Ozonul, cheia vieții

Ana-Maria Popescu
Clasa a VIII-a A
C.N. N Titulescu Craiova

Ozonul, cu formula chimică O3, este gazul care a

făcut posibilă viața pe planeta noastră.
Ozonul este a doua formă alotropică a oxigenului
fiind constituit din trei atomi ai acestuia. Molecula sa
este instabilă și se descompune după un timp scurt în
oxigen diatomic. El este un oxidant puternic din care
cauză este dăunător omului, producând dureri de cap,
fiind iritant, caustic al mucoaselor respiratorii.
Stratul de ozon prezent în atmosfera terestră
acționează ca un filtru care reține cea mai mare parte
din radiația ultravioletă nocivă solară, reglează
temperatura din atmosferă, cu implicații deosebite în
protejarea biosferei.
Acum 3 miliarde de ani, nu se putea respira pe
planeta noastră, pentru că oxigenul în stare liberă
lipsea, iar organismele care trăiau aici erau doar
unicelulare. Printre ele se aflau cianobacteriile,
ogranisme care au capacitatea de a produce oxigen prin
fotosinteză, din dioxid de carbon, folosind lumina și
căldura solară. Odată cu apariția oxigenului, sub
acțiunea razelor ultraviolete și a descărcărilor electrice,
a apărut ozonul, care a format un strat protector
împotriva radiațiilor solare, lucru care a făcut posibilă
apariția și dezvoltarea vieții multicelulare acum 600
milioane de ani.
Stratul de ozon a fost descoperit în 1913 de către
fizicienii Charles Fabry și Henry Buisson și s-a calculat că
reține între 97 și 99 procente din radiația ultravioletă,
care altfel ar afecta viețuitoarele terestre.
Ozonul se folosește în diverse aplicații, toate în
strânsă legătură cu capacitatea lui de a oxida. Este
folosit la sterilizarea instrumentarului medical și al
spațiilor, la purificarea apei de băut, la igienizarea
instalațiilor în care se adună microbi și bacterii.