Participaţia simplă, participaţia

complexă, excesul de autor

CATEGORII

 Achiziţii Publice

 Arbitraj

 Asistenţa juridică internaţională în materie penală

 Calificarea infracţiunilor

 Conflictul de legi şi jurisdicţii

 Criminalistica

 Criminologie

 Drept Administrativ

 Drept bancar

 Drept Cadastral

 Drept civil. Contracte

 Drept civil. Introducere

 Drept Comercial

 Drept Comunitar

 Drept Concurenţial

 Drept Constituţional

 Drept Constituţional Comparat

 Drept consular şi diplomatic

 Drept contravenţional

 Drept execuţional civil

 Drept Execuţional Penal

 Drept Financiar şi Fiscal

 Drept Fiscal European

 Drept Funciar

 Drept Informaţional

 Drept Instituţional

 Drept internaţional privat

 Drept Internaţional Public

 Drept Locativ

 Drept Militar

 Drept Medical
 Drept Notarial

 Drept Parlamentar

 Drept penal

 Drept Penal European

 Drept Penitenciar

 Drept Poliţienesc

 Drept Privat Roman

 Drept procesual civil (partea generală)

 Drept procesual civil (partea specială)

 Drept procesual penal (p. g.)

 Drept procesual penal (partea specială)

 Drept Roman

 Drept Social European

 Drept Vamal

 Dreptul Afacerilor

 Dreptul Comerţului Internaţional

 Dreptul comunitar al afacerilor

 Dreptul Contenciosului Administrativ

 Dreptul contractelor comerciale

 Dreptul European al Concurenţei

 Dreptul familiei

 Dreptul Mass-media

 Dreptul mediului

 Dreptul muncii

 Dreptul Proprietăţii Intelectuale

 Dreptul Protecţiei Sociale

 Dreptul Transporturilor

 Dreptul Urbanismului

 Drepturi Reale

 Etica şi Deontologia Juridică

 Filosofia Juridică

 Garantarea executării obligaţiilor

 Insolvabilitatea

 Istoria Dreptului

 Litigii economice

 Logica Juridică

 Mari sisteme de drept contemporan

 Medicina Legală

 Politologie
 Procedură Contravenţională

 Protecţia drepturilor consumatorului

 Protecţia juridică internaţională a Drepturilor Omului

 Psihologie Judiciară

 Publicitate imobiliară

 Sociologie Juridică

 Succesiuni

 Teoria Generală a Dreptului

 Teoria generală a obligaţiilor

RSS FEEDS

 RSS - Articole

 RSS - Comentarii

 
 
 
 
 
 
3 Votes

Articolul 44. PARTICIPAŢIA SIMPLĂ

Infracţiunea se consideră săvârşită cu participaţie simplă dacă la săvârşirea ei au participat
în comun, în calitate de coautori, două sau mai multe persoane, fiecare realizând latura
obiectivă a infracţiunii.
Participaţia simplă are loc atunci cînd toţi participanţii sînt autorii infracţiunii, acţiunile lor fiind de
aceeaşi natură. Sunt şi situaţii în care fapta prevăzută de legea penală se săvârşeşte nemijlocit şi în
mod direct nu de o singură persoană, ci de mai multe. În aceste cazuri fapta se săvârşeşte în
coautorat. Coautori sunt persoanele care au cooperat ocazional, în baza unei legături subiective cu
acte de executare (nemijlocit), la comiterea în comun a aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală.
Sunt consideraţi coautori ai faptei de omor atât acela care loveşte mortal victima, cât şi acela
care o imobilizează ori încearcă să o dezarmeze.
Există coautorat şi în cazul în care mai mulţi infractori lovesc victima cu intenţia de a o ucide, cu
toate că s-ar putea ca nici una din lovituri să nu fie mortală, însă, împreună luate, ca urmare a
împletirii lor, acestea au cauzat moartea. Dacă s-ar lua în consideraţie fiecare acţiune separat, ar
exista autorat la infracţiunea de vătămare corporală, dar luate împreună aceste acţiuni constituie
coautorat la infracţiunea de omor.
Coautoratul poate exista atât în cadrul unei participaţii complexe (eterogene), la care doi sau mai
mulţi participanţi au calitatea de autori (coautori), alţii având calitatea de instigatori sau de complici,
cât şi în cadrul unei participaţii simple (omogene) la care toţi participanţii au calitatea de autori
(coautori).
Pentru existenţa coautoratului trebuie să se constate că cel puţin doi participanţi au săvârşit
în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, deci că au efectuat acte de executare a
acesteia. Această constatare implică însă înţelegerea clară a noţiunii de acte de executare a faptei
incriminate.
În cazul coautoratului apare un raport complex de cauzalitate. De exemplu, în cazul infracţiunii
complexe de tâlhărie în formă consumată autorul trebuie să realizeze în întregime acţiunea
infracţională (ameninţarea ori constrângerea etc., precum şi luarea bunului), pe când în caz de
coautorat unul din coautori poate realiza numai o parte a acţiunii infracţionale (luarea bunului, iar
altul – cealaltă parte a ei (ameninţarea, lovirea etc.) şi în acţiunile fiecăruia se va fixa o infracţiune
consumată sub formă de coautorat.
Vor fi coautori ambii inculpaţi, chiar dacă numai unul dintre ei a ameninţat cu cuţitul, iar celălalt a
deposedat victima de bunurile ce le avea asupra sa; de asemenea, sunt coautori la tâlhărie ambii
inculpaţi care au aplicat violenţele, chiar dacă numai unul dintre ei şi-a însuşit bunurile victimei.
În ceea ce priveşte participaţia penală la infracţiunile complexe cu subiect special, are
calitatea de coautor nu numai persoana care lezează cele două obiecte – direct şi indirect -, ci
şi cea care lezează numai unul din acestea pentru comiterea infracţiunii complexe.
Pentru existenţa coautoratului trebuie să fie întrunite anumite condiţii:
1. Sub aspect subiectiv – trebuie să se constate legătura dintre coautori, altfel chiar dacă s-ar
constata actele materiale de cooperare, nu vom considera că există coautorat ca formă de
participaţie, ci o simplă cooperare materială, fiecare fiind considerat autor al faptei. Nu va exista
coautorat dacă fiecare inculpat acţionează independent şi în momente diferite, lovind, din răzbunare,
mortal victima.
2. Sub aspect obiectiv – coautoratul este acea formă a participaţiei, în care o faptă prevăzută de
legea penală a fost săvârşită în mod nemijlocit de către două sau mai multe persoane împreună, în
comun.
Pentru existenţa coautoratului considerăm necesară existenţa următoarelor condiţii: a) să se
realizeze o legătură subiectivă între coautori; b) acţiunea să fie comisă împreună, în comun.
Spre deosebire de faptul că, în situaţia în care există instigator sau complice, autorul poate să nu
ştie că este ajutat de alte persoane în săvârşirea faptei, fiind suficient ca instigatorul sau complicele
să ştie acest lucru, la coautorat fiecare dintre coautori trebuie să prevadă, în afară de faptul că
acţiunea sau inacţiunea întreprinsă de el este prejudiciabilă şi că rezultatul dorit sau acceptat este
de asemenea prejudiciabil, şi pe acelea că la fapta lui principală se adaugă o altă faptă, de
asemenea, principală, a altei persoane. Intenţia coautorului trebuie să cuprindă ştiinţa şi voinţa că,
prin activitatea lui unită cu a celorlalţi coautori, este săvârşit actul de executare necesar pentru
realizarea infracţiunii respective.
Dacă la săvârşirea unei infracţiuni au participat în calitate de coautori mai multe persoane,
împrejurarea că unele dintre acestea au avut iniţiativa comiterii faptei, propunând celorlalte să
acţioneze împreună, nu determină sancţionarea lor separată pentru instigare, fiind vorba de o
activitate comună a coautorilor, unde iniţiativa aparţine unei sau unor persoane.
Legătura subiectivă poate interveni înainte sau în timpul executării acţiunii. De exemplu, mai multe
persoane, dintre care una dorea să se răzbune pe un duşman al său care se afla într-un grup de
oameni, au hotărât să-i folosească pe acei oameni din grup şi au executat în comun acţiunea. În
acest caz se realizează participaţia sub forma coautoratului, iar legătura subiectivă s-a stabilit
înainte de punerea în executare a acţiunii. Legătura se poate stabili şi în timpul executării acţiunii.
De exemplu, în timp ce inculpatul lovea victima, au mai venit patru persoane, care au început să o
lovească şi ei, unii cu cuţitele, alţii – cu alte obiecte şi cu picioarele, contribuind la înfrângerea
rezistenţei victimei. Toţi au acţionat simultan, fiind uniţi la suprimarea vieţii victimei, rezultat prevăzut
şi dorit sau acceptat de fiecare dintre ei.
Dacă legătura subiectivă se realizează ulterior consumării infracţiunii, nu mai există coautorat.
Astfel, nu există coautorat la furt dacă unul din inculpaţi a luat bunul spre a-l folosi. După
consumarea furtului de către celălalt inculpat, primul inculpat va răspunde ca tăinuitor.
Prin urmare, pentru existenţa coautoratului se cere, pe lângă realizarea unei legături subiective
dintre coautori, şi comiterea acţiunii, împreună sau în comun, adică persoanele respective să
săvârşească împreună acţiunea care face parte din latura obiectivă a conţinutului infracţiunii. Cu alte
cuvinte, coautorii trebuie să efectueze acte de săvârşire nemijlocită, de executare directă a faptei
prevăzute de legea penală.
legea penală.