Studiu de caz nr.

(pe baza informaţiilor obţinute de la Tribunalul Iaşi - anchete realizate cu mama şi cu elevul)
H.K., 16 ani, elev în clasa a IX-a, liceu tehnic, mediul urban

H.K., 16 ani, locuia cu părinţii şi fratele de 10 ani, într-un apartament proprietate personală, în
oraşul I. A fost cercetat pentru tâlhărie (a smuls, împreună cu nişte prieteni, telefonul mobil
din mâinile unei fetiţe).
Familia minorului are o situaţie materială bună, veniturile lunare fiind de peste 15 milioane
de lei (la nivelul anului 2002). Mama, absolventă de liceu, este asociată la firma al cărei
patron este soţul, licenţiat în construcţii, fost inginer în Irak. Relaţiile în familie sunt descrise
ca fiind armonioase şi bazate pe înţelegere. Minorul primea zilnic 50.000 de lei bani de
buzunar.

Părinţii îşi caracterizează fiul ca pe un copil inteligent, respectuos şi disciplinat, dar şi foarte
milos şi credul. Ei consideră că aceste din urmă trăsături îl fac susceptibil la manipularea de
către anturaj. O dominantă a educaţiei primite în familie, dată de credinţa musulmană, era
aceea că este ruşinos să furi sau să tâlhăreşti. Mama insistă pe suferinţa provocată membrilor
familiei de către fapta lui H.K., faptă care a atras după sine etichetarea din partea comunităţii,
dificultăţile apărute după mediatizarea faptei.

Reacţia părinţilor, la aflarea veştii, a fost de stupoare, dar şi de neacceptare a evidenţei, cu atât
mai mult cu cât tatăl provine dintr-o familie prestigioasă, în care nu au existat dificultăţi de
genul acesta. Cu toate că au discutat cu fiul lor despre fapta săvârşită, ei nu s-au putut lămuri,
nu-şi explică ce l-a putut determina să facă aşa ceva. Sunt înclinaţi să creadă că aceasta s-a
datorat credulităţii, teribilismului şi lipsei de experienţă a fiului lor, foarte uşor de influenţat
de către anturaj. Pentru evitarea etichetării, părinţii menţin şi solicită discreţie privitoare la
fapta lui H.K., în relaţia cu şcoala. Pe perioada cercetării, ei au intensificat supravegherea
minorului (mai ales mama), menţin o relaţie strânsă cu şcoala, participând periodic la
şedinţele cu părinţii, ţinând legătura în permanenţă cu diriginta şi ceilalţi profesori.

H.K. îşi petrecea timpul liber ieşind cu amicii, în general vecini din bloc, discutând despre
fotbal sau plimbându-se prin oraş. După săvârşirea infracţiunii, nu-şi mai frecventează
anturajul decât ocazional, petrecând mai mult timp în compania prietenei sale.

Evoluţia situaţiei şcolare a fost bună. Este elev în clasa a IX-a la un liceu tehnic din oraşul I.
Ş coala generală a absolvit-o cu rezultate foarte bune. Conduita pe parcursul anilor de şcoală
poate fi caracterizată ca fiind adecvată mediului şcolar, nepunând probleme de disciplină sau
de relaţionare cu profesorii şi colegii.

Nu s-au observat în comportamentul minorului elemente care să anunţe un viitor

infracţional, ceea ce ne face să credem că fapta săvârşită este un accident. De altfel, nici
anturajul său nu se manifestase anterior prin comportamente deviante. H.K. crede că, de fapt,
a fost atras într-o cursă, acesta fiind şi motivul pentru care relaţia sa cu vechii amici s-a răcit
în urma comiterii tâlhăriei. El spune că asta l-a făcut să nu mai aibă încredere în băieţi, că nu
mai poate avea încredere în nimeni şi că e mai bine să fie discret şi diplomat în relaţiile cu ei,
aşa cum l-au sfătuit şi părinţii. H.K. consideră că fapta sa e gravă, asumându-şi în mare parte
responsabilitatea pentru ce a făcut. Este foarte afectat că şi-a atras, prin ceea ce a făcut,
oprobiul public (râdeau
băieţii din cartier de mine), dar mai ales pentru că a pierdut încrederea părinţilor, de care este
foarte ataşat.

Factorii negativi care au favorizat comiterea faptei par a fi teribilismul şi influenţa grupului.
De fapt, unul dintre amici i-a spus: ai mai avut telefoane şi ştii mai multe, ia-l că eşti mai
aproape. O influenţă negativă o pot avea unele dintre caracteristicile personale, care ţin de
nevoia exagerată de afirmare şi prestigiu, iar, pe de altă parte, de nivelul crescut de
influenţabilitate, asociat cu rezistenţa scăzută la presiunile din partea grupului de egali.

H. K. spune că, pe moment, nu a conştientizat gravitatea faptei (n-am gândit pe moment), fără
să poată oferi o explicaţie plauzibilă privind motivaţia comiterii tâlhăriei. Neagă că ar fi fost
atras de bunul sustras (n-am văzut telefonul pentru că era în husă ).

Conduita lui H. K. este influenţată de o serie de factori psihosociali pozitivi, cum ar fi:
suportul moral al familiei, posibilităţile reale de supraveghere ale copilului în cadrul familiei,
asociate cu un model tradiţional de educaţie, bazat pe principii şi valori morale şi spirituale,
capacitatea de integrare adecvată în mediul şcolar, dorinţa de a avea o bună reputaţie în
societate.

A fost condamnat la 1 an cu suspendare, sub supravegherea Serviciului de Reintegrare Socială

şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Iaşi.