UNIVERSITATEA ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN

TÂRGU JIU
FACULTATEA DE ȘTIINTE ALE EDUCAȚIEI, DREPT ȘI
ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTER:
CARIERĂ JUDICIARĂ

DREPT PENAL APROFUNDAT

Temă proiect: Tulburarea ordinii și liniștii
publice

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Elena Giorgiana Simionescu
 Tulburarea ordinii și liniștii publice (art. 371 Cod Penal)

1. Noțiune
Este infracțiunea ce constă în fapta persoanei care, în public, prin violențe
comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri
grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică.
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, nefiind posibilă împăcarea.
Această incriminare dă expresie preocupării legiuitorului pentru asigurarea unui
climat de conviețuire pașnică și demnă, întemeiat pe respect și considerație reciprocă
între membrii societății.1

2. Condiții preexistente
2.1. Obiectul infracțiunii
a) Obiectul juridic special: îl constituie relațiile sociale de conviețuire a căror
existență și dezvoltare sunt condiționate de respectarea bunelor moravuri în relațiile
interumane și a liniștii publice.
Liniștea și ordinea publică, în sensul art. 371 Cod penal, sunt atribute ale vieții
sociale în care raporturile dintre oameni, comportarea lor și (în genere), activitățile
lor, atunci când participă la forme de viață în comun, în public, se desfășoară în mod
pașnic, după norme de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în
atitudinea și faptele celorlalți oameni. Aceste valori sunt adânc întipărite în conștiința
oamenilor, ele constituind rezultatul unei îndelungi conviețuiri civilizate.2
b) Obiectul material: de regulă, infracțiunea nu are un obiect material, deoarece
acțiunea făptuitorului nu se răsfrânge asupra unui obiect material, ci asupra unor

1
Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Ediția 2, Editura C.H. Beck, București 2014, pag. 685.
2
Ibidem, pag. 685-686.

2
valori imateriale. Ca excepție, pot exista cazuri în care infracțiunea are ca obiect
material bunurile sau persoanele asupra cărora au fost exercitate acte de violență.1
2.2. Subiecții infracțiunii
a) Subiectul activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană, legea nu
pretinde vreo condiție specială cu privire la persoana subiectului. Infracțiunea este
susceptibilă de săvârșire în participație sub forma coautoratului, instigării sau
complicității.
b) Subiect pasiv al infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice este
statul (subiect pasiv principal) sau persoanele ale căror sentimente morale au fost
ultragiate sau cărora li s-a adus atingere prin scandalul public provocat (subiect pasiv
adiacent).2
Pluralitatea de subiecți pasivi secundari nu constituie o cerință de tipicitate a
incriminării; astfel, în decizia nr. 9/HP/2016 s-a reținut că ,,de esența incriminării nu
este numărul de persoane vizate de acțiunile autorului, ci tulburarea ordinii și liniștii
publice prin conduitele comise în public și care au aceste caracteristici. Elementul
esențial rămâne, la fel ca în legislația penală anterioară, tulburarea ordinii și liniștii
publice prin acțiunile din structura laturii obiective, și nu aspectul legat de
pluralitatea subiecților pasivi secundari; în ipoteza în care violențele, amenințările
sau atingerile grave aduse demnității persoanei, care tulbură ordinea și liniștea publică
au fost comise în public împotriva unei singure persoane, nu operează
dezincriminarea, nefiind incidente dispozițiile art. 4 C. pen.“
Pluralitatea de subiecți pasivi secundari nu conduce la reținerea unei pluralități
de infracțiuni de tulburare a ordinii și liniștii publice; astfel, comiterea actelor de
violență asupra mai multor persoane poate conduce la reținerea unei singure

1
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea Specială, Volumul II, Ediția 2, Editura C.H. Beck, București 2021, pag.
1089.
2
Alexandru Boroi, op. cit., pag. 686.

3
infracțiuni de tulburare a ordinii și liniștii publice în concurs cu mai multe infracțiuni
contra integrității corporale.

3. Conținutul constitutiv
3.1. Latura obiectivă
a) Elementul material: sunt prevăzute trei modalități alternative ale elementului
material care pot fi comise numai printr-o acțiune (infracțiune comisivă cu conținut
alternativ):
1. violențe asupra persoanelor (orice acte de violență fizică);
2. violențe asupra bunurilor (orice acte de distrugere, degradare, aducere în
stare de neîntrebuințare a unui bun);
3. amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor [orice acte
de amenințare, insultătoare, ultragiatoare (de pildă, gesticularea cu un pistol în mână
și amenințarea astfel a publicului)].
Fapta este tipică chiar dacă se comite asupra unei persoane ori a unui singur
bun.
Nu are natura unei infracțiuni complexe care absoarbe ultrajul contra bunelor
moravuri, lovirile sau alte violențe, vătămarea corporală, amenințarea sau distrugerea,
aceste infracțiuni urmând a fi reținute în concurs ideal sau, după caz, real, cu
infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice.
Comiterea în aceleași împrejurări spațio-temporale a două sau mai multe dintre
modalitățile alternative ale elementului material al infracțiunii duce la reținerea unei
unități naturale de infracțiune (de pildă, în cazul în care este provocat un scandal într-
un club pe fondul căruia sunt loviți mai mulți clienți ai clubului și agenți de pază, se
provoacă distrugerea unor obiecte de mobilier, a unor sticle și a unor pahare, se
adresează amenințări patronilor clubului).1

1
Mihail Udroiu, op. cit., pag. 1090.

4
 Cerința esențială: fapta trebuie săvârșită în public (în sensul art. 184 C. pen.,
fiind însă necesar să fie prezent publicul pentru a se produce urmarea imediată).
În decizia nr. 9/HP/2016 s-a arătat că ,,în măsura în care acțiunea de lovire,
amenințare etc, este îndreptată împotriva unei singure persoane, împrejurarea că fapta
este comisă în public nu va conduce automat la reținerea infracțiunii prevăzute de art.
371 C. pen., atâta vreme cât nu se identifică o tulburare a ordinii și liniștii publice.
Identificarea acestei consecințe ține inclusiv de prezența altor persoane la locul
comiterii faptei, fără a fi însă necesar ca asupra acestora să fie exercitate violențe,
amenințări etc; pentru existența infracțiunii, violențele, amenințările sau atingerile
grave aduse demnității nu trebuie să fie comise împotriva mai multor persoane, fiind
suficient ca violențele, amenințările ori atingerile grave aduse demnității, care tulbură
ordinea și liniștea publică, să fie săvârșite, în public, împotriva unei persoane“.
b) Urmarea imediată: tulburarea ordinii și liniștii publice (infracțiune de
rezultat).
Deși în literatura juridică sau în unele soluții jurisprudențiale tulburarea efectivă
ordinii și liniștii publice este tratată ca o cerință esențială atașată elementului material
al infracțiunii, cred că în realitate aceasta trebuie să fie privită doar ca urmare
imediată a infracțiunii; astfel, comiterea în public a unor acte de agresiune asupra
unor persoane ori a unor bunuri ori proferarea de amenințări nu este aptă să conducă
în toate cazurile la tulburarea ordinii și liniștii publice, astfel încât să fie reținută
întotdeauna și comiterea infracțiunii prevăzute de art. 371 C.pen.; în ipoteza în care
nu se reține că prin acțiunile comise s-ar fi tulburat efectiv, în orice mod, ordinea și
liniștea publică, fapta va constitui doar o infracțiune contra persoanei sau a
patrimoniului, dacă nu sunt întrunite toate cerințele legale de tipicitate ale acestora din
urmă.
În cazul în care se reține că fapta nu este tipică, deoarece nu s-a produs urmarea
imediată, nu este exclusă sancționarea contravențională a făptuitorului în condițiile
5
art.2, pct.1 din Legea nr. 61/1991 care prevede că reprezintă ,,contravenție săvârșirea
oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât,
potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1. săvârșirea în public de fapte,
acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare,
amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură
să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să
lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice“.1
c) Legătura de cauzalitate: între acțiunea incriminată și urmarea imediată
trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Această legătură rezultă din însăși
săvârșirea faptei.
Legea nu prevede condiții speciale de loc sau timp pentru existența infracțiunii.

3.2. Latura subiectivă a acestei infracțiuni se caracterizează prin forma de

vinovăție a intenției, care poate fi directă sau indirectă, deoarece nu este necesar ca
făptuitorul să fi urmărit să tubure grav liniștea publică, fiind suficient ca el să fi fost
conștient că, săvârșind în public acțiunile ce realizează elemental material al
infracțiunii, se va produce un asemenea rezultat și să fi acceptat posibilitatea
survenirii lui.2

4. Forme. Modalități. Sancțiuni.

4.1. Formele infracțiunii
Actele preparatorii și tentativa, deși posibile, nu se pedepsesc. Consumarea
infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice se produce în momentul
săvârșirii acțiunii și producerii urmării imediate.3

1
Ibidem, pag. 1091.
2
Alexandru Boroi, op. cit., pag. 687.
3
Ibidem, pag. 687.

6
 Poate fi reținută în concurs cu o infracțiune contra persoanei sau a
patrimoniului sau autorității/justiției (de pildă, cu omorul, vătămarea corporală,
încăierarea, distrugerea, ultrajul/ultrajul judiciar etc).
Fapta poate fi săvârșită în formă continuată când una sau mai multe acțiuni care
constituie modalități alternative ale elementului material sunt repetate la diferite
intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, caz în care se epuizează la
data comiterii ultimului act de executare.1
4.2. Modalități
Modalitățile normative ale infracțiunii sunt reflectate în modurile în care poate fi
realizat elemental material al infracțiunii: violențe comise împotriva persoanelor sau
bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor. Fiecărei
modalități normative pot să-i corespundă variate modalități faptice, în raport de gradul
de pericol social concret, asemenea împrejurări pot fi numărul făptuitorilor, caracterul
actelor comise etc.2
4.3. Sancțiuni
Sancțiunea prevăzută de lege este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

1
Mihail Udroiu, op. cit., pag. 1102.
2
Alexandru Boroi, op. cit., pag. 687-688.

7
 Bibliografie:

1. Codul penal din 17 iulie 2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie
2009, cu completările și actualizările ulterioare.
2. Alexandru Boroi, Drept penal. Partea specială, Ediția 2, Editura C.H. Beck,
București, 2014.
3. Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea specială, Volumul II, Ediția 2,
Editura C.H. Beck, București 2021.