Plumb de George Bacovia

Structura si continutul eseului

IPOTEZA
Poezia simbolista Plumb deschide volumul cu acelasi titlu, aparut in
1916, definindu-l in totalitate.
Elemente simboliste: FORMULAREA ARGUMENTELOR
Textul poetic se inscrie in lirica simbolista prin: folosirea simbolurilor,
tehnica repetitiilor, cromatica si dramatismul trairii eului liric.
Dramatismul este sugerat prin corespondenta ce se stabileste intre
materie si spirit. Textul nu cuprinde niciun termen explicit al angoasei,
totul putand fi dedus din descrierea cadrului.
Titlu: DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR
Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugereaza apasarea, angoasa,
greutatea sufocanta, cenusiul existential, universal monoton, inchiderea
definitiva a spatiului existential, fara solutii de iesire.
TEMA poeziei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de
aspiratii si artificiala. Lumea ostila si stranie, conturata de cateva pete de
culoare este protectia universului interior, de un tragism asumat cu
luciditate.
Structura textului poetic: Textul este structurat in doua catrene
construite pe baza lexemului plumb, care este reluat in sase din cele opt
versuri ale poeziei. Cele doua strofe/secvente poetice corespund celor
doua planuri ale realitatii: realitatea exterioara, obiectiva, simbolizata de
cimitir si de cavou si realitatea interioara, subiectiva, simbolizata de
sentimental iubirii, a carui invocare se face cu disperare, fiind si el
conditionat de natura mediului.
Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei, prin marcile
subiectivitatii: persoana l a verbelor – ‘’stam’’, ‘’am inceput’’-, persoana
I a adjectivului posesiv ‘’(amorul) meu’’.
Limbaj si expresivitate: Strofa l cuprinde elemente ale cadrului
spatial inchis, apasator, sufocant, in care eul poetic se simte claustrat: un
cavou, simbolizand universal interior, si in care mediul inconjurator a
capatat greutatea apasatoare a plumbului. Elementele decorului funerar
sunt: ‘’sicriele de plumb’’, ‘’vestmantul funerar’’, ‘’flori de plumb’’,
‘’coroanele de plumb’’, artificii funerare de duzina, tipice pentru mica
burghezie de provincie. Repetarea epitetului ‘’de plumb’’ are multiple
sugestii (cromatica, fizica – de apasare), insistand asupra existentei
mohorate, anoste, lipsita de transcendenta sau de posibilitatea inaltarii.
Lumea obiectuala, in manifestarile ei de gingasie si frumusete, florile,
este marcata de impietrire. Vantul este singurul element care sugereaza
miscarea, insa produce efecte reci, ale mortii: ,,Si scartaiau coroanele de
plumb.’’
Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabre poarta
sugestia nocturnului.
Strofa a ll-a debuteaza sub semnul tragicului existential, generat de
disparitia/moartea afectivitatii: ,,Dormea intors amorul meu de plumb.’’
Cuvantul ,,intors’’ constituie misterul poeziei. Este vorba probabil, cum
va spune Blaga, de intoarcerea mortului cu fata spre apus. Eul liric isi
priveste sentimental ca un spectator. ,,Aripile de plumb’’ presupun un
zbor in jos, caderea surda si grea, moartea. Incercarea de salvare este
iluzorie: ,,Si-am inceput sa-l strig.’’
Elementele naturii primordial sunt, in poezie, frigul si vantul, care
produc disolutia materiei.
Starea de solitudine a eului liric este sugerata de repetarea sintagmei
,,stam singur’’, care alaturi de celelalte simboluri accentueaza senzatia
de pustietate sufleteasca.
Instrainarea, impietrirea, izolarea, solitudinea, privirea in sine ca intr-un
strain se circumscriu esteticii simboliste.
Nivelurile textului poetic: Nivelul fonetic, elemente de prozodie
La nivel fonetic, cuvantul plumb cuprinde o vocala inchisa de cate doua
consoane ,,grele’’, ceea ce sugereaza o inchidere a spatiului.
Verbele statice la imperfect sunt asezate cu precadere la inceput de vers,
iar acelor verbe carora nu le este atestata staticitatea in dictionary, li se
reduce intensitatea miscarii. Cele doua verbe, la perfect compus – am
inceput -, si, respectiv, la conjunctiv, - sa strig -, sugereaza disperarea
poetului atunci cand constata ca universal inconjurator este cuprins de
atmosfera sumbra a mortii.
Verbul a fi, impersonal, apare in doua versuri simetrice sintactic.
Versul al treilea din prima strofa se remarca prin elipsa verbului a fi cu
sens existential - ,,Si flori de plumb si funerar vestmant’’ -, conturand
imaginea static si sugerand o imagine impresionista. Adverbul ,,adanc’’
asezat langa verbul ,,dormeau’’ sugereaza somnul vesnic, moartea.
Apropierea dintre somn si moarte este clasica, atat datorita nemiscarii pe
care ambele stari o presupun, cat si faptului ca ambele constituie o
rupere de lumea reala.
La nivel sinctatic, textul este structurat pe o serie de propozitii
principale, independente, coordinate prin juxtapunere sau copulative. De
asemenea, se remarca topica inversa, cu subiectul postpus: ,,Dormeau
adanc sicriele de plumb’’, ,,Dormea intors amorul’’.
Repetarea conjunctiei copulative ,,si’’ realizeaza suprapunerea de
imagini pentru a reda aceeasi stare.
La nivel lexical, se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al
mortii: sicriu, cavou, funerar, coroana, mort. Repetarea acelorasi
cuvinte are ca efect monotonia.
La nivel stilistic, se remarca prezenta simbolului central plumb, asociat
metaforelor - ,,flori de plumb’’, ,,coroanele de plumb’’, ,,aripile de
plumb’’ – si expresivitatea epitetului din versul - ,,Dormea intors amorul
meu de plumb.’’
CONCLUZIA
Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a
corespondentelor, zugravirea starilor sufletesti de angoasa, de spleen,
poezia Plumb se incadreaza in estetica simbolista.
Cum ,,simbolismului… ii revine meritul de a fi descoperit si folosit
inepuizabilele resurse de polisemie, ambiguitate sau sugestie ale
limbajului poetic, transformand asa-numitele problem de forma in
veritabile probleme de continut ale poeziei’’, se poate afirma ca aceste
coordinate ale conceptului modern de poezie au fost impuse de
simbolism.