Ana are 22 de ani si s-a prezentat la psiholog pentru că se simte lipsită de sperantă,

nu are încredere în propriile decizii, si simte că nu stie realmente ce înseamnă să se simtă

fericită. Are perioade când reprosează si ridică vocea la persoanele apropiate sau perioade
când nu se implică în nimic, nici măcar în rutina de zi cu zi.
Inca de mica, Ana a fost expusa unor conflicte. Parintii ei nu se intelegeau foarte bine,
mama ei a plecat, cand era adolescenta, in Italia datorita unei situatii financiare precare si a
ramas cu sora si tatal ei. Dupa plecarea mamei, ea a fost capul familiei, cea care lua decizii
si isi sustinea tatal. A decis sa se mute la Cluj, pentru a-si “face un viitor” dar aici ea a trebuit
sa aiba grija si de bunica ei care are probleme de sanatate, asadar responsabilitatile ei s-au
inmultit, ingrijorandu-se tot mai des legat de apectele din viata ei. In ultima perioada se simte
tot mai iritata si nervoasa in relatia cu parintii si bunica.
In privinta relatiilor interpersonale prezinta anumite dificultati. In clasa a XI a, la varsta
de 17 ani a fost la o cabana cu niste prieteni, unde s-a întamplat o situatie care i-a marcat
adolescenta. La un moment dat ea s-a trezit in pat, dupa ce un baiat din grupul acela i-a pus
un drog in băutură. Nimeni nu i-a raspuns la intrebarile pe care le-a avut, toti invinovatand-o
pe ea pentru ca a baut prea mult. Nu a avut cu cine sa vorbeasca despre experienta, acest
lucru a “invatat-o “ ca nu poate sa aiba incredere in nimeni, mai ales in baieti si a ajuns la
concluza ca “trebuie sa fie stapana pe situatie, sa detina controlul altfel se intampla lucruri
ingrozitoare”. Astfel o perioada lunga nu a avut nicio relatie, fapt ce a contribuit la abilitatile
deficitare de socializare. Asadar pe toata perioada liceului a trebuit sa nu para vulnerabila,
sa se protejeze de colegi deoarece o considerau o ciudata . “ Trebuia mereu sa fiu in garda,
defensiva ca ei sa nu se mai ia de mine”.
Este singura din familie care nu este/ nu a fost intr-o relatie de lunga durata. Parintii s-
au inselat, intre sora si sotul ei sunt conflicte si pentru ea acestea sunt exemple pe care nu
vrea sa le urmeze. In plus, “mama m-a invatat sa fiu independenta, sa nu am nevoie de un
barbat”. In prezent ea doreste sa aiba relatii romantice dar sustine ca “ toti baietii fug de ea/
considera ca sunt de piatra”.
Pe plan profesional nu stie ce decizii să ia. Nu a terminat facultatea dar nu are energie
si motivatie să mai facă ceva. Se simte foarte vinovată că nu are o independentă financiară si
că nu face nimic să iasă din acest impas. Privind viitorul i se pare că o sa fie la fel de rău dar
asteptă totusi să se întâmple ceva si să mai rezolve dintre lucruri. Astfel o încurajează si o
prietenă fătă de care se simte apropiată.