CAPITOLUL III.

FALSIFICAREA SI CONTRAFACEREA
BANCNOTELOR EURO SI AMERICANE.

3.1. Consideratii generale privinda falsul si uzul de fals.

Falsul de moneda este incriminat de art. 282 al Codului penal al Romaniei, care
prevede: "Falsul de moneda metalica, moneda de hartie, titluri de credit public, cecuri,
titluri de orice fel pentru efectuarea platilor emise de institutia bancara ori de alte
institutii de credit competente sau falsificarea oricaror alte titluri ori valori
asemanatoare, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor
drepturi.In alineatul urmator se mentioneaza aceeasi pedeapsa pentru cel ce pune in
circulatie, in orice mod, valorile falsificate aratate in alineatul precedent sau detinerea
lor in vederea punerii in circulatie.
Daca faptele prevazute in alineatele precedente ar fi putut cauza o paguba
importanta sistemului financiar sau daca a cauzat o paguba importanta sistemului
financiar, constituie forma agravanta. Conform art. 284 Cod penal dispozitiile
prevazute la art. 282 Cod penal se aplica si in cazul cand infractiunea priveste monede
sau timbre ale altor state ori alte state straine.
Din punct de vedere al continutului constitutiv al infractiunii, latura obiectiva se
concretizeaza, pe de o parte, prin elementul material distinct, iar pe de alta parte, prin
cumularea unor cerinte esentiale care intregesc continutul obiectiv al faptei, existenta
unei urmari tipice, imediate si a unui raport de cauzalitate intre actiunea faptuitorului
si existenta monedei cu aparenta de veridicitate, evident, laturii obiective i se alatura
latura subiectiva, in raport cu aceasta putandu-se constata existenta sau inexistenta
infractiunii puse in discutie8. Prin "fals", in semnificatia sa cea mai larga, se intelege
8
Ion Vochescu si Vasile Berchesan – Bancnota si falsificatorii de bancnote, Editura “Sansa”,
1996.

63
orice denaturare a adevarului: orice manopera, orice procedeu folosit de o persoana
pentru a induce in eroare o alta persoana. Cu alte cuvinte, termenul de "fals'' implica
ideea de alterare a adevarului si, deci, de inselare a increderii.
Indiferent de modul de definire, teoreticienii si practicienii (romani si straini)
sunt unanim de acord cu faptul ca falsificarea presupune o actiune, ca pentru
realizarea falsului trebuie ,,sa se faca ceva" care sa produca urmarile dorite.
Astfel, desi legea penala nu face nici o deosebire intre activitatile desfasurate
pentru realizarea falsului, referindu-se numai la efect, la rezultatul produs
- falsificarea - in practica sunt recunoscute doua modalitati prin care infractorii
realizeaza o bancnota falsa:
- falsificarea bancnotei;
- contrafacerea de bancnote.
Prin "falsificare" se intelege interventia facuta asupra unei bancnote autentice
pentru a se modifica valoarea acesteia prin marirea cupiurii 9, spre exemplu, dintr-o
bancnota de 1 dolar se confectioneaza una de 100 de dolari, modificandu-se si
elementele caracteristice (grafica) sau numai o parte din acestea. Din practica muncii
de ancheta si de expertiza se desprind o serie de particularitati referitoare la falsificare:
- intotdeauna se actioneaza asupra unei bancnote cu valoare mica pentru a
realiza o bancnota cu valoare mai mare;
- riscul de a intalni o bancnota cu valoare mica, falsificata este minim si creste
odata cu cresterea cupiurii inscrise pe bancnota;
- cu mici exceptii, falsificarea se refera la bancnotele izolate sau la cantitati mici
de bancnote;
9
Nicolae Buzatu si Gheorghe Popa – Expertiza bancnotelor si a altor instrumente de plata,
Editura “Little Star”, Bucuresi, 2005.

64
 - pentru realizarea falsului nu este nevoie in mod obligatoriu de mijloace
tehnice deosebite, complexe, sofisticate;
- falsificarea poate fi realizata si individual, fara a fi nevoie de constituirea in
grup;
- de regula, falsificatorul este si cel care pune in circulatie bancnota falsificata;
- este forte greu, daca nu chiar imposibil de prevenit, intrucat nu necesita acte
sau activitati pregatitoare deosebite, de lunga durata sau care sa dea de banuit;
- este foarte greu de probat.
- Spre deosebire de falsificare, contrafacerea presupune realizarea unei
bncnote cu totul noua, care nu are nici o legatura cu emitentul inscris pe bancnota
autentica.
- Exceptand situatiile in care pentru confectionare bancnotelor sunt folosite
materiale (hartie, cerneluri) sustrase de la emitentul autorizat, bancnota contrafacuta
nu are nimic autentic. de, aceea in timp ce falsificare poate fi considerata in limbajul
tehnico - criminalistic un fals partial, contrafacerea este un fals total.
Contrafacerea este o activitate complexa, presupune atat o buna calificare in
domeniuldin care sunt folosite mijloacele tehnice, cat si mijloacele tehnice adecvate.
Trecand peste realizarea contrafacerii prin desenare, care a constituit o metoda
grosolana, rudimentara de obtinere a unui fals si care, in nici un caz, nu mai poate fi
utilizata astazi ca urmare a multiplelor si complexelor masuri de securtitate luate de
emitentii de bancnote, ca si peste unele contrafaceri realizate prin metode fotografice,
se poate afirma ca o imitatie buna se poate face prin tiparire dar si mai buna cu
ajutorul multiplicatoarelor color.
Perfectionare mijloacelor tehnice a simplificat mult activitatea falsificatorilor,
de multe ori ingeniozitatea acestora completand unele neajunsuri ale tehnicii de care
dispun. Daca in trecut o problema a constituit-o culorile si nuantele de culoare ale
bancnotelor, aceasta problema a fost rezolvata prin perfectionarile de ultima ora a

65
copiatoarelor color, capabile sa reproduca fidel atatea nuante de culoare cate nu poate
percepe nici ochiul uman.
Cert este un lucru, chiar daca prin mijloacele tehnice moderne se reuseste sa se
rea o fata aproape perfecta bancnotei contrafacute, cu care sa induca in eroare pe
orcine, celelalte elemente care confera siguranta bancnotei autentice nu pot fi
contrafacute.
Activitatea practica a muncii de prevenire si descoperire a contrafacerii de
bancnote pune in evidenta particularitatile acestei categorii de fals, precum si
asemanarile si deosebirile in raport cu falsificare. Astfel:
- in timp ce falsificarea are caobiect bancnote izolate falsificate una cate una,
intr-un timp scurt sau la intervale mari de timp, contrafacerea are ca obiect producerea
unei cantitati mari de bancnote intr-un timp foarte scurt;
- de regula, bancnotele contrafacute au acelasi prefix si aceeasi serie;
- avand in vedere cantitatea mare de bancnote contrafacute si necesitatea punerii
rapide in circulatie a acestora, infractorii actioneaza constituiti in grup;
- de regula, falsificatorul nu se ocupa si de plasarea bancnotelor, sarcina
revenind celorlalti membri ai grupului;
- punerea in circulatie a bancnotelor contrafacute are loc concomitent sau (la
interval scurt) in mai multe localitati situate in zone diferite;
- locul contrafacerii nu corespunde cu locul punerii in circulatie a bancnotelor;
- pentru contrafacerea unor bancnote se constituie grupuri internationale de
infractori ;
- contrafacerea vizeaza totdeauna bancnote cu cupiura mare sau bancnote cu
mare putere circulatorie (dolarul, lira, etc.);
- pentru contrafacere sunt necesare mijloace tehnice adecvate, precum si
amenajarea unui loc special in care sa desfasoare activitatea;

66
 - avand in vedere dimensiunile operatiunilor, se desfasoara activitati
pregatitoare care dureaza o anumita perioada de timp (intalniri ale membrilor
grupului, procurarea de materiale, , stabilirea sediului etc.), ceea ce confera organelor
judiciare specializate posibilitatea prevenirii contrafacerii sau descoperirea operativa a
grupului.
In prezent, numarul falsificarilor a scazut, in schimb a crescut numarul contrafacerilor,
mai ales dupa ce calculatoarele, scannerele si imprimantele au devenit accesibile ca
pret.
Revenind la aspectele de ordin juridic, pentru existenta infractiunii de falsificare de
monede, legea penala cere indeplinirea cumulativa a doua cerinte esentiale:
- moneda falsificata sa corespunda uneia din monedele metalice sau de hartie,
expres prevazute de lege;
- moneda falsificata sa aiba correspondent in monedele cu putere circulatorie.
Daca produsul infractiunii nu se incadreaza in nici una din monedele prevazute
de lege - bani metalici sau de hartie - actiunea de falsificare nu constituie element
material al infractiunii analizate.
Situatia se explica prin aceea ca falsificarea de moneda nu poate fi conceputa si
savarsita fara existenta prelabila a unei monede adevarate care sa serveasca drept
model, astfel incat rezultatul falsificarii sa dea aparenta unei monede adevarate.
A doua conditie pentru existenta infractiunii este ca monedele la care face
referire textul de lege sa aiba putere circulatorie. Prin urmare, operatiile de falsificare
realizeaza efectul material al infractiunii numai in situautia in care produsul acestora
corespunde unei monede aflate legal in circulatie.
Astfel, daca un "glumet" editeaza prin orice procedeu (desen, tiparire litigrafica,
prelucrare pe calculator etc.) o bancnota imaginara, care practic nu exista, el nu va fi
tras la raspundere penala, datorita lipsei celor doua conditii esentiale de existenta a
infractiunii, prezentate anterior. Tot asa, daca o persoana plaseza unor straini o

67
bancnota iesita de mult din uz, el nu va fi cercetat pentru fals de monede, ci pentru
inselaciune.
Urmare imediata a actiunii de falsificare consta in creare unei stari de pericol
pentru relatiile sociale ocrotite, prin obtinerea unor monede apparent asemanatoare cu
moneda a carei falsificare s-a urmarit. Sub raportul existentei infractiunii nu are nici
un fel de importanta daca produsul infractiunii prezinta sau nu o asemanare perfecta
cu moneda adevarata, fiind suficient sa se constate existenta posibilitatii punerii ei in
circulatie. De asemenea, nu prezinta relevanta nici faptul daca activitatea infractionala
s-a concretizat intr-un produs unic ori in serie, constand numai in gradarea si
individualizarea pedepsei aplicate faptuitorului.

3.2. Modalitati de falsificare a bancnotelor americane si euro.

Asa cum am aratat si in sectiunea anterioara, falsificarea bancnotelor spre
deosebire de contrafacerea acestora a scazut considerabil, la aceasta contribuind in
principal mijloacele tehnice moderne (calculatorul, scannerul, imprimanta, foto-
printerul etc.) care permit efectuarea de contrafaceri reusite si in numar mare, dar si
faptul ca datorita numarului mare de bancnote intrate in tara noastra si popularizarii
acestora, bancnotele confectionate prin contrafacere sunt mai usor de sesizat in raport
cu cele autentice.
Pe de alta parte falsificarea presupune interventia asupra unei bancnote de
valoare mai mica (1, 5, 10 dolari sau 5, 10, 20, 50 euro), care prin adaugarea unei cifre
de "0" sau doua, se produce o bancnota cu valoare mai mare, de aici rezultand pe de o
parte distrugerea unei bancnote autentice, iar pe de alta parte exista riscul sa nu se
reuseasca totdeauna realizarea unei bancnote cat de cat credibila.
Este si destul de greu sa se confectioneze o bancnota "reusita", intrucat se
intervine de cele mai multe ori doar asupra cupiurii, nu si a graficii si portretelor, ceea
ce cu putine conostinte in domeniu, se poate observa falsul.

68
 Desi in ultimul timp au aparut foarte rar pe piata noastra bancnote falsificate si,
acestea doar bancnote americane nu si euro, prezentam in continuare o bancnota falsa
avand cupiura de 50 dolari SUA (foto ), produsa prin adaugarea cifrei "0" langa cifra
"5", (foto ) marindu-se astfel valoarea. De asemenea, s-a efectuat prin mijloace
rudimentare, prin desenare, schimbarea numelui "Lincoln" (foto) cu "Grant"
incercandu-se sa se distraga atentia de la faptul ca portretul nu corespunde unei
bancnote din cupiura de 50 dolari SUA.
Bancnotele falsificate, prezinta elemente de siguranta specifice unei bancnote
autentice, microtext, filigran, imprimare in relief, fibre inserate in masa hartiei, ceea
ce presupune ca o examinare sumara poate insela nu numai un cetatean fara
cunostinte, dar si un specialist in domeniu fara prea multa experienta. In aceste cazuri,
de cel mai mult ajutor pentru descoperirea falsului sunt instrumentele optice de marit,
care sunt in masura sa puna in evidenta urmele actiunii asupra valorii bancnotei.

Fig. 96 - 99. Bancnota de 50 USD falsa (avers).

69
Fig. 100 - 103. Bancnota de 50 USD autentica (avers).

Fig. 104 - 107. Bancnota de 50 USD autentica (avers).

70
 3.3. Modalitati de contrafacere a bancnotelor americane si euro.
Toate bancnotele autentice sunt imprimate prin tiparire, imbinandu-se cele trei
procedee clasice: tipar adanc, tipar plan si cel inalt. Se imprima cu tipar adanc
(intaglio) efigia, denumirea bancii emitente si alte elemente grafice, toate redate pe
aversul bancnotelor.
Tiparul plan se foloseste pentru imprimarea graficii reversului, dar in multe
cazuri si pentru redarea unor elemente de pe avers. Tiparul inalt este folosit numai la
imprimarea seriei bancnotelor.
Contrafacerea bancnotelor se poate realiza prin trei procedee devenite clasice:
tiparire, copiere si scanare.
Pentru obtinerea unor bancnote contrafacute falsificatorii recurg rar la tipar, mai
lesne de procurat si folosit fiind copiatoarele si imprimantele color care, prin
performantele lor tehnice din ce in ce mai mari, produc contrafaceri acceptabile ce pot
fi plasate relativ usor.
Totusi, pentru a reda o tenta de autenticitate, falsificatorii folosesc tiparul pentru
realizarea unor bancnote, acest procedeu avand avantajul ca poate reda, cei drept de
multe ori defectuos, elemente de siguranta cum ar fi: filigranul, firul de siguranta,
fibre inserate etc., care pot pune in dificultate nespecialistii.
Majoritatea contrafacerilor realizate cu ajutorul tiparului sunt cele in care se
foloseste tiparul plan (tip offset), care are posibilitatea sa redea si unele elemente de
siguranta, cum ar fi microtextul, filigranul etc.
Tiparul plan are caracterele si trãsãturile plate, cliseele nu prezintã relief,
cerneala nu este apãsatã si are o grosime micã. Marginile trãsãturilor sunt umflate si
repartitia cernelii culorilor de bazã este uniformã pe toatã suprafata, fãrã nici un relief
pe avers si revers.
Prin procedeul offset se poate realiza o paletã cromaticã amplã, prin depunerea
diferentiatã a celor patru culori de bazã: magenta, galben, cyano si negru. Pentru

71
fiecare culoare se confectioneazã câte un cliseu cu rasturi. Rasturile vor avea
dimensiuni mai mari sau mai mici, în raport cu cantitatea de cernealã si suprafata
necesarã depunerii. În fotograma nr. 110 este prezentat detaliul unei ilustratii color,
observându-se depunerile diferentiate ale cernelurilor colorate. Rasturile nu se
suprapun, ci sunt aplicate decalat, cerneala tipograficã nefiind transparentã.
Atunci când culorile sunt aplicate în proportie de 50% pe unitatea de suprafatã,
rasturile vor avea forma patratã (ca o tablã de sah). Când culoarea doritã coincide cu
una din culorile de bazã, zona imprimatã va fi plinã (imprimatã integral).
În figurile 109 si 112 sunt prezentate doua bancnote contrafacute prin
intermediul unui tipar plan ( tip offset) si o bancnota autentica, la care se observa
diferentele majore de obtinere a traseelor:

Fig. 109 Fig. 110

Bancnota contrafacuta cu ajutorul unui tipar plan ( tip offset).

Fig. 111. Fig. 112.

Bancnota contrafacuta cu ajutorul unui tipar plan ( tip offset).

72
 Fig. 113 Fig. 114
Bancnota autentica, traseu realizat cu ajutorul unui tipar adanc (intaglio).

Cel mai multe contrafaceri sunt realizate cu ajutorul imprimantelor, acest

procedeu avand avantajul ca se confectioneaza un numar mare de bancnote.
Imprimanta este un echipament periferic al calculatorului, care converteste
impulsurile electronice date de acesta într-un text sau reprezentare graficã si le
tipãreste pe hârtie.
Principalele tipuri de imprimante sunt urmãtoarele:
— imprimantã cu roatã margaretã;
— imprimantã matricealã;
— imprimantã cu jet de cernealã;
— imprimantã laser;
— imprimantã cu transfer termic.
Imprimanta cu jet de cernealã, al cãrei mod de tipãrire constã în proiectarea
cernelei pe suport. Ea este prevãzutã cu o serie de mici canale, prin care cerneala este
aruncatã spre hârtie, dupã o prealabilã încãlzire. Sunt cunoscute douã tehnici de lucru:
a) tehnica jetului cu bule, în care cerneala se încãlzeste pânã la formarea unor bule,
propulsate prin canale atunci când ele explodeazã; b) tehnica picãturii directionate, în

73
care cerneala se încãlzeste, apoi este împinsã si proiectatã pe hârtie prin mijloace
mecanice.
Imprimantele cu jet de cernealã pot fi monocrome (cu un singur rezervor si un
singur dispozitiv de proiectare) sau color. Acestea din urmã sunt prevãzute cu un
rezervor de cernealã neagrã si trei rezervoare pentru cernealã de culori complimentare
(magenta, galben si cyano).
Textele realizate cu imprimantele cu jet de cernealã se caracterizeazã prin
rezolutie ridicatã (300—360 dpi), care depãseste pe cea a imprimantelor matriciale.
Cerneala este depusã în plan, fãrã relief sesizabil. La examinarea microscopicã se
constatã cã trãsãturile liniare au contur usor franjurat, unghiurile sunt redate
corespunzãtor, trãsãturile oblice si cele curbate sunt regulate, fãrã aspect în scarã. În
imediata apropiere a traseelor sunt prezenti stropi de cernealã de dimensiuni foarte
mici, depusi accidental.
În scopul economisirii de cernealã, prin setarea imprimantei, caracterele pot fi
realizate prin puncte circulare dispuse pe rânduri si coloane, perpendicular, respectiv
paralel cu directia de deplasare a hârtiei. Punctele se pot uni, dând aspectul unor
trãsãturi liniare, verticale si orizontale.
În figurile 115 si 116 este prezentata o bancnota contrafacuta prin intermediul
unei imprimante cu jet de cerneala full color.

74
 Fig. 115 Fig. 116
Bancnota contrafacuta cu ajutorul unei imprimante cu jet de cernealã.

Imprimantele laser, tipãresc caracterele si elementele grafice prin aplicarea

unor puncte microscopice pe hârtie. Întreaga paginã este alcãtuitã în memoria
imprimantei si apoi transferatã mecanismului de imprimare. Modul de alcãtuire a
paginii în memoria imprimantei are la bazã tehnologia rasterului, realizatã de
controller, fiecare element grafic fiind alcãtuit dintr-o serie de puncte care umplu o
grilã sau o matrice.
Pentru imprimare existã mai multe tehnologii, cea mai cunoscutã folosind
electrofotografierea (într-o anumitã mãsurã asemãnãtoare xerografiei). Hârtia este
încãrcatã cu o sarcinã electricã pozitivã în punctele ce urmeazã sã alcãtuiascã
imaginea, apoi este trecutã pe deasupra tonerului încãrcat cu sarcinã electricã
negativã, care astfel aderã pe paginã.
Rezolutia tipãriturii este cuprinsã între 300 si 600 d.p.i (numãr de puncte pe
inch).
Pentru a economisi toner, rezolutia imprimantei poate fi setatã cu ajutorul soft-
ului din calculator, obtinându-se o reprezentare prin puncte a corpului caracterelor sau
elementelor grafice. Punctele sunt dispuse ordonate pe verticalã. Programul editorial
poate cuprinde caractere cu compozitie combinatã a trãsãturilor, liniare si punctate
(fig. nr. 118).
La examinarea microscopicã se poate constata cã traseele sunt formate din
particule mici de substantã de culoare neagrã strãlucitoare, depuse în relief,
asemãnãtor copiatoarelor alb-negru. Pe suprafata suportului, si nu numai în
vecinãtatea traseelor, sunt depuse accidental particule foarte mici de culoare neagrã,
dispuse neregulat, vizibile la o mãrire de peste 20 de ori. Traseele liniare si cele

75
curbate au conturul relativ ferm, punctele nu au formã strict circularã si sunt inegale
ca suprafatã.
În figurile 117 si 118 este prezentata o bancnota contrafacuta prin intermediul
unei imprimante cu jet de cerneala full color.

Fig. 117 Fig. 118

Bancnota contrafacuta cu ajutorul unei imprimante laser.

Copiatoarele folosesc metoda numita “xerografie” care se bazeaza pe doua

fenomene ale fizicii: cel electrostatic si cel al fotoconductibilitatii. In limbajul curent
se foloseste pentru desmnarea unui copiator denumirea de “xerox”. Aceasta este
denumirea unui producator (XEROX in S.U.A., RANK XEROX in Europa si FUJI
XEROX in Japonia) care intr-adevar a folosit pentru prima data procedeul xerografiei
si de aceea nu este corect sa numim “xerox” un copiator marca Agfa, Canon, Mita etc.
Traseele obtinute prin xerocopiere sunt asemanatoare celor redate de
imprimanta lasser color sau alb negru.

76