogen

Relaţia (3.47) exprimă fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PCNO cu straturile dispuse
perpendicular pe direcţia fluxului termic (figura 3.3).
Transmiterea căldurii printr-un PCNO poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric
echivalent (figura 3.10) compus dintr-o sursă de tensiune U şi o serie de rezistenţe electrice Rel,1,
Rel,2, …. Rel,n corespunzătoare rezistenţelor termice totale ale straturilor din structura PCNO [1], [2],
[8] [9] ş.a.
În acest caz
21
1 𝑑 1
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡1 − 𝑡𝑛+1 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙,1 ↔ 𝑅𝑡𝑡,1 = ∙ 𝑙𝑛 ( 2 ) , 𝑅𝑒𝑙,2 ↔ 𝑅𝑡𝑡,2 = ∙
2∙𝜋∙𝜆1 ∙𝐿 𝑑1 2∙𝜋∙𝜆2 ∙𝐿
𝑑 1 𝑑𝑛+1
𝑙𝑛 (𝑑3 ) , … , 𝑅𝑒𝑙,𝑛 ↔ 𝑅𝑡𝑡,𝑛 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( )
2 𝑛 ∙𝐿 𝑑𝑛
(3.138)
PCNO
Observaţie
Rezistenţele electrice Rel,1, Rel,2, …. Rel,n sunt montate în serie astfel încât rezistenţa electrică
totală Rel corespunde rezistenţei termice totale Rtt a PCNO (3.49).
1 𝑑𝑗+1
𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) (3.139)
𝑗 ∙𝐿 𝑑𝑗
4.3. Perete sferic omogen

Relaţia (3.81) exprimă fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PSO cu straturile dispuse
Transmiterea căldurii prin PSO poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric echivalent
compus dintr-o sursă de tensiune U şi o rezistenţă electrică Rel (figura 3.11) în care:
1 1 1
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) (3.140)
𝑖 𝑒
PSO
22
4.4. Perete sferic neomogen

Relaţia (3.109) exprimă fluxul termic total Q̇ transmis printr-un PSNO cu straturile dispuse
Transmiterea căldurii printr-un PSNO poate fi simulată cu ajutorul unui circuit electric
echivalent (figura 3.12) compus dintr-o sursă de tensiune U şi o serie de rezistenţe electrice Rel,1,
Rel,2, …. Rel,n corespunzătoare rezistenţelor termice totale ale fiecărui strat din componenţa PSNO.
În acest caz
1 1 1 1
𝑈 ↔ ∆𝑡 = (𝑡𝑠𝑖 − 𝑡𝑠𝑒 ) ; 𝐼 ↔ 𝑄̇ ; 𝑅𝑒𝑙,1 ↔ 𝑅𝑡𝑡,1 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ), 𝑅𝑒𝑙,2 ↔ 𝑅𝑡𝑡,2 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙
1 1 2 2
1 1 1 1 1
( − ) , . . ., 𝑅𝑒𝑙,𝑛 ↔ 𝑅𝑡𝑡,𝑛 = ∙( − ) (3.141)
𝑑2 𝑑3 2∙𝜋∙𝜆𝑛 𝑑𝑛 𝑑𝑛+1
PSNO
Observaţie
Rezistenţele electrice Rel,1, Rel,2, …. Rel,n sunt montate în serie astfel încât rezistenţa electrică
totală Rel corespunde rezistenţei termice totale Rtt a PSNO (3.110).
1 1 1
𝑅𝑒𝑙 ↔ 𝑅𝑡𝑡 = ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ (𝑑 − 𝑑 ) (3.142)
𝑗 𝑗 𝑗+1
3. Chisăliţă, G.A., Utilizarea tabelelor de o singură variabilă pentru determinarea numerică şi
reprezentarea variaţiei temperaturii într-un perete cilindric omogen, Conferinţa “Ştiinţa
Modernă şi Energia”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, ISSN 2066-4125, 2017.
4. Chisăliţă, G.A., Utilizarea tabelelor de o singură variabilă pentru calculul numeric şi
reprezentarea variaţiei temperaturii într-un perete sferic omogen, Conferinţa Naţională de
Instalaţii cu participare internaţională “Performanţă în mediul construit al mileniului trei:
Eficienţă, siguranţă, sănătate”, Sinaia, Editura Matrix Rom, Bucureşti, ISBN 978-606-25-441-0,
2018.
23

1975.
24
C04 Aplicatie PPO cu SIC.xlsx PPO cu SIC
A B C D E F G H I J
1
3 Grosime perete δ m 0.29
4 Conductivitate termica λ W/mK 0.75
5 Temp. suprafata interioara t0 C 18.0
6 Temp. suprafata exterioara t1 C 5.0
=Putere_Rez/Delta
7 Putere rezistenta P W/mp 200.0
8 qSIC qSIC W/mc 689.7 =qSIC/(2*Lambda)
9 Coef. A A C/mp 459.8
10 Coef. C1 C1 C/m 88.5 =qSIC*Delta/(2*Lambda)-(Temp_t0-Temp_t1)/Delta
11 Coef. C2 C2 C 18.0
12 Distanta curenta x m 0.0 =Temp_t0
=-Coef_A*Dist_x_m^2+
Temperatura Coef_C1*Dist_x_m+Coef_C2
13 [C]
Distanta Distanta
14 [cm] [m] 18.000
15 0.0 0.00 18.000
16 1.0 0.01 18.839
17 2.0 0.02 19.586
18 3.0 0.03 20.241
19 4.0 0.04 20.805
20 5.0 0.05 21.276
21 6.0 0.06 21.655
22 7.0 0.07 21.943
23 8.0 0.08 22.138
24 9.0 0.09 22.241
25 10.0 0.10 22.253
26 11.0 0.11 22.172
27 12.0 0.12 22.000
28 13.0 0.13 21.736
29 14.0 0.14 21.379
30 15.0 0.15 20.931
31 16.0 0.16 20.391
32 17.0 0.17 19.759
33 18.0 0.18 19.034
34 19.0 0.19 18.218
35 20.0 0.20 17.310
36 21.0 0.21 16.310
37 22.0 0.22 15.218
38 23.0 0.23 14.034
39 24.0 0.24 12.759
40 25.0 0.25 11.391
41 26.0 0.26 9.931
42 27.0 0.27 8.379
43 28.0 0.28 6.736
44 29.0 0.29 5.000
45
46
47 Distributia temperaturii in PPO cu SIC
25.000
48
49 Temperatura [C]
50
20.000
51
52
Temperatura [C]
53
15.000
54
55
56
10.000
57
58
59
60 5.000
61
62
63 0.000
64 0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0
65 Distanta [cm]
66
67 Marime Simbol U.M. Valoare =Coef_C1/(2*Coef_A)
68 Pozitie planul neutru (PN) xmax m 0.0963 =-Coef_A*xmax_m^2+
69 Temp. maxima in PPO tmax C 22.259
70 Flux termic q0 q0 W/mp -66.38 =-Lambda*Coef_C1
71 Flux termic q1 q1 W/mp 133.62
=2*Lambda*Delta*Coef_A-
72 Verificare P W/mp 200.0
73
=ABS(Flux_termic_q0)+
74 ABS(Flux_termic_q1)
75
76 Relatii alternative de calcul =Delta/2-Lambda/qSIC*
78 Pozitie planul neutru (PN) xmax m 0.0963 =Temp_t0+Lambda/(2*qSIC)*
79 Temp. maxima in PPO tmax C 22.259 (qSIC/(2*Lambda)*Delta-
(Temp_t0-Temp_t1)/Delta)^2
80 Flux termic conductie qc W/mp 33.621
81 Flux termic qSIC*δ/2 qSIC*δ/2 W/mp 100.00 =(Temp_t0-Temp_t1)/
82 Flux termic q0 q0 W/mp -66.38
83 Flux termic q1 q1 W/mp 133.62 =qCond-qSICx0_5Delta
84 =qCond+qSICx0_5Delta
85
1/2
C04 Aplicatie PPO cu SIC.xlsx PPO cu SIC
K L M N O P Q R S T U V
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12 =ABS((Temp_t0-Temp_t1)/
Flux termic (Delta/Lambda)+qSIC*
13 [W/mp] (Dist_x_m-Delta/2))
Distanta Distanta
14 [cm] [m] 66.379
15 0.0 0.00 66.379
16 1.0 0.01 59.483
17 2.0 0.02 52.586
18 3.0 0.03 45.690
19 4.0 0.04 38.793
20 5.0 0.05 31.897
21 6.0 0.06 25.000
22 7.0 0.07 18.103
23 8.0 0.08 11.207
24 9.0 0.09 4.310
25 10.0 0.10 2.586
26 11.0 0.11 9.483
27 12.0 0.12 16.379
28 13.0 0.13 23.276
29 14.0 0.14 30.172
30 15.0 0.15 37.069
31 16.0 0.16 43.966
32 17.0 0.17 50.862
33 18.0 0.18 57.759
34 19.0 0.19 64.655
35 20.0 0.20 71.552
36 21.0 0.21 78.448
37 22.0 0.22 85.345
38 23.0 0.23 92.241
39 24.0 0.24 99.138
40 25.0 0.25 106.034
41 26.0 0.26 112.931
42 27.0 0.27 119.828
43 28.0 0.28 126.724
44 29.0 0.29 133.621
45
46
47 Variatia fluxului termic unitar (in modul) in PPO cu SIC
160.000
48
49 Flux termic
140.000 [W/mp]
50
51 120.000
52
Flux termic unitar [W/mp]
53 100.000
54
55 80.000
56
57 60.000
58
59 40.000
60
61 20.000
62
63 0.000
64 0.0 5.0 10.0 15.0 20.0 25.0
65 Distanta [cm]
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
2/2
C04 Aplicatie SEL 4x4 Stalp 15x15 cm.xlsx Stalp 15x15 SEL 4x4
A B C D E F G H I J K L M N O P Q R
1
Un stâlp cu secțiunea pătrată 15×15 cm este supus pe suprafeţele laterale influenţelor Temperaturile în noduri:
2
3 unor medii având temperaturile: ts1=80ºC, ts2=50ºC, ts3=40ºC, ts4=50ºC ca în figură.
4 Utilizând Solver-ul (Rezolvitorul) din Microsoft Excel, să se determine prin Metoda
5 Diferenţelor Finite (MDF) temperaturile în nodurile unei reţele pătratice cu pasul
6 Δx=Δy=Δ=5 cm. Indicaţii:
7  Se scriu temperaturile în noduri;
8 NOTĂ: Se va utiliza ca şi condiţie verificarea uneia dintre ecuaţii.  Se formează sistemul de ecuaţii:
9 a11  t1  a12  t 2  ...a1n  t n  b1
10 Marime ID U.M. Valoare a  t  a  t  ...a  t  b
11 Temp. suprafata 1 ts1 80.0 C  21 1 22 2 2n n 2

12 Temp. suprafata 2 ts2 50.0 C ...
13 Temp. suprafata 3 ts3 40.0 C 
a n1  t1  a n 2  t 2  ...a nn  t n  bn
14 Temp. suprafata 4 ts4 50.0 C
15
 Se rezolvă sistemul de ecuaţii cu Solver-ul.
16
17
Implementare in Excel
18 t1 t2 t3 t4 Rezultat Op. Problema
19 Valori variabile 1.000 1.000 1.000 1.000 =ts_1+ts_4
20 Ecuatia1 4.0 -1.0 -1.0 0.0 2.0 = 130.0
21 Ecuatia2 -1.0 4.0 0.0 -1.0 2.0 = 90.0 =ts_3+ts_4
22 Ecuatia3 -1.0 0.0 4.0 -1.0 2.0 = 130.0
23 Ecuatia4 0.0 -1.0 -1.0 4.0 2.0 = 90.0 ...
24 Conditie 4.0 -1.0 -1.0 0.0 2.0 = 130.0 =ts_1+ts_4
25
26 Rezultate
27 t1 t2 t3 t4 Rezultat Op. Problema =C29*$C$19+D29*$D$19+E29*$E$19+F29*$F$19
28 Valori variabile 60.000 50.000 60.000 50.000
29 Ecuatia1 4.0 -1.0 -1.0 0.0 130.0 = 130.0 =C30*$C$19+D30*$D$19+E30*$E$19+F30*$F$19
30 Ecuatia2 -1.0 4.0 0.0 -1.0 90.0 = 90.0
31 Ecuatia3 -1.0 0.0 4.0 -1.0 130.0 = 130.0 ...
32 Ecuatia4 0.0 -1.0 -1.0 4.0 90.0 = 90.0
33 Conditie 4.0 -1.0 -1.0 0.0 130.0 = 130.0
34 =C33*$C$19+D33*$D$19+E33*$E$19+F33*$F$19
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52 65.0 80.0 80.0 65.0
53 50.0 60.000 60.000 50.0
54 50.0 50.000 50.000 50.0
55 45.0 40.0 40.0 45.0
56
57
Series1
58
59 60.0-80.0
60 40.0-60.0
61 20.0-40.0
62 Series2
63 0.0-20.0
64
65
66 Series3
67
68
69
70
Series4
71
1 2 3 4
72
73
74
75
76
77
1/1
CURS 4: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ 2D ŞI 3D. TRANSFERUL

DE CĂLDURĂ PRIN CORPURI CU SURSE INTERIOARE DE
CĂLDURĂ
OBIECTIVE
 Studiul transferului de căldură bidimensional (2D) şi tridimensional (3D) prin conducţie
termică;
 Prezentarea condiţiilor de contact;
 Aplicarea metodei diferenţelor finite (MDF);
 Studiul transmiterii căldurii prin peretele plan omogen şi neomogen cu surse interioare de
căldură (SIC);
 Prezentarea unor elemente de construcţii prevăzute cu surse interioare de căldură;
SUBIECTE CURS 4
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ MULTIDIMENSIONAL (2D/3D) .........................................2

1.1. Transferul de căldură 2D prin conducţie termică în regim staţionar ....................................2
1.2. Transferul de căldură 3D prin conducţie termică în regim staţionar ....................................5
1.3. Condiţii de contact ...............................................................................................................7
1.4. Exemplu de aplicare a MDF pentru transferul de căldură 2D în regim staţionar ................9
2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN CORPURI CU SURSE INTERIOARE DE CĂLDURĂ .....12
2.1. Generalităţi .........................................................................................................................12
2.2. Transferul de căldură prin conducţie termică prin PPO cu SIC .........................................13
2.3. Transferul de căldură prin conducţie termică prin PPNO cu SIC ......................................18
2.4. Elemente de construcţii cu SIC ..........................................................................................23
1
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ MULTIDIMENSIONAL (2D/3D)

Pentru determinarea câmpului de temperatură multidimensional: bidimensional (2D) şi
respectiv tridimensional (3D), deoarece integrarea ecuaţiei fundamentale a conducţiei termice
(EFCT) este dificilă, se preferă utilizarea metodelor numerice (aproximative) e.g., metoda
diferențelor finite (MDF), metoda elementelor finite (MEF), metoda volumelor finite (MVF) etc.
Metoda diferențelor finite (MDF) permite înlocuirea ecuaţiei diferenţiale cu o relaţie bazată
pe diferențe finite [1], [2], [5], [8], [10] ş.a.
1.1. Transferul de căldură 2D prin conducţie termică în regim staţionar

Exprimând EFCT în forma*
𝜕𝑡 𝑞̇ 𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
= 𝑎 ∙ ∇2 t + 𝜌∙𝑐
𝑆𝐼𝐶
𝑠𝑎𝑢 = 𝑎 ∙ (∇2 t + ) (4.1)
𝜕𝜏 𝑝 𝜕𝜏 𝜆
∂t
pentru transmiterea căldurii în regim termic staţionar ∂τ =0, iar printr-un corp fără surse
interioare de căldură (SIC) q̇ SIC =0. Ecuaţia diferenţială va avea forma simplificată
∇2 t = 0 (4.2)
sau explicitând Laplacianul ∇2 t

𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
∇2 t = 𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 = 0 (4.3)
*(v. şi cursul Introducere în transferul de căldură §4.1)
Pentru cazul transmiterii bidimensionale (2D) prin conducţie termică în regim staţionar se
∂t
consideră că variaţia temperaturii în direcţia unei axe de coordonate este neglijabilă e.g., ∂z =0
astfel încât temperatura t devine o funcţie numai de coordonatele x şi y în forma
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦) (4.4)
În consecinţă ecuaţia diferenţială a câmpului de temperatură staţionar al unui corp fără surse
interioare de căldură (SIC) în care temperatura variază numai după două direcţii x şi y este
următoarea [1], [2], [3], [5], [7], [8] ş.a.
𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
+ 𝜕𝑦 2 = 0 (4.5)
𝜕𝑥 2
Ideea integrării ecuaţiei diferenţiale (4.5) prin metoda diferenţelor finite (MDF) se bazează
pe înlocuirea infiniţilor ”mici” cu valori finite în cadrul unei reţele de dispunere a nodurilor de
calcul a temperaturii având un pas Δx pe axa Ox, respectiv Δy pe axa Oy (figura 4.1) [1], [2], [5],
[8] ş.a.
Prin urmare
𝑑𝑥 → ∆𝑥 ş𝑖 𝑑𝑦 → ∆𝑦 (4.6)
iar
𝑑𝑡𝑥 → ∆𝑡𝑥 ş𝑖 𝑑𝑡𝑦 → ∆𝑡𝑦 (4.7)

2
Figura 4.1 Determinarea temperaturii într-un nod al unei reţele având pasul Δx şi Δy
Diferenţele finite de ordinul 1 Δtx şi Δty se exprimă prin relaţiile (4.8) şi (4.9)
∆𝑡𝑥 = 𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦 − 𝑡𝑥,𝑦 (4.8)
∆𝑡𝑦 = 𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦 − 𝑡𝑥,𝑦 (4.9)
unde:
 tx+Δx,y, tx,y+Δy – Temperaturile în nodurile reţelei aflate la coordonatele {x+Δx, y}, respectiv
{x, y+Δy} faţă de nodul de referinţă de coordonate {x, y} [ºC];
 tx,y – Temperatura în nodul de referinţă de coordonate {x, y} [ºC].
Scriind ecuaţia diferenţială (4.5) în forma

𝜕 𝜕𝑡 𝜕 𝜕𝑡
( ) + 𝜕𝑦 (𝜕𝑦) = 0 (4.10)
𝜕𝑥 𝜕𝑥
şi înlocuind infiniţii ”mici” cu valori finite rezultă [3], [8] ş.a.
∆𝑥 (∆𝑡𝑥 ) ∆𝑦 (∆𝑡𝑦 )
+ =0 (4.11)
∆𝑥 2 ∆𝑦 2
Diferenţele finite de ordinul 2 Δx(Δtx) şi Δy(Δty) se exprimă prin relaţiile (4.12) şi (4.13)
∆𝑥 (∆𝑡𝑥 ) = (𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦 − 𝑡𝑥,𝑦 ) − (𝑡𝑥,𝑦 − 𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 ) (4.12)
∆𝑦 (∆𝑡𝑦 ) = (𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦 − 𝑡𝑥,𝑦 ) − (𝑡𝑥,𝑦 − 𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦 ) (4.13)
3
Efectuând calculele în relaţiile (4.12) şi (4.13) se obţin [1], [2], [5], [8] ş.a.
∆𝑥 (∆𝑡𝑥 ) = (𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦 + 𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦 (4.14)
∆𝑦 (∆𝑡𝑦 ) = (𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦 + 𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦 ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦 (4.15)
Înlocuind exprimările din (4.14) şi (4.15) în relaţia (4.11) rezultă
(𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦 +𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 )−2∙𝑡𝑥,𝑦 (𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦 +𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦 )−2∙𝑡𝑥,𝑦

+ =0 (4.16)
∆𝑥 2 ∆𝑦 2
𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦 +𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦 +𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦 1 1

( + ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦 ∙ (∆𝑥 2 + ∆𝑦 2 ) = 0 (4.17)
∆𝑥 2 ∆𝑦 2
de unde se obţine relaţia de calcul a temperaturii tx,y în nodul de coordonate {x, y} [3], [8],
[10] ş.a.
𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦 +𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦 +𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦
+
∆𝑥2 ∆𝑦2
𝑡𝑥,𝑦 = 1 1
(4.18)
2∙( + )
∆𝑥2 ∆𝑦2
Pentru a simplifica aplicarea practică a relaţiei (4.18) în situaţia în care se alege pentru
determinarea câmpului de temperatură o reţea de calcul pătrată având pasul Δ egal pe axele de
coordonate Ox şi Oy (Δ=Δx=Δy) rezultă
𝑡𝑥+∆,𝑦 +𝑡𝑥−∆,𝑦 𝑡𝑥,𝑦+∆ +𝑡𝑥,𝑦−∆
+
∆2 ∆2
𝑡𝑥,𝑦 = 1 1 (4.19)
2∙( 2 + 2 )
∆ ∆
şi se obţine [1], [2], [3], [5], [8], [10] ş.a.

𝑡𝑥+∆,𝑦 +𝑡𝑥−∆,𝑦 +𝑡𝑥,𝑦+∆ +𝑡𝑥,𝑦−∆
𝑡𝑥,𝑦 = (4.20)
4
Observaţie
Pentru o reţea de calcul pătrată cu pasul Δ pe axele de coordonate temperatura tx,y în nodul
de calcul având coordonatele {x, y} reprezintă media aritmetică a temperaturilor din cele patru
noduri învecinate:
∑4𝑗=1 𝑡𝑗
𝑡𝑥,𝑦 = (4.21)
4
Pentru o exprimare uniformă a relaţiilor de calcul ale temperaturilor în nodurile unei reţelei
pătrate se recomandă ”molecula” de calcul indicată în figura 4.2 [5] ş.a.
Figura 4.2 Moleculă de calcul a temperaturii într-un nod al unei reţele pătrate cu pasul Δ
4
1.2. Transferul de căldură 3D prin conducţie termică în regim staţionar

Pentru cazul transmiterii tridimensionale (3D) prin conducţie termică în regim staţionar se
consideră că temperatura t variază în direcţia celor trei axe de coordonate Ox, Oy şi Oz în forma
unei funcţii exprimată prin relaţia
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦, 𝑧) (4.22)
Ecuaţia diferenţială a câmpului de temperatură staţionar al unui corp fără surse interioare de
căldură (SIC) în care temperatura variază după cele trei direcţii de coordonate este [5], [8], [10] ş.a.
𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
+ 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 = 0 (4.23)
𝜕𝑥 2
Aplicând MDF pentru cazul 3D raţionamentul este similar celui din §1.1 adăugându-se în
plus dimensiunea corespunzătoare axei Oz (figura 4.3).
Figura 4.3 Determinarea temperaturii într-un nod al unei reţele cu pasul Δx, Δy şi Δz
Astfel
𝑑𝑧 → ∆𝑧 ş𝑖 𝑑𝑡𝑧 → ∆𝑡𝑧 (4.24)
Diferenţa finită de ordinul 1 Δtz se exprimă prin relaţia
∆𝑡𝑧 = 𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆𝑧 − 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 (4.25)
Ecuaţia diferenţială (4.23) se poate scrie în forma

𝜕 𝜕𝑡 𝜕 𝜕𝑡 𝜕 𝜕𝑡
( ) + 𝜕𝑦 (𝜕𝑦) + 𝜕𝑧 (𝜕𝑧) = 0 (4.26)
𝜕𝑥 𝜕𝑥
5
Înlocuind infiniţii ”mici” cu valori finite rezultă [8], [10] ş.a.
∆𝑥 (∆𝑡𝑥 ) ∆𝑦 (∆𝑡𝑦 ) ∆𝑧 (∆𝑡𝑧 )

+ + =0 (4.27)
∆𝑥 2 ∆𝑦 2 ∆𝑧 2
Diferenţele finite de ordinul 2 Δx(Δtx), Δy(Δty) şi Δz(Δtz) se exprimă prin relaţii similare
relaţiilor (4.12) şi (4.13) de la §1.1
∆𝑥 (∆𝑡𝑥 ) = (𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦,𝑧 − 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 ) − (𝑡𝑥,𝑦,𝑧 − 𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦,𝑧 ) (4.28)
∆𝑦 (∆𝑡𝑦 ) = (𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦,𝑧 − 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 ) − (𝑡𝑥,𝑦,𝑧 − 𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦,𝑧 ) (4.29)
∆𝑧 (∆𝑡𝑧 ) = (𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆𝑧 − 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 ) − (𝑡𝑥,𝑦,𝑧 − 𝑡𝑥,𝑦,𝑧−∆𝑧 ) (4.30)
Efectuând calculele în relațiile (4.31), (4.32) şi (4.33) se obţin
∆𝑥 (∆𝑡𝑥 ) = (𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦,𝑧 + 𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦,𝑧 ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 (4.31)
∆𝑦 (∆𝑡𝑦 ) = (𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦,𝑧 + 𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦,𝑧 ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 (4.32)
∆𝑧 (∆𝑡𝑧 ) = (𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆𝑧 + 𝑡𝑥,𝑦,𝑧−∆𝑧 ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 (4.33)
Înlocuind exprimările din (4.31), (4.32) şi (4.33) în relaţia (4.27) rezultă

𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦,𝑧 +𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦,𝑧 𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦,𝑧 +𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦,𝑧 𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆𝑧 +𝑡𝑥,𝑦,𝑧−∆𝑧 1 1 1
( + + ) − 2 ∙ 𝑡𝑥,𝑦,𝑧 ∙ (∆𝑥 2 + ∆𝑦 2 + ∆𝑧 2) = 0(4.34)
∆𝑥 2 ∆𝑦 2 ∆𝑧 2
de unde se obţine formula de calcul a temperaturii tx,y,z în nodul de coordonate {x, y, z} [5],
[8], [10] ş.a.
𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦,𝑧 +𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦,𝑧 𝑡𝑥,𝑦+∆𝑦,𝑧 +𝑡𝑥,𝑦−∆𝑦,𝑧 𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆𝑧 +𝑡𝑥,𝑦,𝑧−∆𝑧
+ +
∆𝑥2 ∆𝑦2 ∆𝑧2
𝑡𝑥,𝑦,𝑧 = 1 1 1 (4.35)
2∙( 2 + 2 + 2 )
∆𝑥 ∆𝑦 ∆𝑧
Pentru a simplifica aplicarea practică a relaţiei (4.35) în cazul în care se alege pentru
determinarea câmpului de temperatură o reţea de calcul cubică având pasul Δ egal pe axele de
coordonate Ox, Oy şi Oz (Δ=Δx=Δy=Δz) rezultă
𝑡𝑥+∆,𝑦,𝑧 +𝑡𝑥−∆,𝑦,𝑧 𝑡𝑥,𝑦+∆,𝑧 +𝑡𝑥,𝑦−∆,𝑧 𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆ +𝑡𝑥,𝑦,𝑧−∆
+ +
∆2 ∆2 ∆2
𝑡𝑥,𝑦,𝑧 = 1 1 1 (4.36)
2∙( 2 + 2 + 2 )
∆ ∆ ∆
şi se obţine [5], [8], [10] ş.a.

𝑡𝑥+∆,𝑦,𝑧 +𝑡𝑥−∆,𝑦,𝑧 +𝑡𝑥,𝑦+∆,𝑧 +𝑡𝑥,𝑦−∆,𝑧 +𝑡𝑥,𝑦,𝑧+∆ +𝑡𝑥,𝑦,𝑧−∆
𝑡𝑥,𝑦,𝑧 = (4.37)
6
Observaţie
Pentru o reţea de calcul cubică cu pasul Δ pe axele de coordonate temperatura tx,y,z în nodul
de calcul având coordonatele {x, y, z} reprezintă media aritmetică a temperaturilor din cele şase
noduri învecinate:
∑6𝑗=1 𝑡𝑗
𝑡𝑥,𝑦,𝑧 = (4.38)
6
6
Pentru o exprimare uniformă a relaţiilor de calcul ale temperaturilor în nodurile unei reţelei
cubice se recomandă ”molecula” de calcul indicată în figura 4.4 [5] ş.a.
Figura 4.4 Moleculă de calcul a temperaturii într-un nod al unei reţele cubice cu pasul Δ
1.3. Condiţii de contact

În cazul unui corp neomogen alcătuit din materiale cu conductivităţi termice diferite pentru
determinarea câmpului de temperatură corpul se împarte în zone omogene care au aceeaşi valoare a
conductivităţii termice: λ1=ct., λ2=ct., λn=ct. ca în figura 4.5 [10] ş.a.
Figura 4.5 Corp neomogen împărțit în zone omogene având λj=ct.
Pe suprafaţa de contact între două zone omogene cu conductivităţi termice diferite λ1≠λ2 se
aplică condiţia limită de specia a 4-a (contact)*
𝑞̇ = −𝜆1 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|1 = −𝜆2 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|2 (4.39)
Pentru o transmitere unidirecțională (1D) a fluxului termic doar în direcţia axei Ox modulul
gradientului de temperatură se poate scrie
𝑑𝑡𝑥
|𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|𝑥 = (4.40)
𝑑𝑥
7
Alegând o reţea de dispunere a nodurilor de calcul a temperaturii având un pas Δx1 pentru
prima zonă cu λ1=ct., respectiv Δx2 pentru a doua zonă cu λ2=ct. (figura 4.5) şi înlocuind infiniţii
”mici” cu valori finite
𝑑𝑥 → ∆𝑥 ş𝑖 𝑑𝑡𝑥 → ∆𝑡𝑥 (4.41)
rezultă
∆𝑡𝑥,1 ∆𝑡𝑥,2
𝜆1 ∙ = 𝜆2 ∙ (4.42)
∆𝑥1 ∆𝑥2
Diferenţele finite de ordinul 1 Δtx,1 şi Δtx,2 se exprimă prin relaţiile (4.43) şi (4.44)
∆𝑡𝑥,1 = 𝑡𝑥,𝑦 − 𝑡𝑥−∆𝑥1 ,𝑦 (4.43)
∆𝑡𝑥,2 = 𝑡𝑥+∆𝑥2 ,𝑦 − 𝑡𝑥,𝑦 (4.44)
Înlocuind în relaţia (4.42) rezultă

𝑡𝑥,𝑦 −𝑡𝑥−∆𝑥1 ,𝑦 𝑡𝑥+∆𝑥2 ,𝑦 −𝑡𝑥,𝑦
𝜆1 ∙ = 𝜆2 ∙ (4.45)
∆𝑥1 ∆𝑥2
𝜆 𝜆 𝜆 𝜆
𝑡𝑥,𝑦 ∙ (∆𝑥1 + ∆𝑥2 ) = ∆𝑥1 ∙ 𝑡𝑥−∆𝑥1 ,𝑦 + ∆𝑥2 ∙ 𝑡𝑥+∆𝑥2 ,𝑦 (4.46)
1 2 1 2
de unde se obţine relaţia de calcul a temperaturii tx,y în nodul de coordonate {x, y}

𝜆1 𝜆
∙𝑡 + 2 ∙𝑡
∆𝑥1 𝑥−∆𝑥1 ,𝑦 ∆𝑥2 𝑥+∆𝑥2 ,𝑦
𝑡𝑥,𝑦 = 𝜆1 𝜆 (4.47)
+ 2
∆𝑥1 ∆𝑥2
care poate fi pusă şi în forma [5], [8], [10] ş.a.

∆𝑥1 𝜆2
𝑡𝑥−∆𝑥1 ,𝑦 + ∙ ∙𝑡
∆𝑥2 𝜆1 𝑥+∆𝑥2 ,𝑦
𝑡𝑥,𝑦 = ∆𝑥1 𝜆2 (4.48)
1+ ∙
∆𝑥2 𝜆1
În cazul în care pasul de dispunere Δx a nodurilor de calcul este acelaşi pentru ambele zone
omogene (Δx=Δx1=Δx2) relaţia (4.48) se simplifică în forma [5], [10] ş.a.
𝜆
𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 + 2 ∙𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦
𝜆1
𝑡𝑥,𝑦 = 𝜆 (4.49)
1+ 2
𝜆1
Observaţie
Dacă la limită cele două zone au conductivitatea termică constantă λ1=λ2=λ=ct. temperatura
tx,y în nodul de calcul având coordonatele {x, y} reprezintă media aritmetică a temperaturilor din
cele două noduri învecinate:
𝑡𝑥−∆𝑥,𝑦 +𝑡𝑥+∆𝑥,𝑦
𝑡𝑥,𝑦 = 𝑡𝑚 = (4.50)
2
8
1.4. Exemplu de aplicare a MDF pentru transferul de căldură 2D în regim

staţionar
Un stâlp de beton armat (BA) are secţiunea pătrată 15x15 cm. Folosind MDF să se
determine temperaturile în nodurile unei reţele pătrate cu pasul Δ egal pe axele de coordonate
Δ=Δx=Δy=5 cm cunoscând temperaturile indicate în figura 4.6 pe suprafeţele secțiunii.
Rezolvare
Reţeaua de dispunere a nodurilor de calcul a temperaturilor fiind pătrată se poate aplica
relaţia (4.21) pentru exprimarea temperaturilor în nodurile 1, 2, 3 şi 4 folosind molecula de calcul
din figura 4.2.
Figura 4.6 Aplicarea MDF pentru un stâlp de BA cu secţiune pătrată
Pasul 1: Exprimarea temperaturilor în nodurile reţelei

80+𝑡3 +𝑡2 +50
𝑡1 =
4
𝑡1 +𝑡4 +40+50
𝑡2 =
4
80+50+𝑡4 +𝑡1 (4.51)
𝑡3 = 4
𝑡3 +50+40+𝑡2
{𝑡4 = 4
4 ∙ 𝑡1 = 80 + 𝑡3 + 𝑡2 + 50
4 ∙ 𝑡2 = 𝑡1 + 𝑡4 + 40 + 50
{ (4.52)
4 ∙ 𝑡3 = 80 + 50 + 𝑡4 + 𝑡1
4 ∙ 𝑡4 = 𝑡3 + 50 + 40 + 𝑡2
Pasul 2: Formarea sistemului de ecuaţii liniare (SEL) cu 4 ecuaţii × 4 necunoscute
4 ∙ 𝑡1 − 𝑡2 − 𝑡3 + 0 ∙ 𝑡4 = 130
−𝑡1 + 4 ∙ 𝑡2 + 0 ∙ 𝑡3 − 𝑡4 = 90
| (4.53)
−𝑡1 + 0 ∙ 𝑡2 + 4 ∙ 𝑡3 − 𝑡4 = 130
0 ∙ 𝑡1 − 𝑡2 − 𝑡3 + 4 ∙ 𝑡4 = 90
9
Pasul 3: Rezolvarea SEL cu 4 ecuaţii × 4 necunoscute
Se formează ecuaţia matriceală MC×VN=VTL în forma
4 −1 −1 0 𝑡1 130
−1 4 0 −1 𝑡2
[ ] ∙ [𝑡 ] = [ 90 ] (4.54)
−1 0 4 −1 3 130
0 −1 −1 4 𝑡4 90
unde:
 MC – Matricea coeficienţilor;
 VN – Vectorul necunoscutelor;
 VTL – Vectorul termenilor liberi.
Pentru obţinerea soluţiilor numerice se utilizează o anumită metodă de rezolvare a unui SEL
e.g., metoda matricii inverse, metoda GAUSS, metoda SEIDEL etc. Pentru exemplificare se
foloseşte metoda GAUSS cu eliminare şi substituţie inversă.
Păstrând neschimbată prima linie din MC şi VTL se elimină necunoscuta t1 din ecuaţiile 2 şi
3 obţinând 0 în prima coloană
1⁄
4 −1 −1 0
4) 130 4 −1 −1 0 130
0 −1 [ 90 ] → [ 0 3.75 −0.25 −1] [122.5]
−1 4 4 −1 130 0 −0.25 3.75 −1 162.5
(4.55)
−1 0
[ 0 −1 −1 4 ] 90 0 −1 −1 4 90
Păstrând neschimbată a doua linie din MC şi VTL obţinute anterior se elimină necunoscuta
t2 din ecuaţiile 3 şi 4 obţinând 0 în a doua coloană
4 −1
0.25⁄ −1 0 130 4 −1 −1 0 130
3.75)
0 3.75 −0.25 −1 [ 122.5] → [0 3.75 −0.25 −1 ] [ 122.5 ](4.56)
3.75 −1 162.5 0 0 3.733 −1.066 170.66
0 −0.25
[0 −1 4 ] 90 0 −1 −1 4 90
−1
4 −1
1⁄ −1 0 130 4 −1 −1 0 130
3.75)
0 3.75 −0.25 −1 [ 122.5 ] → [0 3.75 −0.25 −1 ] [ 122.5 ](4.57)
3.733 −1.066 170.66 0 0 3.733 −1.066 170.66
0 0
[ 0 −1 −1 4 ] 90 0 0 −1.066 3.733 122.66
Păstrând neschimbată a treia linie din MC şi VTL obţinute anterior se elimină necunoscuta t3
din ecuaţia 4 obţinând 0 în a treia coloană.
−1 0
4 −1 130 4 −1 −1 0 130
−0.25 −1
0 3.75 1.066⁄ [ 122.5 ] → [0 3.75 −0.25 −1 ] [ 122.5 ]
0 0 3.733)
3.733 −1.066 170.66 0 0 3.733 −1.066 170.66
[0 0
−1.066 3.733 ]
122.66 0 0 0 3.428 171.42
(4.58)
Din ultima ecuaţie rezultă

171.42
3.428 ∙ 𝑡4 = 171.42 ⟹ 𝑡4 = = 50.008℃ (4.59)
3.428
10
Prin substituţie inversă se obţin pe rând celelalte temperaturi necunoscute. Din a treia
ecuaţie rezultă
3.733 ∙ 𝑡3 − 1.066 ∙ 𝑡4 = 170.66 (4.60)
şi se obţine
170.66+1.066∙50.008
𝑡3 = = 60.005℃ (4.61)
3.733
Din a doua ecuaţie rezultă
3.75 ∙ 𝑡2 − 0.25 ∙ 𝑡3 − 𝑡4 = 122.5 (4.62)
se obţine
122.5+0.25∙60.005+50.008
𝑡2 = = 50.002℃ (4.63)
3.75
Din prima ecuaţie rezultă
4 ∙ 𝑡1 − 𝑡2 − 𝑡3 = 130 (4.64)
se obţine
130+50.002+60.005
𝑡1 = = 60.0018℃ (4.65)
3.75
Pasul 4: Verificarea soluţiilor obţinute în toate ecuaţiile iniţiale ale SEL cu 4 ecuaţii × 4
necunoscute
4 ∙ 60.0018 − 50.002 − 60.005 + 0 = 130.0002 ≈ 130

−60.0018 + 4 ∙ 50.002 + 0 − 50.008 = 89.998 ≈ 90
| (4.66)
−60.0018 + 0 + 4 ∙ 60.005 − 50.008 = 130.01 ≈ 130
0 − 50.002 − 60.005 + 4 ∙ 50.008 = 90.02 ≈ 90
11
2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN CORPURI CU SURSE

INTERIOARE DE CĂLDURĂ
2.1. Generalităţi
În tehnica construcţiilor şi instalaţiilor apar deseori situaţii în care corpurile prin care se
transmite căldura Q (corect energia internă U) au surse interioare de căldură (SIC) denumite şi
izvoare de căldură [1], [2], [5], [10] ş.a.
Exemple:
 Un perete plan în care este montat un registru de încălzire, o serpentină sau o rezistenţă
electrică;
 Încălzirea sau răcirea încăperilor utilizând o instalaţie montată în pardoseală, planșeu sau
pereţi;
 Producerea căldurii prin efect JOULE la trecerea unui curent electric printr-un conductor
electric [2] ş.a.;
 Reacţia de priză a betonului (hidroliza cimentului) care este exotermă (cu degajare de
căldură);
 Producerea căldurii prin reacţia de fisiune într-un reactor nuclear [2], [5] etc.
Pornind de la EFCT în forma*

𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
= 𝑎 ∙ (∇2 t + ) (4.67)
𝜕𝜏 𝜆
∂t
pentru transmiterea căldurii în regim termic staţionar ∂τ =0, considerând câmpul de
temperatură variabil cu coordonatele spaţiale x, y şi z
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦, 𝑧) (4.68)
şi corpul având surse interioare de căldură (SIC) q̇ SIC ≠0 se obţine o ecuaţie de tip POISSON
[5], [8] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
∇2 t = − (4.69)
𝜆
sau explicitând Laplacianul ∇2 t

𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
+ 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 = − (4.70)
𝜕𝑥 2 𝜆
Integrarea ecuaţiei diferenţiale (4.70) se face ţinând cont de geometria corpului studiat şi de
anumite condiții la limită de tip DIRICHLET (specia 1), FOURIER (specia a 3-a) sau mixte.
Căldura degajată în unitatea de timp şi unitatea de volum de către SIC q̇ SIC este în general o
funcţie de coordonatele spaţiale x, y, z şi timpul τ [2], [5] ş.a.
W
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) [m3] (4.71)
şi trebuie cunoscută sau precizată de la caz la caz [5], [8] ş.a.
12
2.2. Transferul de căldură prin conducţie termică prin PPO cu SIC
Studiul transferului de căldură prin conducţie termică prin PPO (placa plană) cu surse
interioare de căldură (SIC) se bazează pe următoarele ipoteze simplificatoare [1], [2], [8] ş.a.:
b) Coeficientul de conducţie termică λ este constant λ=ct.;
c) Fluxul termic unitar q̇ este transmis unidirecţional doar în direcţia axei Ox (figura 4.7),
iar variaţia temperaturii pe axele Oy si Oz se neglijează
𝜕𝑡 𝜕𝑡
= 0; =0 (4.72)
𝜕𝑦 𝜕𝑧
∂t
d) Transferul de căldură are loc în regim staţionar ∂τ =0;
e) Sursele interioare de căldură sunt distribuite uniform în PPO şi au fluxul termic q̇ SIC
W
precizat [m3];
f) Sunt cunoscute condiţiile la limită de specia 1 (DIRICHLET) exprimate prin relaţiile
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 ≡ 𝑡𝑠𝑖 = 𝑡0 (4.73)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿 → 𝑡 ≡ 𝑡𝑠𝑒 = 𝑡1 (4.74)
Figura 4.7 Perete plan omogen (PPO) cu surse interioare de căldură (SIC)
13
Considerând că PPO separă două medii, unul interior (INT) şi unul exterior (EXT), se
folosesc următoarele notaţii:
 t0, t1 – Temperatura pe suprafaţa interioară (tsi), respectiv exterioară a peretelui (tse) [ºC];
 δ – Grosimea peretelui plan (plăcii) [m];
 q̇ 0 , q̇ 1 – Fluxul termic unitar transmis prin suprafaţa interioară, respectiv exterioară a
peretelui plan [W/m2];
 q̇ c – Fluxul termic unitar generat de diferenţa de temperatură Δt=t0–t1 transmis prin
conducţie prin peretele plan [W/m2];
 PN – Planul neutru;
 PM – Planul median;
 xmax – Distanţa PN faţă de originea sistemului de referinţă ales Oxt [m];
 tmax – Temperatura maximă în perete [ºC].
Observaţie
Suprafaţa interioară şi exterioară a peretelui sunt considerate suprafeţe izoterme, iar
temperaturile t0 şi t1 au valori considerate constante.
Ţinând cont de ipoteza c) (fluxul termic este transmis unidirecţional) rezultă

𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
=0; =0 (4.75)
𝜕𝑦 2 𝜕𝑧 2
iar ecuaţia diferenţială care descrie câmpul de temperatură al PPO cu SIC în ipotezele de
lucru precizate anterior devine [5], [8], [10], [11] ş.a.
𝜕2 𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
=− (4.76)
𝜕𝑥 2 𝜆
sau renunţând la derivata parţială
𝑑2 𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
=− (4.77)
𝑑𝑥 2 𝜆
Relaţia (4.77) se integrează nedefinit rezultând o primă constantă de integrare C1

𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
=− ∙ 𝑥 + 𝐶1 (4.78)
𝑑𝑥 𝜆
şi apoi a doua constantă de integrare C2, obţinând forma generală a soluţiei [1], [2], [5], ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑥2
𝑡=− ∙ + 𝐶1 ∙ 𝑥 + 𝐶2 (4.79)
𝜆 2
Pentru determinarea constantelor C1 şi C2 se aplică condiţiile la limită de specia 1

(DIRICHLET) din ipoteza f) în felul următor [1], [8], [10] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 = 𝐶2 (4.80)
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝛿2
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿 → 𝑡 = 𝑡1 = − ∙ + 𝐶1 ∙ 𝛿 + 𝑡0 (4.81)
𝜆 2
Se obţine constanta C1 în forma

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑡0 −𝑡1
𝐶1 = ∙𝛿− (4.82)
2∙𝜆 𝛿
14
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din (4.82) şi (4.80) în relaţia (4.79) se obţine ecuaţia
câmpului de temperatură al PPO cu SIC în forma [5], [8], [10], [11] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑡0 −𝑡1
𝑡=− ∙ 𝑥 2 + ( 2∙𝜆
𝑆𝐼𝐶
∙𝛿− ) ∙ 𝑥 + 𝑡0 (4.83)
2∙𝜆 𝛿
Observaţie
Deoarece mărimile q̇ SIC , λ, δ, t0 şi t1 sunt cunoscute dacă se calculează în prealabil
constantele A, C1 şi C2 cu relaţiile (4.84), (4.85) şi (4.86)
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ℃
𝐴= [m2] (4.84)
2∙𝜆
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑡0 −𝑡1 ℃
𝐶1 = ∙𝛿− [m] (4.85)
2∙𝜆 𝛿
𝐶2 = 𝑡0 [℃] (4.86)
valorile obţinute pot fi utilizate în continuare la determinarea celorlalte mărimi folosind o

formă numerică a câmpului de temperatură dată de relaţia
𝑡 = −𝐴 ∙ 𝑥 2 + 𝐶1 ∙ 𝑥 + 𝐶2 (4.87)
Pentru determinarea valorii extreme a temperaturii (maximă dacă q̇ SIC >0 şi minimă dacă
q̇ SIC <0) se anulează derivata de ordinul 1 a temperaturii [8], [10] ş.a.
𝑑𝑡
=0 (4.88)
𝑑𝑥
Folosind relaţia (4.87) rezultă

𝑑𝑡
= −2 ∙ 𝐴 ∙ 𝑥𝑚𝑎𝑥 + 𝐶1 = 0 (4.89)
𝑑𝑥
de unde se obţine xmax

1 𝐶
𝑥𝑚𝑎𝑥 = 2∙𝐴 [m] (4.90)
Alternativ dacă se înlocuiesc constantele C1 şi A din relaţiile (4.82) şi (4.84) se obţine o altă
relaţie de calcul a distanţei xmax în forma [5], [8], [10], [11] ş.a.
𝛿 𝜆 𝑡0 −𝑡1
𝑥𝑚𝑎𝑥 = 2 − 𝑞̇ ∙ [m] (4.91)
𝑆𝐼𝐶 𝛿
Se înlocuieşte xmax din relaţia (4.90) în (4.87) şi rezultă
𝑡𝑚𝑎𝑥 = −𝐴 ∙ 𝑥𝑚𝑎𝑥 2 + 𝐶1 ∙ 𝑥𝑚𝑎𝑥 + 𝐶2 (4.92)
sau se înlocuieşte xmax din relaţia (4.91) în (4.83) şi se obţin formele echivalente [8] ş.a.
𝜆 𝑞̇
𝑆𝐼𝐶 𝑡0 −𝑡1 2
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 𝑡0 + 2∙𝑞̇ ∙ ( 2∙𝜆 ∙𝛿− ) (4.93)
𝑆𝐼𝐶 𝛿
sau [5], [10] ş.a.

𝜆 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑡0 +𝑡1
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 2∙𝑞̇ 2
∙ (𝑡0 − 𝑡1 )2 + ∙ 𝛿2 + (4.94)
𝑆𝐼𝐶 ∙𝛿 8∙𝜆 2
15
Fluxurile termice unitare q̇ 0 şi q̇ 1 care străbat cele două suprafețe limită ale PPO cu SIC se
determină folosind relaţiile generale
𝑑𝑡 W
𝑞̇ 0 = −𝜆 ∙ |𝑑𝑥| [m2] (4.95)
𝑥=0
𝑑𝑡 W
𝑞̇ 1 = −𝜆 ∙ |𝑑𝑥| [m2] (4.96)
𝑥=𝛿
Din relaţia (4.87) derivata de ordinul 1 a temperaturii este

𝑑𝑡
= −2 ∙ 𝐴 ∙ 𝑥 + 𝐶1 (4.97)
𝑑𝑥
şi se obţine
W
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑞̇ 0 = −𝜆 ∙ 𝐶1 [m2] (4.98)
W
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿 → 𝑞̇ 1 = 2 ∙ 𝜆 ∙ 𝛿 ∙ 𝐴 − 𝜆 ∙ 𝐶1 [m2] (4.99)
Alternativ fluxurile termice unitare q̇ 0 şi q̇ 1 pot fi determinate cu relaţiile [5], [8], [10], [11]
ş.a.
𝑡0 −𝑡1 𝛿 W
𝑞̇ 0 = 𝛿 − 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ [ 2] (4.100)
2 m
𝜆
𝑡0 −𝑡1 𝛿 W
𝑞̇ 1 = 𝛿 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 2 [m2] (4.101)
𝜆
sau cu formulele (4.102) şi (4.103) [5] ş.a. care necesită cunoaşterea anterioară a lui xmax.
W
𝑞̇ 0 = −𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑥𝑚𝑎𝑥 [m2] (4.102)
W
𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝛿 − 𝑥𝑚𝑎𝑥 ) [m2] (4.103)
Dacă se notează cu q̇ c fluxul termic unitar de conducţie care străbate PPO cu SIC generat de
către diferenţa de temperatură Δt=t0–t1 şi exprimat prin relaţia
∆𝑡 𝑡0 −𝑡1 W
𝑞̇ 𝑐 = 𝑅 = 𝛿 [m2] (4.104)
𝑡
𝜆
din relaţiile (4.100) şi (4.101) se poate observa că [8], [10] ş.a.

𝛿 W
𝑞̇ 0 = 𝑞̇ 𝑐 − 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 2 [m2] (4.105)
𝛿 W
𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 𝑐 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 2 [m2] (4.106)
Observaţie
W δ
Deoarece q̇ SIC este exprimat în [m3] componenta fluxului termic {q̇ SIC ∙ 2} datorată SIC are ca
W
unitate de măsură [m2].
16
La modul general fluxul termic unitar care străbate PPO cu SIC fiind exprimat prin relaţia
𝑑𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑑𝑥| [m2] (4.107)
folosind (4.97) se obţine

W
𝑞̇ (𝑥) = −𝜆 ∙ (−2 ∙ 𝐴 ∙ 𝑥 + 𝐶1 ) = 2 ∙ 𝐴 ∙ 𝜆 ∙ 𝑥 − 𝜆 ∙ 𝐶1 [m2] (4.108)
Înlocuind valorile constantelor A şi C1 din relaţiile (4.84) şi (4.85) în (4.108)

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇
𝑆𝐼𝐶 𝑡0 −𝑡1
𝑞̇ (𝑥) = 2 ∙ ∙ 𝜆 ∙ 𝑥 − 𝜆 ∙ ( 2∙𝜆 ∙𝛿− ) (4.109)
2∙𝜆 𝛿
rezultă fluxul termic unitar q̇ (x) ca o funcţie de distanţa x [10] ş.a.

𝑡0 −𝑡1 𝛿 𝛿
𝑞̇ (𝑥) = 𝛿 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝑥 − 2) = 𝑞̇ 𝑐 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝑥 − 2) (4.110)
𝜆
Particularizând relaţia (4.110) pentru x=0 se obţine q̇ 0 dat de (4.105), iar pentru x=δ se
obţine q̇ 1 dat de (4.106).
Pentru cazul x=δ/2 (planul median PM) fluxul termic unitar rezultă [11] ş.a.
𝛿 𝑡0 −𝑡1
𝑞̇ ( ) = 𝛿 = 𝑞̇ 𝑐 (4.111)
2
𝜆
Definiţie
Planul neutru (PN) este planul care nu este străbătut de nicio linie de flux termic,
reprezentând zona în care temperatura atinge un punct de extrem (maxim sau minim).
Observaţii
1) Pentru q̇ SIC >0 PN se află la o distanţă xmax<δ/2 şi temperatura atinge un maxim tmax, iar
pentru q̇ SIC <0 PN se află la o distanţă xmax>δ/2 şi temperatura atinge un minim tmin [8],
[11] ş.a.;
2) Deoarece pentru x=δ/2 (planul median PM) componenta fluxului termic datorată SIC se
δ
anulează q̇ SIC ∙ (x − 2) =0 se poate considera că [8], [10] ş.a.:
δ
o Sursele situate în stânga PM debitează spre stânga fluxul termic unitar ← q̇ SIC ∙ 2 ;
o Sursele situate în dreapta PM debitează spre dreapta fluxul termic unitar
δ
→ q̇ SIC ∙ 2 (figura 4.7);
3) Suma modulelor fluxurilor termice unitare q̇ 0 şi q̇ 1 care străbat suprafețele limită ale
PPO cu SIC reprezintă puterea termică P a SIC [5] ş.a. exprimată în [W/m2];
W
|𝑞̇ 0 | + |𝑞̇ 1 | = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿 ≡ 𝑃 [m2] (4.112)
4) În cazul încărcării termice simetrice t0=t1 componenta de conducţie a fluxului termic

unitar se anulează q̇ c = 0, iar acesta se datorează numai existenţei SIC [5], [10], [11] ş.a.
𝛿
𝑞̇ (𝑥) = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝑥 − 2) (4.113)
17
Pentru această situaţie mărimile importante se determină folosind următoarele relaţii de

calcul:
𝛿 W
𝑞̇ 0 = −𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 2 [m2] (4.114)
𝛿 W
𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 2 [m2] (4.115)
𝛿
𝑥𝑚𝑎𝑥 = [m] (4.116)
2
𝛿2 𝛿
𝑡𝑚𝑎𝑥 = −𝐴 ∙ + 𝐶1 ∙ 2 + 𝐶2 (4.117)
4
sau [5] ş.a.

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 𝑡0 + ∙ 𝛿2 (4.118)
8∙𝜆
2.3. Transferul de căldură prin conducţie termică prin PPNO cu SIC

Se consideră un perete plan neomogen (PPNO/PPMS) realizat din mai multe straturi dintre
care unul are surse interioare de căldură (SIC). Acest strat are grosimea notată δp şi conductivitatea
termică λp=ct.
Stratul cu SIC (SSIC) se adoptă ca strat de referinţă, iar reperul Oxt se amplasează
convenabil cu axa temperaturilor ataşată de suprafaţa interioară a SSIC astfel încât pentru distanţa
x=0 temperatura are valoarea t=t0, iar pentru distanţa x=δp temperatura are valoarea t=t1.
Figura 4.8 Perete plan neomogen cu surse interioare de căldură (SIC)
18
Se consideră convenţional un număr de straturi NSI dispuse pe ”interiorul” SSIC având

grosimile δj şi conductivităţile termice λj=ct. şi similar un alt număr de straturi NSE dispuse pe
”exteriorul” SSIC având grosimile δk şi conductivităţile termice λk=ct. (figura 4.8).
Ţinând cont şi de transferul de căldură superficial (în principal prin convecţie) se definesc
următoarele rezistenţe termice unitare globale Ri şi Re corespunzătoare transmiterii căldurii prin
convecţie şi conducţie pe ”interiorul”, respectiv ”exteriorul” SSIC [5] ş.a.:
1 𝛿 m2 ∙K
𝑅𝑖 = 𝑅𝑐𝑣𝑖 + 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑,𝑖 = 𝛼 + ∑𝑁𝑆𝐼 𝑗
𝑗=1 𝜆 [ ] (4.119)
𝑖 𝑗 W
𝛿𝑘 1 m2 ∙K
𝑅𝑒 = 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑,𝑒 + 𝑅𝑐𝑣𝑒 = ∑𝑁𝑆𝐸
𝑘=1 + [ ] (4.120)
𝜆𝑘 𝛼𝑒 W
unde:
 Rcvi, Rcve – Rezistenţa termică unitară superficială pe suprafaţa interioară, respectiv
exterioară a PPNO cu SIC [m2K/W];
 αi, αe – Coeficientul de transfer termic superficial pe suprafaţa interioară, respectiv exterioară
a PPNO cu SIC [W/m2K];
 Rcond,i, Rcond,e – Rezistenţa termică unitară de conducţie a tuturor straturilor dispuse pe
”interiorul”, respectiv ”exteriorul” SSIC [m2K/W];
 NSI, NSE – Numărul straturilor dispuse pe ”interiorul”, respectiv ”exteriorul” SSIC;
 δj, δk şi λj, λk – Grosimile [m] şi conductivităţile termice [W/m∙K] ale straturilor în cauză.
Observaţie
În straturile dispuse pe ”interiorul”, respectiv ”exteriorul” SSIC temperatura variază liniar*
acestea neavând SIC [5] ş.a.
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin peretele plan §1.1, §1.2)
Aplicând legea conservării energiei (LCE) pentru planurile situate la distanţele x=0 şi
respectiv x=δp se formează două seturi de relaţii [5] ş.a.
𝑡 = 𝑡0
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → {−𝜆 ∙ | 𝑑𝑡 | = 𝑡𝑖 −𝑡0 (4.121)
𝑝 𝑑𝑥 𝑅 𝑖
𝑡 = 𝑡1
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿𝑝 → {−𝜆 ∙ | 𝑑𝑡 | = 𝑡1 −𝑡𝑒 (4.122)
𝑝 𝑑𝑥 𝑅 𝑒
Pentru SSIC variaţia temperaturii este parabolică fiind descrisă de o ecuaţie de tipul (4.123)
similară relaţiei (4.92)
𝑡 = −𝐴 ∙ 𝑥 2 + 𝐶1 ∙ 𝑥 + 𝐶2 (4.123)
unde constanta A este dată de o relaţie asemănătoare relaţiei (4.84)

𝑞̇
𝑆𝐼𝐶 ℃
𝐴 = 2∙𝜆 [m2] (4.124)
𝑝
Derivata de ordinul 1 a temperaturii fiind

𝑑𝑡
= −2 ∙ 𝐴 ∙ 𝑥 + 𝐶1 (4.125)
𝑑𝑥
19
se obţin din seturile (4.121) şi (4.122)
𝑡 = 𝑡0 = 𝐶2
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → { 𝑡𝑖 −𝐶2 (4.126)
−𝜆𝑝 ∙ 𝐶1 = 𝑅𝑖
𝑡 = 𝑡1 = −𝐴 ∙ 𝛿𝑝2 + 𝐶1 ∙ 𝛿𝑝 + 𝐶2
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿𝑝 → { 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 2 +𝐶 ∙𝛿 +𝐶 −𝑡
−𝐴∙𝛿𝑝 1 𝑝 2 𝑒 (4.127)
−𝜆𝑝 ∙ (−2 ∙ 2∙𝜆 ∙ 𝛿𝑝 + 𝐶1 ) =
𝑝 𝑅𝑒
Se formează astfel un sistem de două ecuaţii liniare cu două necunoscute C1 şi C2

𝑡𝑖 −𝐶2
−𝜆𝑝 ∙ 𝐶1 = 𝑅𝑖
{ 2 +𝐶 ∙𝛿 +𝐶 −𝑡
−𝐴∙𝛿𝑝
(4.128)
1 𝑝 2 𝑒
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 − 𝜆𝑝 ∙ 𝐶1 = 𝑅 𝑒
care poate fi rezolvat numeric sau analitic.
Soluţia analitică oferă constantele C1 şi C2 în formele

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 2
∙𝛿 +𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙𝛿𝑝 ∙𝑅𝑒 +𝑡𝑒 −𝑡𝑖
2∙𝜆𝑝 𝑝 ℃
𝐶1 = [m] (4.129)
𝜆𝑝 ∙(𝑅𝑖 +𝑅𝑒 )+𝛿𝑝
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 2
∙𝛿 +𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙𝛿𝑝 ∙𝑅𝑒 +𝑡𝑒 −𝑡𝑖
2∙𝜆𝑝 𝑝
𝐶2 = 𝑡𝑖 + 𝜆𝑝 ∙ 𝑅𝑖 ∙ [℃] (4.130)
𝜆𝑝 ∙(𝑅𝑖 +𝑅𝑒 )+𝛿𝑝
Determinarea mărimilor aferente PPNO cu SIC poate fi făcută în două moduri:

 Simplificat prin calculul în prealabil a constantelor A, C1 şi C2 cu formulele (4.124),
(4.129) şi (4.130) şi aplicând apoi relaţiile corespunzătoare determinării mărimilor de
interes;
 Direct folosind relaţii analitice de calcul indicate în literatura de specialitate şi o

rezistenţă termică globală R definită prin relaţia [5] ş.a.
𝛿𝑝 m2 ∙K
𝑅 = 𝑅𝑖 + 𝜆 + 𝑅𝑒 [ ] (4.131)
𝑝 W
dt
Pentru determinarea poziţiei xmax a PN se anulează derivata de ordinul 1 a temperaturii dx =0
şi se obţine
1 𝐶 𝐶1
𝑥𝑚𝑎𝑥 = 2∙𝐴 = 𝑞̇ ∙ 𝜆𝑝 [m] (4.132)
𝑆𝐼𝐶
Relaţia indicată în literatura de specialitate are forma [5] ş.a.
𝛿𝑝 𝛿𝑝 𝑡 −𝑡𝑒
𝑥𝑚𝑎𝑥 = ∙ (𝑅𝑒 + 2∙𝜆 ) − 𝑞̇ 𝑖 [m] (4.133)
𝑅 𝑝 𝑆𝐼𝐶 ∙𝑅
Pentru ecuaţia câmpului de temperatură în SSIC se poate folosi relaţia (4.123) sau relaţia
indicată în literatura de specialitate [5] ş.a.
𝑞̇ 𝑥 𝑅 𝑞̇
𝑆𝐼𝐶
𝑡 = − 2∙𝜆 ∙ 𝑥 2 + (𝜆 𝑆𝐼𝐶
+ 𝑅𝑖 ) ∙ (2∙𝜆 ∙ 𝛿𝑝2 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 ∙ 𝑅𝑒 + 𝑡𝑒 − 𝑡𝑖 ) + 𝑡𝑖 (4.134)
𝑝 𝑝 ∙𝑅 𝑝
20
Pentru determinarea temperaturii maxime în perete tmax se poate utiliza relaţia
𝑡𝑚𝑎𝑥 = −𝐴 ∙ 𝑥𝑚𝑎𝑥 2 + 𝐶1 ∙ 𝑥𝑚𝑎𝑥 + 𝐶2 [℃] (4.135)
cu xmax dat de formulele (4.132) sau (4.133) sau se poate folosi relaţia indicată în literatura
de specialitate [5] ş.a.
2
𝛿𝑝
1 𝑞̇ 𝑅𝑒
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 𝑡𝑖 + 2∙𝜆 𝑆𝐼𝐶
∙ (𝑡𝑒 − 𝑡𝑖 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 ∙ 𝑅𝑒 + 2∙𝜆 ∙ 𝛿𝑝2 ) ∙ (2 ∙ 𝜆𝑝 ∙ 𝑅𝑖 + 𝛿𝑝 ∙ + 2∙𝜆 +
𝑝 ∙𝑅 𝑝 𝑅 𝑝 ∙𝑅
𝑡𝑒 −𝑡𝑖
) [℃] (4.136)
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙𝑅
Ca şi în cazul PPO cu SIC fluxurile termice unitare q̇ 0 şi q̇ 1 care străbat cele două suprafețe
limită ale SSIC se pot determina pornind de la relaţiile generale care conduc la următoarele
rezultate
𝑑𝑡 W
𝑞̇ 0 = −𝜆𝑝 ∙ |𝑑𝑥| → 𝑞̇ 0 = −𝜆𝑝 ∙ 𝐶1 [m2] (4.137)
𝑥=0
𝑑𝑡 W
𝑞̇ 1 = −𝜆𝑝 ∙ |𝑑𝑥| → 𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 − 𝜆𝑝 ∙ 𝐶1 [m2] (4.138)
𝑥=𝛿𝑝
sau pot fi utilizate relaţiile indicate în literatura de specialitate [5] ş.a.
𝑡𝑖 −𝑡𝑒 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙𝛿𝑝 𝛿𝑝 W

𝑞̇ 0 = − ∙ (𝑅𝑒 + 2∙𝜆 ) [m2] (4.139)
𝑅 𝑅 𝑝
𝑡𝑖 −𝑡𝑒 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙𝛿𝑝 𝛿𝑝 W

𝑞̇ 1 = + ∙ (𝑅𝑖 + 2∙𝜆 ) [m2] (4.140)
𝑅 𝑅 𝑝
Pentru cazul general exprimând fluxul termic unitar q̇ transmis ca o funcţie de distanţa x
q̇ (x) rezultă [5] ş.a.
𝑡𝑖 −𝑡𝑒 𝛿𝑝 𝛿𝑝 W
𝑞̇ (𝑥) = + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ [𝑥 − ∙ (𝑅𝑒 + 2∙𝜆 )] [m2] (4.141)
𝑅 𝑅 𝑝
Observaţii importante
Modificarea valorilor celor două rezistenţe termice Ri şi Re exprimate prin relaţiile (4.119) şi
(4.120) permite o deplasare a PN şi implicit o dirijare a fluxului termic unitar q̇ într-o anumită
direcţie preferenţială.
1) Pentru Ri→∞ (d.p.d.v. practic o valoare foarte ridicată) se obţine R→∞, iar constanta C1
care este o funcţie de Ri (4.129) C1=f(Ri) → 0. Rezultă următoarele:
𝑥𝑚𝑎𝑥 → 0
| 𝑞̇ 0 → 0 (4.142)
𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 (𝑚𝑎𝑥. )
În acest caz PN se situează la distanţa x=0 şi fluxul termic este îndreptat integral către
suprafaţa cu temperatura t=t1. Temperatura maximă va fi dată de relaţia [5] ş.a.
𝑞̇
𝑆𝐼𝐶
𝑡𝑚𝑎𝑥 = 𝑡𝑒 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 ∙ 𝑅𝑒 + 2∙𝜆 ∙ 𝛿𝑝2 [℃] (4.143)
𝑝
21
2) Pentru Re→∞ (d.p.d.v. practic o valoare foarte ridicată) implicit şi R→∞. Se obţin
următoarele:
𝑥𝑚𝑎𝑥 → 𝛿𝑝
|𝑞̇ 0 = −𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 (𝑚𝑎𝑥. ) (4.144)
𝑞̇ 1 → 0
În acest caz PN se situează la distanţa x=δp şi fluxul termic este îndreptat integral spre
suprafaţa cu temperatura t=t0.
Temperatura maximă se calculează cu formula [5] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑡𝑚𝑎𝑥 = ∙ 𝛿𝑝2 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝛿𝑝 ∙ 𝑅𝑖 + 𝑡𝑖 [℃] (4.145)
2∙𝜆𝑝
Exemple:
 Cazul izolaţiilor termice amplasate pe exteriorul PPNO cu SIC prin care se dirijează cea
mai mare parte a fluxului termic generat de către SIC spre interior;
 Cazul izolaţiilor termice amplasate sub pardoseală prin care se dirijează majoritatea
fluxului termic în sus (cca 85%) către încăperea încălzită.
Concluzia
δj
Creşterea uneia dintre rezistenţele termice Ri sau Re produsă prin creşterea sumei ∑NSI
j=1 λ sau
j
δk
∑NSE
k=1 λ conduce la deplasarea PN către suprafaţa pe care aceasta acţionează şi îndreptarea fluxului
k
termic generat de către SIC în direcţie contrară.
Caz particular
În cazul încărcării termice simetrice ti=te rezistenţele termice Ri şi Re sunt egale (Ri=Re) şi se
obţin următoarele relaţii de calcul [5] ş.a.:
𝛿𝑝 m2 ∙K
𝑅 = 2 ∙ 𝑅𝑖 + 𝜆 [ ] (4.146)
𝑝 W
𝛿𝑝 𝛿𝑝 𝛿𝑝
𝑥𝑚𝑎𝑥 = 𝛿𝑝 ∙ (𝑅𝑒 + 2∙𝜆 ) = [m] (4.147)
2∙𝑅𝑖 + 𝑝 2
𝜆𝑝
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙𝛿𝑝 𝑝𝛿
𝑡𝑚𝑎𝑥 = ∙ (𝑅 − 2∙𝜆 ) + 𝑡𝑖 [℃] (4.148)
4 𝑝
𝛿𝑝 W
𝑞̇ 0 = −𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ [m2] (4.149)
2
𝛿𝑝 W
𝑞̇ 1 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ [m2] (4.150)
2
22
2.4. Elemente de construcţii cu SIC

În practică se întâlneşte o largă varietate de situaţii în care se folosesc elemente de
construcţii prevăzute cu SIC. Cel mai frecvent utilizate în acest sens sunt PPNO cu SIC, pardoseală
sau planșeu cu SIC în cadrul instalaţiilor de încălzire sau uneori şi de răcire.
Elementele pot fi utilizate individual sau combinate. Astfel se poate realiza [14] ş.a.:
 Încălzire completă prin pereţi (figura 4.9)
Folosită în cazul clădirilor cu consum redus de energie (LEH abreviere de la Low
Energy House) e.g., clădiri cu un consum mai mic de 70 kWh/m2 p.a. sau în cazul
clădirilor eficiente energetic (EEH abreviere de la Energy Efficient House) cu un
consum de până la 15 kWh/m2 p.a.;
Figura 4.9 Încălzire completă prin pereţi [14]
 Încălzire prin pereţi combinată cu încălzire/răcire în pardoseală (figura 4.10)

Folosită în încăperi de tip sufragerie, cameră de zi, baie, bucătărie etc. unde se cere un
grad mai ridicat de confort termic;
Figura 4.10 Încălzire prin pereţi combinată cu încălzire/răcire în pardoseală [14]
23
 Încălzire prin pereţi combinată cu corpuri de încălzire statice (figura 4.11)

Utilizată în general în renovarea clădirilor;
Sarcinile de bază sunt acoperite de încălzirea prin pereţi, iar sarcinile de vârf sunt
acoperite de către corpurile de încălzire statice [13], [14] ş.a.
Figura 4.11 Încălzire prin pereţi combinată cu corpuri de încălzire statice [14]
Elementele încălzitoare ale pereţilor pot fi montate în sistem umed (figura 4.12) sau sistem
uscat, iar dispunerea registrelor de încălzire se poate face în meandră simplă (figura 4.13) sau
meandră dublă (figura 4.14) [13] ş.a.
Figura 4.12 Încălzire prin pereţi: sistem umed de montare [13]
24
Avantajele utilizării unor astfel de sisteme sunt diverse dintre care sunt enumerate [13] ş.a.:
 Dispunere rapidă şi flexibilă a conductelor de încălzire;
 Fixare sigură a ţevilor;
 Utilizarea unor componente cu margini rotunjite care previn deteriorarea conductelor de
încălzire;
 Posibilităţi flexibile de cuplare a câmpurilor de încălzire;
 Pierderi de presiune reduse.
Figura 4.13 Pozare în meandră simplă [13]
Figura 4.14 Pozare în meandră dublă [13]

25
Pentru sistemul umed de montare (cu mortar) trebuie asigurat un debit minim de agent
termic qc=1.5 l/min=90 l/h echivalent cu o viteză minimă de circulaţie a agentului termic w=0.25
m/s.
Pentru a putea asigura eficienţa sistemului de încălzire prin pereţi elementele de construcţie
(pereţi exteriori, pereţi interiori etc.) este necesar să îndeplinească o serie de cerinţe printre care
rezistenţa la transfer termic trebuie să aibă o valoare mai ridicată decât valorile minim normate din
tabelul 4.1 [13] ş.a.
Tabelul 4.1 Coeficientul global de transfer termic Umax conform WSchVO 95 [13]
Exemplu
Să se determine coeficientul de transfer termic global k≡U al peretelui cu SIC din figura
4.15. Caracteristicile straturilor sunt prezentate în tabelul 4.2, iar valoarea coeficientului de transfer
termic superficial pe suprafaţa exterioară este αe=24 W/m2·K.
Figura 4.15 Variaţia temperaturii într-un PPNO cu registru de încălzire [13]

26
Tabelul 4.2 Caracteristicile straturilor PPNO cu SIC din figura 4.15 [13]
Conductivitate
Grosime δ
Nr. Material termică λ
[cm]
[W/m∙K]
1 Strat cu SIC max. 0.87
1.5+(1.2…1.7)+0.5
2 Cărămidă 24.0 0.36
3 Termoizolaţie 8.0 0.035
4 Tencuială termoizolantă 2.5 0.06
Rezolvare
Conform DIN 4701 pentru această situaţie se neglijează valoarea coeficientului de transfer
termic superficial (convecţie) αi pe suprafaţa interioară şi implicit rezistenţa termică superficială
Rcvi=1/αi.
Coeficientul global de transfer termic k≡U calculat dinspre suprafaţa de încălzire spre
exterior este dat de relaţia
1 W
𝑘≡𝑈=𝑅 [m2∙K] (4.151)
𝑡
în care rezistenţa termică unitară globală Rt este
m2 ∙K
𝑅𝑡 ≡ 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 + 𝑅𝑐𝑣𝑒 [ ] (4.152)
W
Rezistenţa termică de conducţie Rcond se calculează cu relaţia

′
𝛿 𝛿𝑝 𝛿 𝛿 𝛿 m2 ∙K
𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 = ∑4𝑗=1 𝜆𝑗 = 𝜆 + 𝜆𝑐 + 𝜆𝑖𝑧 + 𝜆𝑡 [ ] (4.153)
𝑗 𝑝 𝑐 𝑖𝑧 𝑡 W
Folosind valorile din tabelul 4.2 (unde δ’p=0.5 cm) rezultă

0.5∙10−2 ∙𝑚 24∙10−2 ∙𝑚 8∙10−2 ∙𝑚 2.5∙10−2 ∙𝑚 𝑚2 ∙𝐾
𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑 = 𝑊 + 𝑊 + 𝑊 + 𝑊 = 3.3748 ∙ (4.154)
0.87∙ 0.36∙ 0.035∙ 0.06∙ 𝑊
𝑚∙𝐾 𝑚∙𝐾 𝑚∙𝐾 𝑚∙𝐾
Rezistenţa termică superficială (convecţie) Rcve pe suprafaţa exterioară se determină cu

relaţia
1 1 𝑚2 ∙𝐾
𝑅𝑐𝑣𝑒 = 𝛼 = 𝑊 = 0.0416 ∙ (4.155)
𝑒 24∙ 2 𝑊
𝑚 ∙𝐾
Se obţine rezistenţa termică unitară la transferul global de căldură
𝑚2 ∙𝐾 𝑚2 ∙𝐾 𝑚2 ∙𝐾
𝑅𝑡 = 3.3748 ∙ + 0.0416 ∙ = 3.4164 ∙ (4.156)
𝑊 𝑊 𝑊
iar coeficientul global de transfer termic rezultă

1 𝑊
𝑘≡𝑈= 𝑚2 ∙𝐾
= 0.2927 ∙ 𝑚2 ∙𝐾 (4.157)
3.4164∙
𝑊
27
Valoarea obţinută se compară cu valoarea indicată în tabelul 4.1 pentru pereţi exteriori ai
unei clădiri noi
𝑊 𝑊
𝑘 = 0.2927 ∙ 𝑚2 ∙𝐾 < 𝑈𝑚𝑎𝑥 = 0.35 ∙ 𝑚2 ∙𝐾 (4.158)
Printre avantajele utilizării unui PPNO cu SIC se numără următoarele [13] ş.a.:
 Realizarea unui profil vertical de temperatură optim;
 Evitarea pericolului apariţiei condensului;
 Deplasarea planului de îngheţ în termoizolaţie;
 Acumulare bună de căldură în pereţi.
3. Chisăliţă, G.A., Calculul numeric al câmpului bidimensional de temperatură în regim termic
staţionar într-o regiune rectangulară rezolvat în Mathcad, Conferinţa “Ştiinţa Modernă şi
Energia”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, ISSN 2066-4125, 2017.
1975.
13. * * *, Rehau, Încălzirea şi răcirea suprafeţelor, 2005.
14. * * *, Rehau, Încălzirea şi răcirea suprafeţelor, 2009.
28
C05 Aplicatie BRL OL si Cu.xlsx BRL
1
3 Lungime BRL l m 1.00
4 Latime BRL b m 0.10
5 Grosime BRL δ m 0.02
6 Conductivitate termica OL λOL W/mK 50.0
7 Conductivitate termica Cu λCu W/mK 373.0
8 Temp. capat "cald" t0 C 500.0
9 Temp. exterioara te C 10.0
10 Coef. de convectie α W/mpK 30.0
11 Distanta curenta x m 0.0
12
13 =2*(Lat_BRL+Delta_BRL)
14 Marime Simbol U.M. Valoare =Lat_BRL*Delta_BRL
15 Perimetru sectiune P m 0.240
=SQRT((Coef_Alfa*Perim_Sect)/
16 Arie sectiune A mp 2.00E-03
17 Factor βOL βOL 1/m 8.485
=SQRT((Coef_Alfa*Perim_Sect)/
18 Factor βCu βCu 1/m 3.107
19 Diferenta de temp. θ0 C 490.0
=Temp_t0-Temp_te
20
=Beta_OL*Lambda_OL*Arie_Sect*Teta0
21
22 Ipoteza BSLI
23 Flux termic maxim OL QmaxOL W 415.779
=Temp_te+(Temp_t0-Temp_te)* =Temp_te+(Temp_t0-Temp_te)*
24 Flux termic maxim Cu QmaxCu W 1135.617 EXP(-Beta_OL*Dist_x) EXP(-Beta_Cu*Dist_x)
25
=Beta_Cu*Lambda_Cu*Arie_Sect*Teta0 Temp. OL Temp. Cu
26 BSLI [C] BSLI [C]
Distanta Distanta
500.000 500.000
27 [m] [m]
28 0.00 500.000 0.00 500.000
29 0.05 330.583 0.05 429.503
30 0.10 219.742 0.10 369.149
31 0.15 147.224 0.15 317.478
32 0.20 99.779 0.20 273.241
33 0.25 68.738 0.25 235.368
34 0.30 48.429 0.30 202.944
35 0.35 35.142 0.35 175.185
36 0.40 26.449 0.40 151.420
37 0.45 20.762 0.45 131.074
38 0.50 17.041 0.50 113.655
39 0.55 14.607 0.55 98.742
40 0.60 13.014 0.60 85.974
41 0.65 11.972 0.65 75.044
42 0.70 11.290 0.70 65.686
43 0.75 10.844 0.75 57.674
44 0.80 10.552 0.80 50.815
45 0.85 10.361 0.85 44.943
46 0.90 10.236 0.90 39.916
47 0.95 10.155 0.95 35.612
48 1.00 10.101 1.00 31.927
49
50
51
Distributia temperaturii in BSLI (OL si Cu)
600.000
52
53 Temp. OL
54 500.000 BSLI [C]
55 Temp. Cu
56 BSLI [C]
400.000
Temperatura [C]
57
58
59 300.000
60
61
62 200.000
63
64 100.000
65
66
67 0.000
68 0.00 0.10 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.70 0.80 0.90 1.00
69 Distanta [m]
70
1/4
71 =Temp_te+(Temp_t0-Temp_te)*
72 (COSH(Beta_Cu*(Lung_BRL-Dist_x))+
73 Coef_Alfa/(Lambda_Cu*Beta_Cu)*SINH(Beta_Cu*(Lung_BRL-
74 Dist_x)))/
(COSH(Beta_Cu*Lung_BRL)+Coef_Alfa/(Lambda_Cu*Beta_Cu)*
75
76 Ipoteza BSLF (Cu)
=Temp_te+(Temp_t0-Temp_te)*
COSH(Beta_Cu*(Lung_BRL-Dist_x))/ Temp. Cu Temp. Cu
COSH(Beta_Cu*Lung_BRL) BSLF [C] BSG [C]
77
Distanta Distanta
500.000 500.000
78 [m] [m]
79 0.00 500.000 0.00 500.000
80 0.05 429.809 0.05 429.793
81 0.10 369.767 0.10 369.736
82 0.15 318.424 0.15 318.376
83 0.20 274.537 0.20 274.472
84 0.25 237.047 0.25 236.962
85 Ipoteza BSG (Cu) 0.30 205.045 0.30 204.940
86 0.35 177.760 0.35 177.630
87 0.40 154.530 0.40 154.373
88 0.45 134.795 0.45 134.607
89 0.50 118.077 0.50 117.854
90 0.55 103.971 0.55 103.708
91 0.60 92.138 0.60 91.828
92 0.65 82.291 0.65 81.926
93 0.70 74.191 0.70 73.763
94 0.75 67.644 0.75 67.142
95 0.80 62.490 0.80 61.902
96 0.85 58.605 0.85 57.917
97 0.90 55.896 0.90 55.091
98 0.95 54.296 0.95 53.354
99 1.00 53.767 1.00 52.666
100
101
102 Distributia temperaturii in BSLF si BSG (Cu)
103 600.000
104 Temp. Cu
105 BSLF [C]
500.000
106 Temp. Cu
107 BSG [C]
108 400.000
Temperatura [C]
109
110
300.000
111
112
113 200.000
114
115
116 100.000
117
118 0.000
119 0.00 0.10 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.70 0.80 0.90 1.00
120 Distanta [m]
121
122
2/4
L M N O P Q R S T U V
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23 =Beta_OL*Lambda_OL*Arie_Sect*T =Beta_Cu*Lambda_Cu*Arie_Sect*T
24 eta0*EXP(-Beta_OL*Dist_x) eta0*EXP(-Beta_Cu*Dist_x)
25
Flux termic Flux termic
26 OL BSLI [W] Cu BSLI [W]
Distanta Distanta
415.779 1135.617
27 [m] [m]
28 0.00 415.779 0.00 1135.617
29 0.05 272.024 0.05 972.234
30 0.10 177.972 0.10 832.358
31 0.15 116.438 0.15 712.606
32 0.20 76.180 0.20 610.083
33 0.25 49.841 0.25 522.310
34 0.30 32.608 0.30 447.164
35 0.35 21.334 0.35 382.830
36 0.40 13.958 0.40 327.752
37 0.45 9.132 0.45 280.598
38 0.50 5.975 0.50 240.228
39 0.55 3.909 0.55 205.666
40 0.60 2.557 0.60 176.077
41 0.65 1.673 0.65 150.745
42 0.70 1.095 0.70 129.057
43 0.75 0.716 0.75 110.489
44 0.80 0.469 0.80 94.593
45 0.85 0.307 0.85 80.984
46 0.90 0.201 0.90 69.333
47 0.95 0.131 0.95 59.358
48 1.00 0.086 1.00 50.818
49
50
51 Variatia fluxului termic in BSLI (OL si Cu)
52 1200.000
Flux termic
53
OL BSLI [W]
54 1000.000 Flux termic
55
Cu BSLI [W]
56
800.000
Flux termic [W]
57
58
59 600.000
60
61
62 400.000
63
64 200.000
65
66
67 0.000
68 0.00 0.10 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.70 0.80 0.90 1.00
69 Distanta [m]
70
3/4
L M N O P Q R S T U V
71 =Beta_Cu*Lambda_Cu*Arie_Sect*Teta0*
72 (SINH(Beta_Cu*(Lung_BRL-Dist_x))+
73 =Beta_Cu*Lambda_Cu*Arie_Sect*Teta0*S Coef_Alfa/(Lambda_Cu*Beta_Cu)*COSH(Beta_Cu*(Lung_BRL -
INH(Beta_Cu*(Lung_BRL-Dist_x))/ Dist_x)))/
74
COSH(Beta_Cu*Lung_BRL) (COSH(Beta_Cu*Lung_BRL)+Coef_Alfa/(Lambda_Cu*Beta_Cu)*
75
76
Flux termic Flux termic
Cu BSLF Cu BSG
77 [W] [W]
Distanta Distanta
1131.078 1131.306
78 [m] [m]
79 0.00 1131.078 0.00 1131.306
80 0.05 967.641 0.05 967.872
81 0.10 827.598 0.10 827.838
82 0.15 707.565 0.15 707.819
83 0.20 604.639 0.20 604.913
84 0.25 516.331 0.25 516.632
85 0.30 440.507 0.30 440.843
86 0.35 375.333 0.35 375.711
87 0.40 319.234 0.40 319.663
88 0.45 270.853 0.45 271.343
89 0.50 229.020 0.50 229.584
90 0.55 192.724 0.55 193.376
91 0.60 161.088 0.60 161.843
92 0.65 133.346 0.65 134.223
93 0.70 108.829 0.70 109.848
94 0.75 86.942 0.75 88.129
95 0.80 67.158 0.80 68.540
96 0.85 48.997 0.85 50.609
97 0.90 32.021 0.90 33.901
98 0.95 15.819 0.95 18.013
99 1.00 0.000 1.00 2.560
100
101
102 Variatia fluxului termic in BSLF si BSG (Cu)
103 1200.000
104 Flux termic
105 Cu BSLF
1000.000 [W]
106
107 Flux termic
108 800.000 Cu BSG
Flux termic [W]
109 [W]
110
600.000
111
112
113 400.000
114
115
116 200.000
117
118 0.000
119 0.00 0.10 0.20 0.30 0.40 0.50 0.60 0.70 0.80 0.90 1.00
120 Distanta [m]
121
122
4/4
C05 Aplicatie CP cu SIC - Dirichlet.xlsx Cil. Plin cu SIC - Dirichlet
A B C D E F G H I J
1
3 Diametru cilindru plin d1 m 0.015 =Diam_d1_m/2
4 Raza cilindru plin R1 m 0.0075
5 Conductivitate termica λ W/mK 45
6 Temp. suprafata exterioara t1 C 50.0
7 qSIC qSIC W/mc 300000.0
8 Raza curenta R m 0.000 =Temp_t1+qSIC/(4*Lambda)*
(Raza_R1_m^2-Raza_R_m^2)
Temperatura
[C]
9
Raza Raza
10 [mm] [m] 50.094
11 0.0 0.0000 50.094
12 0.5 0.0005 50.093
13 1.0 0.0010 50.092
14 1.5 0.0015 50.090
15 2.0 0.0020 50.087
16 2.5 0.0025 50.083
17 3.0 0.0030 50.079
18 3.5 0.0035 50.073
19 4.0 0.0040 50.067
20 4.5 0.0045 50.060
21 5.0 0.0050 50.052
22 5.5 0.0055 50.043
23 6.0 0.0060 50.034
24 6.5 0.0065 50.023
25 7.0 0.0070 50.012
26 7.5 0.0075 50.000
27
28
29 Distributia temperaturii in CP cu SIC (c.l. Dirichlet)
30 50.120
31 Temperatura [C]
32 50.100
33
50.080
34
35 50.060
Temperatura [C]
36
37 50.040
38
39 50.020
40
41 50.000
42
49.980
43
44 49.960
45
46 49.940
47 0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 7.5
48 Raza R [mm]
49
50 Marime Simbol U.M. Valoare =Temp_t1+qSIC/(4*Lambda)*
Raza_R1_m^2
51 Temp. maxima in CP tmax C 50.094
52 Flux termic unitar maxim qmax W/m 53.014 =qSIC*PI()*Raza_R1_m^2
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
1/2
C05 Aplicatie CP cu SIC - Dirichlet.xlsx Cil. Plin cu SIC - Dirichlet
K L M N O P Q R S T U V
1
2
3
4
5
6
7
8
Flux termic =qSIC/2* Flux termic
=qSIC*PI()*Raza_R_m^2
unitar unitar
9 [W/m] [W/mp]
Raza Distanta Raza Distanta
10 [mm] [m] 0.000 [mm] [m] 0.000
11 0.0 0.0000 0.000 0.0 0.0000 0.000
12 0.5 0.0005 0.236 0.5 0.0005 75.000
13 1.0 0.0010 0.942 1.0 0.0010 150.000
14 1.5 0.0015 2.121 1.5 0.0015 225.000
15 2.0 0.0020 3.770 2.0 0.0020 300.000
16 2.5 0.0025 5.890 2.5 0.0025 375.000
17 3.0 0.0030 8.482 3.0 0.0030 450.000
18 3.5 0.0035 11.545 3.5 0.0035 525.000
19 4.0 0.0040 15.080 4.0 0.0040 600.000
20 4.5 0.0045 19.085 4.5 0.0045 675.000
21 5.0 0.0050 23.562 5.0 0.0050 750.000
22 5.5 0.0055 28.510 5.5 0.0055 825.000
23 6.0 0.0060 33.929 6.0 0.0060 900.000
24 6.5 0.0065 39.820 6.5 0.0065 975.000
25 7.0 0.0070 46.181 7.0 0.0070 1050.000
26 7.5 0.0075 53.014 7.5 0.0075 1125.000
27
28
29 Variatia fluxului termic unitar [W/m] in CP cu SIC
30 60.000
31 Flux termic
32 50.000 unitar…
33
34
35 40.000
Flux termic unitar [W/m]
36
37 30.000
38
39
40 20.000
41
42 10.000
43
44
0.000
45
0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 7.5
46 Raza [mm]
47
48
49 Variatia fluxului termic unitar [W/mp] in CP cu SIC
50 1200.000
51 Flux termic
52 1000.000 unitar…
53
54
55 800.000
Flux termic unitar [W/mp]
56
57 600.000
58
59
60 400.000
61
62 200.000
63
64
0.000
65
0.0 0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5 6.0 6.5 7.0 7.5
66 Raza [mm]
67
68
2/2
CURS 5: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN CILINDRU CU

SURSE INTERIOARE DE CĂLDURĂ ŞI BARE CU RĂCIRE
LATERALĂ
OBIECTIVE
 Studiul transferului de căldură prin conducţie termică prin cilindru plin cu surse interioare
de căldură (SIC);
 Efectul JOULE în conductori parcurși de curent electric;
 Prezentarea transmiterii căldurii prin bare cu răcire laterală (BRL) cu grosime constantă;
 Aplicarea ipotezelor caracteristice de calcul pentru diverse modele practice de BRL;
 Studiul nervurilor cu secţiune diferită de secţiunea dreptunghiulară;
SUBIECTE CURS 5
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN CILINDRU PLIN CU SURSE INTERIOARE DE

CĂLDURĂ...........................................................................................................................................2
1.1. Transferul de căldură prin conducţie termică prin cilindru plin cu SIC ...............................2
1.1.1. Condiţii la limită de tip DIRICHLET ..........................................................................5
1.1.2. Condiţii la limită de tip FOURIER ..............................................................................7
1.2. Transferul de căldură prin conducţie prin cilindru plin cu SIC şi straturi de izolaţie ..........9
1.3. Conductori electrici. Efectul JOULE .................................................................................11
2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN BARE CU RĂCIRE LATERALĂ .......................................14
2.1. Generalităţi .........................................................................................................................14
2.2. Bara cu secţiune dreptunghiulară .......................................................................................14
2.3. Bara subţire de lungime infinită (BSLI) .............................................................................16
2.4. Bara subţire de lungime finită (BSLF) ...............................................................................19
2.5. Bara scurtă şi groasă (BSG) ............................................................................................... 21
2.6. Comparaţie între modelele BSLI, BSLF şi BSG................................................................ 23
2.7. Nervuri cu secţiune diferită de secţiunea dreptunghiulară .................................................25
2.7.1. Nervuri cu secţiune constantă ....................................................................................25
2.7.2. Nervuri cu secţiune variabilă......................................................................................27
1
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN CILINDRU PLIN CU

SURSE INTERIOARE DE CĂLDURĂ
1.1. Transferul de căldură prin conducţie termică prin cilindru plin cu SIC
Studiul transferului de căldură prin conducţie termică prin cilindru plin (CP) cu surse
interioare de căldură (SIC) se bazează pe următoarele ipoteze simplificatoare [4], [7], [9], [10] ş.a.:
a) Cilindrul plin are lungimea L mult mai mare decât raza R (L>>R);
b) Conductivitatea termică λ a materialului este constantă λ=ct.;
c) Fluxul termic unitar q̇ este transmis unidirecţional doar în direcţia razei R (figura 5.1);
∂t
d) Transferul de căldură are loc în regim termic staţionar =0;
∂τ
e) Sursele interioare de căldură (SIC) sunt distribuite uniform în interiorul cilindrului plin
W
şi au fluxul termic q̇ SIC precizat [m3].
Figura 5.1 Cilindru plin (CP) cu surse interioare de căldură (SIC)
Considerând că în exteriorul cilindrului plin există un mediu EXT cu temperatura te spre

care este transmis fluxul termic Q̇ se folosesc următoarele notaţii:
 t0, t1 – Temperatura în axa, respectiv pe suprafaţa exterioară a cilindrului plin [ºC];
 R1 – Raza cilindrului plin [m];
 R, dR – Raza curentă faţă de originea sistemului de referinţă convenabil ales ORt la care se
găseşte un strat de grosime elementară dR al peretelui [m].
Observaţie
Suprafaţa exterioară a cilindrului plin este considerată suprafaţă izotermă, iar temperaturile
t0 şi t1 au valori considerate constante.
Etapele studiului au în vedere:

 Determinarea ecuaţiei diferenţiale a câmpului de temperatură;
 Integrarea ecuaţiei diferențiale obţinute folosind diverse tipuri de condiţii la limită;
 Calculul fluxurilor termice transmise şi a temperaturilor de interes.
2
O primă soluţie de rezolvare constă în preluarea ecuaţiei diferenţiale a câmpului de

temperatură într-un cilindru omogen (după transformarea Laplacianului în coordonate cilindrice)* şi
extinderea acesteia în forma (5.1) [1], [2], [4], [7], [9] ş.a. ţinând cont de existenţă SIC
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 1 𝑑 𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
∇2 t = − → ∙ 𝑑𝑅 ∙ (𝑅 ∙ 𝑑𝑅) = − (5.1)
𝜆 𝑅 𝜆
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin perete cilindric şi perete sferic, §1.1)
Având în vedere ipoteza e) (q̇ SIC precizat şi constant) a doua soluţie de abordare [10] ş.a.
porneşte de la exprimarea fluxului termic total Q̇ transmis în direcţie radială în forma
𝑄̇ = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑉 [W] (5.2)
unde volumul cilindrului V [m3] de raza R [m] şi lungime L [m] este
𝑉 = 𝜋 ∙ 𝑅 2 ∙ 𝐿 [m3 ] (5.3)
O variaţie infinit mică a fluxului termic Q̇ poate fi exprimată prin [10] ş.a.
𝑑𝑄̇ = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑑𝑉 (5.4)
în care
𝑑𝑉 = 2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅 ∙ 𝐿 (5.5)
Din relațiile (5.4) şi (5.5) rezultă
𝑑𝑄̇ = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅 ∙ 𝐿) (5.6)
Pe de altă parte fluxul termic total Q̇ mai poate fi exprimat prin relaţia generală
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 [W] (5.7)
în care din legea (ipoteza) lui FOURIER fluxul termic unitar q̇ este
𝜕𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = −𝜆 ∙ 𝜕𝑛 [m2] (5.8)
iar suprafaţa A [m2] prin care se transmite fluxul termic reprezintă aria laterală a cilindrului
de raza R [m] şi lungime L [m]
𝐴 = 2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿 [m2 ] (5.9)
Ţinând cont de ipoteza c) (fluxul termic transmis numai în direcţie radială)

𝜕𝑡 𝑑𝑡
= 𝑑𝑅 (5.10)
𝜕𝑛
rezultă
𝑑𝑡
𝑄̇ = −𝜆 ∙ 𝑑𝑅 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿) [W] (5.11)
3
Se înlocuieşte Q̇ exprimat prin relaţia (5.11) în relaţia (5.6) şi rezultă

𝑑𝑡
𝑑 [−𝜆 ∙ 𝑑𝑅 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿)] = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅 ∙ 𝐿) (5.12)
de unde se obţine aceeaşi formă a ecuaţiei diferenţiale a câmpului de temperatură [10] ş.a.
1 𝑑 𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
∙ 𝑑𝑅 ∙ (𝑅 ∙ 𝑑𝑅) = − (5.13)
𝑅 𝜆
Ecuaţia (5.13) se transformă în
1 𝑑𝑡 𝑑2 𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
∙ (𝑑𝑅 + 𝑅 ∙ 𝑑𝑅2 ) = − (5.14)
𝑅 𝜆
şi se pune în forma
𝑑2 𝑡 1 𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
+ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅 = − (5.15)
𝑑𝑅 2 𝜆
Pentru a integra mai uşor se face schimbarea de variabilă [7] ş.a.

𝑑𝑡
=𝑢 (5.16)
𝑑𝑅
iar derivata de ordinul 2 rezultă
𝑑2 𝑡 𝑑 𝑑𝑡 𝑑𝑢
= 𝑑𝑅 ∙ (𝑑𝑅) = 𝑑𝑅 (5.17)
𝑑𝑅 2
obţinând
𝑑𝑢 1 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
+𝑅∙𝑢 =− (5.18)
𝑑𝑅 𝜆
Se apelează la un artificiu matematic înmulţind relaţia (5.18) cu produsul (R∙dR) şi se obţine

[7] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑅 ∙ 𝑑𝑢 + 𝑢 ∙ 𝑑𝑅 = − ∙ (𝑅 ∙ 𝑑𝑅) (5.19)
𝜆
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑑(𝑅 ∙ 𝑢) = − ∙ (𝑅 ∙ 𝑑𝑅) (5.20)
𝜆
de unde prin integrare nedefinită rezultă
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑅2
𝑅∙𝑢 =− ∙ + 𝐶1 (5.21)
𝜆 2
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑅 𝐶1
𝑢=− ∙2+ (5.22)
𝜆 𝑅
Ţinând cont de relaţia (5.16) se obţine [7] ş.a.

𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝐶1
=− ∙𝑅+ (5.23)
𝑑𝑅 2∙𝜆 𝑅
4
Prin separarea variabilelor rezultă

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑑𝑅
𝑑𝑡 = − ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅 + 𝐶1 ∙ (5.24)
2∙𝜆 𝑅
care integrată nedefinit oferă o formă intermediară a ecuaţiei câmpului de temperatură

(soluţia generală) având constantele C1 şi C2 neprecizate [1], [4], [7], [9] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑡=− ∙ 𝑅 2 + 𝐶1 ∙ 𝑙𝑛(𝑅) + 𝐶2 (5.25)
4∙𝜆
Determinarea constantelor C1 şi C2 se face prin folosirea condiţiilor la limită de specia 1

(DIRICHLET) sau de specia a 3-a (FOURIER).
1.1.1. Condiţii la limită de tip DIRICHLET
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 0 (𝑎𝑥𝑎) → 𝑡 = 𝑡0 (5.26)
Deoarece ln(0)=–∞ şi valoarea temperaturii t0 în axa cilindrului plin trebuie să fie finită se
obţine constanta C1 cu valoarea [1], [2], [7], [9], [10] ş.a.
𝐶1 = 0 (5.27)
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 (𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡𝑎) → 𝑡 = 𝑡1 ⟹ 𝑡1 = − ∙ 𝑅12 + 0 + 𝐶2 (5.28)
4∙𝜆
şi se obţine constanta C2 [1], [2], [7], [9], [10] ş.a.

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝐶2 = 𝑡1 + ∙ 𝑅12 (5.29)
4∙𝜆
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din relaţiile (5.27) şi (5.29) în forma intermediară

(5.25) se obţine
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑡=− ∙ 𝑅 2 + 𝑡1 + ∙ 𝑅12 (5.30)
4∙𝜆 4∙𝜆
şi după ordonarea termenilor rezultă primă formă a ecuaţiei câmpului de temperatură [1],
[2], [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙𝑅12 𝑅2

𝑡 = 𝑡1 + ∙ (𝑅12 − 𝑅 2 ) 𝑠𝑎𝑢 𝑡 = 𝑡1 + ∙ (1 − 𝑅2 ) (5.31)
4∙𝜆 4∙𝜆 1
Determinarea valorii maxime tmax a temperaturii în cilindru se face impunând condiţia [10]
ş.a.
𝑑𝑡
=0 (5.32)
𝑑𝑅
dt
în care din relaţia (5.31) derivata dR fiind
𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶

= ∙ (−2 ∙ 𝑅) = − ∙𝑅 ⟹− ∙𝑅 =0 (5.33)
𝑑𝑅 4∙𝜆 2∙𝜆 2∙𝜆
Rezultă [4], [7], [10] ş.a.

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 0 (𝑎𝑥𝑎) → 𝑡𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑡0 = 𝑡1 + ∙ 𝑅12 [℃] (5.34)
4∙𝜆
5
Fluxul termic unitar q̇ care străbate cilindrul plin se determină cu relaţia generală
𝑑𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑑𝑅| [m2] (5.35)
dt
unde derivata dR este dată de relaţia (5.33) şi se obţine [4], [10] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 W
𝑞̇ = ∙𝑅 [m2] (5.36)
2
Aplicând relaţiile (5.7), (5.36) şi (5.9) fluxul termic total Q̇ transmis este
𝑞̇
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑅 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿) [W] (5.37)
2
şi rezultă relaţia de calcul [4], [9], [10] ş.a.
𝑄̇ = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅 2 ∙ 𝐿) [W] (5.38)
identică cu relaţia (5.2).
Fluxul termic total maxim Q̇max transmis prin suprafaţa cilindrului plin (CP) se obţine [4],
[7], [9] ş.a. cu condiţia
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 → 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅12 ∙ 𝐿) [W] (5.39)
iar fluxul termic unitar q̇ raportat la o lungime 1 ml de cilindru este [7], [9] ş.a.
𝑄̇ W
𝑞̇ = = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅 2 ) [m] (5.40)
𝐿
Observaţii
1) Din relaţiile (5.38) şi (5.39) se observă că fluxul termic total transmis Q̇ creşte odată cu
majorarea valorii q̇ SIC [7] ş.a.;
2) Valoarea maximă a temperaturii se atinge în axa cilindrului plin tmax=t0 fiind dată de
relaţia (5.34). Dacă valoarea conductivității termice λ creşte atunci
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝜆 → ∞ ⇒ 𝑡0 → 𝑡1 (5.41)
În cazul conductorilor electrici este favorabilă utilizarea unor materiale cu conductivitate

termică λ cât mai ridicată (aluminiu, cupru, aur etc.) pentru a obţine o distribuţie cât mai
uniformă a temperaturii în secţiunea conductorului [7], [9] ş.a.;
3) Aplicarea unei izolaţii electrice care simultan este şi izolaţie termică conduce la o
scădere a temperaturii pe suprafaţa exterioară a izolaţiei şi implicit la o creştere a
temperaturii în interiorul conductorului [7] ş.a.
6
1.1.2. Condiţii la limită de tip FOURIER
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 0 (𝑎𝑥𝑎) → 𝑡 = 𝑡0 (5.42)
Deoarece ln(0)=–∞ şi valoarea temperaturii t0 în axa cilindrului plin trebuie să fie finită se
obţine constanta C1 cu valoarea [7], [9], [10] ş.a.
𝐶1 = 0 (5.43)
𝑑𝑡
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 (𝑠𝑢𝑝𝑟𝑎𝑓𝑎𝑡𝑎) → 𝑡 = 𝑡1 𝑠𝑖 − 𝜆 ∙ |𝑑𝑅| = 𝛼𝑒 ∙ (𝑡1 − 𝑡𝑒 ) (5.44)
𝑅=𝑅1
unde:
 αe – Coeficientul de transfer termic superficial pe suprafaţa exterioară a cilindrului plin
[W/m2·K].
dt
Expresia derivatei dR este dată de relaţia (5.45)
𝑑𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
=− ∙𝑅 (5.45)
𝑑𝑅 2∙𝜆
în care se înlocuieşte R=R1 şi rezultă

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
−𝜆 ∙ (− ∙ 𝑅1 ) = 𝛼𝑒 ∙ (𝑡1 − 𝑡𝑒 ) (5.46)
2∙𝜆
de unde se obţine [4], [7] ş.a.
𝑆𝐼𝐶 𝑞̇
𝑡1 = 𝑡𝑒 + 2∙𝛼 ∙ 𝑅1 (5.47)
𝑒
Observaţie
Precizând condiţiile la limită de tip FOURIER temperatura t1 nu este cunoscută ca valoare,
dar poate fi utilizată relaţia (5.28) pentru a fi egalată cu (5.47).
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇
𝑡1 = − ∙ 𝑅12 + 0 + 𝐶2 ≡ 𝑡𝑒 + 2∙𝛼
𝑆𝐼𝐶
∙ 𝑅1 (5.48)
4∙𝜆 𝑒
Se obţine constanta C2 în forma [7] ş.a.

𝑞̇ 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑆𝐼𝐶
𝐶2 = 𝑡𝑒 + 2∙𝛼 ∙ 𝑅1 + 4∙𝜆
∙ 𝑅12 (5.49)
𝑒
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din relaţiile (5.43) şi (5.49) în forma intermediară

(5.25) se obţine a doua formă a ecuaţiei câmpului de temperatură [4] ş.a.
𝑆𝐼𝐶
𝑡 = 𝑡𝑒 + 2∙𝛼 ∙ 𝑅1 + ∙ (𝑅12 − 𝑅 2 ) [℃] (5.50)
𝑒 4∙𝜆
Determinarea valorii maxime tmax a temperaturii în cilindrul plin se face impunând condiţia
(5.32) şi rezultă [4], [7] ş.a.
𝑆𝐼𝐶
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 0 (𝑎𝑥𝑎) → 𝑡𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑡0 = 𝑡𝑒 + 2∙𝛼 ∙ 𝑅1 + ∙ 𝑅12 [℃] (5.51)
𝑒 4∙𝜆
iar temperatura t1 pe suprafaţa exterioară se calculează cu relaţia (5.47).
7
Fluxul termic unitar q̇ care străbate cilindrul plin se determină din relaţia generală
𝑑𝑡 W
𝑞̇ = −𝜆 ∙ |𝑑𝑅| [m2] (5.52)
şi se obţine [1], [4], [7] ş.a.

𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 W
𝑞̇ = ∙𝑅 [m2] (5.53)
2
identică cu relaţia (5.36).
Fluxul termic total Q̇ transmis este [7] ş.a.

𝑞̇
𝑄̇ = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑅 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝐿)=𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅 2 ∙ 𝐿) [W] (5.54)
2
cu valoarea maximă Q̇max atinsă [7] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 → 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅12 ∙ 𝐿) [W] (5.55)
Din relaţiile (5.51) şi (5.47) se observă că diferenţa de temperatură Δt

𝑞̇ 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑆𝐼𝐶
∆𝑡 = 𝑡0 − 𝑡1 = (𝑡𝑒 + 2∙𝛼 ∙ 𝑅1 + ∙ 𝑅12 ) − (𝑡𝑒 + 2∙𝛼
𝑆𝐼𝐶
∙ 𝑅1 ) = ∙ 𝑅12 (5.56)
𝑒 4∙𝜆 𝑒 4∙𝜆
reprezintă o constantă indiferent de solicitarea termică [4] ş.a.
Observaţie
Dacă se cunosc sau se măsoară temperaturile t0 şi t1, atunci în mod indirect poate fi
determinat fluxul termic q̇ SIC dezvoltat în unitatea de volum de către SIC folosind relaţia [4] ş.a.
4∙𝜆 W
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 = (𝑡0 − 𝑡1 ) ∙ 𝑅2 [m3] (5.57)
1
De asemenea folosind relaţia (5.57) şi (5.54), respectiv (5.55) rezultă expresii alternative de
calcul ale fluxului termic total Q̇ transmis
4∙𝜆 𝑅 2
𝑄̇ = (𝑡0 − 𝑡1 ) ∙ 𝑅2 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅 2 ∙ 𝐿) = 4 ∙ 𝜋 ∙ 𝜆 ∙ 𝐿 ∙ (𝑡0 − 𝑡1 ) ∙ 𝑅2 [W] (5.58)
1 1
şi fluxului termic maxim Q̇max transmis [4] ş.a.
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 4 ∙ 𝜋 ∙ 𝜆 ∙ 𝐿 ∙ (𝑡0 − 𝑡1 ) [W] (5.59)
8
1.2. Transferul de căldură prin conducţie prin cilindru plin cu SIC şi straturi
de izolaţie
Se consideră un cilindru plin cu SIC având raza R1 sau diametrul d1 şi conductivitatea

termică λ=ct. acoperit la exterior cu un număr NSE de straturi (izolaţie) având grosimile δj şi
conductivităţile termice λj=ct. (figura 5.2).
Cilindrul plin cu SIC se ia ca referinţă astfel încât pentru R=R1 sau d=d1 temperatura are
valoarea t=t1.
Figura 5.2 Cilindru plin cu surse interioare de căldură (SIC) şi straturi de izolaţie
Ţinând cont şi de transferul de căldură superficial (în principal prin convecţie) se defineşte
rezistenţa termică totală globală Re corespunzătoare transmiterii căldurii prin conducţie şi convecţie
pe ”exteriorul” cilindrului plin cu SIC [4] ş.a. folosind relaţia:
1 𝑅𝑗+1 1 K
𝑅𝑒 = 𝑅𝑐𝑜𝑛𝑑,𝑒 + 𝑅𝑐𝑣𝑒 = ∑𝑁𝑆𝐸
𝑗=1 ∙ 𝑙𝑛 ( )+ [ ] (5.60)
2∙𝜋∙𝜆𝑗+1 ∙𝐿 𝑅𝑗 2∙𝜋∙𝑅𝑁𝑆𝐸+1 ∙𝛼𝑒 ∙𝐿 W
unde:
 Rcond,e – Rezistenţa termică totală de conducţie a tuturor straturilor dispuse pe exteriorul
cilindrului plin cu SIC [K/W];
 Rcve – Rezistenţa termică totală superficială pe suprafaţa exterioară a izolaţiei cilindrului plin
cu SIC [K/W];
 αe – Coeficientul de transfer termic superficial pe suprafaţa exterioară a izolaţiei cilindrului
plin cu SIC [W/m2·K];
 NSE – Numărul straturilor dispuse pe exteriorul cilindrului plin cu SIC [-];
 λj – Conductivităţile termice ale straturilor în cauză [W/m·K].
Observaţie
În straturile dispuse pe exteriorul cilindrului plin cu SIC temperatura variază logaritmic*,
acestea neavând SIC.
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin peretele cilindric şi peretele sferic §1.1, §1.2)
9
Dacă în locul razelor se utilizează diametrele corespunzătoare dj=2∙Rj relaţia (5.60) se mai
poate scrie în formă practică
1 𝑑𝑗+1 1 K
𝑅𝑒 = ∑𝑁𝑆𝐸
𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) + 𝜋∙𝑑 [W] (5.61)
𝑗+1 ∙𝐿 𝑑𝑗 𝑁𝑆𝐸+1 ∙𝛼𝑒 ∙𝐿
Se aplică condiţiile la limită mixte [4] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 0 (𝑎𝑥𝑎) → 𝑡 = 𝑡0 (5.62)
cu valoarea temperaturii t0 în axa cilindrului plin cu SIC finită şi

𝑑𝑡 𝑡1 −𝑡𝑒
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 → 𝑡 = 𝑡1 𝑠𝑖 − 𝜆 ∙ |𝑑𝑅| ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅1 ∙ 𝐿) = (5.63)
𝑅=𝑅1 𝑅𝑒
Se procedează similar ca la §1.1.2 şi se obţine ecuaţia câmpului de temperatură în forma [4]

ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑡 = 𝑡𝑒 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑅𝑒 ∙ (𝜋 ∙ 𝑅12 ∙ 𝐿) + ∙ (𝑅12 − 𝑅 2 ) [℃] (5.64)
4∙𝜆
Valoarea maximă tmax a temperaturii în cilindru plic cu SIC se face impunând condiţia (5.32)
şi rezultă [4] ş.a.
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 0 (𝑎𝑥𝑎) → 𝑡𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑡0 = 𝑡𝑒 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑅𝑒 ∙ 𝑉1 + ∙ 𝑅12 [℃] (5.65)
4∙𝜆
unde V1 este volumul cilindrului plin având raza R1 [m] şi lungimea L [m]
𝜋∙𝑑12
𝑉1 = 𝜋 ∙ 𝑅12 ∙ 𝐿 = ∙ 𝐿 [m3 ] (5.66)
4
Din ecuaţia câmpului de temperatură (5.64) temperatura maximă în izolaţie (temperatura t1

pe suprafaţa de contact S1 =π∙d1 ∙L) rezultă
𝑡1 = 𝑡𝑒 + 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑅𝑒 ∙ 𝑉1 [℃] (5.67)
Observaţie
În cazul în care conductivităţile termice λj şi coeficientul de transfer termic superficial αe au
valori reduse temperaturile t0 şi t1 pot creste mult atingând valori ridicate care conduc la arderea
izolaţiei sau chiar topirea conductorului.
Fluxul termic total Q̇ transmis este dat de relaţia [4] ş.a.

∆𝑡 𝑡 −𝑡 𝑡1 −𝑡𝑒
𝑄̇ = 𝑅 = 1𝑅 𝑒 = 𝑑𝑗+1
[W] (5.68)
1 1
𝑡𝑡 𝑒 ∑𝑁𝑆𝐸
𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙𝑙𝑛( )+
𝑗+1 ∙𝐿 𝑑𝑗 𝜋∙𝑑𝑁𝑆𝐸+1 ∙𝛼𝑒 ∙𝐿
sau poate fi verificat cu relaţia
𝑄̇ = 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 ∙ 𝑉1 [W] (5.69)
Observaţie
În cazul cilindrului plin cu SIC nu se poate defini un cilindru neutru deoarece fluxul termic
este îndreptat integral către exterior [4] ş.a.
10
1.3. Conductori electrici. Efectul JOULE

La trecerea curentului electric printr-un conductor omogen fluxul termic total Q̇ rezultat prin
efect JOULE este dat de relaţia [9], [10] ş.a.
𝑄̇ = 𝑅𝑒𝑙 ∙ 𝐼 2 [W] (5.70)
unde:
 Rel – Rezistenţa electrică [Ω].
Ţinând cont de expresia rezistenţei electrice Rel

𝐿
𝑅𝑒𝑙 = 𝜌𝑒𝑙 ∙ 𝑆 [Ω] (5.71)
în care:
 ρel – Rezistivitatea electrică [Ω∙m];
 L – Lungimea conductorului electric [m];
 S – Secţiunea conductorului electric [m2].
fluxul termic total Q̇ rezultă [10] ş.a.

𝐿
𝑄̇ = (𝜌𝑒𝑙 ∙ ) ∙ 𝐼 2 [W] (5.72)
𝑆
Pentru o distribuţie uniformă a SIC (izvoarelor de căldură) folosind relaţia (5.70) fluxul
termic dezvoltat în unitatea de volum q̇ SIC este [9], [10] ş.a.
𝑄̇ 𝑅𝑒𝑙 ∙𝐼 2 W
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 = 𝑉 = [m3] (5.73)
𝑉
sau folosind relaţia (5.72) [10] ş.a.

𝐿
(𝜌𝑒𝑙 ∙ )∙𝐼 2 𝜌𝑒𝑙 ∙𝐼 2 W
𝑆
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 = = [m3] (5.74)
𝑆∙𝐿 𝑆2
Dacă se doreşte determinarea temperaturii t1 pe suprafaţa conductorului electric, cunoscând

coeficientul de transfer termic superficial αe şi temperatura mediului exterior te (presupuse
constante), se egalează fluxul termic dat de relaţia (5.70) cu fluxul termic transmis superficial prin
convecţie*
𝑄̇ = 𝑅𝑒𝑙 ∙ 𝐼 2 ≡ 𝑄̇𝑐𝑜𝑛𝑣 = 𝛼𝑒 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡1 − 𝑡𝑒 ) [W] (5.75)
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin convecţie termică §2.1)

şi se obţine [10] ş.a.
𝑅𝑒𝑙 ∙𝐼 2
𝑡1 = 𝑡𝑒 + [℃] (5.76)
𝛼𝑒 ∙𝐴
Alternativ dacă se ţine cont de relaţiile (5.73) şi (5.9) temperatura t1 poate fi exprimată cu
ajutorul q̇ SIC în forma [10] ş.a. regăsind relaţia (5.47).
𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑅1
𝑡1 = 𝑡𝑒 + ∙ (5.77)
𝛼𝑒 2
11
Exemplu
Un conductor electric cu diametrul d1=10 mm este acoperit la exterior cu o izolaţie de
cauciuc cu grosimea δiz=5 mm şi conductivitatea termică λiz=0.16 W/m∙K (figura 5.3).
Conductorul este amplasat în aer liber având temperatura te=20ºC, iar coeficientul de
transfer termic superficial pe suprafaţa exterioară a izolaţiei este αe=15 W/m2∙K.
Figura 5.3 Conductor electric izolat
Ştiind că temperatura maximă în izolaţie nu trebuie să depășească valoarea tiz≤50ºC să se

calculeze fluxul termic total Q̇ evacuat pe o lungime L=10 m de conductor.
Ce se întâmplă cu fluxul termic total Q̇ dacă coeficientul de conducţie termică al izolaţiei se
dublează?
Rezolvare
Fluxul termic total Q̇ transmis se calculează cu relaţia (5.68) în care rezistenţa termică Re se
determină cu relaţia (5.61) adaptată datelor problemei
1 𝑑 1 K
𝑅𝑒 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙𝐿
∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑𝑖𝑧 ) + 𝜋∙𝑑 [W] (5.78)
𝑖𝑧 1 𝑖𝑧 ∙𝛼𝑒 ∙𝐿
Diametrul izolaţiei diz fiind
𝑑𝑖𝑧 = 𝑑1 + 2 ∙ 𝛿𝑖𝑧 = 10 ∙ 𝑚𝑚 + 2 ∙ 5 ∙ 𝑚𝑚 = 20 ∙ 𝑚𝑚 (5.79)
rezultă valoarea rezistenţei termice Re

1 20∙𝑚𝑚 1 𝐾
𝑅𝑒 = 𝑊 ∙ 𝑙𝑛 (10∙𝑚𝑚) + 𝑊 = 0.175 ∙ 𝑊 (5.80)
2∙𝜋∙0.16∙ ∙10∙𝑚 𝜋∙20∙10−3 ∙𝑚∙15∙ 2 ∙10∙𝑚
𝑚∙𝐾 𝑚 ∙𝐾
Deoarece temperatura maximă a izolaţiei este conform (5.67) temperatura t1=tiz,max=50ºC

fluxul termic total evacuat Q̇ rezultă
∆𝑡 𝑡 −𝑡 50℃−20℃
𝑄̇ = 𝑅 = 1𝑅 𝑒 = 𝐾 = 171.37 ∙ 𝑊 (5.81)
𝑡𝑡 𝑒 0.175∙
𝑊
Observaţie
Care este valoarea diametrului critic dcr?
12
Diametrul critic dcr calculat cu relaţia (5.82)* este

𝑊
𝜆𝑖𝑧 0.16∙
𝑚∙𝐾
𝑑𝑐𝑟 = 2 ∙ =2∙ 𝑊 = 0.0213 ∙ 𝑚 = 21.3 ∙ 𝑚𝑚 (5.82)
𝛼𝑒 15∙ 2
𝑚 ∙𝐾
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin peretele cilindric şi peretele sferic §1.3)
Dacă coeficientul de conducţie termică al izolaţiei se dublează

𝑊 𝑊
𝜆𝑖𝑧 = 2 ∙ 0.16 ∙ 𝑚∙𝐾 = 0.32 ∙ 𝑚∙𝐾 (5.83)
rezistenţa termică Re devine

1 20∙𝑚𝑚 1 𝐾
𝑅𝑒 = 𝑊 ∙ 𝑙𝑛 (10∙𝑚𝑚) + 𝑊 = 0.1558 ∙ 𝑊 (5.84)
2∙𝜋∙0.32∙ ∙10∙𝑚 𝜋∙20∙10−3 ∙𝑚∙15∙ 2 ∙10∙𝑚
𝑚∙𝐾 𝑚 ∙𝐾
iar fluxul termic total evacuat Q̇

50℃−20℃
𝑄̇ = 𝐾 = 192.51 ∙ 𝑊 (5.85)
0.1558∙
𝑊
192.51∙𝑊
Se observă o majorare a fluxului termic evacuat 171.37∙𝑊 = 1.123 reprezentând cca 12.3%.
13
2. CONDUCŢIA TERMICĂ PRIN BARE CU RĂCIRE LATERALĂ

2.1. Generalităţi
Pentru mărirea fluxului termic Q̇ transmis în multe dintre situaţii se apelează la majorarea
suprafeţei de schimb termic în special prin nervurare [1], [2], [4], [7], [9], [10] ş.a.
Exemple:
 Radiatoarele motoarelor cu ardere internă (MAI);
 Nervurarea exterioară a cilindrilor compresoarelor;
 Folosirea unor ţevi cu aripioare la construcţia schimbătoarelor de căldură utilizate în
diverse tipuri de instalaţii: instalaţii de încălzire, instalaţii de condiţionare a aerului,
instalaţii frigorifice;
 Preîncălzitoare de aer cu suprafeţe nervurate ş.a.
Studiul transmiterii căldurii prin bare cu răcire laterală (BRL) sau nervuri îşi propune să
atingă următoarele obiective:
 Determinarea câmpului de temperatură în lungul nervurii;
 Calculul fluxului termic şi al fluxului termic maxim evacuat;
 Obţinerea valorii temperaturii pe capătul ”rece” (liber) al barei.
2.2. Bara cu secţiune dreptunghiulară

Se consideră o bară cu secțiune dreptunghiulară încastrată într-un perete plan sau în contact
direct cu o sursă de căldură (figura 5.4).
Figura 5.4 Bară cu răcire laterală (BRL) cu secţiune dreptunghiulară
Studiul transferului de căldură prin conducţie termică prin BRL se bazează pe următoarele
ipoteze simplificatoare [2], [4], [7], [9], [10] ş.a.:
a) Materialul barei este omogen şi izotrop;
b) Coeficientul de conducţie termică λ este constant λ=ct.;
∂t
c) Transferul de căldură are loc în regim staţionar ∂τ =0 şi BRL nu are surse interioare de
14
d) Fluxul termic unitar q̇ este transmis unidirecţional doar în direcţia axei Ox şi se

neglijează variaţia temperaturii pe axele Oy şi Oz;
e) Lăţimea barei L este mult mai mare decât grosimea δ a acesteia L>>δ;
f) Coeficientul de transfer termic superficial α pe suprafaţa exterioară a BRL şi
temperatura mediului exterior te sunt cunoscute şi au valori constante α=ct. şi te=ct.
Bilanţul termic al fluxurilor termice totale care străbat un element de lungime dx aflat la
distanţa x faţă de capătul ”cald” al BRL (capătul aflat în contact cu sursa de căldură) este dat de
relaţia [1], [2], [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑄̇𝑥 = 𝑄̇𝑥+𝑑𝑥 + 𝑑𝑄̇𝑙 [W] (5.86)
unde:
 Q̇x – Fluxul termic total transmis prin conducţie care intră în secţiunea aflată la distanţa x
faţă de capătul ”cald” al BRL [W];
 Q̇x+dx – Fluxul termic total transmis prin conducţie care iese din secţiunea aflată la distanţa
{x+dx} faţă de capătul ”cald” al BRL [W];
 dQ̇ l – Fluxul termic total elementar transmis prin convecţie pe suprafaţa laterală elementară
dAl cuprinsă între secţiunile aflate la distanţele x şi respectiv {x+dx} faţă de capătul ”cald”
al BRL [W].
Fluxul termic total Q̇ x+dx poate fi exprimat prin relaţia (5.87) [4], [7] ş.a.
𝜕𝑄 ̇ 𝑑𝑄 ̇
𝑄̇𝑥+𝑑𝑥 = 𝑄̇𝑥 + 𝜕𝑥𝑥 ∙ 𝑑𝑥 → 𝑄̇𝑥+𝑑𝑥 = 𝑄̇𝑥 + 𝑑𝑥𝑥 ∙ 𝑑𝑥 [W] (5.87)
unde fluxul termic total Q̇ x transmis prin conducţie este [1], [2], [7] ş.a.
𝑑𝑡
𝑄̇𝑥 = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 ∙ 𝐴 [W] (5.88)
Din relaţiile (5.87) şi (5.88) rezultă Q̇ x+dx

𝑑 𝑑𝑡
𝑄̇𝑥+𝑑𝑥 = 𝑄̇𝑥 + 𝑑𝑥 (−𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥) ∙ 𝑑𝑥 [W] (5.89)
Fluxul termic total elementar dQ̇l transmis prin convecţie termică* pe suprafeţele laterale ale
elementului de lungime dx [1], [2], [4], [7], [10] ş.a. este
𝑑𝑄̇𝑙 = 𝛼 ∙ 𝑑𝐴𝑙 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) [W] (5.90)
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin convecţie termică §2.1)
unde aria laterală elementară dAl a elementului de lungime dx este
𝑑𝐴𝑙 = 2 ∙ (𝐿 ∙ 𝑑𝑥) + 2 ∙ (𝛿 ∙ 𝑑𝑥) = 2 ∙ (𝐿 + 𝛿) ∙ 𝑑𝑥 = 𝑃 ∙ 𝑑𝑥 (5.91)
în care:
 P – Perimetrul secţiunii de trecere a fluxului termic [m].
Combinând relaţiile (5.90) şi (5.91) se obţine [7] ş.a.
𝑑𝑄̇𝑙 = 𝛼 ∙ (𝑃 ∙ 𝑑𝑥) ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) [W] (5.92)
15
Din relaţiile (5.86), (5.89) şi (5.92) rezultă

𝑑 𝑑𝑡
𝑄̇𝑥 = 𝑄̇𝑥 + 𝑑𝑥 (−𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥) ∙ 𝑑𝑥 + 𝛼 ∙ (𝑃 ∙ 𝑑𝑥) ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) [W] (5.93)
şi
𝑑 𝑑𝑡
(−𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥) + 𝛼 ∙ 𝑃 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) = 0 (5.94)
𝑑𝑥
Aria A şi perimetrul P nu depind de x, iar relaţia (5.94) se împarte cu produsul (–λ∙A) şi se

obţine
𝑑 𝑑𝑡 𝛼∙𝑃
∙ (𝑑𝑥) − 𝜆∙𝐴 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) = 0 (5.95)
𝑑𝑥
Se notează cu θ diferenţa de temperatură [4], [7], [10] ş.a. sau excesul de temperatură [1],
[2], [9] ş.a.
𝜃 = 𝑡 − 𝑡𝑒 [℃] (5.96)
având o variaţie elementară dθ
𝑑𝜃 = 𝑑𝑡 (5.97)
şi cu β [4], [7] ş.a. sau m [1], [9], [10] ş.a. sau a [2] ş.a. factorul
𝛼∙𝑃 1
𝛽 ≡ 𝑚 ≡ 𝑎 = √𝜆∙𝐴 [m] (5.98)
Ecuaţia diferenţială a câmpului de temperatură în BRL [1], [2], [4], [7], [9], [10] ş.a. are
forma
𝑑2 𝜃
− 𝛽2 ∙ 𝜃 = 0 (5.99)
𝑑𝑥 2
Soluţia acestei ecuaţii diferenţiale este o soluţie de tip EULER de forma [1], [2], [4], [7], [9],
[10] ş.a.
𝜃 = 𝐶1 ∙ 𝑒 𝛽∙𝑥 + 𝐶2 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑥 (5.100)
în care stabilirea constantelor C1 şi C2 se face pe baza precizării condiţiilor la limită pentru

diverse modele practice de calcul.
2.3. Bara subţire de lungime infinită (BSLI)

Pentru modelul (ipoteza) de calcul denumită bară subţire de lungime infinită (BSLI) sau
bară lungă cu secţiune redusă [10] sau bară foarte lungă şi subţire [4] sau nervură dreaptă de
lungime infinită [9] se utilizează următoarele două condiţii la limită de tip DIRICHLET [4], [7] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 (5.101)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 𝐶1 + 𝐶2 (5.102)
16
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = ∞ → 𝑡 = 𝑡𝑒 (5.103)
care implică
𝜃 = 0 → 𝐶1 = 0 (5.104)
Observaţie
Pentru modelul BSLI se consideră că toată căldura intrată prin capătul ”cald” al BRL este
cedată mediului exterior numai prin suprafaţa laterală [2], [7], [9] ş.a.
Din relaţiile (5.102) şi (5.104) se obţine constanta C2 [7], [9], [10] ş.a.
𝐶2 = 𝜃0 (5.105)
astfel încât ecuaţia câmpului de temperatură pentru BSLI devine [1], [2], [4], [7], [9], [10]
ş.a.
𝜃
= 𝑒 −𝛽∙𝑥 𝑠𝑎𝑢 𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑥 (5.106)
𝜃0
Folosind exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor [1], [2], [10] ş.a. se obţine
𝑡−𝑡𝑒
= 𝑒 −𝛽∙𝑥 𝑠𝑎𝑢 𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑥 (5.107)
𝑡0 −𝑡𝑒
rezultând o variaţie exponenţială a acesteia în lungul BSLI(figura 5.5).
Fluxul termic total Q̇ x transmis prin conducţie printr-o secţiune aflată la distanţa x de capătul
”cald” al BSLI se determină cu relaţia
𝑑𝑡
𝑄̇𝑥 = −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 ∙ 𝐴 [W] (5.108)
Deoarece din (5.97) şi (5.106)

𝑑𝑡 𝑑𝜃
≡ 𝑑𝑥 = −𝛽 ∙ 𝜃0 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑥 (5.109)
𝑑𝑥
fluxul termic total Q̇x rezultă [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑄̇𝑥 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑥 [W] (5.110)
Valoarea maximă Q̇max a fluxului termic total transmis se obţine [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 [W] (5.111)
Folosind relaţia de precizare a factorului β (5.98) Q̇ max mai poate fi exprimat direct prin
relaţia [4], [7], [9] ş.a.
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = √𝛼 ∙ 𝑃 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 [W] (5.112)
Observaţie
Pentru aceleaşi valori ale coeficientului de transfer termic superficial α şi temperaturii
exterioare te, cu aceleași dimensiuni geometrice arie A şi perimetru P, materiale având
conductivităţi termice λ diferite se comportă diferit.
17
Materialele metalice care au valoarea λmet ridicată au un factor βmet mic
𝛼∙𝑃 1
𝛽𝑚𝑒𝑡 = √𝜆 [m] (5.113)
𝑚𝑒𝑡 ∙𝐴
în comparaţie cu materialele izolatoare care având λiz scăzută au un factor βiz mare: βmet<βiz.
𝛼∙𝑃 1
𝛽𝑖𝑧 = √𝜆 [m] (5.114)
𝑖𝑧 ∙𝐴
Această diferenţă între factorii βmet şi βiz are o influenţă directă asupra modului de variaţie a
temperaturii în lungul BSLI şi implicit asupra căderii de temperatură Δtl faţă de capătul ”cald” al
BRL (figura 5.5 şi figura 5.6).
∆𝑡𝑙 = 𝑡𝑙 − 𝑡0 (5.115)
Figura 5.5 Variaţia temperaturii în BSLI pentru diverse materiale (răcire)
Figura 5.6 Variaţia temperaturii în BSLI pentru diverse materiale (încălzire)
18
Concluzii
1) Pentru aceleaşi dimensiuni geometrice (A şi P) şi aceleași condiţii exterioare (α şi te)

căderea de temperatură faţă de capătul ”cald” al BRL este mai redusă în cazul
materialelor metalice care au un gradient de temperatură mai mic decât al materialelor
izolatoare [4], [7], [10] ş.a.;
2) Fluxul termic total maxim evacuat Q̇ max este cu atât mai mare cu cât materialul este mai
bun conducător de căldură (are conductivitate termică λ mai ridicată) şi transferul termic
superficial este mai intens (coeficientul de transfer termic superficial α ridicat) [4] ş.a.
2.4. Bara subţire de lungime finită (BSLF)

Pentru modelul (ipoteza) de calcul denumită bară subţire de lungime finită (BSLF) sau bară
scurtă cu secţiune redusă [10] sau bară scurtă şi subţire [4] sau nervură de lungime finită [9] se
utilizează următoarele două condiţii la limită [1], [2], [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 (5.116)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 𝐶1 + 𝐶2 (5.117)
şi
𝑑𝑡
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝑙 → −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ |𝑑𝑥| ≈0 (5.118)
𝑥=𝑙
care implică
𝑑𝑡
|𝑑𝑥| ≈0 (5.119)
𝑥=𝑙
Observaţie
Pentru modelul BSLF se neglijează fluxul termic total transmis prin capătul ”rece” al BRL
[1], [2], [4], [7], [10] ş.a., dar temperatura pe capătul liber tl este diferită de temperatura mediului
ambiant te e.g., nervură având capătul liber izolat termic [1], [2], [6], [9] ş.a.
Figura 5.7 Variaţia temperaturii în BSLF [9]
19
Diferenţa de temperatură θ fiind specificată prin forma generală (5.100) şi deoarece

𝑑𝑡 𝑑𝜃
≡ 𝑑𝑥 (5.120)
𝑑𝑥
rezultă
𝑑𝜃
| = 𝛽 ∙ 𝐶1 ∙ 𝑒 𝛽∙𝑙 − 𝛽 ∙ 𝐶2 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑙 ≈ 0 (5.121)
𝑑𝑥 𝑥=𝑙
Din relaţiile (5.117) şi (5.121) se formează un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute
C1 şi C2
𝐶1 + 𝐶2 = 𝜃0
{ 𝛽∙𝑙 (5.122)
𝐶1 ∙ 𝑒 − 𝐶2 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑙 = 0
care rezolvat analitic oferă constantele C1 şi C2 în formele [9], [10] ş.a.
𝑒 −𝛽∙𝑙
𝐶1 = 𝜃0 ∙ 2∙𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) (5.123)
𝑒 𝛽∙𝑙
𝐶2 = 𝜃0 ∙ 2∙𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) (5.124)
în care funcţia hiperbolică ch(x) are expresia

𝑒 𝑥 +𝑒 −𝑥
𝑐ℎ(𝑥) = (5.125)
2
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din relaţiile (5.123) şi (5.124) în soluţia de tip

EULER (5.100) se obţine
𝑒 −𝛽∙𝑙 𝑒 𝛽∙𝑙
𝜃 = 𝜃0 ∙ 2∙𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) ∙ 𝑒 𝛽∙𝑥 + 𝜃0 ∙ 2∙𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑥 (5.126)
şi rezultă ecuaţia câmpului de temperatură pentru BSLF [1], [2], [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝜃 𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)] 𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]
= 𝑠𝑎𝑢 𝜃 = 𝜃0 ∙ (5.127)
𝜃0 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙)
Folosind exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor [2], [10] ş.a. se obţine

𝑡−𝑡𝑒 𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)] 𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]
= 𝑠𝑎𝑢 𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ (5.128)
𝑡0 −𝑡𝑒 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙)
Temperatura tl pe capătul ”rece” (liber) al BSLF rezultă din condiţia [4], [7], [9], [10] ş.a.
1
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝑙 → 𝜃𝑙 = 𝑡𝑙 − 𝑡𝑒 = 𝜃0 ∙ 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) (5.129)
0 𝜃
𝑡𝑙 = 𝑡𝑒 + 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) (5.130)
20
”cald” al BSLF se determină cu relaţia
𝑑𝜃
𝑄̇𝑥 = −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 [W] (5.131)
𝜃0
𝑄̇𝑥 = −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) ∙ (−𝛽 ∙ 𝑠ℎ[𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥)]) [W] (5.132)
şi rezultă [4], [7], [9], [10] ş.a.

𝑠ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]
𝑄̇𝑥 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ∙ 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙) [W] (5.133)
Funcţia hiperbolică sh(x) are expresia

𝑒 𝑥 −𝑒 −𝑥
𝑠ℎ(𝑥) = (5.134)
2
Valoarea maximă Q̇max a fluxului total termic transmis se obţine [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ∙ 𝑡ℎ(𝛽 ∙ 𝑙) [W] (5.135)
sau alternativ [1], [2], [9] ş.a.
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 𝜃0 ∙ √𝛼 ∙ 𝑃 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑡ℎ(𝛽 ∙ 𝑙) [W] (5.136)
în care funcţia hiperbolică th(x) are expresia

𝑠ℎ(𝑥) 𝑒 𝑥 −𝑒 −𝑥
𝑡ℎ(𝑥) = 𝑐ℎ(𝑥) = 𝑒 𝑥+𝑒 −𝑥 (5.137)
Observaţii
a) În mod riguros ipoteza poate fi aplicată atunci când raportul
𝛼
𝜓 = 𝜆∙𝛽 → 0 (5.138)
pentru α cu valoare redusă, λ cu valoare ridicată sau o combinaţie a acestora [7] ş.a.;
b) Dacă BSLF ar fi foarte lungă, produsul (β∙l)→∞, th(β∙l)→1 şi pentru fluxul termic total
maxim Q̇max transmis se regăsește expresia (5.111) valabilă pentru BSLI [7] ş.a.
2.5. Bara scurtă şi groasă (BSG)

Pentru modelul (ipoteza) de calcul denumită bară scurtă şi groasă (BSG) sau bară scurtă cu
secţiune mare [10] sau nervură de secţiune constantă şi lungime redusă [9] se utilizează următoarele
condiţii la limită [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 (5.139)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 𝐶1 + 𝐶2 (5.140)
𝑑𝑡
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝑙 → −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥| = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑙 − 𝑡𝑒 ) (5.141)
𝑥=𝑙
21
Observaţie
Pentru modelul BSG este folosită condiţia la limită de specia a 3-a (FOURIER) [4], [7], [9],
[10] ş.a. şi temperatura pe capătul liber tl este diferită de temperatura mediului ambiant te.
Relaţia (5.141) se mai poate scrie

𝑑𝜃
−𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 | = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃𝑙 (5.142)
𝑥=𝑙
în care
𝑑𝜃
| = 𝛽 ∙ 𝐶1 ∙ 𝑒 𝛽∙𝑙 − 𝛽 ∙ 𝐶2 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑙 (5.143)
𝑑𝑥 𝑥=𝑙
şi
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝑙 → 𝜃𝑙 = 𝐶1 ∙ 𝑒 𝛽∙𝑙 + 𝐶2 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑙 (5.144)
Figura 5.8 Variaţia temperaturii în BSG [9]
Din relaţiile (5.140), (5.143) şi (5.144) se formează un sistem de două ecuaţii cu două
necunoscute C1 şi C2
𝐶1 + 𝐶2 = 𝜃0
{𝐶 ∙ 𝑒 𝛽∙𝑙 − 𝐶 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑙 = − 𝛼 ∙ (𝐶 ∙ 𝑒 𝛽∙𝑙 + 𝐶 ∙ 𝑒 −𝛽∙𝑙 ) (5.145)
1 2 𝜆∙𝛽 1 2
care rezolvat analitic oferă constantele C1 şi C2 în formele [9], [10] ş.a.

𝛼
(1− )∙𝑒 −𝛽∙𝑙
𝜆∙𝛽
𝐶1 = 𝜃0 ∙ 𝛼 𝛼 (5.146)
(1+ )∙𝑒 𝛽∙𝑙 +(1− )∙𝑒 −𝛽∙𝑙
𝜆∙𝛽 𝜆∙𝛽
𝛼
(1+ )∙𝑒 𝛽∙𝑙
𝜆∙𝛽
𝐶2 = 𝜃0 ∙ 𝛼 𝛼 (5.147)
(1+ )∙𝑒 𝛽∙𝑙 +(1− )∙𝑒 −𝛽∙𝑙
22
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din relaţiile (5.146) şi (5.147) în soluţia generală de

tip EULER (5.100) se obţine ecuaţia câmpului de temperatură pentru BSG [1], [4], [7], [9] ş.a.
𝛼 𝛼
𝜃 𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]+ ∙𝑠ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)] 𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]+ ∙𝑠ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]
= 𝛼 𝑠𝑎𝑢 𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝛼 (5.148)
𝜃0 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙)+ ∙𝑠ℎ(𝛽∙𝑙) 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙)+ ∙𝑠ℎ(𝛽∙𝑙)
Folosind exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor [10] ş.a. se obţine

𝛼
𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]+ ∙𝑠ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]
𝜆∙𝛽
𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝛼 (5.149)
𝑐ℎ(𝛽∙𝑙)+ ∙𝑠ℎ(𝛽∙𝑙)
𝜆∙𝛽
Temperatura tl pe capătul liber al BSG rezultă din condiţia [7], [9] ş.a.
1
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝑙 → 𝜃𝑙 = 𝑡𝑙 − 𝑡𝑒 = 𝜃0 ∙ 𝛼 (5.150)
𝜆∙𝛽
şi se obţine rezultă [4], [7] ş.a.

𝜃0
𝑡𝑙 = 𝑡𝑒 + 𝛼 (5.151)
𝜆∙𝛽
”cald” al BSG se determină cu relaţia
𝑑𝜃
𝑄̇𝑥 = −𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑥 [W] (5.152)
şi rezultă [4], [7], [10] ş.a.

𝛼
𝑠ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]+ ∙𝑐ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]
𝑄̇𝑥 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ∙ 𝜆∙𝛽
𝛼 [W] (5.153)
𝜆∙𝛽
Valoarea maximă Q̇max a fluxului termic total transmis se obţine [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝛼
+𝑡ℎ(𝛽∙𝑙)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ∙ 𝜆∙𝛽
𝛼 [W] (5.154)
1+ ∙𝑡ℎ(𝛽∙𝑙)
𝜆∙𝛽
sau alternativ [9] ş.a.

𝛼
+𝑡ℎ(𝛽∙𝑙)
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 𝜃0 ∙ √𝛼 ∙ 𝑃 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜆∙𝛽
𝛼 [W] (5.155)
1+ ∙𝑡ℎ(𝛽∙𝑙)
𝜆∙𝛽
2.6. Comparaţie între modelele BSLI, BSLF şi BSG

Efectuând o comparație între modelele (ipotezele) prezentate anterior se remarcă o serie de
similarități şi diferențe [9], [10] ş.a.
Câmpul de temperatură poate fi pus sub forma unei expresii generice de tipul
𝜃
= 𝐹𝐸𝐶𝑇 (𝑥) 𝑠𝑎𝑢 𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝐹𝐸𝐶𝑇 (𝑥) (5.156)
𝜃0
23
Folosind exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor [10] ş.a. se obţine
𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝐹𝐸𝐶𝑇 (𝑥) (5.157)
unde funcţia ecuaţiei câmpului de temperatură FECT(x) este diferită pentru fiecare dintre
modele (tabelul 5.1).
”cald” al BRL se poate pune forma unei expresii generice de tipul
𝑄̇𝑥 = (𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ) ∙ 𝐹𝑄̇𝑥 (𝑥) (5.158)
unde funcţia fluxului termic total FQ̇x (x) este de asemenea diferită pentru fiecare dintre
modele (tabelul 5.1).
Fluxul termic total maxim evacuat Q̇ max se poate pune forma unei expresii generice de tipul
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = (𝛽 ∙ 𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃0 ) ∙ 𝐹𝑄̇𝑚𝑎𝑥 (𝑥) (5.159)
unde funcţia fluxului termic total FQ̇max (x) este diferită pentru fiecare dintre modele (tabelul
5.1).
Tabelul 5.1 Comparaţie între funcţiile modelelor BSLI, BSLF şi BSG

Tip FQ̇max (x)
FECT(x) FQ̇x (x)
BRL
BSLI 𝑒 −𝛽∙𝑥 𝑒 −𝛽∙𝑥 1
𝑐ℎ[𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥)] 𝑠ℎ[𝛽∙(𝑙−𝑥)]

BSLF 𝑐ℎ(𝛽∙𝑙)
𝑡ℎ(𝛽 ∙ 𝑙)
𝑐ℎ(𝛽 ∙ 𝑙)
𝛼 𝛼 𝛼
𝑐ℎ[𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥)] + ∙ 𝑠ℎ[𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥)] 𝑠ℎ[𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥)] + ∙ 𝑐ℎ[𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥)] + 𝑡ℎ(𝛽 ∙ 𝑙)
𝜆∙𝛽 𝜆∙𝛽 𝜆∙𝛽
BSG 𝛼 𝛼 𝛼
𝑐ℎ(𝛽 ∙ 𝑙) + ∙ 𝑠ℎ(𝛽 ∙ 𝑙) 𝑐ℎ(𝛽 ∙ 𝑙) + ∙ 𝑠ℎ(𝛽 ∙ 𝑙) 1+ ∙ 𝑡ℎ(𝛽 ∙ 𝑙)
𝜆∙𝛽 𝜆∙𝛽 𝜆∙𝛽
Observaţie
Pentru o efectuare corectă a calculelor privind mărimile caracteristice acestor BRL este
importantă încadrarea corpului în categoria corespunzătoare unuia dintre cazurile particulare
prezentate [9] ş.a.
Se recomandă calcularea în prealabil a diferenţei de temperatură θl pe capătul ”rece” al BRL

cu relaţia (5.129) [9] ş.a. Dacă valoarea rezultată este
𝜃𝑙 = 𝑡𝑙 − 𝑡𝑒 ≈ 0 (5.160)
nervura poate fi considerată de lungime ”infinită” fiind încadrată în categoria BSLI şi

folosite relaţiile corespunzătoare acesteia.
În cazul în care valoarea θl
𝜃𝑙 = 𝑡𝑙 − 𝑡𝑒 ≫ 0 (5.161)
nervura poate fi considerată de lungime redusă, încadrată în categoria BSG şi utilizate

relaţiile corespunzătoare.
24
În situaţia intermediară atunci când valoarea θl este puţin diferită de 0 (zero) nervura se
consideră a fi de lungime finită şi încadrată în categoria BSLF.
Rezultatele obţinute trebuie să confirme condiția de unicitate utilizată pentru capătul liber
conform ipotezelor de calcul adoptate pentru BSLF. În caz contrar calculele se reiau pentru unul
dintre celelalte două modele fiind acceptat cel de care valorile se apropie cel mai mult [9] ş.a.
2.7. Nervuri cu secţiune diferită de secţiunea dreptunghiulară

2.7.1. Nervuri cu secţiune constantă
Pentru alte tipuri de nervuri având o secţiune diferită de secţiunea dreptunghiulară, dar cu
valoare constantă relaţiile anterioare pot fi aplicate cu condiţia particularizării factorului β≡m etc.
corespunzător geometriei acestora.
Pentru nervuri cu secțiune pătrată având latura a (figura 5.9) pentru care aria secţiunii A şi
perimetrul P sunt
𝐴 = 𝑎2 ; 𝑃 = 4 ∙ 𝑎 (5.162)
factorul β sau m devine [9] ş.a.
𝛼∙𝑃 𝛼∙4∙𝑎 2 𝛼 2 1
𝛽 ≡ 𝑚 = √ 𝜆∙𝐴 = √ 𝜆∙𝑎2 = 𝑎 ∙ √ 𝜆 ∙ 𝑎 = 𝑎 ∙ √𝐵𝑖 [𝑚] (5.163)
Observaţie
Invariantul Bi (BIOT) reprezintă raportul între rezistenţa termică conductivă (interioară) şi
rezistenţa termică convectivă (exterioară) exprimat generic prin relaţia*
𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 [−] (5.164)
*(v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar, §2.3)
Figura 5.9 Nervură dreaptă cu secţiune pătrată [9]
Pentru nervuri cilindrice cu diametrul d (figura 5.10) pentru care aria secţiunii A şi
perimetrul P sunt
𝜋∙𝑑2
𝐴= ; 𝑃 =𝜋∙𝑑 (5.165)
4
factorul β sau m devine [9] ş.a.
𝛼∙𝑃 𝛼∙𝜋∙𝑑 2 𝛼 2 1
𝛽 ≡ 𝑚 = √ 𝜆∙𝐴 = √ 𝜋∙𝑑2 = 𝑑 ∙ √ 𝜆 ∙ 𝑑 = 𝑑 ∙ √𝐵𝑖 [𝑚] (5.166)
𝜆∙
4
25
Figura 5.10 Nervură cilindrică cu diametrul d [9]
În anumite cazuri particulare pentru nervuri care au una dintre dimensiunile geometrice mult
mai redusă în raport cu cealaltă aceasta se neglijează folosind o relaţie de aproximare pentru
perimetrul P al secţiunii.
Dacă lățimea L≡b este mult mai mare decât grosimea δ L>>δ (figura 5.11) se poate
aproxima perimetrul P astfel încât
𝑃 ≈ 2∙𝐿; 𝐴 =𝐿∙𝛿 (5.167)
iar factorul β sau m devine [9] ş.a.
𝛼∙𝑃 𝛼∙2∙𝐿 1 𝛼 1 1
𝛽 ≡ 𝑚 = √𝜆∙𝐴 ≈ √𝜆∙𝐿∙𝛿 = 𝛿 ∙ √2 ∙ ( 𝜆 ∙ 𝛿) = 𝛿 ∙ √2 ∙ 𝐵𝑖 [𝑚] (5.168)
Figura 5.11 Nervură dreaptă cu lățimea mult mai mare decât grosimea [9]
În situaţia inversă dacă lățimea L≡b este mult mai mică decât grosimea δ L<<δ (figura 5.12)
se aproximează perimetrul P
𝑃 ≈ 2∙𝛿; 𝐴 =𝐿∙𝛿 (5.169)
iar factorul β sau m devine [9] ş.a.
𝛼∙𝑃 𝛼∙2∙𝛿 𝛼 1 2 1
𝛽 ≡ 𝑚 = √𝜆∙𝐴 ≈ √𝜆∙𝐿∙𝛿 = √2 ∙ ( 𝜆 ∙ 𝛿) ∙ 𝐿∙𝛿 = √𝐿∙𝛿 ∙ 𝐵𝑖 [𝑚] (5.170)
26
Figura 5.12 Nervură dreaptă cu lățimea mult mai mică decât grosimea [9]
2.7.2. Nervuri cu secţiune variabilă

Pentru nervuri având o secţiune cu valoare variabilă relaţiile de la BRL se pot aplica
simplificat utilizând pentru calculul factorului β≡m etc. o grosime echivalentă δech în funcţie de
geometria secţiunii (după E. SCHMIDT) [7] ş.a.
2∙𝛼 1
𝛽 ≡ 𝑚 ≈ √𝜆∙𝛿 [𝑚] (5.171)
𝑒𝑐ℎ
sau pot fi folosite relaţii speciale dedicate acestor tipuri de nervuri [4], [9] ş.a.
Pentru nervuri cu secţiune longitudinală trapezoidală (figura 5.13) grosimea echivalentă δech
este dată de relaţia [7] ş.a.
3 1
𝛿𝑒𝑐ℎ = 4 ∙ 𝛿𝐵 + 4 ∙ 𝛿𝑉 [m] (5.172)
unde:
 δB – Grosimea nervurii la bază [m];
 δV – Grosimea nervurii la vârf [m].
Figura 5.13 Nervură cu secţiune trapezoidală
În cazul nervurilor conice cu diametrul bazei d (figura 5.14) grosimea echivalentă δech se
calculează cu relaţia [7] ş.a.
8
𝛿𝑒𝑐ℎ = 9 ∙ 𝑑 [m] (5.173)
27
Figura 5.14 Nervură conică
Pentru nervuri cu secţiune triunghiulară simetrică folosind notaţiile din figura 5.15 se poate
scrie
𝛿⁄
2
𝑡𝑔(𝜑) = (5.174)
𝑙−𝑥
rezultând grosimea δ a secţiunii ca o funcţie de distanţă
𝛿 = 𝛿(𝑥) = 2 ∙ 𝑡𝑔(𝜑) ∙ (𝑙 − 𝑥) (5.175)
Figura 5.15 Nervură cu secţiune triunghiulară
Aria A şi perimetrul P al secţiunii sunt date de relaţiile
𝐴 = 𝐿 ∙ 𝛿 = 𝐿 ∙ 2 ∙ 𝑡𝑔(𝜑) ∙ (𝑙 − 𝑥) ; 𝑃 ≈ 2 ∙ 𝐿 (5.176)
în care L reprezintă lăţimea nervurii triunghiulare.

Folosind
𝑑𝑥
𝑐𝑜𝑠(𝜑) = (5.177)
𝑑𝑙
şi relaţia (5.91) rezultă aria laterală elementară dAl a elementului de lungime dx cu latura dl
𝑑𝑥
𝑑𝐴𝑙 = 𝑃 ∙ 𝑑𝑙 = 2 ∙ 𝐿 ∙ 𝑐𝑜𝑠(𝜑) (5.178)
28
Definind factorul β ca fiind

𝛼 1
𝛽 = 𝜆∙𝑠𝑖𝑛(𝜑) [𝑚] (5.179)
se obţine ecuaţia STURM-LIOUVILLE [4], [9] ş.a.
𝑑 𝑑𝜃
∙ ((𝑙 − 𝑥) ∙ 𝑑(𝑙−𝑥)) − 𝛽 ∙ 𝜃 = 0 (5.180)
𝑑(𝑙−𝑥)
Folosind schimbarea de variabilă [4] ş.a.
𝑧 2 1
𝑧 = 2 ∙ √𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥) → (𝑙 − 𝑥) = (2) ∙ 𝛽 (5.181)
se obţine ecuaţia diferenţială a câmpului de temperatură în nervura cu secţiune triunghiulară

simetrică
𝑑2 𝜃 1 𝑑𝜃 1
2 + 𝑧 2
∙ 𝑧 2
− 𝑧 2
∙𝜃 =0 (5.182)
𝑧 2 ( ) 𝑑( ) ( )
𝑑(( ) ) 2 2 2
2
Soluţia acestei ecuaţii diferenţiale este o combinaţie liniară de funcţii BESSEL modificate
de ordinul (indice) 0 şi specia 1 I0(z), respectiv specia a 2-a K0(z) de forma [9] ş.a.
𝑧 2 𝑧 2
𝜃 = 𝐶1 ∙ 𝐼0 (2 ∙ √(2) ) + 𝐶2 ∙ 𝐾0 (2 ∙ √(2) ) (5.183)
obţinând [4] ş.a.
𝜃 = 𝐶1 ∙ 𝐼0 (𝑧) + 𝐶2 ∙ 𝐾0 (𝑧) (5.184)
Precizarea constantelor C1 şi C2 se face pe baza utilizării următoarele două condiţii la limită

[4], [9] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 (5.185)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 𝐶1 ∙ 𝐼0 (2 ∙ √𝛽 ∙ 𝑙) + 𝐶2 ∙ 𝐾0 (2 ∙ √𝛽 ∙ 𝑙) (5.186)
şi
𝑑𝜃
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝑙 → | =0 (5.187)
𝑑𝑥 𝑥=𝑙
care implică
𝐶2 = 0 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝐾0 (0) = ∞ (5.188)
deoarece temperatura trebuie să fie o valoare finită.
Din relaţiile (5.186) şi (5.188) se obţine constanta C1

𝜃0
𝐶1 = (5.189)
𝐼0 (2∙√𝛽∙𝑙)
29
Ecuaţia câmpului de temperatură pentru nervura cu secţiune triunghiulară simetrică are

forma [4], [9] ş.a.
𝜃 𝐼0 (2∙√𝛽∙(𝑙−𝑥)) 𝐼0 (2∙√𝛽∙(𝑙−𝑥))
= 𝑠𝑎𝑢 𝜃 = 𝜃0 ∙ (5.190)
𝜃0 𝐼0 (2∙√𝛽∙𝑙) 𝐼0 (2∙√𝛽∙𝑙)
”cald” al nervurii se calculează cu relaţia [4] ş.a.
𝐼 (2∙√𝛽∙(𝑙−𝑥))
𝑄̇𝑥 = 2 ∙ √𝛽 ∙ (𝑙 − 𝑥) ∙ 𝜆 ∙ 𝐿 ∙ 𝜃0 ∙ 1 ∙ 𝑡𝑔(𝜑) [W] (5.191)
𝐼0 (2∙√𝛽∙𝑙)
iar fluxul termic total maxim Q̇ max transmis se determină pentru x=0 [4] ş.a.
𝐼 (2∙√𝛽∙𝑙)
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 ≡ 𝑄̇0 = 2 ∙ √𝛽 ∙ 𝑙 ∙ 𝜆 ∙ 𝐿 ∙ 𝜃0 ∙ 1 ∙ 𝑡𝑔(𝜑) [W] (5.192)
𝐼0 (2∙√𝛽∙𝑙)
1975.
30
CURS 6: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN NERVURA

ROTUNDĂ DE GROSIME CONSTANTĂ. TRANSFERUL DE
CĂLDURĂ PRIN SOL
OBIECTIVE
 Studiul transferului de căldură prin conducţie termică în regim staţionar prin nervura rotundă
de grosime constantă (aripioara circulară);
 Prezentarea generală a transmiterii căldurii prin sol (transformarea conformă şi metoda
imaginilor);
 Aplicarea transferului de căldură prin sol în cazul unei conducte şi a mai multor conducte
îngropate în sol;
SUBIECTE CURS 6
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN NERVURA ROTUNDĂ DE GROSIME

CONSTANTĂ ......................................................................................................................................2
1.1. Transmiterea căldurii prin aripioare circulare ......................................................................2
1.2. Exemplu de calcul – ţeava cu aripioare circulare .................................................................8
2. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN SOL .............................................................................11
2.1. Generalităţi .........................................................................................................................11
2.2. Transformarea conformă ....................................................................................................11
2.3. Metoda imaginilor ..............................................................................................................14
2.4. Determinarea fluxului termic transmis prin sol de o conductă îngropată ..........................16
2.5. Transfer de căldură prin mai multe conducte montate în sol .............................................18
2.6. Exemplu de calcul – conductă montată în sol ....................................................................21
1
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN NERVURA ROTUNDĂ DE

GROSIME CONSTANTĂ
1.1. Transmiterea căldurii prin aripioare circulare
Studiul transmiterii căldurii prin conducţie termică prin nervura rotundă de grosime
constantă (aripioară circulară) îşi propune să atingă următoarele obiective:
 Determinarea ecuaţiei diferenţiale a câmpului de temperatură;
 Prezentarea soluţiei şi a constantelor necesare;
 Obţinerea ecuaţiei câmpului de temperatură în nervura rotundă;
 Calculul fluxului termic transmis şi al fluxului termic maxim evacuat.
Transferul de căldură prin conducţie termică prin nervura rotundă de grosime constantă se
bazează pe următoarele ipoteze simplificatoare [4], [7], [9], [10] ş.a.:
a) Materialul este omogen şi izotrop;
b) Conductivitatea termică λ a materialului este constantă λ=ct.;
c) Aripioara circulară este în contact perfect cu ţeava;
d) Grosimea δ a aripioarei este suficient de mică pentru ca temperatura să fie uniformă în
secţiunea circulară (figura 6.1);
∂t
e) Transferul de căldură are loc în regim staţionar ∂τ =0 şi aripioara nu are surse interioare
de căldură q̇ SIC = 0;
f) Coeficientul de transfer termic superficial α pe suprafaţa exterioară a nervurii şi
temperatura mediului exterior te sunt cunoscute şi au valori constante.
Figura 6.1 Nervură rotundă de grosime constantă
2
Considerând că în exteriorul ţevii cu aripioare circulare există un mediu EXT cu temperatura

te spre care este transmis fluxul termic Q̇, se mai folosesc următoarele notaţii (figura 6.1):
 Ri, R0 – Raza interioară, respectiv exterioară a ţevii cu secţiune circulară [m];
 R1 – Raza aripioarei circulare [m];
 R, dR – Raza curentă faţă de axa ţevii (originea sistemului de referinţă convenabil ales ORt),
la care se găseşte un strat de grosime elementară dR al nervurii [m];
 t0 – Temperatura pe suprafaţa ţevii, aceeaşi cu temperatura la baza nervurii circulare [ºC].
Bilanţul termic pentru un element infinit mic dR aflat la distanţa R faţă de axa ţevii este dat
de relaţia [4], [7], [10] ş.a.
𝑄̇𝑅 = 𝑄̇𝑅+𝑑𝑅 + 𝑑𝑄̇𝑙 [W] (6.1)
unde:
 Q̇R – Fluxul termic transmis prin conducţie care intră în secţiunea aflată la distanţa R faţă de
axa ţevii [W];
 Q̇R+dR – Fluxul termic transmis prin conducţie care iese din secţiunea aflată la distanţa
R+dR faţă de axa ţevii [W];
 dQ̇ l – Fluxul termic elementar transmis prin convecţie prin suprafaţa laterală elementară dAl
cuprinsă între secţiunile aflate la distanţele R şi respectiv (R+dR) faţă de axa ţevii [W].
Fluxul termic Q̇R+dR poate fi exprimat prin relaţia [4], [7], [10] ş.a.
𝜕𝑄 ̇ 𝑑𝑄 ̇
𝑄̇𝑅+𝑑𝑅 = 𝑄̇𝑅 + 𝜕𝑅𝑅 ∙ 𝑑𝑅 → 𝑄̇𝑅+𝑑𝑅 = 𝑄̇𝑅 + 𝑑𝑅𝑅 ∙ 𝑑𝑅 [W] (6.2)
iar fluxul termic Q̇R transmis prin conducţie este

𝑑𝑡
𝑄̇𝑅 = 𝑞̇ ∙ 𝐴 = −𝜆 ∙ 𝑑𝑅 ∙ 𝐴 [W] (6.3)
Din relaţiile (6.2) şi (6.3) rezultă Q̇ R+dR

𝑑 𝑑𝑡
𝑄̇𝑅+𝑑𝑅 = 𝑄̇𝑅 + 𝑑𝑅 (−𝜆 ∙ 𝐴 ∙ 𝑑𝑅) ∙ 𝑑𝑅 [W] (6.4)
unde aria A reprezintă suprafaţa frontală într-o secţiune de rază R, dată de relaţia
𝐴 = (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅) ∙ 𝛿 [m2 ] (6.5)
Observaţie
Chiar dacă grosimea δ a aripioarei circulare este constantă, suprafaţa frontală A depinde de
raza R [1] ş.a.
Fluxul termic elementar dQ̇ l transmis prin convecţie termică* prin suprafeţele laterale ale
elementului de lungime dR poate fi exprimat prin [4], [7], [10] ş.a.
𝑑𝑄̇𝑙 = 𝛼 ∙ 𝑑𝐴𝑙 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) [W] (6.6)
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin convecţie termică, §2)

unde aria laterală elementară dAl a elementului de lungime dR considerând atât suprafaţa
superioară cât şi cea inferioară este
𝑑𝐴𝑙 = 2 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅) (6.7)
3
Din relaţiile (6.6) şi (6.7) se obţine [4], [7], [10] ş.a.
𝑑𝑄̇𝑙 = 𝛼 ∙ 2 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅) ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) [W] (6.8)
Folosind relaţiile (6.1), (6.4), (6.5) şi (6.8) rezultă

𝑑 𝑑𝑡
𝑄̇𝑅 = 𝑄̇𝑅 + 𝑑𝑅 (−𝜆 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅) ∙ 𝛿 ∙ 𝑑𝑅) ∙ 𝑑𝑅 + 𝛼 ∙ 2 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅) ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) [W] (6.9)
𝑑 𝑑𝑡
(−𝜆 ∙ 𝑅 ∙ 𝛿 ∙ 𝑑𝑅) + 2 ∙ 𝛼 ∙ 𝑅 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) = 0 (6.10)
𝑑𝑅
Relaţia (6.10) se împarte cu produsul (–λ∙δ) şi se obţine [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝑑 𝑑𝑡 2∙𝛼
(𝑅 ∙ 𝑑𝑅) − 𝜆∙𝛿 ∙ 𝑅 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) = 0 (6.11)
𝑑𝑅
Dacă se notează cu θ diferenţa de temperatură [4], [7], [10] ş.a. sau excesul de temperatură
[1], [2], [9] ş.a.
𝜃 = 𝑡 − 𝑡𝑒 [℃] (6.12)
𝑑𝜃 = 𝑑𝑡 (6.13)
şi cu β [4], [7], [10] ş.a. sau m [1], [9] ş.a. factorul
2∙𝛼 1 2∙𝛼 1
𝛽 ≡ 𝑚 = √𝜆∙𝛿 [m] 𝑠𝑎𝑢 𝑚2 = 𝜆∙𝛿 [m2] (6.14)
se obţine prima formă a ecuaţiei diferenţiale a câmpului de temperatură în nervura rotundă

de grosime constantă [7], [10] ş.a.
𝑑 𝑑𝜃
(𝑅 ∙ 𝑑𝑅) − 𝛽 2 ∙ 𝑅 ∙ 𝜃 = 0 (6.15)
𝑑𝑅
Se derivează în raport cu R şi rezultă
𝑑𝜃 𝑑2 𝜃
+ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅2 − 𝛽 2 ∙ 𝑅 ∙ 𝜃 = 0 (6.16)
𝑑𝑅
iar după împărţirea cu R se obţine [1], [7], [9], [10] ş.a.
𝑑2 𝜃 1 𝑑𝜃
+ 𝑅 ∙ 𝑑𝑅 − 𝛽 2 ∙ 𝜃 = 0 (6.17)
𝑑𝑅 2
Efectuând schimbarea de variabilă [4], [7], [9] ş.a.
𝑧 =𝛽∙𝑅 (6.18)
rezultă următoarele
1 𝛽
= (6.19)
𝑅 𝑧
𝑑𝑧 = 𝛽 ∙ 𝑑𝑅 (6.20)
4
𝑑𝑧
𝑑𝑅 = (6.21)
𝛽
𝑑𝑧 2
𝑑𝑅 2 = (6.22)
𝛽2
Înlocuind relaţiile (6.18)…(6.22) în relaţia (6.17) se obţine a doua formă a ecuaţiei

diferenţiale a câmpului de temperatură în nervura rotundă de grosime constantă [4], [7], [9] ş.a.
𝑑2 𝜃 1 𝑑𝜃
+ 𝑧 ∙ 𝑑𝑧 − 𝜃 = 0 (6.23)
𝑑𝑧 2
Ecuaţia (6.23) este de o ecuaţie de tip BESSEL modificată de ordinul 0 [1] ş.a. având ca
soluţie o combinaţie liniară de funcţii BESSEL modificate de ordinul (indice) 0 şi specia 1 I0(z),
respectiv specia a 2-a K0(z), de forma [1], [4], [7], [9] ş.a.
𝜃 = 𝐶1 ∙ 𝐼0 (𝑧) + 𝐶2 ∙ 𝐾0 (𝑧) (6.24)
Observaţii
1. Im(x) este funcţia BESSEL modificată de specia 1 şi ordinul (indice) m, definită general
prin
𝐼𝑚 (𝑥) = 𝑖 −𝑚 ∙ 𝐽𝑚 (𝑖 ∙ 𝑥) (6.25)
unde Jm(x) este funcţia cilindrică (BESSEL) de specia 1 şi ordinul (indice) m, dată de relaţia
(−1)𝑘 𝑥 2∙𝑘+𝑚
𝐽𝑚 (𝑥) = ∑∞
𝑘=0 (Γ(𝑘+1)∙Γ(𝑘+𝑚+1) ∙ (2) ) (6.26)
în care Γ este funcţia lui GAUSS

∞
Γ(𝑥) = ∫0 𝑒 −𝑡 ∙ 𝑡 𝑥−1 ∙ 𝑑𝑡 (6.27)
cu proprietatea că
Γ(𝑘 + 1) = 𝑘! 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑘 ∈ ℤ (6.28)
2. Km(x) este funcţia BESSEL modificată de specia a 2-a şi ordinul (indice) m, definită
general prin
𝑥 1 (−1)𝑘 ∙(𝑚−𝑘−1)! 𝑥 2∙𝑘−𝑚

𝐾𝑚 (𝑥) = (−1)𝑚+1 ∙ 𝐼𝑚 (𝑥) ∙ 𝑙𝑛 (2) + 2 ∙ ∑𝑚−1
𝑘=0 ( ∙ (2) )+
k!
(−1)𝑚 1 𝑥 2∙𝑘+𝑚
∙ ∑∞
𝑘=1 (k!∙(k+m)! ∙ (2) ) ∙ [𝛹(𝑘) + 𝛹(𝑘 + 𝑚)] (6.29)
2
unde funcţia Ψ(n) este

1 1 1 1
𝛹(𝑛) = −𝛾 + 1 + 2 + 3 … + 𝑛 (6.30)
iar γ=0.5772156 constanta lui EULER.
5
3. Funcţiile BESSEL modificate Im(x) şi Km(x) au următoarele proprietăţi importante:

𝑑
(𝑥 −𝑚 ∙ 𝐼𝑚 (𝑥)) = 𝑥 −𝑚 ∙ 𝐼𝑚+1 (𝑥) (6.31)
𝑑𝑥
𝑑
(𝑥 −𝑚 ∙ 𝐾𝑚 (𝑥)) = −𝑥 −𝑚 ∙ 𝐾𝑚+1 (𝑥) (6.32)
𝑑𝑥
Stabilirea constantelor C1 şi C2 din relaţia (6.24) se face pe baza precizării următoarelor

condiţii la limită [1], [7], [9] ş.a. de tip DIRICHLET
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅0 → 𝑡 = 𝑡0 (6.33)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 𝐶1 ∙ 𝐼0 (𝛽 ∙ 𝑅0 ) + 𝐶2 ∙ 𝐾0 (𝛽 ∙ 𝑅0 ) (6.34)
şi NEUMANN
𝑑𝜃
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅1 → | ≈0 (6.35)
𝑑𝑅 𝑅=𝑅1
Observaţie
Pentru nervura rotundă de grosime constantă se neglijează fluxul termic transmis prin vârful
aripioarei [7], [9] ş.a.
𝑑𝜃
| = 𝐶1 ∙ 𝛽 ∙ 𝐼1 (𝛽 ∙ 𝑅1 ) − 𝐶2 ∙ 𝛽 ∙ 𝐾1 (𝛽 ∙ 𝑅1 ) = 0 (6.36)
𝑑𝑅 𝑅=𝑅1
Din relaţiile (6.34) şi (6.36) se formează un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute C1
şi C2
𝐶1 ∙ 𝐼0 (𝛽 ∙ 𝑅0 ) + 𝐶2 ∙ 𝐾0 (𝛽 ∙ 𝑅0 ) = 𝜃0
{ (6.37)
𝐶1 ∙ 𝛽 ∙ 𝐼1 (𝛽 ∙ 𝑅1 ) − 𝐶2 ∙ 𝛽 ∙ 𝐾1 (𝛽 ∙ 𝑅1 ) = 0
care rezolvat analitic oferă constantele C1 şi C2 în formele [7] ş.a.

𝐾1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝜃0
𝐶1 = 𝐼 (6.38)
1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝐾0 (𝛽∙𝑅0 )+𝐼0 (𝛽∙𝑅0 )∙𝐾1 (𝛽∙𝑅1 )
𝐼1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝜃0
𝐶2 = 𝐼 (6.39)
1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝐾0 (𝛽∙𝑅0 )+𝐼0 (𝛽∙𝑅0 )∙𝐾1 (𝛽∙𝑅1 )
Înlocuind valorile constantelor C1 şi C2 din relaţiile (6.38) şi (6.39) în relaţia (6.24) se obţine
ecuaţia câmpului de temperatură pentru nervura rotundă de grosime constantă [1], [4], [7], [9] ş.a.
𝐼0 (𝛽∙𝑅)∙𝐾1 (𝛽∙𝑅1 )+𝐼1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝐾0 (𝛽∙𝑅)
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝐼 (6.40)
1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝐾0 (𝛽∙𝑅0 )+𝐼0 (𝛽∙𝑅0 )∙𝐾1 (𝛽∙𝑅1 )
Fluxul termic Q̇R transmis prin conducţie se obţine din

𝑑𝜃
𝑄̇𝑅 = −𝜆 ∙ 𝑑𝑅 ∙ 𝐴 [W] (6.41)
rezultând
𝐼 (𝛽∙𝑅 )∙𝐾 (𝛽∙𝑅)−𝐼 (𝛽∙𝑅)∙𝐾 (𝛽∙𝑅 )
𝑄̇𝑅 = 𝜆 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅 ∙ 𝛿) ∙ 𝛽 ∙ 𝜃0 ∙ 𝐼 1(𝛽∙𝑅 1)∙𝐾 1(𝛽∙𝑅 )+𝐼1 (𝛽∙𝑅 )∙𝐾1 (𝛽∙𝑅1 ) [W] (6.42)
1 1 0 0 0 0 1 1
6
Valoarea maximă Q̇max a fluxului termic transmis se obţine [4], [7] ş.a. pentru fluxul termic
care trece prin baza nervurii
𝑑𝜃
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅 = 𝑅0 → 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = −𝜆 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅0 ∙ 𝛿) ∙ 𝑑𝑅| [W] (6.43)
𝑅=𝑅0
rezultând [1], [4], [7] ş.a.

𝐼 (𝛽∙𝑅 )∙𝐾 (𝛽∙𝑅 )−𝐼 (𝛽∙𝑅 )∙𝐾 (𝛽∙𝑅 )
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 𝜆 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅0 ∙ 𝛿) ∙ 𝛽 ∙ 𝜃0 ∙ 𝐼1 (𝛽∙𝑅1 )∙𝐾1(𝛽∙𝑅0 )+𝐼1 (𝛽∙𝑅0 )∙𝐾1(𝛽∙𝑅1 ) [W] (6.44)
1 1 0 0 0 0 1 1
Deoarece în practică este dificil să se opereze cu o relaţie de forma (6.44), se utilizează o

formă alternativă simplificată [4], [7], [9] ş.a.
𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 𝜆 ∙ (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅0 ∙ 𝛿) ∙ 𝛽 ∙ (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝜙 [W] (6.45)
unde coeficientul ϕ [5] ş.a.
𝜙 = 𝜙(𝛽 ∙ 𝑅0 , 𝛽 ∙ (𝑅1 − 𝑅0 )) (6.46)
este nomografiat oferind posibilitatea determinării grafice a valorii necesare (figura 6.2).
Figura 6.2 Valorile coeficientului ϕ (β∙R 0 , β∙(R 1 -R 0 )) [5]
7
1.2. Exemplu de calcul – ţeava cu aripioare circulare
Pe o ţeavă de oţel Ø1½” (48×3 mm) se dispun pe o lungime L=1 m un număr na=100
aripioare circulare de oţel cu grosime δa=2 mm, conductivitatea termică λa=50 W/m∙K şi diametrul
Da=88 mm (figura 6.3).
Ştiind că temperatura suprafeţei exterioare a ţevii este tse≡t0=70ºC, temperatura mediului
ambiant este te=18ºC şi coeficientul de transfer termic superficial este α=15 W/m2∙K, să se
determine fluxul termic Q̇a transmis prin aripioare.
De câte ori creşte fluxul termic total Q̇ transmis prin ţeava cu aripioare dacă pentru ţeava lisă
fluxul termic unitar are valoarea q̇ lisa =118 W/m?
Figura 6.3 Ţeavă cu aripioare
Rezolvare
Fluxul termic Q̇a transmis prin aripioare se calculează cu relaţia
𝑄̇𝑎 = 𝑛𝑎 ∙ 𝑄̇1𝑎 [W] (6.47)
unde:
 Q̇1a – Fluxul termic transmis printr-o aripioară [W];
 na – Numărul de aripioare [-].
Fluxul termic Q̇1a transmis printr-o aripioară se calculează cu relaţia (6.45) scrisă în forma
𝑄̇1𝑎 ≡ 𝑄̇𝑚𝑎𝑥 = 𝛽 ∙ 𝜆𝑎 ∙ 𝐴𝑎 ∙ (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝜙 [W] (6.48)
Factorul β rezultă din relaţia (6.14)
𝑊
2∙𝛼 2∙15∙ 2 1
𝛽 = √𝜆 = √ 𝑊 𝑚 ∙𝐾 = 17.32 ∙ 𝑚 (6.49)
𝑎 ∙𝛿𝑎 50∙ ∙2∙10−3 ∙𝑚
𝑚∙𝐾
8
Aria A care reprezintă suprafaţa de contact între ţeavă şi aripioară (aria suprafeței frontale a
aripioarei) este
𝑑𝑒 48
𝐴 = (2 ∙ 𝜋 ∙ 𝑅0 ) ∙ 𝛿𝑎 = (2 ∙ 𝜋 ∙ ) ∙ 𝛿𝑎 = 2 ∙ 𝜋 ∙ ∙ 10−3 ∙ 𝑚 ∙ 2 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 =
2 2
3.0159 ∙ 10−4 ∙ 𝑚2 = 3.0159 ∙ 𝑐𝑚2 (6.50)
iar diferenţa de temperatură θ0 rezultă
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 70℃ − 18℃ = 52℃ (6.51)
Pentru determinarea coeficientului ϕ pe baza relaţiei (6.46)
𝜙 = 𝜙(𝛽 ∙ 𝑅0 , 𝛽 ∙ (𝑅1 − 𝑅0 )) (6.52)
se calculează produsele
𝑑𝑒 1 48∙10−3 ∙𝑚
𝛽 ∙ 𝑅0 = 𝛽 ∙ = 17.32 ∙ 𝑚 ∙ = 0.4157 (6.53)
2 2
𝐷 𝑑𝑒 1 88∙10−3 ∙𝑚 48∙10−3 ∙𝑚
𝛽 ∙ (𝑅1 − 𝑅0 ) = 𝛽 ∙ ( 2𝑎 − ) = 17.32 ∙ 𝑚 ∙ ( − ) = 0.346 (6.54)
2 2 2
iar apoi conform schemei din figura 6.4
𝜙 = 𝜙(0.4157, 0.346) (6.55)
Figura 6.4 Determinarea coeficientului ϕ
rezultă din nomograma din figura 6.2 valoarea
𝜙 ≈ 0.50 (6.56)
În consecinţă, fluxul termic transmis printr-o aripioară este

1 𝑊 𝑊
𝑄̇1𝑎 = 17.32 ∙ 𝑚 ∙ 50 ∙ 𝑚∙𝐾 ∙ 3.0159 ∙ 10−4 ∙ 𝑚2 ∙ 52℃ ∙ 0.50 = 6.79 ∙ 𝑎𝑟𝑖𝑝𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎 (6.57)
9
Fluxul termic Q̇a transmis prin na=100 aripioare

𝑊
𝑄̇𝑎 = 100 ∙ 𝑎𝑟𝑖𝑝𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒 ∙ 6.79 ∙ 𝑎𝑟𝑖𝑝𝑖𝑜𝑎𝑟𝑎 = 679 ∙ 𝑊 (6.58)
Deoarece fluxul termic Q̇lisa transmis pe o lungime L=1 m de ţeavă lisă este
𝑊
𝑄̇𝑙𝑖𝑠𝑎 = 𝑞̇ 𝑙𝑖𝑠𝑎 ∙ 𝐿 = 118 ∙ 𝑚 ∙ 1 ∙ 𝑚 = 118 ∙ 𝑊 (6.59)
rezultă raportul între fluxul termic Q̇a transmis prin aripioare şi Q̇ lisa
𝑄̇𝑎 679∙𝑊
= = 5.75 (6.60)
𝑄̇𝑙𝑖𝑠𝑎 118∙𝑊
Fluxul termic total Q̇ transmis prin ţeava cu aripioare este dat de relaţia
𝑄̇ = 𝑄̇𝑛,𝑙𝑖𝑠𝑎 + 𝑄̇𝑎 [W] (6.61)
unde:
 Q̇n,lisa – Fluxul termic transmis prin ”n” tronsoane de ţeavă lisă [W].
𝑄̇𝑛,𝑙𝑖𝑠𝑎 = 𝑛𝑎 ∙ (𝑝 − 𝛿𝑎 ) ∙ 𝑞̇ 𝑙𝑖𝑠𝑎 [W] (6.62)
în care:
 p – Pasul de dispunere a aripioarelor [-].
𝐿 1000∙𝑚𝑚
𝑝 = 𝑛 = 100∙𝑎𝑟𝑖𝑝𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒 = 10 ∙ 𝑚𝑚 (6.63)
𝑎
Se obţine
𝑊
𝑄̇𝑛,𝑙𝑖𝑠𝑎 = 100 ∙ 𝑎𝑟𝑖𝑝𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒 ∙ (10 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 − 2 ∙ 10−3 ∙ 𝑚) ∙ 118 ∙ 𝑚 = 94.4 ∙ 𝑊 (6.64)
şi pe baza relației (6.61) rezultă
𝑄̇ = 94.4 ∙ 𝑊 + 679 ∙ 𝑊 = 773.4 ∙ 𝑊 (6.65)
Creşterea fluxului termic transmis faţă de situaţia în care nu se folosesc aripioare este
𝑄̇ 773.4∙𝑊
̇
= = 6.55 (6.66)
𝑄𝑙𝑖𝑠𝑎 118∙𝑊
10
2. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN SOL

2.1. Generalităţi
Conductele montate direct în sol sau reţelele de conducte montate în sol permit transportul
energie termice la distanţă sau asigură livrarea unor fluide tehnologice la consumatori [4] ş.a.
Corpurile solide care sunt îngropate în sol, având în general temperatura diferită de
temperatura ts a acestuia, se consideră a fi surse interioare de căldură (SIC) sau izvoare de căldură
[7], [9] ş.a.
Obiectivele studierii transmiterii căldurii prin sol sunt în principal următoarele:

 Determinarea câmpului de temperatură în sol (modul de distribuţie a izotermelor);
 Calculul fluxului termic disipat în sol.
Aceleaşi obiective sunt avute în vedere şi în cazul construcțiilor [4] ş.a.:

 Plasate la nivelul solului;
 Parţial îngropate în sol e.g., demisol;
 Total îngropate în sol e.g., canal termic.
Pentru rezolvarea problemelor se utilizează în general o transformare conformă combinată

cu utilizarea metodei imaginilor [4], [7] ş.a.
2.2. Transformarea conformă
Definiţie
Transformarea conformă reprezintă o transformare care permite transpunerea unei porţiuni
plane într-un contur circular [4], [7] ş.a.
Se propune transformarea conturului plan reprezentat în figura 6.5 într-un contur echivalent
cu cel indicat în figura 6.6.
În planul complex Z izotermele t=ct. sunt reprezentate prin drepte x=ct. cărora le corespund
cercuri având raza R=ct. în planul complex W [4] ş.a.
Figura 6.5 Porțiune plană (planul Z)
11
Liniile de flux termic q̇ =ct. materializate în planul complex Z prin drepte y=ct. sunt
transpuse în planul complex W prin unghiul φ=ct. reprezentând drepte care trec prin origine [4] ş.a.
Figura 6.6 Contur circular (planul W)
Pentru realizarea transformării conforme este utilizată relaţia (6.67) în care C reprezintă o
constantă
𝐶 ∙ 𝑍 = 𝑙𝑛(𝑊) (6.67)
În planul complex Z
𝑍 =𝑥+𝑖∙𝑦 (6.68)
iar în planul complex W
𝑊 =𝑢+𝑖∙𝑣 (6.69)
Adoptând convenabil conform [4] ş.a.
𝑊 = 𝑅 ∙ 𝑒 𝑖∙𝜑 (6.70)
unde:
 R – Raza [m];
 φ – Unghiul făcut de raza R cu axa u în planul W [grade].
din relaţiile (6.67) … (6.70) rezultă
𝐶 ∙ (𝑥 + 𝑖 ∙ 𝑦) = 𝑙𝑛(𝑢 + 𝑖 ∙ 𝑣) = 𝑙𝑛(𝑅 ∙ 𝑒 𝑖∙𝜑 ) (6.71)
𝐶 ∙ 𝑥 + 𝑖 ∙ 𝐶 ∙ 𝑦 = 𝑙𝑛(𝑅) + 𝑖 ∙ 𝜑 (6.72)
12
Identificând partea reală, respectiv partea imaginară se obţine
𝐶 ∙ 𝑥 = 𝑙𝑛(𝑅)
{ (6.73)
𝐶∙𝑦 =𝜑
sau
𝑙𝑛(𝑅)
𝑥= 𝐶
{ 𝜑 (6.74)
𝑦=𝐶
În tabelul 6.1 este redată corespondenţa mărimilor în planul complex Z şi planul complex
W, modul de calcul echivalent al fluxului termic Q̇ 12 transmis printr-o arie A12 şi al fluxului termic
total Q̇, precum şi modalitatea de exprimare a ecuației câmpului de temperatură.
Tabelul 6.1 Corespondenţa mărimilor în planul complex Z şi planul complex W
13
2.3. Metoda imaginilor

Se consideră un izvor punctiform de căldură notat P1 (figura 6.7) cu următoarele
caracteristici [4] ş.a.:
 Este plasat în sol la adâncimea h;
 Debitează un flux termic Q̇;
 Are temperatura θ0 (corect, diferența de temperatură sau supratemperatura)
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑠 [℃] (6.75)
şi imaginea izvorului de căldură notată P2 cu următoarele caracteristici:

 Este situată simetric la înălţimea h;
 Debitează un flux termic −Q̇;
 Are temperatura −θ0 (corect, diferența de temperatură sau supratemperatura)
−𝜃0 = −(𝑡0 − 𝑡𝑠 ) [℃] (6.76)
Figura 6.7 Metoda imaginilor
Temperatura θ (corect, diferența de temperatură sau supratemperatura) într-un punct P de

coordonate (x, y) din figura 6.7 este dată de relația
𝜃 = 𝜃1 + 𝜃2 [℃] (6.77)
rezultând prin însumarea efectelor izvorului punctiform de căldură P1 şi a imaginii acestuia

P2 [4] ş.a.
14
Utilizând relaţia 6 din tabelul 6.1, cu notaţiile din figura 6.7 şi λs conductivitatea termică a
solului (λs=1…2 W/m∙K) rezultă
𝑄̇ 𝑅
𝜃1 = 𝜃0 − 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑅1 ) [℃] (6.78)
𝑠 ∙𝐿 0
𝑄̇ 𝑅
𝜃2 = −𝜃0 + 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑅2 ) [℃] (6.79)
𝑠 ∙𝐿 0
Din relaţiile (6.77) … (6.79) se obţine [4] ş.a.

𝑄̇ 𝑅
𝜃 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑅2 ) [℃] (6.80)
𝑠 ∙𝐿 1
Efectuând calculele rezultă

𝑅 2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙𝜃
𝑙𝑛 (𝑅2 ) = (6.81)
1 𝑄̇
2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙𝜃
𝑅2
=𝑒 𝑄̇ (6.82)
𝑅1
Se exprimă geometric razele R1 şi R2 prin formulele
𝑅12 = 𝑥 2 + (ℎ − 𝑦)2 (6.83)
𝑅22 = 𝑥 2 + (ℎ + 𝑦)2 (6.84)
Din relaţiile (6.82) … (6.84) se obţine
2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙𝜃 2 4∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙𝜃

𝑅22 𝑥 2 +(ℎ+𝑦)2
= 𝑥 2 +(ℎ−𝑦)2 = (𝑒 𝑄̇ ) =𝑒 𝑄̇ = 𝐶2 (6.85)
𝑅12
Efectuând calculele rezultă

2
1+𝐶 2 4∙ℎ2 ∙𝐶 2
𝑥 2 + (𝑦 + ℎ ∙ 1−𝐶 2 ) = (1−𝐶 2 )2 (6.86)
Pentru temperatura θ≡t–ts=ct. se obţine astfel o familie de izoterme (figura 6.8)

2
1+𝐶 2 2∙ℎ∙𝐶 2
𝑥 2 + (𝑦 + ℎ ∙ 1−𝐶 2 ) = (1−𝐶 2 ) (6.87)
Figura 6.8 Spectrul de izoterme t=ct. şi liniile de flux termic din sol
15
Aceasta reprezintă o familie de cercuri cu centrul pe axa Oy în punctul de coordonate
1+𝐶 2
𝑃𝐶 (0, ℎ ∙ 1−𝐶 2 ) (6.88)
şi rază RC variabilă de la zero la infinit [4], [5] ş.a.

2∙ℎ∙𝐶
𝑅𝐶 = 1−𝐶 2 (6.89)
Observaţii
1) Pentru RC→∞ se obţine izoterma plană ts suprapusă peste suprafaţa solului [4], [7] ş.a.;
2) Liniile de flux termic q̇ sunt perpendiculare pe izoterme şi formează o familie de cercuri

cu centrele pe axa Ox şi raza variabilă;
3) Izoterma t0 este o izotermă particulară, suprapusă peste suprafaţa exterioară a conductei.
2.4. Determinarea fluxului termic transmis prin sol de o conductă îngropată

Din relaţiile (6.88) şi (6.89) neglijând practic diferenţa Δh≈0 (figura 6.8), raportul între yC
(ordonata centrului grupului de izoterme) şi RC (raza unei izoterme) este [4] ş.a.
1+𝐶2
𝑦𝐶 ℎ∙ 1+𝐶 2
1−𝐶2
= 2∙ℎ∙𝐶 = (6.90)
𝑅𝐶 2∙𝐶
1−𝐶2
Se notează raportul
𝑦𝐶
=𝑢 (6.91)
𝑅𝐶
şi rezultă ecuaţia de gradul doi
𝐶2 − 2 ∙ 𝑢 ∙ 𝐶 + 1 = 0 (6.92)
cu soluţiile
𝐶1,2 = 𝑢 ± √𝑢2 − 1 (6.93)
Ținând cont de (6.91) se obţine [4] ş.a.
𝑦 𝑦 2
𝐶1,2 = 𝑅𝐶 ± √(𝑅𝐶 ) − 1 (6.94)
𝐶 𝐶
Figura 6.9 Conductă pozată în sol [7]

16
Pentru o conductă cu diametrul d îngropată în sol, se aproximează ordonata centrului

grupului de izoterme yC prin adâncimea de îngropare h a axei conductei (figura 6.9)
𝑦𝐶 ≈ ℎ (6.95)
şi deoarece corespunzător izotermei t0 [4] ş.a.

𝑑
𝑅𝐶 = (6.96)
2
alegând soluţia fizic posibilă din relaţia (6.94) se obţine constanta C
2∙ℎ 2∙ℎ 2
𝐶= + √( 𝑑 ) − 1 (6.97)
𝑑
Din relaţia (6.85)
2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙𝜃 2
𝐶 2 = (𝑒 𝑄̇ ) (6.98)
constanta C poate fi exprimată prin

𝐶=𝑒 𝑄̇ (6.99)
iar prin logaritmare rezultă

𝑙𝑛(𝐶) = (6.100)
𝑄̇
Folosind relaţiile (6.97) şi (6.100) se obţine fluxul termic total Q̇ disipat în sol de către o
conductă având diametrul d, fiind pozată la adâncimea h [4] ş.a.
2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙(𝑡0 −𝑡𝑠 ) 2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿∙(𝑡0 −𝑡𝑠 )
𝑄̇ = = [W] (6.101)
𝑙𝑛(𝐶) 2∙ℎ √ 2∙ℎ 2
𝑙𝑛( + ( ) −1)
𝑑 𝑑
Fluxul termic total poate fi exprimat şi printr-o relaţie de tipul

∆𝑡 𝑡0 −𝑡𝑠
𝑄̇ = 𝑅 = [W] (6.102)
𝑡𝑡,𝑠 1 2∙ℎ 2∙ℎ 2
∙𝑙𝑛( +√( ) −1)
2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿 𝑑 𝑑
în care rezistenţa termică totală a ansamblului conductă–sol Rtt,s este [4], [9] ş.a.
1 2∙ℎ 2∙ℎ 2 K
𝑅𝑡𝑡,𝑠 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑 + √( 𝑑 ) − 1) [W] (6.103)
𝑠 ∙𝐿
Fluxul termic unitar q̇ disipat în sol de către conducta cu diametrul d, îngropată la

adâncimea h se obţine din relaţia
𝑄̇ 𝑡0 −𝑡𝑠 W
𝑞̇ = = [m] (6.104)
𝐿 1 2∙ℎ 2∙ℎ 2
∙𝑙𝑛( +√( ) −1)
2∙𝜋∙𝜆𝑠 𝑑 𝑑
17
Se observă ca şi fluxul termic unitar q̇ poate fi pus în forma

∆𝑡 W
𝑞̇ = 𝑅 [m] (6.105)
𝑡,𝑠
în care rezistenţa termică unitară a ansamblului conductă–sol Rt,s este [7], [9] ş.a.
1 2∙ℎ 2∙ℎ 2 m∙K

𝑅𝑡,𝑠 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑 + √( 𝑑 ) − 1) [W] (6.106)
𝑠
Observaţie
Pentru o adâncime de îngropare h mult mai mare decât d (diametrul exterior al conductei) şi
mult mai mică decât lungimea L a conductei (L>>h>>d) se poate aproxima fluxul termic unitar q̇
disipat în sol prin relaţia [4], [9] ş.a.
𝑡0 −𝑡𝑠 W
𝑞̇ ≈ 1 4∙ℎ [m] (6.107)
∙𝑙𝑛( )
2∙𝜋∙𝜆𝑠 𝑑
2.5. Transfer de căldură prin mai multe conducte montate în sol

În cazul a două sau a mai multor conducte montate direct în sol se procedează similar,
aplicând metoda imaginilor pentru mai multe izvoare punctiforme de căldură P1, P2, … , Pn
(figura 6.10) [4] ş.a.
Figura 6.10 Două conducte montate în sol (după [4])
Se poate scrie [4] ş.a.
𝑄̇ 𝑅"
𝜃 = ∑𝑁𝐶 𝑁𝐶 𝑗
𝑗=1 𝜃𝑗 = ∑𝑗=1 (2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑅𝑗′ )) (6.108)
𝑠 ∙𝐿 𝑗
18
unde:
 NC – Numărul de conducte îngropate în sol [-];
 Q̇j – Fluxul termic disipat de conducta ”j” [W];
 R'j , R"j – Razele izvorului de căldură ”j” şi a imaginii sale [m].
Pentru cazul general soluţia ecuaţiei (6.108) nu se cunoaşte, dar pot fi determinate relaţii cu
un grad ridicat de precizie pentru anumite cazuri particulare [4] ş.a.
Pentru conducte cu geometrie identică: acelaşi diametru d, aceeaşi adâncime de montare h,
pas de montare identic s etc. (figura 6.11) care lucrează în aceleaşi condiţii termice (aceleaşi
temperaturi) relaţia (6.108) devine [4] ş.a.
"
𝑄̇ 𝑁𝐶 𝑅𝑗
𝜃= ∙ 𝑙𝑛 (∏𝑗=1 (𝑅′ )) (6.109)
2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿 𝑗
Figura 6.11 Conducte identice montate în sol
Pe baza soluţiei lui E. GOURSAT, fluxul termic transmis prin sol se poate calcula cu relaţia
[4], [9] ş.a.
∆𝑡 𝑡0 −𝑡𝑠
𝑄̇ = 𝑅 = 1 2∙𝑠 2∙ℎ
[W] (6.110)
𝑡𝑡,𝑠 ∙𝑙𝑛( ∙𝑠ℎ( ))
2∙𝜋∙𝜆𝑠 ∙𝐿 𝜋∙𝑑 𝑠
Rezistenţa termică unitară Rt [m∙K/W] din relaţia (6.110) poate fi apreciată şi grafic folosind
nomograma din figura 6.12, pe baza raportului h/d între adâncimea de montare şi diametrul
conductei, respectiv a raportului δ/d între pasul de montare şi diametrul conductei [9] ş.a.
Figura 6.12 Rezistenţa termică pentru mai multe conducte montate în sol [9]
19
O serie de situaţii practice a unor diferite tipuri de corpuri îngropate în sol sunt indicate în
literatura de specialitate [2], [6], [9] ş.a. De exemplu, relaţiile de calcul aferente pentru determinarea
rezistenţei termice la transmiterea căldurii prin sol sunt indicate în tabelul 6.2 conform [9].
Tabelul 6.2 Corpuri îngropate în sol şi rezistenţa termică corespunzătoare [9]
20
În cazul transferului de căldură global prin sol, care include convecţia termică în interiorul
conductei, conducţia termică prin pereţii conductei şi prin sol şi convecţia termică în exteriorul
conductei se poate utiliza relaţia aproximativă
∆𝑡 𝑡 −𝑡
𝑄̇ ≈ 𝑅 = 𝑖𝑅 𝑒 ∙ 𝐿 [W] (6.111)
𝑡𝑡 𝑡
în care rezistenţa termică unitară Rt la transferul global de căldură este
1 1 𝑑𝑗+1 1 2∙𝐻 4∙𝐻 2 m∙K

𝑅𝑡,𝑠 = 𝜋∙𝑑 ∙𝛼 + ∑𝑛𝑗=1 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( ) + 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 (𝑑 + √𝑑2 − 1) [W] (6.112)
𝑖 𝑖 𝑗 𝑑𝑗 𝑠 𝑛+1 𝑛+1
unde H este o adâncime de îngropare corectată (majorată) pentru a obţine o rezistenţă

termică echivalentă care înglobează şi rezistenţa termică la convecţia termică în exterior, dată de
relaţia [4] ş.a.
𝜆
𝐻 = ℎ + 𝛼𝑠 [m] (6.113)
𝑒
2.6. Exemplu de calcul – conductă montată în sol

O conductă de oţel Ø5” (Ø133x5 mm) este pozată în sol la adâncimea h=1.20 (figura 6.13).
Cunoscând temperatura medie a suprafeţei solului ts=10ºC, conductivitatea termică a solului
λs=1.16 W/m∙K (pământ vegetal cu ρ=1600 kg/m3 şi cp=0.84 J/kg∙K) şi temperatura suprafeţei
exterioare a conductei t0=120ºC, să se determine fluxul termic unitar q̇ transmis prin sol pe 1 ml de
conductă.
Care sunt ecuaţiile izotermelor t0=120ºC, t60=60ºC şi t30=30ºC?
Figura 6.13 Conductă montată în sol
Rezolvare
Din datele problemei rezultă valoarea diametrului exterior al conductei de≡d=133 mm.
21
Fluxul termic unitar q̇ disipat în sol se determină cu relaţia (6.105) în care rezistenţa termică
unitară a ansamblului conductă-sol Rt,s este dată de relaţia (6.106)
1 2∙ℎ 2∙ℎ 2 1 2∙1.20∙𝑚 2∙1.20∙𝑚 2

𝑅𝑡,𝑠 = 2∙𝜋∙𝜆 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝑑 + √( 𝑑 ) − 1) = 𝑊 ∙ 𝑙𝑛 ( 0.133∙𝑚 + √( 0.133∙𝑚 ) − 1) = 0.4919 ∙
𝑠 2∙𝜋∙1.16∙
𝑚∙𝐾
𝑚∙𝐾
(6.114)
𝑊
∆𝑡 120℃−10℃ 𝑊
𝑞̇ = 𝑅 = 𝑚∙𝐾 = 223.62 ∙ 𝑚 (6.115)
𝑡,𝑠 0.4919∙
𝑊
Pentru determinarea ecuaţiei izotermei t0=120ºC se calculează în prealabil constanta C cu

relaţia (6.97)
2∙ℎ 2∙ℎ 2 2∙1.20∙𝑚 2∙1.20∙𝑚 2

𝐶= + √( 𝑑 ) − 1 = + √( 0.133∙𝑚 ) − 1 = 36.0625 (6.116)
𝑑 0.133∙𝑚
şi se utilizează relaţia (6.87) în forma

2 2
1+𝐶 2 2∙ℎ∙𝐶 2 1+36.06252 2∙1.20∙𝑚∙36.0625 2
𝑥 2 + (𝑦 + ℎ ∙ 2) = (
2
2 ) → 𝑥 + (𝑦 + 1.20 ∙ 𝑚 ∙ 2) = (
) (6.117)
1−𝐶 1−𝐶 1−36.0625 1−36.06252
obţinând
𝑥 2 + (𝑦 − 1.2018 ∙ 𝑚)2 = (−0.0666 ∙ 𝑚)2 (6.118)
Neglijând diferenţa
∆ℎ = 1.2018 ∙ 𝑚 − 1.20 ∙ 𝑚 = 0.0018 ∙ 𝑚 = 1.8 𝑚𝑚 (6.119)
se obţine ecuaţia izotermei t0=120ºC
𝑥 2 + (𝑦 − 1.20 ∙ 𝑚)2 = (−0.0666 ∙ 𝑚)2 (6.120)
care reprezintă un cerc cu centrul în punctul C120 şi raza R120≈R0, suprapus peste suprafaţa
exterioară a conductei
𝐶120 (0, −1.20 ∙ 𝑚); 𝑅120 = 0.0666 ∙ 𝑚 = 66.6 𝑚𝑚 (6.121)
Observaţie
Raza exterioară R0 a conductei este
𝑑 133∙𝑚𝑚
𝑅0 = = = 66.5 ∙ 𝑚𝑚 = 0.0665 ∙ 𝑚 (6.122)
2 2
Pentru ecuaţiile celorlalte izoterme se utilizează relaţia [5] ş.a.

𝜃 𝑡−𝑡𝑠
2∙ 2∙( )
𝜃0 𝑡0 −𝑡𝑠
2∙ℎ 2∙ℎ 2 2∙ℎ 2∙ℎ 2
𝐶 2 = ( 𝑑 + √( 𝑑 ) − 1) = ( 𝑑 + √( 𝑑 ) − 1) (6.123)
în care pentru simplificare se notează cu θad raportul

𝜃 𝑡−𝑡𝑠
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 (6.124)
0 0 −𝑡𝑠
22
În cazul izotermei t60=60ºC se calculează

𝑡60 −𝑡𝑠 60℃−10℃
𝜃𝑎𝑑,60 = = 120℃−10℃ = 0.4545 (6.125)
𝑡0 −𝑡𝑠
𝐶 2 = (36.0625)2∙0.4545 = 1300.50.4545 (6.126)
iar ecuaţia devine

2 2
1+1300.50.4545 2∙1.20∙𝑚∙36.06250.4545
𝑥 2 + (𝑦 + 1.20 ∙ 𝑚 ∙ 1−1300.50.4545 ) = ( ) (6.127)
1−1300.50.4545
obţinând
𝑥 2 + (𝑦 − 1.2959 ∙ 𝑚)2 = (−0.4892 ∙ 𝑚)2 (6.128)
Ecuaţia (6.128) reprezintă un cerc cu centrul în punctul C60 şi raza R60
𝐶60 (0, −1.2959 ∙ 𝑚); 𝑅60 = 0.4892 ∙ 𝑚 (6.129)
În cazul izotermei t60=30ºC se calculează

𝑡30 −𝑡𝑠 30℃−10℃
𝜃𝑎𝑑,30 = = 120℃−10℃ = 0.1818 (6.130)
𝑡0 −𝑡𝑠
𝐶 2 = (36.0625)2∙0.1818 = 1300.50.1818 (6.131)
iar ecuaţia devine

2 2
1+1300.50.1818 2∙1.20∙𝑚∙36.06250.1818
𝑥 2 + (𝑦 + 1.20 ∙ 𝑚 ∙ 1−1300.50.1818 ) = ( ) (6.132)
1−1300.50.1818
obţinând
𝑥 2 + (𝑦 − 2.0946 ∙ 𝑚)2 = (−1.7168 ∙ 𝑚)2 (6.133)
Ecuaţia (6.133) reprezintă un cerc cu centrul în punctul C30 şi raza R30
𝐶30 (0, −2.0946 ∙ 𝑚); 𝑅30 = 1.7168 ∙ 𝑚 (6.134)
23
1975.
24
C07 Aplicatie RNS CTU Platbanda.xlsx CTU Platbanda Txt
O platbandă de oţel cu o grosime neglijabilă =2 mm, având lungimea L=100 cm,
lățimea l=5 cm şi temperatura inițială t0=300ºC se răcește în aer cu temperatura te=15ºC.
Cunoscând conductivitatea termică =55 W/m·K, densitatea =7800 kg/m3, căldura
specifică cp=500 J/kg·K şi coeficientul de transfer termic superficial =20 W/m2K se cer
următoarele:
a) Timpul de răcire τrac până când temperatura în platbandă atinge valoarea tfin=20ºC;
b) Căldura Qrac cedată prin răcire;
c) Reprezentarea grafică a variației temperaturii în platbandă în timpul procesului de
răcire.
1/1
C07 Aplicatie RNS CTU Platbanda.xlsx CTU Platbanda
A B C D E F G H I J
1
3 Lungime L m 1.00
4 Latime l m 0.05
5 Grosime δ m 0.002
7 Densitate ρ kg/mc 7800.0
8 Caldura specifica cp J/kgK 500.0
9 Temp. initiala t0 C 300.0
10 Temp. finala tfin C 20.0
13 Timp curent τ s 0.0
14 =2*(Lung*Lat)
15 Marime Simbol U.M. Valoare =Lung*Lat*Delta
16 Suprafata corp A mp 0.100
=Volum_Corp/Supraf_Corp
17 Volum corp V mc 1.00E-04
18 Lungime caracteristica lc m 1.00E-03 =Coef_Alfa/Lambda*Lung_Caract
19 Criteriu BIOT Bi - 3.636E-04 =Dens*Volum_Corp*CaldSpec/
20 Factor timp Fτ s 195.00
21 Diferenta de temp. θ0 C 285.0 =Temp_t0-Temp_te
22 Temp. curenta t C 20.0
=Temp_tcrt-Temp_te
23 Diferenta de temp. θ C 5.000
24 Timp racire τrac s 788.395 =Dens*Volum_Corp*CaldSpec/
(Coef_Alfa*Supraf_Corp)*
25 Difuzivitate termica a mp/s 1.410E-05
26 Criteriu FOURIER Fo - 11118.39
27 Caldura schimbata Q kJ -109.20 =Lambda/(Dens*CaldSpec)
28 =Difuziv_Term*Timp_TauProc/
=Dens*Volum_Corp*CaldSpec* (Lung_Caract^2)
29 (Temp_te-Temp_t0)*
30 (1-EXP(-Criteriu_Bi*Criteriu_Fo))*0.001
31
=Temp_te+(Temp_t0-Temp_te)*
EXP(-Coef_Alfa*Supraf_Corp/ Temp.
(Dens*Volum_Corp*CaldSpec)*Timp_TauCrt) [C]
32
Timp Temp. te
300.000
33 [s] [C]
34 0.0 300.000 15.0
35 60.0 224.515 15.0
36 120.0 169.023 15.0
37 180.0 128.229 15.0
38 240.0 98.239 15.0
39 300.0 76.193 15.0
40 360.0 59.985 15.0
41 420.0 48.071 15.0
42 480.0 39.312 15.0
43 540.0 32.872 15.0
44 600.0 28.139 15.0
45 660.0 24.659 15.0
46 720.0 22.101 15.0
47 780.0 20.220 15.0
48 840.0 18.837 15.0
49 900.0 17.821 15.0
50 960.0 17.074 15.0
51 1020.0 16.525 15.0
52 1080.0 16.121 15.0
53 1140.0 15.824 15.0
54 1200.0 15.606 15.0
55
56
57 Variatia temperaturii in timp
58 350.0
59 Temp.
60 [C]
300.0 Temp. te
61
62 [C]
63 250.0
Temperatura [C]
64
65 200.0
66
67
150.0
68
69
70 100.0
71
72 50.0
73
74 0.0
75
0.0 120.0 240.0 360.0 480.0 600.0 720.0 840.0 960.0 1,080.0 1,200.0
76
77 Timp [s]
78
79
1/2
C07 Aplicatie RNS CTU Platbanda.xlsx CTU Platbanda
K L M N O P Q R S T U
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
Caldura =Dens*Volum_Corp*CaldSpec*
schimbata (Temp_te-Temp_t0)*
32 [kJ] (1-EXP(-Coef_Alfa*Supraf_Corp/
Timp (Dens*Volum_Corp*CaldSpec)*Timp_TauCrt))
0.000 *0.001
33 [s]
34 0.0 0.000
35 60.0 -29.439
36 120.0 -51.081
37 180.0 -66.991
38 240.0 -78.687
39 300.0 -87.285
40 360.0 -93.606
41 420.0 -98.252
42 480.0 -101.669
43 540.0 -104.180
44 600.0 -106.026
45 660.0 -107.383
46 720.0 -108.381
47 780.0 -109.114
48 840.0 -109.653
49 900.0 -110.050
50 960.0 -110.341
51 1020.0 -110.555
52 1080.0 -110.713
53 1140.0 -110.829
54 1200.0 -110.914
55
56
57 Variatia caldurii schimbate in timp
58 20.000
59
60 Caldura
0.000 schimbata
61
62 [kJ]
63 -20.000
Caldura [kJ]
64
65 -40.000
66
67
-60.000
68
69
70 -80.000
71
72 -100.000
73
74
-120.000
75
0.0 120.0 240.0 360.0 480.0 600.0 720.0 840.0 960.0 1,080.0 1,200.0
76
77 Timp [s]
78
79
2/2
CURS 7: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN REGIM

NESTAŢIONAR
OBIECTIVE
 Introducere în studiul transferului de căldură prin conducţie termică în regim nestaţionar
(tranzitoriu);
 Prezentarea transmiterii căldurii prin conducţie termică în regim nestaţionar prin corpuri cu
temperatură uniformă;
SUBIECTE CURS 7
1. INTRODUCERE ..........................................................................................................................2
1.1. Generalităţi ...........................................................................................................................2
1.2. Condiţii şi metode pentru soluţionarea ecuaţiei FOURIER .................................................3
2. ÎNCĂLZIREA ŞI RĂCIREA CORPURILOR CU TEMPERATURĂ UNIFORMĂ .................5
2.1. Generalităţi ...........................................................................................................................5
2.2. Forme ale ecuaţiei câmpului de temperatură........................................................................5
2.3. Timpul de încălzire/răcire ....................................................................................................8
2.4. Determinarea căldurii schimbate în procesele de Î/R.........................................................11
2.5. Exemplu de calcul – Corp cu temperatură uniformă..........................................................13
1
1. INTRODUCERE
1.1. Generalităţi
Uzual în timpul proceselor de transmitere a căldurii temperatura corpurilor implicate în acest
proces variază*.
*Există transfer de căldură şi la temperatură constantă t=ct. în procesele de schimbare a stării de agregare a
substanțelor (transformări de fază).
Definiţie
Procesele termice nestaţionare sau tranzitorii sunt procese de transmitere a căldurii în care
temperatura corpului variază atât în spaţiu cât şi în timp.
Într-un reper de coordonate 3D cartezian cu axele x, y şi z ţinând cont şi de variaţia

temperaturii în raport cu timpul τ câmpul de temperatură se defineşte general prin relaţia
𝑡 = 𝑡(𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏) (7.1)
în care
𝜕𝑡
≠0 (7.2)
𝜕𝜏
Transferul de căldură în regim nestaţionar apare în timpul proceselor de încălzire sau răcire
(Î/R) a diverselor categorii de corpuri cum sunt [1], [2], [7], [10] ş.a.:
 Încălzirea/răcirea corpurilor metalice;
 Producerea ceramicii şi a cărămizilor;
 Fabricarea sticlei;
 Vulcanizarea cauciucului;
 Injectarea maselor plastice;
 Trecerea radiaţiei solare prin elementele de construcţii;
 Înghețarea solului sau congelarea lichidelor;
 Uscarea materialelor umede;
 Pornirea/oprirea schimbătoarelor de căldură (SQ), cazanelor sau instalaţiilor energetice
etc.
Transferul de căldură în regim nestaţionar (RNS) este fundamental legat de o modificare a

energiei interne U, entalpiei I≡H* sau a stării de agregare (fazei) a corpului care primeşte sau
cedează căldura Q într-un anumit interval de timp τ [1], [2], [7] ş.a.
*(v. şi cursul Principiul I al Termodinamicii aplicat STD/D, §1.3)
Transferul de căldură prin conducţie termică în RNS prin corpuri cu surse interioare de
căldură (SIC) este descris general de către ecuaţia fundamentală a conducţiei termice (EFCT)* sau
ecuația lui FOURIER în formele [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
= 𝑎 ∙ ∇2 t + = 𝑎 ∙ (∇2 t + ) (7.3)
𝜕𝜏 𝜌∙𝑐𝑝 𝜆
sau [1], [2], [3], [6] ş.a.

1 𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
∙ = ∇2 t + (7.4)
𝑎 𝜕𝜏 𝜆
*(v. şi cursul Introducere în transferul de căldură, §4.1)
2
Mărimea a reprezintă difuzivitatea termică introdusă prin relaţia
𝜆 𝑚2
𝑎 = 𝜌∙𝑐 [ ] (7.5)
𝑝 s
unde:
 λ – Conductivitatea termică a materialului [W/m∙K];
 ρ – Densitatea corpului [kg/m3];
 cp – Căldura specifică [J/kg∙K].
Difuzivitatea termică a este o proprietate importantă şi mai complexă a unui material

reprezentând o măsură a inerţiei sale termice [10] ş.a.
Cu cât valoarea coeficientului de difuzivitate termică a este mai ridicată, cu atât variaţia de
∂t ∂t ∂t ∂t
temperatură în corp (∂x, ∂y, ∂z) este mai lentă pentru aceeaşi variaţie în timp ∂τ.
În cazul în care corpul nu are surse interioare de căldură (SIC) q̇ SIC =0 şi celelalte proprietăţi:
conductivitatea termică λ, densitatea ρ şi căldura specifică cp pot fi considerate constante EFCT se
simplifică în forma cunoscută
𝜕𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 1 𝜕𝑡
= 𝑎 ∙ ∇2 t = 𝑎 ∙ (𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 ) 𝑠𝑎𝑢 ∙ = ∇2 t (7.6)
𝜕𝜏 𝑎 𝜕𝜏
1.2. Condiţii şi metode pentru soluţionarea ecuaţiei FOURIER

În cazul transferului de căldură în regim nestaţionar pentru soluţionarea ecuaţiei
fundamentale a conducţiei termice (FOURIER) este nevoie să fie cunoscute sau precizate
următoarele [1], [2], [7] ş.a.:
a) Condiţiile de unicitate care pot fi*:

 Condiţii iniţiale (temporale): distribuţia temperaturilor în corp la momentul iniţial τ0
𝜏0 = 0 → 𝑡𝜏0 = 𝑡𝜏 (𝑥, 𝑦, 𝑧, 𝜏0 ) (7.7)
 Condiţii la limită (condiţii de margine, condiţii de contur): DIRICHLET (specia 1),

NEUMANN (specia a 2-a), FOURIER (specia a 3-a) sau contact (specia a 4-a).
*(v. şi cursul Introducere în transferul de căldură, §4.2)
b) Modul în care se produce transmiterea căldurii în RNS:

 Continuu;
 Intermitent;
 Pentru o temperatură exterioară constantă te=ct.;
 Pentru o temperatură exterioară variabilă te=var. etc.
Principalele metode folosite în rezolvarea problemelor de transmitere a căldurii în regim

nestaționar sunt următoarele [1], [2], [4], [7], [10] ş.a.:
 Metode analitice (exacte): aplicabile în cazul corpurilor omogene având o geometrie
relativ simplă (placă plană, cilindru, sferă etc.);
 Metoda analizei dimensionale (BUCKINGHAM);
 Metode numerice (aproximative): metoda diferențelor finite (MDF), metoda elementelor
finite (MEF), metoda volumelor finite (MVF) ş.a.;
 Metoda analogiei termo-electrice etc.
3
Indiferent de tipul transferului de căldură în RNS, încălzire sau răcire (Î/R), după un anumit
interval de timp suficient de lung (teoretic τ→∞) temperatura t în fiecare punct al corpului va tinde
către temperatura mediului exterior t→te [1], [2], [7] ş.a.
În realitate practic un proces de Î/R va decurge până la o anumită temperatură prescrisă

tehnologic sau până când diferenţa de temperatură Δt≡θ=t–te dintre temperatura corpului şi
temperatura mediului exterior scade sub o anumită valoare de măsurare a dispozitivului termometric
utilizat [7] ş.a.
∆𝑡 ≡ 𝜃 ≤ 𝑡𝑡𝑒ℎ𝑛𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐 𝑠𝑎𝑢 ∆𝑡 ≡ 𝜃 ≤ 𝜖𝑡 (7.8)
Figura 7.1 Proces de încălzire a unui perete plan omogen
4
2. ÎNCĂLZIREA ŞI RĂCIREA CORPURILOR CU

TEMPERATURĂ UNIFORMĂ
2.1. Generalităţi
Procesele de încălzire sau răcire a corpurilor cu temperatură uniformă (CTU) reprezintă
cazuri simple de transmitere a căldurii în regim termic nestaționar (tranzitoriu).
Ele sunt caracteristice unor corpuri având dimensiuni reduse: table subţiri, platbande
metalice, cuie, ace, şaibe, șuruburi, piuliţe, bile de rulmenţi, alice etc. [4], [7] ş.a.
Pentru aceste tipuri de corpuri se consideră că temperatura are aceeaşi valoare în tot volumul
corpului la un anumit moment de timp τ, iar câmpul de temperatură se consideră a fi izoterm în acel
moment [1], [2], [4], [10] ş.a.
Încălzirea sau răcirea corpurilor cu temperatură uniformă reprezintă procese de tip

NEWTON [4], [7] ş.a. pentru care
𝑡 = 𝑡(𝜏) (7.9)
iar gradientul de temperatură

𝜕𝑡
|𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡| = ≈0 (7.10)
𝜕𝑛
Studiul transmiterii căldurii prin conducţie termică în RNS prin corpuri cu temperatură
uniformă (având o rezistenţă termică interioară neglijabilă [1], [2], [9], [10] ş.a.) îşi propune să
atingă următoarele obiective:
 Determinarea ecuaţiei câmpului de temperatură;
 Calculul timpului de încălzire/răcire;
 Exprimarea relaţiilor cu ajutorul criteriilor Bi şi Fo;
 Determinarea căldurii schimbate în decursul procesului respectiv.
2.2. Forme ale ecuaţiei câmpului de temperatură

Se consideră un corp având temperatura t, volumul V şi aria A, cu conductivitatea termică λ,
densitatea ρ şi căldura specifică cp constante amplasat într-un mediu exterior cu temperatura te
cunoscută şi constantă te=ct. (figura 7.2).
Figura 7.2 Corp cu temperatură uniformă
5
Coeficientul de transfer termic superficial α pe suprafaţa exterioară a corpului se consideră a

fi de asemenea constant α=ct. având aceeaşi valoare în toate punctele suprafeței A [4], [9] ş.a.
Variaţia elementară δQ a căldurii acumulate (încălzire) sau cedate (răcire) în/din volumul V,
care străbate suprafaţa A în intervalul de timp elementar dτ este
𝛿𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝑑𝜏 (7.11)
Conform legii lui NEWTON* fluxul termic Q̇ transmis prin convecţie prin suprafaţa A pe
care acţionează coeficientul de transfer termic superficial α este
𝑄̇ = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ ∆𝑡 [W] (7.12)
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin convecţie termică, §2.1)
iar căldura elementară δQ poate fi exprimată prin relaţia*
𝛿𝑄 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝑑𝑡 = (𝜌 ∙ 𝑉) ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝑑𝑡 (7.13)
*(v. şi cursul Principiul I al Termodinamicii aplicat STD/Î, §1.3)
Din relaţiile (7.11) … (7.13) se obţine [1], [2] ş.a.
𝜌 ∙ 𝑉 ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝑑𝑡 = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡) ∙ 𝑑𝜏 (7.14)
𝜌 ∙ 𝑉 ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝑑𝑡 = −𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝑑𝜏 (7.15)
Dacă se notează cu θ diferenţa de temperatură [1], [4], [7], [10] ş.a.
𝜃 = 𝑡 − 𝑡𝑒 [℃] (7.16)
𝑑𝜃 = 𝑑𝑡 (7.17)
rezultă [9] ş.a.
𝜌 ∙ 𝑉 ∙ 𝑐𝑝 ∙ 𝑑𝜃 = −𝛼 ∙ 𝐴 ∙ 𝜃 ∙ 𝑑𝜏 (7.18)
𝑑𝜃 𝛼∙𝐴
= − 𝜌∙𝑉∙𝑐 ∙ 𝑑𝜏 (7.19)
𝜃 𝑝
Relaţia (7.19) se integrează nedefinit şi se obţine

𝑑𝜃 𝛼∙𝐴
∫ = − 𝜌∙𝑉∙𝑐 ∙ ∫ 𝑑𝜏 (7.20)
𝜃 𝑝
sau [7] ş.a.

𝛼∙𝐴
𝑙𝑛(𝜃) = − 𝜌∙𝑉∙𝑐 ∙ 𝜏 + 𝐶 (7.21)
𝑝
6
Determinarea constantei C se face pe baza condițiilor de unicitate (condiţii iniţiale) [4], [7],
[9] ş.a.
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝜏 = 𝜏0 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 (7.22)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 (7.23)
şi
𝑙𝑛(𝜃0 ) = 𝐶 (7.24)
Înlocuind valoarea constantei C din relaţia (7.24) în relaţia (7.21) rezultă

𝛼∙𝐴
𝑙𝑛(𝜃) = − 𝜌∙𝑉∙𝑐 ∙ 𝜏 + 𝑙𝑛(𝜃0 ) (7.25)
𝑝
𝜃 𝛼∙𝐴
𝑙𝑛 (𝜃 ) = − 𝜌∙𝑉∙𝑐 ∙ 𝜏 (7.26)
0 𝑝
de unde se obţine prima formă a ecuaţiei câmpului de temperatură [1], [2], [7], [9], [10] ş.a.
𝛼∙𝐴
𝜃 − ∙𝜏
𝜌∙𝑉∙𝑐𝑝
=𝑒 (7.27)
𝜃0
sau [4] ş.a.

𝛼∙𝐴
− ∙𝜏
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝑒 (7.28)
Folosind exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor rezultă

𝛼∙𝐴
− ∙𝜏
𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝑒 𝜌∙𝑉∙𝑐𝑝
(7.29)
Uzual se notează cu Fτ (factorul de timp sau constanta de timp) raportul [1], [2], [4], [7], [9]
ş.a.
𝐹𝜏 = [s] (7.30)
𝛼∙𝐴
cu ajutorul căruia se obţine a doua formă a ecuaţiei câmpului de temperatură

𝜏 𝜏
− 𝜃 −
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝑒 𝐹𝜏 𝑠𝑎𝑢 =𝑒 𝐹𝜏 (7.31)
𝜃0
Folosind exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor rezultă

𝜏
−
𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝑒 𝐹𝜏 (7.32)
Factorul de timp Fτ din relaţia (7.30) pune în evidenţă viteza de reacţie termică a corpului
care este supus unei variaţii bruşte de temperatură [9] ş.a.
Atât prima (7.28) cât şi a doua formă a ecuaţiei câmpului de temperatură (7.31) indică faptul
că aceste corpuri ajung la temperatura mediului ambiant te după un timp τ teoretic infinit de lung
τ→∞ [1], [2], [4], [7] ş.a.
7
2.3. Timpul de încălzire/răcire

Timpul τ după care se atinge o anumită valoare a temperaturii tfin prescrisă tehnologic sau
cerută, adică se poate preciza diferenţa de temperatură
𝜃𝑓𝑖𝑛 = 𝑡𝑓𝑖𝑛 − 𝑡𝑒 [℃] (7.33)
se determină din relaţia (7.31)

𝜏
𝜃 − 1
=𝑒 𝐹𝜏 = 𝜏 (7.34)
𝜃0
𝑒 𝐹𝜏
𝜏
1 𝜃0
𝑒 𝐹𝜏 = 𝜃 = (7.35)
𝜃
𝜃0
şi se obţine [4], [7] ş.a.

𝜃 𝜌∙𝑉∙𝑐𝑝 𝜃
𝜏 = 𝐹𝜏 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) = ∙ 𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) [s] (7.36)
𝛼∙𝐴
În figura 7.3 şi figura 7.4 sunt reprezentate variaţiile temperaturilor t1 şi t2 în corpuri cu

temperatură uniformă (CTU) pentru două tipuri diferite de materiale (tipul 1 şi tipul 2) în cazul unui
proces de răcire, respectiv încălzire.
Figura 7.3 Corpuri cu temperatură uniformă: proces de răcire
Figura 7.4 Corpuri cu temperatură uniformă: proces de încălzire
8
Întrebare
Cum este necesar să se acţioneze pentru a reduce timpul de desfășurare a proceselor de
încălzire/răcire (Î/R) în regim nestaţionar?
Din relaţia (7.36) se observă că timpul τ de desfășurare a proceselor de Î/R este direct
proporţional cu factorul de timp τ~Fτ . Prin urmare pentru reducerea timpului de Î/R este necesar a
reduce factorul de timp Fτ.
La aceleaşi dimensiuni geometrice (arie A şi volum V) materiale bune conducătoare de

căldură (tipul 1 e.g., materiale metalice) se încălzesc/răcesc mult mai repede decât materiale cu
proprietăţi izolatoare (tipul 2) [4] ş.a.
Pe baza relaţiei (7.30) micșorarea factorului de timp Fτ poate fi obţinută prin [4] ş.a.:
 Majorarea coeficientul de transfer termic superficial α;
 Majorarea ariei de transfer de căldură A;
 Micşorarea volumului V al corpului.
Dacă pentru un corp cu temperatură uniformă se notează cu lc lungimea caracteristică

precizată de relaţia (7.37) [1], [2], [7], [9], [10] ş.a.
𝑉
𝑙𝑐 = 𝐴 [m] (7.37)
şi se folosesc criteriile de similitudine BIOT* Bi şi FOURIER Fo definite prin relaţiile

𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 [−] (7.38)
𝑎∙𝜏
𝐹𝑜 = [−] (7.39)
𝑙𝑐2
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin cilindru cu surse interioare de căldură şi bare cu răcire laterală,
§2.7.1)
se observă că produsul acestora în care se utilizează relaţia (7.5) de definire a difuzivităţii

termice a va fi [1], [9], [10] ş.a.
𝜆
∙𝜏
𝛼 𝑎∙𝜏 𝛼 𝜌∙𝑐𝑝 𝛼∙𝐴
𝐵𝑖 ∙ 𝐹𝑜 = (𝜆 ∙ 𝑙𝑐 ) ∙ ( 𝑙2 ) = ( 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 ) ∙ ( ) = 𝜌∙𝑉∙𝑐 ∙ 𝜏 [−] (7.40)
𝑐 𝑙𝑐2 𝑝
Folosind rezultatul relaţiei (7.40) se poate obţine a treia formă a ecuaţiei câmpului de
temperatură [1], [2], [7], [9], [10] ş.a.
𝜃
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝑒 −𝐵𝑖∙𝐹𝑜 𝑠𝑎𝑢 = 𝑒 −𝐵𝑖∙𝐹𝑜 (7.41)
𝜃0
Utilizând exprimarea directă cu ajutorul temperaturilor rezultă
𝑡 = 𝑡𝑒 + (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) ∙ 𝑒 −𝐵𝑖∙𝐹𝑜 (7.42)

𝑙𝑐
α
Criteriul BIOT Bi= λ ∙lc = 𝜆
1 reprezintă fundamental raportul între rezistenţa termică la
𝛼
transferul de căldură prin conducţie (rezistenţa conductivă internă) de tipul lc/λ şi rezistenţa termică
la transferul de căldură prin convecţie (rezistenţa convectivă externă) de tipul 1/α [1], [2], [9], [10]
ş.a.
9
Observaţie
Pentru ca ipoteza temperaturii constante în corp la un moment dat τ să fie validă este necesar
ca valoarea criteriului Bi să fie cât mai redusă Bi→0.
În acest caz rezistenţa conductivă internă lc/λ este mult mai mică în comparaţie cu rezistenţa
convectivă externă 1/α, gradienţii de temperatură în corpul solid au valori neglijabile şi se poate
aproxima câmpul de temperatură ca fiind relativ uniform la un moment de timp τ.
α
În practica curentă se acceptă în general faptul că o valoare Bi= λ ∙lc < 0.1 este rezonabilă
pentru tratarea simplificată a cazului de transmitere a căldurii în regim termic nestaționar cu relaţiile
corespunzătoare unui corp cu temperatură uniformă (CTU) sau sistem concentrat [1], [2] ş.a.
generându-se o eroare care poate fi neglijată în majoritatea situaţiilor.
În figura 7.5 este reprezentată variaţia temperaturii adimensionale θad (relaţia 7.51) cu
produsul criteriilor Bi şi Fo [9] ş.a.
Figura 7.5 Variaţia temperaturii adimensionale θad în funcţie de produsul Bi∙Fo [9]
Pentru o aplicare mai realistă a ecuaţiei câmpului de temperatură în forma (7.41) sau (7.42)
ţinând cont şi de tipul corpului se recomandă relaţia [7] ş.a.
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝑒 −𝜓∙𝐵𝑖∙𝐹𝑜 (7.43)
în care coeficientul ψ are valorile:

 ψ=1 pentru placa plană;
 ψ=2 pentru bara cu secţiune pătrată;
 ψ=3 pentru corpuri cu formă cubică sau sferică etc.
10
2.4. Determinarea căldurii schimbate în procesele de Î/R

Căldura Q schimbată (primită sau cedată) în procesele de Î/R de către corpurile cu
temperatură uniformă t=ct. se obţine prin integrarea relaţiei (7.11) pe intervalul de timp considerat τ
[1], [9] ş.a.
𝜏 𝜏
𝑄 = ∫0 𝛿𝑄 = ∫0 𝑄̇ ∙ 𝑑𝜏 (7.44)
Folosind exprimarea fluxului termic Q̇ din legea lui NEWTON (7.12) şi exprimarea
diferenţei de temperatură din relaţia (7.14) se obţine
𝜏
𝑄 = ∫0 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡) ∙ 𝑑𝜏 (7.45)
Din relația (7.32) rezultă

𝜏
−
𝑡𝑒 − 𝑡 = (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ 𝑒 𝐹𝜏 (7.46)
iar integrala devine

𝜏 𝜏
𝜏 − 𝜏 −
𝑄 = ∫0 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ 𝑒 𝐹𝜏 ∙ 𝑑𝜏 = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ ∫0 𝑒 𝐹𝜏 ∙ 𝑑𝜏 (7.47)
Rezultă
𝜏 𝜏 𝜏
− −
𝑒 𝐹𝜏 | (𝑒 𝐹𝜏 −1)
0
𝑄 = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ 1 = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ 𝛼∙𝐴 (7.48)
− −
𝐹𝜏 𝜌∙𝑉∙𝑐𝑝

𝜏
−
𝑄 = 𝜌 ∙ 𝑉 ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ (1 − 𝑒 𝐹𝜏 ) [J] (7.49)
Folosind criteriile Bi şi Fo relaţia (7.49) se poate pune uzual în forma [9] ş.a.
𝑄 = 𝜌 ∙ 𝑉 ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) ∙ (1 − 𝑒 −𝐵𝑖∙𝐹𝑜 ) [J] (7.50)
Variaţia temperaturii adimensionale θad definită prin relaţia (7.51) [4], [7], [9], [10] ş.a.
𝜃 𝑡−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 [−] (7.51)
0 0 −𝑡𝑒
cu criteriul Fo pentru o valoare a criteriului Bi mult mai mică decât unitatea

𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 ≪ 1.0 (7.52)
este reprezentată în figura 7.6 pentru o serie de tipuri caracteristice de corpuri simple: placă
plană, cilindru şi sferă.
11
Figura 7.6 Variaţia temperaturii adimensionale θad pentru placa plană, cilindru şi sferă (după [5])
Se observă din figura 7.6 că pentru aceeași lungime caracteristică de referinţă lc şi aceeaşi
θad în cazul corpurilor de tip placă plană (PP), cilindru (CIL) şi sferă (Sf) există următoarea
inegalitate între criteriile Fo corespunzătoare fiecărei categorii
𝐹𝑜𝑃𝑃 > 𝐹𝑜𝐶𝐼𝐿 > 𝐹𝑜𝑆𝑓 (7.53)
Criteriul Fo fiind definit prin formula (7.39) din inegalitatea (7.53) rezultă că relaţia în care
se găsesc timpii de desfăşurare a procesului nestaționar de transmitere a căldurii pentru cele trei
categorii de corpuri simple este
𝜏𝑃𝑃 > 𝜏𝐶𝐼𝐿 > 𝜏𝑆𝑓 (7.54)
Concluzii
Cel mai uşor se încălzesc/răcesc în următoarea ordine [7] ş.a.:
1. Corpuri de formă sferică;
2. Cilindru cu diametrul d egal cu lungimea L d=L;
3. Cub (x=y=z);
4. Cilindru cu lungime infinită (practic lungime foarte mare);
5. Bare de lungime infinită (practic lungime foarte mare) cu secţiune pătrată;
6. Plăci plane etc.
12
2.5. Exemplu de calcul – Corp cu temperatură uniformă
Un fir de oţel cu diametrul d=1.6 mm şi temperatura iniţială t0=150ºC se răceşte în aer având
temperatura te=15ºC. Se cunosc valorile parametrilor termofizici ai oţelului: densitatea ρ=7800
kg/m3, căldura specifică cp=500 J/kg∙K, conductivitatea termică λ=55 W/m∙K şi coeficientul de
transfer termic superficial α=12 W/m2∙K.
Să se determine timpul de răcire τ dacă procesul se consideră încheiat atunci când
temperatura firului atinge valoarea tfin=20ºC (θfin=tfin–te=5ºC).
Indicaţi o metodă de reducere a timpului de răcire pentru corpul considerat.
Rezolvare
Se determină lungimea caracteristică lc a corpului cu relaţia (7.37)
𝜋∙𝑑2
𝑉 ∙𝐿 𝑑 1.6∙𝑚𝑚
𝑙𝑐 = 𝐴 = 4
= = = 0.4 ∙ 𝑚𝑚 = 0.4 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 (7.55)
𝜋∙𝑑∙𝐿 4 4
şi se calculează criteriul Bi cu relaţia (7.38)

𝑊
𝛼 12∙ 2
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 = 𝑚 ∙𝐾
𝑊 ∙ 0.4 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 = 8.7272 ∙ 10−5 (7.56)
55∙
𝑚∙𝐾
Se remarcă valoarea redusă a criteriului Bi=8.7272∙10-5 <0.1 şi implicit în comparaţie cu

unitatea Bi<<1.0.
Prin urmare pentru firul de oţel cu un diametru redus (d=1.6 mm) se poate adopta un model
de corp cu temperatură uniformă (CTU) considerând că procesul de răcire este un proces de tip
NEWTON.
Ecuaţia câmpului de temperatură ECT este precizată de una dintre relaţiile (7.28), (7.31) sau
(7.41). Se alege de exemplu relaţia (7.41)
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝑒 −𝐵𝑖∙𝐹𝑜 (7.57)
iar timpul de răcire se poate determina cu formula (7.36) în forma

𝜃
𝜏 = 𝐹𝜏 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) [s] (7.58)
unde factorul de timp Fτ este dat de relaţia (7.30), iar criteriile de similitudine Bi şi Fo sunt
precizate prin relaţiile (7.38) şi (7.39).
Folosind relaţia (7.30) se calculează factorul de timp (constanta de timp) Fτ

𝑘𝑔 𝐽
𝜌∙𝑉∙𝑐𝑝 𝜌∙𝑐𝑝 𝑉 𝜌∙𝑐𝑝 7800∙ 3 ∙500∙
𝑘𝑔∙𝐾
𝐹𝜏 = = ∙𝐴 = ∙ 𝑙𝑐 = 𝑚
𝑊 ∙ 0.4 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 = 130 ∙ 𝑠 (7.59)
𝛼∙𝐴 𝛼 𝛼 12∙ 2
𝑚 ∙𝐾
Cu ajutorul relaţiei (7.16) se determină diferenţele de temperatură ϴ şi ϴ0
𝜃 ≡ 𝜃𝑓𝑖𝑛 = 𝑡𝑓𝑖𝑛 − 𝑡𝑒 = 20℃ − 15℃ = 5℃ (7.60)
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 150℃ − 15℃ = 135℃ (7.61)
13
Folosind relaţia (7.58) se obţine timpul de răcire τ

𝜃 135℃
𝜏 = 𝐹𝜏 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) = 130 ∙ 𝑠 ∙ 𝑙𝑛 ( ) = 428.45 ∙ 𝑠 = 7 ∙ 𝑚𝑖𝑛 8.45 ∙ 𝑠 (7.62)
5℃
Din relaţia (7.58) se observă că există în general ca metode posibile de reducere a timpului
de răcire τ următoarele:
θ
 Reducerea valorii ln ( θ0);
 Scăderea valorii factorului de timp Fτ .
În condiţiile datelor problemei valoarea logaritmului

𝜃 135℃
𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) = 𝑙𝑛 ( ) = 3.2958 = 𝑐𝑡. (7.63)
5℃
şi atunci rămâne ca metodă posibilă reducerea factorului de timp Fτ.
În relaţia de calcul a factorului de timp (7.30) densitatea ρ, căldura specifică cp şi lungimea

caracteristică lc rămân la valori constante, dar poate fi modificată valoarea coeficientului de transfer
termic superficial α.
Alegând în locul aerului un alt mediu de răcire e.g., apa coeficientul de transfer termic
superficial creşte la valoarea aproximativă αapa=100 W/m2·K.
Prin urmare factorul de timp Fτ,apa devine

𝑘𝑔 𝐽
𝜌∙𝑐𝑝 7800∙ 3 ∙500∙
𝑘𝑔∙𝐾
𝐹𝜏,𝑎𝑝𝑎 = 𝛼 ∙ 𝑙𝑐 = 𝑚
𝑊 ∙ 0.4 ∙ 10−3 ∙ 𝑚 = 15.6 ∙ 𝑠 (7.64)
𝑎𝑝𝑎 100∙ 2
𝑚 ∙𝐾
iar timpul de răcire în apă este

𝜃 135℃
𝜏𝑎𝑝𝑎 = 𝐹𝜏,𝑎𝑝𝑎 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) = 15.6 ∙ 𝑠 ∙ 𝑙𝑛 ( ) = 51.415 ∙ 𝑠 (7.65)
5℃
Observaţie
Raportul coeficienţilor de transfer termic superficial apă/aer este
𝑊
𝛼𝑎𝑝𝑎 100∙ 2
𝑚 ∙𝐾
= 𝑊 = 8.333 (7.66)
𝛼 12∙ 2
𝑚 ∙𝐾
identic cu inversul raportului timpilor de răcire sau al factorilor de timp

𝜏 428.45∙𝑠 𝐹𝜏 130∙𝑠
= 51.415∙𝑠 ≡ = 15.6∙𝑠 = 8.333 (7.67)
𝜏𝑎𝑝𝑎 𝐹𝜏,𝑎𝑝𝑎
Dacă se acceptă şi modificarea temperaturii mediului de răcire e.g., pentru apă se alege
te=10ºC, atunci diferenţele de temperatură ϴ şi ϴ0 devin
𝜃 ≡ 𝜃𝑓𝑖𝑛 = 𝑡𝑓𝑖𝑛 − 𝑡𝑒 = 20℃ − 10℃ = 10℃ (7.68)
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 = 150℃ − 10℃ = 140℃ (7.69)
14
În acest caz valoarea logaritmului se modifică la

𝜃 140℃
𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) = 𝑙𝑛 ( 10℃ ) = 2.639 = 𝑐𝑡. (7.70)
Factorul de timp Fτ,apa îşi păstrează valoarea obţinută prin relaţia (7.64), iar noul timp de
răcire în apă cu temperatura te=10ºC va fi
𝜃 140℃
𝜏𝑎𝑝𝑎,10°𝐶 = 𝐹𝜏,𝑎𝑝𝑎 ∙ 𝑙𝑛 ( 𝜃0 ) = 15.6 ∙ 𝑠 ∙ 𝑙𝑛 ( 10℃ ) = 41.169 ∙ 𝑠 (7.71)
înregistrând o scădere de
𝜏𝑎𝑝𝑎 −𝜏𝑎𝑝𝑎,10°𝐶 51.415∙𝑠−41.169∙𝑠 10.246∙𝑠
∆𝜏𝑎𝑝𝑎 = = = 51.415∙𝑠 = 0.199 ≈ 20% (7.72)
𝜏𝑎𝑝𝑎 51.415∙𝑠
în raport cu situaţia anterioară.
1975.
15
C08 Aplicatie3 RNS Cilindru Infinit.xlsx Cilindru Infinit Txt
Un arbore de oțel cu diametrul d=2×R=120 mm şi temperatura t0=20°C este introdus

într-un cuptor unde temperatura este te=820°C.
Se cunosc: conductivitatea termică a oțelului λ=21 W/m·K, difuzivitatea termică a
oțelului a=6.11×10-6 m2/s, coeficientul de convecție de la suprafața arborelui la mediul
înconjurător α=140 W/m2K.
Să se determine:
a) Timpul necesar încălzirii arborelui dacă procesul se consideră încheiat când
temperatura în axa arborelui devine t=800°C;
b) Temperatura pe suprafața arborelui la sfârșitul încălzirii şi temperatura la distanţa
R/2 după timpul τ=20 minute de la începutul încălzirii;
c) Căldura schimbată cu mediul ambiant.
1/1
C08 Aplicatie3 RNS Cilindru Infinit.xlsx Cilindru Infinit
A B C D E F G H I J K L M N O
1
3 Diametru d m 0.120
5 Densitate ρ kg/mc
6 Caldura specifica cp J/kgK
7 Difuzivitate termica a mp/s 6.11E-06
8 Temp. initiala t0 C 20.0
11 Temp. finala (axa) tfin C 800.0
12
=Diam/2
14 Raza R m 0.060 =Raza
15 Lungime caracteristica lc m 0.060 =Coef_Alfa/Lambda*Lung_Caract
16 Criteriu BIOT Bi - 0.400
17
=Eps_Crt*BESSELJ(Eps_Crt,1)-
18 Epsilon curent ε - 0.0 Criteriu_Bi*BESSELJ(Eps_Crt,0)
19 F(ε,Bi)
20 ε -0.40000
21 0.0 -0.40000
22 0.5 -0.25425
23 1.0 0.13397
24 1.5 0.63217
25 2.0 1.06389
26 2.5 1.26209
27 F(ε,Bi)=ε∙J1(ε)-Bi·J0(ε) 3.0 1.12120
28 3.0 3.5 0.63287
29 2.5 F(ε,Bi) 4.0 -0.10531
30 2.0 4.5 -0.91155
31 1.5 5.0 -1.56686
1.0
F(ε,Bi)
32 5.5 -1.87517
33 0.5 6.0 -1.72036
34 0.0 6.5 -1.10401
35 -0.5 7.0 -0.15281
36 -1.0 7.5 0.90783
37 -1.5 8.0 1.80837
38 -2.0 8.5 2.3047
39 -2.5 9.0 2.2439
40 0.0 1.0 2.0 3.0 4.0 5.0 6.0 7.0 8.0 9.0 10.0 9.5 1.60956
41 ε 10.0 0.5331
42
43 Valori proprii ε Initial Final =Eps_1*BESSELJ(Eps_1,1)
44 Valoare proprie ε1 ε1 - 0.85000 0.85157
45 Functie F1(ε) F1(ε) - 0.32959 0.33070 =Criteriu_Bi*BESSELJ(Eps_1,0)
46 Functie F2(Bi,ε) F2(Bi,ε) - 0.33095 0.33070 =F45-F46
47 Err Err - -1.356E-03 -3.501E-06
=(2*BESSELJ(Eps_1,1))/
48 Constanta termen 1 CT1 - 1.09314
(Eps_1*(BESSELJ(Eps_1,0)^2+
49 BESSELJ(Eps_1,1)^2))
51 Functie F1(ε) F1(ε) - 0.04872 -0.16022
52 Functie F2(Bi,ε) F2(Bi,ε) - -0.16102 -0.16026
53 Err Err - 2.097E-01 4.821E-05
54 Constanta termen 2 CT2 - -0.12764
55
57 Functie F1(ε) F1(ε) - 0.17859 0.11967
58 Functie F2(Bi,ε) F2(Bi,ε) - 0.11962 0.11985
59 Err Err - 5.897E-02 -1.860E-04
60 Constanta termen 3 CT3 - 0.05313
61
=Temp_tfin-Temp_te
62 Axa cilindru infinit
63 Diferenta de temp. axa θaxa C -20.000 =Temp_t0-Temp_te
64 Diferenta de temp. initiala θ0 C -800.000 =DifTemp_TetaAxa/DifTemp_Teta0
65 Temp. adimensionala axa θad,axa - 0.0250
66 Distanta curenta r m 0.000 =Dist_CrtAxa/Lung_Caract
67 Criteriu Geom Geom - 0.000
68
69 Initial Final =Difuziv_Term*Timp_TauProc/(Lung_Caract^2)
70 Timp incalzire τ s 3000.00 3067.87 =Const_Termen1*BESSELJ(Eps_1*Criteriu_GeomAxa,0)*
71 Criteriu FOURIER Fo - 5.092 5.207 EXP(-(Eps_1^2)*Criteriu_Fo)
72 Termen 1 T1 - 0.02723 0.02505
=Const_Termen2*BESSELJ(Eps_2*Criteriu_GeomAxa,0)*
73 Termen 2 T2 - -7.544E-36 -1.268E-36 EXP(-(Eps_2^2)*Criteriu_Fo)
74 Termen 3 T3 - 1.334E-112 4.196E-115
=Const_Termen3*BESSELJ(Eps_3*Criteriu_GeomAxa,0)*
75 Suma termeni Suma - 0.0272 0.0251 EXP(-(Eps_3^2)*Criteriu_Fo)
76 Err -2.233E-03 -5.094E-05
77 =SUM(F72:F74) =Temp_TetaAdimAxa-SumaTermeni
1/2
C08 Aplicatie3 RNS Cilindru Infinit.xlsx Cilindru Infinit
A B C D E F G H I J K L M N O
78 Suprafata cilindru infinit =Dist_CrtSupraf/Lung_Caract
79 Distanta curenta r m 0.060
=Const_Termen1*BESSELJ(Eps_1*Criteriu_GeomSupraf,0)
*EXP(-(Eps_1^2)*Criteriu_Fo)
81 Termen 1 T1 - 0.02071
82 Termen 2 T2 - 5.082E-37 =Const_Termen2*BESSELJ(Eps_2*Criteriu_GeomSupraf,0)*
EXP(-(Eps_2^2)*Criteriu_Fo)
83 Termen 3 T3 - 1.257E-115
84 Temp. adimens. suprafata θad,s - 0.02071 =Const_Termen3*BESSELJ(Eps_3*Criteriu_GeomSupraf,0)*
EXP(-(Eps_3^2)*Criteriu_Fo)
85 Temp. suprafata tsup C 803.431
86 =SUM(E81:E83)
87 Distanta R/2 si τ=20 min. =Temp_te+Temp_TetaAdimSup*DifTemp_Teta0
88 Distanta curenta r m 0.030
=Dist_Crt/Lung_Caract
90 Timp incalzire τ min. 20.0 =Difuziv_Term*Timp_TauCrt/(Lung_Caract^2)
91 Timp incalzire τ s 1200.00
=Const_Termen1*BESSELJ(Eps_1*Criteriu_GeomCrt,0)*
92 Criteriu FOURIER Fo - 2.037 EXP(-(Eps_1^2)*Criteriu_FoCrt)
93 Termen 1 T1 - 0.23842
94 Termen 2 T2 - -6.309E-16 =Const_Termen2*BESSELJ(Eps_2*Criteriu_GeomCrt,0)*E
XP(-(Eps_2^2)*Criteriu_FoCrt)
95 Termen 3 T3 - -1.176E-46
96 Temp. adimens. curenta θad - 0.23842 =Const_Termen3*BESSELJ(Eps_3*Criteriu_GeomCrt,0)*E
97 Temp. curenta t,Rτ C 629.267 XP(-(Eps_3^2)*Criteriu_FoCrt)
98 =Temp_te+Temp_TetaAdimCrt*DifTemp_Teta0
=SUM(E93:E95)
99 Verificare moment initial
100 Timp initial τini s 0.0 =Difuziv_Term*Timp_TauIni/(Lung_Caract^2)
101 Criteriu FOURIER Fo - 0.000 =Const_Termen1*BESSELJ(Eps_1*Criteriu_GeomAxa,0)*
102 Axa EXP(-(Eps_1^2)*Criteriu_FoIni)
103 Termen 1 T1 - 1.09314
104 Termen 2 T2 - -1.276E-01 =Const_Termen2*BESSELJ(Eps_2*Criteriu_GeomAxa,0)*
EXP(-(Eps_2^2)*Criteriu_FoIni)
105 Termen 3 T3 - 5.313E-02
106 Temp. adimens. axa θad,axa - 1.0186 =Const_Termen3*BESSELJ(Eps_3*Criteriu_GeomAxa,0)*
107 Temp. axa taxa C 5.092 EXP(-(Eps_3^2)*Criteriu_FoIni)
108 Supraf =Temp_te+Temp_TetaAdimAxaIni*DifTemp_Teta0
109 Termen 1 T1 - 0.90377
110 Termen 2 T2 - 5.114E-02
111 Termen 3 T3 - 1.592E-02
112 Temp. adimens. supraf θad,s - 0.9708
113 Temp. supraf tsup C 43.34
114
115 Valori limita Fo si timp =Criteriu_FoLim*(Lung_Caract^2)/
116 Criteriu FOURIER limita Fo - 0.20 Difuziv_Term
117 Timp incredere τ s 117.840
=(Lambda/Difuziv_Term)*(PI()*Diam^2/4)*Lung*(Temp_te-Temp_t0)/1000
118
119 Caldura schimbata =2*BESSELJ(Eps_1,1)/(Eps_1*(BESSELJ(Eps_1,0)^2+BESSELJ(Eps_1,1)^2))*
120 Lungimea L m 1.000 2*BESSELJ(Eps_1,1)/Eps_1*(1-EXP(-(Eps_1^2)*Criteriu_Fo))
121 Caldura Q0 Q0 kJ 31097.140 =2*BESSELJ(Eps_2,1)/(Eps_2*(BESSELJ(Eps_2,0)^2+BESSELJ(Eps_2,1)^2))*
122 Termen 1 T1 - 0.97415 2*BESSELJ(Eps_2,1)/Eps_2*(1-EXP(-(Eps_2^2)*Criteriu_Fo))
123 Termen 2 T2 - 0.00264
=2*BESSELJ(Eps_3,1)/(Eps_3*(BESSELJ(Eps_3,0)^2+BESSELJ(Eps_3,1)^2))*
124 Termen 3 T3 - 0.00025 2*BESSELJ(Eps_3,1)/Eps_3*(1-EXP(-(Eps_3^2)*Criteriu_Fo))
125 Caldura adimens. Qad - 0.97705
126 Caldura schimbata Q kJ 30383.50 =SUM(E122:E124)
127 =Cald_Adimens*Cald_Q0
128
2/2

NESTAŢIONAR – 2
OBIECTIVE
 Prezentarea transmiterii căldurii prin conducţie termică în regim nestaţionar prin peretele
plan cu încărcare termică simetrică;
 Studiul transferului de căldură prin conducţie termică în regim nestaţionar prin cilindrul
infinit;
SUBIECTE CURS 8
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN REGIM NESTAŢIONAR PRIN PERETELE PLAN

OMOGEN ............................................................................................................................................2
1.1. Perete plan omogen cu încărcare termică simetrică. Ecuaţia câmpului de temperatură ......2
1.2. Nomograme de calcul...........................................................................................................7
1.3. Ecuaţia analitică a câmpului de temperatură ......................................................................10
1.4. Determinarea căldurii schimbate ........................................................................................15
2. TRANSMITEREA CĂLDURII ÎN REGIM NESTAŢIONAR PRIN CILINDRUL INFINIT .18
2.1. Ecuaţia câmpului de temperatură .......................................................................................18
2.2. Nomograme de calcul.........................................................................................................18
2.3. Ecuaţia analitică a câmpului de temperatură ......................................................................21
2.4. Determinarea căldurii schimbate ........................................................................................25
1
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN REGIM NESTAŢIONAR PRIN

PERETELE PLAN OMOGEN
1.1. Perete plan omogen cu încărcare termică simetrică. Ecuaţia câmpului de
temperatură
Studiul transferului de căldură prin conducţie termică în regim nestaţionar (tranzitoriu) prin
peretele plan omogen (PPO) sau placa plană cu încărcare termică simetrică se bazează pe
următoarele ipoteze simplificatoare [7], [11] ş.a.:
a) Peretele este alcătuit dintr-un singur strat cu grosimea δ’=2∙δ şi are o suprafaţă
nelimitată;
c) Proprietăţile termofizice: conductivitatea termică λ, densitatea ρ şi căldura specifică cp
sunt considerate constante λ=ct., ρ=ct., cp=ct.;
d) Mediul exterior are temperatura te cunoscută şi constantă te=ct.;
e) Transmiterea căldurii se face identic pe cele două suprafeţe delimitatoare cu acelaşi
coeficient constant de transfer termic superficial α=ct.;
f) Fluxul termic unitar q̇ este transmis unidirecţional doar în direcţia axei Ox (figura 8.1),
iar pe axele Oy si Oz se consideră că temperatura nu variază
𝜕𝑡 𝜕𝑡
= 0; =0 (8.1)
𝜕𝑦 𝜕𝑧
∂t
g) Transferul de căldură are loc în regim nestaționar ∂τ ≠0 şi peretele nu are surse interioare
de căldură (SIC) q̇ SIC = 0;
h) La momentul iniţial τ=0 temperatura este aceeaşi în toate punctele corpului având
valoarea t=t0.
Figura 8.1 Perete plan omogen (PPO) cu încărcare termică simetrică
2
Dacă se notează cu
1 𝜆
=𝛼 (8.2)
ℎ
grosimea stratului limită termic atunci se poate defini coeficientul relativ de transfer de
căldură [11] ş.a.
𝛼 1
ℎ= [ m] (8.3)
𝜆
Ecuaţia fundamentală a conducţiei termice (EFCT)* sau ecuația lui FOURIER în forma
generală [1], [2], [7], [11], [13], [14] ş.a.
𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶 1 𝜕𝑡 𝑞̇ 𝑆𝐼𝐶
= 𝑎 ∙ ∇2 t + 𝜌∙𝑐
𝑆𝐼𝐶
= 𝑎 ∙ (∇2 t + ) 𝑠𝑎𝑢 ∙ = ∇2 t + (8.4)
𝜕𝜏 𝑝 𝜆 𝑎 𝜕𝜏 𝜆
se particularizează pe baza ipotezei g) (q̇ SIC = 0) în forma
𝜕𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 1 𝜕𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
= 𝑎 ∙ ∇2 t = 𝑎 ∙ (𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 ) 𝑠𝑎𝑢 ∙ = (𝜕𝑥 2 + 𝜕𝑦 2 + 𝜕𝑧 2 ) (8.5)
Ţinând cont de ipoteza f) se neglijează
𝜕2 𝑡 𝜕2 𝑡
=0; =0 (8.6)
𝜕𝑦 2 𝜕𝑧 2
şi se obţine primă formă a ecuaţiei diferenţiale a câmpului de temperatură în PPO cu

ipotezele făcute anterior [1], [7], [11] ş.a.
𝜕𝑡 𝜕2 𝑡 1 𝜕𝑡 𝜕2 𝑡
= 𝑎 ∙ 𝜕𝑥 2 𝑠𝑎𝑢 ∙ = 𝜕𝑥 2 (8.7)
Dacă se notează cu θ diferenţa de temperatură [1], [7], [11], [14] ş.a.
𝜃 = 𝑡 − 𝑡𝑒 [℃] (8.8)
𝑑𝜃 = 𝑑𝑡 (8.9)
şi se înlocuiesc (8.8) şi (8.9) în relația (8.7) se obţine a doua formă a ecuaţiei diferenţiale a
câmpului de temperatură nestaționar în PPO [1], [11] ş.a.
𝜕𝜃 𝜕2 𝜃 1 𝜕𝜃 𝜕2 𝜃
= 𝑎 ∙ 𝜕𝑥 2 𝑠𝑎𝑢 ∙ = 𝜕𝑥 2 (8.10)
Se observă că în acest caz ”temperatura” θ (corect diferența de temperatură sau

supratemperatura) este atât o funcţie de spaţiu prin coordonata x cât şi o funcţie de timpul τ [1], [7],
[11] ş.a.
𝜃 = 𝜃(𝑥, 𝜏) (8.11)
3
Soluţia ecuaţiei diferenţiale (8.10) se caută sub forma unui produs de două funcţii F1(x) şi
F2(τ) în forma [1], [7], [11] ş.a.
𝜃 = 𝐶 ∙ 𝐹1 (𝑥) ∙ 𝐹2 (𝜏) (8.12)
unde:
 C – Constantă;
 F1(x) – Funcţie de spaţiu;
 F2(τ) – Funcţie de timp.
Soluţia generată de către funcţiile căutate F1(x) şi F2(τ) trebuie să verifice ecuaţia
diferenţială (8.13) bazată pe ecuaţia diferenţială a câmpului de temperatură (8.10) [11] ş.a.
𝜕𝐹2 (𝜏) 𝜕2 𝐹1 (𝑥)

∙ 𝐹1 (𝑥) = 𝑎 ∙ 𝐹2 (𝜏) ∙ (8.13)
𝜕𝜏 𝜕𝑥 2
Separând cele două variabile spaţiul x şi timpul τ relaţia (8.13) se rescrie în forma [7] ş.a.
𝜕𝐹2 (𝜏) 𝜕2 𝐹1 (𝑥)
𝜕𝜏 𝜕𝑥2
=𝑎∙ (8.14)
𝐹2 (𝜏) 𝐹1 (𝑥)
Cele două funcţii căutate F1(x) şi F2(τ) se aleg convenabil astfel încât [11] ş.a.
𝜕2 𝐹1 (𝑥)
= 𝐶12 ∙ 𝐹1 (𝑥)
𝜕𝑥 2
| 𝜕𝐹2 (𝜏)
(8.15)
= 𝐶2 ∙ 𝐹2 (𝜏)
𝜕𝜏
Pentru funcţia de spaţiu F1(x) se poate alege o funcţie pară de tipul [7], [11] ş.a.
𝐹1 (𝑥) = 𝑐𝑜𝑠(𝑚 ∙ 𝑥) (8.16)
astfel încât
𝑐𝑜𝑠(𝑚 ∙ 𝑥) = 𝑐𝑜𝑠(−𝑚 ∙ 𝑥)
𝜕𝐹1 (𝑥) 𝜕
= (𝑐𝑜𝑠(𝑚 ∙ 𝑥)) = −𝑚 ∙ 𝑠𝑖𝑛(𝑚 ∙ 𝑥) (8.17)
𝜕𝑥 𝜕𝑥
𝜕2 𝐹1 (𝑥) 𝜕 𝜕𝐹1 (𝑥) 2
{ = 𝜕𝑥 ( ) = −𝑚 ∙ 𝑐𝑜𝑠(𝑚 ∙ 𝑥)
𝜕𝑥 2 𝜕𝑥
Pentru funcţia de timp F2(τ) se poate alege funcţia [7], [11] ş.a.
𝐹2 (𝜏) = 𝑒 𝐶2 ∙𝜏 (8.18)
astfel încât
𝜕𝐹2 (𝜏)
= 𝐶2 ∙ 𝑒 𝐶2 ∙𝜏 (8.19)
𝜕𝜏
Se înlocuiesc (8.16) şi (8.17), respectiv (8.18) şi (8.19) în relația (8.14) şi se obţine
𝐶2 ∙𝑒 𝐶2 ∙𝜏 −𝑚2 ∙𝑐𝑜𝑠(𝑚∙𝑥)
=𝑎∙ (8.20)
𝑒 𝐶2 ∙𝜏 𝑐𝑜𝑠(𝑚∙𝑥)
de unde rezultă constanta C2 [11] ş.a.
𝐶2 = −𝑎 ∙ 𝑚2 (8.21)
4
În consecinţă soluţia căutată (8.12) se obţine în forma [11] ş.a.

2 ∙𝜏
𝜃 = 𝐶 ∙ 𝑐𝑜𝑠(𝑚 ∙ 𝑥) ∙ 𝑒 −𝑎∙𝑚 (8.22)
Determinarea constantei C şi a parametrului m se face prin utilizarea condiţiilor de unicitate

folosind o condiţie temporală (iniţială) şi respectiv două condiţii la limită [1], [7], [11] ş.a.
Condiţia temporală este dată de ipoteza h)
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝜏 = 0 → 𝑡 = 𝑡0 (8.23)
care implică
𝜃0 = 𝑡0 − 𝑡𝑒 (8.24)
Condiția la limită de specia a 3-a (FOURIER)

𝑑𝜃
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = 𝛿 → −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 | = 𝛼 ∙ 𝜃|𝑥=𝛿 (8.25)
𝑥=𝛿
se mai poate scrie

𝑑𝜃 𝛼
| = − 𝜆 ∙ 𝜃|𝑥=𝛿 (8.26)
𝑑𝑥 𝑥=𝛿
sau ţinând cont de relaţia (8.3)

𝑑𝜃
| = −ℎ ∙ 𝜃|𝑥=𝛿 (8.27)
𝑑𝑥 𝑥=𝛿
Condiția la limită de specia a 3-a (FOURIER)

𝑑𝜃
𝑃𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑥 = −𝛿 → −𝜆 ∙ 𝑑𝑥 | = 𝛼 ∙ 𝜃|𝑥=−𝛿 (8.28)
𝑥=−𝛿
se mai poate scrie

𝑑𝜃 𝛼
| = − 𝜆 ∙ 𝜃|𝑥=−𝛿 (8.29)
𝑑𝑥 𝑥=−𝛿
sau ţinând cont de relaţia (8.3)

𝑑𝜃
| = −ℎ ∙ 𝜃|𝑥=−𝛿 (8.30)
𝑑𝑥 𝑥=−𝛿
Soluţia care rezultă poate fi sintetizată printr-o relaţie de forma
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝐹(𝐼1 , 𝐼2 , 𝐼3 ) (8.31)
unde:
 I1, I2, I3 – Invarianţi (simplexuri, criterii de similitudine).
5
Pentru cazul peretelui plan omogen (PPO):

 Invariantul I1 este
𝛼
𝐼1 = 𝜆 ∙ 𝛿 [−] (8.32)
care se generalizează în criteriul Bi (BIOT)*

𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 [−] (8.33)
unde:
 lc – Lungimea caracteristică [m].
𝑎∙𝜏
𝐼2 = [−] (8.34)
𝛿2
care se generalizează în criteriul Fo (FOURIER)*

𝑎∙𝜏
𝐹𝑜 = [−] (8.35)
𝑙𝑐2
𝑥
𝐼3 = 𝛿 [−] (8.36)
care se generalizează într-un criteriu geometric Geom

𝑥
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑙 [−] (8.37)
𝑐
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin cilindru cu surse interioare de căldură şi bare cu răcire laterală
§2.7.1 sau cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar §2.3)
Observaţii
1) În toate cele trei criterii: Bi, Fo şi Geom se utilizează aceeaşi lungime caracteristică lc;
2) Pentru cazul peretelui plan omogen (PPO) lungimea caracteristică lc este semigrosimea δ
a peretelui
𝛿′
𝑙𝑐 = = 𝛿 [m] (8.38)
2
∆t
λ 1 (l )∙l2c
a∙τ ρ∙cp
∙τ
λ∙τ λ λ lc λ∙l2c ∙ ∆t c⁄
lc λ
3) Criteriul Fo scris astfel: Fo= = = ρ∙c = ρ∙c 2 = ρ∙c 2 ∙l = ρ∙cp ∙l3
∙ ∆t =
l2c lc2 2
p ∙lc p ∙lc p ∙lc c c (ρ∙l3
c )∙cp ∙∆t
τ τ τ τ
reprezintă un raport între căldura transmisă prin conducţie termică pe distanţa lc într-un
corp cu volumul V=l3c şi căldura acumulată în corpul având acest volum în intervalul de
timp τ [2] ş.a.
O valoare ridicată a criteriului Fo indică astfel o propagare mai rapidă a căldurii
(energiei interne) printr-un corp cu un anumit volum V precizat.
6
Ecuaţia câmpului de temperatură (8.31) se poate pune sub forma [7], [11], [13], [14] ş.a.
𝜃 = 𝜃0 ∙ 𝐹(𝐵𝑖, 𝐹𝑜, 𝐺𝑒𝑜𝑚) (8.39)
În mod obişnuit se defineşte şi se operează ulterior cu o temperatură adimensională* θad

introdusă prin relaţia [1], [7], [10], [11], [13], [14] ş.a.
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 [−] (8.40)
0 0 −𝑡𝑒
*(v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar, §2.4)

ecuaţia câmpului de temperatură (8.31), respectiv (8.39) fiind pusă astfel uzual în forma [1],
[7], [10], [11], [13], [14] ş.a.
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 = 𝐹(𝐵𝑖, 𝐹𝑜, 𝐺𝑒𝑜𝑚) (8.41)
0 0 −𝑡𝑒
având avantajul de ordin general că distribuţia temperaturii corespunzătoare regimului de

transfer termic nestaționar nu depinde în mod direct de anumite valori particulare ale mărimilor t0,
te, δ’=2∙δ, λ, a şi α [1], [2] ş.a.
1.2. Nomograme de calcul

Pentru un calcul rapid şi practic familia de funcţii F(Bi, Fo, Geom) din relaţia (8.41) este
nomografiată oferind posibilitatea determinării valorilor temperaturii adimensionale θad pe cale
grafică în urma citirilor de pe diagrame specifice PPO sau plăcii plane (diagrame HEISLER sau
similare) [1], [2], [7] ş.a.
Figura 8.2 Câmpul de temperaturi pe suprafaţa unui PPO [8]
7
Observaţie
Citirea din nomograme este supusă unor erori inerente legate de interpretarea valorilor
obţinute pe cale grafică şi limitată la domeniul pentru care a fost creată o anumită nomogramă.
Nomogramele de calcul sunt realizate pentru unele zone spaţiale particulare folosite în mod
obișnuit: suprafaţa şi planul median (mijlocul/centrul) corpului [1], [2], [7], [11], [13], [14], [15]
ş.a., însă există şi nomograme care pot fi utilizate pentru zone spaţiale din interiorul corpului.
Pentru suprafaţa PPO x=δ, iar criteriul geometric Geom ia valoarea maximă
𝑥 𝛿
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑙 = 𝛿 = 1.0 [−] (8.42)
𝑐
Relaţia (8.41) se particularizează în forma

𝜃𝑠𝑢𝑝 𝑡𝑠𝑢𝑝 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑠𝑢𝑝 = = = 𝐹𝑠𝑢𝑝 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) (8.43)
𝜃0 𝑡0 −𝑡𝑒
reprezentată în figura 8.2 [8] ş.a.
Pentru planul median al PPO (mijlocul) x=0, criteriul geometric Geom ia valoarea minimă
𝑥 0
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑙 = 𝛿 = 0.0 [−] (8.44)
𝑐
iar relaţia (8.41) devine

𝜃𝑚𝑖𝑗 𝑡𝑚𝑖𝑗 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑚𝑖𝑗 = = = 𝐹𝑚𝑖𝑗 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) (8.45)
Figura 8.3 Câmpul de temperaturi în mijlocul unui PPO [8]

8
Pentru determinarea temperaturilor în interiorul unui PPO se utilizează o nomogramă mai

complexă reprezentată în figura 8.4 [8] ş.a.
Figura 8.4 Câmpul de temperaturi din interiorul unui PPO [8]
În acest caz criteriul geometric Geom se calculează cu relaţia generală (8.37) în care
lungimea caracteristică folosită este semigrosimea plăcii lc=δ (8.38), iar distanţa x primeşte valori în
domeniul x=[0, δ]
𝑥 𝑥
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑙 = 𝛿 [−] (8.46)
𝑐
Relaţia (8.41) devine

𝜃𝑖𝑛𝑡 𝑡𝑖𝑛𝑡 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑖𝑛𝑡 = = = 𝐹𝑖𝑛𝑡 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜, 𝐺𝑒𝑜𝑚) (8.47)
În câmpul nomogramei sunt reprezentate familii de curbe corespunzătoare unei anumite

valori ale inversului criteriului Bi notat în figura 8.4 cu m=0, 0.5, 1, 2, 6 [8] ş.a.
𝑚 = 𝐵𝑖 −1 [−] (8.48)
fiecare familie conţinând curbe corespunzătoare unei anumite valori ale criteriului geometric
Geom notate în figura 8.4 cu n=0, 0.2, 0.4, …1 [8] ş.a.
𝑥
𝑛 ≡ 𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝛿 [−] (8.49)
9
Modul de utilizare general a acestor nomograme de calcul grafic este următorul (exemplu în
figura 8.5):
 Se determină lungimea caracteristică lc cu relaţia (8.38);
 Se calculează criteriul Bi cu relaţia (8.33) şi criteriul Fo cu relaţia (8.35);
 Se fixează în abscisa nomogramei valoarea criteriului Fo calculată;
 Se ridică un segment de dreaptă până la intersecţia cu curba corespunzătoare criteriului
Bi calculat şi se citește pe scara din stânga sau dreapta nomogramei valoarea
temperaturii adimensionale θad;
 Din relaţia (8.40) se determină temperatura căutată
𝑡 = 𝑡𝑒 + 𝜃𝑎𝑑 ∙ (𝑡0 − 𝑡𝑒 ) [℃] (8.50)
Figura 8.5 Modul de utilizare a nomogramelor
1.3. Ecuaţia analitică a câmpului de temperatură

Forma analitică a ecuaţiei câmpului de temperatură (8.41) într-un perete plan omogen cu
încărcare termică simetrică supus unui transfer de căldură în regim termic nestaţionar este indicată
în [1], [2], [7], [10], [15] ş.a.
𝜃 𝑡−𝑡𝑒 2∙𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗 ) 𝑥 2
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 = ∑∞
𝑗=1 [𝜀 ∙ 𝑐𝑜𝑠 (𝜀𝑗 ∙ 𝛿) ∙ 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 ] (8.51)
0 0 −𝑡𝑒 𝑗 +𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗 )∙𝑐𝑜𝑠(𝜀𝑗 )
cu valorile proprii εj rezultate din ecuaţia neliniară (transcendentă) [1], [7] ş.a.
𝐵𝑖
𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 𝑠𝑎𝑢 𝜀𝑗 ∙ 𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖 (8.52)
𝜀𝑗
ori [15] ş.a.

𝜀
𝑐𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖𝑗 (8.53)
Aceste valori proprii εj se găsesc de obicei prezentate tabelat în literatura de specialitate, de

exemplu tabelul 8.1 [15] ş.a. pentru relaţia (8.53) sau tabelul 8.2 [1] ş.a. pentru relaţia (8.52).
10
Tabelul 8.1 Valorile proprii εj ale relaţiei (8.53) în funcţie de valoarea criteriului Bi [15]
Relaţia (8.51) poate fi utilizată atât pentru calculul manual cât şi pentru determinarea prin
calcul automat a mărimilor dorite.
În cazul folosirii calculului manual de obicei se ţine cont numai de primii termeni ai sumei
utilizând valorile proprii εj determinate din tabelele indicate mai sus. În situaţia în care valoarea
criteriului Fo este Fo>=0.2…0.3 se poate folosi cu o precizie acceptabilă numai primul termen al
sumei [1], [2] ş.a. eroarea făcută fiind sub cca 1% [15] ş.a.
11
Figura 8.6 Valorile proprii εj pentru placa plană (PPO) [3]
În cazul în care se foloseşte calculul automat pentru determinarea valorile proprii εj relaţiile
(8.52) sau (8.53) se implementează pe calculator într-un limbaj de programare sau se utilizează o
aplicaţie software cu capabilităţi de rezolvare a ecuaţiilor transcendente (neliniare) [3] ş.a.
După ce acestea au fost calculate pentru datele problemei în cauză (figura 8.6) ecuaţia
câmpului de temperatură (8.51) poate fi utilizată pentru diverse scopuri*[3] ş.a.:
 Determinarea timpului τ în care se produce procesul nestaţionar de încălzire/răcire până
la o valoare specificată a temperaturii tsup pe suprafaţă sau tmij în planul median;
 Determinarea temperaturii tsup pe suprafaţa plăcii plane (x=δ) pentru un anumit timp τ
specificat;
 Determinarea temperaturii tmij în planul median (x=0) pentru un anumit timp τ specificat;
 Determinarea unei temperaturi dorite tx,τ într-o zonă spaţială precizată prin distanţa
x=[–δ, δ] pentru o valoare indicată a timpului τ;
 Calculul numeric şi reprezentarea grafică a distribuţiei temperaturilor în placa plană la

anumite momente de timp τ precizate (figura 8.7);
 Calculul numeric şi reprezentarea grafică a distribuţiei valorilor de temperatură în placa

plană la diverse momente de timp τ urmărite, între timpul iniţial τ=0 şi timpul final al
derulării procesului studiat (figurile 8.8 … 8.10).
*(v. şi exemplul ataşat cursului)
12
Figura 8.7 Distribuţia temperaturii într-o placă plană cu semigrosimea δ=10 mm la diverse
momente de timp (răcire)
13
Figura 8.8 Distribuţia temperaturilor într-o placă plană în momentul iniţial τ=0 (răcire)
Figura 8.9 Distribuţia temperaturilor într-o placă plană într-un moment intermediar (răcire)
Figura 8.10 Distribuţia temperaturilor într-o placă plană în momentul final (răcire)
După implementarea pe calculator metoda calculului automat prezintă multiple avantaje faţă
de metoda clasică a determinărilor folosind nomograme [4], [5] ş.a.:
 Asigură independenţa de citirile din nomograme;
 Nu este limitată la un anumit domeniu de reprezentare al acestora;
 Asigură o precizie ridicată a rezultatelor numerice obținute;
 Permite determinări repetate ale valorilor mărimilor urmărite fiind astfel posibilă crearea
ulterioară de reprezentări grafice ale variaţiei acestora şi vizualizarea concretă a
rezultatelor numerice;
 Permite soluţionarea unor categorii de probleme din aceeaşi clasă de aplicaţii prin
modificarea datelor iniţiale luate în calcul;
 Se pretează atât pentru determinarea punctuală a unor mărimi dorite, cât şi pentru
activităţi de studiu, cercetare sau verificare a unui set de valori iniţiale presupuse.
14
1.4. Determinarea căldurii schimbate

Căldura Qτ schimbată de un corp în timpul unui proces de transfer de căldură în regim
termic nestaționar după timpul τ poate fi determinată cu o relaţie generală de tipul [1], [7], [10],
[11], [13], [14] ş.a.
𝑄𝜏 = 𝑄0 ∙ 𝑄𝑎𝑑 = 𝑄0 ∙ 𝐹𝑄 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) [J] (8.54)
Uzual relaţia (8.54) se scrie sub forma (8.55) servind pentru exprimarea căldurii
adimensionale Qad [1], [7], [10], [11], [13] ş.a.
𝑄
𝑄𝑎𝑑 = 𝑄𝜏 = 𝐹𝑄 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) (8.55)
0
Căldura Q0 reprezintă căldura schimbată cu mediul ambiant (MA) în ipoteza că în toate

punctele corpului s-a stabilizat teoretic temperatura te a MA [10] ş.a. De asemenea, Q0 poate fi
văzută ca fiind energia internă corespunzătoare unităţii de suprafaţă a corpului în raport cu
temperatura fluidului [13] ş.a.
Căldura Q0 este o căldură de referinţă care ar fi schimbată cu MA într-un timp teoretic
infinit de lung τ→∞ şi se calculează cu relaţia generală [1], [2] ş.a.
𝑄0 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 = (𝜌 ∙ 𝑉) ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) [J] (8.56)
În cazul unei plăci plane pentru care volumul V se determină cu relaţia
𝑉 = 𝑆 ∙ (2 ∙ 𝛿) [m3 ] (8.57)
unde:
 S – Suprafaţa plăcii [m2];
 2∙δ – Grosimea plăcii [m].
căldura Q0 se calculează cu relaţia
𝑄0 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 = 𝜌 ∙ (𝑆 ∙ 2 ∙ 𝛿) ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) [J] (8.58)
Similar temperaturii adimensionale θad şi căldura adimensională Qad se poate determina

grafic din nomograme (diagrame GRÖBER [2] ş.a. sau similare) în funcţie de valorile criteriilor Bi
şi Fo e.g., figura 8.11 [13] ş.a. sau din figura 8.12 [8], [14] ş.a. folosind Fo’==a·τ/(λ/α)2.
Figura 8.11 Căldura adimensională Qad pentru placa plană (perete plan) [13]
15
Figura 8.12 Căldura adimensională Qad pentru placa plană (perete plan) [8]
Modul de determinare a căldurii Qτ schimbate de o placă plană folosind de exemplu

nomograma din figura 8.11 este următorul (v. şi figura 8.13):
 Se determină lungimea caracteristică lc cu relaţia (8.38);
 Se calculează criteriul Bi cu relaţia (8.33) şi criteriul Fo cu relaţia (8.35);
 Se fixează în abscisa nomogramei valoarea Bi calculată;
 Se ridică un segment de dreaptă până la intersecţia cu curba corespunzătoare criteriului
Fo calculat şi se citește pe scara din stânga sau dreapta nomogramei valoarea căldurii
adimensionale Qad;
 Se calculează căldura Q0 cu relaţia (8.58);
 Din relaţia (8.54) se determină căldura Qτ căutată.
Figura 8.13 Modul de utilizare a nomogramei din figura 8.11 pentru determinarea Qad
16
În cazul folosirii calculului automat căldura adimensională Qad se poate determina cu relația
indicată în [10] ş.a.
𝑄 2∙𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗 ) 𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗 ) 2
𝑄𝑎𝑑 = 𝑄𝜏 = ∑∞
𝑗=1 [𝜀 ∙ ∙ (1 − 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 )] (8.59)
0 𝑗 +𝑠𝑖𝑛(𝜀𝑗 )∙𝑐𝑜𝑠(𝜀𝑗 ) 𝜀𝑗
având valorile proprii εj determinate din relaţia (8.52) sau (8.53).
Calculul automat cu relaţia (8.59) asigură o precizie mai bună a rezultatelor obţinute pentru
căldura adimensională Qad decât calculul grafic cu nomograme.
În același timp folosind o implementare pe calculator* a relaţiilor (8.58) şi (8.59) se poate

efectua calculul căldurii Q0, determinarea căldurii schimbate Qτ şi reprezentarea grafică a variaţiei
căldurii schimbate în raport cu timpul (figura 8.14) [3] ş.a.
Figura 8.14 Variaţia căldurii Qτ schimbate de o placă plană (răcire)
17
2. TRANSMITEREA CĂLDURII ÎN REGIM NESTAŢIONAR PRIN

CILINDRUL INFINIT
2.1. Ecuaţia câmpului de temperatură
Folosind un raţionament similar ecuaţia câmpului de temperatură pentru un corp cilindric de
lungime infinită (practic cu o lungime L mult mai mare decât diametrul d L>>d) se poate pune sub
o formă asemănătoare celei din §1.1 [7], [10], [11], [13], [14] ş.a.
𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 = 𝐹(𝐵𝑖, 𝐹𝑜, 𝐺𝑒𝑜𝑚) (8.60)
0 0 −𝑡𝑒
Ţinând cont de faptul că pentru cilindrul infinit (CI) lungimea caracteristică lc este
reprezentată de către raza R
𝑑
𝑙𝑐 = 𝑅 = [m] (8.61)
2
criteriile Bi, Fo şi Geom se particularizează prin următoarele relaţii specifice acestuia

𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑅 [−] (8.62)
𝑎∙𝜏
𝐹𝑜 = [−] (8.63)
𝑅2
𝑟
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑅 [−] (8.64)
2.2. Nomograme de calcul

Pentru un calcul rapid şi practic familia de funcţii F(Bi, Fo, Geom) din relaţia (8.60) este
nomografiată oferind posibilitatea determinării pe cale grafică a valorilor temperaturii
adimensionale θad în urma citirilor efectuate pe diagramele specifice CI [2], [8], [11] ş.a.
Pentru suprafaţa CI r=R criteriul geometric Geom ia valoarea maximă

𝑟
𝐺𝑒𝑜𝑚 = = 1.0 [−] (8.65)
𝑅

𝜃𝑠𝑢𝑝 𝑡𝑠𝑢𝑝 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑠𝑢𝑝 = = = 𝐹𝑠𝑢𝑝 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) (8.66)
Pentru axa CI r=0 criteriul geometric Geom ia valoarea minimă

𝑟
𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑅 = 0.0 [−] (8.67)

𝜃𝑎𝑥𝑎 𝑡𝑎𝑥𝑎 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑎𝑥𝑎 = = = 𝐹𝑎𝑥𝑎 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) (8.68)
18
Figura 8.15 Câmpul de temperaturi pe suprafaţa unui CI [8]
Figura 8.16 Câmpul de temperaturi în axa unui CI [8]

19
Pentru determinarea temperaturilor în interiorul unui CI se utilizează o nomogramă mai

complexă reprezentată în figura 8.17 [8] ş.a.
În acest caz criteriul geometric Geom se calculează cu relaţia generală (8.64) în care
lungimea caracteristică este lc=R (8.61), raza curentă r primeşte valori r=[0, R], iar relaţia (8.60)
devine
𝜃𝑖𝑛𝑡 𝑡𝑖𝑛𝑡 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑖𝑛𝑡 = = = 𝐹𝑖𝑛𝑡 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜, 𝐺𝑒𝑜𝑚) (8.69)
Figura 8.17 Câmpul de temperaturi din interiorul unui CI [8]
În câmpul nomogramei sunt reprezentate familii de curbe corespunzătoare unei anumite

valori ale inversului criteriului Bi notat în figura 8.17 cu m=0, 0.5, 1, 2, 6 [8] ş.a.
𝑚 = 𝐵𝑖 −1 [−] (8.70)
fiecare familie conţinând curbe corespunzătoare unei anumite valori ale criteriului geometric
Geom notate în figura 8.17 cu n=0, 0.2, 0.4, …1 [8] ş.a.
𝑟
𝑛 ≡ 𝐺𝑒𝑜𝑚 = 𝑅 [−] (8.71)
Modul de utilizare a nomogramelor din figurile 8.15, 8.16 şi 8.17 este similar celui expus în
§1.2 pentru placa plană.
20
2.3. Ecuaţia analitică a câmpului de temperatură

Forma analitică a ecuaţiei câmpului de temperatură (8.60) într-un cilindru infinit CI supus
unui transfer de căldură în regim termic nestaţionar este indicată în [1], [7], [10], [15] ş.a.
𝜃 𝑡−𝑡𝑒 2∙𝐽1 (𝜀𝑗 ) 𝑟 2

𝜃𝑎𝑑 = 𝜃 = 𝑡 = ∑∞
𝑗=1 [𝜀 2 (𝜀 )+𝐽 2 (𝜀 )] ∙ 𝐽0 (𝜀𝑗 ∙ 𝑅) ∙ 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 ] (8.72)
0 0 −𝑡𝑒 ∙[𝐽
𝑗 0 𝑗 1 𝑗
cu valorile proprii εj rezultate din ecuaţia neliniară (transcendentă) [7], [15] ş.a.
𝜀𝑗 ∙ 𝐽1 (𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖 ∙ 𝐽0 (𝜀𝑗 ) (8.73)
sau [1], [10] ş.a.
𝐽1 (𝜀𝑗 )
𝜀𝑗 ∙ 𝐽 = 𝐵𝑖 (8.74)
0 (𝜀𝑗 )
unde J0 şi J1 sunt funcţii cilindrice (BESSEL) de specia 1 şi ordin (indice) 0 respectiv 1.

*(v. şi cursul Transferul de căldură prin nervura rotundă de grosime constantă, §1.1)
Relaţia (8.72) poate fi utilizată atât pentru calculul manual cât şi pentru determinarea prin
calcul automat a mărimilor dorite.
În cazul folosirii calculului manual se utilizează în general numai primii termeni ai sumei,
iar valorile proprii εj se determină din tabele indicate în literatura de specialitate e.g., tabelul 8.3
[15] ş.a.
În situaţia în care valoarea criteriului Fo este Fo>=0.2…0.3 se poate folosi cu o precizie

acceptabilă numai primul termen al sumei [1], [2] ş.a. eroarea făcută fiind sub cca 1% [15] ş.a.
În cazul în care se foloseşte calculul automat pentru determinarea valorile proprii εj relaţia
(8.73) se implementează pe calculator într-un limbaj de programare sau se utilizează o aplicaţie
software cu capabilităţi de rezolvare a ecuaţiilor transcendente (neliniare) [4], [5] ş.a.
21
Figura 8.18 Valorile proprii εj pentru CI [4]
După ce acestea au fost calculate pentru datele problemei în cauză (figura 8.18) ecuaţia
câmpului de temperatură (8.72) poate fi folosită pentru diverse scopuri* [4], [5] ş.a.:
 Determinarea timpului τ în care se produce procesul nestaţionar de încălzire/răcire până
la o valoare specificată a temperaturii ts pe suprafaţă sau taxa în axa CI;
 Determinarea temperaturii tsup pe suprafaţa CI (r=R) pentru un anumit timp τ specificat;
 Determinarea temperaturii taxa în axa CI (r=0) pentru un anumit timp τ specificat;
 Determinarea unei temperaturi dorite tr,τ într-o zonă spaţială precizată prin distanţa
r=[–R, R] pentru o valoare indicată a timpului τ;
 Calculul numeric şi reprezentarea grafică a variaţiei temperaturilor în cilindrul infinit la

anumite momente de timp τ precizate (figura 8.19);
 Calculul numeric şi reprezentarea grafică a distribuţiei valorilor de temperatură în CI la

diverse momente de timp τ urmărite, între timpul iniţial τ=0 şi timpul final al derulării
procesului studiat (figurile 8.20 … 8.22).
După implementarea pe calculator metoda calculului automat prezintă aceleaşi avantaje faţă
de metoda clasică a determinărilor grafice folosind nomograme de calcul ca şi cele precizate pentru
placa plană în §1.3 [4], [5] ş.a.
22
Figura 8.19 Distribuţia temperaturii într-un cilindru infinit cu raza R=60 mm la diverse momente de
timp (încălzire)
23
Figura 8.20 Distribuţia temperaturilor în CI în momentul iniţial τ=0 (încălzire)
Figura 8.21 Distribuţia temperaturilor în CI într-un moment intermediar (încălzire)
Figura 8.22 Distribuţia temperaturilor în CI în momentul final (încălzire)
24
2.4. Determinarea căldurii schimbate

Pentru determinarea căldurii Qτ schimbată de un cilindru infinit în timpul unui proces de
transfer de căldură în regim nestaționar după timpul τ se foloseşte o relaţie similară ca formă celei
din §1.4 de tipul [7], [10], [11], [13], [14] ş.a.
𝑄𝜏 = 𝑄0 ∙ 𝑄𝑎𝑑 = 𝑄0 ∙ 𝐹𝑄 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) [J] (8.75)
unde criteriile Bi şi Fo se calculează cu relaţiile (8.62) şi (8.63).
Uzual relaţia (8.75) se scrie sub forma (8.76) exprimând căldura adimensională Qad
schimbată de un CI [7], [10], [11], [13] ş.a.
𝑄
𝑄𝑎𝑑 = 𝑄𝜏 = 𝐹𝑄 (𝐵𝑖, 𝐹𝑜) (8.76)
0
Căldura de referință Q0 (v. şi §1.4) se poate exprima cu relaţia generală (8.56) în care
volumul V al cilindrului este determinat cu formula
𝜋∙𝑑2
𝑉= ∙ 𝐿 [m3 ] (8.77)
4
unde:
 d – Diametrul cilindrului [m];
 L – Lungimea cilindrului [m].
fiind calculată pentru CI cu relaţia
𝜋∙𝑑2
𝑄0 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 = 𝜌 ∙ ( ∙ 𝐿) ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) [J] (8.78)
4
Căldura adimensională Qad pentru CI se determină grafic din nomograme în funcţie de

valorile criteriilor Bi şi Fo e.g., figura 8.23 [13] ş.a. sau din figura 8.24 [8], [14] ş.a. folosind
Fo’==a·τ/(λ/α)2 ori în funcţie de criteriul Bi şi produsul Bi2·Fo=(α2·a·τ)/λ2 e.g., figura 8.25 [2] ş.a.
Figura 8.23 Căldura adimensională Qad pentru cilindru [13]
Modul de determinare a căldurii Qτ schimbate de un cilindru infinit folosind de exemplu

nomograma din figura 8.23 este similar celui expus în §1.4.
25
26
În cazul folosirii calculului automat căldura adimensională Qad se poate determina cu relația
[10] ş.a.
𝑄 2∙𝐽1 (𝜀𝑗 ) 2∙𝐽1 (𝜀𝑗 ) 2

𝑄𝑎𝑑 = 𝑄𝜏 = ∑∞
𝑗=1 [𝜀 2 2 ∙ ∙ (1 − 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 )] (8.79)
0 𝑗 ∙[𝐽0 (𝜀𝑗 )+𝐽1 (𝜀𝑗 )] 𝜀𝑗
cu valorile proprii εj determinate din relaţia (8.73) sau (8.74).
Calculul automat cu relaţia (8.79) asigură o precizie mai bună a rezultatelor numerice
obţinute pentru căldura adimensională Qad în comparaţie cu rezultatele determinărilor grafice
folosind nomograme de calcul.
Folosind implementarea pe calculator* a relaţiilor (8.78) şi (8.79) se poate efectua calculul

căldurii Q0, determinarea căldurii schimbate Qτ şi reprezentarea grafică a variaţiei căldurii
schimbate în raport cu timpul (figura 8.26) [4], [5] ş.a.
Figura 8.26 Variaţia căldurii Qτ schimbate de un cilindru infinit (încălzire)
27
3. Chisăliţă, G.-A., Transferul de căldură prin conducţie termică în regim nestaţionar: placa plană,
Conferinţa “Ştiinţa Modernă şi Energia”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, ISSN 2066-4125,
pag. 53-65, Cluj-Napoca, 2013.
4. Chisăliţă, G.-A., Transfer de căldură prin conducţie în regim nestaţionar: cilindrul infinit,
pag. 85-101, 2011.
5. Chisăliţă, G.-A., Transient heat conduction: infinite cylinder, Building Services Engineering
Journal, U.T. Press Publishing House, Cluj-Napoca, ISSN 2247-4390, pag. 61-70, 2011.
10. Nerescu, I., Constantinescu, P., Probleme de termotehnică, Editura Tehnică, Bucureşti, 1960.
1975.
28
C09 Aplicatie TRQ RNS Cil Inf Caneta.xmcd
TRANSFER DE CALDURA IN REGIM NESTATIONAR -

CANETA (CILINDRU INFINIT)
APLICATIA
O canetă cu un volum de 500 ml (lungimea canetei L=15 cm, diametrul d=6.5 cm) şi temperatura
iniţială t0=24°C este introdusă într-un frigider unde temperatura este te=4°C.
Se cer următoarele:
a) Simplificările necesare şi implicaţiile acestora dacă se adoptă modelul cilindrului infinit;
b) Timpul necesar răcirii dacă procesul se consideră încheiat atunci când temperatura canetei
ajunge la valoarea medie tm=6°C;
c) Căldura schimbată cu mediul ambiant (frigider).
DATELE PROBLEMEI
ORIGIN { 1 °C { 1 K { °C kJ { 1000 J
Volum caneta V 500 mL
Lungime caneta L 15 cm
Diametru caneta d 6.5 cm
Temperatura initiala t0 24 °C
Temperatura mediu ambiant te 4 °C
Temperatura medie la sfarsitul racirii tm_rac 6 °C
REZOLVARE
a) Simplificari adoptate pentru modelul cilindru infinit
L
1. Pentru un cilindru infinit L>>d 2.308
d
Se neglijeaza TRQ prin partea superioara/inferioara a canetei. Implicatie: supraestimarea timpului de racire.
2. Se presupune ca temperatura pe suprafata exterioara scade brusc la valoarea te 4 °C
Se neglijeaza rezistenta la TRQ intre aer si suprafata canetei (convectie la exterior). Implicatie: subestimarea
timpului de racire.
3. Se neglijeaza TRQ prin convectie in lichidul din caneta (convectie in interior). Implicatie: supraestimarea
timpului de racire.
4. Se neglijeaza rezistenta la TRQ prin materialul de aluminiu al canetei si se aproximeaza proprietatile

lichidului cu cele ale apei. Implicatie: subestimarea timpului de racire.
1/4
b) Timpul dupa care temperatura medie a canetei atinge valoarea tm_rac 6 °C
a τ a τ
Criteriul Fourier Fo = fn_Fo a τ lc
2 2
lc lc
2 2
Fo lc Fo lc
Timpul de racire τ= fn_τ Fo lc a
a a
d d
Lungimea caracteristica: lc = R = R R 3.25 cm
2 2
α α
Criteriul Biot Bi = l fn_Bi α λ lc l
λ c λ c
θ t te t te
Temperatura adimensionala Θad = = fn_Θ ad t t0 te
θ0 t0 te t0 te
Temperatura 't' la distanta 'r' dupa timpul 'W' t = te t0 te Θad fn_t τ t0 te Θad te t0 te Θad
Temperatura adimensionala medie Θad_m fn_Θ ad tm_rac t0 te Θad_m 0.1
2
λ m λ
Difuzivitatea termica a= fn_a λ ρ cp
ρ cp s ρ cp
Functiile proprietatilor fizice

kg
fn_ρ ( Temp Densitate ValTemp) linterp ( Temp Densitate ValTemp)
3
m
J
fn_cp ( Temp Caldura_specifica ValTemp) linterp ( Temp Caldura_specifica ValTemp)
kg K
W
fn_λ ( Temp Cond_termica ValTemp) linterp ( Temp Cond_termica ValTemp)
m K
Proprietatile fizice pentru apa pe curba de saturatie
t[C] U[kg/m3] cp[J/kgK] O>W/mK] K[Ns/m2] Q[m2/s] E[1/K] Pr

PropFiziceApa
1 2 3 4 5 6 7 8
1 0 999.9 4.212ꞏ103 0.551 1.788ꞏ10-3 1.789ꞏ10-6 -6.3ꞏ10-5 13.67
2 10 999.7 4.191ꞏ103 0.574 1.306ꞏ10-3 1.306ꞏ10-6 7ꞏ10-5 9.52
3 20 998.2 4.183ꞏ103 0.599 1.004ꞏ10-3 1.006ꞏ10-6 1.82ꞏ10-4 7.02
4 30 995.7 4.174ꞏ103 0.618 8.015ꞏ10-4 8.05ꞏ10-7 3.21ꞏ10-4 5.42
5 40 992.2 4.174ꞏ103 0.635 6.533ꞏ10-4 6.59ꞏ10-7 3.87ꞏ10-4 4.31
6 50 988.1 4.174ꞏ103 0.648 5.494ꞏ10-4 5.56ꞏ10-7 4.49ꞏ10-4 3.54
7 60 983.2 4.179ꞏ103 0.659 4.694ꞏ10-4 4.78ꞏ10-7 5.11ꞏ10-4 2.98
8 70 977.8 4.187ꞏ103 0.668 4.061ꞏ10-4 4.15ꞏ10-7 5.7ꞏ10-4 2.55
9 80 971.8 4.195ꞏ103 0.674 3.551ꞏ10-4 3.65ꞏ10-7 6.32ꞏ10-4 ...
2/4
Index_t 1 Index_ρ 2 Index_cp 3 Index_λ 4 Index_η 5 Index_ν 6 Index_β 7
Index_Pr 8
t1 t2 t1 t2
Temperatura medie tmed = fn_t med t1 t2 C
2 2
Fluid "Apa" tf fn_tmed t0 tm_rac
Proprietatile fizice pentru Fluid "Apa" la temperatura medie tf 15 °C
§ ¢Index_t² ¢Index_cp² · J
cpf fn_cp PropFiziceApa PropFiziceApa tf cpf 4187
© ¹ kg K
¢Index_t² ¢Index_λ² · W
λf fn_λ § PropFiziceApa PropFiziceApa tf 0.5865
© ¹ λf
m °C
¢Index_t² ¢Index_ρ² · kg
ρf fn_ρ § PropFiziceApa PropFiziceApa tf 998.95
© ¹ ρf
3
m
2
7 m
Difuzivitatea termica a fn_a λf ρf cpf a 1.402 u 10
s
Pentru temperatura adimensionala Θad_m 0.1 ==> Fo 0.33
3/4
Timp de racire τrac fn_τ ( Fo R a) τrac 2485.761 s
τrac 41.429 min τrac 0.69 hr

Alternativ (Process Heat Transfer pag. 29)
θm tm te
5.78 Fo 30.5 Fo 74.9 Fo
Temperatura adimensionala Θad_m = = = 0.692e 0.131e 0.0534e ...
medie (serie Fourier) θ0 t0 te
2 2
R § 0.692 · = R ln §0.692 t0 te ·
τ= ln ¨ ¨ ¸
Θad_m ¸ 5.78 a
Timp de racire (primul termen
5.78 a tm te
din seria Fourier pentru Fo>0.1) © ¹ © ¹
2 § t0 te ·
R
τrac_verif ln ¨ 0.692 ¸ τrac_verif 2520.968 s
5.78 a tm_rac te
© ¹
τrac_verif 42.016 min τrac_verif 0.7 hr
c) Caldura schimbata
§ π d · 2
Caldura schimbata cu exteriorul pentru tm_rac 6 °C Qτ = m cp Δt = ( ρ V) cp Δt = ρ ¨ L¸ cp tm t0
© 4 ¹
2
π d 4 3
Volum caneta V L V 4.977 u 10 m V 497.746 mL
4
§ π d2 ·
Qτ ρf ¨ L¸ cpf tm_rac t0 Qτ 37.474 kJ
© 4 ¹
Qτ R J
Pentru verificare, caldura schimbata raportata la arie Qτ_A = = ρ c tm t0
A 2 2
(Process Heat Transfer pag. 29) m
R
Qτ_A ρf cpf tm_rac t0 kJ
2 Qτ_A 1223.412
2
m
2
A = ( π d) L A ( π d) L A 0.031 m
Qτ_verif Qτ_A A Qτ_verif 37.474 kJ
θm tm te te tm
Temperatura adimensionala medie Θad_m = = = = 1 Qad_m
θ0 t0 te te t0
Qτ
Qad_m 1 Θad_m Qad_m 0.9 unde Qad_m =
Q0
2
π d
Caldura schimbata cu exteriorul in ipoteza Q0 = m cp Δt = ρ V cp Δt = ρ L cp te t0
ca in toate punctele cilindrului s-a stabilit temperatura te 4
2
π d
fn_Q0_CI ρ d L cp te t0 ρ L cp te t0
4
Q0 fn_Q0_CI ρf d L cpf te t0 Q0 41.637 kJ Qτ_verif2 Qad_m Q0 Qτ_verif2 37.474 kJ
4/4

NESTAŢIONAR – 3
OBIECTIVE
➢ Modelarea transferului de căldură prin conducţie termică în regim nestaţionar (tranzitoriu)

prin corpuri cu dimensiuni finite;
➢ Modelarea transferului de căldură prin conducţie termică în regim nestaţionar (tranzitoriu)
prin alte corpuri infinite şi semiinfinite;
➢ Temperatura adimensională medie pentru corpuri cu geometrie simplă;
➢ Exemple şi exerciţii.
SUBIECTE CURS 9
1. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN REGIM NESTAŢIONAR PRIN CORPURI CU

DIMENSIUNI FINITE ........................................................................................................................2
1.1. Paralelipipedul ......................................................................................................................2
1.2. Cilindrul finit (disc) ..............................................................................................................4
2. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ÎN REGIM NESTAŢIONAR PRIN ALTE CORPURI
INFINITE ŞI SEMIINFINITE .............................................................................................................7
2.1. Bara infinită cu secţiune rectangulară ..................................................................................7
2.2. Cilindrul semiinfinit .............................................................................................................9
2.3. Solidul semiinfinit ..............................................................................................................11
3. TEMPERATURA MEDIE A CORPURILOR SUPUSE UNUI PROCES DE TRANSFER DE
CĂLDURĂ ÎN REGIM TERMIC NESTAŢIONAR ........................................................................13
3.1. Generalităţi. Temperatura adimensională medie ................................................................13
3.2. Temperatura adimensională medie pentru corpuri cu geometrie simplă ...........................14
1

CORPURI CU DIMENSIUNI FINITE
1.1. Paralelipipedul
Se consideră un paralelipiped cu dimensiunile pe axele de coordonate 2δx, 2δy şi 2δz care la
momentul iniţial τ=0 are aceeași temperatură t=t0 în toate punctele corpului (figura 9.1).
Paralelipipedul se găseşte amplasat într-un mediu ambiant (MA) cu temperatura te cunoscută
şi constantă te=ct., iar pe suprafeţele laterale ale acestuia acţionează coeficienții de transfer termic
superficial αx, αy, αz cu valori constante αx=ct., αy=ct., αz=ct.
Figura 9.1 Corp paralelipipedic cu dimensiunile 2δx, 2δy şi 2δz
Modelare
Corpul de formă paralelipipedică (PAR) se consideră că rezultă din intersecţia a trei plane
infinite de grosime 2δx, 2δy şi 2δz reciproc perpendiculare: PAR=YZ ∩ XZ ∩ XY.
Figura 9.2 Modelare corp paralelipipedic (PAR) [9] şi [2]
Câmpul de temperatură în corpul cu dimensiuni finite astfel format este dat de relaţia [2],
[7], [10], [11], [13], [15] ş.a.
𝜃𝑎𝑑,𝑃𝐴𝑅 = 𝜃𝑎𝑑,𝑥 × 𝜃𝑎𝑑,𝑦 × 𝜃𝑎𝑑,𝑧 [−] (9.1)
2
θ t-t e
Ţinând cont de relaţia generală de definire a temperaturii adimensionale θad = =
θ0 t 0 -t e
θad,PAR este
𝜃𝑃𝐴𝑅 𝑡(𝑥,𝑦,𝑧,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑃𝐴𝑅 = = [−] (9.2)
iar temperaturile adimensionale θad,x, θad,y şi θad,z după cele trei axe de coordonate sunt date
de relaţiile [7] ş.a.
𝑡(𝑥,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑥 = = 𝐹𝑥 (𝐵𝑖𝑥 , 𝐹𝑜𝑥 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝑥 ) (9.3)
𝑡0 −𝑡𝑒
𝑡(𝑦,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑦 = = 𝐹𝑦 (𝐵𝑖𝑦 , 𝐹𝑜𝑦 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝑦 ) (9.4)
𝑡0 −𝑡𝑒
𝑡(𝑧,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑧 = = 𝐹𝑧 (𝐵𝑖𝑧 , 𝐹𝑜𝑧 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝑧 ) (9.5)
𝑡0 −𝑡𝑒
Exprimarea criteriilor Bi, Fo şi Geom se face utilizând formulele generale

𝛼
𝐵𝑖 = ∙ 𝑙𝑐 [−] (9.6)
𝜆
𝑎∙𝜏
𝐹𝑜 = [−] (9.7)
𝑙𝑐2
𝑥
𝐺𝑒𝑜𝑚 = [−] (9.8)
𝑙𝑐
în care se introduc lungimea caracteristică lc, coeficientul de transfer termic superficial α şi

distanţa geometrică corespunzătoare axelor de coordonate Ox, Oy şi Oz.
Se folosesc următoarele seturi de relaţii (9.9)…(9.11) [7], [13], [15] ş.a.

𝛼𝑥
𝐵𝑖𝑥 = ∙ 𝛿𝑥 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝑋: 𝐹𝑜𝑥 = [−] (9.9)
𝛿𝑥2
𝑥
𝐺𝑒𝑜𝑚𝑥 = [−]
{ 𝛿𝑥
𝛼𝑦
𝐵𝑖𝑦 = ∙ 𝛿𝑦 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝑌: 𝐹𝑜𝑦 = 2 [−] (9.10)
𝛿𝑦
𝑦
𝐺𝑒𝑜𝑚𝑦 = [−]
{ 𝛿𝑦
𝛼𝑧
𝐵𝑖𝑧 = ∙ 𝛿𝑧 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝑍: 𝐹𝑜𝑧 = [−] (9.11)
𝛿𝑧2
𝑧
𝐺𝑒𝑜𝑚𝑧 = [−]
{ 𝛿𝑧
Valorile funcţiilor Fx(Bix, Fox, Geomx), Fy(Biy, Foy, Geomy) şi Fz(Biz, Foz, Geomz) din
relaţiile (9.9)…(9.11) se determină grafic folosind nomogramele caracteristice*1 pentru placa plană
infinită sau pot fi calculate numeric utilizând ecuaţia analitică*2 a câmpului de temperatură
prezentată în [3] ş.a.
*1,2 (v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar – 2 §1.2 şi §1.3)
3
Observaţie
Fiecare dintre funcţiile Fx(Bix, Fox, Geomx), Fy(Biy, Foy, Geomy) şi Fz(Biz, Foz, Geomz)
poate fi localizată pe suprafaţa, în mijlocul sau în interiorul uneia dintre plăcile plane respective.
În calcule este necesar să fie considerate acele valori sau combinaţii de valori care
corespund coordonatelor punctelor paralelipipedului în care se efectuează calculul valorilor de
temperatură la un moment dat τ e.g., tabelul 9.1.
Tabelul 9.1 Localizări ale funcţiilor Fx, Fy şi Fz pentru PAR

Nr. Tempe
Localizare Fx Fy Fz θad,PAR Punct
crt. ratura
1 Suprafaţă Fx,sup Fy,sup Fz,sup Fx,sup×Fy,sup×Fz,sup tsup 1
2 Mijloc Fx,mij Fy,mij Fz,mij Fx,mij×Fy,mij×Fz,mij tmij 2
3 Interior Fx,int Fy,int Fz,int Fx,int×Fy,int×Fz,int tint Pct. în interior
(x,y,z)
1.2. Cilindrul finit (disc)

Se consideră un cilindru de rază R (diametru d=2∙R) şi înălţime 2δz care la momentul iniţial
τ=0 are aceeași temperatură t=t0 în toate punctele corpului (figura 9.3). Cilindrul este amplasat
într-un mediu ambiant (MA) cu temperatura te cunoscută şi constantă te=ct.
Pe suprafaţa superioară şi inferioară a cilindrului acţionează coeficientul de transfer termic
superficial αR, iar pe suprafața laterală a acestuia coeficientul de transfer termic superficial αz
amândoi coeficienţii de transfer termic superficial având valori constante αz=ct. şi αR=ct.
Figura 9.3 Cilindru finit (disc) cu dimensiunile R şi 2δz
Figura 9.4 Modelare cilindru finit (CF) [9] şi [2]
4
Modelare
Cilindrul finit (CF) de rază R şi lungime 2δz se consideră că rezultă din intersecţia unui
cilindru infinit (CI) de rază R cu o placă plană infinită (PP) de grosime 2δz: CF=CI ∩ PP.
Câmpul de temperatură în cilindrul finit CF este dat de relaţia [2], [7], [10], [13], [15] ş.a.
𝜃𝑎𝑑,𝐶𝐹 = 𝜃𝑎𝑑,𝐶𝐼 × 𝜃𝑎𝑑,𝑃𝑃 [−] (9.12)

θ t-t e
θ0 t 0 -t e
θad,CF este
𝜃𝐶𝐹 𝑡(𝑟,𝑧,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝐶𝐹 = = [−] (9.13)
Temperaturile adimensionale θad,CI şi θad,PP sunt date de relaţiile [2], [7], [11] ş.a.
𝑡(𝑟,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝐶𝐼 = = 𝐹𝐶𝐼 (𝐵𝑖𝐶𝐼 , 𝐹𝑜𝐶𝐼 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝐶𝐼 ) (9.14)
𝑡0 −𝑡𝑒
𝑡(𝑧,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑃𝑃 = = 𝐹𝑃𝑃 (𝐵𝑖𝑃𝑃 , 𝐹𝑜𝑃𝑃 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝑃𝑃 ) (9.15)
𝑡0 −𝑡𝑒
Exprimarea criteriilor Bi, Fo şi Geom se face utilizând relaţiile generale (9.6)…(9.8) în care
se introduc lungimea caracteristică lc, coeficientul de transfer termic superficial α şi distanţa
geometrică corespunzătoare cilindrului infinit CI, respectiv plăcii plane PP.
Se folosesc următoarele două seturi de relaţii (9.16) şi (9.17) [7], [13], [15] ş.a.
𝛼𝑅
𝐵𝑖𝐶𝐼 = ∙ 𝑅 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝐶𝐼: 𝐹𝑜𝐶𝐼 = [−] (9.16)
𝑅2
𝑟
{ 𝐺𝑒𝑜𝑚𝐶𝐼 = 𝑅 [−]
𝛼𝑧
𝐵𝑖𝑃𝑃 = ∙ 𝛿𝑧 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝑃𝑃: 𝐹𝑜𝑃𝑃 = [−] (9.17)
𝛿𝑧2
𝑧
𝐺𝑒𝑜𝑚𝑃𝑃 = [−]
{ 𝛿𝑧
Valorile funcţiilor FCI(BiCI, FoCI, GeomCI), FPP(BiPP, FoPP, GeomPP) din relaţiile (9.16) şi
(9.17) se determină grafic folosind nomogramele indicate*1 pentru cilindrul infinit CI şi respectiv
pentru placa plană infinită PP sau pot fi calculate numeric utilizând ecuaţiile analitice*2 ale
câmpului de temperatură pentru CI şi respectiv pentru PP prezentate în [4], [5] ş.a.
*1 (v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar – 2 §2.2 şi §1.2)
Observaţie
Fiecare dintre funcţiile FCI(BiCI, FoCI, GeomCI), FPP(BiPP, FoPP, GeomPP) poate fi localizată
pe suprafaţa, în axa sau în interiorul cilindrului finit CF.
5
În calcule este necesar să fie considerate acele valori sau combinaţii de valori care
corespund coordonatelor punctelor CF în care se efectuează calculul valorilor de temperatură la un
moment dat τ e.g., tabelul 9.2.
Tabelul 9.2 Localizări ale funcţiilor FCI şi FPP pentru CF

Nr. Tempe
Localizare FCI FPP θad,CF Punct
crt. ratura
1 Suprafaţă FCI,sup FPP,sup FCI,sup×FPP,sup tsup 1
2 Axă/Mijloc FCI,axa FPP,mij FCI,axa×FPP,mij taxa 2
3 Interior FCI,int FPP,int FCI,int×FPP,int tint Pct. în interior
(r,z)
6

ALTE CORPURI INFINITE ŞI SEMIINFINITE
2.1. Bara infinită cu secţiune rectangulară
Se consideră o bară cu secţiune dreptunghiulară având dimensiunile pe axele de coordonate
2δx şi 2δy şi lungimea L mult mai mare decât cele două dimensiuni considerate: L>>2δx şi L>>2δy
(figura 9.5).
La momentul iniţial τ=0 bara are aceeași temperatură t=t0 în toate punctele corpului şi este
situată într-un mediu ambiant (MA) cu temperatura te cunoscută şi constantă te=ct.
Pe suprafeţele laterale ale barei infinite cu secţiune rectangulară acţionează coeficienții de
transfer termic superficiali αx şi αy având valori constante αx=ct., αy=ct.
Figura 9.5 Bară infinită cu secţiune rectangulară (BIR) cu dimensiunile 2δx şi 2δy
Modelare
Bara infinită cu secţiune rectangulară (BIR) se consideră că rezultă din intersecţia a două plane
infinite de grosime 2δx şi 2δy reciproc perpendiculare: BIR=YZ ∩ XZ.
Figura 9.6 Modelare bară infinită cu secţiune rectangulară (BIR) [9] şi [2]
7
Câmpul de temperatură în BIR este dat de relaţia [2], [13], [15] ş.a.
𝜃𝑎𝑑,𝐵𝐼𝑅 = 𝜃𝑎𝑑,𝑥 × 𝜃𝑎𝑑,𝑦 [−] (9.18)

θ t-t e
θ0 t 0 -t e
θad,BIR este
𝜃𝐵𝐼𝑅 𝑡(𝑥,𝑦,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝐵𝐼𝑅 = = [−] (9.19)
iar temperaturile adimensionale θad,x, θad,y după cele două axe de coordonate Ox şi Oy sunt
precizate de relaţiile [2], [13] ş.a.
𝜃𝑎𝑑,𝑥 = = 𝐹𝑥 (𝐵𝑖𝑥 , 𝐹𝑜𝑥 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝑥 ) (9.20)
𝑡0 −𝑡𝑒
𝑡(𝑦,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑦 = = 𝐹𝑦 (𝐵𝑖𝑦 , 𝐹𝑜𝑦 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝑦 ) (9.21)
𝑡0 −𝑡𝑒
geometrică corespunzătoare axelor de coordonate Ox şi Oy.
Se folosesc următoarele două seturi de relaţii (9.22) şi (9.23) [13], [15] ş.a.
𝛼𝑥
𝐵𝑖𝑥 = ∙ 𝛿𝑥 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝑋: 𝐹𝑜𝑥 = [−] (9.22)
𝛿𝑥2
𝑥
𝐺𝑒𝑜𝑚𝑥 = [−]
{ 𝛿𝑥
𝛼𝑦
𝐵𝑖𝑦 = ∙ 𝛿𝑦 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝑌: 𝐹𝑜𝑦 = 2 [−] (9.23)
𝛿𝑦
𝑦
𝐺𝑒𝑜𝑚𝑦 = [−]
{ 𝛿𝑦
Valorile funcţiilor Fx(Bix, Fox, Geomx) şi Fy(Biy, Foy, Geomy) din relaţiile (9.22) şi (9.23) se
determină grafic folosind nomogramele indicate*1 pentru placa plană infinită (PP).
*1 (v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar – 2 §1.2)
Ca metodă alternativă aceste valori pot fi calculate şi numeric utilizând ecuaţia analitică*2 a
câmpului de temperatură prezentată în [3] ş.a.
*1,2 (v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar – 2 §1.3)
Observaţie
Fiecare dintre funcţiile Fx(Bix, Fox, Geomx) şi Fy(Biy, Foy, Geomy) poate fi localizată pe
suprafaţa, în mijlocul sau în interiorul uneia dintre plăcile plane respective.
În calcule este necesar să fie considerate acele valori sau combinaţii care corespund
coordonatelor punctelor BIR în care se efectuează calculul valorilor de temperatură la un moment
dat e.g., tabelul 9.3.
8
Tabelul 9.3 Localizări ale funcţiilor Fx şi Fy pentru BIR

Nr. Tempe
Localizare Fx Fy θad,BIR Punct
crt. ratura
1 Suprafaţă Fx,sup Fy,sup Fx,sup×Fy,sup tsup 1
2 Mijloc Fx,mij Fy,mij Fx,mij×Fy,mij tmij 2
3 Interior Fx,int Fy,int Fx,int×Fy,int tint Pct. în interior
(x,y)
4 Suprafaţă Fx,sup Fy,mij Fx,sup×Fy,mij tsm 3
+ Mijloc
Un caz particular al BIR îl reprezintă bara seminfinită cu secţiune rectangulară (BSIR)

prezentat în [2] ş.a. (figura 9.7).
Figura 9.7 Modelare bară semiinfinită cu secţiune rectangulară (BSIR) [2]
2.2. Cilindrul semiinfinit

Se consideră un cilindru de rază R (diametru d=2∙R) care la momentul iniţial τ=0 are aceeași
temperatură t=t0 în toate punctele corpului, amplasat într-un mediu ambiant (MA) cu temperatura te
cunoscută şi constantă te=ct.
Pe suprafaţa secţiunii cilindrului acţionează coeficientul de transfer termic superficial αR, iar
pe suprafața laterală a acestuia coeficientul de transfer termic superficial αx având valori constante
αR=ct. şi αx=ct. (figura 9.8)
Figura 9.8 Cilindru cu raza R semiinfinit în direcţia axei Ox
9
Modelare
Cilindrul semiinfinit (CSI) de rază R se consideră că rezultă din intersecţia unui cilindru infinit
(CI) de rază R cu un corp semiinfinit după direcţia unei axe de coordonate e.g., Ox:
CSI=CI ∩ CorpSemiInfinitx.
Figura 9.9 Modelare cilindru semiinfinit (CSI) [2]
Câmpul de temperatură în cilindrul semiinfinit CSI este dat de relaţia [2], [13] ş.a.
𝜃𝑎𝑑,𝐶𝑆𝐼 = 𝜃𝑎𝑑,𝐶𝐼 × 𝜃𝑎𝑑,𝑥 [−] (9.24)

θ t-t e
θ0 t 0 -t e
θad,CSI este
𝜃𝐶𝑆𝐼 𝑡(𝑟,𝑥,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝐶𝑆𝐼 = = [−] (9.25)
Temperaturile adimensionale θad,CI şi θad,x sunt date de relaţiile [2], [13] ş.a.
𝑡(𝑟,𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝐶𝐼 = = 𝐹𝐶𝐼 (𝐵𝑖𝐶𝐼 , 𝐹𝑜𝐶𝐼 , 𝐺𝑒𝑜𝑚𝐶𝐼 ) (9.26)
𝑡0 −𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑥 = = 𝐹𝑥 (𝐵𝑖𝑥 , 𝐹𝑜𝑥 ) (9.27)
𝑡0 −𝑡𝑒
geometrică corespunzătoare cilindrului infinit CI, respectiv Bi şi Fo corespunzătoare direcţiei Ox.
Se folosesc următoarele două seturi de relaţii (9.28) şi (9.29) [13] ş.a.

𝛼𝑅
𝐵𝑖𝐶𝐼 = ∙ 𝑅 [−]
𝜆
𝑎∙𝜏
𝐶𝐼: 𝐹𝑜𝐶𝐼 = [−] (9.28)
𝑅2
𝑟
{ 𝐺𝑒𝑜𝑚𝐶𝐼 = 𝑅 [−]
𝛼𝑥
𝐵𝑖𝑥 = ∙ 𝑥 [−]
𝜆
𝑋: { 𝛼 2 (9.29)
𝐹𝑜𝑥 = 𝑎 ∙ 𝜏 ∙ ( 𝑥) [−]
𝜆
10
Valorile funcţiei FCI(BiCI, FoCI, GeomCI) din relaţia (9.26) se determină grafic folosind
nomogramele indicate pentru cilindrul infinit CI sau pot fi calculate numeric utilizând ecuaţiile
analitice*1 ale câmpului de temperatură pentru CI.
Valorile funcţiei Fx(Bix, Fox) din relaţia (9.27) se pot determina grafic din figura 9.10
folosind nomogramele indicate în [13] ş.a.
Figura 9.10 Nomograme pentru determinarea θad,x [13]
2.3. Solidul semiinfinit

Un corp solid semiinfinit (SS) sau semispaţiu ori regiune semiinfinită reprezintă un model
idealizat de corp care are o singură suprafaţă plană identificabilă şi se extinde teoretic la infinit în
toate celelalte direcţii [1], [2], [7], [9] ş.a. (figura 9.11).
Figura 9.11 Solid semiinfinit sau semispaţiu (SS) [2]
11
Temperatura adimensională θad,SS într-un corp solid semiinfinit sau semispaţiu care are
iniţial temperatura t0, amplasat într-un mediu cu temperatura te cunoscută şi constantă te=ct., supus
unui transfer de căldură prin convecţie cu coeficientul de transfer de căldură superficial (convecţie)
α se poate exprima în forma [1], [2], [7] ş.a.
𝛼 𝛼2 ∙𝑎∙𝜏
𝑡(𝑥,𝜏)−𝑡0 𝑥 ( 𝜆 ∙𝑥+ ) 𝑥 𝛼
𝜃𝑎𝑑,𝑆𝑆 = = 𝑒𝑟𝑓𝑐 ( )−𝑒 𝜆2 ∙ [𝑒𝑟𝑓𝑐 ( + ∙ √𝑎 ∙ 𝜏)] (9.30)
𝑡𝑒 −𝑡0 2∙√𝑎∙𝜏 2∙√𝑎∙𝜏 𝜆
În situaţia în care coeficientul de transfer de căldură superficial (convecţie) α→∞

temperatura suprafeţei ts devine egală cu temperatura exterioară te (cazul în care suprafaţa mediului
semiinfinit este brusc expusă temperaturii ts şi menţinută la această valoare) temperatura
adimensională θad,SS devine [2], [7] ş.a.
𝑡(𝑥,𝜏)−𝑡0 𝑥
𝜃𝑎𝑑,𝑆𝑆 = = 𝑒𝑟𝑓𝑐 ( ) (9.31)
𝑡𝑠 −𝑡0 2∙√𝑎∙𝜏
sau [1] ş.a.

𝑡(𝑥,𝜏)−𝑡𝑠 𝑥
𝜃𝑎𝑑,𝑆𝑆 = = 𝑒𝑟𝑓 ( ) (9.32)
𝑡0 −𝑡𝑠 2∙√𝑎∙𝜏
În relaţiile (9.30)…(9.32) erf() reprezintă funcţia erorilor, iar erfc() reprezintă

complementara funcţiei erorilor definite prin relaţiile
2 𝑢 2
𝑒𝑟𝑓(𝑢) = ∙ ∫0 𝑒 −𝑠 𝑑𝑠 (9.33)
√𝜋
2 𝑢 2
𝑒𝑟𝑓𝑐(𝑢) = 1 − ∙ ∫0 𝑒 −𝑠 𝑑𝑠 (9.34)
√𝜋
având proprietatea că
𝑒𝑟𝑓𝑐(𝑢) = 1 − 𝑒𝑟𝑓(𝑢) (9.35)

𝑡(𝑥,𝜏)−𝑡0 𝑡(𝑥,𝜏)−𝑡𝑒 x
Variaţia temperaturii adimensionale θad,SS = ≡1− cu parametrul
𝑡𝑒 −𝑡0 𝑡0 −𝑡𝑒 2∙√a∙τ
într-un corp solid semiinfinit este reprezentată în figura 9.12 [2] ş.a.
Figura 9.12 Variaţia temperaturii adimensionale θad,SS [2]

12
3. TEMPERATURA MEDIE A CORPURILOR SUPUSE UNUI

PROCES DE TRANSFER DE CĂLDURĂ ÎN REGIM TERMIC
NESTAŢIONAR
3.1. Generalităţi. Temperatura adimensională medie
Căldura Qτ schimbată (primită sau cedată) de către corpuri în procesele de transfer de
căldură care se desfășoară în regim termic nestaţionar într-un anumit interval de timp se poate
determina prin integrarea relaţiei* (9.36)
𝛿𝑄𝜏 = 𝑄̇ ∙ 𝑑𝜏 (9.36)
pe intervalul de timp considerat τ [7], [11], [13] ş.a.

𝜏 𝜏
𝑄𝜏 = ∫0 𝛿𝑄𝜏 = ∫0 𝑄̇ ∙ 𝑑𝜏 (9.37)
* (v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar §2.2)
Ţinând cont de faptul că această căldură se poate scrie folosind relaţia generală
𝑄𝜏 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡 − 𝑡0 ) [J] (9.38)
exprimând masa m prin produsul (ρ∙V) şi folosind pentru temperatura t temperatura medie a
corpului la momentul τ tm(τ) rezultă
𝑄𝜏 = (𝜌 ∙ 𝑉) ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑚 (𝜏) − 𝑡0 ) [J] (9.39)
Pe de altă parte căldura de referinţă Q0 care ar fi schimbată cu mediul ambiant MA într-un

timp teoretic infinit de lung τ→∞ se determină cu relaţia generală*1 (9.40)
𝑄0 = 𝑚 ∙ 𝑐𝑝 ∙ ∆𝑡 = (𝜌 ∙ 𝑉) ∙ 𝑐𝑝 ∙ (𝑡𝑒 − 𝑡0 ) [J] (9.40)
iar căldura adimensională*2 Qad se poate exprima prin [1], [2], [7], [11], [13] ş.a.
𝑄𝜏
𝑄𝑎𝑑 = (9.41)
𝑄0
*1,2 (v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar – 2 §1.4)
Folosind formula generală de definire a temperaturii adimensionale θad [1], [2], [7], [10],
[11], [13], [14] ş.a.
𝜃𝑎𝑑 = = [−] (9.42)
se defineşte temperatura adimensională medie θad,m prin relaţia (9.43) [9], [15] ş.a.
𝜃𝑚 𝑡𝑚 (𝜏)−𝑡𝑒 𝑡𝑒 −𝑡𝑚 (𝜏)
𝜃𝑎𝑑,𝑚 = = = [−] (9.43)
𝜃0 𝑡0 −𝑡𝑒 𝑡𝑒 −𝑡0
Utilizând un artificiu de calcul

𝑡𝑒 −𝑡𝑚 (𝜏)+𝑡0 −𝑡0
𝜃𝑎𝑑,𝑚 = [−] (9.44)
𝑡𝑒 −𝑡0
13
se obţine
(𝑡𝑒 −𝑡0 )+(−𝑡𝑚 (𝜏)+𝑡0 ) 𝑡𝑒 −𝑡0 𝑡𝑚 (𝜏)−𝑡0 𝑡𝑚 (𝜏)−𝑡0
𝜃𝑎𝑑,𝑚 = = − =1 − [−] (9.45)
𝑡𝑒 −𝑡0 𝑡𝑒 −𝑡0 𝑡𝑒 −𝑡0 𝑡𝑒 −𝑡0
Amplificând numărătorul şi numitorul fracţiei din relaţia (9.45) cu produsul (ρ∙V)∙cp
(𝜌∙𝑉)∙𝑐𝑝 ∙(𝑡𝑚 (𝜏)−𝑡0 )

𝜃𝑎𝑑,𝑚 = 1 − [−] (9.46)
(𝜌∙𝑉)∙𝑐𝑝 ∙(𝑡𝑒 −𝑡0 )
şi ţinând cont de relaţiile (9.39) şi (9.40) rezultă

𝑄𝜏
𝜃𝑎𝑑,𝑚 = 1 − = 1 − 𝑄𝑎𝑑 [−] (9.47)
𝑄0
sau echivalent [9] ş.a.
𝑄𝑎𝑑 = 1 − 𝜃𝑎𝑑,𝑚 [−] (9.48)
3.2. Temperatura adimensională medie pentru corpuri cu geometrie simplă

În cazul corpurilor care au o geometrie simplă: placă plană infinită, cilindru, sferă etc.
temperatura adimensională medie θad,m se poate determina folosind relaţii analitice de calcul în
funcţie de geometria acestora.
Pentru placa plană infinită (PP) se poate utiliza relaţia [15] ş.a.
𝑡𝑚,𝑃𝑃 (𝜏)−𝑡𝑒 2∙𝐵𝑖 2 2

𝜃𝑎𝑑,𝑚,𝑃𝑃 = = ∑∞
𝑗=1 [ ∙ 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 ] (9.49)
𝑡0 −𝑡𝑒 𝜀𝑗 2 ∙(𝜀𝑗 2 +𝐵𝑖 2 +𝐵𝑖)
în care Bi şi Fo reprezintă valorile criteriilor BIOT şi FOURIER corespunzătoare plăcii

plane, iar valorile proprii εj se determină din ecuaţiile neliniare [1], [7], [10], [15] ş.a.
𝐵𝑖 𝜀𝑗
𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 𝑠𝑎𝑢 𝜀𝑗 ∙ 𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑐𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = (9.50)
𝜀𝑗 𝐵𝑖
* (v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar – 2 §1.3)
Observaţie
În cazul unor valori reduse ale criteriului Bi e.g., Bi<0.1 relaţia (9.49) se poate simplifica în
forma
𝑡𝑚,𝑃𝑃 (𝜏)−𝑡𝑒
𝜃𝑎𝑑,𝑚,𝑃𝑃 = = 𝑒 −𝐵𝑖∙𝐹𝑜 (9.51)
𝑡0 −𝑡𝑒
Pentru cilindrul infinit (CI) se poate utiliza relaţia [15] ş.a.
𝑡𝑚,𝐶𝐼 (𝜏)−𝑡𝑒 4∙𝐵𝑖 2 2

𝜃𝑎𝑑,𝑚,𝐶𝐼 = = ∑∞
𝑗=1 [ ∙ 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 ] (9.52)
𝑡0 −𝑡𝑒 𝜀𝑗 2 ∙(𝜀𝑗 2 +𝐵𝑖 2 )
în care Bi şi Fo reprezintă valorile criteriilor BIOT şi FOURIER corespunzătoare cilindrului,

iar valorile proprii εj se determină din ecuaţiile neliniare [1], [7], [10], [15] ş.a.
𝐽1 (𝜀𝑗 )
𝜀𝑗 ∙ 𝐽1 (𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖 ∙ 𝐽0 (𝜀𝑗 ) 𝑠𝑎𝑢 𝜀𝑗 ∙ = 𝐵𝑖 (9.53)
𝐽0 (𝜀𝑗 )
* (v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar – 2 §2.3)
14
Pentru sferă (SF) se poate utiliza relaţia [15] ş.a.
𝑡𝑚,𝑆𝐹 (𝜏)−𝑡𝑒 6∙𝐵𝑖 2 2

𝜃𝑎𝑑,𝑚,𝑆𝐹 = = ∑∞
𝑗=1 [ ∙ 𝑒 −𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜 ] (9.54)
𝑡0 −𝑡𝑒 𝜀𝑗 2 ∙(𝜀𝑗 2 +𝐵𝑖 2 −𝐵𝑖)
în care Bi şi Fo reprezintă valorile criteriilor BIOT şi FOURIER corespunzătoare sferei, iar

valorile proprii εj se determină din ecuaţiile neliniare [1], [7], [10], [15] ş.a.
𝜀𝑗 = (1 − 𝐵𝑖) ∙ 𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) 𝑠𝑎𝑢 𝜀𝑗 ∙ 𝑐𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 1 − 𝐵𝑖 𝑠𝑎𝑢 1 − 𝜀𝑗 ∙ 𝑐𝑡𝑔(𝜀𝑗 ) = 𝐵𝑖 (9.55)
Având în vedere formulele (9.49), (9.52) şi (9.54) temperatura adimensională medie θad,m a
corpurilor cu geometrie simplă (CGS): placă plană, cilindru, sferă se poate exprima general folosind
o relaţie de forma
𝑡𝑚,𝐶𝐺𝑆 (𝜏)−𝑡𝑒 2
−𝜀𝑗 ∙𝐹𝑜
𝜃𝑎𝑑,𝑚,𝐶𝐺𝑆 = = ∑∞
𝑗=1 [𝐹𝐶𝐺𝑆 (𝜀𝑗 , 𝐵𝑖) ∙ 𝑒 ] (9.56)
𝑡0 −𝑡𝑒
în care funcţiile FCGS(εj,Bi) corespunzătoare corpurilor considerate sunt redate în tabelul 9.4.
Tabelul 9.4 Funcţiile FCGS(εj,Bi) ale corpurilor cu geometrie simplă
Tipul corpului FCGS(εj,Bi)

2 ∙ 𝐵𝑖 2
Placă plană (PP)
𝜀𝑗 2 ∙ (𝜀𝑗 2 + 𝐵𝑖 2 + 𝐵𝑖)
4 ∙ 𝐵𝑖 2
Cilindru (CI)
𝜀𝑗 2 ∙ (𝜀𝑗 2 + 𝐵𝑖 2 )
6 ∙ 𝐵𝑖 2
Sferă (SF)
𝜀𝑗 2 ∙ (𝜀𝑗 2 + 𝐵𝑖 2 − 𝐵𝑖)
Figura 9.13 Temperatura adimensională medie pentru placă plană, cilindru şi sferă [9]
15
Pentru o determinare rapidă a valorii temperaturii adimensionale medii θad,m în cazul unor
diverse tipuri de corpuri cu geometrie simplă în practică se poate utiliza nomograma prezentată în
figura 9.13 [9] ş.a.
3. Chisăliţă, G.-A., Transferul de căldură prin conducţie termică în regim nestaţionar: placa plană,
Conferinţa “Ştiinţa Modernă şi Energia”, Editura RISOPRINT, ISSN 2066-4125, pag. 53-65,
Cluj-Napoca, 2013.
4. Chisăliţă, G.-A., Transfer de căldură prin conducţie în regim nestaţionar: cilindrul infinit,
pag. 85-101, 2011.
5. Chisăliţă, G.-A., Transient heat conduction: infinite cylinder, Building Services Engineering
Journal, U.T. Press Publishing House, Cluj-Napoca, ISSN 2247-4390, pag. 61-70, 2011.
1975.
16
CURS 10: TRANSFERUL DE CĂLDURĂ PRIN CONVECŢIE

TERMICĂ
OBIECTIVE
 Prezentarea noţiunilor generale privind transmiterea căldurii prin convecţie termică;
 Legea lui NEWTON;
 Definirea coeficientului de transfer termic prin convecţie;
 Prezentarea clasificării fenomenelor de convecţie termică;
 Introducerea ecuaţiilor generale ale convecţiei termice;
 Similitudinea geometrică, cinematică, hidrodinamică şi termică;
 Interpretarea sensului fizic al principalelor criterii de similitudine ale convecţiei termice;
 Prezentarea ecuaţiilor criteriale generale ale convecţiei termice;
SUBIECTE CURS 10
1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE ......................................................................................................2

1.1. Generalităţi ...........................................................................................................................2
1.2. Stratul limită termic şi stratul limită hidrodinamic ..............................................................3
2. LEGEA GENERALĂ A CONVECŢIEI TERMICE ...................................................................5
2.1. Legea lui NEWTON.............................................................................................................5
2.2. Coeficientul de transfer termic superficial (convecţie) ........................................................6
2.3. Clasificarea fenomenelor de convecţie termică ...................................................................7
2.4. Ecuaţiile generale ale convecţiei termice ...........................................................................10
2.4.1. Ecuaţia FOURIER-KIRCHHOFF ..............................................................................10
2.4.2. Ecuaţia de continuitate ............................................................................................... 10
2.4.3. Ecuaţia NAVIER-STOKES .......................................................................................11
2.4.4. Ecuaţia limită..............................................................................................................11
3. CRITERII DE SIMILITUDINE ALE CONVECŢIEI TERMICE ............................................12
3.1. Similitudinea hidrodinamică (hidraulică)...........................................................................12
3.2. Similitudinea termică .........................................................................................................14
4. INTERPRETAREA FIZICĂ A PRINCIPALELOR CRITERII DE SIMILITUDINE.
ECUAŢII CRITERIALE GENERALE .............................................................................................15
4.1. Criteriul NUSSELT Nu ......................................................................................................15
4.2. Criteriul REYNOLDS Re...................................................................................................17
4.3. Criteriul GRASHOF Gr .....................................................................................................18
4.4. Criteriul PRANDTL Pr ......................................................................................................19
4.5. Ecuaţii criteriale generale ale convecţiei termice ............................................................... 21
1
1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1.1. Generalităţi
Definiţie
Convecţia termică reprezintă unul dintre modurile fundamentale de transmitere a căldurii Q
(corect energiei interne U) care apare între corpuri aflate în mişcare relativă şi în procese de
modificare a stării de agregare e.g., lichid–gaz sau gaz–lichid.
Transmiterea căldurii Q prin convecţie termică care este determinată de existenţa unor
gradienţi de temperatură depinde de natura mișcării fluidului, iar la rândul ei aceasta este direct
influenţată de către câmpul de temperatură [1], [2], [8] ş.a.
Figura 10.1 Variaţia temperaturii în apropierea suprafeţei de separaţie solid-lichid
La modul general factorii principali care determină caracterul deosebit de complex al

fenomenului de convecţie termică sunt următorii [1], [2], [4], [8], [10], [12] ş.a.:
a) Tipul fluidului: apă, aer, ulei, refrigerant etc.;
b) Câmpul de viteze şi acceleraţii ale fluidului;
c) Câmpul de temperatură din fluid, respectiv din solidul aflat în apropierea suprafeţei de
separaţie solid–fluid;
d) Proprietăţile termofizice ale fluidului şi modul de variaţie a acestora: densitatea ρ,
conductivitatea termică λ, căldura specifică cp, viscozitatea cinematică ν, viscozitatea
dinamică η ş.a.;
e) Configuraţia geometrică a domeniului spaţial în care se produce mişcarea fluidului:
curgere peste un corp de formă oarecare (placă, ţeavă, disc etc.), curgere peste un
fascicul de ţevi, curgere în interiorul unei ţevi ş.a.;
f) Calitatea prelucrării suprafeţelor solide peste care se mișcă fluidul (netede, rugoase etc.).
Transmiterea căldurii prin convecţie termică se supune principiilor Termodinamicii şi

presupune un transfer de substanţă în interiorul fluidului [4] ş.a. La fenomenul de convecţie termică
participă cantități macroscopice de fluid care cedează energie termică şi impuls altor mase de fluid
sau suprafeţelor cu care este în contact fluidul [1], [2], [8] ş.a.
2
1.2. Stratul limită termic şi stratul limită hidrodinamic
Definiţie
Stratul limită termic reprezintă un strat de fluid situat în apropierea zonei de separaţie între
solid şi fluid în care gradientul de temperatură are valori mari şi care opune principala rezistenţă la
transmiterea căldurii.
Figura 10.2 Stratul limită hidrodinamic (SLH) şi stratul limită termic (SLT)
Observaţie
În stratul limită termic SLT transmiterea căldurii se face prin conducţie termică [2], [4], [8],
[10] ş.a.
În figura 10.2 este reprezentat stratul limită hidrodinamic/hidraulic (SLH) şi stratul limită
termic (SLT) la curgerea unui fluid peste o placă plană. Uzual grosimea δT a SLT este mai redusă
decât grosimea δH a SLH (cazul lichidelor obişnuite nemetalice [4] ş.a.)
𝛿𝑇 < 𝛿𝐻 (10.1)
ceea ce determină o valoarea supraunitară a criteriului PRANDTL* Pr

𝜈
𝑃𝑟 = 𝑎 > 1 (10.2)
*(v. şi §3.2)
În cazul gazelor δT≈δH astfel încât

𝜈
𝑃𝑟 = 𝑎 ≈ 1 (10.3)
Un caz particular îl reprezintă metalele topite la care δT>δH ceea ce implică valoarea
criteriului Pr<1 [4], [8] ş.a.
General se apreciază că stratul limită termic SLT sau hidraulic SLH este un strat de fluid în
care parametrii: viteza, temperatura ş.a. prezintă variaţii importante reprezentând cca 99% din
variaţia lor maximă [1], [2], [4], [12] ş.a.
3
Figura 10.3 Stratul limită termic SLT şi coeficientul de convecţie α
Dacă se consideră că la graniţa între stratul limită termic SLT şi restul curentului de fluid
coeficientul de transfer termic prin convecție are valoarea α0 (figura 10.3) atunci [4], [8] ş.a.
1 1 𝛿𝑇
=𝛼 + (10.4)
𝛼 0 𝜆
unde:
 α – Coeficientul de transfer termic prin convecție în SLT [W/m2∙K];
 δT – Grosimea SLT [m];
 λ – Conductivitatea termică medie a fluidului în SLT [W/m∙K].
Deoarece coeficientul de transfer termic prin convecție α0, care pune în evidenţă schimbul
molecular între cele două zone, are valori ridicate de ordinul sutelor sau miilor de W/m2∙K (difuzia
substanţei între zone fiind intensă [4] ş.a.) termenul
1
~0 (10.5)
𝛼0
Din relaţia (10.4) rezultă

1 𝛿𝑇
≈ (10.6)
𝛼 𝜆
sau [4], [8] ş.a.

𝜆 W
𝛼≈𝛿 [m2∙K] (10.7)
𝑇
Coeficientul de transfer termic prin convecție α creşte odată cu creşterea conductivităţii

termice a fluidului λ şi cu micşorarea grosimii δT a SLT.
La acelaşi rezultat se poate ajunge scriind fluxul termic unitar transmis prin convecţie* q̇
egal cu fluxul termic unitar transmis prin conducţie în stratul limită termic SLT [4] ş.a.
𝑡𝑓 −𝑡𝑠 𝑡𝑓 −𝑡𝑠 W
𝑞̇ = 1 ≡ 𝛿𝑇 [m2] (10.8)
𝛼 𝜆
1 𝛿𝑇 𝜆
≈ → 𝛼≈𝛿 (10.9)
𝛼 𝜆 𝑇
*(v. şi §2.1)
4
2. LEGEA GENERALĂ A CONVECŢIEI TERMICE

2.1. Legea lui NEWTON
Fluxul termic Q̇ transmis prin convecţie termică între un fluid aflat în mişcare şi suprafaţa de
separaţie solid–fluid este dat de următoarea relaţie [1], [2], [4], [8], [9], [12] ş.a.:
𝑑𝑄̇ = 𝛼 ∙ (𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 ) ∙ 𝑑𝐴 ; 𝑄̇ = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 ) [W] (10.10)
în care:
 α – Coeficientul de transfer termic superficial [W/m2∙K];
 tf – Temperatura medie a fluidului [ºC];
 ts sau tp – Temperatura suprafeţei de contact solid–fluid (temperatura peretelui) [ºC];
 A – Aria (suprafaţa) de transfer termic [m2].
În cazul general coeficientul de transfer termic superficial α se determină folosind relația

W
𝛼 = 𝛼𝐶 + 𝛼𝑅 [m2∙K] (10.11)
unde:
 αC – Coeficientul de transfer termic prin convecţie [W/m2∙K];
 αR – Coeficientul de transfer termic superficial prin radiaţie [W/m2∙K].
Pentru valori obişnuite ale temperaturii uzual αR se neglijează αR≈0 şi se aproximează α≈αC.
Temperatura medie a fluidului tf este dată de relaţia (10.12) în care D reprezintă un domeniu
oarecare (masă, suprafaţă, volum, timp etc.) [4], [12] ş.a.
În mod obişnuit tf este exprimată pentru variaţii în general reduse ale temperaturii fluidului
prin media aritmetică [4], [9], [10] ş.a.
1 𝐷 𝑡𝑓,𝑖𝑛 +𝑡𝑓,𝑖𝑒𝑠
𝑡𝑓 = 𝐷 ∙ ∫𝐷 2 𝑡(𝐷)𝑑𝐷 → 𝑡𝑓 = [℃] (10.12)
2 −𝐷1 1 2
în care:
 tf,in – Temperatura fluidului la intrare [ºC];
 tf,ies – Temperatura fluidului la ieşire [ºC].
Din relaţia (10.10) fluxul termic unitar q̇ (densitatea fluxului termic) transmis prin convecţie
termică poate fi exprimat prin relaţia [1], [2], [4], [8] ş.a.
𝑄̇ W
𝑞̇ = 𝐴 = 𝛼 ∙ (𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 ) [m2] (10.13)
Relaţia (10.13) se mai poate pune sub o formă de tipul

𝑡𝑓 −𝑡𝑠 ∆𝑡 W
𝑞̇ = 1 ≡𝑅 [m2] (10.14)
𝑡
𝛼
în care rezistenţa termică unitară Rt la transmiterea căldurii prin convecţie termică prin aria
unitară A=1 m2 este exprimată prin formula
1 m2 ∙K
𝑅𝑡 = 𝛼 [ ] (10.15)
W
5
Căldura Q transmisă prin convecţie termică în intervalul de timp finit τ se determină

folosind relaţia [8] ş.a.
𝑄 = 𝑄̇ ∙ 𝜏 = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 ) ∙ 𝜏 [J] (10.16)
2.2. Coeficientul de transfer termic superficial (convecţie)
Definiţie
Coeficientul de transfer termic superficial α reprezintă fluxul termic transmis printr-o arie
unitară pentru o diferenţă de temperatură de un grad [2] ş.a.
𝑄̇ W
𝛼 = 𝐴∙(𝑡 [m2∙K] (10.17)
𝑓 −𝑡𝑠 )
Coeficientul de transfer termic superficial α este în fapt o funcție complexă care depinde în
principal de următoarele:
a) Viteza w de mişcare a fluidului;
b) Temperatura medie a fluidului tf şi temperatura suprafeţei de separaţie solid–fluid ts;
c) Proprietăţile termofizice ale fluidului: densitatea ρ, viscozitatea dinamică η sau

viscozitatea cinematică ν, conductivitatea termică λ, căldura specifică cp ş.a.;
d) Dimensiunea geometrică denumită lungime caracteristică lc etc.
Aceste dependenţe sunt exprimate general printr-o relaţie de tipul [8], [9] ş.a.
𝛼 = 𝛼(𝑤, 𝑡, 𝜌, 𝜂, 𝜆, 𝑐𝑝 , 𝑙𝑐 … ) (10.18)
Coeficientul de transfer termic superficial α, temperatura fluidului tf şi respectiv temperatura

suprafeţei de separaţie solid-fluid ts sunt mărimi care variază atât în timp cât şi pe suprafaţă.
Relaţiile analitice exacte de calcul ale fluxului termic total transmis Q̇, fluxului termic unitar
transmis q̇ şi căldurii schimbate Q sunt următoarele [1], [8] ş.a.
𝑄̇ = ∫𝐴 𝛼 ∙ (𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 ) ∙ 𝑑𝐴 [W] (10.19)
𝑑𝑄̇ W
𝑞̇ = [ m2 ] (10.20)
𝑑𝐴
𝑄 = ∫𝜏 ∫𝐴 𝛼 ∙ (𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 ) ∙ 𝑑𝐴 ∙ 𝑑𝜏 [J] (10.21)
Exemplu
Știind că temperatura palmei unui om are o valoare medie estimată la ts=32ºC precizaţi în
care dintre situaţiile următoare va fi resimţită o senzaţie mai acută de frig:
a) Palma este ţinută în aer având temperatura tf=–10ºC, viteza w=10 m/s (36 km/h) şi
coeficientul de transfer termic superficial αaer=35 W/m2∙K;
b) Palma este ţinută în apă cu temperatura tf=10ºC, viteza w=0.5 m/s (1.8 km/h) şi
coeficientul de transfer termic superficial αapa=800 W/m2∙K;
c) Comparaţi valorile obţinute cu degajarea de căldură în condiţii normale (activitate
uşoară de tip aşezat) Q̇=120 W pentru o suprafaţă de calcul A=1.8 m2 supusă schimbului
de căldură prin convecţie.
6
Rezolvare
Senzaţia mai acută de frig este cauzată de o pierdere de căldură Q (corect energie internă U)
mai ridicată în acelaşi interval de timp τ în aer, respectiv în apă.
Se admit următoarele consideraţii simplificatoare:

 O valoare uniformă a temperaturii mâinii ts=32ºC;
 O valoare medie a coeficientului de transfer termic superficial α pe suprafaţa mâinii;
 Transferul de căldură prin radiaţie este neglijabil αR≈0.
Conform legii lui NEWTON fluxul termic unitar q̇ pierdut poate fi determinat cu relaţia
(10.13) scrisă pentru aer, respectiv apă în vederea determinării valorilor absolute:
W 𝑊
𝑞̇ 𝑎𝑒𝑟 = 𝛼𝑎𝑒𝑟 ∙ (𝑡𝑠 − 𝑡𝑓 ) = 35 ∙ m2∙K ∙ (32℃ − (−10℃)) = 1470 ∙ 𝑚2 (10.22)
W 𝑊
𝑞̇ 𝑎𝑝𝑎 = 𝛼𝑎𝑝𝑎 ∙ (𝑡𝑠 − 𝑡𝑓 ) = 800 ∙ m2∙K ∙ (32℃ − 10℃) = 17600 ∙ 𝑚2 (10.23)
Concluzia
Fluxul termic unitar pierdut q̇ apa >> q̇ aer deci o senzaţie mai acută de frig va fi resimţită la
plasarea mâinii în curentul de apă.
Considerând o activitate obişnuită de tip aşezat, în care fluxul termic degajat are valoarea
Q̇=120 W, pentru o suprafaţă de schimb termic A=1.8 m2 fluxul termic unitar transmis q̇ n este dat
de relaţia (10.13)
𝑄̇ 120∙𝑊 𝑊
𝑞̇ 𝑛 = 𝐴 = 1.8∙𝑚2 = 66.66 ∙ 𝑚2 (10.24)
Raportând valorile de mai sus se obţin următoarele rezultate

𝑊
𝑞̇ 𝑎𝑒𝑟 1470∙ 2
𝑚
= 𝑊 = 22.05 (10.25)
𝑞̇ 𝑛 66.66∙ 2
𝑚
𝑊
𝑞̇ 𝑎𝑝𝑎 17600∙ 2
𝑚
= 𝑊 = 264.026 (10.26)
𝑞̇ 𝑛 66.66∙ 2
𝑚
2.3. Clasificarea fenomenelor de convecţie termică

Clasificarea fenomenelor de convecţie termică se face după diferite criterii şi/sau combinaţii
ale acestora [2], [4], [8], [10] ş.a.
a) După existenţa/inexistența schimbării stării de agregare:

 Convecţie termică fără transformare de fază;
 Convecţie termică cu transformare de fază: vaporizare (evaporare), condensare, topire,
solidificare ş.a.
b) După modul de producere a convecţiei termice:

 Convecţie termică liberă (naturală)
Determinată de forţa ascensională (de tip Arhimede) care apare datorită diferenţei de
densitate Δρ generată la rândul ei de către diferenţa de temperatură Δt;
Caracteristică principală: Viteza w de mișcare a fluidului are o valoare redusă;
7
 Convecţie termică forţată

Determinată de diferenţe de presiune Δp (gradienţi de presiune) realizate în general
artificial cu ajutorul pompelor în cazul lichidelor, respectiv ventilatoarelor în cazul
gazelor (aer, gaze de ardere etc.);
Caracteristică principală: Viteza w de mișcare a fluidului are o valoare ridicată.
c) După natura spaţiului în care se produce mişcarea fluidului:

 Convecţie termică în spaţii deschise (spaţii nelimitate SNL, volume mari VM)
Exemple: Curgerea unui fluid peste o conductă sau peste un fascicol de ţevi; Curgerea
peste o placă plană, sferă sau disc ş.a.
 Convecţie termică în spaţii închise (spaţii limitate SL, volume mici Vm)
Exemple: Curgerea unui fluid în interiorul unei conducte; Curgerea unui fluid în
interiorul unui canal cu secţiunea având diverse geometrii: pătrată, rectangulară,
semicirculară, trapezoidală ş.a.; Convecţia termică liberă între două foi de geam etc.
d) După regimul de curgere a fluidului:

 Pentru convecţia termică liberă, caracterizat de valoarea produsului criteriilor de
similitudine GRASHOF Gr şi PRANDTL Pr* (Gr∙Pr) sau criteriul RAYLEIGH
Ra=Gr∙Pr.
Exemplu:
Convecţie termică liberă în spaţii nelimitate [1], [2], [4], [5], [8] ş.a.
 Pelicular: (Gr∙Pr) < 10-3;
 Tranzitoriu: 10-3 < (Gr∙Pr) < 5∙102;
 Laminar: 5∙102 < (Gr∙Pr) < 2∙107;
 Turbulent 2∙107 < (Gr∙Pr) < 1013.
 Pentru convecţia termică forţată, caracterizat de valoarea criteriului REYNOLDS Re*.

Exemple:
Convecţie termică forţată în interiorul tuburilor cu secţiune circulară [1], [2], [4], [5],
[8] ş.a.
 Laminar: Re < 2000 … 2300;
 Tranzitoriu: 2300 < Re < 104;
 Turbulent : Re > 104;
Convecţie termică forţată la curgerea unui fluid peste o placă plană [1], [2], [4], [5], [8]
ş.a.
 Laminar: Re < 105;
 Turbulent : Re > 105.
e) După natura fluidului (la convecţia termică cu transformare de fază):

 Fluid staţionar;
 Fluid în mişcare.
*(v. şi §3.1, §3.2)
Taxonomia (reprezentarea arborescentă) fenomenelor de convecţie termică este redată

parţial în figura 10.4 [8], [9], [10] ş.a.
8
Figura 10.4 Taxonomia fenomenelor de convecţie termică
9
2.4. Ecuaţiile generale ale convecţiei termice

În cazul fenomenelor de convecţie termică un rol important îl au: transmiterea căldurii în
stratul limită termic, curgerea fluidului, schimbul de masă şi impuls în interiorul fluidului, condiţiile
la limită etc. [1], [2], [8] ş.a.
Aceste aspecte sunt puse în evidenţă şi studiate cu ajutorul ecuaţiilor fundamentale ale
convecţie termice [1], [2], [4], [8], [10] ş.a.
2.4.1. Ecuaţia FOURIER-KIRCHHOFF

Ecuaţia FOURIER-KIRCHHOFF introduce o derivată substanţială a temperaturii în raport
Dt
cu timpul ∂τ care ţine cont de viteza w de mişcare a fluidului în forma [4], [8] ş.a.
𝐷𝑡 𝜕𝑡 𝜕𝑡 𝜕𝑥 𝜕𝑡 𝜕𝑦 𝜕𝑡 𝜕𝑧 𝜕𝑡
= 𝜕𝜏 + (𝜕𝑥 ∙ 𝜕𝜏 + 𝜕𝑦 ∙ 𝜕𝜏 + 𝜕𝑧 ∙ 𝜕𝜏 ) = 𝜕𝜏 + 𝑤
⃗⃗ ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡 (10.27)
𝜕𝜏
Relaţia (10.27) se mai poate scrie în forma

𝜕𝑡 𝑆𝐼𝐶 𝑞̇
+𝑤
⃗⃗ ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡 = 𝑎 ∙ 𝑑𝑖𝑣(𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡) + 𝜌∙𝑐 (10.28)
𝜕𝜏 𝑝
în care folosind
∇t = 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡 (10.29)
şi
∇2 t = 𝑑𝑖𝑣(𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡) (10.30)
se obţine
𝐷𝑡 𝜕𝑡 𝑞̇
⃗⃗ ∙ ∇𝑡 = 𝑎 ∙ ∇2 t + 𝜌∙𝑐
= 𝜕𝜏 + 𝑤 𝑆𝐼𝐶
(10.31)
𝜕𝜏 𝑝
Ecuaţia (10.31) este caracteristică transmiterii căldurii în regim termic nestaţionar pentru
fluide aflate în mişcare cu viteza w şi având surse interioare de căldură (SIC) care generează un flux
termic în unitatea de volum q̇ SIC [8] ş.a.
2.4.2. Ecuaţia de continuitate

Ecuaţia de continuitate exprimă legea conservării masei fluidului aflat în mişcare scrisă în
forma [8] ş.a.
𝜕𝜌
⃗⃗ ) = 0
+ 𝑑𝑖𝑣(𝜌 ∙ 𝑤 (10.32)
𝜕𝜏
sau [4], [8] ş.a.

𝜕𝜌
+ ∇ ∙ (𝜌 ∙ 𝑤
⃗⃗ ) = 0 (10.33)
𝜕𝜏
În cazul unui fluid incompresibil (v≈ct., dv=0)

𝜕𝜌
=0 (10.34)
𝜕𝜏
10
⃗⃗ ) = 0
𝑑𝑖𝑣(𝜌 ∙ 𝑤 (10.35)
care se scrie [8] ş.a.
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝜌 ∙ 𝑤
⃗⃗ + 𝜌 ∙ div 𝑤
⃗⃗ = 0 (10.36)
2.4.3. Ecuaţia NAVIER-STOKES

Ecuaţia NAVIER-STOKES exprimă legea a doua a mecanicii (F=m∙a) pentru un element de
fluid compresibil asupra căruia se exercită forţe de presiune, forţe gravitaţionale, forţe de inerţie,
forţe de frecare şi forţe ascensionale (arhimedice) [4], [8] ş.a.
În ipoteza unui gradient nul al viscozității
𝑔𝑟𝑎𝑑 𝜈 = 0 (10.37)
ecuaţia NAVIER-STOKES se scrie în forma [4], [8] ş.a.
⃗⃗
𝜕𝑤 1 1
+𝑤
⃗⃗ ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑤 ⃗⃗ ) + 3 ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑(div 𝑤
⃗⃗ = 𝑔 − 𝜌 ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑝 + 𝜈 ∙ (div(𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑤 ⃗⃗ )) − 𝑔 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 = 0
𝜕𝜏
(10.38)
unde:
 β – Coeficientul de dilatare volumică la presiune constantă [1/K].
2.4.4. Ecuaţia limită

Ecuaţia limită exprimă practic condiţia limită de specia a 3-a (FOURIER) privind modul în
care se transmite fluxul termic între suprafaţa de separaţie solid–fluid şi fluidul în cauză prin stratul
limită termic SLT [8] ş.a.
−𝜆𝑓 ∙ 𝑔𝑟𝑎𝑑 𝑡|𝑥=0 = 𝛼 ∙ (𝑡𝑠 − 𝑡𝑓 ) (10.39)
Conductivitatea termică λf şi coeficientul de transfer termic superficial α referă fluidul aflat

în apropierea suprafeței solide în stratul limită termic (SLT) în care transmiterea căldurii se face
prin conducţie [8] ş.a.
Observaţie
Relaţiile (10.31), (10.33), (10.38) şi (10.39) formează un sistem de ecuaţii care se constituie
în modelul matematic al fenomenelor de convecție termică [4] ş.a.
Acest model permite determinarea câmpului de temperaturi, densităţi şi viteze ale fluidului
precum şi a coeficientului de transfer termic superficial (convecţie) α [4] ş.a.
Cunoscând valoarea acestuia pe baza legii lui NEWTON (10.10) se poate determina fluxul
termic total sau unitar transmis prin convecţie.
11
3. CRITERII DE SIMILITUDINE ALE CONVECŢIEI TERMICE

Deoarece rezolvarea analitică a ecuaţiilor convecţiei termice pentru fiecare caz în parte este
aproape imposibilă se utilizează curent metoda similitudinii (teoria similitudinii).
Metoda stabilește o serie de legi cu caracter general ale asemănării fenomenelor studiate pe
modele cu cele ale fenomenelor reale precum şi condiţii practice de aplicare ale acestora.
3.1. Similitudinea hidrodinamică (hidraulică)

Definiţie
Două sisteme, modelul şi sistemul real, sunt asemenea (similare) d.p.d.v. hidrodinamic dacă
valorile criteriilor REYNOLDS Re, FROUDE Fr, EULER Eu şi Homocronism Ho (sau NEWTON
Ne) sunt egale în orice punct corespondent al sistemelor.
Definiţie
Criteriile de similitudine reprezintă grupuri (numere) adimensionale constituite din
combinaţii ale mărimilor geometrice, cinematice, termofizice ş.a. ale modelului şi sistemului real
având o semnificație bine definită şi caracterizând fenomene asemănătoare [4] ş.a.
Figura 10.5 Similitudine geometrică
Cu notaţiile din figura 10.5, unde indicele M referă modelul şi indicele R referă sistemul
real, folosind ct. pentru o constantă de asemănare dedicată similitudinea geometrică este exprimată
prin egalitatea rapoartelor [8] ş.a.
𝐿1𝑀 𝐿2𝑀 𝐿3𝑀
= = = 𝑐𝑡.𝐿 (10.40)
𝐿1𝑅 𝐿2𝑅 𝐿3𝑅
Asemănarea cinematică este descrisă de relaţia (10.41) [8] ş.a.

𝑤1𝑀 𝑤2𝑀
= = 𝑐𝑡.𝑤 (10.41)
𝑤1𝑅 𝑤2𝑅
iar asemănarea termofizică prin setul de relaţii care referă proprietățile termofizice ale
fluidului [8] ş.a.
𝜂𝑀 𝜌𝑀 𝑝𝑀
= 𝑐𝑡.𝜂 ; = 𝑐𝑡.𝜌 ; = 𝑐𝑡.𝑝 ; … (10.42)
𝜂𝑅 𝜌𝑅 𝑝𝑅
Principalele criterii de similitudine care caracterizează similitudinea hidrodinamică sunt

definite prin următoarele relaţii [1], [2], [3], [4], [6], [8], [10] ş.a.
Criteriul REYNOLDS Re (raport forţe de inerţie / forţe de viscozitate)

𝑤∙𝑙𝑐
𝑅𝑒 = (10.43)
𝜈
12
Criteriul FROUDE Fr (raport forţe de inerţie / forţe gravitaţionale)

𝑤2
𝐹𝑟 = 𝑔∙𝑙 (10.44)
𝑐
Criteriul EULER Eu (raport forţe de presiune / forţe de inerţie)

𝑝
𝐸𝑢 = 𝜌∙𝑤2 (10.45)
Criteriul de Homocronism Ho (sau criteriul NEWTON Ne) (raport energie mecanică /

energie cinetică)
𝑤∙𝜏 𝐹∙𝑙
𝐻𝑜 = ; 𝑁𝑒 = 𝑚∙𝑤𝑐2 (10.46)
𝑙𝑐
Pe lângă criteriile de similitudine enumerate anterior mai pot fi utilizate şi combinaţii ale
acestora alcătuind criterii derivate [4], [8] ş.a.
Criteriul GALILEI Ga (raport forţe de greutate / forţe de viscozitate)
𝑔∙𝑙𝑐3
𝐺𝑎 = 𝐹𝑟 −1 ∙ 𝑅𝑒 2 → 𝐺𝑎 = (10.47)
𝜈2
Criteriul ARHIMEDE Ar (utilizat pentru curgere liberă bifazică)
𝜌−𝜌0 𝑔∙𝑙𝑐3 𝜌−𝜌0

𝐴𝑟 = 𝐺𝑎 ∙ → 𝐴𝑟 = ∙ (10.48)
𝜌 𝜈2 𝜌
Criteriul GRASHOF Gr (raport forţe ascensionale / forţe de viscozitate)
𝑔∙𝑙𝑐3
𝐺𝑟 = 𝐺𝑎 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 → 𝐺𝑟 = ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 (10.49)
𝜈2
Forţele care intră ca parte componentă în rapoartele anterioare sunt precizate de către
următoarele relaţii [4], [8] ş.a.
Forţa de inerţie
𝐹𝑖𝑛𝑒𝑟𝑡𝑖𝑒 = 𝜌 ∙ (𝑤 ∙ 𝑙𝑐 )2 [N] (10.50)
Forţa de viscozitate
𝐹𝑣𝑖𝑠𝑐𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 = 𝜌 ∙ 𝜈 2 [N] (10.51)
Forţa gravitaţională (greutatea G)
𝐹𝑔𝑟𝑎𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎 ≡ 𝐺 = 𝑚 ∙ 𝑔 = 𝜌 ∙ 𝑙𝑐3 ∙ 𝑔 [N] (10.52)
Forţa de presiune
𝐹𝑝𝑟𝑒𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒 = 𝑝 ∙ 𝐴 = 𝑝 ∙ 𝑙𝑐2 [N] (10.53)
Forţa ascensională (de tip Arhimede)
𝐹𝑎𝑠𝑐𝑒𝑛𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎 = 𝜌 ∙ 𝑔 ∙ 𝑙𝑐3 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 [N] (10.54)
13
3.2. Similitudinea termică

Similitudinea termică implică similitudinea hidrodinamică şi în plus presupune asemănarea
pe model şi sistemul real a fluxurilor de căldură transmise deci a câmpului de temperaturi din cele
două sisteme [8] ş.a.
Două sisteme, modelul M şi sistemul real R, sunt asemenea (similare) d.p.d.v. termic dacă
valorile criteriilor FOURIER Fo, PECLET Pe şi NUSSELT Nu sunt aceleaşi în orice punct de
referinţă corespondent al sistemelor.
Principalele criterii de similitudine ce caracterizează similitudinea termică sunt definite prin

următoarele relaţii [4], [8] ş.a.
Criteriul FOURIER Fo (caracteristic transmiterii căldurii în regim nestaţionar)

𝑎∙𝜏
𝐹𝑜 = (10.55)
𝑙𝑐2
Criteriul PECLET Pe (raport flux termic transmis prin masa fluidului / flux termic transmis
prin conducţie termică)
𝑤∙𝑙𝑐
𝑃𝑒 = = 𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 (10.56)
𝑎
Criteriul NUSSELT Nu (v. §4.1)

𝛼
𝑁𝑢 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 (10.57)
Pe lângă aceste criterii mai pot fi folosite în funcţie de situaţie şi altele cum sunt criteriul
PRANDTL Pr sau criteriul KUTATELADZE Ku.
Criteriul PRANDTL Pr (v. §4.4)

𝜈 𝜈∙𝜌∙𝑐𝑝
𝑃𝑟 = 𝑎 = (10.58)
𝜆
Criteriul KUTATELADZE Ku
𝑙𝑣
𝐾𝑢 = 𝑐 (10.59)
𝑝 ∙∆𝑡
unde:
 lv – Căldura latentă masică de vaporizare (condensare) [J/kg].
14
4. INTERPRETAREA FIZICĂ A PRINCIPALELOR CRITERII DE

SIMILITUDINE. ECUAŢII CRITERIALE GENERALE
4.1. Criteriul NUSSELT Nu
Relaţia de definire a criteriului NUSSELT Nu (10.57) scrisă în forma
𝛼 𝛼 𝛼 ∆𝑡 𝛼∙∆𝑡 𝑞̇
𝑁𝑢 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 = 𝜆 = 𝜆 ∙ ∆𝑡 = ∆𝑡 = 𝑞̇ 𝑐𝑜𝑛𝑣 (10.60)
𝑙𝑐 𝑐𝑜𝑛𝑑
𝑙𝑐 𝑙𝑐
𝜆
conduce la următoarea interpretare fizică a acestui criteriu [1], [2], [4], [8] ş.a.:
Criteriul NUSSELT Nu reprezintă raportul între fluxul termic unitar de convecţie q̇ conv şi
fluxul termic unitar de conducţie q̇ cond transmise printr-un strat de fluid având grosimea egală cu
lungimea caracteristică lc.
Pe de altă parte dacă se rescrie relaţia criteriului NUSSELT Nu (10.57) în forma

𝛼 𝑙𝑐 𝑙
𝑁𝑢 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 = 𝜆 = 𝛿𝑐 (10.61)
𝑇
𝛼
se poate da o altă interpretare fizică acestui criteriu [8] ş.a.:
Criteriul NUSSELT Nu reprezintă raportul între lungimea caracteristică lc şi grosimea

stratului limită termic* δT.
*(v. şi §1.2)
Relaţia criteriului NUSSELT Nu (10.57) pusă în forma

𝑙𝑐
𝛼 𝜆 𝛼
𝑁𝑢 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 = 1 ≡ 𝜆 (10.62)
𝛼 𝑙𝑐
permite o nouă interpretare a criteriului Nu [4] ş.a.:
δ
Criteriul NUSSELT Nu reprezintă raportul între rezistenţa termică conductivă de forma şi
λ
1 λ
rezistenţa termică convectivă de forma α sau raportul între convectanţa α şi conductanţa δ.
Observaţie
În relaţiile anterioare conductivitatea termică λ reprezintă conductivitatea termică λf a
fluidului din stratul limită termic (SLT).
Criteriul Nu este considerat criteriul de bază al convecţiei termice deoarece conţine

coeficientul de transfer termic prin convecţie α. În acelaşi timp criteriul Nu poate fi văzut ca
reprezentând coeficientul adimensional de transfer termic prin convecţie [2] ş.a.
Odată determinată valoarea criteriului Nu din relaţia (10.57) se poate calcula coeficientul de
transfer termic prin convecţie α folosind formula
𝑁𝑢∙𝜆 W
𝛼= [m2∙K] (10.63)
𝑙𝑐
15
Figura 10.6 Wilhelm Nusselt [14]
În unele cazuri criteriul lui NUSSELT Nu este înlocuit în ecuaţiile criteriale sau calcule de
către criteriul STANTON St (raport flux termic transmis prin convecţie termică / flux termic
transmis prin masa fluidului) definit prin relaţia [1], [2], [8], [10] ş.a.
𝑁𝑢 𝑁𝑢
𝑆𝑡 = = 𝑅𝑒∙𝑃𝑟 (10.64)
𝑃𝑒
Pe baza relaţiilor de definire a criteriilor NUSSELT Nu (10.57), REYNOLDS Re (10.43) şi

PRANDTL Pr (10.58) criteriul STANTON St poate fi exprimat prin relaţia
𝛼
𝑆𝑡 = 𝑤∙𝜌∙𝑐 (10.65)
𝑝
evidențiind legătura între acesta şi coeficientul de transfer termic prin convecţie α.
Figura 10.7 Sir Thomas Edward Stanton [15]
Întrebare
Între criteriul BIOT Bi* şi criteriul NUSSELT Nu există o aparentă identitate formală de
relaţii (10.66).
Explicaţi diferenţele majore între aceşti doi invarianţi [4] ş.a.
*(v. şi cursul Transferul de căldură în regim nestaţionar 1 şi 2 §2.3, respectiv §1.1)
𝛼 𝛼
𝐵𝑖 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 ; 𝑁𝑢 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 (10.66)
16
4.2. Criteriul REYNOLDS Re
Criteriul REYNOLDS Re reprezintă raportul între forţele de inerţie şi forţele de viscozitate

ale unui fluid vâscos.
Folosind pentru forţele de inerţie şi respectiv forţele de viscozitate relaţiile (10.50) şi (10.51)
se obţine
𝐹𝑖𝑛𝑒𝑟𝑡𝑖𝑒 𝜌∙(𝑤∙𝑙𝑐 )2 𝑤∙𝑙𝑐 2

𝑅𝑒 2 = 𝐹 = =( ) (10.67)
𝑣𝑖𝑠𝑐𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝜌∙𝜈 2 𝜈
de unde rezultă relaţia de definire a criteriului REYNOLDS Re (10.43).
Pentru viteze w mici de mişcare ale fluidului e.g., la convecţia liberă influența criteriului Re
este minimă şi uzual se neglijează [8] ş.a.
a) b)
Figura 10.8 Variaţia vitezei fluidului într-o conductă în regim laminar (a) şi turbulent (b) [10]
Pe de altă parte în convecţia forţată unde valorile vitezei w de mişcare a fluidului sunt mai
ridicate (de ordinul m/s pentru lichide, respectiv m/s sau zeci de m/s pentru gaze) criteriul Re
determină regimul de curgere a fluidului şi implicit permite alegerea ecuaţiei criteriale
corespunzătoare acestuia.
În figura 10.8 este redată repartiţia vitezelor fluidului într-o secţiune de curgere de formă
circulară a unei conducte. Pentru valori mai scăzute ale criteriului Re corespunzătoare regimului
laminar liniile de curent ale fluidului sunt paralele cu axa conductei, iar repartiţia vitezelor fiind
parabolică raportul
𝑤
= 0.5 (10.68)
𝑤𝑚𝑎𝑥
În cazul unor valori mai ridicate ale criteriului Re corespunzătoare regimului tranzitoriu şi
mai ales turbulent apariţia unor turbioane generează o mișcare turbulentă a fluidului.
Repartiţia vitezelor îşi păstrează forma parabolică în apropierea pereţilor conductei (datorită
existenţei unui substrat laminar), dar în secţiunea centrală curba vitezelor se aplatizează, iar raportul
devine [10] ş.a.
𝑤
≈ 0.8 (10.69)
𝑤𝑚𝑎𝑥
17
Figura 10.9 Osborne Reynolds [16]
4.3. Criteriul GRASHOF Gr
Criteriul GRASHOF Gr reprezintă raportul între forţele ascensionale (de tip Arhimede) şi
forţele de viscozitate ale unității de volum a fluidului.
Folosind pentru forţele ascensionale şi respectiv forţele de viscozitate relaţiile (10.54) şi

(10.51) se obţine
𝐹𝑎𝑠𝑐𝑒𝑛𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎 𝜌∙𝑔∙𝑙𝑐3 ∙𝛽∙∆𝑡 𝑔∙𝑙𝑐3

𝐺𝑟 = = = ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 (10.70)
𝐹𝑣𝑖𝑠𝑐𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝜌∙𝜈 2 𝜈2
de unde rezultă relaţia de definire a criteriului GRASHOF Gr (10.49).
În relaţia (10.49) sau (10.70) coeficientul de dilatare volumică (cubică) la presiune constantă
(coeficientul de variaţie izobară a volumului) β este definit prin relaţia* [2], [4], [8], [10] ş.a.
1 𝜕𝑣 1 𝜕𝜌
𝛽 = 𝑣 ∙ 𝜕𝑇| = − 𝜌 ∙ 𝜕𝑇| (10.71)
𝑝=𝑐𝑡. 𝑝=𝑐𝑡.
*(v. şi cursul Gazul perfect/ideal, §2.2)
Pentru un gaz real care se comportă ca un gaz perfect/ideal GP/I coeficientul de dilatare
volumică la presiune constantă β poate fi aproximat folosind formula [2], [4], [8], [10] ş.a.
1 1
𝛽≈𝑇 [ K] (10.72)
𝑚
iar pentru lichide [4], [8] ş.a.

𝜌𝑓 −𝜌𝑠 1
𝛽≈𝜌 [ K] (10.73)
𝑓 ∙(𝑡𝑠 −𝑡𝑓 )
unde:
 Tm – Temperatura medie absolută a fluidului din stratul limită termic [K];
 tf, ts – Temperatura medie a fluidului, respectiv temperatura suprafeţei solide [ºC];
 ρf, ρs – Densitatea fluidului la temperatura tf, respectiv temperatura ts [kg/m3].
18
Pentru fluidele uzuale (apă, aer, ulei de transformator ş.a.) valorile coeficientului de dilatare
volumică la presiune constantă β sunt tabelate în funcţie de temperatură fiind indicate în literatura
de specialitate [5], [11], [13] ş.a. (tabelul 10.1, 10.2 şi 10.3).
Diferenţa de temperatura Δt se calculează cu relaţia
∆𝑡 = 𝑡𝑓 − 𝑡𝑠 [℃] (10.74)
şi se consideră în calcule valoarea pozitivă a acesteia astfel încât criteriul GRASHOF Gr să

fie pozitiv Gr>0.
În cazurile în care produsul

𝜌−𝜌0
𝛽 ∙ ∆𝑡 ≈ (10.75)
𝜌
unde ρ şi ρ0 reprezintă densitățile fluidului în zone diferite ale spaţiului în care se găseşte
[10] e.g., curgerea liberă bifazică (Lichid + Vapori) criteriul GRASHOF Gr poate fi înlocuit [8],
[10] ş.a. prin criteriul ARHIMEDE Ar definit prin relaţia (10.48)
𝑔∙𝑙𝑐3 𝜌−𝜌0
𝐴𝑟 = ∙ (10.76)
𝜈2 𝜌
Figura 10.10 Franz Grashof [17]
4.4. Criteriul PRANDTL Pr
Criteriul PRANDTL Pr reprezintă raportul între câmpul de viteze şi câmpul de temperaturi

din fluid.
Criteriul PRANDTL Pr definit prin relaţia (10.58)

𝜈
𝑃𝑟 = 𝑎 (10.77)
compară două mărimi de transport [1], [2], [8], [10] ş.a.:

 Viscozitatea cinematică ν (care poate fi văzută ca şi difuzivitatea impulsului [1], [2] ş.a.)
legată de transportul de impuls [m2/s];
 Difuzivitatea termică a (difuzivitatea căldurii) relaţionată de transmiterea căldurii prin
conducţie termică [m2/s].
19
Cauza transportului de impuls fiind variaţia de viteză Δw, iar a transmiterii căldurii fiind
variaţia de temperatură Δt [10] ş.a. criteriul PRANDTL Pr este un criteriu caracteristic convecţiei în
general fiind întâlnit atât la convecția liberă (naturală) cât şi la convecţia forţată.
Criteriul Pr pune în evidenţă influenţa exercitată de natura fluidului prin parametrii fizici ai
acestuia.
Pentru fluidele uzuale (apă, aer, ulei de transformator ş.a.) valorile criteriului Pr sunt
tabelate în funcţie de temperatură fiind indicate în literatura de specialitate [5], [11], [13] ş.a.
(tabelul 10.1, 10.2 şi 10.3).
Tabelul 10.1 Proprietățile fizice ale apei pe curba de saturaţie [5]
Tabelul 10.2 Proprietățile fizice ale aerului uscat la presiunea p=1 atm [5]
20
Tabelul 10.3 Proprietățile fizice ale uleiului de transformator [5]
Figura 10.11 Ludwig Prandtl [18]
4.5. Ecuaţii criteriale generale ale convecţiei termice

Ecuaţiile care relaţionează între ele diversele criterii de similitudine ale convecţiei termice
pentru diferite categorii de fenomene de convecţie (v. şi §2.3) se numesc ecuaţii criteriale [4], [5],
[8], [10], [12] ş.a.
∂t
În cazul transmiterii căldurii în regim termic nestaţionar ∂τ ≠0, iar forma generală a ecuaţiei
criteriale care descrie fenomenul de convecţie termică este următoarea
𝑁𝑢 = 𝐹(𝐹𝑜, 𝐺𝑟, 𝑃𝑟, 𝑅𝑒) (10.78)
∂t
În cazul transmiterii căldurii în regim termic staţionar deoarece ∂τ =0 criteriul Fo nu mai
intervine, iar forma generală a ecuaţiei criteriale devine
𝑁𝑢 = 𝐹(𝐺𝑟, 𝑃𝑟, 𝑅𝑒) (10.79)
21
Pentru cazul convecţiei termice libere (naturale) vitezele de mişcare ale fluidului fiind mici
valoarea criteriului Re devine neglijabilă. Forma generală a ecuaţiei criteriale corespunzătoare
convecţiei termice libere este dată de relaţia
𝑁𝑢 = 𝐹(𝐺𝑟, 𝑃𝑟) (10.80)
exprimată frecvent în forma [1], [2], [4], [5], [8], [10], [12] ş.a.
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)𝑚 𝑠𝑎𝑢 𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑎𝑚 (10.81)
unde:
 C, m – Constante adimensionale în funcţie de regimul de curgere a fluidului.
Pentru cazul convecţiei termice forţate uzual valoarea criteriului Gr se neglijează, iar forma
generală a ecuaţiei criteriale corespunzătoare convecţiei forţate este dată de relaţia
𝑁𝑢 = 𝐹(𝑅𝑒, 𝑃𝑟) (10.82)
exprimată frecvent în forma [1], [2], [4], [5], [8], [10], [12] ş.a.
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 𝑛 ∙ ∏𝑘𝑗=1 𝜀𝑗 (10.83)
unde:
 C, m, n – Constante adimensionale în funcţie de regimul de curgere a fluidului, tipul
fluidului, spaţiul prin care se produce curgerea, corpul pe lângă care are loc mişcarea
fluidului ş.a.;
 εj – Coeficienţi de corecţie.
Dacă se pot calcula criteriile Gr şi Re diferenţa între convecţia termică liberă şi convecţia
termică forţată se face pe baza raportului (10.84) [8] ş.a.
𝐺𝑟
𝑅𝑎𝑝 = 𝑅𝑒 2 (10.84)
având următoarea semnificaţie

𝑔∙𝑙3
𝑐 ∙𝛽∙∆𝑡
𝜈2 𝜌 𝜌∙𝑔∙𝑙𝑐3 ∙𝛽∙∆𝑡 𝐹𝑎𝑠𝑐𝑒𝑛𝑠𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎
𝑅𝑎𝑝 = 𝑤∙𝑙 2
∙𝜌= = (10.85)
( 𝑐) 𝜌∙(𝑤∙𝑙𝑐 )2 𝐹𝑖𝑛𝑒𝑟𝑡𝑖𝑒
𝜈
Ca urmare:
 Dacă raportul este supraunitar Rap>1.0 forţele ascensionale (de tip Arhimede) depășesc
forţele de inerţie şi convecţia termică se consideră liberă (naturală);
 Dacă raportul este unitar Rap=1.0 forţele ascensionale egalează forţele de inerţie şi
convecţia termică se consideră mixtă;
 Dacă raportul este subunitar Rap<1.0 forţele ascensionale sunt depășite de către forţele
de inerţie şi convecţia termică este considerată forţată.
22
1975.
11. Raznjevic, K., Tabele şi diagrame termodinamice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978.
13. ***, Manualul inginerului termotehnician, Editura Tehnică, Bucureşti, 1987.
14. https://en.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Nusselt
15. http://www.mhtlab.uwaterloo.ca/courses/ece309/stanton.html
16. https://en.wikipedia.org/wiki/Osborne_Reynolds
17. https://en.wikipedia.org/wiki/Franz_Grashof
18. https://en.wikipedia.org/wiki/Ludwig_Prandtl
23

TERMICĂ LIBERĂ
OBIECTIVE
 Prezentarea unor generalităţi privind convecţia termică liberă;
 Analiză dimensională şi determinarea criteriilor de similitudine caracteristice convecţiei
termice libere;
 Studiul convecţie termice libere în spaţii deschise în jurul unor diverse tipuri de corpuri;
 Particularități ale convecţie termice libere în spaţii deschise;
 Studiul convecţie termice libere în spaţii închise având diverse configuraţii;
 Calculul transmiterii căldurii prin convecţie termică liberă în spaţii închise;
SUBIECTE CURS 11
1. NOŢIUNI GENERALE ...............................................................................................................2

1.1. Generalităţi ...........................................................................................................................2
1.2. Analiză dimensională. Criterii de similitudine ale convecţiei termice libere ......................5
2. CONVECŢIA TERMICĂ LIBERĂ ÎN SPAŢII DESCHISE......................................................8
2.1. Placă plană verticală încălzită ..............................................................................................8
2.2. Cilindru orizontal .................................................................................................................9
2.3. Placă plană orizontală.........................................................................................................11
2.4. Ecuaţii criteriale utilizate pentru convecţia termică liberă în spaţii deschise ....................13
2.5. Particularităţi ale transmiterii căldurii prin convecţie termică liberă în spaţii deschise .....22
2.5.1. Transferul de căldură pur conductiv...........................................................................22
2.5.2. Automodelarea ...........................................................................................................23
2.5.3. Influenţa poziţiei în spaţiu ..........................................................................................23
3. CONVECŢIA TERMICĂ LIBERĂ ÎN SPAŢII ÎNCHISE .......................................................25
3.1. Convecţie termică liberă în spaţii închise plane orizontale ................................................25
3.2. Convecţie termică liberă în spaţii închise plane verticale ..................................................26
3.3. Convecţie termică liberă în spaţii închise cilindrice orizontale .........................................28
3.4. Calculul transferului de căldură prin convecţie termică liberă în spaţii închise ................29
1
1. NOŢIUNI GENERALE
1.1. Generalităţi
Definiţie
Convecţia termică liberă reprezintă unul dintre modurile fundamentale de transmitere a
căldurii (energiei interne) care apare în urma mișcării fluidului pe lângă o suprafață, mişcare
generată de diferenţe de densitate Δρ apărute ca urmare a existenţei unor gradienţi de temperatură.
Exemple de situaţii practice în care se manifestă fenomenul de convecţie termică liberă

(CTL):
a) Într-o încăpere dacă aerul întâlneşte un perete mai cald se formează curenţi de convecţie
ascendenţi [12] ş.a.
În cazul în care aerul întâlneşte un perete mai rece apar curenţi de convecţie descendenţi
(figura 11.1);
Figura 11.1 Formarea curenţilor ascendenți şi descendenţi lângă un perete plan
Întrebare
Explicaţi formarea curenţilor ascendenţi şi descendenţi considerând aerul ca fiind un gaz
perfect/ideal GP/I.
Aerul considerând că se comportă ca un gaz perfect ideal GP/I* are ecuaţia de stare
𝑝∙𝑉 =𝑚∙𝑅∙𝑇 (11.1)
scrisă în forma
𝑚 𝑝
𝜌= = 𝑅∙𝑇 (11.2)
𝑉
Deoarece R este constanta caracteristică a GP/I, iar presiunea p se consideră ca având o

valoare aproximativ constantă e.g., presiunea atmosferică din relaţia (11.2) rezultă că odată cu
creşterea temperaturii T densitatea ρ a gazului scade.
*(v. şi cursul Gazul perfect/ideal, §3.3)
b) Transmiterea căldurii pe suprafaţa unor elemente de construcţie de tipul ușilor şi

ferestrelor unde rezistenţa la transfer termic este mult mai redusă decât a altor elemente
de construcţie cum sunt pereții exteriori (PE) sau pereţii interiori (PI) [2], [12] ş.a.
2
De exemplu o fereastră termopan cu geam triplu, gaz (kripton) şi sticlă low-e (low
emission) poate avea o rezistenţă la transfer termic Rt=1.25 m2∙K/W echivalentă cu o
conductanţă U sau coeficient global de transfer termic k≡U=0.8 W/m2∙K.
Pentru comparaţie, standardele actuale impun o rezistență minimă la transfer termic

pentru pereţii exteriori Rt=1.4 m2∙K/W, aceasta atingând în urma unei izolări termice
corespunzătoare valori curente Rt=2…3 m2∙K/W, iar pentru casele eficiente energetic
(case pasive) mergând până la Rt≈10 m2∙K/W.
Făcând raportul acestor valori rezultă

1.4 2…3 10
= 1.12; = 1.6 … 2.4; =8 (11.3)
1.25 1.25 1.25
c) La sistemele de încălzire care utilizează corpuri de încălzire statice (CIS) aerul rece de la
partea inferioară este încălzit şi se ridică având loc o curgere liberă a acestuia peste
suprafeţele de schimb termic [12] ş.a. (figura 11.2).
Figura 11.2 Curgerea aerului pe suprafaţa unui corp de încălzire static (CIS)
d) În cazul schimbătoarelor de căldură cu acumulare de tip boiler lichidul care se încălzeşte

circulă liber în jurul suprafeţei încălzitoare (figura 11.3) [10], [12] ş.a.;
e) În procesele de răcire în cazul liniilor aeriene, redresoarelor, transformatoarelor şi

filamentelor din domeniul electric [10] sau a unor diverse piese şi echipamente
electronice [2] ş.a.
f) La tirajul natural al gazelor de ardere evacuate pe un coş de fum etc.
Factorii principali care influenţează decisiv convecţia termică liberă sunt următorii [1], [2],
[8], [12] ş.a.:
 Forţele gravitaţionale;
 Forţele de viscozitate;
 Difuzia termică din zona cu temperatură mai ridicată în zona cu temperatură mai
scăzută.
Convecţia termică liberă se manifestă diferit în funcţie de dimensiunile spaţiului în care se
desfăşoară fenomenul de transmitere a căldurii raportate la dimensiunile principale ale curgerii
fluidului [1], [2], [10] ş.a.
3
Astfel sunt întâlnite fenomene de convecţie termică liberă care au loc în spaţii deschise SD
(spaţii nelimitate SNL sau volume mari VM), respectiv în spaţii închise SÎ (spaţii limitate SL sau
volume mici Vm) [4], [8], [10], [12] ş.a.
Figura 11.3 Schimbător de căldură cu acumulare (boiler) 14
Convecţia termică liberă este caracterizată prin viteze de curgere mai reduse ale fluidului
care schimbă căldură şi implicit de prezenţa unui strat laminar mai gros comparativ cu convecţia
termică forţată [1] ş.a. ceea ce determină valori mai reduse ale coeficientului de transfer termic prin
convecţie α [8], [10] ş.a.
4
1.2. Analiză dimensională. Criterii de similitudine ale convecţiei termice libere

Mărimile fizice importante implicate de factorii enumeraţi în §1.1 puse în evidenţă pe cale
experimentală pentru convecţia termică liberă sunt redate în tabelul 11.1 (după [12]).
Tabelul 11.1 Mărimi fizice determinante pentru convecţia termică liberă (după [12])
Nr.
Mărime fizică ID U.M. Dimensiune
crt.
1 Lungimea caracteristică lc m L
2 Acceleraţia gravitaţională g m/s2 L∙T-2
3 Coeficientul izobar de β 1/K θ-1
variaţie a volumului
4 Diferenţa de temperatură Δt K θ
5 Viscozitatea cinematică ν m2/s L ∙T-1
2
6 Difuzivitatea termică a m2/s L2∙T-1

7 Conductivitatea termică λ W/m∙K M∙L∙T-3∙θ-1
8 Coeficientul de convecţie α W/m2∙K M∙T-3∙θ-1
Exemplu de dezvoltare a dimensiunilor pentru conductivitatea termică λ:

𝐽 𝑁∙𝑚 𝑘𝑔∙𝑚 1
𝑊 ∙ 1 1
𝑠2 𝑠
𝑠
𝜆 [𝑚∙𝐾] = [ 𝑚∙𝐾 𝑠
] = [ 𝑚∙𝐾 ]=[ 𝐾
] = [𝑘𝑔 ∙ 𝑚 ∙ 𝑠3 ∙ 𝐾] = [𝑘𝑔 ∙ 𝑚 ∙ 𝑠 −3 ∙ 𝐾 −1 ] → 𝑀 ∙ 𝐿 ∙ 𝑇 −3 ∙ 𝜃 −1 (11.4)
Dependenţa implicită a mărimilor fizice prezentate în tabelul 11.1 se exprimă funcţional

printr-o relaţie generală de forma [12] ş.a.
𝐹(𝑙𝑐 , 𝑔, 𝛽, ∆𝑡, 𝜈, 𝑎, 𝜆, 𝛼) = 0 (11.5)
Teorema Π (BUCKINGHAM)
O mărime fizică derivată (MFD) care descrie un anumit proces fizic se poate exprima ca o
funcţie de produsul mărimilor fizice fundamentale independente ale procesului (dimensiuni) la
diverse puteri.
𝑀𝐹𝐷 = 𝐹(𝐷1 , 𝐷2 , … 𝐷𝑛 ) (11.6)
𝑀𝐹𝐷 = 𝐶 ∙ 𝐷1𝑎 ∙ 𝐷2𝑏 ∙ 𝐷3𝑐 ∙ … ∙ 𝐷𝑛𝑧 (11.7)
unde:
 C – Constantă;
 D1, D2,… Dn –Dimensiuni (mărimi fizice fundamentale independente).
Consecinţă a teoremei Π (BUCKINGHAM)

Numărul de grupuri (grupări) adimensionale NGA necesare pentru descrierea unui fenomen
fizic dependent de un număr NV de variabile şi având un număr ND de dimensiuni (mărimi fizice
fundamentale independente) este dat de următoarea relaţie:
𝑁𝐺𝐴 = 𝑁𝑉 − 𝑁𝐷 (11.8)
5
Pentru convecţia termică liberă alegând ca mărimi fizice fundamentale independente

(dimensiuni)
𝐿𝑢𝑛𝑔𝑖𝑚𝑒𝑎 𝐿
𝑀𝑎𝑠𝑎 𝑀
{ (11.9)
𝑇𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑇
𝑇𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝜃
rezultă din consecinţa teoremei Π (BUCKINGHAM) că sunt necesare patru grupuri

adimensionale pentru descrierea fenomenului.
𝑁𝐺𝐴 = 𝑁𝑉 − 𝑁𝐷 = 8 − 4 → 𝑁𝐺𝐴 = 4 (11.10)
unde:
 NGA – Numărul de grupuri adimensionale (criterii, invarianţi);
 NV – Numărul de variabile (mărimi fizice);
 ND – Numărul de dimensiuni (mărimi fizice fundamentale independente).
Notând aceste grupuri adimensionale cu Π1, Π2, Π3 şi Π4 dependenţa funcţională (11.5) se

poate scrie în forma (11.11) sau (11.12) [12] ş.a.
(1,1,1,1, Π1 , Π2 , Π3 , Π4 ) = 0 (11.11)
Π1 = 𝑓(Π2 , Π3 , Π4 ) (11.12)
Se exprimă grupurile adimensionale Π1, Π2, Π3 şi Π4 prin setul de relaţii [12] ş.a.
Π1 = 𝑙𝑐𝑎 ∙ 𝜆𝑏 ∙ 𝑎𝑐 ∙ ∆𝑡 𝑑 ∙ 𝛼
Π2 = 𝑙𝑐𝑒 ∙ 𝜆𝑓 ∙ 𝑎 𝑔 ∙ ∆𝑡ℎ ∙ 𝑔
(11.13)
Π3 = 𝑙𝑐𝑖 ∙ 𝜆𝑗 ∙ 𝑎𝑘 ∙ ∆𝑡𝑙 ∙ 𝛽
𝑚 𝑛 𝑜 𝑝
{Π4 = 𝑙𝑐 ∙ 𝜆 ∙ 𝑎 ∙ ∆𝑡 ∙ 𝜈
Ţinând cont de exprimarea dimensională a mărimilor fizice din tabelul 11.1 prima ecuaţie în
care grupul Π1 are dimensiunea 1 devine
1 = 𝐿𝑎 ∙ (𝑀𝑏 ∙ 𝐿𝑏 ∙ 𝑇 −3∙𝑏 ∙ 𝜃 −𝑏 ) ∙ (𝐿2∙𝑐 ∙ 𝑇 −𝑐 ) ∙ (𝜃 𝑑 ) ∙ (𝑀 ∙ 𝑇 −3 ∙ 𝜃 −1 ) (11.14)
Grupând după dimensiuni rezultă
1 = 𝐿𝑎+𝑏+2∙𝑐 ∙ 𝑀𝑏+1 ∙ 𝑇 −3∙𝑏−𝑐−3 ∙ 𝜃 −𝑏+𝑑−1 (11.15)
Din sistemul
𝑎+𝑏+2∙𝑐 =0
𝑏+1=0
{ (11.16)
−3 ∙ 𝑏 − 𝑐 − 3 = 0
−𝑏 + 𝑑 − 1 = 0
se obţin pentru puterile a, b, c şi d valorile
𝑎=1
𝑏 = −1
{ (11.17)
𝑐=0
𝑑=0
6
Înlocuind valorile (11.17) în prima relaţie din setul (11.13) se obţine pentru grupul Π1
𝛼
Π1 = 𝑙𝑐1 ∙ 𝜆−1 ∙ 𝑎0 ∙ ∆𝑡 0 ∙ 𝛼 = 𝑙𝑐1 ∙ 𝜆−1 ∙ 𝛼 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 (11.18)
care reprezintă în fapt criteriul NUSSELT Nu*

𝛼
Π1 = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 = 𝑁𝑢 (11.19)
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin convecţie termică, §3.2 şi §4.1)
Procedând în mod similar se obţin pentru celelalte trei grupuri adimensionale următoarele
rezultate: criteriul GALILEI Ga, produsul β∙Δt şi criteriul PRANDTL Pr* (11.20)…(11.22) [12] ş.a.
𝑔∙𝑙𝑐3
Π2 = = 𝐺𝑎 (11.20)
𝜈2
Π3 = 𝛽 ∙ ∆𝑡 (11.21)
𝜈
Π4 = 𝑎 = 𝑃𝑟 (11.22)
*(v. şi cursul Transferul de căldură prin convecţie termică, §3.1, §3.2 şi §4.4)
Dacă se combină grupul Π2 şi grupul Π3 prin produsul acestora se obţine criteriul

GRASHOF Gr*
𝑔∙𝑙3
Π2 ∙ Π3 = ( 𝜈2𝑐 ) ∙ (𝛽 ∙ ∆𝑡) = 𝐺𝑎 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 = 𝐺𝑟 (11.23)
Folosind relaţia (11.12) şi rezultatele analizei dimensionale se obţin expresiile generale ale
ecuaţiei criteriale a convecţiei termice libere
𝑁𝑢 = 𝑓(𝐺𝑎, 𝛽 ∙ ∆𝑡, 𝑃𝑟) (11.24)
𝑁𝑢 = 𝑓(𝐺𝑟, 𝑃𝑟) (11.25)
sau ţinând cont de relaţia (11.7) forma explicită [12] ş.a.
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝐺𝑟 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 𝑛 (11.26)
unde:
 C, m, n – Constante adimensionale în funcţie de regimul de curgere a fluidului, tipul
corpului cu care este în contact fluidul, poziţia corpului etc.
Deoarece se demonstrează experimental că m≈n [12] ş.a. rezultă forma consacrată a ecuaţiei
criteriale generale a convecţiei termice libere* [1], [2], [4], [8], [10], [12] ş.a.
unde criteriul RAYLEIGH Ra=(Gr·Pr).

7
2. CONVECŢIA TERMICĂ LIBERĂ ÎN SPAŢII DESCHISE

Formarea curenţilor de convecţie termică depinde foarte mult de forma şi poziţia suprafeţei
de transmitere a căldurii în vecinătatea căreia se formează un strat limită hidrodinamic (SLH) şi un
strat limită termic* (SLT) în care au loc variaţii importante ale vitezei w şi respectiv temperaturii t
[1], [2], [12] ş.a.
2.1. Placă plană verticală încălzită

La curgerea unui fluid în lungul unei plăci plane verticale regimul de curgere poate fi
laminar sau turbulent având intercalată o scurtă zonă de tranziţie.
Figura 11.4 Curgerea unui fluid pe suprafaţa unei plăci plane verticale (după [8])
Pe porţiunea iniţială a plăcii curgerea fluidului se desfăşoară în regim laminar. După o scurtă
perioadă de tranziţie curgerea trece în regim turbulent în direcţie ascendentă a deplasării curentului
de fluid (figura 11.4). Vitezele de mişcare sunt relativ mici, iar valoarea criteriului REYNOLDS
w∙l
Re= ν c este în general neglijabilă.
La curgerea în regim laminar coeficientul de transfer de căldură prin convecţie scade odată
cu mărirea grosimii stratului limită laminar atingând o valoare minimă în zona de tranziţie, iar apoi
după instalarea regimului turbulent rămâne la o valoarea aproximativ constantă [8] ş.a.
g∙l3
Criteriul GRASHOF Gr= 2c ∙β∙∆t este criteriul dominant deoarece conţine diferenţa de
ν
temperatură Δt care reprezintă cauza (”motorul”) mişcării fluidului [1], [2], [4] ş.a.
Profilul liniilor izoterme care pune în evidenţă distribuţia temperaturii în stratul limită termic
la curgerea liberă a unui fluid peste o placă plană verticală uniform încălzită, respectiv cu perturbaţii
ale regimului termic este redat în figura 11.5 a) şi b) [2], [12] ş.a.
8
a) b)
Figura 11.5 Profilul izotermelor la curgerea liberă a unui fluid peste o placă plană verticală uniform
încălzită (a), respectiv cu perturbaţii ale regimului termic (b) [12]
2.2. Cilindru orizontal

La curgerea unui fluid peste un cilindru orizontal iniţial se formează o curgere laminară în
jurul tubului cilindric urmată de o curgere tranzitorie şi apoi turbulentă dezvoltată pe o anumită
înălțime (figura 11.6).
O importanță majoră o prezintă dimensiunea suprafeţei de transfer termic în contact cu

fluidul care schimbă căldură şi respectiv valoarea diferenţei de temperatură Δt între aceasta şi fluid.
În cazul unor diferenţe de temperatură reduse este predominantă curgerea laminară, iar în cazul
unor diferenţe de temperatură cu valori ridicate predomină curgerea turbulentă [8] ş.a.
Dacă diametrul tubului cilindric este mai mare curgerea se poate desfăşura laminar în jurul
acestuia, însă în funcţie de diametru stratul laminar poate fi rupt, iar curgerea turbulentă să se
instaleze chiar în apropierea suprafeţei tubului [8] ş.a.
Figura 11.6 Curgerea unui fluid peste cilindri orizontali având diverse diametre
9
Prezenţa altor ţevi în jurul tubului cilindric orizontal supus studiului transmiterii căldurii
determină o modificare substanţială a aspectului curgerii şi implicit a formării curenţilor de
convecţie termică liberă (figura 11.7) [12] ş.a.
Figura 11.7 Modificarea curgerii fluidului în prezența mai multor ţevi [12]
Profilul general al liniilor izoterme la curgerea liberă a unui fluid peste un cilindru orizontal
este redat în figura 11.8 [12] ş.a.
Figura 11.8 Profilul izotermelor la curgerea liberă a unui fluid peste un cilindru orizontal [12]
Exemplu
Profilul specific al izotermelor şi distribuţia vitezelor la curgerea liberă a aerului în jurul
unei conducte orizontale încălzite având diametrul exterior d=50 mm şi temperatura suprafeţei
ts=105ºC amplasată în aer cu temperatura tf=20º este redat în figura 11.9 [10] ş.a.
10
Figura 11.9 Profilul izotermelor şi vitezelor la curgerea liberă a aerului în jurul unei conducte
orizontale încălzite [10]
2.3. Placă plană orizontală

La curgerea unui fluid peste suprafeţe plane orizontale modul în care mişcarea naturală a
fluidului se desfăşoară în raport cu suprafaţa de schimb termic influențează puternic transmiterea
căldurii.
Pentru o placă plană orizontală cu o lățime relativ redusă (figura 11.10) curgerea are loc
iniţial în regim laminar, iar după o scurtă trecere prin regimul tranzitoriu se instalează curgerea
turbulentă.
Figura 11.10 Curgerea unui fluid peste o placă plană orizontală cu lăţime redusă
11
Pentru o placă plană cu lăţime mare încălzită la partea superioară sau răcită la partea
inferioară reprezentată în figura 11.11 a) şi b) se formează centre de temperatură maximă tmax şi
minimă tmin [1], [2], [4], [8] ş.a.
a) b)
Figura 11.11 Curgerea unui fluid peste o placă plană orizontală cu lăţime mare încălzită la partea
superioară (a) sau răcită la partea inferioară (b) [1]
Coeficientul de transfer termic prin convecție α se majorează cu cca 20…30% faţă de

situaţia în care nu se ia în considerare direcţia de propagare a fluxului termic [4], [5], [8] ş.a.
Pentru o placă plană orizontală cu lăţime mare încălzită la partea inferioară sau răcită la
partea superioară reprezentată în figura 11.12 a) şi b) curgerea fluidului se desfăşoară simetric faţă
de planul median al plăcii, iar coeficientul de convecţie α se micşorează cu cca 20…30% faţă de
situaţia în care nu se ia în considerare direcţia de propagare a fluxului termic [5], [8] ş.a.
a) b)
Figura 11.12 Curgerea unui fluid peste o placă plană orizontală cu lăţime mare încălzită la partea
inferioară (a) sau răcită la partea superioară (b) [1]
În cazurile prezentate în figura 11.12 diminuarea transferului termic se datorează pe de o

parte faptului că mişcarea fluidului încălzit/răcit pe lângă placa plană orizontală este stânjenită
neputând fi înlocuit de fluidul mai rece/cald din zona inferioară/superioară [1], [2], [12] ş.a.
Pe de altă parte se accentuează efectele marginale nedorite produse de curenţii ascensionali
apărând perturbaţii care fac ca densitatea fluxului termic schimbat să aibă valori diferite în puncte
diferite ale suprafeței de schimb termic [2], [10] ş.a.
12
2.4. Ecuaţii criteriale utilizate pentru convecţia termică liberă în spaţii

deschise
Forma generală a ecuaţiei criteriale caracteristice convecţiei termice libere în spaţii deschise
(11.28) [1], [2], [4], [8] ş.a.
se particularizează prin precizarea constantelor C şi m în funcţie de:

 Tipul corpului: placă plană, cilindru, sferă, disc ş.a.;
 Poziţia corpului: orizontală, verticală sau oblică în raport cu direcţia de mişcare a
fluidului;
 Regimul de mişcare caracterizat de produsul (Gr∙Pr)=Ra;
 Temperatura de referinţă (determinantă, caracteristică).
Relaţiile lui MIHEEV [4], [5], [8] ş.a. valabile pentru ţevi şi plăci orizontale sau verticale
specifică pentru constantele C şi m următoarele valori indicate în tabelul 11.2.
Tabelul 11.2 Constantele C şi m după MIHEEV (convecţie termică liberă în spații deschise) [5]
Nr.
Regim Gr·Pr C m
crt.
1 Pelicular 10-4…10-3 0.50 0
2 Tranzitoriu 10-3…500 1.18 1/8
3 Laminar 500…2·107 0.54 1/4
4 Turbulent 2·107…1013 0.135 1/3
Relaţiile lui Mc. ADAMS valabile pentru placă plană verticală şi cilindru vertical precizează
pentru constantele C şi m următoarele valori [12] ş.a. (tabelul 11.3 şi figura 11.13).
Tabelul 11.3 Constantele C şi m după Mc. ADAMS (placă plană verticală şi cilindru vertical) [12]
Figura 11.13 Reprezentarea grafică a ecuaţiei criteriale (11.28) în domeniul 10-1<Gr∙Pr<104 pentru
placă plană verticală şi cilindru vertical [12]
13
Relaţiile lui Mc. ADAMS valabile pentru cilindru orizontal şi respectiv placă plană
orizontală specifică pentru constantele C şi m valorile indicate în tabelul 11.4 şi figura 11.14,
respectiv tabelul 11.5.
Tabelul 11.4 Constantele C şi m după Mc. ADAMS (cilindru orizontal) [12]
Figura 11.14 Reprezentarea grafică a ecuaţiei criteriale (11.28) în domeniul 10-5<Gr∙Pr<104 pentru
cilindru orizontal [12]
Tabelul 11.5 Constantele C şi m după Mc. ADAMS (placă plană orizontală) [12]
14
Constantele C şi n≡m din relaţia (11.28) după Morgan [1] ş.a. valabile pentru cilindru
orizontal sunt precizate în tabelul 11.6.
Tabelul 11.6 Constantele C şi n după Morgan (cilindru orizontal) [1]

Nr.
RaD C m
crt.
1 10-10…10-2 0.675 0.058
2 10-2…102 1.020 0.148
3 102…104 0.850 0.188
4 104…107 0.480 0.250
5 107…1012 0.125 0.333
Pentru cazul unei plăci plane orizontale, încălzită sau răcită la partea superioară, respectiv
Ap
inferioară şi având lungimea caracteristică L= P (Aria plăcii/Perimetru) mai pot fi utilizate relaţiile
indicate în [1], [2] ş.a. astfel:
 Placă plană orizontală încălzită la partea superioară sau răcită la partea inferioară, pentru
RaL=104…107 şi Pr≥0.7
1
𝑁𝑢 = 0.54 ∙ 𝑅𝑎𝐿 4 (11.29)
iar pentru RaL=107…1011 şi orice Pr [1], [2] ş.a.

1
𝑁𝑢 = 0.15 ∙ 𝑅𝑎𝐿 3 (11.30)
 Placă plană orizontală încălzită la partea inferioară sau răcită la partea superioară, pentru
RaL=104…109 şi Pr≥0.7 [1] ş.a.
1
𝑁𝑢 = 0.52 ∙ 𝑅𝑎𝐿 5 (11.31)
sau pentru RaL=105…1011 [2] ş.a.

1
𝑁𝑢 = 0.27 ∙ 𝑅𝑎𝐿 4 (11.32)
Relaţia lui MIHEEV pentru sârme cu diametru mic (d=0.2 … 1 mm) şi regim de curgere
pelicular şi tranzitoriu (Gr∙Pr=Ra<500) are forma [5] ş.a.
1
𝑁𝑢 = 1.18 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)8 (11.33)
Pentru sfere se recomandă ecuaţia criterială

1
𝑁𝑢 = 2 + 0.43 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)4 (11.34)
în care lungimea caracteristică lc este diametrul d al sferei, iar temperatura de referinţă este
temperatura medie a fluidului din stratul limită termic [12] ş.a.
15
În ecuaţiile criteriale de mai sus în expresia criteriului GRASHOF Gr*
𝑔∙𝑙𝑐3
𝐺𝑟 = ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 (11.35)
𝜈2
apare ca dimensiune geometrică lungimea caracteristică lc indicată în tabelul 11.7 pentru o

serie de corpuri cu diferite forme (cilindru, placă, disc etc.) plasate în diverse poziţii în raport cu
fluidul care participă la schimbul termic: orizontală, verticală sau oblică.
Tabelul 11.7 Lungimea caracteristică lc pentru diverse tipuri de corpuri
Coeficientul de dilatare volumică (cubică) la presiune constantă* (coeficientul de variaţie

izobară a volumului) β definit prin relaţia
1 𝜕𝑣 1 𝜕𝜌
𝛽 = 𝑣 ∙ 𝜕𝑇| 𝑠𝑎𝑢 𝛽 = − 𝜌 ∙ 𝜕𝑇| (11.36)
𝑝=𝑐𝑡. 𝑝=𝑐𝑡.
se determină pentru gaze perfecte/ideale GP/I sau gaze reale aproximate ca şi gaze
perfecte/ideale cu formula [1], [2], [4], [8], [10] ş.a.
1 1
𝛽≈𝑇 [ K] (11.37)
𝑚
iar pentru lichide cu relaţia aproximativă [4], [8] ş.a.

𝜌𝑓 −𝜌𝑠 1
𝛽≈𝜌 [ K] (11.38)
𝑓 ∙(𝑡𝑠 −𝑡𝑓 )
16
În relaţiile (11.37) şi (11.38) notaţiile reprezintă:

 Tm – Temperatura medie absolută a fluidului din stratul limită termic [K];
 tf, ts – Temperatura medie a fluidului, respectiv temperatura suprafeţei solide [ºC];
 ρf, ρs – Densitatea fluidului la temperatura tf, respectiv temperatura ts [kg/m3].
Coeficientul de dilatare volumică la presiune constantă β se mai poate prelua direct din
tabelele indicate în literatura de specialitate [5], [10], [11], [13] ş.a. în funcție de tipul fluidului: aer,
apă, ulei etc. şi temperatura de referinţă adoptată.
Adoptând o modalitate grafică de lucru criteriul Nu din relaţia (11.28) poate fi determinat
pentru convecţia termică liberă la mişcarea unui fluid în lungul unei plăci plane verticale folosind
nomograma din figura 11.15 [10] ş.a. valabilă pentru regimul laminar sau nomograma din figura
11.16 [10] ş.a. valabilă pentru regimul turbulent.
În cazul mișcării laminare a unui fluid în jurul unei conducte orizontale criteriul Nu din
relaţia (11.28) poate fi obţinut grafic pentru convecţia termică liberă folosind nomograma din figura
11.17 [10] ş.a., iar pentru conducte verticale folosind nomograma din figura 11.18 [10] ş.a.
17
Figura 11.15 Criteriul Nu pentru convecţia termică liberă la curgerea laminară a unui fluid în lungul
unei plăci plane verticale [10]
18
Figura 11.16 Criteriul Nu pentru convecţia termică liberă la curgerea turbulentă a unui fluid în
lungul unei plăci plane verticale [10]
19
Figura 11.17 Criteriul Nu pentru convecţia termică liberă la curgerea în regim laminar a unui fluid
în jurul unei conducte orizontale [10]
20
Figura 11.18 Criteriul Nu pentru convecţia termică liberă în cazul conductelor verticale [10]
Pentru determinarea valorii criteriului Nu pot fi utilizate şi unele relaţii mai complexe
indicate în literatura de specialitate [1], [2] ş.a.
În cazul unei plăci plane verticale este recomandată relaţia propusă de Churchill şi Chu [1],
[2] ş.a. valabilă pentru întregul domeniu de variaţie al criteriului RaL (având rezultate bune pentru
RaL=10-1…109 [2] ş.a.)
2
1
0.387∙𝑅𝑎𝐿6
𝑁𝑢𝐿 = 0.825 + 8 (11.39)
9 27
0.492 16
[1+( ) ]
[ 𝑃𝑟 ]
cu precizarea că în regim laminar pentru a obţine rezultate mai precise poate fi utilizată şi
relaţia (11.40) [1] ş.a. valabilă pentru RaL≤109. În aceste formule L reprezintă lungimea
caracteristică definită ca fiind lungimea plăcii plane verticale [1], [2] ş.a.
1
0.670∙𝑅𝑎𝐿4
𝑁𝑢𝐿 = 0.68 + 4 (11.40)
9 9
0.492 16
[1+( ) ]
𝑃𝑟
21
Pentru un cilindru orizontal este recomandată relaţia propusă de Churchill şi Chu [1], [2] ş.a.
valabilă pentru un domeniu larg de variaţie al criteriului RaD (RaD≤1012) unde D reprezintă
lungimea caracteristică (diametrul cilindrului)
2
1
6
0.387∙𝑅𝑎𝐷
𝑁𝑢𝐷 = 0.60 + 8 (11.41)
9 27
0.559 16
[1+( ) ]
[ 𝑃𝑟 ]
iar pentru o sferă având diametrul D, în cazul în care Pr≥0.7 şi RaD≤1011, este indicată
relaţia (11.42) [1], [2] ş.a.
1
4
0.589∙𝑅𝑎𝐷
𝑁𝑢𝐷 = 2 + 4 (11.42)
9 9
0.469 16
[1+( ) ]
𝑃𝑟
Observaţie
Ecuaţiile criteriale folosite pentru o placă plană verticală pot fi utilizate şi pentru un cilindru
vertical având diametrul D şi lungimea L atunci când grosimea stratului limită hidrodinamic este
mult mai mică decât diametrul cilindrului astfel încât să fie îndeplinită condiţia [1], [2] ş.a.
35∙𝐿
𝐷≥ 1 (11.43)
𝐺𝑟𝐿4
iar efectele marginale să poată fi neglijate.
2.5. Particularităţi ale transmiterii căldurii prin convecţie termică liberă în

spaţii deschise
2.5.1. Transferul de căldură pur conductiv
Pentru valori foarte reduse ale produsului (Gr∙Pr) în domeniul 10-4<Gr∙Pr<10-3 (după
MIHEEV, tabelul 11.2) transferul de căldură se produce pur conductiv: constanta C=0.50, m=0, iar
ecuaţia criterială generală (11.28) are forma
1
𝑁𝑢 = 0.50 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)0 = 0.50 = 2 (11.44)
Ţinând cont de relația de definire a criteriului NUSSELT Nu şi de (11.44)

𝛼 1
Nu = 𝜆 ∙ 𝑙𝑐 = 2 (11.45)
se obţine pentru coeficientul de transfer termic prin convecție α

1 𝜆
𝛼= ∙ (11.46)
2 𝑙𝑐
sau
1 𝑙𝑐 𝛿𝑇
= 2∙ ≡ (11.47)
𝛼 𝜆 𝜆
22
Particularitatea se manifestă la cilindri orizontali cu diametrul d mic e.g., fire electrice

plasate în medii gazoase [8], [12] ş.a.
Filmul de gaz din jurul conductorului este stabil, iar schimbul de căldură se face în principal
prin conducţie (la temperaturi mari se ia în considerare şi radiaţia) [8], [12] ş.a.
2.5.2. Automodelarea
Pentru valori ridicate ale produsului (Gr∙Pr) în domeniul 2∙107<Gr∙Pr<1013 (după MIHEEV,
tabelul 11.2) sau 109<Gr∙Pr<1012 (după Mc. ADAMS, tabelul 11.3 şi 11.4) ori 107<Gr∙Pr<1012
(după Morgan tabelul 11.6) practic pentru regimul de curgere turbulent coeficientul de transfer de
căldură prin convecție α devine independent de lungimea caracteristică lc şi are aceeaşi valoare
pentru placa plană verticală/orizontală sau cilindrul vertical/orizontal [1], [8], [12] ş.a.
Deoarece constantele C şi m au valorile: C=0.135 şi m=1/3 după MIHHEV sau C=0.13 şi

m=1/3 după Mc. ADAMS ş.a. ori C=0.125 şi n≡m=0.333 după Morgan etc. ecuaţia criterială
generală (11.28) are de exemplu forma
1
𝑁𝑢 = 0.135 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)3 (11.48)
Ţinând cont de expresia criteriului Gr (11.31) rezultă

1
𝑔∙𝑙𝑐3 3
𝑁𝑢 = 0.135 ∙ ( 𝜈2 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 ∙ 𝑃𝑟) (11.49)
şi se obţine coeficientul de transfer termic prin convecție α

1
Nu∙𝜆 𝑔 3
𝛼= = 0.135 ∙ 𝜆 ∙ (𝜈2 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 ∙ 𝑃𝑟) (11.50)
𝑙𝑐
Fenomenul se numeşte automodelare şi permite ca pentru curgerea în regim turbulent

rezultatele măsurătorilor efectuate pe model să fie direct aplicabile şi sistemului real oricare ar fi
scara acestora [8], [12] ş.a.
2.5.3. Influenţa poziţiei în spaţiu

Modificarea poziţiei în spaţiu a suprafeţei de transfer termic poate influenţa transferul de
căldură datorat convecţiei termice libere în spaţii deschise prin creşterea sau micşorarea fluxului
termic Q̇ transmis [12] ş.a.
De exemplu la aşezarea orizontală a unei conducte lungimea caracteristică lc=d (diametrul)

şi coeficientul de transfer termic prin convecție este αO, iar la aşezarea verticală a aceleaşi conducte
lungimea caracteristică devine lc=H (înălţimea) şi coeficientul de transfer termic prin convecție este
αV.
Dacă se compară αO şi αv în aceleaşi condiţii de transfer termic se obţine

𝑁𝑢𝑂 𝑔 𝑚
𝛼𝑂 𝑁𝑢𝑂 ∙𝐻 𝐶∙( 2 ∙𝛽∙∆𝑡∙𝑃𝑟) ∙𝑑3∙𝑚 ∙𝐻 𝑑3∙𝑚−1 𝑑 3∙𝑚−1
𝑑 𝜈
= 𝑁𝑢𝑉 = = 𝑔 𝑚 = 𝐻 3∙𝑚−1 = (𝐻) (11.51)
𝛼𝑉 𝑁𝑢𝑉 ∙𝑑 𝐶∙( 2 ∙𝛽∙∆𝑡∙𝑃𝑟) ∙𝐻 3∙𝑚 ∙𝑑
𝐻 𝜈
23
Pentru valori ale constantei m

1
𝑚 ≤ 3 ⇔ (3 ∙ 𝑚 − 1) ≤ 0 (11.52)
şi deoarece
𝑑
<1 (11.53)
𝐻
din relaţiile (11.51)…(11.53) rezultă [12] ş.a.
𝑑 3∙𝑚−1
(𝐻) > 1 → 𝛼𝑂 > 𝛼𝑉 (11.54)
În cazul în care se urmărește creşterea fluxului termic transmis prin convecţie termică liberă
în spaţii deschise aşezarea recomandată este cea orizontală, iar dacă se doreşte reducerea fluxului
termic pierdut aşezarea recomandată este cea verticală [12] ş.a.
Observaţie
Pentru regimul de curgere turbulent în care coeficientul de transfer termic prin convecție α
este independent de lungimea caracteristică lc şi constanta m are valoarea m=1/3 (automodelare
§2.5.2)
𝛼𝑂 ≡ 𝛼𝑉 (11.55)
24
3. CONVECŢIA TERMICĂ LIBERĂ ÎN SPAŢII ÎNCHISE

În situaţia în care mişcarea fluidului se desfăşoară într-un spațiu închis (spaţiu limitat SL sau
volum mic Vm) curenţii de convecţie se influenţează reciproc, iar caracterul curgerii devine mult
mai complex influențând la rândul lui studiul transferului de căldură.
Procesele de încălzire şi răcire ale fluidului au loc unul în apropierea celuilalt şi nu pot fi
separate fiind nevoie să fie luate în considerare împreună [8] ş.a.
Convecţia termică liberă în spaţii închise depinde mult de natura fluidului precum şi de alţi
doi factori importanţi [8], [10], [12] ş.a.:
 Forma (configuraţia) domeniului spaţial închis în care se desfăşoară curgerea: suprafeţe
plane, suprafeţe cilindrice, sferice etc.;
 Poziţia acestui volum limitat: orizontală, verticală sau oblică.
Aplicaţii ale studiului convecţiei libere în spaţii închise apar de exemplu în următoarele
cazuri:
 Pentru suprafeţe plane:
o Ferestre sau uşi duble sau triple;
o Pereţi cu goluri de aer;
o Radiatoare folosite la răcirea componentelor electronice etc.
 Pentru suprafeţe cilindrice:

o Cazane;
o Schimbătoare de căldură tubulare;
o Configuraţii de tip ”ţeavă în ţeavă” (cilindri concentrici) etc.
3.1. Convecţie termică liberă în spaţii închise plane orizontale

În situaţia în care există două plăci plane orizontale între care se transmite căldura factorii
care influențează puternic caracterul curgerii sunt următorii [8], [10], [12] ş.a.:
 Amplasarea plăcii calde, respectiv reci (sus sau jos);
 Distanţa între plăci.
În cazul în care placa mai caldă este amplasată la partea superioară (figura 11.19)
temperatura ts1>ts2 şi apare o stratificare a fluidului. Transmiterea căldurii se face prin conducţie
termică între cele două plăci (Nuδ=1) fără a se forma curenţi de convecţie [1], [2], [4], [8], [10], [12]
ş.a.
Figura 11.19 Placa mai caldă amplasată la partea superioară
25
În cazul amplasării plăcii calde la partea inferioară (figura 11.20) ts1<ts2 şi se formează
curenţi de convecţie ascendenţi şi descendenți dacă valoarea criteriului Raδ=(Gr·Pr)δ depăşeşte
valoarea critică Raδ>Raδ,cr=1708 [1], [2] ş.a. Fluidul ajuns la placa superioară (rece) cedează căldură
şi coboară având o densitate ρ mai mare.
Deoarece aceşti curenţi de convecţie nu pot ocupa integral spaţiul dintre cele două plăci se
produce o segmentare a circulaţiei fluidului formându-se astfel ”celule” ascendent-descendente [1],
[2] ş.a. a căror mărime depinde de distanţa dintre plăci [4], [8], [10], [12] ş.a.
Figura 11.20 Placa mai caldă amplasată la partea inferioară
În cazul în care criteriul Raδ<Raδ,cr=1708 forţele ascensionale nu pot învinge forţele de

viscozitate şi nu există o mișcare a fluidului în direcţie orizontală (advecţie). Transferul de căldură
are loc numai prin conducţie termică sau prin conducţie şi radiaţie pentru un gaz (Nuδ=1).
Dacă valoarea criteriului Raδ devine mai ridicată e.g., Raδ≥5·104 [1] ş.a. ”celulele”
ascendent-descendente se destramă, iar mișcarea fluidului evoluează şi apoi devine turbulentă [1],
[2] ş.a.
3.2. Convecţie termică liberă în spaţii închise plane verticale

În cazul spațiilor închise plane poziţionate vertical şi având o lățime δ redusă e.g., 1…2 cm,
cei doi curenți de convecţie care acţionează pe cele două suprafeţe (caldă şi rece) se influenţează
reciproc.
Figura 11.21 Spaţii închise plane verticale cu lățime redusă
26
Se formează astfel o serie de zone de circulaţie locală (figura 11.21) [1] ş.a. având o anumită
înălțime h care depinde în principal de [4], [8], [10], [12] ş.a.:
 Distanţa δ dintre plăci;
 Temperaturile ts1 şi ts2 ale celor două suprafeţe;
 Tipul fluidului.
În cazul mişcării în spații închise plane verticale având o lățime δ mai mare fluidul are o
circulaţie ascendentă pe suprafaţa cu temperatura mai ridicată şi respectiv o mișcare descendentă pe
suprafaţa cu temperatura mai scăzută (figura 11.22) [1] ş.a.
Uzual cei doi curenți de convecţie nu se influenţează reciproc, iar curgerea are loc
aproximativ ca în spaţiile nelimitate (SNL).
Figura 11.22 Spaţii închise plane verticale cu lățime mare
Observaţie
În spații închise plane verticale pentru valori scăzute ale criteriului Raδ=(Gr·Pr)δ e.g.,
Raδ≤103 forţele ascensionale au o valoare redusă, iar transferul de căldură are loc numai prin
conducţie termică sau prin conducţie şi radiaţie pentru un gaz (Nuδ=1) [1] ş.a.
Straturile subţiri de aer sau un alt gaz: azot N2, argon Ar, kripton Kr etc. având uzual o
grosime δ≈1…2 cm sunt bune izolatoare termice [2], [4] ş.a. prezentând o valoare a conductivității
termice λ mai scăzută decât a multor materiale izolatoare folosite în mod obișnuit în practică
(λaer=0.0259 W/m·K la temperatura t=20ºC şi presiune atmosferică).
Această proprietate este utilizată la producerea unor elemente de construcţii cum sunt
ferestrele sau uşile termopan, combinată cu utilizarea materialelor moderne de etanşare şi a sticlei
cu un coeficient redus de emisie de tip low-e (low emission).
Uzual rezistenţa la transfer termic a acestor elemente de construcţii este cca Rt=0.7…1.1
m2∙K/W echivalentă cu un coeficient global de transfer termic k (sau conductanţă U)
k≡U=1.43…0.91 W/m2∙K.
În cazul unor ferestre cu mai multe foi de geam e.g., triple, care utilizează kripton şi sticlă
low-e, rezistenţa termică poate să ajungă la valori şi mai ridicate cca Rt=1.25…1.4 m2∙K/W
echivalentă cu k≡U=0.8…0.72 W/m2∙K.
27
3.3. Convecţie termică liberă în spaţii închise cilindrice orizontale

În spațiile închise cilindrice orizontale datorită modului de circulaţie a fluidului apare o
anumită zonă de stagnare [4], [8], [10], [12] ş.a. care poate fi:
 Inferioară, dacă ts1>ts2 suprafaţa încălzitoare fiind plasată în interior (figura 11.23);
Figura 11.23 Spaţii închise cilindrice orizontale cu suprafaţa caldă în interior
 Superioară, dacă ts1<ts2 suprafaţa încălzitoare fiind plasată în exterior (figura 11.24).
Figura 11.24 Spaţii închise cilindrice orizontale cu suprafaţa caldă în exterior
Evitarea apariţiei zonelor de stagnare datorată mișcării naturale a fluidului sau reducerea
dimensiunilor acestora se poate face în mai multe moduri [4], [8], [10], [12] ş.a. de exemplu:
 Prin montarea excentrică a suprafeţei încălzitoare ca în figura 11.25;
 Prin montarea a doi cilindri de dimensiuni mai reduse amplasaţi simetric faţă de centrul
mantalei (figura 11.26) etc.
28
Figura 11.25 Suprafaţă încălzitoare (ts1) montată excentric
Figura 11.26 Doi cilindri mici montaţi simetric faţă de centrul mantalei
3.4. Calculul transferului de căldură prin convecţie termică liberă în spaţii

închise
Întrucât procesul real de transfer de căldură prin convecţie termică liberă în spații închise
este deosebit de complex se înlocuieşte printr-un proces ipotetic de transmitere a căldurii prin
conducţie termică echivalent ca rezultat d.p.d.v. al fluxului termic transmis [1], [2], [4], [8], [10],
[12] ş.a.
Figura 11.27 Transmiterea fluxului termic prin convecţie termică liberă în spaţii închise plane
29
Considerând temperatura suprafeţei calde ts1, a suprafeţei reci ts2 şi coeficienţii de transfer
termic prin convecţie aferenţi celor două suprafețe α1 şi α2 (figura 11.27) fluxul termic unitar q̇
transmis prin convecţie se poate scrie pe baza legii lui NEWTON [1], [2], [4], [8] ş.a.
W
𝑞̇ = 𝛼1 ∙ (𝑡𝑠1 − 𝑡𝑚 ) = 𝛼2 ∙ (𝑡𝑚 − 𝑡𝑠2 ) [m2] (11.56)
unde tm reprezintă temperatura medie a fluidului [1], [2], [10], [12] ş.a.
𝑡𝑠1 +𝑡𝑠2
𝑡𝑚 = [℃] (11.57)
2
Fluxul termic unitar q̇ transmis prin conducţie termică printr-un strat de grosime δ este dat
de relaţia
∆𝑡 𝑡𝑠1 −𝑡𝑠2 W
𝑞̇ = 𝑅 = 𝛿 [m2] (11.58)
𝑡
𝜆𝑒𝑐ℎ
unde conductivitatea termică echivalentă λech sau efectivă λef [1], [2] ş.a. se calculează cu
relaţia [4], [8], [10], [12] ş.a.
W
𝜆𝑒𝑐ℎ = 𝜀𝑐 ∙ 𝜆 [m∙K] (11.59)
în care:
 λ – Conductivitatea termică reală a fluidului determinată pentru temperatura medie tm a
acestuia [W/m∙K];
 εc – Coeficient de corecţie care exprimă abaterea faţă de procesul real punând în evidenţă
ponderea convecţiei termice libere în procesul de transfer termic [10] ş.a.
Dacă se consideră schimbul de căldură pur conductiv şi [4] ş.a.

W
𝛼1 = 𝛼2 = 𝛼 [m2∙K] (11.60)
atunci se poate scrie

∆𝑡 𝑡𝑠1 −𝑡𝑠2 𝑡𝑠1 −𝑡𝑠2 W
𝑞̇ = 𝑅 = 1 1 = 2 [m2] (11.61)
𝑡 +
𝛼1 𝛼2 𝛼
Egalând relaţiile (11.58) şi (11.61) rezultă

𝑡𝑠1 −𝑡𝑠2 𝑡𝑠1 −𝑡𝑠2 W
𝑞̇ = 𝛿 = 2 [m2] (11.62)
𝜆𝑒𝑐ℎ 𝛼
de unde se obţine
𝛼 𝜆𝑒𝑐ℎ 𝜀𝑐 ∙𝜆
= = (11.63)
2 𝛿 𝛿
şi coeficientul de corecţie εc egal cu

1 𝛼 1
𝜀𝑐 = 2 ∙ (𝜆 ∙ 𝛿) = 2 ∙ 𝑁𝑢𝛿 (11.64)
30
Din relaţia (11.64) se observă că de fapt εc reprezintă un Nusselt particular [10] ş.a. care
poate fi exprimat prin produsul
𝜀𝑐 = 𝑓(𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)𝛿 (11.65)
fiind uzual determinat dintr-o ecuaţie criterială de forma [12] ş.a.
𝜀𝑐 = 𝐶 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)𝑚
𝛿 (11.66)
Relaţiile lui MIHEEV [4], [5], [8] ş.a. specifică pentru constantele C şi m următoarele valori
indicate în tabelul 11.8.
Tabelul 11.8 Constantele C şi m după MIHEEV (convecţie termică liberă în spații închise) [5]
Nr.
Gr·Pr C m Relaţie Regim Observaţii
crt.
1 0…103 1.0 0.0 εc =1 Laminar Conducţie pură
1⁄ Conducţie şi
2 103…106 0.105 1/3 εc =0.105∙(Gr∙Pr)δ 3 Mixt
convecţie
3 106…1010 0.4 0.2 εc =0.4∙(Gr∙Pr)0.2
δ Turbulent Convecţie
Pentru o grosime a stratului δ>1 cm se poate utiliza în calcule estimative şi relaţia (11.67)
[4], [5], [8] ş.a.
1
𝜀𝑐 = 0.18 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)4𝛿 (11.67)
care generează valori medii ale coeficientului de transfer de căldură prin convecţie α.
Observaţie
Dacă rezultă εc<1.0 se consideră în calcule valoarea unitară εc=1.0 (conducţie pură), iar
conductivitatea termică echivalentă este egală cu conductivitatea termică reală a fluidului λech≡λ.
În relaţiile anterioare criteriile GRASHOF Gr şi PRANDTL Pr se determină utilizând

valorile proprietăților fizice ale fluidului calculate pentru temperatura medie tm a stratului indicată
prin relaţia (11.57), iar lungimea caracteristică lc este grosimea δ a acestuia.
Printr-un raţionament analog, în cazul unor spaţii închise având formă cilindrică (cilindri
concentrici) fluxul termic unitar q̇ transmis prin conducţie termică printr-un strat de grosime δ
(figura 11.28)
𝑑2 −𝑑1
𝛿= [m] (11.68)
2
poate fi calculat folosind relaţia

∆𝑡 𝑡𝑠1 −𝑡𝑠2 W
𝑞̇ = = 1 𝑑 [ ] (11.69)
𝑅𝑡 ∙𝑙𝑛( 2 ) m
2∙𝜋∙𝜆𝑒𝑐ℎ 𝑑1
31
Figura 11.28 Transmiterea fluxului termic prin convecţie termică liberă în spaţii închise cilindrice
Tabelul 11.9 Constantele m, n şi r pentru relaţia NIEMANN [10]
32
În cazul altor configuraţii de spaţii închise şi/sau diferite poziţii ale suprafeţelor respective
pentru o valoare a produsului 102<(Gr∙Pr)δ<108 coeficientul de corecţie εc se poate determina cu
relaţia NIEMANN [8], [10], [12] ş.a.
1+𝑚∙(𝐺𝑟∙𝑃𝑟)𝑟𝛿
𝜀𝑐 = (11.70)
𝑛+(𝐺𝑟∙𝑃𝑟)𝛿
în care constantele m, n şi r au valorile precizate în tabelul 11.9 [10] ş.a.
Pentru lichide aflate în spaţii închise de formă cilindrică, orizontale sau verticale, se poate
folosi direct pentru determinarea criteriului NUSSELT Nu relaţia indicată în [4], [8] ş.a.
1
𝑁𝑢 = 0.55 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)4 (11.71)
unde lungimea caracteristică lc este lungimea cilindrului L, dacă este îndeplinită condiţia
𝐿
0.75 < 𝑑 < 2 (11.72)
în care d reprezintă diametrul cilindrului.
În cazul sferelor concentrice (figura 11.29) coeficientul de corecţie εc se poate determina cu

relaţia [4] ş.a.
𝜆𝑒𝑐ℎ
𝜀𝑐 = = 0.106 ∙ 𝐺𝑟 0.276 (11.73)
𝜆
în care lungimea caracteristică lc este dată de formula
𝑙𝑐 = 𝑅2 − 𝑅1 [m] (11.74)
Figura 11.29 Transmiterea fluxului termic prin convecţie termică liberă în spaţii închise sferice
Pentru domeniul în care raportul

𝑙
0.25 ≤ 𝑅𝑐 ≤ 1.50 (11.75)
1
valoarea criteriului GRASHOF Gr fiind 2∙104 ≤Gr≤3.6∙106 transmiterea fluxului termic în

spaţiul închis între sferele concentrice are loc prin pură conducţie termică.
33
Pentru spaţii închise plane orizontale cu grosimea L≡δ în cazul în care placa mai caldă se
află amplasată la partea inferioară (figura 11.20) este recomandată relaţia [1], [2] ş.a.
1
𝛼
𝑁𝑢𝐿 = 𝜆 ∙ 𝐿 = 0.069 ∙ 𝑅𝑎𝐿 3 ∙ 𝑃𝑟 0.074 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 3 ∙ 105 ≤ 𝑅𝑎𝐿 ≤ 7 ∙ 109 (11.76)
Pentru spaţii închise plane orizontale care conţin aer sau alte gaze având 0.5<Pr<2 sunt
indicate relaţiile [2] ş.a.
1
𝑁𝑢 = 0.195 ∙ 𝑅𝑎𝐿 4 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 104 < 𝑅𝑎𝐿 < 4 ∙ 105 (11.77)
1
𝑁𝑢 = 0.068 ∙ 𝑅𝑎𝐿 3 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 4 ∙ 105 < 𝑅𝑎𝐿 < 107 (11.78)
sau relaţia [2] ş.a.

1 ⨁
1708 ⨁ 𝑅𝑎𝐿 3
𝑁𝑢 = 1 + 1.44 ∙ (1 − ) +( − 1) 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑅𝑎𝐿 < 108 (11.79)
𝑅𝑎𝐿 18
în care termenii de forma ( )⨁ sunt egalaţi cu 0 (zero) dacă au valori negative. Relaţia
(11.79) poate fi utilizată şi pentru lichide având valori moderate ale criteriului Pr şi RaL<105
inclusiv apă.
Pentru spaţii închise plane verticale care au precizată înălţimea H şi grosimea L≡δ sau direct
H
factorul de formă H/L, pentru domeniul 1≤ L ≤10 sunt indicate relaţiile [1], [2] ş.a.
𝐻
1≤ ≤2
0.29 𝐿
𝑃𝑟 −3
𝑁𝑢𝐿 = 0.18 ∙ (0.2+𝑃𝑟 ∙ 𝑅𝑎𝐿 ) 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 {10 ≤ 𝑃𝑟 ≤ 105 (11.80)
𝑅𝑎𝐿 ∙𝑃𝑟
103 ≤ 0.2+𝑃𝑟
şi
𝐻
0.28
1 2≤ ≤ 10
𝑃𝑟 𝐻 −4 𝐿
𝑁𝑢𝐿 = 0.22 ∙ (0.2+𝑃𝑟 ∙ 𝑅𝑎𝐿 ) ∙ (𝐿 ) 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 { 𝑃𝑟 ≤ 105 (11.81)
103 ≤ 𝑅𝑎𝐿 ≤ 1010
H
iar pentru un domeniu mai extins 1≤ L ≤40 sunt indicate relaţiile [1], [2] ş.a. pentru regimul
laminar
𝐻
10 ≤ ≤ 40
1
0.012 𝐻 −0.3 𝐿
𝑁𝑢𝐿 = 0.42 ∙ 𝑅𝑎𝐿 ∙ 𝑃𝑟 4 ∙ (𝐿 ) 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 { 1 ≤ 𝑃𝑟 ≤ 2 ∙ 104 (11.82)
104 ≤ 𝑅𝑎𝐿 ≤ 107
respectiv pentru regimul turbulent

𝐻
1
1 ≤ 𝐿 ≤ 40
𝑁𝑢𝐿 = 0.046 ∙ 𝑅𝑎𝐿 3 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 { 1 ≤ 𝑃𝑟 ≤ 20 (11.83)
106 ≤ 𝑅𝑎𝐿 ≤ 109
34
În cazul unor spaţii închise având formă cilindrică (figura 11.28) conductivitatea termică
echivalentă λech sau efectivă λef [1], [2] ş.a. se poate determina din relaţia [2] ş.a.
1
𝜆𝑒𝑓 1
𝑃𝑟 4
= 0.386 ⋅ (0.861+𝑃𝑟) ∙(𝐹𝑐 ⋅ 𝑅𝑎𝐿 )4 (11.84)
𝜆
în care factorul geometric Fc pentru cilindri concentrici se determină cu formula

4
𝑑
(𝑙𝑛( 2 ))
𝑑1
𝐹𝑐 = 3 3 5
(11.85)
− −
𝐿3𝑐 ∙(𝑑1 5 +𝑑2 5 )
unde lungimea caracteristică Lc≡δ este dată de relaţia (11.68).
Alternativ, poate fi utilizată o relaţie similară indicată în [1] ş.a.

1
𝜆𝑒𝑓 1
𝑃𝑟 4
= 0.386 ⋅ (0.861+𝑃𝑟) ∙𝑅𝑎𝑐 4 (11.86)
𝜆
cu precizarea că în acest caz lungimea caracteristică Lc utilizată în calculul criteriului Rac

considerând temperatura t1>t2
𝑔∙𝛽∙(𝑡1 −𝑡2 )∙𝐿3𝑐

𝑅𝑎𝑐 = (11.87)
𝜈∙𝑎
se determină cu formula [1] ş.a.

4
𝑅 3
2∙(𝑙𝑛( 2 ))
𝑅1
𝐿𝑐 = 5 (11.88)
3 3
− − 3
(𝑅1 5 +𝑅2 5 )
Relaţiile (11.84) şi (11.86) pot fi utilizate pentru valori ale criteriului Pr în domeniul
0.7≤Pr≤6000 şi (Fc RaL)≤107 sau Rac≤107 [1], [2] ş.a., iar proprietăţile termofizice ale fluidului se
determină pentru temperatura medie calculată cu formula (11.57).
Observaţie
λ
În cazul în care valoarea raportului λef < 1.0 se consideră în calcule λef=λ (conducţie pură).
35
1975.
14. * * *, VIESSMANN, VITOCELL 300-V tip EVA şi EVI, Fişă tehnică, 2001, 2007.
36

TERMICĂ FORŢATĂ
OBIECTIVE
➢ Prezentarea unor generalităţi privind convecţia termică forţată;

➢ Analiză dimensională şi determinarea criteriilor de similitudine caracteristice convecţiei
termice forţate;
➢ Studiul experimental al convecţiei termice forţate;
➢ Convecţia termică forţată în spaţii închise pentru diverse tipuri de corpuri;
➢ Convecţia termică forţată în spaţii deschise pentru diverse tipuri de corpuri;
➢ Exemple şi exerciţii.
SUBIECTE CURS 12
1. NOŢIUNI GENERALE ...............................................................................................................2

1.1. Generalităţi ...........................................................................................................................2
1.2. Analiză dimensională. Criterii de similitudine ale convecţiei termice forţate .....................3
1.3. Studiul experimental al convecției termice forţate ...............................................................7
1.3.1. Determinarea experimentală a constantelor C, m şi n ..................................................7
1.3.2. Determinarea experimentală a coeficientului de transfer de căldură prin convecţie α 9
1.4. Observații privind lungimea caracteristică, temperatura de referinţă şi aspecte
experimentale .................................................................................................................................10
1.4.1. Lungimea caracteristică..............................................................................................10
1.4.2. Temperatura de referinţă ............................................................................................11
2. CONVECŢIA TERMICĂ FORŢATĂ ÎN SPAŢII ÎNCHISE ...................................................12
2.1. Conducte cu secţiune circulară ...........................................................................................12
2.2. Ecuaţii criteriale utilizate pentru convecţia termică forţată în spaţii închise .....................15
2.3. Conducte cu secţiune necirculară .......................................................................................17
2.4. Curgerea în zone curbe .......................................................................................................18
3. CONVECŢIA TERMICĂ FORŢATĂ ÎN SPAŢII DESCHISE................................................20
3.1. Curgerea în lungul unei plăci plane....................................................................................20
3.2. Curgerea peste un cilindru sau o sferă ...............................................................................22
3.3. Curgerea peste un fascicul de ţevi ......................................................................................25
3.4. Ecuaţii criteriale utilizate pentru convecţia termică forţată în spaţii deschise ...................27
3.4.1. Curgerea peste o placă plană ......................................................................................27
3.4.2. Curgerea peste un cilindru..........................................................................................28
3.4.3. Curgerea peste o sferă ................................................................................................30
3.4.4. Curgerea peste un fascicul de ţevi netede ..................................................................30
3.4.5. Curgerea peste un fascicul de ţevi cu aripioare ..........................................................34
1
1. NOŢIUNI GENERALE
1.1. Generalităţi
Definiţie
Convecţia termică forţată reprezintă unul dintre modurile fundamentale de transmitere a
căldurii (energiei interne) care apare în urma mișcării fluidului pe lângă o suprafață, mişcare
generată de diferenţe de presiune Δp (gradienţi de presiune).
În majoritatea cazurilor importante în tehnică curgerea fluidelor în lungul unor suprafeţe de

schimb de căldură se face cu viteze mai ridicate decât în cazul convecţie termice libere (naturale)
[4], [8] ş.a.
Mişcarea fluidelor (lichide sau gaze) este datorată unor dispozitive mecanice, de exemplu:
➢ Pentru lichide: pompe;
➢ Pentru gaze: ventilatoare, suflante, exhaustoare etc.
Aceste dispozitive mecanice creează o serie de gradienţi de presiune Δp artificiali care
conduc la creşterea vitezei w de circulaţie a fluidelor [4], [8] ş.a.
Pe de o parte se constată că odată cu mărirea vitezei w va creşte şi coeficientul de transfer

termic prin convecţie α şi implicit fluxul termic transmis Q̇ [4], [8] ş.a.
Pe de altă parte crescând forţele de inerţie vor creşte şi pierderile de sarcină liniare Δplin şi
locale Δploc întâlnite la circulaţia fluidelor
𝜆∙𝐿 𝜌∙𝑤 2
∆𝑝𝑙𝑖𝑛 = ∙ [Pa] (12.1)
𝑑𝑒𝑐ℎ 2
𝜌∙𝑤 2
∆𝑝𝑙𝑜𝑐 = 𝜉 ∙ [Pa] (12.2)
2
unde:
• λ – Coeficientul de frecare liniară (notat uneori cu f) [–];
• L – Lungimea conductei [m];
• dech – Diametrul echivalent hidraulic [m];
• ρ – Densitatea fluidului [kg/m3];
• w – Viteza fluidului [m/s];
• ξ – Coeficientul de rezistenţă locală [–].
Debitul volumic q de fluid vehiculat poate fi exprimat cu ajutorul presiunii diferențiale Δp

prin relaţia generală
m3
𝑞 = 𝐾𝑣 ∙ √∆𝑝 [ ] (12.3)
h
unde:
• Kv – Coeficientul de debit [m3/h];
• Δp – Presiunea diferenţială [bar].
Se observă din relaţiile anterioare că pierderile de presiune Δp cresc proporțional cu pătratul
vitezei w.
∆𝑝~𝑤 2 (12.4)
2
În acest context criteriul REYNOLS Re* (raport forţe de inerţie / forţe de viscozitate)
𝑤∙𝑙𝑐
𝑅𝑒 = (12.5)
𝜈
căpătă o importanţă deosebită devenind criteriul dominant pentru convecţia termică forţată.
De asemenea criteriul PRANDTL Pr* (raport între câmpul de viteze şi câmpul de

temperaturi din fluid), invariant ce reuneşte proprietăţile termofizice ale fluidului care schimbă
căldură, se întâlneşte în componenţa majorităţii ecuaţiilor criteriale utilizate în studiul şi calculul
convecţiei termice forțate.
𝜈 𝜈∙𝜌∙𝑐𝑝
𝑃𝑟 = = (12.6)
𝑎 𝜆
1.2. Analiză dimensională. Criterii de similitudine ale convecţiei termice

forţate
Mărimile fizice importante puse în evidenţă pe cale experimentală pentru convecţia termică
forţată sunt redate în tabelul 12.1 [12] ş.a.
Tabelul 12.1 Mărimi fizice determinante pentru convecţia termică forţată (după [12])
Nr.
Mărime fizică ID U.M. Dimensiune
crt.
1 Lungimea caracteristică lc m L
2 Viteza fluidului w m/s L∙T-1
3 Viscozitatea cinematică ν m2/s L2∙T-1
4 Densitatea ρ kg/m3 M∙L-3
5 Căldura specifică cp J/kg∙K L2∙T-2∙θ-1
6 Conductivitatea termică λ W/m∙K M∙L∙T-3∙θ-1
7 Coeficientul de convecţie α W/m2∙K M∙T-3∙θ-1
Exemplu de dezvoltare a dimensiunilor pentru căldura specifică cp:

𝑘𝑔∙𝑚
𝐽 𝑁∙𝑚 ∙𝑚 1 1
𝑠2
𝑐𝑝 [ ]=[ ]=[ ] = [𝑚2 ∙ 𝑠2 ∙ 𝐾] = [𝑚2 ∙ 𝑠 −2 ∙ 𝐾 −1 ] → 𝐿2 ∙ 𝑇 −2 ∙ 𝜃 −1 (12.7)
𝑘𝑔∙𝐾 𝑘𝑔∙𝐾 𝑘𝑔∙𝐾
Dependenţa implicită a mărimilor fizice prezentate în tabelul 12.1 se exprimă funcţional

printr-o relaţie generală de forma [12] ş.a.
𝐹(𝑙𝑐 , 𝑤, 𝜈, 𝜌, 𝑐𝑝 , 𝜆, 𝛼) = 0 (12.8)
Teorema Π (BUCKINGHAM)
O mărime fizică derivată (MFD) care descrie un anumit proces fizic se poate exprima ca o
funcţie de produsul mărimilor fizice fundamentale independente ale procesului (dimensiuni) la
diverse puteri.
𝑀𝐹𝐷 = 𝐹(𝐷1 , 𝐷2 , … 𝐷𝑛 ) (12.9)
𝑀𝐹𝐷 = 𝐶 ∙ 𝐷1𝑎 ∙ 𝐷2𝑏 ∙ 𝐷3𝑐 ∙ … ∙ 𝐷𝑛𝑧 (12.10)
3
În relaţiile de mai sus notaţiile reprezintă:

• C – Constantă;
• D1, D2,… Dn – Dimensiuni (mărimi fizice fundamentale independente).
Consecinţă a teoremei Π (BUCKINGHAM)

Numărul de grupuri (grupări) adimensionale NGA necesare pentru descrierea unui fenomen
fizic dependent de NV variabile şi având ND dimensiuni (mărimi fizice fundamentale
independente) este dat de relaţia:
𝑁𝐺𝐴 = 𝑁𝑉 − 𝑁𝐷 (12.11)
Pentru convecţia termică forţată alegând ca mărimi fizice fundamentale (dimensiuni)
𝐿𝑢𝑛𝑔𝑖𝑚𝑒𝑎 𝐿
𝑀𝑎𝑠𝑎 𝑀
{ (12.12)
𝑇𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑇
𝑇𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎 𝜃
rezultă din consecinţa teoremei Π (BUCKINGHAM) că sunt necesare trei grupuri

adimensionale pentru descrierea fenomenului.
𝑁𝐺𝐴 = 𝑁𝑉 − 𝑁𝐷 = 7 − 4 = 3 (12.13)
unde:
• NGA – Numărul de grupuri adimensionale (criterii, invarianţi);
• NV – Numărul de variabile (mărimi fizice);
• ND – Numărul de dimensiuni (mărimi fizice fundamentale independente).
Notând aceste grupuri adimensionale cu Π1, Π2 şi Π3 dependenţa funcţională (12.8) se poate

scrie în forma
(1,1,1,1, Π1 , Π2 , Π3 ) = 0 (12.14)
sau [12] ş.a.
Π1 = 𝑓(Π2 , Π3 ) (12.15)
Se exprimă grupurile adimensionale Π1, Π2, Π3 şi Π4 prin setul de relaţii [12] ş.a.
Π1 = 𝛼 ∙ 𝑙𝑐𝑎 ∙ 𝜈 𝑏 ∙ 𝜌𝑐 ∙ 𝜆𝑑
{Π2 = 𝑤 ∙ 𝑙𝑐𝑒 ∙ 𝜈 𝑓 ∙ 𝜌 𝑔 ∙ 𝜆ℎ (12.16)
Π3 = 𝑐𝑝 ∙ 𝑙𝑐𝑖 ∙ 𝜈 𝑗 ∙ 𝜌𝑘 ∙ 𝜆𝑛
Ţinând cont de exprimarea dimensională a mărimilor fizice din tabelul 12.1 prima ecuaţie în
care grupul Π1 are dimensiunea 1 devine
1 = (𝑀 ∙ 𝑇 −3 ∙ 𝜃 −1 ) ∙ 𝐿𝑎 ∙ (𝐿2∙𝑏 ∙ 𝑇 −𝑏 ) ∙ (𝑀𝑐 ∙ 𝐿−3∙𝑐 ) ∙ (𝑀𝑑 ∙ 𝐿𝑑 ∙ 𝑇 −3∙𝑑 ∙ 𝜃 −𝑑 ) (12.17)
1 = 𝐿𝑎+2∙𝑏−3∙𝑐+𝑑 ∙ 𝑀1+𝑐+𝑑 ∙ 𝑇 −3−𝑏−3∙𝑑 ∙ 𝜃 −1−𝑑 (12.18)
4
Din sistemul de puteri (12.19) care se formează
𝑎+2∙𝑏−3∙𝑐+𝑑 =0
1+𝑐+𝑑 =0
{ (12.19)
−3 − 𝑏 − 3 ∙ 𝑑 = 0
−1 − 𝑑 = 0
se obţin pentru puterile a, b, c şi d următoare valori:
𝑎=1
𝑏=0
{ (12.20)
𝑐=0
𝑑 = −1
Înlocuind valorile (12.20) în prima relaţie din setul (12.16) se obţine pentru grupul Π1
𝛼
Π1 = 𝛼 ∙ 𝑙𝑐1 ∙ 𝜈 0 ∙ 𝜌0 ∙ 𝜆−1 = 𝛼 ∙ 𝑙𝑐1 ∙ 𝜆−1 = ∙ 𝑙𝑐 (12.21)
𝜆
care reprezintă în fapt criteriul NUSSELT Nu*

𝛼
Π1 = ∙ 𝑙𝑐 = 𝑁𝑢 (12.22)
𝜆
Ţinând cont de exprimarea dimensională a mărimilor fizice din tabelul 12.1 a doua ecuaţie
în care grupul Π2 are dimensiunea 1 devine
1 = (𝐿 ∙ 𝑇 −1 ) ∙ 𝐿𝑒 ∙ (𝐿2∙𝑓 ∙ 𝑇 −𝑓 ) ∙ (𝑀 𝑔 ∙ 𝐿−3∙𝑔 ) ∙ (𝑀ℎ ∙ 𝐿ℎ ∙ 𝑇 −3∙ℎ ∙ 𝜃 −ℎ ) (12.23)
1 = 𝐿1+𝑒+2∙𝑓−3∙𝑔+ℎ ∙ 𝑀 𝑔+ℎ ∙ 𝑇 −1−𝑓−3∙ℎ ∙ 𝜃 −ℎ (12.24)

1+𝑒+2∙𝑓−3∙𝑔+ℎ =0
𝑔+ℎ =0
{ (12.25)
−1 − 𝑓 − 3 ∙ ℎ = 0
−ℎ = 0
se obţin pentru puterile e, f, g şi h valorile:
𝑒=1
𝑓 = −1
{ (12.26)
𝑔=0
ℎ=0
Înlocuind valorile (12.26) în a doua relaţie din setul (12.16) se obţine pentru grupul Π2
𝑤
Π2 = 𝑤 ∙ 𝑙𝑐1 ∙ 𝜈 −1 ∙ 𝜌0 ∙ 𝜆0 = 𝑤 ∙ 𝑙𝑐1 ∙ 𝜈 −1 = ∙ 𝑙𝑐 (12.27)
𝜈
care reprezintă în fapt criteriul REYNOLDS Re*

𝑤∙𝑙𝑐
Π2 = = 𝑅𝑒 (12.28)
𝜈
5
Având în vedere exprimarea dimensională a mărimilor fizice din tabelul 12.1 a treia ecuaţie
în care grupul Π3 are dimensiunea 1 devine
1 = (𝐿2 ∙ 𝑇 −2 ∙ 𝜃 −1 ) ∙ 𝐿𝑖 ∙ (𝐿2∙𝑗 ∙ 𝑇 −𝑗 ) ∙ (𝑀𝑘 ∙ 𝐿−3∙𝑘 ) ∙ (𝑀𝑛 ∙ 𝐿𝑛 ∙ 𝑇 −3∙𝑛 ∙ 𝜃 −𝑛 ) (12.29)
1 = 𝐿2+𝑖+2∙𝑗−3∙𝑘+𝑛 ∙ 𝑀𝑘+𝑛 ∙ 𝑇 −2−𝑗−3∙𝑛 ∙ 𝜃 −1−𝑛 (12.30)
2+𝑖+2∙𝑗−3∙𝑘+𝑛 =0
𝑘+𝑛 =0
{ (12.31)
−2 − 𝑗 − 3 ∙ 𝑛 = 0
−1 − 𝑛 = 0
se obţin pentru puterile i, j, k şi n valorile:
𝑖=0
𝑗=1
{ (12.32)
𝑘=1
𝑛 = −1
Înlocuind valorile (12.32) în a treia relaţie din setul (12.16) se obţine pentru grupul Π3
𝜈∙𝜌∙𝑐𝑝
Π3 = 𝑐𝑝 ∙ 𝑙𝑐0 ∙ 𝜈 1 ∙ 𝜌1 ∙ 𝜆−1 = 𝑐𝑝 ∙ 𝜈 1 ∙ 𝜌1 ∙ 𝜆−1 = (12.33)
𝜆
care reprezintă în fapt criteriul PRANDTL Pr*

𝜈∙𝜌∙𝑐𝑝 𝜈 𝜈
Π3 = = 𝜆 = = 𝑃𝑟 (12.34)
𝜆 𝑎
𝜌∙𝑐𝑝
Folosind relaţia (12.15) şi rezultatele analizei dimensionale se obţine expresia generală a

ecuaţiei criteriale corespunzătoare convecţiei termice forţate
𝑁𝑢 = 𝑓(𝑅𝑒, 𝑃𝑟) (12.35)
sau ţinând cont de relaţia (12.10) forma explicită [12] ş.a.
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 𝑛 (12.36)
unde:
• C, m, n – Constante adimensionale în funcţie de regimul de curgere a fluidului, tipul
corpului cu care este în contact fluidul, poziţia corpului etc.
Deoarece în funcţie de situaţia studiată şi corpul care schimbă căldură mai pot apărea în
componenţa ecuaţiei criteriale o serie de coeficienţi de corecţie εj forma extinsă a ecuaţiei criteriale
generale a convecţiei termice forţate* devine [4], [8], [10], [12] ş.a.
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 𝑛 ∙ ∏𝑘𝑗=1 𝜀𝑗 (12.37)
6
1.3. Studiul experimental al convecției termice forţate

Studiul experimental al convecţie termice forțate îşi propune ca obiective:
➢ Determinarea experimentală a constantelor C, m şi n din ecuaţia criterială generală
(12.36) sau (12.37);
sau
➢ Determinarea experimentală directă a coeficientului de transfer de căldură superficial
(convecţie) α.
1.3.1. Determinarea experimentală a constantelor C, m şi n

Iniţial în prima etapă pentru a anula influenţa criteriului PRANDTL Pr se fac experimente
cu acelaşi fluid, în aceleaşi condiţii de temperatură, însă cu viteze w diferite. Astfel
𝑃𝑟 𝑛 ≈ 1 (12.38)
şi ecuaţia criterială (12.36) capătă forma simplificată
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 (12.39)
Relaţia (12.39) se logaritmează obţinând
𝑙𝑜𝑔(𝑁𝑢) = 𝑙𝑜𝑔(𝐶) + 𝑚 ∙ 𝑙𝑜𝑔(𝑅𝑒) (12.40)
Se efectuează experimente în perechi {Re–Nu} în care de exemplu pentru curgerea în

interiorul ţevilor cu secţiune circulară având diametrul interior di
𝑤∙𝑑𝑖
𝑅𝑒 = (12.41)
𝜈
Viteza w (12.43) se determină folosind ecuaţia de continuitate scrisă în forma

2
𝜋∙𝑑
𝑚̇ = 𝜌 ∙ 𝑉̇ = 𝜌 ∙ (𝐴 ∙ 𝑤) = 𝜌 ∙ 𝑖 ∙ 𝑤 (12.42)
4
4∙𝑚̇ 4∙𝑉̇ m
𝑤= ≡ [ ] (12.43)
𝜌∙𝜋∙𝑑𝑖2 𝜋∙𝑑𝑖2 s
Criteriul NUSSELT Nu se calculează folosind relaţia de definiţie în care lungimea

caracteristică lc este diametrul interior di
𝛼 𝛼
𝑁𝑢 = ∙ 𝑙𝑐 = ∙ 𝑑𝑖 (12.44)
𝜆 𝜆
iar coeficientul de transfer termic prin convecţie α se determină din relaţia

𝑞̇ W
𝛼= [ ] (12.45)
𝑡𝑠 −𝑡𝑓 m2 ∙K
în care:
• q̇ – Fluxul termic unitar transmis [W/m2];
• ts – Temperatura suprafeţei de contact solid–fluid [ºC];
• tf – Temperatura medie a fluidului [ºC].
Observaţie
Fluxul termic unitar q̇ şi temperaturile ts, respectiv tf din relaţia (12.45) sunt mărimi
determinate experimental (v. şi §1.3.2).
7
Înlocuind α din relaţia (12.45) în formula (12.44) rezultă pentru determinarea criteriului Nu
relaţia
𝑞̇ 𝑑𝑖
𝑁𝑢 = ∙ (12.46)
𝑡𝑠 −𝑡𝑓 𝜆
Rezultatele astfel obţinute se transpun grafic într-un reper cartezian 2D (figura 12.1) în care
în abscisă se reprezintă
𝑋 = log(𝑅𝑒) (12.47)
în ordonată
𝑌 = log(𝑁𝑢) (12.48)
şi folosind constanta A
𝐴 = log(𝐶) (12.49)
se obţine uzual prin regresie geometrică ecuaţia unei drepte de forma
𝑌 =𝐴+𝑚∙𝑋 (12.50)
Figura 12.1 Reprezentarea grafică a perechilor de valori {Re–Nu}
Coeficientul ”m” căutat, prezent în ecuația criterială (12.36), este reprezentat de către panta
dreptei determinată experimental fiind obţinut din relaţia
𝑚 = 𝑡𝑔(𝜑) (12.51)
În etapa următoare se reiau experimentele pentru diverse valori ale criteriului Pr şi se obţine
astfel o familie de drepte avându-l ca parametru principal pe acesta (figura 12.2).
Se reprezintă grafic legătura funcţională

𝑁𝑢
𝑙𝑜𝑔 ( ) = 𝐹(𝑙𝑜𝑔(𝑃𝑟)) (12.52)
𝑅𝑒 𝑚
şi se obține valoarea coeficientului ”n” al ecuaţiei criteriale (12.36).
8
Figura 12.2 Reprezentarea grafică a perechilor {Re–Nu} pentru diverse valori ale criteriului Pr
În ultima etapă valoarea constantei C rezultă din relaţia

𝑁𝑢
𝐶= (12.53)
𝑅𝑒 𝑚 ∙𝑃𝑟 𝑛
1.3.2. Determinarea experimentală a coeficientului de transfer de căldură prin

convecţie α
Din legea lui NEWTON* scrisă în forma
𝑄̇ = 𝛼 ∙ 𝐴 ∙ (𝑡𝑠 − 𝑡𝑓 ) [W] (12.54)
coeficientul de transfer termic prin convecţie α se poate exprima prin relaţia

𝑄̇ 𝑞̇ W
𝛼= = [ ] (12.55)
𝐴∙(𝑡𝑠 −𝑡𝑓 ) 𝑡𝑠 −𝑡𝑓 m2 ∙K
Cele trei mărimi componente ale relaţiei (12.55): fluxul termic unitar q̇ , temperatura ts şi
respectiv temperatura tf se determină experimental folosind diverse metode.
Temperatura tf se determină folosind traductori de temperatură de tipul termorezistenţelor

sau termocuplurilor fiind temperatura medie a fluidului în secţiunea de studiu pentru curgerea în
spaţii închise sau temperatura din curentul exterior de fluid pentru curgerea în spaţii deschise.
Temperatura ts se determină folosind un traductor de temperatură de suprafaţă. Uzual acesta

este introdus prin suprafaţa de transfer de căldură cât mai aproape de fluidul în curgere.
Fluxul termic unitar q̇ poate fi determinat în mai multe moduri. Dacă se măsoară debitul
masic ṁ de fluid vehiculat şi se determină variaţia de temperatură Δtf a fluidului pe o porţiune
delimitată de suprafaţa A poate fi utilizată relaţia
𝑄̇ 𝑚̇∙𝑐𝑝 ∙∆𝑡𝑓 W
𝑞̇ = = [ 2] (12.56)
𝐴 𝐴 m
9
O altă metodă uzuală este furnizarea pe cale electrică a fluxului termic unitar q̇ situaţie în
care acesta se determină folosind relaţia:
𝑅𝑒𝑙 ∙𝐼 2 W
𝑞̇ = 𝜂 ∙ [ 2] (12.57)
𝐴 m
în care:
• η – Randamentul de transmitere a energiei electrice [%];
• Rel – Rezistenţa electrică [Ω];
• I – Intensitatea curentului electric [A];
• A – Aria de transfer de căldură [m2].
1.4. Observații privind lungimea caracteristică, temperatura de referinţă şi

aspecte experimentale
1.4.1. Lungimea caracteristică
O anumită ecuaţie criterială este valabilă numai pentru lungimea caracteristică lc care a fost
luată în considerare de către autori în timpul desfăşurării experimentelor.
Aceeaşi lungime caracteristică lc trebuie folosită în calcul atât la aplicarea ecuaţiei criteriale
corespunzătoare pentru determinarea valorii criteriului Nu cât şi a coeficientului de transfer termic
superficial (convecţie) α.
Nu se pot extinde rezultatele obţinute prin experimente pe un corp de o anumită formă la un

alt corp de o formă diferită.
De exemplu nu se pot aplica rezultatele obţinute pentru curgerea unui fluid în interiorul unei
ţevi la curgerea aceluiaşi fluid în exteriorul ţevii, chiar dacă se păstrează aceleaşi condiţii de
temperatură ori regim de curgere sau mai mult, la curgerea în lungul unei plăci plane.
Tabelul 12.2 Diverse ecuaţii criteriale utilizate în cazul convecţiei termice forţate
Lungime
Nr.
Aplicare Regim caracteris Ecuaţie criterială Autori
crt.
tică lc
Dittus-
Curgere în
Turbulent Boelter
1 interiorul di 𝑁𝑢 = 0.023 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4
(Re>104) (încălzire);
ţevilor
Mc. Adams
𝑁𝑢 = 0.021 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.43
Curgere în 1
Turbulent
2 interiorul di 𝑃𝑟𝑓 4 Miheev
(Re>104) ∙ ( ) ∙ 𝜀𝐿
ţevilor 𝑃𝑟𝑝
Curgere
transversală Turbulent
3 de 𝑁𝑢 = 0.25 ∙ 𝑅𝑒 0.60 ∙ 𝑃𝑟 0.31 Hilpert
peste un (Re≥104)
cilindru
𝑁𝑢 = 0.037 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.43
Curgere în L sau H 1
Turbulent
4 lungul unei (în direcţia 𝑃𝑟𝑓 4 Petuhov
(Re>105) ∙( )
plăci plane mişcarii) 𝑃𝑟𝑝
10
În tabelul 12.2 sunt prezentate diferențele între o serie de ecuaţii criteriale folosite în studiul
convecţie termice forţate, pentru aceeaşi temperatură de referinţă (temperatura medie tf, med a
fluidului) şi acelaşi regim de curgere (turbulent) în trei situaţii diferite: curgere în interiorul ţevilor,
curgere transversală peste un cilindru şi curgere în lungul unei plăci plane.
1.4.2. Temperatura de referinţă

Temperatura pentru care se determină proprietăţile termofizice ale fluidului: conductivitatea
termică λ, viscozitatea cinematică ν, viscozitatea dinamică η sau μ, densitatea ρ etc. sau combinaţii
ale acestora e.g., criteriul Pr trebuie să fie temperatura de referinţă (determinantă, caracteristică)
utilizată la stabilirea pe cale experimentală a constantelor C, m şi n ale ecuației criteriale şi/sau a
altor coeficienţi de corecţie εj.
Observaţie
Temperatura de referinţă este indicată pentru fiecare ecuaţie criterială în parte de către
autorii care au stabilit relaţia respectivă.
Temperatura de referinţă tref uzual folosită este temperatura medie tf,med a curentului de fluid,
determinată ca medie aritmetică prin relaţia
𝑡𝑓,𝑖𝑛 +𝑡𝑓,𝑖𝑒𝑠
𝑡𝑟𝑒𝑓 = 𝑡𝑓,𝑚𝑒𝑑 = [℃] (12.58)
2
în care:
• tf,in – Temperatura fluidului la intrare [ºC];
• tf,ies – Temperatura fluidului la ieşire [ºC].
Există şi situaţii diferite e.g., curgerea peliculară în care temperatura de referinţă tref poate
reprezenta o combinaţie între temperatura suprafeţei peretelui tp sau ts şi temperatura medie a
fluidului tf,med dată de relaţia (12.58) fiind exprimată de exemplu prin formula
𝑡𝑝 +𝑡𝑓,𝑚𝑒𝑑
𝑡𝑟𝑒𝑓 = [℃] (12.59)
2
Observaţie
Deoarece proprietăţile termofizice ale fluidului care participă la schimbul de căldură depind
în mod direct şi diferit de temperatură evaluarea acestora la o altă temperatură decât cea indicată
pentru ecuaţia criterială care se doreşte a fi utilizată poate conduce la erori importante în calcule.
Aceste erori apar în principal datorită încadrării eronate într-un anumit regim de curgere şi
implicit a alegerii unei ecuaţii criteriale necorespunzătoare cazului de rezolvat.
11
2. CONVECŢIA TERMICĂ FORŢATĂ ÎN SPAŢII ÎNCHISE

2.1. Conducte cu secţiune circulară
În interiorul conductelor cu secţiune circulară curgerea fluidelor şi schimbul de căldură
reprezintă un fenomen destul de complex ca urmare a efectului pereţilor conductei asupra masei de
fluid aflată în mişcare [4], [8] ş.a.
Stratul limită care se formează nu poate avea orice grosime deoarece la o anumită distantă
faţă de secţiunea de intrare se poate întâlni cu stratul limită format în apropierea peretelui opus.
Definiţie
Lungimea de demaraj (lungimea de stabilizare hidrodinamică) reprezintă distanţa faţă de
secţiunea de intrare după care se realizează o distribuție relativ constantă a profilului de viteze.
Figura 12.3 Lungimea de demaraj (lungimea de stabilizare hidrodinamică)
În cazul curgerii fluidelor neizoterme (care schimbă căldură cu pereţii conductei) apare un
strat limită termic SLT în care se manifestă variaţii importante de temperatură (figura 12.4).
Figura 12.4 Lungimea de stabilizare termică şi distribuţia temperaturilor la curgerea neizotermă
În stratul limită termic SLT temperatura variază de la temperatura peretelui tp sau ts la

temperatura fluidului tf [8] ş.a. Grosimea SLT creşte până când atinge axa conductei la o anumită
distanţă faţă de secțiunea de intrare (lungimea de stabilizare termică LST) după care toată masa
fluidului este antrenată în schimbul de căldură.
12
Lungimea de stabilizare termică LST depinde de o serie de factori dintre care cei mai
importanţi sunt următorii [4], [8], [10] ş.a.:
➢ Conductivitatea termică a fluidului λf;
➢ Regimul de curgere: laminar , tranzitoriu sau turbulent.
În general se acceptă următoarea aproximare [4], [8], [10] ş.a.
𝐿𝑆𝑇 ≈ 50 ∙ 𝑑 [m] (12.60)
Proprietăţile fizice ale fluidului, care sunt dependente de temperatură, variază diferit dacă
fluidul este încălzit sau răcit mai ales în apropierea suprafeței de transfer de căldură rezultând astfel
un profil diferit al vitezelor în funcţie de tipul fluidului (lichid sau gaz) şi tipul schimbului de
căldură: încălzire sau răcire (figura 12.5).
Figura 12.5 Profilul vitezelor pentru curgerea neizotermă (încălzire/răcire) a unui lichid
Întrebări
Cum explicați profilul diferit al vitezelor din figura 12.5 pentru un lichid?
Ce se întâmplă în cazul unui gaz?
Pentru lichidul care se încălzeşte temperatura suprafeţei ts este mai ridicată decât
temperatura lichidului tL. Pentru aceeaşi temperatură medie tf, med temperatura lichidului t’L în
apropierea suprafeței de schimb termic este mai mare. Dacă temperatura este mai ridicată
viscozitatea cinematică νL scade şi viteza wL,încălzire în apropierea peretelui creşte ducând la o
aplatizare a parabolei vitezelor [8] ş.a.
Ca o consecinţă stratul limită termic SLT are o grosime mai redusă, iar coeficientul de
transfer termic prin convecţie αL,încălzire este mai ridicat decât la răcire (în aceleaşi condiţii).
La răcirea lichidului temperatura suprafeţei ts este mai scăzută decât temperatura lichidului
tL. Pentru aceeaşi temperatură medie tf, med temperatura lichidului t”L în apropierea suprafeței de
schimb termic este mai redusă. Dacă temperatura este mai scăzută viscozitatea cinematică νL creşte
şi viteza wL,răcire în apropierea peretelui scade ducând la o alungire a parabolei vitezelor [8] ş.a.
Ca o consecinţă stratul limită termic SLT are o grosime mai ridicată, iar coeficientul de
transfer termic prin convecţie αL,răcire este mai scăzut decât la încălzire (în aceleaşi condiţii).
𝑤𝐿,𝑖𝑛𝑐𝑎𝑙𝑧𝑖𝑟𝑒 > 𝑤𝐿,𝑟𝑎𝑐𝑖𝑟𝑒 → 𝛼𝐿,𝑖𝑛𝑐𝑎𝑙𝑧𝑖𝑟𝑒 > 𝛼𝐿,𝑟𝑎𝑐𝑖𝑟𝑒 (12.61)
13
În cazul unui gaz fenomenele au loc invers [8] ş.a. astfel încât
𝑤𝐺,𝑟𝑎𝑐𝑖𝑟𝑒 > 𝑤𝐺,𝑖𝑛𝑐𝑎𝑙𝑧𝑖𝑟𝑒 → 𝛼𝐺,𝑟𝑎𝑐𝑖𝑟𝑒 > 𝛼𝐺,𝑖𝑛𝑐𝑎𝑙𝑧𝑖𝑟𝑒 (12.62)
În mod obiectiv ecuaţia criterială utilizată trebuie să ţină cont de faptul că fluidul este
încălzit sau răcit şi/sau de modificarea proprietăţilor acestuia în zona relativ apropiată de suprafaţa
de schimb termic.
Variaţia de temperatură în apropierea peretelui, care conduce la variaţia proprietăţilor
termofizice ale fluidului, poate fi luată în considerare prin introducerea unui coeficient de corecţie
suplimentar în ecuaţia criterială (12.36) având forma [5], [8] ş.a.
1
𝑃𝑟𝑓 4
(𝑃𝑟 ) (12.63)
𝑝
în care:
• Prf – Criteriul Pr pentru fluid, determinat pentru temperatura de referinţă tf a fluidului [-];
• Prp – Criteriul Pr pentru fluid, determinat pentru temperatura tp sau ts a peretelui [-].
Introducerea acestui factor de corecţie poate modifica valoarea criteriului Nu aferent şi

implicit a coeficientului de transfer termic prin convecţie α cu valori cuprinse între 1…2% (gaze) şi
respectiv 20…25% (lichide).
Pentru anumite viteze de curgere transferul de căldură prin convecţie poate fi modificat de
către suprapunerea efectului convecţiei termice libere (care apare datorită variaţiei de densitate Δρ)
şi a efectului convecţiei termice forţate, modificând şi profilul vitezelor de curgere a agenţilor
termici.
Efectul de suprapunere se manifestă cu predilecţie în conductele verticale şi depinde de

sensul curgerii fluidului încălzit sau răcit [8], [12] ş.a.
Figura 12.6 Profilul vitezelor la suprapunerea convecţie termice libere şi forţate în conducte
verticale (curgere ascendentă, fluid încălzit)
La curgerea ascendentă a unui fluid încălzit sau curgerea descendentă a unui fluid răcit
sensul convecţie termice libere CL este acelaşi cu cel al convecţiei termice forţate CF şi vitezele se
însumează (figura 12.6) [12] ş.a.
14
Figura 12.7 Profilul vitezelor la suprapunerea convecţie termice libere şi forţate în conducte
verticale (curgere ascendentă, fluid răcit)
La curgerea descendentă a unui fluid încălzit sau curgerea ascendentă a unui fluid răcit
sensul convecţie termice libere CL şi convecţiei termice forţate CF este diferit, iar curba vitezelor
înregistrează simetric două puncte de minim (figura 12.7) [12] ş.a.
2.2. Ecuaţii criteriale utilizate pentru convecţia termică forţată în spaţii

închise
Pentru regimul de curgere laminar Re<2100…2300 se recomandă ecuaţiile criteriale
RUBINSTEIN pentru încălzire (12.64) şi răcire (12.65) [4], [5], [8] ş.a.
1
𝑑 3
𝑁𝑢 = 2.4 ∙ (𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 ∙ ) (12.64)
𝐿
1
𝑑 3
𝑁𝑢 = 1.615 ∙ (𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 ∙ ) (12.65)
𝐿
sau ecuaţia criterială MIHEEV (12.66) [5], [7], [8] ş.a.

1
𝑃𝑟𝑓 4
𝑁𝑢 = 0.15 ∙ 𝑅𝑒 0.33 ∙ 𝑃𝑟 0.33 ∙ (𝐺𝑟 ∙ 𝑃𝑟)0.1 ∙ ( ) ∙ 𝜀𝐿 (12.66)
𝑃𝑟𝑝
Pentru regimul de curgere tranzitoriu 2100…2300<Re<104 se recomandă ecuaţia criterială

MIHEEV (12.67) [5], [8] ş.a.
1
𝑃𝑟𝑓 4
𝑁𝑢 = 𝐾𝑜 ∙ 𝑃𝑟𝑓0.43 ∙( ) (12.67)
𝑃𝑟𝑝
în care criteriul KONDRATIEV Ko se determină în funcţie de valoarea criteriului Re [5],

[8] ş.a.
𝐾𝑜 = 𝑓(𝑅𝑒) (12.68)
15
De asemenea determinarea criteriului Nutranz se mai poate face cu relaţia
𝑁𝑢𝑡𝑟𝑎𝑛𝑧 = 𝑁𝑢𝑡𝑢𝑟𝑏 ∙ 𝜀𝑅𝐴𝑀𝑀 (12.69)
în care criteriul Nuturb se calculează folosind ecuaţiile criteriale corespunzătoare regimului

turbulent, iar factorul de corecţie se determină cu relaţia RAMM [4], [5], [10] ş.a.
𝜀𝑅𝐴𝑀𝑀 = 1 − 6 ∙ 105 ∙ 𝑅𝑒 −1.8 (12.70)
Pentru regimul de curgere turbulent Re>104 există posibilitatea de a selecta mai multe
ecuaţii criteriale propuse de către diverşi autori, pentru încălzire şi/sau răcire, pentru valori medii
ale coeficientului de transfer de căldură prin convecție α sau utilizând factori de corecţie
suplimentari [4], [5], [8], [10], [12] ş.a.
Pot fi utilizate relaţiile TIMOFEEV pentru încălzire (12.71) şi răcire (12.72) [5], [8] ş.a.
𝑁𝑢 = 0.0209 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.45 ∙ 𝜀𝐿 (12.71)
𝑁𝑢 = 0.0263 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.35 ∙ 𝜀𝐿 (12.72)
relaţiile DITTUS-BOELTER pentru încălzire (12.73) şi răcire (12.74) [5] ş.a.
𝑁𝑢 = 0.023 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.73)
𝑁𝑢 = 0.023 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.3 (12.74)
relaţia MIHEEV (12.75) [5], [8] ş.a.

1
0.8 0.43 𝑃𝑟𝑓 4
𝑁𝑢 = 0.021 ∙ 𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 ∙( ) ∙ 𝜀𝐿 (12.75)
𝑃𝑟𝑝
sau relaţia Mc. ADAMS (12.76) [4], [5], [8] ş.a.
𝑁𝑢 = 0.023 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.76)
16
2.3. Conducte cu secţiune necirculară

La curgerea fluidelor în tuburi cu secţiune diferită de secțiunea circulară se pot aplica
ecuaţiile criteriale folosite la curgerea fluidelor în tuburi cu secţiune circulară în care pentru
lungimea caracteristică lc se utilizează diametrul echivalent hidraulic [10] ş.a. calculat cu formula
4∙𝐴
𝑑𝑒𝑐ℎ = [m] (12.77)
𝑃
unde:
• A – Aria secţiunii de curgere perpendiculară pe direcţia curgerii [m2];
• P – Perimetrul secţiunii de curgere udat de către fluid [m].
a) b) c) d)
Figura 12.8 Secţiune dreptunghiulară, pătrată, semicirculară şi inelară
În cazul secţiunilor având formele reprezentate în figura 12.8 diametrul echivalent dech se
determină folosind relaţiile următoare.
Pentru secţiunea dreptunghiulară cu aria A şi perimetrul P din figura 12.8 a)
𝐴 = 𝑎 ∙ 𝑏 ; 𝑃 = 2 ∙ (𝑎 + 𝑏) (12.78)
4∙𝐴 4∙𝑎∙𝑏 2∙𝑎∙𝑏
𝑑𝑒𝑐ℎ = = = [m] (12.79)
𝑃 2∙(𝑎+𝑏) 𝑎+𝑏
Pentru secţiunea pătrată cu aria A şi perimetrul P din figura 12.8 b)
𝐴 = 𝑎2 ; 𝑃 = 4 ∙ 𝑎 (12.80)
4∙𝐴 4∙𝑎2
𝑑𝑒𝑐ℎ = = = 𝑎 [m] (12.81)
𝑃 4∙𝑎
Pentru secţiunea semicirculară cu aria A şi perimetrul P din figura 12.8 c)

1 𝜋∙𝑑 2 𝜋∙𝑑 2 𝜋∙𝑑 𝜋+2
𝐴= ∙ = ;𝑃= +𝑑 =𝑑∙( ) (12.82)
2 4 8 2 2
𝜋∙𝑑2
4∙𝐴 4∙ 8 𝜋∙𝑑
𝑑𝑒𝑐ℎ = = 𝜋+2 = [m] (12.83)
𝑃 𝑑∙( 2 ) 𝜋+2
Pentru secţiunea inelară cu aria A şi perimetrul P din figura 12.8 d)

𝜋∙𝐷2 𝜋∙𝑑 2 𝜋
𝐴= − = ∙ (𝐷2 − 𝑑2 ) ; 𝑃 = 𝜋 ∙ 𝐷 + 𝜋 ∙ 𝑑 = 𝜋 ∙ (𝐷 + 𝑑) (12.84)
4 4 4
𝜋
4∙𝐴 4∙ 4 ∙(𝐷2 −𝑑 2 )
𝑑𝑒𝑐ℎ = = = 𝐷 − 𝑑 [m] (12.85)
𝑃 𝜋∙(𝐷+𝑑)
17
Pentru cazul a ”n” ţevi cu diametrul exterior de montate într-o manta cu diametrul interior Di
(figura 12.9) având aria A şi perimetrul P [10] ş.a.
𝜋∙𝐷𝑖2 𝜋∙𝑑𝑒2 𝜋
𝐴= −𝑛∙ = ∙ (𝐷𝑖2 − 𝑛 ∙ 𝑑𝑒2 ) ; 𝑃 = 𝜋 ∙ 𝐷𝑖 + 𝑛 ∙ 𝜋 ∙ 𝑑𝑒 = 𝜋 ∙ (𝐷𝑖 + 𝑛 ∙ 𝑑𝑒 ) (12.86)
4 4 4
𝜋
4∙𝐴 4∙ 4 ∙(𝐷𝑖2 −𝑛∙𝑑𝑒2 ) 𝐷𝑖2 −𝑛∙𝑑𝑒2
𝑑𝑒𝑐ℎ = = = [m] (12.87)
𝑃 𝜋∙(𝐷𝑖 +𝑛∙𝑑𝑒 ) 𝐷𝑖 +𝑛∙𝑑𝑒
Figura 12.9 Manta cu ”n” ţevi
Pentru anumite tipuri de secţiuni pot fi utilizate ecuaţii criteriale dedicate e.g., pentru
secţiunea inelară criteriul Nu se poate determina pentru Re>3000 cu relaţia [4], [8], [10] ş.a.
𝐷 0.45
𝑁𝑢 = 0.023 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4 ∙ ( ) (12.88)
𝑑
sau se calculează folosind relaţiile de la secţiunea circulară având un diametru echivalent

dech=D–d=2·δ (12.85) şi se corectează cu un factor indicat în [10] ş.a. folosind formula
𝐷 0.18
𝑁𝑢𝑖𝑛𝑒𝑙 = 𝑁𝑢𝑐𝑖𝑟𝑐 ∙ ( ) (12.89)
𝑑
2.4. Curgerea în zone curbe

La curgerea fluidelor în zona curbată a unei conducte (coturi, curbe, serpentine etc.) apare
un tip de circulaţie secundară care imprimă mișcării un caracter elicoidal [10] ş.a.
Figura 12.10 Curgerea în zone curbe
18
Mișcările de rotaţie ale fluidului datorate forţelor centrifugale [8], [10] ş.a. micşorează
grosimea stratului limită termic SLT intensificând turbulenţa şi conducând la majorarea
coeficientului de transfer termic prin convecţie α [4], [8], [10] ş.a.
Pentru determinarea coeficientului de transfer termic prin convecţie αcurb în zonele curbate
poate fi folosită relaţia [4], [8], [10] ş.a.
𝛼𝑐𝑢𝑟𝑏 = 𝛼𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡 ∙ 𝜀𝑀 (12.90)
în care factorul de corecţie εM se determină utilizând relaţia MERKEL [4], [8], [13] ş.a.
𝑑
𝜀𝑀 = 1 + 1.77 ∙ (12.91)
𝑅
sau [10] ş.a.

𝑑
𝜀𝑀 = 1 + 3.54 ∙ (12.92)
𝐷
în care:
• d – Diametrul interior al conductei [mm, m];
• R, D – Raza, respectiv diametrul de curbură [mm, m].
19
3. CONVECŢIA TERMICĂ FORŢATĂ ÎN SPAŢII DESCHISE

În aplicaţiile tehnice mai importante interesează de multe ori studiul convecţiei termice
forţate în spaţii deschise la curgerea unor fluide de lucru peste corpuri cu o geometrie în general
destul de simplă cum sunt: plăcile plane sau pereții plani, conducte cilindrice sau cu o geometrie
relativ asemănătoare (secţiune rectangulară, pătrată, rombică, hexagonală etc.), corpuri având o
formă sferică amplasate într-un curent de fluid sau fascicule tubulare (țevi) peste care curge
longitudinal, transversal sau oblic un anumit agent termic (gaz sau lichid) [8], [10] ş.a.
Transmiterea căldurii prin convecţie termică forţată este puternic influenţată de natura
curgerii fluidelor, iar formarea şi/sau desprinderea stratului limită de pe suprafaţa corpurilor
prezintă o serie de aspecte particulare care trebuie tratate diferit de la caz la caz [10] ş.a.
3.1. Curgerea în lungul unei plăci plane

La curgerea unui curent de fluid cu temperatura tf şi viteza wf peste o placă plană se
formează un strat limită hidrodinamic (SLH) având grosimea δH variabilă în zona în care viteza
fluidului variază de la 0 (zero) până la valoarea wf (figura 12.11) [4], [8] ş.a.
În porţiunea iniţială a plăcii plane stratul limită hidraulic este laminar (a), iar grosimea
acestuia creşte până la o distanţă critică xcr de unde începe apoi formarea unui strat limită turbulent
(c). Grosimea stratului limită turbulent creşte concomitent cu micşorarea grosimii stratului limită
laminar.
După o zonă scurtă de tranziţie (b) grosimile celor două straturi limită rămân aproximativ
constante, iar curgerea fluidului se stabilizează [4],[8] ş.a.
Figura 12.11 Curgerea peste o placă plană orizontală [8]
Regimul de curgere laminar este caracterizat de o valoare critică a criteriului Recr definită
prin relaţia [4], [8] ş.a.
𝑤𝑓 ∙𝑥𝑐𝑟
𝑅𝑒𝑐𝑟 = (12.93)
𝜈
unde se consideră că distanţa critică xcr include şi zona de tranziţie către regimul turbulent.
Valoarea Recr pentru o placă plană orizontală este aproximativ Recr≈105 [8], [10] ş.a.
În figura 12.12 este redată distribuţia temperaturilor în statul limită laminar pentru curgerea
laminară peste o placă plană orizontală a unui fluid având temperatura tf>tp. Curgerea fluidului şi
transmiterea căldurii se acceptă a fi bidimensionale, iar distribuţia vitezelor şi temperaturilor este
identică în planele paralele cu axa Oz [10] ş.a.
Temperatura fluidului variază în direcţia axei Oy (grosimea δT a stratului limită termic) de la
temperatura tp pe suprafața de schimb termic până la temperatura tf pe care o atinge la graniţa
superioară a stratului limită şi apoi rămâne constantă în curgere [10] ş.a.
20
Figura 12.12 Distribuţia temperaturilor în stratul limită laminar (tf>tp) [10]
În figura 12.13 este redată distribuţia vitezelor şi temperaturilor în statul limită pentru
curgerea turbulentă peste o placă plană orizontală a unui fluid având temperatura tf>tp.
Stratul limită turbulent conţine un strat limită laminar cu grosime δlam redusă format prin
aderarea fluidului la suprafața de curgere şi menţinerea unui aspect laminar al acesteia [10] ş.a.
Figura 12.13 Distribuţia vitezelor şi temperaturilor (tf>tp) în stratul limită la curgerea turbulentă
peste o placă plană [10]
În interiorul stratului laminar se produce o variaţie importantă a vitezei de curgere şi

temperaturii fluidului transmiterea căldurii având loc prin conducţie termică în direcţia normală pe
suprafaţa plăcii plane (direcţia axei Oy) [10] ş.a.
Observaţie
În lungul plăcii plane fluxul termic unitar transmis are o valoare scăzută care poate fi
neglijată uzual în calculele tehnice.
21
3.2. Curgerea peste un cilindru sau o sferă

La curgerea perpendiculară a unui curent de fluid cu temperatura tf şi viteza wf peste un
cilindru sau o sferă atât aspectul curgerii cât şi dimensiunea, respectiv forma stratului limită sunt
diferite faţă de curgerea peste o placă plană [4], [8], [10] ş.a.
În figura 12.14 şi figura 12.15 sunt prezentate două exemple de curgere forţată transversală a
două fluide diferite (lichid şi gaz) în jurul unui cilindru orizontal, respectiv a unei sfere [10] ş.a.
Figura 12.14 Curgere forţată transversală a unui lichid peste un cilindru orizontal [10]
Figura 12.15 Curgere forţată transversală a unui gaz (aer) în jurul unei sfere [10]
Figura 12.16 Stratul limită la curgerea perpendiculară a unui fluid peste un cilindru sau o sferă [4]
22
Stratul limită laminar (figura 12.16) are o grosime δ redusă în zona frontală pentru un unghi
de impact al fluidului cu cilindrul φ=0° şi în zona posterioară a cilindrului corespunzătoare unui
unghi φ=180° datorită mișcărilor turbionare din aval de corp.
Aceste două zone sunt cele în care se înregistrează valori maxime ale coeficientului de
transfer de căldură prin convecţie local αx fiind zonele în care transmiterea căldurii prezintă o
intensitate maximă [4], [8] ş.a. (figura 12.17).
Figura 12.17 Variaţia coeficientului de convecţie local αx [4]
Deoarece coeficientul de transfer de căldură prin convecţie local depinde de unghiul de

incidenţă φ: αx=α(φ) pentru determinarea valorii medii α a acestuia este nevoie de efectuarea unei
integrări a valorilor locale conform relaţiei [4], [8] ş.a.
1 2∙𝜋
𝛼= ∙ ∫0 𝛼(𝜑)𝑑𝜑 (12.94)
2∙𝜋
Creşterea vitezei de circulaţie a fluidului înainte de cilindru şi implicit creşterea valorii

criteriului Re conduce la o scădere a grosimii stratului limită şi la intensificarea turbulenţelor mai
ales în zona posterioară a cilindrului unde apar zone puternic turbulente (figura 12.18 a) ), ajungând
la desprinderea stratului limită laminar (figura 12.18 b) ) sau pentru valori mai ridicate şi a stratului
limită turbulent (figura 12.18 c) ) [8], [10] ş.a.
a) b) c)
Figura 12.18 Forma liniilor de curent şi a stratului limită la curgerea transversală a unui fluid peste
un cilindru [8]
Distribuţia valorilor criteriului Nu local obţinute experimental pe circumferinţa unui cilindru

orizontal plasat perpendicular pe direcţia de curgere a unui fluid (aer), pentru variaţia criteriului Re
în domeniul 20<Re<600 este prezentată în figura 12.19, iar pentru intervalul 4·104<Re<4.3·105 este
afișată în figura 12.20.
Din ambele diagrame se remarcă faptul că odată cu creşterea valorii criteriului Re se
majorează şi valoarea criteriului Nu local, atât în zona cuprinsă între φ=0…90°, cât şi în zona din
aval de cilindru caracterizată de unghiul φ=90…180°.
23
Figura 12.19 Valorile criteriului Nu local la curgerea transversală a unui curent de aer peste un
cilindru pentru 20<Re<600 [10]
Figura 12.20 Valorile criteriului Nu local la curgerea transversală a unui curent de aer peste un
cilindru pentru 4·104<Re<4.3·105 [10]
Creşterea este mai accentuată în zona cuprinsă între φ=90…180° pentru valori superioare
ale criteriului Re (figura 12.20) datorită deplasării punctelor de desprindere ale stratului limită şi
valorilor mai mari ale coeficientului de transfer de căldură prin convecţie corespunzător unui Re
mai ridicat [10] ş.a.
24
În cazul în care curentul de fluid curge sub un unghi ψ<90° faţă de axa cilindrului (figura
12.21) coeficientul de schimb termic superficial αφ se corectează conform relaţiei (12.95) cu un
coeficient de corecţie εψ indicat în tabelul 12.6 [4], [8], [10] ş.a.
𝛼𝜓 = 𝜀𝜓 ∙ 𝛼90 (12.95)
Figura 12.21 Curgere oblică a unui curent de fluid faţă de axa unui cilindru [4]
3.3. Curgerea peste un fascicul de ţevi

Majorarea suprafeţei de schimb termic se poate face prin dispunerea pe direcţia curgerii
fluidului a unui fascicul de ţevi [8], [10] ş.a. În acest caz procesul de transfer de căldură este unul
mai complex şi depinde de tipul curgerii, gradul de turbulenţă, viteza de circulație a fluidului,
dimensiunile ţevilor, dispoziţia acestora în fascicul etc. [8], [10] ş.a.
În mod obişnuit sunt adoptate în tehnică două sisteme de amplasare a ţevilor într-un fascicul:
aşezarea în coridor (denumită şi în linie sau paralelă) şi aşezarea în eşichier (denumită şi decalată
sau alternantă (figura 12.22) [4], [8], [10] ş.a.
a) Coridor b) Eşichier
Figura 12.22 Dispunerea ţevilor într-un fascicul [10]
În ambele variante de aşezare caracteristicile geometrice ale fasciculului sunt precizate prin
diametrul exterior de al unei ţevi, pasul de așezare transversal xt≡x1≡s1 şi pasul de dispunere
longitudinal xl≡x2≡s2 [4], [8], [10], [13] ş.a.
La așezarea ţevilor în coridor primul rând de ţevi se comportă asemănător unei conducte
independente [4], [10] ş.a., iar stratul limită se formează ca în figura 12.16.
Curgerea fluidului peste ţevile din rândurile următoare este direct influenţată de turbulenţa
creată de prezenţa rândurilor anterioare, astfel încât stratul limită format în jurul cilindrilor din
rândurile 2, 3…n are o grosime mai redusă în comparaţie cu cel format în jurul ţevilor din primul
rând [4], [8], [10] ş.a.
D.p.d.v. geometric dispunerea ţevilor în coridor foloseşte mai puțin judicios spaţiul
disponibil întrucât se formează în sensul de curgere a fluidului zone de trecere (culoare) în care
mișcarea acestuia este influenţată într-o măsură mai redusă [4], [8] ş.a.
25
La așezarea ţevilor în eşichier influenţa primului rând de ţevi se manifestă in mod indirect
pe ambele părţi ale ţevilor din rândul al doilea având ca rezultat formarea liberă a stratului limită,
iar coeficientul de transfer de căldură prin convecţie are valori mai reduse pentru aceste două
rânduri [4], [10] ş.a. Ţevile din ultimul rând al fasciculului se comportă din punct de vedere al
curgerii fluidului şi respectiv al transmiterii căldurii prin convecție ca un cilindru independent.
D.p.d.v. geometric amplasarea cilindrilor în eşichier are ca rezultat o utilizare mai bună a
spaţiului disponibil ocupat de fasciculul de ţevi deoarece sunt eliminate culoarele de trecere liberă a
fluidului existente în așezarea de tip coridor [4] ş.a.
În figura 12.23 este prezentat aspectul curgerii transversale a unui curent de aer cu viteza
w=1.5 m/s peste un fascicul de ţevi cu diametrul exterior de=17 mm dispuse în coridor, respectiv
așezate în eşichier [10] ş.a.
Figura 12.23 Aspectul curgerii transversale a unui fluid (aer) peste un fascicul de ţevi aşezate în
coridor, respectiv eşichier [10]
În ambele variante de aşezare coeficientul de transmitere a căldurii prin convecţie α se

majorează pe măsură ce ordinul rândului creşte. Ţinând cont de recomandările privind aplicarea
ecuaţiilor criteriale şi de valorile constantelor utilizate în acestea (v. şi §3.4.4), pentru aşezarea în
coridor
𝛼1 < 𝛼2 = 𝛼3 … = 𝛼𝑛 (12.96)
iar pentru aşezarea în eşichier [4] ş.a.
𝛼1 < 𝛼2 < 𝛼3 = 𝛼4 … = 𝛼𝑛 (12.97)
Alegerea tehnică a uneia dintre cele două variante de aşezare în coridor sau eşichier se face
în funcţie de scopul urmărit [10] ş.a. Un transfer de căldură mai intens caracterizat de valori mai
ridicate ale coeficienţilor de schimb termic prin convecţie α este asigurat de aşezarea în coridor.
Pe de altă parte utilizarea mai judicioasă d.p.d.v. geometric a spaţiului disponibil pentru
realizarea transferului de căldură este obţinută prin dispunerea ţevilor în eşichier [4], [10] ş.a.
26
3.4. Ecuaţii criteriale utilizate pentru convecţia termică forţată în spaţii

deschise
3.4.1. Curgerea peste o placă plană
În cazul transmiterii căldurii prin convecţie forţată la o placă plană orizontală valorile
coeficientului de transfer termic superficial local αx şi mediu αm≡α, pentru regimul laminar
Rex<5·105 şi un domeniu de variaţie 0.1<Pr<1000 se pot determina cu relaţiile [4], [8], [13] ş.a.
1 1
𝑁𝑢𝑥 = 0.335 ∙ 𝑅𝑒𝑥2 ∙ 𝑃𝑟 3 (12.98)
1 1
𝑁𝑢 = 0.67 ∙ 𝑅𝑒 2 ∙ 𝑃𝑟 3 (12.99)
în care temperatura de referinţă tref este temperatura medie a stratului limită calculată cu
formula (12.59), iar pentru regimul turbulent 5·105 <Rex<2·107 [4] ş.a.
𝑁𝑢𝑥 = 0.029 ∙ 𝑅𝑒𝑥0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.100)
𝑁𝑢 = 0.0356 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.101)
Deoarece relaţiile (12.98)-(12.99) sunt valabile aproximativ numai pentru gaze [8] ş.a. la
Pr
care raportul f ≅1.0, în cazul unor lichide sunt indicate relaţiile MIHEEV corectate cu factorul
Prp
1
Pr 4
(Pr f ) din relaţia (12.63) pentru a ţine cont de variaţia proprietăţilor termofizice ale fluidului în
p
apropierea suprafeţei de schimb termic şi de sensul fluxului termic transmis [8] ş.a.
0.25
𝑃𝑟𝑓
𝑁𝑢𝑥 = 0.332 ∙ 𝑅𝑒𝑥0.5 ∙ 𝑃𝑟 0.333 ∙ ( ) (12.102)
𝑃𝑟𝑝
0.25
𝑃𝑟𝑓
𝑁𝑢 = 0.664 ∙ 𝑅𝑒 0.5 ∙ 𝑃𝑟 0.333 ∙ ( ) (12.103)
𝑃𝑟𝑝
În formulele (12.102)-(12.103) temperatura de referinţă tref este temperatura medie a

fluidului tf,med determinată cu formula (12.58) [8] ş.a.
Pentru curgerea unor gaze biatomice (e.g., aer) în regim turbulent în lungul unei plăci plane
coeficientul de transfer termic superficial local αx şi mediu α poate fi determinat folosind în locul
relaţiilor (12.100)-(12.101) ecuaţii criteriale simplificate pentru Pr≈0.72 [4], [13] ş.a.
𝑁𝑢𝑥 = 0.0255 ∙ 𝑅𝑒𝑥0.8 (12.104)
𝑁𝑢 = 0.032 ∙ 𝑅𝑒 0.8 (12.105)
Alte relaţii indicate in literatura de specialitate pentru curgerea unor fluide în lungul unei
plăci plane sunt de exemplu relaţiile PETUHOV [5], [8] ş.a.:
➢ Pentru regimul laminar Re<105 se foloseşte formula
1
0.5 0.43 𝑃𝑟𝑓 4
𝑁𝑢 = 0.76 ∙ 𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 ∙( ) (12.106)
𝑃𝑟𝑝
27
➢ Pentru regimul turbulent Re>105 se utilizează relaţia

1
0.8 0.43 𝑃𝑟𝑓 4
𝑁𝑢 = 0.037 ∙ 𝑅𝑒 ∙ 𝑃𝑟 ∙( ) (12.107)
𝑃𝑟𝑝
În relaţiile (12.106)-(12.107) temperatura de referinţă tref este este temperatura medie a

fluidului tf,med determinată cu formula (12.58), iar lungimea caracteristică este dimensiunea
geometrică în direcţia mişcării fluidului [5] ş.a.
Dacă fluidul care schimbă căldură cu placa plană este aerul relaţiile (12.106)-(12.107) se
simplifică devenind [5] ş.a.:
➢ Pentru regimul laminar Re<105
𝑁𝑢 = 0.66 ∙ 𝑅𝑒 0.5 (12.108)
➢ Pentru regimul turbulent Re>105 (identică cu relaţia (12.105) )
𝑁𝑢 = 0.032 ∙ 𝑅𝑒 0.8 (12.109)
3.4.2. Curgerea peste un cilindru

În cazul curgerii transversale a unui curent de fluid peste un cilindru sunt utilizate în mod
obişnuit relaţii bazate pe forma generală a ecuaţiei criteriale a convecţiei termice forţate
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 𝑛 (12.110)
cu constantele C, m, n şi/sau alţi factori de corecţie indicate în tabele în funcţie de regimul

de curgere caracterizat de criteriul Re, tipul fluidului (gaz sau lichid) etc.
Observaţie
Unele relaţii pot fi utilizate şi pentru o altă geometrie apropiată de cea a unei conducte cu
secţiune circulară particularizând corespunzător constantele ecuaţiei criteriale [4], [10] ş.a.
Pentru gaze cu tf=200…1000ºC este indicată relaţia

𝑚
𝑡𝑝 4
𝑁𝑢 = 1.11 ∙ 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 0.31 ∙ (0.785 ∙ ) (12.111)
𝑡 𝑓
iar pentru lichide relaţia (12.112) ambele având constantele C şi m precizate în tabelul 12.3.
[10] ş.a.
𝑁𝑢 = 1.11 ∙ 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 0.31 (12.112)
Tabelul 12.3 Constantele C şi m pentru relaţiile (12.111) şi (12.112) [10]

Nr.
Re C m Secţiune
crt.
1 0.4…4 0.891 0.330 Circulară
2 4…40 0.821 0.385 Circulară
3 40…4·103 0.615 0.466 Circulară
4 4·103…4·104 0.174 0.618 Circulară
5 4·104…4·105 0.0239 0.805 Circulară
6 5·103…105 0.0921 0.675 Pătrată
7 5·103…105 0.222 0.588 Rombică
8 5·103…105 0.138 0.638 Hexagonală
28
În relaţiile (12.111)-(12.112) parametrii termofizici ai fluidului de determină pentru

temperatura de referinţă calculată cu formula (12.58), iar temperatura tf şi viteza wf folosită pentru
calculul criteriului Re sunt corespunzătoare fluidului din amonte de cilindru [10] ş.a.
tp Prf
Pentru lichide şi gaze cu diferenţe mici de temperatură (0.7 < < 1.0, ≅ 1.0) este
tf Prp
recomandată relaţia [4], [13] ş.a.
0.25
𝑃𝑟𝑓
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 0.38 ∙ ( ) (12.113)
𝑃𝑟𝑝
având constantele C şi m indicate în tabelul 12.4.
Tabelul 12.4 Constantele C şi m pentru relaţia (12.113) [4]

Nr.
Re C m
crt.
1 8…103 0.59 0.47
2 103…2·105 0.21 0.62
Pentru curgerea transversală a unui curent de aer peste un cilindru se poate folosi relaţia [13]
ş.a.
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝜀 (12.114)
tp
pentru valori ale raportului 0.7 < < 1.4 temperatura de referință fiind temperatura
tf
fluidului. Constantele C şi m corespunzătoare sunt precizate în tabelul 12.5, iar coeficientul de
corecţie ε care ţine seama de gradul de turbulenţă a fluidului la intrare este: ε=1.0 pentru intrare
lină, ε=1.08 pentru conductă închisă cu grătar de liniştire etc. [13] ş.a.
Tabelul 12.5 Constantele C şi m pentru relaţia (12.114) [13]

Nr.
Re C m
crt.
1 5…80 0.81 0.40
2 80…5·103 0.625 0.46
3 5·103…105 0.197 0.60
Observaţie
Dacă curentul de fluid curge peste un cilindru sub un unghi ψ<90° criteriul Nu calculat cu
relaţiile criteriale indicate mai sus sau coeficientul de convecţie α trebuie înmulţit cu un coeficient
de corecţie εψ
𝑁𝑢𝜓 = 𝜀𝜓 ∙ 𝑁𝑢90 𝑠𝑎𝑢 𝛼𝜓 = 𝜀𝜓 ∙ 𝛼90 (12.115)
precizat în tabelul 12.6 [4], [8], [10], [13] ş.a.
Tabelul 12.6 Coeficientul εψ [13]
ψ 90 80 70 60 50 40 30 20 10
εψ 1 1.03 1.03 0.92 0.80 0.70 0.60 0.56 0.54
29
3.4.3. Curgerea peste o sferă

Pentru determinarea coeficientului de convecţie α în cazul unor particule solide de formă
sferică cu diametrul exterior de amplasate într-un curent de fluid pot fi utilizate în funcție de tipul
acestuia (gaz sau lichid) următoarele relaţii criteriale [4], [10] ş.a.
Pentru gaze având valoarea criteriului Re în domeniul 1<Re<25
𝑁𝑢 = (2.2 + 0.48 ∙ 𝑅𝑒 0.5 ) ∙ 𝑃𝑟 (12.116)
iar pentru intervalul 25<Re<105 [10] ş.a.
𝑁𝑢 = 0.37 ∙ 𝑅𝑒 0.6 (12.117)
Pentru lichide cu 1<Re<2000 [10] ş.a.
𝑁𝑢 = (0.97 + 0.68 ∙ 𝑅𝑒 0.5 ) ∙ 𝑃𝑟 0.3 (12.118)
Pentru gaze şi valori mici ale criteriului Re (Re≈1) este indicată în [4] ş.a. relaţia
𝑁𝑢 = 2 (12.119)
sau relaţia KUDRIAŞEV [4] ş.a.
𝑁𝑢 = 2 + 0.388 ∙ 𝑅𝑒 0.5 ∙ 𝑃𝑟 0.5 (12.120)
Pentru sfere cu un diametru exterior de=0.33…150 mm plasate într-un curent de aer şi

domeniul 20<Re<150000 se recomandă relaţia determinată experimental de către Mc. ADAMS [4]
ş.a.
𝑁𝑢 = 0.33 ∙ 𝑅𝑒 0.6 (12.121)
care poate fi extinsă şi în cazul altor gaze prin folosirea criteriul Pr

1⁄
𝑁𝑢 = 0.37 ∙ 𝑅𝑒 0.6 ∙ 𝑃𝑟 3 (12.122)
3.4.4. Curgerea peste un fascicul de ţevi netede

În cazul curgerii longitudinale a unui curent de fluid peste un fascicul de ţevi netede
(mişcare paralelă cu axa cilindrilor) se recomandă relaţia Mc. ADAMS [4], [8] ş.a.
𝑁𝑢 = 0.023 ∙ 𝑅𝑒 0.8 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.123)
în care lungimea caracteristică lc se determină folosind relaţia diametrului echivalent (12.77)

𝜋∙𝑑 2 𝜋∙𝑑
𝐴 = 𝑥1 ∙ 𝑥2 − 4 ∙ ( ) ; 𝑃 =4∙( ) (12.124)
16 4
𝜋∙𝑑2 𝜋∙𝑑2
4∙𝐴 4∙[𝑥1 ∙𝑥2 −4∙( 16 )] 4∙(𝑥1 ∙𝑥2 − 4 ) 4∙𝑥1 ∙𝑥2
𝑑𝑒𝑐ℎ = = 𝜋∙𝑑 = = − 𝑑 [m] (12.125)
𝑃 4∙( 4 ) 𝜋∙𝑑 𝜋∙𝑑
30
Figura 12.24 Mărimi pentru calculul lungimii caracteristice lc la curgerea longitudinală a unui
curent de fluid peste un fascicul de ţevi netede [4]
Pentru curgerea transversală a fluidului peste un fascicul de ţevi netede se pot folosi pentru
aer şi gaze de ardere (Pr≈ct.) ecuaţii criteriale de forma [4], [8] ş.a.
𝑁𝑢𝑗 = 𝐶 ∙ 𝜀𝐺 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 (12.126)
iar pentru lichide relaţii de forma
𝑁𝑢𝑗 = 𝐶 ∙ 𝜀𝐿 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.127)

x1
În relaţiile (12.126)-(12.127) constanta C se calculează în funcţie de raportul [4], [8] ş.a.
𝑑𝑒
x1
𝐶 = 1.3 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 >3 (12.128)
𝑑𝑒
𝑥1 x1
𝐶 = 1 + 0.1 ∙ 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 1.2 ≤ ≤3 (12.129)
𝑑 𝑑𝑒
iar exponentul m şi constantele εG, respectiv εL se determină în funcţie de tipul fasciculului:

coridor (aşezare în linie sau paralelă) sau eşichier (aşezare decalată/alternantă), numărul ”j” al
rândului de ţevi (1, 2, 3 …n) şi tipul fluidului (gaz sau lichid) din tabelele 12.7 şi 12.8 [4], [8] ş.a.
Tabelul 12.7 Constantele m şi εG pentru fascicul coridor şi eşichier [4]

Nr. Coridor Eşichier
rând m εG m εG
1 0.60 0.150 0.60 0.150
2 0.65 0.138 0.60 0.200
3 0.65 0.138 0.60 0.255
4…n 0.65 0.138 0.60 0.255
Tabelul 12.8 Constanta εL (lichid) pentru fascicul coridor şi eşichier [4]

Nr. εL
rând Coridor Eşichier
1 0.171 0.171
2 0.157 0.228
3…n 0.157 0.290
31
Ecuaţiile criteriale (12.126) şi (12.127) sunt valabile în domeniul 5·103<Re<7·104 pentru

𝑥 𝑥
valori ale rapoartelor 1.2 ≤ 1 , 2 ≤ 5 şi permit calcularea coeficientului de transfer de căldură prin
𝑑𝑒 𝑑𝑒
convecţie αj aferent rândului ”j” [4], [8] ş.a.
Pentru determinarea coeficientului de transfer de căldură superficial mediu αm al fasciculului

de ţevi se utilizează relaţia [4], [8] ş.a.
∑𝑛
𝑗=1 𝛼𝑗 ∙𝑛𝑗 W
𝛼𝑚 = ∑𝑛
[ ] (12.130)
𝑗=1 𝑛𝑗 m2 ∙K
în care nj este numărul de ţevi cu acelaşi αj., iar ∑nj=1 nj reprezintă numărul total de ţevi al
fasciculului.
Observaţie
Dacă curentul de fluid curge sub un unghi φ<90° se foloseşte corecţia
𝛼𝑗,𝜑 = 𝛼𝑗,90 ∙ 𝜀𝜑 (12.131)
cu coeficientul de corecţie εφ precizat în tabelul 12.9 [4], [8] ş.a.
Tabelul 12.9 Coeficientul εφ [4]
𝜑 90 80 70 60 50 40 30 20 10
εφ 1.00 1.00 0.98 0.94 0.88 0.78 0.67 0.52 0.42
O altă ecuaţie criterială recomandată pentru cazul convecţiei termice forţate la curgerea
transversală a unui curent de fluid peste un fascicul de ţevi netede este [10] ş.a.
𝑁𝑢𝑗 = 0.32 ∙ 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 0.61 ∙ 𝑃𝑟 0.31 (12.132)
care poate fi aplicată pentru domeniul 0.5<Pr<500 şi 2·103<Re<4·104. Parametrii termofizici

al fluidului se calculează pentru temperatura medie tf a acestuia, iar lungimea caracteristică este de
al ţevilor.
Viteza de curgere a fluidului utilizată pentru determinarea valorii criteriului Re este viteza
corespunzătoare în secţiunea minimă de mişcare a fluidului [10] ş.a.
Valoarea constantei C din relaţia criterială (12.132) se determină pe cale grafică din figura
x x
12.25 în funcţie de rapoartele t şi l pentru așezarea țevilor în coridor, respectiv pentru aşezarea în
de de
eşichier [10] ş.a.
Studiile tehnico-economice care solicită încercarea comparativă a mai multor soluţii de

realizare tehnică pot fi efectuate folosind o modalitate de rezolvare grafică a ecuaţiei criteriale
(12.132) prezentată în figura 12.26 [10] ş.a.
32
Figura 12.25 Constanta C din relaţia (12.132) pentru aşezarea ţevilor în coridor, respectiv în
eşichier [10]
Figura 12.26 Rezolvarea pe cale grafică a relaţiei criteriale (12.132) [10]
33
3.4.5. Curgerea peste un fascicul de ţevi cu aripioare

În cazul curgerii transversale a unui curent de fluid peste un fascicul de ţevi cu aripioare se
recomandă relaţiile [5], [10] ş.a.
➢ Pentru fascicul în coridor
𝑑 −0.54 ℎ −0.14
𝑁𝑢 = 0.116 ∙ ( 𝑒 ) ∙( ) ∙ 𝑅𝑒 0.72 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.133)
𝑥𝑎 𝑥𝑎
➢ Pentru fascicul în eşichier
𝑑 −0.54 ℎ −0.14
𝑁𝑢 = 0.25 ∙ ( 𝑒 ) ∙( ) ∙ 𝑅𝑒 0.65 ∙ 𝑃𝑟 0.4 (12.134)
𝑥𝑎 𝑥𝑎
în care se utilizează notaţiile din figura 12.27.
Figura 12.27 Ţeava cu aripioare [10]
Relaţiile (12.133)-(12.134) sunt valabile pentru domeniul 3·103<Re<3·104, iar criteriul Re se

calculează folosind pentru lungimea caracteristică distanţa xa din figura 12.27 [10] ş.a.
Pentru determinarea coeficientului de transfer de căldură prin convecţie termică la curgerea

transversală a unui gaz peste un fascicul de ţevi cu aripioare circulare sau pătrate se poate folosi o
relaţie asemănătoare [13] ş.a.
𝑑 −0.54 ℎ −0.14
𝑁𝑢 = 𝐶 ∙ 𝑅𝑒 𝑚 ∙ ( 𝑒) ∙( ) (12.135)
𝑏 𝑏
d
valabilă pentru 3·103<Re<25·103 şi raportul 3< e<4.8, în care:
b
• b – Pasul aripioarelor [m], [mm];
• de – Diametrul exterior al ţevii [m], [mm];
• h – Înălţimea aripioarei [m], [mm].
Criteriul Re se calculează cu relaţia [13] ş.a.

𝑤𝑚𝑖𝑛 ∙𝑏
𝑅𝑒 = (12.136)
𝜈
în care viteza wmin a gazului se determină din ecuaţia de continuitate
𝑤𝑚𝑖𝑛 ∙ 𝑆𝑚𝑖𝑛 = 𝑤𝑚𝑎𝑥 ∙ 𝑆𝑚𝑎𝑥 (12.137)
34
Secţiunea cea mai îngustă a fasciculului Smin se calculează cu formula [5], [13] ş.a.
𝑑𝑒 ℎ 𝛿
𝑆𝑚𝑖𝑛 = [1 − ∙ (1 + 2 ∙ ∙ )] ∙ 𝑆𝑚𝑎𝑥 [m2 ] (12.138)
𝑠1 𝑏 𝑑𝑒
În relaţiile (12.137) şi (12.138) notaţiile reprezintă următoarele:

• wmax – Viteza gazului în secţiunea liberă de trecere (fără ţevi) [m/s];
• Smax – Secţiunea liberă de trecere a gazului (fără ţevi) [m2];
• s1 – Pasul transversal al ţevilor [m], [mm];
• δ – Grosimea aripioarei [m], [mm].
Constanta C şi exponentul m din relaţia (12.135) sunt precizate în tabelul 12.10 în funcţie de
tipul fasciculului: coridor sau eşichier şi tipul aripioarelor (circulare sau pătrate) [13] ş.a.
Tabelul 12.10 Constantele C şi m din relaţia (12.135) pentru fascicul coridor şi eşichier [13]
Nr. Tipul Coridor Eşichier
crt. aripioarei C m C m
1 Circulară 0.104 0.72 0.223 0.65
2 Pătrată 0.096 0.72 0.205 0.65
1975.
14. * * *, VIESSMANN, VITOCELL 300-V tip EVA şi EVI, Fişă tehnică, 2001, 2007.
35

Cursuri Termo

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Termo

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TERMOTEHNICA II – CURS

”Les causes primordiales ne nous sont point connues; mais elles

CURS 1: INTRODUCERE ÎN TRANSFERUL DE CĂLDURĂ

1. INTRODUCERE ÎN TRANSFERUL DE CĂLDURĂ ...............................................................2

1. INTRODUCERE ÎN TRANSFERUL DE CĂLDURĂ

∑ 𝑄𝑐𝑒𝑑𝑎𝑡𝑒 = ∑ 𝑄𝑝𝑟𝑖𝑚𝑖𝑡𝑒 [J] (1.1)

 Legat de ireversibilitatea proceselor termodinamice şi entropia S: TRQ cu diferenţă

∆𝑆𝑡𝑜𝑡,𝑈𝐴𝑇 = (𝑆2 − 𝑆1 )𝑈𝐴𝑇 ≥ 0 (1.2)

1.2. Moduri fundamentale de transmitere a căldurii. Caracteristici principale

1. Conducţia termică: Este caracteristică corpurilor solide şi straturilor subţiri de fluid

3. Radiaţia termică: Are ca suport undele electromagnetice cu lungimea de undă λ

O reuşită analogie între modurile de transmitere a căldurii şi modurile de stingere a unui

1.3. Obiectivele transferului de căldură

Obiectivul nr. 1: Identificarea unor metode şi mijloace pentru intensificarea transferului de

Ca rezultate importante a urmăririi atingerii obiectivului nr. 1 se pot enumera:

Exemple de EIT moderne cu performanțe superioare sunt următoarele:

Obiectivul nr. 2: Identificarea unor metode şi mijloace pentru reducerea pierderilor de

Ca rezultate importante a urmăririi atingerii obiectivului nr. 2 se pot enumera următoarele:

2. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE TRANSFERULUI DE CĂLDURĂ

Pentru o vizualizare mai simplă a noțiunilor de energie internă U, căldură Q şi temperatură T

Figura 1.2 Analogie termo-hidraulică

La punerea în comunicare a rezervoarelor A şi B prin intermediul robinetului R lichidul

Tabelul 1.1 Corespondenţa mărimilor din Termotehnică şi Hidraulică (figura 1.2)

Nr. Termotehnică Hidraulică

Este un exemplu de proces ireversibil având corespondent în termotehnică procesul de

Folosind un reper cartezian tridimensional (3D) având coordonatele pe axe x, y şi z la care

Câmpul de temperatură se numeşte:

Exemple: Funcţionarea permanentă în regim de lungă durată a unui echipament termic

 Nestaţionar: Valorile temperaturii variază atât cu timpul τ cât şi cu coordonatele spaţiale

Exemple: Încălzirea şi răcirea corpurilor în regim de transfer termic nestaţionar (tranzitoriu).

Fluxul termic (debitul de căldură) Q̇

Fluxul termic unitar q̇

Gradientul de temperatură grad t

Utilizând operatorul simbolic ∇ (HAMILTON) gradientul de temperatură grad t poate fi

Considerând două curbe izoterme având temperaturile t şi respectiv {t+Δt}şi direcţia

Figura 1.3 Gradientul de temperatură

Trecând la limită se poate scrie

iar modulul gradientului de temperatură care este un scalar rezultă

Proiectat pe cele trei axe de coordonate x, y şi z se obţine

Importanţa gradientului de temperatură pentru studiul transferului de căldură rezidă în

La altitudinea h2=10 km temperatura t10 km va fi

3. CONDUCŢIA TERMICĂ. LEGEA LUI FOURIER

Explicarea la modul general a fenomenului de conducţie termică se poate face prin

3.2. Legea (ipoteza) lui FOURIER

Coeficientul de proporţionalitate λ care apare în relaţia (1.20) se numeşte coeficient de

3.3. Conductivitatea termică

𝜆𝑓𝑜𝑛 ∙ 𝑇 = 𝜆0 ∙ 𝑇0 = 𝑐𝑡. (1.23)

În situaţia în care variaţii importante de temperatură produc o modificare semnificativă a

În cazul variaţiei conductivității termice λ cu umiditatea w a materialului se poate utiliza o

Aplicând relaţia indicată se obţine

O relaţie destul de generală care permite exprimarea conductivității termice λ a lichidelor

În mod obișnuit la lichide conductivitatea termică λ se micşorează odată cu creşterea

Nr. Temperatura Densitate Conductivitate termică

Nr. Temperatura Densitate Conductivitate termică

4. ECUAŢIA FUNDAMENTALĂ A CONDUCŢIEI TERMICE.

Figura 1.4 Jean Baptiste Joseph Fourier [16]

Principalele ipoteze simplificatoare adoptate în calcul sunt următoarele:

Figura 1.5 Transmiterea căldurii printr-un volum elementar dV

Căldura (energia) elementară δQ înmagazinată în total într-un volum elementar dV ca în

𝛿𝑄 = 𝛿𝑄𝑥𝑦𝑧 + 𝛿𝑄𝑆𝐼𝐶 [J] (1.34)

Căldura (energia) elementară înmagazinată datorită conducţiei termice nestaţionare δQxyz se

𝛿𝑄𝑥𝑦𝑧 = 𝛿𝑄𝑥 + 𝛿𝑄𝑦 + 𝛿𝑄𝑧 [J] (1.35)

Căldura (energia) elementară δQx înmagazinată datorită conducţiei termice nestaţionare în