DREPT CIVIL.

DREPTURILE REALE PRINCIPALE

Seminar nr. 9: Posesia
Tematica: Posesia

I. BIBLIOGRAFIE

 Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), Noul Cod civil.

Comentariu pe articole, ed. 2, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 1011 – 1026; 1059 – 1065;
 C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 335-352,
424-431 și paginile corespunzătoare edițiilor subsecvente;
 V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, ed. 2, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2017, p.53-90.
 G. Boroi, C.A. Anghelescu, B. Nazat, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, ed. 2, Ed.
Hamangiu, București, 2013, p. 225-246.

II. GRILE

1. Posesia:
a. este posibilă inclusiv în privinţa drepturilor reale de garanţie;
b. universalităţile de fapt pot forma obiectul posesiei ca stare de fapt;
c. are ca obiect numari bunuri corporale care sunt sau pot intra în circuitul civil general.

2. Acţiunea posesorie:
a. poate fi introdusa într-un termen de decădere de un an de la data tulburării sau
deposedării, însă doar în situaţia în care tulburarea sau deposedarea s-au produs în
mod violent;
b. implică existenţa întotdeauna a unei posesii utile pentru exercitarea validă şi legală a
acesteia;
c. în ipoteza în care tulburarea sau deposedarea este violentă, termenul de un an în care
reclamantul trebuie să fi posedat bunul înainte de introducerea acţiunii, nu mai
trebuie să fie respectat.

3. Clandestinitatea, ca viciu al posesiei:

a. semnifică exercitarea posesiei pe ascuns, astfel încât nu poate fi cunoscută;
b. poate afecta numai posesia bunurilor imobile;
c. poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes;

4. Posesia încetează prin:

a. transformarea sa în detenție precară;
b. închirierea bunului, dacă durata închirierii este mai mare de 5 ani;
c. deposedare, după trecerea unei perioade de 1 lună de la momentul deposedării.

5. Caracterul relativ al unui viciu al posesiei:

a. face ca viciul să poate fi opus posesorului de către orice persoană interesată;
b. face ca posesia să fie neviciată în raport cu alte persoane decât cele față de care există
viciul;

1
 c. transformă posesia într-o detenție precară.

6. Dobândirea posesiei:
a. presupune întotdeauna dobândirea ambelor elemente ale acesteia, animus și corpus,
în acelasi timp;
b. elementul corpus poate fi exercitat inclusiv prin intermediul unei alte persoane
(corpore alieno);
c. elementul animus trebuie sa fie exercitat, întotdeauna, de către posesor.

7. În cazul posesiei:
a. viciile posesiei sunt în aceleaşi timp şi cazuri de întrerupere a termenului de
prescripţie;
b. prin acţiunile posesorii se pot apăra numai posesii utile şi de bună-credinţă;
c. la uzufructul constituit ex contractu, acţiunile posesorii sunt admisibile
uzufructuarului contra nudului proprietar.

8. Este detentor precar:

a. hoțul;
b. cel care a achiziționat cu rea-credință un bun mobil de la un neproprietar;
c. nicio variantă corectă.

9. Este posesor de bună-credință:

a. uzurpatorul unui bun;
b. cel care a primit prin donație un bun mobil de la un neproproprietar, necunoscând acest
aspect;
c. chiriașul unui bun imobil, care a contractat cu un neproprietar, necunoscând acest aspect.

III. SPEȚE

Speța nr. 1
I. A La data de 05 ianuarie 2012, A a cumpărat de la X, angajatul său, un imobil, ameninţându-l pe
acesta că îl va da afară de la serviciu dacă nu va consimţi la încheierea contractului de vânzare-
cumpărare. La data de 1 aprilie 2012, A a vândut imobilul către B. La data de 1 februarie 2013, B a
vândut imobilul către C.
Imediat după cumpărarea imobilului de către C, profitând de lipsa acestuia din localitate în timpul
unui concediu, D, vecinul său, s-a instalat în acest imobil, împreună cu tot restul familiei sale şi, la scurt
timp după aceea, i l-a închiriat lui E.
La data de 1 mai 2013, C a introdus o acţiune posesorie împotriva lui E, prin care a solicitat
instanţei de judecată să îl oblige pe pârât la restituirea stăpânirii materiale a imobilului. În cadrul acestei
acţiuni, E a invocat următoarele mijloace de apărare:
 neîndeplinirea condiţiei ca reclamantul să fi posedat imobilul cel puţin un an de zile anterior
deposedării,
 violenţa prin care A a preluat posesia imobilului, de natură să afecteze atât posesia acestuia, cât şi
a succesorilor săi în drepturi,
 faptul că E este de bună-credinţă, el crezând că a încheiat contractul de închiriere cu proprietarul
imobilului,

2
 faptul că E este un simplu detentor precar, iar nu un posesor al imobilului.

1. Ce va decide instanţa de judecată cu privire la fiecare dintre aceste mijloace de apărare?

2. Ce soluţie va pronunţa instanţa de judecată?
3. În ce condiţii ar fi putut ca acţiunea promovată de C împotriva lui E să aibă succes?

II. Instanţa de judecată a respins acţiunea posesorie introdusă în condiţiile expuse la pct. I. În
consecinţă, C a introdus, în contradictoriu cu D, o acţiune în revendicarea imobilului, formulând şi o
cerere de restituire, de către D, a chiriilor încasate de la E. D a solicitat respingerea acţiunii şi, în
subsidiar, cel puţin respingerea cererii privitoare la restituirea chiriilor cât timp el le-a încasat cu bună-
credinţă. Conform susţinerilor lui D, el beneficiază de prezumţia legală de bună-credinţă reglementată în
Codul civil şi, întrucât C nu a administrat nici un mijloc de probă în vederea răsturnării acestei
prezumţii, urmează să fie tratat ca posesor de bună-credinţă al bunului.
Ce va decide instanţa de judecată?

Speța nr. 2
La data de 1 ianuarie 2012, A a închiriat de la X un imobil compus din casă şi livadă pentru o
perioadă de patru ani, îndeplinind formalităţile de publicitate imobiliară prevăzute de lege.
La data de 1 februarie 2012, A a vândut imobilul închiriat lui B – care nu cunoştea lipsa calităţii
lui A de proprietar al imobilului.
Crezându-se proprietar, mai întâi, B a reuşit, la data de 1 martie 2012, să închirieze casa lui C pe o
perioadă de trei ani în schimbul unei chirii de 12 RON pe lună (deşi valoarea de piaţă a dreptului de
folosinţă transmis era de 10 RON pe lună). Conform convenţiei dintre părţi, chiria era plătită anticipat, o
dată la trei luni.
Apoi, B a cultivat livada cu meri – operaţiune care l-a constat 50 RON. În anul 2013, B a cules o
jumătate dintre mere şi le-a vândut, contra sumei de 100 RON, lui D, deşi valoarea acestora era de 110
RON. B nu a reuşit însă să culeagă şi cealaltă jumătate de mere, drept pentru care acestea au putrezit. În
anul 2014, B a vândut merele, la data de 1 martie 2014, înainte de culegerea lor, lui E, în schimbul unei
sume de 250 RON – pe care a încasat-o integral la încheierea contractului.
La data de 1 aprilie 2014, X a introdus o acţiune în revendicare împotriva lui B şi C, solicitând
instanţei de judecată obligarea pârâţilor la restituirea stăpânirii materiale a imobilului, precum şi
obligarea lui B la restituirea fructelor produse de bun sau, după caz, a contravalorii acestora.
1. Este B de bună sau de rea-credinţă?
2. a. Ce soluţie ar pronunţa instanţa de judecată în ipoteza în care B ar fi de bună-credinţă?
3. a. Ce soluţie ar pronunţa instanţa de judecată în ipoteza în care B ar fi de rea-credinţă? b. B,
temându-se că va fi considerat de rea-credinţă, vă solicită acordarea unei consultaţii juridice în
cadrul căreia să îi expuneţi cum ar putea obţine o rezolvare a acestei situaţii într-o manieră cât mai
avantajoasă pentru el în această ipoteză. Care ar fi conţinutul acestei consultaţii?