Szabo Eva Zsuzsanna

MCA an II.

Studiu de caz

Prezentarea cazului
C.S. este un copil de 12 ani, în clasa a V-a, de la începutul acestui an şcolar a schimbat
şcoala, fiindcă s-au mutat cu mama lui. Părinţii lui au divorţat de câteva luni, din cauza
probelemlor de alcool al tatălui şi din cauza violenţei tatălui, atât mama cât şi copilul au fost
abuzaţi fizic şi verbal. De un an tatăl şi-a pierdut locul de muncă, după care a început să vândă
bijuteriile şi alte bunuri din casă ca să facă rost de bani din care să cumpere alcool. Înainte de
divorţ mama s-a mutat cu copilul şi şi-a schimbat locul de muncă, şi are la dispoziţie foarte puţin
timp ca să se ocupe de copil. Au apărut schimbări în comportamentul copilului la sfârşitul clasei
a IV-a, când au divorţat părinţii, copilul nu a învăţat la fel de bine, s-a dus la şcoală fără teme,
când mama, sau cadrele didactice au încercat să vorbească cu el despre problemele pe care le
întâmpină în învăţătură, devenea agitat, ostil, arunca lucrurile pe jos. Când mama lui vroia să
verifice temele, sau carnetul lui, devenea nervos, şi a fugit la tatăl lui, la care a petrecut
majoritatea vacanţei de vară, copilul spunea că tatăl lui îl iubeşte mai mult , şi nu mai este
agresiv faţă de le ca înainte. În clasa a V-a problemele de comportament au persitat, nu respecta
regulile clasei, vorbea urât cu colegii, profesorii, şi-a făcut prieteni mult mai învârstă care
consumau subtanţe, şi se ocupau de furturi, şi la presiunea lor a început să fumeze, şi să fure de
la colegii lui. Are rezultate slabe la învăţătură, mama lui îl critică zilnic pentru faptul acesta, şi îi
adresează replici de genul: ,, vei ajunge ca tatăl tău,, , ,,nu vei fi bun de nimic,, . Frecvenţa
comportamentelor agresive au crescut: înjură, ameninţă, refuză să realizeze o sarcină, sau să
vorbească, când ceilalţi insistă prea mult devine nervos şi ţipă. La începutul clasei a V-a s-a de
ducea de două ori pe săptămâna la consilierul şcolii, cu care la început avea o relaţie destul de
bună de încredere, însă după ce a ajuns în grupul nou de prieteni care au avut o influenţă
negativă asupra lui, se ducea doar o data pe săptămână doar dacă consilierul se ducea după el în
clasă, după care refuza şedinţele şi nu se mai ducea deloc.

Tipurile de agresivitate predominantă şi relaţia acestora cu duritatea, intensitatea,

anxietatea, depresia, experienţele traumatice, istoric de abuz emotional, statut socio-
economic.

Pentru investigarea comportamentelor agresive am aplicat proba The Peer Conflict Scale
(Marsee,,Kimonis, & Frick,2004), rezultatele au arătat că predomină agresivitatea reactivă direct,
şi agresivitatea reactivă relaţională. Devine agresiv atât verbal cât şi fizic faţă de ceilalţi când
este provocat sau ameninţat. Reacţiile lui nervoase erau ca un mecanism de apărare pentru el,
când cineva îl critica sau îi atrăgea atenţia că nu învaţă bine, sau că a greşit, nu are prieteni buni a
început să se apere strigând la ei, sau lovindu-le, îi făcea plăcere să se simtă superior,să aibă
control asupra situaţiilor conflictuale şi să exprimă lucrul acesta, colegii lui nu comunicau cu el,
le era frică de el, fapt de care el era conştient. Colegii ei spunea că încearcă se se apropie de ei
după o ceartă de exemplu, chiar în ziua în care a avut loc conflictual sau în ziua următoare
pretinzând că nu s-a întâmplat nimic însă dacă colegii lui refuză compania lui fiindcă sunt
supăraţi pe el, devine din nou furios, şi ajung să se certe, sau să se bată din nou, e ca şi un cerc
vicios. Băiatul spune că prietenii lui mai mari, nu îl critică, nu le interesează dacă nu învaţă bine,
şi că sunt singurele persoane care acceptă aşa cum este el. Pentru depistarea prezentţei altor
tulburări emoţionale cum, ar fi anxietatea şi relaţia ecesteia cu agresivitatea reactive
direct,respective relaţională a fost aplicat inventarul STAI (Spielberger si colab 1970), conform
rezultatelor C.S. se confruntă cu anxietate socială. Agresivitatea lui este generată de anxietate, nu
suportă critica, îi este frică că se va simţi ruşinat, că ceilalţi vor râde de el, astfel el acţionează
agresiv să prevină situaţiile pe care el le percepe ameninţătoare. Mama lui vroia să-l ducă într-o
şcoală nouă ca să rupă legătura cu grupul acela de băieţi, însă băiatul s-a opus ideii, şi o ameninţa
pe mama lui că va fugi de acasă, şi îşi va pune capăt zilelor, dacă mama lui îl desparte de
prietenii lui. Mama lui s-a îngrijorat de sănătatea mentală a copilului , realizând că copilul lui are
gânduri suicidare şi vroia să se ducă la un psiholog. Mama speriată de spusele copilului a
încercat să negocieze cu el, şi i-a spus, că nu trebuie să schimbe şcoala dacă se duce din nou la
psihologul şcolii. După câteva şedinţe, psihologul şcolii a comunicat mamei că băiatul a avut
deja o tentativă de care nu ştia nimeni. Psihologul şcolii a recomandat mamei, un alt psiholog,cu
care să se lucreze cu copilul pe această problemă. Mama a contactat acel psiholog, şi din păcate
după prima şedinţă care a avut loc în martie a intervenit pandemia, dar au ţinut legătura, şi au
stability că vor ţine şedinţele online.

În cee ace priveşte relaţia abuzului emotional cu agresivitatea reactive direct şi relaţională a
băiatului, putem spune că există a relaţie de cauzalitate, abuzul din partea tatălui poate fi
considerat ca un factor care a dus la dezvoltarea acestor comportamente agresive. Atât abuzul ,
cât şi divorţul au fost experienţe traumatice pentru copil , din cauza acestor evenimente
traumatizante copilul a devenit anxios, la care s-a asociat şi furia.