STUDIU DE CAZ PENTRU

VIOLENȚA ÎN SCOALĂ
 Studiu de caz
F.D., 15 ani, elev în clasa a IX-a, liceu, mediu urban

F. D. are 15 ani și este elev în clasa a IX-a, la un liceu din orașul C. Rezultatele lui
școlare sunt mediocre, deși pare a fi un copil foarte inteligent. Până în prezent nu a întrerupt
școala, dar obișnuiește să mai lipsească de la ore. Provine dintr-o familie cu probleme sociale
și economice, relația dintre părinți fiind și în prezent tensionată și conflictuața. Părinții săi
sunt absolvenți de școală profesională. În prezent, tatăl este pensionat (pe motiv de boală) și
mama sa este casnică. Este cel mai mic frate dintre cei trei copii ai familiei sale.

Se autoidentifică drept un elev cu probleme de comportament, pentru care a fost

sancționat de către școală (pedepse considerate ca fiind întrucâtva meritate): a fost chemat la
discuții individuale, mustrat în fața clasei, i s-a scăzut nota la purtare (notele la celelalte
discipline având de asemenea de suferit), a fost amenințat cu exmatricularea.
Eu sunt un pic mai dement… adică mai zvăpăiat… Nu numai că sunt (dement,
zvăpăiat), dar eu sunt capul… Dar nu sunt Gigi-Spaima!

Elevul provine dintr-o familie cu probleme. Tatal sau este alcoolic, mama dă toți
banii din casa tatălui (pentru alcool), pentru a evita conflictele și violența. Nu a reușit
niciodată să comunice cu părinții. Simte că este iubit de sora sa, la care locuiește în prezent,
și, într-o oarecare măsură, de mama sa. Despre tata, este convins ca nu îl iubeste. Motivul
parasirii familiei de origine a fost faptul ca nu reusea sa se înteleaga cu parintii, fiind chiar
agresat fizic (a fost adeseori victima a violentei tatalui sau, a fost umilit, jignit si i s-au spus
vorbe urâte în familia sa), cât si faptul ca trebuia sa asiste la relatia extrem de tensionata
dintre parinti.
Considera ca familia poate sa influenteze comportamentul copiilor, care pot sa învete
de la parinti agresivitatea.

Nu crede că familia este o piedică pentru a arăta cine este, pentru că se simte
independent. Pe de altă parte, nici nu se simte susținut de familie, nu este mulțumit de
educația primită acasă și nu s-a simțit niciodată apreciat sau susținut de familie: Acum nu mai
am nici o treabă cu părinții. Nu ne ajutăm, nu nimic.

F.D. susține că își câstigă singur existența și o mai ajută cu bani și pe mama sa.
Întrebat care sunt sursele de venit raspunde: …din combinațiile de cartier, ne păcălim unul
cu altul… telefoane, recuperări… haine.

Nu știe care este sursa acestor bunuri, dar acceptă și ideea că ar putea fi furate. Nu îl
interesează acest aspect. Mai câstigă bani și cu ajutorul Internet-ului. E o „afacere” pe care a
început-o de curând, împreună cu cumnatul lui. Recunoaște că e ilegala și nu dă prea multe
amănunte. Dar speră să câștige ceva bani. Nu are probleme de moralitate în raport cu aceasta
afacere, atâta vreme cât este o provocare pentru inteligența și teribilismul sau și atâta timp cât
nu este prins. A face rost de bani pare a fi o preocupare foarte importantă pentru el.

Susține că se înțelege bine cu prietenii din cartier. A mai avut uneori probleme cu
poliția, dar este convins că nu are ce să pățească, pentru că el nu face nimic ilegal, nu fură. Se
simte bine cu prietenii din cartier, nu vrea să conducă, să fie lider, dar e conștient că felul lui
de a fi iese oricum în evidență. Vrea să fie respectat pentru ceea ce este.
 Cu colegii de școală F.D. are o permanentă relație tensionată. Se înțelege doar cu
colegii de liceu care sunt în același timp și prieteni din cartier, de „gașcă”. Cu restul se ceartă
mereu. Despre colegii lui crede că sunt normali, liniștiti, fără probleme, nu ca el. Le invidiază
situația.

În ceea ce priveste percepția sa asupra școlii și a educației, F.D. considera că

educația este necesara: Faptul ca ai scoala îti ofera un prestigiu în cartier. Dar F.D. declara
ca se întâmpla sa înveți și lucruri nefolositoare, nu tot ceea ce se învață la școală este util în
viața de zi cu zi. Nu lipsește de la școală. Mai chiulește din când în când, o ora-doua. Sau
când a pățit ceva, ca de pilda atunci când a avut mâinile sau picioarele rupte în bataile de
cartier.

Se simte îndreptatit sa-si faca singur dreptate, daca cineva îl provoaca (Sar la bătaie,
logic!), dar nu consideră că cineva din exterior ar putea sa îl ajute (Nu apelez la profesori
pentru ajutor). Dacă cineva îl agreseaza si nu poate reactiona pe moment, încearcă să se
răzbune (Mă răzbun! Tot cade el în plasă!).

Este de acord ca uneori trebuie sa recurgi la violenta pentru a rezolva problemele.

Recunoaste ca este mereu nervos. Nu stie de ce i se întâmpla asta. Pare sa aiba unele tendinte
depresive, sa gândit la sinucidere, dar nu crede ca o va face. Se simte uneori singur. Nu
considera ca trebuie sa îsi exteriorizeze sentimentele, mai ales cele care îi tradeaza
slabiciunile sau atunci când se confrunta cu greutati: Nu plâng cu lacrimi… plâng în mine…
așa….

Mai bea cu prietenii din cartier. A încercat si droguri (Mă făceau să mă simt mai
liber, mai liniștit, uitam de probleme). Dar a renuntat prin vointa. Afirmatiile sale legate de
consumul de droguri nu sunt, de altfel, verificabile, pare sa spuna ca a luat droguri mai mult
din teribilism, desi poate doar a încercat vreodata si amanuntele date se refera la ceea ce stie
despre consumatorii de droguri. Cunoaste prieteni în cartier care se drogheaza si îi întelege
pentru ca au motivele lor. Nu ar recomanda droguri altora. Acum, doar fumeaza.

Îi plac jocurile de noroc. Este tentat de lucruri noi, interesante. Se intereseaza de

tinuta lui. E „rapper” și ține să arate corespunzător. E conștient de riscurile la care se expune,
dar și le asumă. Știe că ar putea să i se întâmple la un moment dat și o agresiune majoră.
Recunoaște că este impulsiv. Nu se sperie usor. Îsi asumă greșelile, nu dă vina pe altii. I se
pare firesc să nu respecte reguli pe care nu le înțelege sau cu care nu este de acord.

În ceea ce privește profesorii săi, F.D. consideră că aceștia încearca să-și impună
autoritatea cu orice preț. Nu toți sunt suficient de bine pregătiți profesional și majoritatea nu
sunt deschiși la comunicarea cu elevii. Consideră că unii dintre profesori nu evaluează corect
rezultatele elevilor.