HAZARDE NATURALE

CĂLIN MARIANA MIHAELA

A XI –A G
HAZARDUL ESTE UN FENOMENT CARE ARE LOC INTAMPLATOR SI CARE ESTE
DAUNATOR, ASTFEL ELE SE INTAMPLA ACCIDENTAL SI AU EFECTE NEGATIVE
ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR. CELE MAI FRECVENTE HAZARDURI
NATURALE SE LEAGA DE MISCAREA SCOARTEI TERESTRE SI SE MANIFESTA PRIN
ERUPTII VULCANICE SAU CUTREMURE. HAZARDURILE NATURALE SE IMPART IN:
ALUNECARI DE TEREN, HAZARD CLIMATIC, HAZARD HIDROLOGIC, HAZARDURI
OCEANOGRAFICE, DESERTIFICAREA SI CELE DATORATE MISCARII SCOARTEI
TERESTRE (CUTREMURELE SI ACTIVITATEA VULCANICA).
CELE MAI CUNOSCUTE HAZARDE NATURALE INTALNITE SUNT:
-SECETA;
-URAGANELE;
-ZAPADA SI GHEATA;
-FURTUNILE;
-TORNADELE;
-INCENDIILE;
-CUTREMURELE;
-INUNDATIILE;-ALUNECARILE DE TEREN.
RISCUL VULCANIC

• Vulcanii reprezintă deschideri în scoarţa terestră, sub formă de orificii sau decrăpături, prin care sunt aduse la
suprafaţă materiale incandescente, în special lave, cenuşi vulcanice, fragmente de rocă, gaze şi
vapori.Procesul de transfer al materiei din adâncuri spre suprafaţă poartă numele de erupţie
vulcanică.Cauzele erupţiilor constau, în principal, în acumularea energiilor în rezervoarele subterane de lave,
presiunile exercitate de forţele tectonice, diferenţele de densitate dintre lave şi rocile pe care acestea le
străbat etc..În funcţie de compoziţia chimică a lavelor, de conţinutul în gaze, de vâscozitatea acestora, de
temperatura lor şi de poziţia ariei vulcanice, ascensiunea materiei incandescente la suprafaţă se realizează în
mod diferit, putându-se astfel deosebi mai multe tipuri de eruptii:
• - erupţii de tip islandez şi hawaian, caracterizate prin emisii liniştite, cu lave fluide şi care nu produc victime,
dar pot afecta localităţi, căi de comunicaţie, terenuri agricole (ex., vulcanul Kilauea din Hawaii, vulcanii din
Insula Réunion, din Islanda ş.a.);- erupţii de tip strombolian, cu lave mai vâscoase, care se manifestă prin
explozii moderate (ex., vulcanii Stromboli, Etna);- erupţii de tip vulcanian, caracterizate prin lave foarte
vâscoase care se solidifică repede la suprafaţă; formarea unor dopuri de lavă în coşul vulcanic determină
acumularea27 gazelor şi producerea unor explozii puternice, care aruncă în aer o parte din conul vulcanului;
erupţiile de acest tip sunt foarte periculoase, generând numeroase victime şi mari pagube materiale (ex.,
vulcanii Vulcano, Vezuviu din Italia, Paricutin din Mexic ş.a.);- erupţii de tip plinian, caracterizate prin
expulzarea violentă a gazelor şi a cenuşilor vulcanice până în păturile înalte ale atmosferei de unde pot fi
preluate şi transpotate de curenţii aerieni la distanţe enorme; pot cauza mari distrugeri şi genera
numeroase victime (ex., vulcanul Pinatubo din Filipine, Mount Saint Helens din SUA ş.a.);- erupţii de tip
peleean, caracterizate prin explozii puternice, însoţite de “nori arzători” alcătuiţi din amestecuri de gaze,
lavă şi fragmente de roci incandescente care distrug totul în cale (ex., vulcanii Mt. Pelée din Martinica, la
Soufrière de Montserrat din Antile, Unzen din Japonia ş.a.);- erupţii de tip ultravulcanic (sau freato-
magmatice), caracterizate printr-o violenţă deosebită datorită formării unor presiuni uriaşe la contactul
dintre apa mării şi rezervorul subteran de lavă; exploziile pot distruge conul vulcanic în întregime,
împrăştiind fragmentele pe distanţe mari, pot produce valuri marine uriaşe (tsunami) etc.
 DISTRIBUTIA VULCANILOR PE GLOB

• Pe Glob există în prezent circa 640 de vulcani activi (un vulcan este considerat activ dacă
a erupt cel puţin odată în timpurile istorice), a căror distribuţie urmăreşte liniile tectonice
care separă plăcile litosferice (zonele de subducţie şi zonele de rift), cât şi aşa- numitele
“puncte fierbinţi” din interiorul plăcilor litosferice.Vulcanii din zonele de subducţie sunt
cei mai numeroşi şi totodată cei mai periculoşi, erupţiile lor fiind însoţite de explozii. Ei
sunt grupaţi în marea majoritate în jurul Oceanului Pacific, în bine-cunoscuta “centură de
foc a Pacificului” (cuprinzând Indonezia, Insulele Filipine, Japonia, Insulele Kurile, Insulele
Aleutine, vestul Americii de Nord, America Centrală, vestul Americii de Sud). În aceeaşi
categorie se încadrează şi vulcanii mediteraneeni Vezuviu şi Etna.Vulcanii din zonele de
rift sunt mai puţin periculoşi pentru om şi activităţile sale. Majoritatea lor sunt localizaţi
pe fundul oceanelor, dar se întâlnesc şi pe uscat (în lungul Marelui Rift din estul Africii,
Islanda ş.a.).Vulcanii din punctele fierbinţi constituie o categorie de vulcani activi întâlniţi
în interiorul plăcilor litosferice, în locurile în care scoarţa terestră este mai subţire.
Vulcanii din insulele Hawaii aparţin acestei grupe.
RISCUL
• reprezentat de vulcani este foarte mare pentru om, ţinându-se cont de faptul că la poalele
acestora sunt deseori create mari concentrări de populaţie atrasă de solurile fertile de pe versanţii
conurilor, de prezenţa unor izvoare fierbinţi şi a emanaţiilor de gaze favorabile dezvoltării
staţiunilor balneare, de oportunităţile pentru turism etc.Principalele efecte ale erupţiilor vulcanice,
constuindu-se în tot atâtea elemente de risc pentru om, sunt:- exploziile vulcanice, ale căror suflu
provoacă mari distrugeri localităţilor, căilor de comunicaţie, pădurilor şi determină numeroase
pierderi de vieţi omeneşti pe areale largi în jurul craterului;28 - curgerile de lavă pot acoperi
suprafeţe întinse de terenuri (de ordinul sutelor de km2), afectând localităţile situate în imediata
apropiere a craterului sau a crăpăturii prin care lava apare la suprafaţă şi provocând mari distrugeri
obiectivelor construite şi terenurilor agricole;- curgerile de piroclastite (amestecuri de lave, cenuşi
vulcanice, fragmente de rocă, vapori şi gaze cu temperaturi de 600-1000oC) constituie cauza
principală a producerii de victime omeneşti; ele se desfăşoară sub forma unor avalanşe sau a unor
nori arzători care se deplasează cu mare viteză pe pantele conului vulcanic, cu efecte
devastatoare ;- căderile de cenuşi vulcanice afectează teritorii largi în jurul vulcanilor, ducând la
distrugerea vegetaţiei, a culturilor agricole, moartea animalelor, prăbuşirea clădirilor (când
grosimea şi greutatea stratului de cenuşă este considerabilă) ş.a.
POSIBILITATI DE GESTIONARE A ERUPTIILOR
VULCANICE
• a) Întrucât, ca şi cutremurele de pământ, erupţiile vulcanice nu pot fi oprite sau modificate de
către om, cel mai eficient mod de apărare împotriva lor constă în evitarea concentrării
aşezărilor omeneşti şi a desfăşurării de activităţi economice pe conurile vulcanilor activi sau în
apropierea lor.b) O a doua manieră de abordare constă în realizarea de predicţii. Acestea se pot
realiza prin:- supravegherea permanentă a vulcanilor activi, prin instalarea pe con sau chiar în
crater a unei aparaturi adecvate, care să urmărească şi să măsoare diferiţi parametri pe baza
cărora să se poată determina în prealabil erupţiile şi evacuarea populaţiei;- observarea
fenomenelor ce preced de obicei erupţiile (cutremurele de pământ, emisii de gaze şi de vapori
prin fisuri, modificări ale chimismului şi temperaturii izvoarelor, uscarea vegetaţiei etc.), pe
baza cărora este posibilă apoi prognozarea erupţiei cu câteva zile sau săptămâni înaintea
declanşării;c) O a treia cale de abordare constă în adoptarea unor strategii defensive, cum ar
fi:- interdicţia de a se construi în arealele expuse riscului vulcanic;- întocmirea unor hărţi de risc
vulcanic, în care sunt cartografiate arealele cu fenomene periculoase din timpul erupţiilor şi
arealele susceptibile de pierderi de vieţi omeneşti şi pagube materiale;