Pentru fiecare dintre cazurile următoare, comentați atitudinile și abilitățile psihologului

școlar, așa cum reies din descriere / replicile date. În cazul în care considerați că replicile nu
sunt adecvate, le veți rescrie astfel încât să fie adecvate. Continuați dialogul cu încă 3-4
replici minimum pentru fiecare interlocutor și apoi comentați atitudinile și abilitățile
psihologului școlar așa cum reies din dialogul scris de dvs.

● George are 14 ani și este în clasa a VII-a. De la intrarea în clasa a V-a, profesorii și
colegii se plâng de comportamentele lui agresive în plan verbal și fizic. George
provoacă conflicte cu colegii din clasa sa și din alte clase. Are 2 prieteni în clasă, care
par să îl susțină și să îi urmeze inițiativele.

Rezultatele școlare ale lui George sunt medii către slabe, profesorii îl descriu ca pe un elev
„isteț, dar leneș”, „copil-problemă”, „scăpat din mână”, „obraznic”, „periculos”, „răsfățat și
manipulativ”.

Familia lui George a negat până de curând faptul că George este cel care provoacă situațiile
conflictuale, susținând că de fiecare dată el a fost cel provocat și acasă nu se comportă
niciodată astfel. Discuțiile recente purtate de către familie cu diriginta și cu o parte dintre
profesori și părinții colegilor lui George au creat o oarecare presiune și familia și-a dat
acordul pentru ca George să primească susținere din partea psihologului școlar.

- George, te rog ia loc! Trebuie să discutăm, pentru că am auzit că ai probleme la școală. Sunt
de partea ta. Realizezi care sunt consecințele comportamentelor tale? Te rog, uite-te la mine și
spune-mi dacă înțelegi!

George ridică sfidător ochii, dar tace. Psihologul continuă:

- Uite, dacă vei continua așa, vei fi constant respins de cei din jur, iar părinții tăi au de suferit.
De ce te porți așa? Ești un copil inteligent și îți dai seama că sunt doar consecințe negative.
Te pot ajuta să îndrepți asta!

Comentariu:

Nu mi se pare deloc profesional comportamentul psihologului scolar, in sensul ca a pus

presiune pe copil, facandu-l vinovat de tot ce se intampla. Tonul amenintator si agresiv
este departe de atitudinea empatica, toleranta si intelegatoare de care ar avea nevoie
copilul care trece cu siguranta printr-o perioada dificila. Un copil fericit nu are de ce sa
aiba o astfel de atitudine in mediul scolar si nu numai. Totodata, daca acel copil nu
doreste sa se deschida, trebuie incurajat printr-o atitudine prietenoasa, nu printr-un ton
provocator, de cearta.

Dialogul rescris:

- George, cum te simti astazi ?

- Rau. Ce doriti de la mine?

- Imi pare rau ca treci prin astfel de momente la scoala, mi-ar placea sa deslusim
impreuna cum se desfasoara lucrurile de fapt, pentru ca tu, profesorii si colegii tai sa va
simtiti bine la scoala si sa aveti parte cu totii un mediu prietenos.

- Eu nu am facut nimic rau.

- Inteleg. Vrei sa imi povestesti mai multe despre ce s-a intamplat?

Comentarii dialog rescris: In acest mod, psihologul ar putea deveni in timp aliatul
copilului, iar copilul nu se va simti atat de defensiv si in pericol, iar dupa cateva
dialoguri, exista posibilitatea ca acel copil sa se deschida.

● Tarik are 6 ani și este în Clasa Pregătitoare. Până la vârsta de 4 ani, a locuit cu familia
tatălui în Egipt, dar de 2 ani mama l-a adus în țară, în îngrijirea bunicii materne.
Mama locuiește și lucrează în Anglia, cu tatăl lui Tarik și sora mai mică a lui Tarik.
Părinții sunt în proces de separare. Tarik a fost în vacanță în Anglia, alături de părinții
săi, apoi a început școala.

Tarik are unele dificultăți de pronunție și vocabular; este inteligent, comunicativ, activ.
Experiența lui de relaționare cu copii de aceeași vârstă este limitată, uneori nu știe cum să
inițieze relația, se simte deseori respins. Îi este greu să se apropie de învățătoare, se retrage
imediat când consideră că a greșit o sarcină sau când nu știe / nu înțelege ce are de făcut,
intrând în opoziție și renunțând să mai încerce. Învățătoarea îl descrie ca „neascultător”, „cu
probleme de raportare la autoritate”. Bunica relatează episoade de violență din partea tatălui.

Învățătoarea și bunica (cu acordul mamei) cer sprijinul psihologului școlar pentru modelarea
comportamentelor lui Tarik și creșterea încrederii în sine.

- Bună, Tarik! Mă bucur să te cunosc!

- ......Ăăăăă....bună...cine ești?

- Eu te pot ajuta să fii mai încrezător și mai cuminte. Povestește-mi despre cum a fost în
Anglia. Am auzit de la bunica ta că uneori tăticul tău te cam ceartă.....sau poate vrei să-mi
povestești despre ce îți spune doamna învățătoare. Am auzit că nu o prea asculți....nici pe
bunica.....Sau mai bine spune-mi cum e la școală!

Comentariu: Aici, tonul psihologului scolar mi se pare mai prietenos, insa pare ca nu
acorda spatiu pentru ca elevul sa ii raspunda la intrebari. Ce as face diferit ar fi sa i pun
intrebarile gradual, pentru ca acel elev sa poata raspunde. Nu sunt nici de acord ca
spune ca il poate ajuta pe copil sa fie mai cuminte, as zice mai degraba mai bine cu sine.

Dialog rescris:

- Sunt psihologul scolar. Rolul meu este sa ma asigur ca te simti bine in mediul
scolar si sa remediem eventualele neplaceri create pentru ca tu sa vii cu placere si
entuziasm la scoala si sa te simti intr-un mediu sigur.
 - Aaa buna, sunt Tarik…
- Povesteste -mi despre cum a fost in Anglia.
- A fost ok…
- Ce ti-a placut mai mult la acea vacanta?
- Ca m-am plimbat cu tata si am vazut Big-Ben

Comentariu dialog rescris:

In acest mod, se creeaza o relatie de incredere intre copil si psiholog, iar copilul are
spatiul neesar sa se exprime fara sa fie judecat. Psihologul ar trebui sa urmareasca sa ii
creasca acelui copil increderea in sine si in psihologul scolar.

● Amalia are 17 ani și este elevă în clasa a XII-a. Este o elevă cu rezultate bune și foarte
bune, considerată de către profesori și colegi o elevă cuminte și serioasă, poate „un
pic cam retrasă”.

În ultima perioadă, Amalia a lipsit mult de la liceu, spunând dirigintei și altor profesori că
este bolnavă, că nu se simte bine, că are amețeli și rămâne acasă. Când diriginta ia legătura cu
părinții pentru a se interesa de starea Amaliei, reiese că aceștia nu știu nimic de absențe sau
boală – ei știu că în fiecare zi Amalia merge la liceu și învață bine, fără să fie nicio problemă.
Părinții sunt foarte ocupați zilnic, chiar și la finalul săptămânii, pentru că muncesc foarte mult
pentru a le oferi copiilor lor tot ceea ce au nevoie (Amalia mai are 2 frați mai mici),
frecventarea unor școli bune, vacanțe minunate și lucruri de calitate.

Diriginta și părinții decid să implice psihologul școlar pentru a identifica și rezolva problema
pe care o are Amalia, deoarece aceasta a refuzat să discute cu ei, odată confruntată cu situația
absențelor și cu faptul că a mințit acasă și la școală.

- Bună ziua, Amalia! Cred că știi cine sunt, nu mai este nevoie de prezentări.

- Bună ziua! Da, știu cine sunteți.

- Diriginta ta și părinții sunt de părere că trebuie să vorbim. Cu mine poți să vorbești. Știi, și
profesorii, și părinții îți vor doar binele. Și eu la fel. Spune-mi ce te frământă?

(Amalia tace)

- Poate ai probleme cu un băiat? Te-ai îndrăgostit și el nu te iubește? Cu toții trecem prin asta,
nu este așa grav...o să fie totul bine.....

Comentariu: Aici, nu as merge pe minimizarea trairilor adolescentei, chiar daca nu e

grav pt altcineva, pt persoana care trece printr-o experienta poate parea f grav, motiv
pentru care as manifesta empatie in calitate de psiholog scolar, nu as incerca sa ii
controlez trairile elevei.

Dialog rescris:
- Buna, Amalia! Cum te simti astazi?
 - Bine, multumesc.
- Am inteles ca nu ai mai frecventat scoala la fel de mult ca inainte, imi poti spune
ce s-a intamplat?
- Nu s-a intamplat nimic…
- Stii ca este confidential ce se intampla in acest cabinet, astfel incat nu ai de ce sa
iti faci probleme daca nu este ceva ce vrei sa afle parintii

Comentariu dialog rescris:

As lua lucrurile gradual, in calitate de psiholog scolar, nu m-as hazarda sa ii spun ca
problemele ei nu sunt suficient de grave, ci as manifesta curiozitate sa aflu mai multe
legat de ce se intampla in viata ei, poate simte ca nu primeste suficienta atentie din
partea parintilor, nesimtindu-se iubita.