Studiu de caz asupra unui adolescent problematic din mediul

liceal sau Universitar

Mi-am tăiat venele cu un briceag!" Incursiune în mintea unui emo

Mela are 21 de ani. Este emo, iar pe mâna stângă are o cicatrice, spune ea, dobândită în urma unei
tentative de sinucidere, de acum 3 ani. Ea se numără printre puţinele adepte alte curentului emo care
au acceptat să vorbească despre stilul lor de viaţă. Un stil extrem de controversat, pe seama căruia
circulă, în ultima perioadă, o sumedenie de mituri şi poveşti . “Am sângerat mult/ Din această veche
rană/ Curăţ-o cu sare/ Şi altfel o voi simţi ca nouă/”. Sunt versuri din piesa “The Old Wound” a
trupei Dashboard Professional, una dintre preferatele curentului emo.
Deşi, “curent” nu este, neapărat o definiţie corectă pentru emo. La fel cum nu-i poate caracteriza
nici cuvântul “grup” ori “mişcare”. Îmbrăcaţi în negru, cu părul zburlit, machiaţi intens, aparent
neîngijiţi şi nespălaţi, de îi vezi pe stradă, îi poţi confunda destul de uşor cu rockerii. Atâta doar că
agresivitatea e înlocuită de melancolie, deprimare. Ei sunt sinucigaşii de serviciu ai lumii
contemporane. Sau cel puţin aşa cred cei mai mulţi despre ei. Şi dacă aşa cred, de ce să încerci să-i
înţelegi?
Părinţii sunt de vină?
Mela a venit la Cluj din Odorheiul Secuiesc, este studentă la „turism” şi lucrează într-un club din
oraş. Ea spune că a ajuns „emo-kid” în jurul vârstei de 17 ani, în urma problemelor pe care le-a avut
cu părinţii. „Se certau des şi, deşi m-au neglijat tot timpul, aplicau controale stricte. Nu m-au lăsat
niciodată să iau vreo hotărâre în legătură cu viaţa mea“, suţine Mela.
“La sfârşitul clasei a IV am vrut sa merg la Şcoala de Arte, pentru că îmi plăcea foarte mult să
desenez şi chiar desenam foarte frumos, dar nu m-au lăsat. Astfel desenele mele de copil s-au
transformat involuntar în păduri arse, copaci fără frunze, feţe triste. Nu îmi impuneam să desenez
ceva trist. Pur şi simplu desenam ce simţeam şi numai la sfârşit realizam ce ieşea din mâna mea”
povesteşte ea. Apoi, mai zice Mela, în locul unui liceu cu profil uman pe care şi l-ar fi dorit ea,
părinţii au decis s-o dea la unul de matematică-informatică.
Tot părinţii ar fi de vină, susţine Mela, şi pentru interdicţia de a învăţa să cânte la chitară.
În primii ani de şcoală a fost la pian, dar în liceu a vrut să înveţe să cânte şi la chitară. ”Pur şi
simplu nu au vrut să ma lase să învăţ şi chitara. Mi-au zis doar că pian mi-am ales, pian să învăţ. Aşa
că m-am văzut obligată să învăţ singură să cânt la o chitară veche, care fusese a tatălui meu, când
părinţii nu erau acasă”.
„N-am ales eu să fiu emo”Care au fost consecinţele acestor impuneri? ”Nu eram o adolescentă ca
toate celelalte. Nu aveam voie să ies în oraş, să dorm la colege sau să vină ele pe la mine. Nu puteam
să mă îmbrac cum vreau, să am unghii lungi, să mă machiez... Niciodată nu am avut vreun cuvânt de
spus cu privire la persoana mea”.Frustrarea şi deprimarea au apropiat-o, iniţial, de stilul rock, dar de
piesele mai liniştite, triste: “Am o verişoară mai mare care asculta rock. De atunci aveam o afinitate
pentru acele piese rock care erau lente, triste. În ele mă regăseam, cu ele mă identificam perfect. Eu
nu vreau să fiu “emo”, n-am ales să fiu “emo”, pur şi simplu aşa sunt”.
“Muzica emo este tot muzică rock, însă piesele sunt mult mai triste, deprimante. Acestea pot vorbi şi
despre sentimente frumoase, cum ar fi dragostea, însă mesajul este mereu unul trist. «Emo» vine de
la « emotional », deci reprezintă o stare apatică, de tristeţe, şi ne caracterizează pentru că suntem mai
sensibili, înconjuraţi de probleme şi ne refugiem în stilul ăsta de muzică, cu care ne identificăm

1
perfect”.
„Am încercat să mă sinucid”Din punct de vedere profesional, lucrurile sunt la fel de neclare pentru
Mela. A început Facultatea de Litere, dar după un an trecut la Turism, unde este studentă acum în
anul II. „Oricum, încă nu ştiu ce vreau să. Mi-ar plăcea să fiu ghid turistic, dar mai întâi vreau să mi
fac ordine în viaţa personală.”. Referindu-se la părinţii ei, Mela spune că doar mama ei ştie că a
renunţat la Litere, tatăl ei ignorând acest lucru „Mă mir că nu se aşteaptă să-l chem. la absolvire”,
spune ea.
Fata găseşte motive de depresie şi în viaţa amoroasă. În urmă cu căţiva ani, ea a trăit o poveste de
iubire cu un băiat care nu era emo, iar acum suferă din din cauza altui băiat: „De 6 ani sufăr după un
băiat, cu care mă impac, mă despart şi tot aşa o ţinem. În urmă cu vreo 3 ani am încercat să mă
sinucid din cauza asta... Mi-am tăiat venele cu un briceag, dar el m-a găsit şi avut grijă să-mi revin”,
îşi minteşte ea, arătându-şi mâna stângă, undepuţin mai jos de încheietură, se vede o cicatrice albă de
câţiva centimetri.De altfel, adaugă ea, de atunci nu a mai avut tendinţe sinucigaşe.
Există, însă, şi un lucru plăcut în viaţa Melei - chitara: „Chitara este instrumentul nostru
caracteristic. Ea ne reprezintă. De multe ori doar ţin chitara în braţe, fără să cânt, şi simt că mă
liniştesc pe loc”
„Probabil căutăm afecţiune”Mela crede că izolarea emoiştilor vine de la faptul că ceilalţi râd şi îşi
bat joc de ei, fără a încerca să-i înţeleagă. „Ei ne exclud, ei se feresc de noi, de aceea părem izolaţi;
nu noi alegem să fie aşa”. Ea încearcă să contrazică şi un alt mit legat de emo, conform căruia cei
mai mulţi dintre ei ar fi gay sau lesbiene. „Îi adevărat că uneori fetele se sărută între ele şi băieţii
între ei, dar asta nu înseamnă că toţi sunt pe invers. Faptul că băieţii sunt mai efeminaţi, nu-i face
gay. Pur si simplu ne distrăm... nu ştiu de ce, probabil căutam afecţiune”.
Nici la locul de muncă Mela nu a scăpat de prejudecăţi, deşi la interviu au acceptat-o aşa cum arată
şi nu i-au făcut nicio observaţie: „Am avut probleme cu şefii din cauza aspectului meu fizic. Ei
credeau că lumea se sperie de mine, însă dovada că îmi fac bine treaba este faptul că foarte multă
lume mă recunoaşte pe stradă, îmi zâmbeşte, unii vin în club doar când lucrez eu şi, mai ales,
bacşişul pe care îl număr la sfârşitul zilei, şi care nu este deloc nesemnificativ”, spune ea.
„E logic să caut înţelegere în altă parte”Fata susţine că a încercat de multe ori să se schimbe, dar că
nu a găsit niciun alt stil care să o reprezinte, nicio altă muzică : „Am încercat de multe ori să mă
îmbrac altfel, să ascult altă muzică, dar nu mi-a ieşit niciodată. Nu mă regăsesc în alt stil, nu sunt eu.
Mulţi spun că arăt aşa şi sunt aşa tristă pentru că sunt drogată, dar cearcănele pot fi şi de la oboseală,
nu doar din cauza consumului de droguri. Dacă sunt fericită, tot din cauza drogurilor trebuie să fie...
În condiţiile ăstea îi logic să ma îndepărtez de lumea care mă cataloghează drept drogată şi să caut
înţelegere şi minţi deschise în altă parte”, mai zice Mela despre:
*stilul emo
„Ce ne caracterizează pe noi este faptul că suntem mereu deprimaţi, şi asta se vede clar şi în aspectul
nostru, purtăm foarte mult negru. De asemenea şi în machiaj folosim mult negru, pentru că ascunde
cearcănele din urma plânsului sau a oboselii. Deşi avem multe probleme care ne deprimă, nu căutăm
metode să le rezolvăm, nu sperăm la soluţii”.
*cum reacţionează cei din jur
„Când ies undeva şi la sfârşit plătesc nota, de fiecare dată las destul de mult bacşiş pentru că ştiu
cum e să ai un astfel de serviciu. De cele mai multe ori ospătarii se uită ciudat la mine că las atâţia
bani, la cum arăt, şi nu o dată mi s-a întâmplat să-mi fie adresată întrebarea: „Eşti sigură?”.
*cum se îmbracă emo„Oamenii au impresia că noi, „emoiştii”, ne trezim dimineaţa, ne îmbrăcăm cu
ce găsim, haine murdare şi jerpelite, şi plecăm fără să ne spălăm sau să ne pieptănăm. În ciuda
aparenţelor, merg la stilist, mă îngrijesc de aspectul ei fizic, iar piesele vestimentare ating de multe

2
ori preţuri mai mari decât ar da un om obişnuit pe blugi sau pe tenişi”.
*tendinţele de suicid ale emo„Tendinţele suicidale nu sunt o modă. Pur şi simplu unori poţi simţi o
durere aşa de mare înăuntru încât să ai impresia că dacă te răneşti fizic răul o să iasă. Însă niciodată
nu ne gândim să facem rău altor persoane”*muzica emo „Sunt formaţii care cântă numai muzică
emo, cum ar fi Emo, Emo Side Project, dar eu le ascult foarte rar, doar când sunt extrem de tristă. În
rest ascult rock, punk, alternativ sau orice alt gen, însă piese triste, cu care mă identific”*prietenii
unui emo
„Majoritatea prietenilor mei sunt rockeri, punkeri, fani ai altor genuri de muzică. Prieteni emo am
foarte puţini”,*locuri frecventate de emo
„Nu există cluburi exclusiv pentru emo. Noi ieşim în cluburi frecventate de toată lumea, Janis,
Diesel, Fire, After 8”.
*simbolurile emo
„Simbolurile noastre sunt asemănătoare cu cele ale rockerilor, de exemplu capul de mort, mult negru
etc., însă, spre deosebire de ei, la noi acestea sunt acompaniate de inimi frânte, feţe triste, steluţe”
*„moda” emo
„Părerea mea este că mulţi copii de 13-14 ani sunt zic că sunt emo pentru că ei cred că aşa e la modă,
din cauza importanţei care s-a dat în ultimul timp acestui stil. Mulţi însă nu înţeleg despre ce e vorba
şi nici nu se identifică cu ceea ce fac sau cu ceea ce ascultă”
Ce se ştie sau se crede despre emo
- „emo” vine de la „emotional”, adică persoană mai sensibilă, mai uşor de impresionat
- curentul emo a apărut în anii 80-90, ca subgen al rockului
- adepţii stilului emo se numesc „emo kids”
- potrivit dicţionarului englez “The Urban Dictionary”, „emo kids” sunt cei care se îmbracă exclusiv
în negru, refuză orice urmă de drăgălăşenie, sunt teribilişti şi le place să îşi pictzeze unghiile în
negru.
- un „emo kid” este un amestec de goth, rock şi punk
- formaţii emo: Tokyo Hotel, Dashboard Confessional, A Fire Inside, Fall Out Boy, Funeral for a
Friend, My Chemical Romance, Panic at The Dico, Taking Back Sunday etc
- că au tendinţe sinucigaşe
CONCLUZIA acestui studiu de caz ar fi aceea ca adolescentul are nevoie de afectiune,
intelegere, atentie din partea tuturor si nu numai ,are nevoie de toate acele lucruri care pe el il fac
sa fie implinit si care il ajuta sa se integreze in viata sociala,il ajuta sa isi atinga scopul
propus!!!!!!!!!