Referat întocmit pentru disciplina

Strategii de cunoaştere a particularităţilor psiho-sociale ale educabililor

Masterand: Bianca Mariana DUȚU

Arad
2024

Motto: ,,Scoala a incetat sa mai fie pentru toti, e pentru fiecare in parte!”
 In activitatea mea de profesor de istorie (8 ani) si profesor pentru inavatamantul primar
(6 ani), am inteles destul de repede ca fiecare elev al meu are propriile cerinte educationale. In
cele ce urmeaza voi deatalii cateva dintre strategiile utilizate la claa, in speranta ca voi reusi sa
asigir educabililor mei un act educational de calitate.
Un prim aspect de care am tinut mereu cont a fost identitatea psiho-pedagogica a
fiecarui elev. In invatamantul primar acest lucru este mai usor de realizat, pe de o parte pentru
ca la intrarea in clasa pregatitoare accesez fisele de observatie de la doamnelele educatoare si
pe de alta parte, prin evaluarile initiale si o observare sistematica imi pot extrage informatii
clare asupra profilului fiecarui elev. Un alt intrumnet pretios, dar care cel mai adesea se
dovedeste subiectiv este chestionarul aplicat la inceputul fiecarui an scolar, fiecarui parinte,
in care includ intrebari considerate incomode parinti, de tipul ,,Cu cine face copilu dvs
temele?”, ,,Ce reactie are copilul dvs. cand trebuie sa realizezed temele?”,, Ce probleme
intampina copilul dvs la discșplina x ? Dar la disciplina y?,, Ce alte probleme leate de
comportamentul copilului sau situatii de familie considerati ca ar trebui sa cunosc pentru a va
ajuta copilul la scoala?”. Din pacate, majoritatea parintilor tind sa ascunda adevarul si abia
mai tarziu descopar probleme cum sunt: divortul parintilor, elevul manifesta gelozie la adresa
unui nou nascut in familie, copilul are probleme de comportament din spectrul TSA,
copilulului i s-a recomandat sedinte de logopedie etc. O data ce am identificat copiii carora
trebui sa le acord o atentie suplimentara, inregistrez aceste informatii in catalogul personal
(anul trecut am avut un catalog de 81 pagini).
Cazul copiilor cu CES
La scoala a care lucrez am 5 elevi cu CES- doi dintre ei au epilepsi, doi au retard (la
nivelul Q-ul se situeaza la varsta de 5 ani) si unul cu ADHD- tulburare de atentie, dislexie si
disgrafie. In alcatuirea planificarilor adaptate si a Planului de interventie personalizata, am
tinut cont atat de experienta mea cat si de sfaturile dnei psiholog si dnei terapeut cu care
acestia au 2 intalnire saptamanale. Desigur, cerintele ptr ei sunt mult adaptate diminuate
pentru cei cu retard, iar in cazul celor doi copii epileptici, desi mi s-a atras atentia de mai
multe ori de catre dna metodist sa utiliez mai des tabla intelienta, incerc sa fac asta cand ei nu
usnt la scoala pentru ca pentru ei stimulii de lumina si culoare poate fi bulversanti- de altfel
fetita epileptica mi-a facut deja doua crize de epilepsie. Din acest motiv m-am documenta mai
mult despre aceasta boala si, incepand cu acest an scolar clasa mea s-a mutat langa cabinetul
medical, pentru a asigura pe viitor o interventie rapida in caz ca fetita va mai face crize de
epilepsie. Din pacate, in cazul unei dintre elevele cu intariziri la nivel intelectul este greu de
lucrat cu parintii, deoarece acestia refuza sa accepte realitate. Mai mult, de curand au insistat
ca fetita sa participe la Comper si, desi le-am explicat nivelul acestui tip de concurs, au dorit
sa participe. La aflare rezultatului de la CLR (15 puncte) au avut iesire deplasate, culminand
cu maltrarea fizica a fetitei. Pe viitor voi evita comunicare rezultatelor, intrucat cazul este
cunoscut de autoritati dar nu se pot lua masuri (fetita nu recunoaste ca este batuta). AM
incercat consiliere 1 la 1 cu parintii, inclusiv cu dna psiholog si dna terapeut dar parintii ne
acuza ca avem ceva personal cu fetita lor.
Cazuri speciale- copiii din familii monoparentale, copiii adoptati, cazuri cu deces in familie
La aceasta generatie de elevi am in clasa un elev adoptat, insa fara probleme majore la nivel
comportamental, cognivit sau emotional. El a fost adoptat de la varsta de 3 saptamani si
parintii inca nu i-au comunicat acest lucru, mai cu seama ca poarta numele ambilor parinti.
La inceputul anului scolar unul dntre elevi a devenit suspect de sensibil, refuzand sa mearga
la baie fara mine sau plangand atunci cand avea ore cu alti profesori. Desi in chestionarul d
ela inceput de an mama nu a precizat ca ar fi neintelegeri in familie, i-am cerut sa accepte
sedinte cu doamna psiholog a scolii si am identificat trauma de abandon. Din acel moment
copilul, intrucat am obtinut acordul mamei si al tatalui, are doua sedinte saptamanale de
consiliere si pot apreca ca exista mici ameliorari, caci accepta sa mearga la baie singur, dar
inca este necesar sa raman in clasa la ora de religie,limba engleza sau pe terenul de spot la ora
de educatie fizica si sport.
Un alt copil si-a pierdut bunica in timpul verii si am constatat efecte majore asupra
situatie sale scolare (calificative slabe, teme nefacute) si in comprtamentul sau (a devenit
extrem de retras, emotiv). Am recomandat sedinte cu psihologul scolii, insa parintii au
preferat sa getsioneze singuri aceasta problema. La clasa, am fost mai atenta cu lecturile
copilariei, caci aveam in auxiliar povestirile lui St. O. Iosif, Bunicul si Bunica. Desigur, nu
pot renunta la toate lectruile cu bunica, dar ma povestot u el in pauza ca bunica va trai mereu
in amintirea lui si ca este firesc sa se simta trist, dar nu parasit.
In loc de concluzii
Personal, pentru a ma asigura ca fac tot ce tine pentru a oferi tot sprjin elevilor mei,
urmeaza un curs de dezvoltare si gestioanre a emotiilor prin arta teatrala si un curs de
Comunicare Non Violenta, pe baza cartii lui Marshall Rosenberg. Recomand tutuuror cadrelor
didactice acest curs, am invatat enorm de la acest curs oferit de Fundatia Inedu si Tedex, si
anume sa caut mereu sa gasesc nevoie din satele fiecareu actiuni a unui elev, mai les cand
vine vorba despre elevii mei diferiti.