Sunteți pe pagina 1din 40

III. Transferul de caldura

Multe operatii din ingineria chimica si din alte domenii cum ar fi: incalzirea,incalzirea, racirea,racirea, evaporarea,evaporarea, condensarea,condensarea, uscarea,uscarea, distilarea,distilarea, rectificarea,rectificarea, cristalizareacristalizarea si altele presupun asigurarea unui anumit regim termic in utilajele in care se realizeaza aceste operatii si care necesita introducereaintroducerea, evacuareaevacuarea sau pastrareapastrarea caldurii in aceste utilaje.

Fenomenele legate de caldura pot fi proceseleprocesele dede transformaretransformare aa energieienergiei – obiectul termodinamiciitermodinamicii sau procesele de schimbschimb dede calduracaldura – obiectul transferuluitransferului dede calduracaldura sau al termocineticii.termocineticii.

TransferulTransferul

proceselorproceselor

carecare

dede

calduracaldura

esteeste unun capitolcapitol alal inginerieiingineriei

cuprindecuprinde

ansamblulansamblul

dede

consideratiiconsideratii

fizicefizice

(teoretice(teoretice sisi experimentale)experimentale) sisi tehnicetehnice carecare auau caca obiectivobiectiv explicareaexplicarea mecanismelormecanismelor prinprin cacarere sese realizeazarealizeaza transportultransportul caldurii,caldurii, catcat sisi determinareadeterminarea cantitativacantitativa aa calduriicaldurii transportattransportate.e.

Transferul de caldura in interiorul unui corp sau de la un corp la altul este conditionat de o diferenta de temperatura care reprezinta fortaforta motoaremotoare sau potentialulpotentialul procesuluiprocesului.

ConformConform principiuluiprincipiului II alal termodinamiciitermodinamicii douadoua corpuricorpuri potpot schimbaschimba intreintre eleele calduracaldura panapana lala atingereaatingerea echilibruluiechilibrului termic,termic, adicaadica panapana lala egalareaegalarea temperaturilortemperaturilor corpurilorcorpurilor.

PrincipiulPrincipiul IIII alal termodinamiciitermodinamicii arataarata caca transformariletransformarile spontanespontane inin sistemesisteme finitefinite sese desfasoaradesfasoara inin sensulsensul cresteriicresterii entropieientropiei sistemuluisistemului (dS>0),(dS>0), ceeaceea cece inseamnainseamna caca inin astfelastfel dede sistemesisteme calduracaldura trecetrece spontanspontan dede lala corpulcorpul maimai caldcald lala celcel maimai rece.rece.

2

Exista trei mecanisme prin care se realizeaza transferul de caldura: conductivitateaconductivitatea termicatermica (conductia),(conductia), convectiaconvectia si radiatiaradiatia termicatermica.

Pentru usurarea studiului este convenabil sa se analizeze individual mecanismele prin care se realizeaza transferul, desi se reaminteste ca in majoritatea cazurilor transmiterea caldurii se face simultan prin cel putin doua mecanisme.

III.1. Mecanismele transferului de caldura

a) ConductivitateaConductivitatea termicatermica este mecanismul de transfer care se realizeaza la nivel molecular ca rezultat al ciocnirilor elastice intre moleculele sau ionii substantei ca urmare a oscilatiilor sau deplasarii lor. Moleculele cu energie mai mare prin ciocnire cu moleculele sau ionii cu energie mai mica le cedeaza o parte din energia lor cinetica, astfel incat caldura se

transmite din aproape in aproape in tot corpul.

La corpurile metalice solide transferul de caldura se realizeaza si prin transportul energiei de catre electronii liberi. Intensitatea conductivitatii este mxima la metale, deoarece sunt posibile ambele mecanisme, prin ciocniriciocniri elasticeelastice intre ionii retelei cristaline si prinprin electronielectroni liberiliberi. La lichide si la gaze conductivitatea este rezultatul ciocnirilorciocnirilor elasticeelastice intreintre moleculemolecule. Aceasta este mai intensa la lichide decat la gaze deoarece distanta dintre molecule este mai mica la lichide decat la gaze. Deoarece acest mecanism se realizeaza la nivel molecular conductivitatea termica este cunoscuta si sub numele de transfertransfer dede calduracaldura prinprin mecanismmecanism molecular.molecular.

b) ConvectiaConvectia este mecanismul de transfer in interiorul aceleiasi faze sau intre faza diferite, care se realizeaza ca efect al deplasarii si amestecarii macroscopice a fluidului.

Altfel spus un fluid in miscare transporta cu sine o cantitate de caldura.

In functie de cauza care determina deplasarea fluidului, convectia poate fi liberalibera (naturala)(naturala) sau fortatafortata.

In convectiaconvectia liberalibera caldura este transferata cu fluidul care se deplaseaza caca rezultatrezultat alal uneiunei diferentediferente dede densitatedensitate inin masamasa fluiduluifluidului, care apare ca o consecinta a unei diferentediferente dede temperaturatemperatura.

In convectiaconvectia fortatafortata deplasarea si amestecarea fluidului este rezultatul unei forte exterioareexterioare transmisatransmisa fluidului printr-un mijloc mecanic cum ar fi oo pompa,pompa, unun ventilator,ventilator, unun agitatoragitator, etc.

de

deplasare a fluidului este mult mai intensa decat convectiaconvectia

liberalibera.

ConvectiaConvectia

fortatafortata

asigurand

viteze

mai

mari

5

c) RadiatiaRadiatia termicatermica este mecanismul de transmitera a caldurii prin propagarea radiatiilor termice care sunt unde electromagnetice cu lungimea de unda, λ, cuprinsa intre 0,8 si 40 μm. Transformarea caldurii in energie radianta si invers are loc printr-un fenomen complex de oscilatieoscilatie interatomicainteratomica si intraatomicaintraatomica. Energia radianta este transportata prin spatiu de radiatiile termice care se transformatransforma partialpartial sausau totaltotal inin calduracaldura atunciatunci candcand acesteaacestea intalnescintalnesc unun corpcorp maimai recerece.

Corpurile in starestare condensatacondensata (lichide si solide) la care distanta dintre molecule sau ioni este de ordinul lungimilor de unda ale radiatiilor emit si absorb radiatiile pe o grosime foarte mica, practic la suprafata lor. Gazele la care distanta dintre molecule este mult maimai maremare decatdecat lungimealungimea dede undaunda aa radiatiilorradiatiilor termicetermice emitemit sisi absorbabsorb radiatiileradiatiile inin volum.volum.

Daca

conductivitatea

si

convectia

sunt

legate

existenta unui mediu material in cazul radiatiei energia se

de

6

poate transporta si prin vid datorita capacitatiicapacitatii undelorundelor electromagneticeelectromagnetice dede aa sese propagapropaga inin vidvid. Un exemplu este incalzirea Pamantului de la Soare.

III.2. Marimi caracteristice in transferul de caldura

Transferul de caldura se realizeaza atata timp cat fortaforta motoaremotoare este diferita de zero, adica atata timp cat intre doua corpuri sau intre doua puncte ale aceluiasi corp exista oo diferentadiferenta dede temperaturatemperatura.

Totalitatea temperaturilor dintr-un mediu considerat se numeste campcamp dede temperaturatemperatura. Temperatura este un parametru de stare scalar care este o functie de coordonatele spatiale si de timp:

T=f(x,y,z,t)

(III.1)

7

Daca temperatura este independenta de timp atunci:

T = 0

t

(III.2)

si regimul de temperatura este stationarstationar iar functia de temperatura devine: T=f(x,y,z,)

In cazul in care temperatura variazavariaza inin timptimp regimul de temperatura este nestationarnestationar. Locul geometric al tuturor punctelor dintr-un corp care au aceeasi temperatura formeaza in spatiu o suprafatasuprafata izotermaizoterma. Considerand doua suprafete izoterme avand temperaturile T, respectiv T+ Δ T, situate la distanta Δl, masurata pe directia normala la aceste suprafete, prin definitie:

8

lim

ΔT T

=

Δl 0

Δl

l

(III.3) defineste gradientul de temperatura

lim Δ T ∂ T = Δ l → 0 Δ l ∂ l (III.3) defineste

9

CantitateaCantitatea dede caldura,caldura Q’ schimbata intre corpuri sau in interiorul aceluiasi corp reprezinta o forma de energieenergie.

CantitateaCantitatea dede calduracaldura transferatatransferata inin unitateaunitatea dede timptimp, Q, este fluxulfluxul dede calduracaldura:

Q

ΔQ

dQ

J

s

lim

W

=

Δt

dt

,

=

=

Δt 0

(III.4)

In regim stationar fluxulfluxul (debitul)(debitul) de caldura este constant in timp. Cantitatea de caldura transferata in unitatea de timp prin unitatea de suprafata se numeste fluxflux termictermic unitarunitar (solicitaresolicitare termicatermica sau incarcareincarcare termicatermica), si este notat cu q.

q =

1 dQ

Q W

A

A

dt

,

m

2

=

(III.5)

10

III.3. Transfer de caldura prin conductivitate

Conductivitatea termica se poate realiza prin corpuri solide lichide sau gazoase, dar la fluide nu se poate realiza o conductivitate “pura” deorece in cazul acestora este prezenta si convectia libera. Din aceasta cauza se considera ca acest mecanism este specific solidelor.

III.3.1. Legea Fourier. Coeficientul de conductivitate termica

Ecuatia care exprima fluxul de caldura transferat

prin conductivitate, in regim stationar se numeste LegeaLegea

FourierFourier :

T

Q =− λ A

(III.6)

l

11

Fluxul de caldura transferat prin conductivitate este proportional cu aria sectiunii normala la directia transferului, A

T

si cu gradientul de temperatura, . Coeficientul de

l

proportionalitate notat cu λ se numeste coeficientcoeficient dede conductivitateconductivitate termicatermica. Semnul minus este dat de valoare negativa a gradientului de temperatura.

Tinand cont de relatia dintre fluxulfluxul termictermic si fluxulfluxul termictermic unitarunitar (q=Q/A) ecuatia Fourier poate si scrisa si sub forma:

Q

T

q = =− λ

A

l

(III.7)

CoeficientulCoeficientul dede conductivitateconductivitate termicatermica exprima usurinta cu care se transfera caldura print-un corp prin acest mecanism.

12

Unitatea de masura a coeficientului de conductivitate termica rezulta din Legea Fourier:

[] λ

SI

=

W

m

K

(III.8)

λ este o proprietate fizica importanta in practica de care se tine cont la alegerea materialelor de constructie a utilajelor sau a materialelor cu rol de izolatoare termice.

Pentru majoritatea materialelor λ variaza liniar cu temperatura, conform relatiei:

λ =

λ (1 k T)

0

+

(III.9)

In functie de valorile lui λ, materialele se clasifica

astfel:

--materialemateriale termoizolantetermoizolante, avand:

λ 0,023 0,12

=

÷

W

m

K

--materialemateriale refractarerefractare (de(de constructieconstructie)) avand:

λ = 0,6 ÷ 3,5

W

m

K

--materialemateriale metalicemetalice ((metalemetale sisi aliajealiaje),), avand

λ = 8,5 ÷ 458

W

m

K

Materialele cu conductivitate mica (termoizolatoare) se folosesc pentru izolareaizolarea termicatermica aa aparateloraparatelor incalziteincalzite in scopul de a se limita pierderile de caldura in mediul exterior si din motive de protectia muncii.

Dintre substantele uzuale aerul are conductivitatea cea mai mica, totusi folosirea unor mantale cu aer nu asigura o izolare termica eficienta datorita convectieiconvectiei liberelibere care se manifesta in paralel cu conductivitateaconductivitatea.

Pentru a limita convectia libera se recomanda ca aerul sa fie divizat in volume cat mai mici. Asa se explica proprietatile termoizolatoare ale unor materiale cu structura poroasa sau fibroasa cum ar fi: vatavata dede sticla,sticla, vatavata dede zgura,zgura, azbestul,azbestul, pluta,pluta, polistirenulpolistirenul expandat,expandat, etc.

Daca in pori patrunde apa care are λ de circa 25 de ori mai mare decat a aerului, conductivitatea creste semnificativ.

III.3.2. Ecuatia diferentiala a distributiei temperaturilor intr-un mediu imobil

Fluxul de caldura transferat prin conductivitate se poate calcula din legealegea FourierFourier, daca se cunoaste gradientul de temperatura. Pentru a calcula acest gradient trebuie cunoscuta functia de distributie a temperaturilor in corp. Aceasta functie se poate determina prin integrarea ecuatiei diferentiale a distributiei temperaturilor in corp.

Daca mediul material prin care se transfera caldura este un corp solid atunci mecanismul transferului de caldura este conductivitatea termica, iar ecuatia care da distributia temperaturilor in corp este ecuatiaecuatia diferentialadiferentiala aa conductivitatiiconductivitatii termicetermice. Aceasta ecuatie exprima legea conservarii caldurii, care se aplica asupra unui volum elementar al unui mediu imobil (solid).

16

Ecuatia generala de bilant termic se exprima prin relatia:

Fluxul de caldura

elementul de volum

acumulat in

=

Fluxul de caldura

⎢ ⎣ volum prin conductivitate

intrat in elementul de

Fluxul de caldura

volum prin conductivitate

iesit din elementul de

(III.10)

Aceasta ecuatie se aplica unui volum de forma

paralelipipedica cu dimensiunile laturilor:

Δx,Δy si Δz

. Acumularea totala de caldura in elementul de volum,Q ac , este data de suma acumularilor de caldura dupa cele trei directii ale sistemului de coordonate:

Q

ac

= Q

ac

x

+ Q

ac

y

+ Q

ac

z

(III.11)

Acumularea dupa fiecare directie se determina aplicand relatia generala pentru directia respectiva:

∂ T ∂ T adica: Q =− λ ⋅ ΔyΔz − ⎜ ⎛ − λ
T
∂ T
adica:
Q
=−
λ
ΔyΔz − ⎜ ⎛ − λ
ac
x
x
+
x
x
x
∂ T
T
Q
=
λ
− λ
ΔyΔz
ac
x
+
Δx
x
x
x
x
respectiv, pentru directia y:
∂ T
T
Q
=
λ
− λ
ΔxΔz
ac
y
+
Δy
y
y
y
y

Δx

ΔyΔz

(III.12)

(III.13)

iar pentru directia z :

Q

ac z

λ T

T

= ⎜

z

+ Δz

λ

z

z

z

⎞ ⎟ ΔxΔy

(III.14)

Acumularea de caldura in volumul de referinta determina variatia in timp a temperaturii acestuia, deci acumularea totala poate fi exprimata prin relatia:

Q

ac

=

ρΔVc

p

T

T

= ρΔxΔyΔzc

t

p

t

(III.15)

Prin urmare:

∂ T ⎛ ∂ T ∂ T ⎞ ρΔxΔyΔzc = ⎜ λ ∂ − λ
∂ T ⎛ ∂ T
T
ρΔxΔyΔzc
= ⎜ λ
− λ
⎟ ΔyΔz +
p
x
+
Δx
x
t
x
x
∂ T
∂ T
+
⎜ λ
− λ
ΔxΔz
y
+ Δy
y
y
y
∂ T
T
+
⎜ λ
− λ
ΔxΔy
(III.16)
z
+ Δz
z
z
z

Tinand cont ca prin definitie:

∂ T ∂ T λ − λ x + Δx ∂ x ∂ x x
∂ T
∂ T
λ
− λ
x + Δx
∂ x
∂ x
x ∂
⎛ ∂ T ⎞
lim
=
⎜ λ
Δx → 0
Δx
∂ x
∂ x
rezulta:
⎛ ∂ T ⎞
⎛ ∂ T ⎞
⎛ ∂ T ⎞
ρc p ∂ T
=
⎜ λ
+
+
⎜ λ
⎜ ⎜ λ
t
∂ x
∂ y
⎝ ∂ y
∂ z
∂ z
∂ x

(III.17)

(III.18)

Relatia de mai sus este ecuatia diferentialadiferentiala generalagenerala aa conductivitatiiconductivitatii fiind valabia in cazul in care λ depinde de coordonatele x,y si z (corp anizotrop) si atunci cand λ variaza semnificativ cu temperatura.

Pentru corpurile omogeneomogene sisi izotropeizotrope pentru care conductivitatea este independenta de temperatura, λ, este constant si:

⎛ ⎜ λ T

2

T

⎟= λ

x

x

x

2

iar relatia anterioara devine:

(III.19)

T

 

=

⎛ ∂ T

2

λ ⋅ ⎜

+

T T

2

2

+

(III.20)

ρc p

t

sau :

 

x

2

y

2

z

2

T

=

λ

⎛ ∂

2

T

+

2

T

+

2

T

(III.21)

t

ρc x

p

2

y

2

z

2

Raportul :

a

=

λ

ρc se numeste coeficient de difuzivitate termica

p

(III.22)

Folosind operatorul Laplace notat cu:

T

t

= ⋅∇

a

2

T

2

T

(III.23)

Ecuatia de mai sus da distributia temperaturilor in regimregim nestationarnestationar intr-un mediumediu imobilimobil omogenomogen sisi izotropizotrop cucu λλ=const=const. Cazuri particulare:

- inin regimregim stationarstationar :

2

T

=

0

(III.24)

- lala transfertransfer dupadupa oo singurasingura directiedirectie:

T

2

T

= a

t

x

2

(III.25)

- lala transfertransfer dupadupa oo singurasingura directiedirectie inin regimregim stationarstationar (in acest caz derivata partiala se transforma in derivata totala):

2

d T

dx

2

= 0

(III.26)

III.3.3. Transfer de caldura prin conductivitate in regim stationar

In

cazul

regimului

stationar

ecuatia

diferentiala

a

condutivitatii termice se simplifica deoarece:

T = 0

t

. Daca, in

plus, caldura se transfera numai dupa o singura directie, ecuatia cu derivate partiale se reduce la o ecuatie diferentiala ordinara, care se integreaza direct. Asemenea situatii sunt intalnite si in cazulcazul transferuluitransferului dede calduracaldura prinprin conductivitateconductivitate prinprin peretipereti planiplani sausau cilindricicilindrici.

III.3.3.1. Transfer de caldura prin pereti plani-paraleli, in regim stationar

Se considera un perete solid plan, omogen cu suprafata mult mai mare decat grosimea δ. Pe fetele opuse ale peretelui se mentin constante temperaturile T p1 respectiv T p2 cu T p1 >T p2 .

Daca temperaturile fetelor opuse sunt constante, intre punctele de pe aceste suprefete nu se schimba caldura (acestea fiind suprafete izoterme).

27

Fluxul de caldura schimbat intre cele doua fete ale peretelui plan se calculeaza din legea Fourier:

Q =−λA

dT

dx

(III.27)

Gradientul de temperatura dT/dx se poate determina din functia care da variatia variatia temperaturilor in perete:

T=f(x), iar aceasta functie rezulta din integrarea ecuatiei distributiei temperaturilor in regim stationar dupa o singura directie:

2

d T

dx

2

= 0

(III.28)

Ecuatia diferentiala de mai sus se integreaza succesiv, obtinand dupa prima integrare:

dT =

dx

C

1

iar dupa a doua integrare:

T = C x + C

1

2

(III.29)

(III.30)

Constantele de integrare C 1 si C 2 se determina din conditiile limita:

la :

rspectiv la :

0,

x

=

T

x

=

=

T

p1

δ, T

=

T

p2

(III.31)

Aplicand aceste conditii limita rezulta:

C

1

=

T

p2

T

p1

δ

,

iar

C

2

=

T

p1

si deci distributia temperaturilor in perete va fi data de functia:

(III.32)

29

T

=

T

T

p2

p1

 

δ

x

+

T

p1

(III.33)

deci pentru un perete omogen variatia de temperatura in perete este liniara. Gradientul de temperatura rezulta din derivarea relatiei anterioare:

dT

T

T

p2

p1

C

dx

1

δ

=

=

(III.34)

Rezulta ca fluxul de cadura transferat prin peretele plan va fi dat de relatia:

Q =

λ

δ

(

A T

p1

T

p2

)

=

(

A T

p1

T

p2

)

δ

(III.35)

λ

Forta motoare prin perete este

reprezinta rezistentarezistenta pereteluiperetelui lala trtransferulansferul prinprin conductivitateconductivitate, iar A este suprafata peretelui plan.

ΔT = T T

p

p1

. Raportul δ /λ

p2

30

In cazul in care peretele plan este format din mai multe straturi de grosimi si conductivitati termice diferite (pereteperete compozitcompozit) se demonstreaza ca fluxul de caldura in regim stationar printr-un astfel de perete este proportional cu suprafata de transfer A , cu potentialul transferului ΔT p si invers proportional cu rezistenta termica totala a peretelui.

Pentru deducerea ecuatiei care da fluxul de caldura transferat prin peretele compozit se considera ca acesta este format din trei straturi diferite.

Daca regimulregimul esteeste stationarstationar caldura acumulata in peretele este nula, ceea ce inseamna ca prin fiecare strat al peretelui se transfera acelasi flux de caldura Q care se calculeaza pentru fiecare strat cu relatia cunoscuta:

32

pentru primul strat :

Q =

λ

1

δ

1

(

A T

p1

T

12

)

pentru al doilea strat :

Q =

λ

2

δ

2

(

A T

12

T

23

)

pentru al treilea strat :

Q

=

λ

3

δ

3

(

A T

23

T

p2

)

(III.36)

(III.37)

(III.38)

De unde:

T

p1

T

12

T

23

T

12

T

23

T

p2

 

Q

δ

1

=

 
 

 

A

λ

1

Q

δ

2

=

 

A

λ

2

=

Q

δ

3

A

λ

3

(III.39)

(III.40)

(III.41)

Adunand membru cu membru relatiile (III.39 – III.41), se obtine:

T

p1

T =

p2

Q δ

1 +

δ

2

+

δ

3

A

λ

1 λ

2

λ

3

⎟ ⎠

(III.42)

34

sau :

Prin generalizare:

Q =

(

)

A T

T

p1

p2

Q =

⎛ ⎜ δ λ

δ

1 λ

1 +

2

2

p1

T

p2

)

+

3

 

λ

3

A

 

=

δ

Δ

T

p

(

A T

n

i = 1

δ

i

λ

i

n

i

=

1

δ

i

λ

i

(III.43)

(III.44)

δ

i

λ

i

= rezistenta stratului i

n

i = 1

δ

i

λ

i

= rezistenta totala a

peretelui

III.3.3.2. Transfer de caldura prin pereti cilindrici, in regim stationar

Transferul de caldura prin pereti cilindrici este un caz care prezinta importanta practica deoarece multe utilaje in care se realizeaza operatii cu transfer de caldura sunt construite din tevi sau tuburi (schimbatoare e caldura, reactoare chimice s.a.)

In cazul peretilor cilindrici suprafetelesuprafetele izotermeizoterme suntsunt concentrice,concentrice, dardar variabilevariabile pepe razaraza. Pentru calculul fluxului de caldura printr-un perete cilindric se considera un cilindru de lungime L, cu raza interioara R 1 si raza exterioara R 2 . Deoarece T p1 >T p2 transferul de caldura se face dupa o singura directie care este directiadirectia radialaradiala.

36

37

Fluxul de caldura se calculeaza cu legealegea FourierFourier scrisa in coordonate cilindrice:

Q =−λA

dT

dr

(III.45)

Suprafata A fiind variabila pe raza se considera o suprafata curenta A , situata la o raza r , oarecare:

A = 2πrL

si ecuatia devine:

Q = −λ2πrL

dT

dr

(III.46)

(III.47)

S-a obtinut o ecuatie dierentiala cu variabile separabile, care se integreaza direct:

de unde:

R

2

T p2

T

p1

R

1

dr

Q

=−πλ

2

L

dT

r

2

π

(

L T

)

T

p1

p2

Q =

1 ln

R

2

λ R

1

(III.48)

(III.49)

Pentru pereti cilindrici subtiri cum sunt tevile schimbatoarelor de caldura fluxul de caldura poate fi calculat cu relatia de la pereti plani, deoarece in acest caz eroarea nu depaseste 4 %.

Printr-un rationament analog pentru un perete cilindric format din mai multe straturi diferite, fluxul de caldura se calculeaza cu relatia:

Q

=

(

)

2

π

L T

p1

T

p2

n

 

1

ln

R

i

+

1

i

=

1

λ

R

 

i

i

(III.50)