Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AL REPUBLICII MOLDOVA
INSTITUTUL DE FORMARE CONTINUĂ
CATEDRA PEDAGOGIE ȘI PSIHOLOGIE
TEZĂ DE CALIFICARE
METODE DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÎNTUL PROFESIONAL-TEHNIC
CHIȘINĂU, 2020
1
Cuprins
Introducere........................................................................................................................3
Concluzii .........................................................................................................................24
Bibliografie ......................................................................................................................25
2
INTRODUCERE
Actualitatea problemei de cercetare. Evaluarea alături de predare şi învăţare reprezintă
o componenta esenţială a procesului de învăţământ deoarece furnizează informaţii despre
calitatea şi funcţionalitatea acestuia. Modernizarea sistemului de învăţămînt înaintează
noi cerinţe faţa de nivelul metodic al cadrului didactic, exprimat prin înbogăţirea
considerabilă a arsenalului metodelor de evaluare: tradiționale sau alternative, pentru ca
acestea la rândul său să poată fi obiective și să poată fi destul de flexibile în evaluarea
diferitor tipuri de elevi. Metodele de evaluare indică calea prin care profesorul evaluează
performanţele elevilor, identifică punctele tari şi slabe ale procesului didactic.
Conceptul de evaluare a evoluat de-a lungul timpului. La început se punea semnul egal
între evaluare şi măsurare, apoi pedagogia prin obiective considera că evaluarea
presupune stabilirea congruenţelor dintre rezultatele școlare ale elevilor şi obiectivele
operaționale prestabilite. În prezent, evaluarea presupune formularea de judecăţi de
valoare despre procesul şi produsul învăţării de către elev.
Din punct de vedere istoric, metodele pot fi clasificate în metode tradiţionale (evaluarea
orală, evaluarea scrisă şi evaluarea practică) şi metode moderne sau alternative. Printre
cele mai utilizate metodele alternative se numără: portofoliul, proiectul, observarea
sistematică a elevului, referatul, studiu de caz, eseul, tehnica 3-2-1, investigaţia, metoda
RAI, interviul şi autoevaluarea.
Evaluarea are un rol foarte important atât în viaţa noastra de zi cu zi, cât şi în
procesul educaţional, deoarece ne permite să ne identificam punctele slabe şi apoi să le
corectăm. Din acest motiv am ales să tratez această temă şi să identific care sunt metodele
de evaluare care pot fi utilizate în procesul didactic.
3
Obiectivele cercetării:
4
Capitolul I. Evaluarea – o verigă importantă în procesul de învăţământ
5
Paradigma docimologică fost marcată în timp de următoarele patru concepţii:
1. evaluarea „comparativă” a cărei funcţie principală era de a compara elevii şi de
a-i clasifica, raportându-i pe unii la alţii, acordându-le diplomă sau alte distincţii după
nivelul lor de reuşită;
2. evaluarea „prin obiective” care are ca rol să furnizeze informaţii funcţionale,
permiţând elevilor să se situeze în raport cu atingerea obiectivelor comune pentru toţi
elevii – (standarde unitare) şi oferind soluţii de ameliorare;
3. evaluarea „corectivă”, care are ca scop să ofere elevului informaţii suplimentare în
funcţie de dificultăţile constatate pentru a-i facilita învăţarea;
4. evaluarea „conştientizată” sau „formatoare” care favorizează participarea activă şi
autonomia elevului, furnizându-i repere explicite, în scopul de a lua în mâini propria
transformare, fiind conştient de propriile dificultăţi şi lacune.
Conceptul de evaluare a evoluat şi el de-a lungul timpului. La început se punea
semnul egal între evaluare şi măsurare, apoi pedagogia prin obiective considera că
evaluarea presupune stabilirea congruenţelor dintre rezultatele scolare ale elevilor şi
obiectivele operationale prestabilite. În prezent, evaluarea presupune formularea de
judecăţi de valoare despre procesul şi produsul învăţării de către elev.
Proforii univeristari Potolea Dan şi Marian Manolescu au surprins în cursul
„Teoria şi practica evaluării educaţionale ” avantajele şi dezavantajele modului de a gândi
evaluarea din perspectiva celor trei etape.(tabelul nr. 1)
Evaluare = Măsuratoare
Avantaje: Dezavantaje:
- asigură obiectivitate şi fidelitate pentru datele care nu pot fi măsurabile nu pot fi
măsurare; evaluate;
- a determinat efectuarea de măsuratori pot rămâne în afara evaluării aspecte
stiinţifice; importante care nu pot fi măsurate
- informaţiile au fost „matematizate”. costuri ridicate deoarece predomină testele
standardizate care sunt costisitoare şi greu
de realizat.
Evaluare = Măsurare prin obiective
Avantaje: Dezavantaje:
presupune existenţa unor obiective şi criterii cu evaluarea
se centrează restrictiv pe
care să se determine rezultatele elevilor/studenţilor; obiective, adesea vizând doar
cu ajutorul obiectivelor stabilite se pot emite comportamente observabile şi măsurabile
6
informaţii despre procesul de instruire şi despre din domeniul cognitiv şi motor;
performanţele elevilor; utilizarea desă a evaluării prin obiective,
furnizează date asupra elevului dar şi asupra poate duce la o tehnicitate excesivă din
Evaluarea în învățământul tradițional măsura şi aprecia cunoştinţele elevilor şi punea
accentual pe aspectul cantitativ şi anume cât de multă informaţie ştie elevul, pe când
evaluarea modernă măsoară şi apreciează capacităţile elevilor (ce ştie şi ce poate să facă
elevul) şi pune accentual pe elementele de ordin calitativ.
7
Pe parcursul procesului didactic pot fi utilizate urmatoarele tipuri de evaluări : evaluarea
iniţială, evaluarea formativă si formatoare şi evaluarea sumativă.
Evaluarea iniţială este realizată la începutul procesului de învăţare fiind necesară
pentru pregătirea optimă a unui program de instruire. Aceasta nu nu are rolul de
control, ci este utilizată pentru a cunoaşte comportamentul cognitiv al elevului,
dacă acesta dispune de pregătirea necesară procesului educaţional (cunoştinte,
capacităţi, abilităţi, etc). Acest tip de evaluare are două funcţii: de diagnostic şi
predictivă arătând condiţiile în care cursanţii vor putea să asimileze conţinutul
noului program de instruire. Astfel, dacă în urma acestei evaluări se constată că
cursanţii au anumite carenţe, profesorul trebuie să organizeze înaintea începerii
noului curs, un modul de recuperare pentru întreaga clasă sau doar cu anumiţi
elevi.
Evaluarea formativă şi formatoare indică faptul ca aceasta trebuie să fie făcută pe
tot parcursul procesului de predare-învăţare. Aceasta are rolul de a remedierea
lacunelor sau erorilor săvârşite de elevi, Acest tip de evaluare nu are scopul de a
realiza un clasament al elevilor, ci de a compara performanţele elevilor cu anumite
criterii stabilite dinainte. Funcţia principală a evaluării formative şi formatoare
este aceea de a lămuri/ conştientiza elevul asupra a ceea ce trebuie să înveţe şi a
face funcţională reglarea şi autoreglarea didactică.
Evaluarea sumativă are rolul de a realiza un bilanţ la sfârşitul parcurgerii unui
ansamblu de sarcini de învăţare ce constituie un tot unitar. La sfărşitul acestei
evaluări se acorda o notă, un calificativ sau un ceritificat sau diplomă. Din acest
motiv mai este cunoscută ca fiind evaluarea certificativă. Deoarece este realizată la
sfărşitul unui proces de educaţie aceasta nu mai poate influenţa cu ceva
ameliorarea rezultatelor şi refacerea procesului deja parcurs, dar oferă învăţăminte
pentru desfăşurarea unei viitoare activităţi didactice.
Este greu să se facă o delimitare clară între evaluarea sumativă şi cea formativă-
formatoare, deoarece înseşi evaluările care sunt apreciate de cadrul didactic ca fiind
formative îl îndreptăţesc pe acesta să acorde note sau calificative, ori într-un asemenea
context, aşa-zisa evaluare formativă nu este, nici mai mult nici mai puţin, decât o
evaluare sumativă deghizată.
8
Pentru ca procesul de învătământ să fie eficient este necesar ca pedagogul să
utilizeze toate formele de evaluare.
În urma acestor tipuri de evaluări putem stabili funcţiile evaluării şi anume:
funcţia descriptivă – „Tu te situiezi la acest nivel....”
funcţia diagnostic – „pentru că ai aceste lacune”
funcţia prognostică şi motivaţională – „ar trebui sa faci ...ca să ajungi...”
Evaluarea nu trebuie concepută numai ca un mijloc de control sau de măsurare
obiectivă, ci presupune şi un proces de formare a elevului. Astfel, evaluarea elevului
are mai multe roluri care sunt prezentate în imaginea de mai jos.
Structura acţiunii de evaluare didactică include trei operaţii:
măsurarea;
aprecierea;
decizia.
Măsurarea este operaţia de evaluare bazată pe înregistrarea cantitativă a
informaţiilor cu ajutorul unor instrumente de evaluare.
Aprecierea este operaţia de evaluare care se referă la emiterea unei judecăţi de
valoare în funcţie de anumite criterii calitative, specific pedagogice, independente în
raport cu instrumentele de măsură folosite în cadrul procesului de învăţământ şi în care
profesorul joacăun rol foarte important întrucât, el pe baza propriei experienţe asigură o
diagnoză care să identifice dificultăţile de învăţare şi să le remedieze. Aprecierea se
finalizează fie cu un rezultat cantitativ-nota, fie cu unul calitativ-calificativul. În apreciere
intervin cel mai mult obiectivele stabilite la
începutul procesului instructiv-educativ, dar apar şi nivelul clasei, nivelul unui grup din
clasă, progresul/regresul fiecărui elev în parte.
Decizia exprimă scopul evaluării şi implică evaluatorul în rolul de factor
decizional:
- stabilirea obiectului evaluării (ce se doreşte a fi evaluat) în concordanţă cu
obiectivele deciziilor care urmează să fie adoptate, adoptarea de măsuri amelioratorii
pentru etapele următoare ale procesului de învăţământ.
Putem spune că decizia prelungeşte actul aprecierii într-o notă, caracterizare,
hotărâre, recomandare şi vizează măsuri de îmbunătăţire a activităţii în etapele
următoare.
9
În vederea eficentizării procesului de evaluare, evaluatorul trebuie să răspundă la
urmatoarele întrebări:
Ce evaluǎm?
De ce evaluăm?
Cui serveşte evaluarea?
Pe cine evaluǎm?
Când evaluǎm?
Cum evaluăm?
10
2.1 Metode de evaluare tradiţionale
Conceptul de metodă provine din limba greacă (“methodos”) şi semnifică
“drumul spre” sau “calea de urmat”. Metodele de evaluare indică calea prin care
profesorul evaluează performanţele elevilor, identifică punctele tari şi slabe ale
procesului didactic.
Din punct de vedere istoric, metodele pot fi clasificate în metode tradiţionale şi
metode moderne sau alternative. Sunt numite metode tradiţionale deoarece au fost
consecrate în timp şi sunt utilizate cel mai frecvent deoarece aceastea asigură cadrului
didactic un control mare asupra nivelului de pregătire a clasei, o apreciere amănunţită, o
ierarhizare, dar şi o sancţionare.
Metodele de evaluare alternative sau moderne indică faptul ca acestea s-au impus
în practica şcolară în ultimii ani şi că se utilizează ori în locul, fie simultan ori în
completarea celor tradiţionale.
12
Evaluarea prin probe practice vizează să identifice capacitatea elevului de a
aplica practic cunoştinţele teoretice dobândite. Această metodă reprezintă liantul între „a
ştii” şi „a face” şi se aplică atunci când se evaluează conţinutul practic şi experimental al
instruirii, oferind informaţii de asemenea cu privire la însuşirea conţinutului conceptual,
fiind utilizată în special la disciplinele: educaţie tehnologică, educaţie plastică, educaţie
muzicală, educaţie fizică, matematică, fizică, chimie, biologie, informatică. Evaluarea
prin intermediul probelor practice oferă un grad ridicat de obiectivitate deoarece
produsele realizate pot fi analizate prin raportare la criterii obiective precise.
Metodele alternative de evaluare cel mai frecvent folosite la ora actual în învăţământul
românesc sunt:
Ø Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor în timpul activităţilor
didactice;
Ø Referatul;
Ø Portofoliul;
Ø Proiectul;
Ø Autoevaluarea.
Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor în timpul
activităţilor didactice furnizează o serie de informaţii utile, greu de obţinut pe alte căi
constând în consemnarea metodică, fidelă şi intenţionată a diferitelor manifestări de
comportament individual aşa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare şi
are la bază motivaţia de a cunoaşte personalitatea elevului, a intereselor şi preocupărilor
lui vis-a vi de activitatea şcolară, atitudinile sociale şi comportamentul lui în public.
Datele observate pot fi colectate în jurnalul sau caietul profesorului şi pot fi utilizate
prin asociere cu alte metode de evaluare.
13
Avantajul acestei metode e de natură psihopedagogică, determinând
comportamentele reale din clasă, evidenţiindu-se ca foarte utilăîn situaţia elevilor cu
cerinţe speciale, însăare şi
dezavantajul căeste mult subiectivă, cere mult timp şi necesită folosirea şi a altor metode
de evaluare.
Referatul reprezintă o modalitate de evaluare a gradului în care elevii sau
studenţii şi-au însuşit un anumit segment al programei, cum ar fi o temă sau o problemă
mai complexă dintr-o temă. Acesta permite abordarea unor domenii noi şi realizarea
unor conexiuni intercurriculare şi transcurriculare, având un caracter integrator. El
este întocmit fie pe baza unei bibliografii minimale, recomandate de profesor, fie pe baza
unei investigaţii prealabile efectuată de elev. Referatul trebuie să cuprindă atât opiniile
autorilor studiaţi cât si opinia elevului cu privire la probema analizată.
Portofoliul este metoda de evaluare ce urmăreşte progresiv, pe durate mari de
timp, nivelul performanţelor şcolare ale elevilor obţinute în urma unor activităţi la care se
folosesc metodele şi tehnicile uzuale de evaluare: probele scrise, observaţia sistematică,
proiectul, autoevaluarea, etc.Deoarece aceasta conţine rezultatele obţinute prin alte
metode de evaluare, putem spune ca portofoliul reprezintă cartea de vizită a elevului.
Este o modalitate eficientă de comunicare a rezultatelor şcolare şi a progreselor
înregistrate de elev, uşurând astfel urmarirea evoluţiei elevului de la un semestru la altu,
de la un an la altu sau chiar de la un ciclu de învăţământ la altu.
Proiectul reprezintă o metodă complexă de evaluarea, deoarece implică abordarea
completă a unei teme şi cuprinde de obicei şi o parte practică experimentală. Proiectul
poate fi realizat atât individual cât şi în grup şi necesită o perioadă mare de tip pentru
realizare.
Această formă de evaluare este preferată în ultimii anii de elevi deoarece aceştia
au posibilitatea să conceapă un proiect pe un subiect care îi interesează, astfel aceştia sunt
foarte motivaţi să realizeze un proiect bun şi nu percep această metodă ca fiind una de
evaluare. Proiectul permite astfel evaluarea unor capacităţi superioare ale elevilor,
atitudini, aptitudini, deprinderi:
Ø capacitatea de a selecta informaţiile utile în vederea realizării proiectului;
Ø capacitatea de identifica şi utiliza metode de lucru adecvate îndeplinirii obiectivelor;
14
Ø abilitatea de a utiliza corespunzător echipamentele şi instrumentele necesare
conceperii proiectului;
Ø abilitatea de a finaliza un produs;
Ø lucru în echipă (în cazul proiectelor în echipă);
Ø capacitatea de a susţine proiectul realizat, evidenţând aspectele relevante.
Printre avantajele utilizării proiectului ca modalitate de evaluare se numără faptul
că stimulează creativitatea, creşte încrederea elevului în forţele proprii, dezvoltă abilităţi
de gestionare a timpului, a emoţiilor (prin suţinerea repetă a proiectelor în faţa clasei),
dezvolta capacitatea de a lucra în echipă. Faptul că necesită mult timp pentru organizare,
desfăşurare şi evaluare, existând astfel riscul ca interesul elevului faţă de proiect să scadă,
reprezintă cel mai mare dezavantaj al acestei metode.
Autoevaluarea reareprezintă o metodă de evaluare cu un grad formativ ridicat,
prin implicarea elevilor în aprecierea propriilor rezultate, pe baza unor criterii de evaluare
stabilite şi comunicate anterior de către profesor în colaborare sau nu cu ei. Această
metodă îi responsabilizează pe elevii faţă de activitatea şcolară şi le dezvoltă capacitatea
de autocunoaştere. Autoevaluarea se poate realiza prin: autocorectare, autonotare
controlată, notarea reciprocă între elevi, metoda de apreciere obiectivă a personalităţii.
15
Avantajele pe care le prezintă utilizarea metodelor alternative de evaluare sunt mai multe
decât dezavantajele. Printre acestea s-ar afla următoarele:
16
adeseori rezultatele evaluării nu se obţin imediat, deoarece evaluarea se face pe o
perioadă mai mare de timp;
unele forme precum portofoliul, presupun un volum de muncă sporit, inclusiv
activitate individuală în afara clasei.
17
Ca şi în cazul altor metode alternative de evaluare, şi în cazul proiectului trebuie
avuţi în vedere o serie de determinanţi, precum: vârsta elevilor, motivaţia acestora pentru
un anumit domeniu de cunoaştere, varietatea experienţelor de învăţare pe care elevii le-au
acumulat în timp, rezistenţa acestora la efort.
Învăţarea prin metoda proiectului şi-a câştigat un loc mai sigur în practicile şcolare
deoarece s-a constatat că elevii devin mai implicaţi în procesul de învăţare atunci când au
posibilitatea de a analiza, de a cerceta și descoperi singuri informații, situații care se
aseamănă cu cele din viaţa reală.
18
active. Proiectele servesc unor obiective educaţionale specifice, semnificative; ele nu
sunt diversiuni sau adaosuri la curriculumul „real”.
Elevii pot să aleagă atunci când este vorba de conceperea propriului proiect, ceea
ce le permite să-şi urmărească interesele şi să-şi manifeste curiozitatea. Răspunzând
propriilor întrebări, elevii pot investiga subiecte care nu au fost identificate de profesor ca
obiective ale procesului de învăţare.
Pentru mulţi elevi, acest stil de învăţare este unul foarte atractiv deoarece derivă
din autenticitatea experienţelor. Elevii îşi asumă rolul şi comportamentul celor care
lucrează într-un anumit domeniu.
Profesorii care doresc să folosească metoda proiectului la clasă s-ar putea să fie
nevoiţi să adopte noi strategii de instruire pentru a avea rezultate.
19
Învăţarea bazată pe proiecte reprezintă una dintre abordările procesului de
instruire, disponibilă în „repertoriul” unui profesor. Această abordare nu este adecvată
pentru toate tipurile de competenţe şi cunoştinţe. Profesorii care fac schimbarea la
instruirea bazată pe proiecte se confruntă cu unele provocări pe care trebuie să le
depăşească în trecerea de la practicile tradiţionale la cele noi.
20
includerea evaluărilor din partea colegilor sau a unor liste personale de verificare, elevii
devin responsabili pentru munca lor şi contribuţia proprie adusă la activitatea şi
rezultatele grupului.
Învăţarea bazată pe proiecte necesită timp, acest lucru fiind de multe ori un motiv
de îngrijorare pentru mulţi profesori care fac trecerea la acest tip de abordare a
curriculumului. O unitate de învăţare bazată pe un proiect, bine concepută, ar trebui să
aibă în mod clar stabilit ce cunoștințe merită timp pentru a fi descoperite. Concentrându-
se pe ideile importante, care au o valoare durabilă, dincolo de sala de clasă, elevii devin
în mod activ implicaţi şi autonomi în luarea deciziilor şi orientarea propriilor acţiuni – ei
gândesc şi produc la un nivel superior. Pentru a preda din control elevilor, menţinând în
acelaşi timp standardele şi rigoarea necesare, proiectele trebuie să fie planificate până la
cel mai mic detaliu. Elevii trebuie să aibă o direcţie foarte clară, prin care sunt definite
aşteptările, responsibilităţile, procesele şi calendarul activităţilor. În mod esenţial, ceea ce
necesită mai mult timp de pregătire, are drept răsplată rezultatele învăţării.
21
3.2. Partea experimentală
Proiectul este o metodă complexă de evaluare, individuală sau de grup care este
foarte eficientă în special în cazul abordării temelor interdisciplinare, tocmai pentru că,
prin natura sarcinilor pe care le propune, solicită transferul de cunoştinţe şi competenţe
dobîndite în cadrul altor discipline şi valorifică foarte mult competenţele transverale
precum: competenţele de comunicare, negociere, planificare, organizare. Această metodă
permite aprecierea unor capacităţi şi cunoştinţe superioare şi indentificarea unor calităţi
individuale ale elevilor.
Din aceste motive am ales să utilizez metoda proiectului pentru evaluarea
formativă la disciplina Organizarea și exploatarea comunicațiilor poștale (învățămînt
profesional tehnic, anul IV).
Planificarea activităţii:
1. Stabilirea obiectivelor proiectului şi a criteriilor de evaluare;
2. Formarea grupelor;
3. Stabilirea temei proiectului (pentru ce oficiu vor efectua cercetarea) –
profesorul poate face propuneri, dar elevii sunt cei care aleg oficiul .
4. Distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului şi efectuarea diagramei
Gantt;
5. Identificarea surselor de informare (profesorul poate îndruma elevul în
identificarea surselor bibliografice necesare);
6. Cercetarea propriu-zisă
7. Realizarea materialelor
8. Prezentarea proiectului în faţa clasei
22
9. Evaluarea
Procesul de evaluare a proiectelor prezentate se va face pe baza următoarelor
criterii (tabelul nr. 2):
Concluzii
Metodele pot fi clasificate din punct de vedere istoric în metode tradiţionale şi
metode moderne sau alternative. Sunt numite metode tradiţionale deoarece au fost
consecrate în timp şi sunt utilizate cel mai frecvent deoarece aceastea asigură cadrului
didactic un control mare asupra nivelului de pregătire a clasei, o apreciere amănunţită, o
ierarhizare, dar şi o sancţionare. Metodele de evaluare alternative sau moderne indică
faptul ca acestea s-au impus în practica şcolară în ultimii ani şi că se utilizează ori în
locul, fie simultan ori în completarea celor tradiţionale.
Utilizarea metodelor alternative de evaluare, încurajează crearea unui climat de
învăţare plăcut, relaxat, elevii fiind evaluaţi în mediul obişnuit de învăţarea.
Proiectul este o metodă de evaluare modernă care permite elevilor să îşi dezvolte
abilităţile de a lucra în echipă, de a se organiza, de a-şi gestiona eficient timpul de lucru,
abilităţi solicitate din ce în ce mai mult pe piaţa muncii. Un mare dezavantaj al acestei
metode îl reprezintă faptu că evaluatorul nu poate ştii exact care este contribuţia fiecărui
elev la proiect.
Deoarece şi metodele de evaluare moderne au anumite lipsuri, dezavantaje, propun
combinarea acestora astfel încât evaluarea să ofere o imagine cât mai reală a
cunoştintelor şi competenţelor pe care le deţin elevii.
Bibliografie
1. LICHIARDOPOL, Gabriela, Profesor–evaluator decompetenţe profesionale, 2012,
p.5, http://netedu.ro/cndipt/pdf/A_MI_curs.pdf (accesat la data 16.06.2014)
2. NICU, Adriana, Teoria şi metodologia evaluării, 2014, p.
5, http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie
%202_curs_7_%20Teoria%20evaluarii.pdf (accesat la data 16.06.2014)
3. POTOLEA, Dan, Teoria şi practica evaluării educaţionale, 2005, p.15, ISBN 973-0-
04233-0, http://goo.gl/1zHJ8g (accesat la data 16.06.2014)
24
4. STAN, Adrian, Metode şi tehnici în asigurarea calităţii evaluării la matematică în
gimnaziu şi liceu, Editura Rafet, 2009, p. 25, http://goo.gl/R5O61U (accesat la data
16.06.2014)
5. MANOLESCU, M., Calitate, inovare, comunicare în sistemul de formare continuă a
didacticienilor din învăţământul superior - Evaluarea şcolară, 2013, p.
4, http://portal.didacticieni.ro/documents/41587/41631/Didacticienii+-
+prezentare+Predeal-+7+sept.pdf (accesat la data 16.06.2014)
6. http://profreligie.weebly.com/uploads/2/1/1/5/211504/evaluare2_2009.pdf (accesat la
data 16.06.2014)
7. TRANDAFIR, Viorica, Teză de Doctorat - Metode tradiţionale şi alternative de
evaluare în învăţământul primar, 2013, p. 21, http://goo.gl/z9QqgC (accesat la data
16.06.2014)
8. STAN, Adrian, Metode şi tehnici în asigurarea calităţii evaluării la matematică în
gimnaziu şi liceu, Editura Rafet, 2009, p. 34, http://goo.gl/R5O61U (accesat la data
16.06.2014)
9. NICU, Adriana, Teoria şi metodologia evaluării, 2014, p.
8, http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie
%202_curs_7_%20Teoria%20evaluarii.pdf (accesat la data 16.06.2014)
10. TRANDAFIR, Viorica, Teză de Doctorat - Metode tradiţionale şi alternative de evaluare
în învăţământul primar, 2013,p. 24 http://goo.gl/z9QqgC (accesat la data 16.06.2014)
11. NAELA, Costică, Didactica biologiei, 2012, p.
217, http://www.scribd.com/doc/203859469/COSTICA-NAELA-Suport-Curs-Didactica-
Specialitatii-Biologie (accesat la data 17.06.2014)
12. http://crojcov.blogspot.ro/2010_03_01_archive.html
13. STAN, Adrian, Metode şi tehnici în asigurarea calităţii evaluării la matematică în
gimnaziu şi liceu, Editura Rafet, 2009, p. 73, http://goo.gl/R5O61U (accesat la data
18.06.2014)
14. NICU, Adriana, Teoria şi metodologia evaluării, 2014, p.
24, http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie
%202_curs_7_%20Teoria%20evaluarii.pdf (accesat la data 18.06.2014)
15. http://class10c.wikispaces.com/file/view/Evaluarea+invatarii+prin+integrarea+Tehnolog
iei+Informatice+si+a+Comunicarii.pdf (accesat la data 18.06.2014)
16. STAN, Adrian, Metode şi tehnici în asigurarea calităţii evaluării la matematică în
gimnaziu şi liceu, Editura Rafet, 2009, p. 74, http://goo.gl/R5O61U (accesat la data
18.06.2014)
17. http://crojcov.blogspot.ro/2010_03_01_archive.html
18. IANOVICI, Nicoleta, Metode didactice în predarea, învăţarea şi evaluarea la biologie,
2009,
p.107, http://www.researchgate.net/publication/235922087_Metode_didactice_in_predar
e_invatare_si_evaluare_la_Biologie (accesat la data 18.06.2014)
19. http://class10c.wikispaces.com/file/view/Evaluarea+invatarii+prin+integrarea+Tehnolog
iei+Informatice+si+a+Comunicarii.pdf (accesat la data 18.06.2014)
20. STAN, Adrian, Metode şi tehnici în asigurarea calităţii evaluării la matematică în
gimnaziu şi liceu, Editura Rafet, 2009, p. 84, http://goo.gl/R5O61U (accesat la data
18.06.2014)
21. http://www.asociatia-profesorilor.ro/metode-alternative-de-evaluare-proiectul-si-
portofoliul.html (accesat la data 19.06.2014)
25
22. DOGARU, Mariana, Inovaţie şi performanţă în dezvoltarea profesională a cadrelor
didactice din mediul urban, 2011, p.
8, http://mentoraturban.pmu.ro/sites/default/files/ResurseEducationale/Modul
%206%20Calitate%20in%20educatie.pdf (accesat la data 16.06.2014)
26