Sunteți pe pagina 1din 4

STUDIU DE CAZ

Adolescența este perioada de tranziţie de la copilărie la varsta de adult tânăr. Ea


începe la pubertate (către 11-13 ani la fete si 13-15 ani la băieţi) si este însoţită de
importante transformări in planurile biologic, psihologic și social. Cuvântul adolescență
vine din latinescul adolescere, care înseamnă “a crește”. Când oamenii folosesc acest
cuvânt, de obicei se referă nu numai la schimbările fizice ci și la noile gânduri,
sentimente, relaţii si responsabilități pe care le au copiii care devin tineri adulţi.
Această perioadă este marcată adesea de tensiune si încordare, traversarea ei fiind
una plină de framântări intense, trăiri dramatice și uneori, conflicte.
În adolescență se formează o identitate stabilă, având la baza o imagine de sine și
atitudini fata de sine. In jurul lor se articuleaza această identitate. In formarea identității
de sine intervin presiunile exercitate de părinţi, dar și grupurile de indivizi de aceeaşi
vârstă. In cazul unui eşec, acestea pot duce la o stare de dezorientare și disperare din
partea adolescentului, manifestată prin răzvrătire, comportamente extreme și violență.
Violența socială e des întâlnită la adolescenţi și poate fi o formă de manifestare a unor
comportamente precum:
- exprimare inadecvată sau jignitoare ( poreclire, tachinare, ironizare, imitare,
ameninţare, hărțuire)
- bruscare, împingere, lovire,rănire
- comportament care intră sub incidența legii( viol, consum sau comercializarea
de droguri, furt)
- ofensa adusa autorităților sau cadrului didactic
- comportament şcolar neadecvat întârziere la ore, părăsirea clasei in timpul orei,
fumatul in şcoală sau orice alt comportament ce contravine flagrant
regulamentului şcolar in vigoare.
O astfel de manifestare a fost remarcată și in cazul elevului A.R. in vârsta de 16 ani,elev
în clasa a X-a la liceu în mediul urban.
Elevul are rezultate mediocre, deşi pare a fi foarte inteligent. Până în prezent nu a
întrerupt şcoala dar obişnuieşte sa lipsească de la ore. Provine dintr-o familie cu
probleme sociale si economice, relaţia dintre părinţi fiind și in prezent tensionată și
conflictuală. Părinţii săi sunt absolvenţi de şcoală profesională. În prezent ,tatăl este
pensionat (pe motiv de boală) și mama sa este casnică. Este cel mai mic frate dintre cei
trei copii ai familiei sale.
A.L. se autoidentifică drept un elev cu probleme de comportament pentru care a
fost sancţionat de către şcoală (pedepse considerate a fi întrucâtva meritate): a fost
chemat la discuţii individuale, mustrat in fața clasei, i s-a scăzut nota la purtare ( notele
la celelalte discipline având, de asemenea, de suferit) a fost ameninţat cu exmatricularea:
“Sunt un pic…mai zvăpăiat, dar nu sunt….exagerat”.
Elevul provine dintr-o familie cu probleme. Tatăl sau este alcoolic, mama dă toţi
banii din casa tatălui( pentru alcool) pentru a evita conflictele și violența, nu a reuşit
niciodata sa comunice cu părinţii. Simte ca este iubit de sora sa, la care locuieşte în
prezent, și, într-o oarecare măsura, de mama sa. Despre tată, este convins că nu îl
1
iubeşte. Motivul părăsirii familiei de origine a fost faptul că nu reuşea să se înțeleagă cu
părinţii, fiind chiar agresat fizic ( a fost deseori victimă a violenței tatălui său, a fost
umilit, jignit și i s-au spus vorbe urâte in familia sa) cât și faptul că trebuia să asiste la
relaţia extrem de tensionată dintre părinţi. Consideră că familia poate să influenţeze
comportamentul copiilor, care pot să învețe de la părinţi agresivitatea.

Nu crede că familia este o piedică pentru a arăta cine este, pentru că se simte
îndepărtat. Pe de altă parte, nici nu se simte susținut de familie, nu este mulțumit de
educația primită acasă și nu s-a simțit niciodată apreciat . “Acum nu mai am nicio
treabă cu parinții. Nu ne ajutam. Nu nimic”.
AL susține că iși câștigă singur existența și o mai ajută cu bani și pe mama sa.
Intrebat care sunt sursele sale de venit, el raspunde: “din combinațiile de cartier”, “ne
păcălim unul cu altul…telefoane, recuperări…haine”.
Nu știe care este sursa acestor bunuri dar acceptă și ideea că ar putea fi furate. Nu îl
interesează acest aspect. Mai câștigă bani și cu ajutorul internetului. E o “afacere” pe
care a început-o de curând, împreună cu cumnatul lui. Recunoaște că e ilegală și nu dă
prea multe amănunte dar speră să câștige ceva bani. Nu are probleme de moralitate în
raport cu această afacere, atâta vreme cât este o provocare pentru inteligența și
teribilismul său și atâta timp cât nu este permis. A face rost de bani pare a fi o
preocupare foarte importantă pentru el.
Susține că se înțelege foarte bine cu prietenii de cartier. A mai avut uneori
probleme cu poliția dar este convins ca nu are ce să pățească pentru că el nu face nimic
ilegal, nu fură. Se simte bine cu prietenii sai, nu vrea să ceară decât, să fie bine, dar e
conștient că felul lui de a fi iese oricum in evidență. Vrea să fie respectat pentru ceea ce
este.
Cu colegii de școală, AL are o permanentă relație tensionată. Se înțelege doar cu
colegii de liceu care sunt în același timp și prietenii din cartier, de “gașcă”. Cu restul se
ceartă mereu. Despre colegii lui crede că sunt normali, liniștiți, fără probleme, nu ca el.
Le invidiază situația.
În ceea ce privește percepția sa asupra școlii și a educației, AL consideră că
educația este necesară:”Faptul că ai școală, iți afectează un prestigiu in cartier”. Dar
AL declară că se întâmplă să învețe și lucruri nefolositoare , nu tot ce înveți la școală îți
este util in viața de zi cu zi. Nu lipsește de la școală. Mai chiuleste din când in când, o
oră-două. Sau cand a pațit ceva, ca de pildă când a avut mâinile sau picioarele rupte în
bătăile de cartier.
Se simte îndreptățit să-și facă singur dreptate, dacă cineva îl provoacă (“Sar la
bătaie, logic!”) dar nu consideră ca cineva din exterior ar putea s ail ajute (“Nu apelez la
profesori pentru ajutor”). Dacă cineva îl agresează și nu poate reacționa pe moment,
încearcă să se răzbune( “Mă razbun!”, tot cade el in plasă”!)

Este de accord ca uneori trebuie să recurgi la violentă pentru a rezolva problemele.


Recunoaște ca este mereu nervos. Nu știe de ce i se întâmplă asta. Părea să aibă unele
tendințe depresive, s-a gândit la sinucidere dar nu crede că o va face. Se simte uneori
singur. Nu consideră că trebuie să-și exteriorizeze sentimentele, mai ales cele care
tradează slăbiciunile sau atunci când se confruntă cu greutăți:(”Nu plâng cu lacrimi…
plâng în mine…așa…”).

2
Mai bea cu prietenii de cartier. A încercat și droguri (“ Mă făceau să mai uit de
probleme”) Dar a renunțat prin voință. Afirmațiile sale legate de consumul de droguri nu
sunt, de altfel, verificabile, pare să spună că a luat droguri mai mult din teribilism deși
poate doar a încercat vreodată și amănuntele date se referă la ceeea ce știe despre
consumatorii de droguri. Cunoaște prieteni din cartier care se droghează și îi înțelege
pentru că “au motivele lor”. Nu ar recomanda droguri altora. Acum doar fumează.
Ii plac jocurile de noroc. Este tentat de lucruri noi, interesante. Se interesează de
ținuta lui. E “rapper” și ține să arate corespunzator. E conștient de riscurile la care se
supune dar și le asumă.
Știe că ar putea să i se întample la un moment dat și o agresiune majoră. Recunoaște că
este impulsiv. Nu se sperie ușor. Iși asumă greșelile, nu dă vina pe alții. I se pare firesc
să nu respecte regulile pe care nu le întelege sau cu care nu este de acord.
In ceea ce privește profesorii sai, AL consideră ca aceștia încearcă să-și impună
autoritatea cu orice preț. Nu toți sunt suficient de pregătiți profesional și majoritatea nu
sunt deschiși la comunicarea cu elevii. Consideră că unii dintre profesori nu evaluează
corect rezultatele elevilor.
A.L este un adolescent care manifestă o atitudine agresivă datorită situării într-un mediu
familial dominat de neînțelegeri permanente, conflicte, acte de violență. El iși percepe
familia ca pe o piedică in fața propriei afirmări. El iși dorește să-și impună o nouă
identitate și vrea să se exprime independent, să poată fi el insuși, să se valideze și să se
impună ca realitate distinctă, să fie recunoscut, acceptat și apreciat ca atare de ceilalți. Iși
dorește să nu mai fie confundat cu fostul copil si apelează la calea cea mai simplă:
refuzul deschis de a se supune si afișarea cu orice preț a independentei sale. De aceea
nici nu cere ajutor si nu acceptă sprijinul cuiva. Consideră că “viața l-a făcut sa fie dur”
si lacrimile le considera o tradare a slabiciunii lui iar el nu-si permite sa fie slab.
Familia dezorganizata si-a pus amprenta asupra comportamentului său și constituie un
factor de risc pentru elev.
De asemea, factorul economic este deosebit de important. Faptul că în familia sa,
venitul se consumă pe alcoolul tatălui, a făcut ca bugetul alocat celorlalte necesități să
fie foarte redus iar saracia să nu fie un alt factor care a contribuit la deviația de
comportament a lui A.L.
El vede că grupul, baieții de cartier, îi pot oferi o oarecare siguranță materială și, din
această cauză, scoala va trece în plan secund. Iși apreciază prietenii, pe care îi consideră
mai apropiați decât familia lui, pentru că alaturi de ei se simte in siguranță.
Problemele de comunicare ale elevului sunt evidente. El nu poate dialoga cu membrii
familiei dar nici cu profesorii sau alte persoane apropiate. Profesorii ar trebui sa fie mai
deschiși la comunicare, mai ales într-un asemenea caz. Unele cadre didactice doresc să-
și păstreze cu orice preț autoritatea, blocând căile de comunicare cu elevii. În astfel de
cazuri se ajunge la situația lui A.L. care, în loc să se deschidă către profesori, consilieri
psihologici sau părinți, se bucură că poate ieși în colțul străzii cu gașca lui.
Abordarea unei comunicari cu acest elev ar trebui să se facă și prin metode mai
puțin obișnuite cum ar fi schimbarea mediului și inițierea dialogului nu doar în contextul
formal al școlii: excursii, tabere, evenimente culturale, etc.
De asemenea, consilierul școlii poate negocia reguli comune de conduită.
Un alt mijloc deosebit de important de evitare a violenței și a comportamentului
neadecvat al elevului A.L. este monitorizarea acestuia și a prietenilor de cartier prin
construirea unor parteneriate cu Poliția de proximitate. Colaborarea la nivelul unității de
3
învățământ cu polițiștii, diriginții, profesorii dar și consilierii școlari( ca mediatori) va
duce la prevenția oricarui tip de eveniment nedorit care să-l afecteze pe A.L, dar și cu
parinții ( mama sau sora sa), activitățile de prevenire a violenței desfășurate în școală îl
vor responsabiliza pe elev și îi vor da posibilitatea dezvoltării unei personalități
armonioase și a unei stime de sine crescute.
De asemenea ,elevul poate fi implicat în activități de prevenire sau control al
cazurilor de violență;organizarea cu parinții a unei activități pe tema prevenirii violenței
școlare,organizarea unor întâlniri și discuții cu autoritățile din poliție dar și dezvoltarea
unor programe sau proiecte în școală privind gestionarea sau metode de combatere a
conflictelor si promovarea cooperării.
Consilierul școlar va angaja dezbateri pe tema violenței și va consilia pe AL după un
program bine stabilit și…în cooperare cu dirigintele și consiliul profesoral al clasei din
care face parte.De asemenea, va acorda consiliere părinților elevului și a surorii lui,dar și
discuții cu prietenii,cu colegii sau cu cei din anturajul sau.Consilierul trebuie să-l
examineze psihologic pe AL și să inițieze acțiuni de mediere a conflictelor.
Comportamentul violent nu poate fi explicat prin considerarea unei singure categorii
de factori,fie ei individuali,raționali,sociali culturali sau de mediu.În consecință numai
analiza interactiunilor complexe dintre aceștia poate oferi o explicatie consistentă
violentei si,in acelasi timp,poate fundamenta o strategie de prevenire.Modelul ecologic
de abordare are la baza ideea conform căreia între factorii individuali și cei contextuali
există inter-relații iar violența este procesul nivelurilor multiple de influență a acestora
asupra comportamentului.