Japonia se regăsește, cu siguranță, în topul mondial al calității
sistemului de educație. Este unul dintre cele mai performante state în ceea ce privește alfabetizarea, științele și matematica. Copiii urmează șase ani de școală primară, trei ani de învățământ secundar și trei ani de liceu. Deși liceul nu este obligatoriu, peste 95% dintre copiii japonezi aleg să urmeze și acest ciclu. Cu excepția claselor primare, elevii stau la școală șase ore pe zi. Vacanța lor nu depășește două luni jumătate și este împărțită astfel: șase săptămâni vara, două săptămâni iarna și alte două primăvara. Anul de studii este împărțit în trei semestre. În majoritatea școlilor japoneze nu există femeie de serviciu. Elevii sunt cei care fac curățenie în sălile de clasă, în cantine și în toalete. Ei se împart în echipe și îndeplinesc aceste sarcini prin rotație. Astfel, sunt învățați să lucreze în echipă și să se ajute unii pe alții. Uniforma este obligatorie. Fetele poartă ținute în stil marinăresc, pe când uniformele pentru băieți sunt croite în stil militar. Statul japonez consideră că purtarea uniformei elimină barierele sociale printre elevi și îi ajută să dezvolte un sentiment de apartenență la comunitate. Până la vârsta de 10 ani, elevii nu dau niciun fel de test fiindcă, potrivit japonezilor, în primii trei ani de școală cunoștințele academice nu sunt importante. În lipsa unor examene, copiii sunt verificați constant. Și, deși sistemul de educație japonez poate părea strict, rata absenteismului școlar este aproape inexistentă. Testul care decide viitorul elevilor se dă la absolvirea liceului, iar punctajul obținut este cel pe baza căruia se intră la facultate. Deși perioada de pregătire este numită "iadul examinării" din cauza concurenței acerbe, peste 75% dintre absolvenții de liceu reușesc să își continue studiile la facultate. Educația în familie
Educația, în viața mea, și cred că și în viața celorlalți, înseamnă
o mare parte de viață. În fiecare zi toți învățăm câte ceva nou, ne educăm sau educăm pe alții . Educația începe încă din copilărie, prin învățăturile date de părinți, sau, cu alte cuvinte ,,Cei șapte ani de acasă,, , iar, cu această educație elementară, putem porni la drumul vieții , întâmpinând orice fel de probleme cu capul sus . Educația primită acasă, ne învață să fim oameni, ne învață cum să ne comportăm în societatea în care trăim zi de zi, educația școlară, pe lângă învățăturile ce ni le oferă prin diferite materii, vine în sprijinul educației primite acasă, continuând treaba părinților și învățându-ne mai departe cum sa fim oameni. Rezultatele mai multor studii arată că elevii care sunt înconjurați de dragostea și ajutorul membrilor familiei au rezultate mult mai bune la școala față de copiii ai căror părinți lucrează de dimineața până seara și care nu petrec prea mult timp împreună cu ei. De ce este importanta familia în educația copiilor? Pentru că are o influență deosebită asupra copiilor, care dobândesc mult mai repede și mai ușor cunoștințe despre obiceiuri comportamentale, stil de viață, societate și natură de la persoanele apropiate, cu autoritate în viața lor, decât de la profesori sau necunoscuți. De asemenea, familia are un rol foarte important în dezvoltarea copiilor atât din punct de vedere intelectual, cât și fizic, moral și estetic. Părinții sunt cei care de cele mai multe ori asigură hrana și celelalte elemente necesare copiilor: hăinuțe, cărți, rechizite, jucării, ceea ce îi determină pe cei mici să înțeleagă că au datoria să împlinească așteptările pe care le au adulții de la ei. Mai mult decât atât, părinții au datoria de a le forma copiilor conștiința, caracterul, voința, personalitatea și simțul responsabil, dinainte ca cei mici sa ajungă pe băncile școlilor.