STUDIU DE CAZ

Prof.itin Violeta Wiederman

Centrul Școlar de Educație Incluzivă nr. 1 Ploiești

Descrierea cazului:

DATE PERSONALE
1. Numele şi prenumele copilului/elevului: V.P.
2. Data şi locul naşterii / vârsta 11, 6 ani, 2010
3. Domiciliul- Ploiești
4. Clasa a 6 a B
5. Traseu educaţional: Şcoala Gimnazială Rareș Vodă din clasa pregătitoare/ CP.B, -prezent
Date despre familie:
Elevul V.P.face parte dintr-o familie compusă din mamă, o soră studentă in M. Britanie și bunica
maternă. Părinții copilului au divorțat în urmă cu mai mulți ani in condiții de repetate agresiuni, violență
domestică la care minorul a asistat, a fost încredințat mamei.
În timpul interviului inițial, mama a afirmat că a ales separarea de tatăl copilului și datorită lipsei de
implicare a acestuia in creşterea şi educarea acestuia. Ulterior mama a avut o altă căsătorie care a fost
finalizată din cauza decesului partenerului. Relația acestuia cu copilul nu a fost lipsită de probleme,
tensiuni, manifestări de agresiune verbală si parțial fizică, urmat de decesul acestuia (cancer generalizat, 42
ani), dar in ultimele luni de viață relația cu copilul se imbunătățise.
Climatul familial actual este unul adecvat pentru dezvoltarea psihoemoțională a elevului, fiind mult
mai mult protejat de conflicte, tensiuni, iar familia se străduiește să asigure copilului confort emoțional, o
stare de bine, echilibru de care are nevoie, exagerând insă protecția acestuia de a nu face niciun efort, având
in casă puține responsabilități și frecvente episoade de refuz a sarcinilor pentru care nu a fost niciodată
antrenat, stimulat. Mama se implică și colaborează cu persoanele responsabile de educarea elevului, atât cât
îi permite timpul. Elevul manifestă din mică copilărie o dependență față de jocuri, calculator, telefon,
tabletă, fapt discutat cu familia, care insă nu a luat măsuri in această direcție, considerând că nu este nicio
problem.
Pe parcursul clasei I, elevul V.P. este îndrumat către CJRAE pentru evaluarea complexă şi orientare
şcolară. La sfârşitul clasei pregătitoare, cadrul didactic de la clasă a adus la cunoştinţă mamei nivelul diferit
al dezvoltării socio – educaţionale, manifestările persistente de nesupunere la unele reguli, agitație
constantă și neindeplinirea unui minim de sarcini de lucru la clasă.
În urma evaluării elevului s-a constatat un deficit de atenţie cu hiperactivitate şi o dislalie simplă,
un ritm lent de lucru, precum și tulburări de comportament de tip opoziționist (TCO).
Elevul beneficiază de stimulare cognitivă, evaluare diferențiată, dar şi de consiliere psihologică. Copiii si
adolescentii cu ADHD prezintă dificultăti academice datorate simptomelor tulburării. Ca la orice subiect cu ADHD,
dublat de opoziționism din mica copilărie, la cazul in discuție am constatat :
-note si scoruri mici la testele de aptitudini
- slabe abilități de organizare si planificare a actului de invățare, motivație scăzută pt activitatea școlară
- probleme de socializare/comunicare
-note de agresivitate/ impulsivitate mai ales pe fondul provocării
-comportament ludic solitar
- imagine de sine negativă și impresia că e respins de unii colegi.
In prezent in tabloul comportamental individual (V.C –elev clasa a V a, 11 ,6 ani ) se disting manifestări atipice-
trăsături de personalitate persistente:
• Neatent, plictisit, ușor de distras la stimuli;
• Comportament inadecvat la școală, amânarea sarcinilor școlare (cu dificultate iși ia unele notițe, neglijent,
incomplete, rareori își face unele teme);
• Accese de furie, toleranță scăzută la frustrare, acasă, la școală;
• Stimă de sine scăzută
Analiza cazului
Puncte tari
 Dezvoltare fizică bună, dar cu dficultăți de coordonare motrică fină/grosieră
 Manifestă mai multă complianță și este mai receptiv față de indrumările date, făță de debutul școlarizării
 Manifestă unele abilități in utilizarea calculatorului, este pasionat de jocuri LEGO, Minecraft, aplicații
Gaming, fiind inscris la un curs privat de design 3D
Puncte slabe
 Dezinteres constant pt invățătură/ motivație scăzută
 Nu este preocupat să își rezolve teme ori sarcini de lucru
 Este neatent, greu de antrenat, pasiv, fără voință, se plictisește repede
 Modele parentale confuze (i s-a indus că nu trebuie să invețe prea mult, că nu trebuie să obosească, că va
face el ceva in viață, că il ajută mama) și experiențe emoționale traumatizante
 Absența suportului remedial real in mediul familial, pentru diminuarea lacunelor /dificultăților de invățare
Oportunități
 Integrarea elevului cu CES in invațământul de masă
 Evaluarea diferențiată
 Mediul școlar oferă modele de comportare civilizată, posibilități de comunicare adecvată
Amenințări
 Elevul să nu dovedească interes pentru activitatea școlară(eu nu pot, nu știu, e greu…- neajutorarea
invățată)
 Familia să nu ințeleagă necesitatea activității remediale, precum și o bună și constantă legătură cu școala
 Manifestări discomportamentale persistente generate de problemele psihomedicale asociate și de tendința
familiei de a minimaliza problemele

Relația cu colegii/profesorii/cu familia

In clasa pregătitoare a avut mari dificultăți de adaptare la cerințele unei activități școlare, este agitat, deranja
orele, colegii, atrăgând și revolta unor părinți. Nu rezolva sarcinile de lucru, impulsiv cu sau fără provocare,
necooperant , cu manifestări emoțional- reactive deranjante, frecvente. Familia reacționa la rândul ei neprotrivit
considerând că este nedreptățit, marginalizat, minimalizând conduit disfuncțională a elevului la debutul școlarizării.
A fost indrumată familia pentru evaluare coomplexă, terapie, logopedie, consiliere psihologică . A dobândit certificat
CEOS care a fost prelungit sistematic, până in prezent, ca elev integrat in clasa a 5 a. Evoluția psihocomportamentală
a fost observată sistematic, familia a cooperat sporadic cu școlala, integrând insă copilul in ședințe de
consiliere(familie-copil), s-au inregistrat in timp imbunătățiri pe palierul diminuării reactivității emoționale, creșterea
toleranței la frustrare, asimilarea unor deprinderi utile, achiziții satisfacătoare in planul scrierii, citirii și calculului, la
sfârsitul clasei a 4 a, care i-au asigurat promovarea.
In prezent elevul citește texte (8-10 rânduri) cu indrumare/ sub control, fără intonație, reține și ințelege
superficial conținuturile, răspunde la intrebări raportate la text, cu/fără sprijin, descrie o intâmplare, dar are dificultăți
de exprimare, alcătuiește cu mai multă siguranță propoziții simple/dezvoltate. Prezintă mari dificultăți in realizarea
actului grafic, atunci când scrie prefer preponderant litere de tipar, nu are coordonare și abilitatea scrierii cu litere de
mănă, a refuzat constant(opoziționism vădit), să scrie, să citească, să socotească, să fie mai activ la ore, in clasele
primare, nefiind nici in familie susținut și incurajat in acest sens.
Implicarea mai redusă a familiei ține și de percepția deformată a imaginii propriului copil(dacă știe să se
joace pe calculator, e deștept, se descurcă…), de programul de lucru, de faptul că mult timp elevul il petrece singur,
monitorizat pentru siguranță de o vecină. Elevul are o bună frecvență scolară, nu s-au mai inregistrat episoade major
problematice, colegii l-au inclus in colectivul clasei, este in general disciplinat dar inactiv la clasă, se plictisește, nu
știe ce s-a predat, nu își face teme, cu foarte mare dificultate ia câteva notițe, dezordonat așezate in pagină, neingrijit,
incomplete, slab inteligibile uneori, ceea ce denotă un dezinteres constant pentru invățătură, absența motivației și a
suportului emoțional, familial in această direcție.
Elevul recunoște despre sine că e leneș, că nu ii place să invețe,(autopercepție) deși a făcut progese in
diminuarea tulburărilor instrumentale (dislexie/disgrafie/discalculie), este incă atașat de jocuri in detrimental
invățării, fiind obișnuit in familie cu un fel de comoditate, autosuficiență, fiind recompensat pentru lucruri pe care nu
le face și nu le conștientizează ca obligații și responsabilități, raportate la statutul de elev de gimnaziu.
 Propuneri și strategii de ameliorare a dificultăților școlare/ risc de eșec

Pentru familie s-a sugerat o monitorizare mai atentă a conduitei emoționale a elevului in mediul
școlar/social, lărgirea cercului de contact social/ comunicațional, implicarea familiei in activități de corectare a
greșelilor parentale, de susținere a activităților remediale. De asemenea se dorește asigurarea unui program mai
flexibil pentru ca elevul să petreacă mai mult timp cu familia, activități realizate cu familia, organizarea mai bună a
programului de viață a copilului, diminuarea /raționalizarea timpului petrecut in față device-urilor(Calculator,
telefon, televizor) , gestionarea mai bună a reacțiilor, incurajarea și condiționarea elevului pentru CEEA CE POATE,
II PLACE ȘI TREBUIE SĂ FACĂ, ca element de armonizarea cognitiv- comportamentală și responsabilizare pentru
viața personală, ca adult in devenire.
La rândul său școala, cadrele didactice, impreună cu profesorul de sprijin vor urmări constant valorificarea
potențialului de invățare al elevului(ritm lent de lucru, fără deficit de intelect), adecvarea stilurilor de abordare a
elevului, adaptarea stilurilor de predare- evaluare, utilizarea de materiale de lucru, de predare- evaluare adaptate,
atractive, care să stimuleze interesul elevului, incurajarea elevului de aibă incredere in sine, să participle la
activitățile clasei, să iși formeze un stil de invățare și comunicare noncoflictuală pe cât posibil. Menținerea legăturii
cu echipa de intervenție este benefică pentru toți cei implicați in asigurarea unui bun parcurs educațional al elevului
in dificultate.
Consilierea cadrelor didactice pentru reducerea riscului de eșec școlar/corigență mai ales la materiile de
bază. Discuții cu profesorii disciplinelor problematice pentru elevul V.P, in vederea realizării unor planuri remediale-
recuperatorii, in care să fie cooptat elevul și familia. Incurajarea oricărui progres, aprecierea pozitivă in fața clasei și
mai ales evitarea blamării, admonestării verbale depreciative.
Se pot aloca sarcini precise in cadrul clasei pe care să le indeplinească constant, să i se ofere o
responsabilitate, ca și asumarea sancțiunii in cazul nerealizării ei. Nu in ultimul rând trebuie să se tină cont de
punctele tari și punctele slabe ale elevului, de dificultățile generate de trecerea la ciclul școlar gimnazial, de
modificărilor psiho-emoționale și psihosomatice date de vărstă, având in atenție incurajarea elevului, creșterea
increderii in sine (inlocuirea lui NU POT cu AM REUȘIT!), implicarea elevului in activitățile școlare/extrașcolare,
individuale și mai ales de grup, valorificarea aptitudinilor personale, asigurarea stării de bine și a bucurie de a fi la
școală, impreună cu colegii.