UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU" ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ

SOCIALĂ

FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: LICENȚĂ

SPECIALIZAREA : PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

ANUL III
SEMESTRUL I

PORTOFOLIU
POLITICI EDUCAȚIONALE ȘI SOCIALE

TITULAR DISCIPLINĂ
Prof. univ. dr. Gabriela Kelemen

STUDENT
Gaspar Laura Claudia

ARAD
2020
 CUPRINS
1. Referat- comparație între sistemul de învățământ din România și cel din Finlanda
2. Exemple de politici care nu au depășit nivelul declarativ în ceea ce privește sistemul
educațional românesc
3. Exemplu de politică educațională eșuată la nivel de implementare. Explicarea
cauzelor care au generat lipsa de succes în aplicarea respectivei politici
4. Managementul schimbării

5. Managementul stresului
1. Referat- comparație între sistemul de învățământ din România și cel din Finlanda

ÎNVĂȚĂMÂNTUL FINLANDEZ VS. ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMANESC

Gaspar Laura Claudia

Studentă anul III, Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar

REZUMAT: Acest referat conține informații despre diferența dintre învățământul din
Finlanda și cel din Romania. Comparația este realizată de la creșă, până la nivel universitar.
Se surprind punctele bune și slabe ale ambelor sisteme de învățământ, urmărind moduri de a
soluționa anumite deficiențe ale sistemelor din mai multe puncte de vedere.

CUVINTE CHEIE: învățământ; copii; profesori; părinți; organizare.

1.1.INTRODUCERE: În acest referat prezint succint modul în care e structurat

învâțământul din Finlanda, în comparație cu învățământul din România deoarece
ca viitor cadru didactic doresc mereu să îmbunătățesc sistemul educațional
românesc, observând, comparând și analizând cum procedează și alte sisteme
educaționale. Știm că ereditatea, mediul și educația ajută omul să se formeze și să
se dezvolte ca personalitate autonomă; astfel, școala are un rol decisiv în viața
omului. Cu speranța că voi găsi soluții pentru problemele școlii românești, voi
realiza câteva comparații la nivelul fiecărui ciclu de învățământ, atât din punct de
vedere al structurii acestuia, cât și din punct de vedere al organizării.
 1.2.STUDIUL DOCUMENTAT:

1.2.1. CREȘA IN FINLANDA( 8 luni- 5 ani)

Este gratuita și pot să fie duși copiii cu vârstele cuprinse între 8 luni și 5 ani; acest lucru
fiind implementat în Finlanda încă din 1990.

Organizare:

Creșa reprezintă atât instituția pentru îngrijirea copiilor precum și locuri de joacă
municipale care au supervizare adultă, unde părinții se pot juca împreună cu copiii lor.

Municipiul respectiv oferă mamelor concediu postnatal 3 ani pentru a-i oferi copilului o
educație cât mai bună, iar un îngrijitor poate face vizite la domiciliul familiei pentru a se
asigura că mediul de unde crește copilul este propice pentru acesta.

Numărul îngrijitorilor pentru fiecare copil este:

- până la vârsta de 3 ani 3 adulți la fiecare 12 copii ( 1 profesor are 2 asistente)

- între 3 și 6 ani 3 adulți pentru fiecare 20 de copii

1.2.2. CREȘA ÎN ROMANIA ( 3 luni- 3/4 ani)

Este gratuită (așa prevede Legea nr. 272/2009), asigurând îngrijirea și supravegherea copiilor
de către persoane specializate specializate în domeniu.

Creșa crează un parteneriat continuu și activ cu familia.

Organizare:

Creșele sunt organizate pe grupe de vârstă și pe dezvoltarea psihomotorie a copiilor astfel:

- Grupa mică până la 1 an

- Grupa mijlocie 1-2 ani
- Grupa mare 2-4 ani
Creșele funcționează în general, de luni până vineri de la ora 6 la ora 18. Vacanța și venitul
lunar de întreținere se stabilesc cu părinții.
 1.2.3. GRADINIȚA ÎN FINLANDA (6-7 ani)
Este gratuită și se defăsoară pe un singur an de studiu pentru copiii în vârstă de 6 ani.

Organizare:

Preșcolarii stau la grădiniță 4 ore pe zi, unde învață matematică, despre natură și
mediul înconjurător, despre artă și cultură, jucându-se. Părinții au rolul de a-i susține pe copii
în învățare și îi pot asista pe profesori la pregătirea planului de lecție, sau la pregătirea
mijloacelor de învățământ. Profesorii pregătesc un curriculum diferențiat pentru fiecare
educabil în parte.

1.2.4. GRADINIȚA ÎN ROMANIA (3/4 ani- 5/6 ani)

Este gratuită.

Organizare:

Exista 3 grupe, împărțite astfel:

- Grupa mică 3-4 ani

- Grupa mijlocie 4-5 ani
- Grupa mare 5-6 ani
Există posibilitatea de a alege dintre un program scurt sau lung (cu dormit)

Unele gradinițe oferă cel puțin o masă/ gustare.

Există deobicei într-o clasă cu 10-15 copii, un educator și un ajutor de educator

Se desfășoară activități de dezvoltare personală, activități liber alese și activități pe domenii

experiențiale.
 1.2.5. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ÎN FINLANDA- ȘCOALA
COMPREHENSIVĂ (7-16 ani)
Este gratuita și dureaza 9 ani. Se împarte în școala primară, care include clasele 1-6 și
scoala secundară, care cuprinde clasele 7-9.

Părinții sunt obligați să își înscrie copiii la școală. La fiecare început de an școlar,
municipalitatea trimite părinților un aviz de învățământ obligatoriu în care trebuie să scrie la
care școala își vor trimite copiii. Acest aviz se poate completa și online în unele municipii.
Copilul poate să aleagă la ce școală să meargă, acestea fiind specializate pe diverse
domenii: artă, muzică, educație psihologică, limbi, internationalitate (European Schools),
pedagogie specială (Steiner pedagogy).
Organizare:
Școala începe în august și se termină în mai, sau la inceputul lunii iunie.
Ora dureaza 45 de minute. Intr-o saptamană copiii au 20 de ore de studiu. Durata orelor pe zi
variaza.

Copiii au o masa calda gratuită în școală. La finalul școlii primare și la începutul școlii
secundare, copiii pot alege și discipline opționale.
Unele școli au clase separate pentru copiii pentru copii talentați la muzică sau arte vizuale.
Școlile țin legătura cu părinții prin programul online Wilma, mai mult decât prin ședințele cu
părinții la clasă.
Copiii au un consilieri și psihologi care îi ajută la nevoie. Copiii care au dificultăți de învățare
și concentrare primesc o educație separată.
Până în clasa a VI-a au un profesor „generalist”, iar în clasele 7- 9 fac materii de sine
stătătoare, cu profesori diferiți
 1.2.6. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ÎN ROMÂNIA (6- 11 ani)
Este gratuit.
Organizare:
- Clasa pregătitoare: 6- 7 ani
- Clasa întâi: 7- 8 ani
- Clasa a 2-a: 8- 9 ani
- Clasa a 3-a: 9- 10 ani
- Clasa a 4-a: 10- 11 ani
Lecțiile sunt conduse și coordonate de un profesor pe parcursul tuturor celor 5 ani. Se
schimba doar la disciplinele: religie, spor și limba engleză. O clasă poate avea până la 28 de
elevi. În general sunt 4 ore pe zi de școală de luni până vineri. Există vacanțe mai lungi și mai
scurte. Există discipline opționale
Elevii sunt notați cu calificative: I, S, B, FB.
Au examene în clasa a 2-a și a 4-a.
În unele școli există afterschool.

1.2.7. ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL SUPERIOR ȘI INSTITUTELE

PROFESIONALE: (în general 16- 19 ani)

Este gratuit și se realizează pe o durată de 3 ani, rareori poate să dureze 2 sau 4 ani.

Organizare:

Majoritatea orelor se bazează pe științele naturii și științe umaniste. Câteva școli se bazează
și pe arte. Unele școli sunt specializate în anumite domenii precum: arte și psihologie, dar e
mai greu de intrat la ele. Există flexibilitate în alegerea disciplinelor de studiu

Gimnaziul pregătește elevii pentru facultate și se poate studia și la distanță.

Există și școli pentru adulți.

Inainte de absolvire, primesc un examen de matriculare, care consta în mai multe teste la mai
multe discipline de învățământ și îi ajută să intre la facultate.

1.2.8. ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL (11-15 ani)

Este gratuit și obligatoriu.

Organizare:

Există clase speciale cu anumite cursuri intensive.

La fiecare disciplină există un profesor diferit, iar notarea se face prin note. Fiecare clasă are
un diriginte.

Orarul unui elev poate ajunge și până la 6 ore pe zi până în clasa a 8-a.

Există discipline opționale.

Există vacanțe mai lungi și mai scurte, dar vacanța din noiembrie care există în ciclu primar,
aici nu se aplică.

La finalul ciclului, se susține un examen de capacitate.

1.2.9. ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEAL ÎN ROMÂNIA ( 15- 19 ani)

Este gratuit și obligatoriu până în clasa a 10-a.

Organizare:

Clasele și orele sunt organizate precum în învățământul gimnazial.

Există licee cu profil vocational.

La unele licee se susține examen de admitere.

La finalul liceului se susține bacalaureatul, un examen care permite mai departe înscrierea la
facultate.

1.2.10. ÎNVĂȚĂMÂTUL UNIVERSITAR (în general 19- 24 ani)

Organizare:

Unele sunt specializate pe anumite profesii precum: profesor, artist, actor

În cadrul unor facultăți se studiază științele umaniste sau științele naturii, drept urmare, pot
lucra ca: cercetător, jurnalist, oficial de stat.

Poti merge la studii de licență care dureaza 3 ani și la studii de master care durează 2 ani.

După primirea diplomei de master, se pot solicita studii postuniversitare.

1.2.11. ÎNVĂȚĂMÂNTUL UNIVERSITAR ÎN ROMÂNIA ( în general 19-22/24

ani)

La unele facultăți se susține examen de admitere.

Există în general 3 ani de studii de licență și 2 de master.

Programul de doctorat există doar la anumite universități.

Organizare:

Există un coordonator de an, un decan, un rector și profesorii de la ore.

Există ore de curs (pregătire teoretică) și de seminar (pregătire practică).

Un an de studiu e împărțit în 2 semestre.

Notarea se face prin note pe baza unui colocviu sau examen la final de semestru.

Învățământul obligatoriu e de 10 ani atât în Finlanda, cât și în România.

1.3.Interpretare critică:
1.3.1. CREȘA
- din proprie experiență pot spune că am fost într-o creșă doar când am realizat practică
pedagogică la liceu;
- consider că este mai bine să ducem copilul la creșă de la 8 luni ca în Finlanda, decât
de la 3 luni deoarece acesta este atașat de părinte și are nevoie de el;
- cred că din cauza economiei românești și a salariului scăzut, tot mai multe mame sunt
nevoite să meargă la muncă mai devreme de 2 ani și crescând cererea, se pare că și
oferta creșelor e în concordanță cu aceasta
- am observat că s-au desființat destul de multe creșe din Arad chiar dacă cererea e
mare; probabil nu mai există personal calificat în acest domeniu
- ar trebui să se pună accentul mai mult pe calificarea persoanelor pentru creșă deoarece
am cunoștințe care mi-au spus ca și-au lăsat copiii la creșă și nu s-au ocupat
corespunzător de ei
- din ceea ce am citit, finlandezii sunt mai apropiați ca și comunitate și se ajută reciproc
- organizarea creșelor mi-se pare mai bună în România, dar deficitul de instituții și
personal calificat, scad eficiența acestora în comunitate

1.3.2. GRADINITA
- îmi place faptul că în Finlanda, curriculumul e diferențiat pentru fiecare educabil, ceea
ce sporește eficiența educației pentru fiecare individualitate în parte; cred că în viitor
am putea aplica asta și în România chiar dacă necesită mai multă muncă.
- faptul că părinții se pot implica activ în crearea activitățiilor copiilor în Finlanda,
alături de profesori aduce un plus de conștientizare a responsabilității, organizării și
prefesionalismului de care trebuie să dea dovadă cadrul didactic; am observat că în
 România profesorii se cam feresc să includă părinții în activitățile lor neexistând un
parteneriat activ.
- consider că e bine să avem în România program prelungit la grădiniță dar din păcate
unii părinți își lasă copiii de dimineața până seara și când își petrec timpul cu copiii în
weekend îi lasă în fața ecranelor. Cred ca ar trebui să existe o comunicare mai bună
între părinte și profesor în care să se discute astfel de situații.
- chiar dacă se spune că învățământul e gratuit, în majoritatea gradinițelor părinții
trebuie să plătească mâncare copiilor
- chiar dacă în curriculum e prevăzut un număr maxim de copii care poate să fie într-o
grupă, acesta nu e respectat, iar educatorii nu mai fac față uneori, iar directorii nu își
permit să plătească ajutor de educatoare

1.3.3. ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

- am constatat cu uimire cum este structurat acest ciclu de învățământ în Finlanda
- mi-a plăcut foarte mult faptul că părinții finlandezi primesc o înștiințare de la
municipalitate, conform căreia trebuie să își înscrie copiii la școală; acesta trebuie
completată și trimisă înapoi online sau prin poștă. Dacă ar exista așa ceva în România,
nu ar mai profita de asistență socială mamele iresponsabile. E un subiect sensibil care
din punctul meu de vedere ar trebui dezbatut pe larg si în alte contexte.
- îmi place faptul că în Finlanda, copiii primesc o mâncare caldă gratuită. În România
nici lapte și corn nu prea mai primesc, iar la afterschool își plătesc mâncarea
- apreciez că în ambele țări există discipline opționale dar mă deranjează faptul că deși
ar trebui să fie alese în consens cu părinții și elevii, acest fapt nu se întâmplă

1.3.4. ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL/ SUPERIOR

- îmi place faptul că există posibilitatea alegerii disciplinelor opționale în Finlanda și că
există posibilitatea adulților de a studia în cadrul acestui ciclu de învățământ
- îmi place că în Finlanda se poate studia și la distanțăâ
- ceea ce nu îmi place în învățământul din Românie e faptul că nu există o legătură între
- disciplinele de învățământ, nu se creează o continuitate în conținutul învățării, ca în
învățământul primar

1.3.5. ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEAL

- în Finlanda este inclus în cel gimnazial superior
- în ambele țări trebuie susținut un examen de final, pentru a putea aplica la universitate
și tot în ambele țări există posibilitatea de a opta spre un profil vocațional

1.3.6. ÎNVĂȚĂMÂNTUL UNIVERSITAR

- există multe asemănări între cele 2 sisteme de învățământ: în general se fac 3 ani de
licență și 2 de master, putând ulterior să aplici la studii postuniversitare
- mi-ar plăcea să existe o mai mare implicare a studenților români la cursurile și
seminarile din cadrul facultăților
- mi-ar plăcea ca profesorii să realizeze lecții mai interactive și realizate pe grupe; să se
treacă peste moda fișelor de lucru sau a hărților conceptuale, brainstorming și
ciorchine.

1.4.Rolul societății în educarea copiilor:

Consider că atât familia, cat și școala și mediul în care trăiește copilul își pun
amprenta asupra educației copilului.

Încă din burtică copilul învață despre mediul înconjurător: vocea părinților pe care o
recunoaște după naștere; de asemenea dacă pe perioada sarcinii părinții au fost calmi
și au trăit în armonie, acest fapt se va vedea în comportamentul copilului în viitor.

În primii ani de viață părinții au un rol important în educația copilului. Copiii

observă și învață imitând adulții din jurul său fiind determinat de curiozitatea
necunoscutului. E de dorit ca mediul familial să fie plăcut, unde copilul să se simtă în
sigurantă. Cred că părinții sunt cei care pun bazele educației copilului, urmând ca
școala doar să fie un facilitator al educației pentru copii, care pune la dispoziție
resursele necesare învățării, autoeducării și autoperfecționării.

Pe lângă părinți, familia, prietenii și comunitatea au rolul de a-i determina pe copii

să socializeze cu diverși oameni, să se adapteze diverselor situații de viață, să își
gestioneze emoțiile, să se cunoască mai bine și să își creeze noi experiențe de
învățare.

Creșa are rolul de a-l ajuta pe copil să crească și să se dezvolte în mod armonios din
toate punctele de vedere. Aici, cei mici sunt îngrijiți, copiii interacționează între ei, se
joacă și observă mediul, persoanele și activitățile din existente în jurul său.

Gradinița are rolul de a facilita învățarea prin joc. Activitățile sunt astfel concepute
pentru a atrage copilul în lumea jocurilor, încât să nu sesizeze că depune un efort
pentru asimilarea unor cunoștinte. Copilul învață să respecte reguli, să își controleze
trăirile, să se comporte în societate, să ocrotească natura, să numere, să spună povești,
să își exprime sentimentele, să fie un bun observator, să cânte, să recite poezii și multe
altele. Educatorul are rolul de a proiecta, organiza și coordona activitățile didactice.
Consider că e de dorit ca orice instituție de învățământ să creeze o relație de
parteneriat cu familia deoarece aceștia sunt principalii agenți care contribuie la
educația copilului.

Școala primară are rolul de a-l ajuta pe copil să dobândească și să își dezvolte
achizițiile fundamentale de scris- citit. Tot aici, copilul socializează, creează, se joacă,
descoperă, inventează și se conturează tot mai mult personalitatea sa. Învățătorul are
rolul de a proiecta și coordona lecțiile, lăsându-i pe copii să se implice activ și creativ
în cadrul acestora, profesorul intervenind doar pentru a face corectări, menționări sau
pentru a dirija anumite momente ale lecției. Copilul învață să învețe în acest mod,
învață să lucreze cu ceilalți și să fie un bun elev.
 În școala gimnazială, copilul învață să se adapteze la noile schimbări față de ciclul
primar, unde, aproape toate disciplinele se erau studiate cu un singur cadru didactic.
Aici copilul învață să fie un bun autodidact și un bun organizator. E vârsta la care
dacă copilul nu are o relație bună de comunicare cu părinții, cercul de prieteni îl poate
influența în mod negativ, prin expunerea la diverse situații needucative.

Când își alege profilul liceului, în general un copil se gândește cum îl poate ajuta în
viitoarea sa meserie. Așadar alegerea liceului crează o responsabilitate pe care ar
trebui să și-o asume copilul față de el însuși, de familiei și de viitorii profesori.
Autoeducația, autodisciplina, responsabilitatea și moralitatea ar trebui să definească
un viitor licean. Spun asta din proprie experiență. Am terminat liceul la profil
vocațional, iar în timpul anilor de studiu am simțit că m-au ajutat în mare măsură să
devin ceea ce sunt astăzi, iar dacă aș putea da timpul înapoi aș profita mai mult de
situațiile de învățare de atunci și de oportunitățiile oferite de întreaga experiență. La
liceu, pe lângă profesori și comunitatea și familia au avut un rol important în educația
mea deoarece familia mi-a fost stâlpul de sprijin, iar comunitatea (comunitatea
oamenilor nevoiași, oamenilor cu CES, voluntarilor, etc) a reprezentat pentru mine
ansamblul oamenilor sufletiști, de bază și care au fost mereu lângă mine și lângă ,,
liceenii de la Peda”. La liceul profesorul, pe lângă faptul că este o persoană care
proiectează și coordonează lecții, poate să fie și mentor dar și în unele cazuri prieten.
Spun asta din proprie experiență deoarece cu unii profesori de la pedagogic am rămas
prietenă; asta datorită faptului că pe parcursul aniilor de studiu, m-au ajutat și mi-au
arătat cum mă pot autoeduca și autoperfecționa așa cum mi-aș dori.

Facultatea, din punctul meu de vedere are 2 părți: cea în care poți aplica ceea ce ai
învățat până acum și partea de adăugare a noilor informații la ceea ce ai învățat până
acum. Facultatea mă motivează intrinsec să mă autodepășesc, de multe ori îmi crește
încrederea în mine și mă determină să reflectez, să îmi fac o introspecție și să mă
,,șlefuiesc” ca individ, ca personalitate pentru a putea deveni o persoană cu adevărat
autonomă și activă în societate, așa cum societatea a fost mereu lângă mine. Astfel se
crează un cerc, o ciclicitate: societatea te ajută să crești, apoi tu la rândul tău ajungi să
îi ajuți pe alții să se formeze și să se dezvolte.

La toate ciclurile de învățământ copilul se dezvoltă psiho-socio-cultural și face un

salt evolutiv în dezvoltarea sa, implicându-se activ în diferitele situații de învățare, iar
rolul profesorului și al familiei este semnificativ în a-i crea copilului climatul ideal
pentru asimilearea a cât mai multe cunoștințe, pentru educație.

Consider că rolul principal în educația copilului îl au părinții, apoi școala. Părinții

sunt cei care îi susțin mereu pe copii de-a lungul evoluției lor și le crează mediul
propice educației. Aceștia au datoria de a-i ajuta pe copii să devină morali, să trăiască
conștient, autonomi, încrezători în sine, corecți, responsabili și astfel copiii vor reuși
să ia cele mai bune decizii în viață, să aleagă prietenii și să se formeze și dezvolte
armonios ca individualitate psiho-socio-culturală.

Comunitatea are rolul de a-l susține pe copil în activitățile sale, de a-l motiva să
ducă la bun sfărșit ceea ce a început și de a-i crea noi provocări de-a lungul existenței
sale; indiferent de ce tip de comunitate e vorba.

Așadar rolul societății e foarte important în educația copilului. Chiar dacă copilul
are un dat ereditar, educația din familie, comunitate, instituții de învățământ și cercul
de prieteni este semnificativă în educația copilului și în formarea și dezvoltarea
acestuia ca personalitate.

1.5.CONCLUZII:
Așadar, în ambele sisteme de învățământ există plusuri și minusuri. Îmi doresc, ca în
urma studiului efectuat, să pot implementa o parte din plusurile existente în sistemul
de învățământ din Finlanda, în cel din România. Un exemplu ar fi crearea unui site
pentru părinții și profesori. Voi mai realiza cercetări în acest domeniu deoarece este
important să ne documentăm și să evoluăm în limitele posibilităților existente. Voi
căuta în continuare modurile în care au reușit finlandezii să aplice diverse situații și
experiențe de învățare.
 1.6. BIBLIOGRAFIE:
Constantin Cucoș, (2009), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și
grade didactice, Editura Polirom, Iași
Dorin Herlo, (2018), Curriculum teorie și aplicație, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj- Napoca
Gabriela Kelemen, (2013), Metodica activităților instructiv- educative în
grădinița de copii, Editura Universității ,,Aurel Vlaicu, Arad
Liliana Stan, (2014), Pedagogia preșcolarității și școlarității mici, Editura
Polirom, București
Valerica Anghelache, (2017), Metodica activităților instructiv- educative din
grădiniță, Editura Didactică și pedagogică, București

1.7.WEBOGRAFIE:
https://seminarpedagogie.wordpress.com/2014/03/18/invatamantul-in-finlanda/ (
accesat la data de 26.10.2019)

https://www.infofinland.fi/en/living-in-finland/education/child-education/preschool-
education( accesat la data de 26.10.2019)

https://prezi.com/m6yyavgr3zkq/finlanda-vs-romania/( accesat la data de 26.10.2019)

https://www.infofinland.fi/en/living-in-finland/education/child-
education/comprehensive-education( accesat la data de 26.10.2019)

https://www.infofinland.fi/en/living-in-finland/education/after-comprehensive-
school/upper-secondary-school( accesat la data de 26.10.2019)

https://www.infofinland.fi/en/living-in-finland/education/higher-education/universities(
accesat la data de 26.10.2019)

https://www.dor.ro/edudor-o-zi-intr-o-scoala-finlandeza/( accesat la data de

26.10.2019)

http://www.mamaresponsabila.ro/cresele-in-romania/ ( accesat la data de 26.10.2019)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Educa%C8%9Bia_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia#Gr%C4%83d
ini%C8%9Ba ( accesat la data de 26.10.2019)
2. Exemple de politici care nu au depășit nivelul declarativ în ceea ce privește sistemul
educațional românesc

 Din practica pedagogică știu că politicile care se referă la abordarea alternativelor

educaționale în predare precum Montessori sau Step by Step, nu se practică, decât la
nivel declarativ, în practică nu e deloc așa.

 Tot din practică știu că procesul instructiv- educativ se realizează centrat pe elev și pe
nevoile sale, dar programa este bogată cantitativ, încât nevoile educabilului sunt puse
în plan secund.

 Activarea în cadrul școlii ca educabil este gratuită doar la nivel declarativ, deoarece
mulți părinți dau bani pentru fondul școlii, al clasei și pentru altele.

 Conform curriculum-uli într-o grupă de copii trebuie să fie un anumit număr de

educabili, însă în majoritatea cazurilor numărul e mai mare și nu există ajutor de
educatoare.
 3. Exemplu de politică educațională eșuată la nivel de implementare. Explicarea
cauzelor care au generat lipsa de succes în aplicarea respectivei politici

Programul ,,Masa cladă" a eșuat deoarece nu există săli de mese în școli. Acesta e un
program prin care peste 20000 de elevi ar fi trebuit să primească un prânz gratuit, a fost
implementat în 50 de școli, dar a eșuat în mai bine de jumătate dintre școli.

Cele mai multe nu aveau săli de mese, iar cele care au optat pentru hrană rece, livrările au fost
oprite. În timp ce mulți directori au renunțat să le ofere o masă elevilor, ministerul Educației
vrea să extindă programul la o sută de scoli.

Liceul “Carmen Sylva” este singură școală din Timiș inclusăîn programul “Masă Caldă”. Cei
peste 1500 de elevi nu au primit niciodată însă prânzul promis. Cantina în care copiii ar fi
trebuit să ia masa este mult prea mică și deocamdată pot mânca doar cei care stau la internatul
școlii și elevii de la after school, care plătesc 8 lei pentru un pranz.

Cornel Petroman, Director Liceul Pedagogic “Carmen Sylva” Timișoara: “Programul a fost
abandonat. Nu au avut în vedere că nu există condițiile materiale obiective necesare, adică noi
avem o sala de mese, o sufragerie să zicem, de maximum 70 de locuri pe serie”.

La liceul din Bârca - Dolj elevii au primit timp de două luni, la prânz, un pachet cu alimente.
Ulterior însă programul a fost abandonat, deși autoritățile locale aveau 300 de mii de lei
prevăzuți în buget pentru masă copiilor. ȘI elevii erau multumiti

Probleme în derularea programului sunt și la Arad. Școală unde elevii ar fi trebuit să primească
un prânz gratuit nu are o cantină șideocamdatămasă nu se acordă. Căsă rezolve problema,
autoritățile locale au cumpărat un container pe care vor să îl transforme în bucătărieși sala de
mese.

Raluca Cotrau, purtător de cuvânt Primăria Arad: “Licitația s-a încheiat de curând astfel noi
estimămcă până la finele acestui an elevii școliisă poată servi masă caldăla scoala.”
In programul “Masa Caldă” au fost incluse anul trecut 50 de școli cu peste 20 de mii de elevi.
Însă proiectul a funcționat doar în câteva dintre ele. Cu toate acestea, ministerul Educației îl
consideră un succes și a dublat numărul școlilor unde va fi implementat. Dar nu a făcut publică
lista cu unitățile școlare incluse.
 4. Managementul schimbării

Precum a analizat Rocher, este observabilă de-a lungul timpului o schimbare la nivelul
întregii societăți. Asta influențează mult funcționalitatea și structura organizării sociale din
cadrul unei colectivități și care influențează inclusiv cursul istoriei. Astfel, schimbarea la
nivelul societății este imprevizibilă și ușor de provocat, reprezentând o bruscă trecere a unui
(sub)sistem social, oscilând între o stare de echilibru spre alta.

Procesul de schimbare, inclusiv în domeniul educației, pornește de la un set de întrebări,

desprinzându-se din natura umană a fenomenului:
 Ce se schimbă?
 În ce manieră se operează schimbarea?
 Ce cauze, ce forme, ce condiții favorabile sau defavorabile permit să se explice
schimbarea?
 Cum se derulează schimbarea?
 Cine sunt factorii schimbării? ( cei care o susțin, o declanșează, o înfăptuiesc, o
aprobă sau se opun)
 În ce măsură cursul schimbării poate fi prevăzut, planificat?

Specialistul în management, C. Cantrell, afirmă că în cadrul oricărei schimbări sunt

întâmpinate obstacole, bariere, iscate conștient de către oameni cărora le e teamă de
incertitudine, sau inconștient, posibil din cauza ignoranței.

Ciclul schimbării parcurs de fiecare om sau organizație are următoarele etape:

1. Negarea: reprezintă valorizarea prezentului
2. Apărarea: reprezintă frustrarea și comportamentul defensiv
3. Excluderea: reprezintă anxietatea și acceptarea realității actuale, care e greu de suportat
4. Adaptarea: reprezintă adaptarea la schimbare, manifestându-se uneori prin neîncredere,
descurajare și furie
5. Internalizarea: reprezintă sistemul nou creat și se reclădește stima de sine și propria
performanță.
Schimbarea presupune formarea și dezvoltarea unor competențe cu ajutorul cărora să se
realizeze standardele pentru a îndeplini finalitățile propuse.

Ciclul individual al schimbării poate să fie reprezentat prin următoarea diagramă:

 Incompetența inconștientă- se realizează conștientizarea propriei competențe

 Incompetența conștientă- competența formată și dezvoltată devine conștientă
 Competența conștientă- sistemul bazat pe competență se consolidează și tinde să
meargă spre zona inconștientului
 Competența inconștientă- apare rutina care poate să fie depășită prin formare
continuă, autoevaluare permanentă, evaluare externă și inter-evaluare.

Oamenii activează barierele în calea schimbării prin ignoranță și incertitudine.

 Conform lui J. Adams și C. Carnall, categoriile de bariere în calea schimbării sunt:
 Barierele perceptiva: reprezentate de saturație, stereotipice și ținte false
 Barierele cognitive: reprezentate de ignoranță, inflexibilitate și substituție
 Barierele personal-emoționale: reprezentate de capriciu, obișnuință, tendința de a
judeca idei, teama de risc, incapacitatea de a tolera ambiguitatea, siguranța în sfera
certitudinile, dependența și conformismul față de opiniile grupului și ale șefului.
 Barierele de mediu: reprezentate de lipsa sprijinului și neacceptarea criticii
 Barierele culturale: reprezentate de tabuuri și de efectele totalitarismului

Așadar, schimbarea este importantă pentru toți pentru a ne putea forma și dezvolta ca
personalitate autonomă, chiar dacă nu e un proces ușor de realizat.
 5. Managementul stresului
Stresul reprezintă un proces psihologic. Acesta se manifestă atunci când individul are o
percepție asupra sa sau a mediului, care nu concordă cu cea dorită de el.

Formele stresului sunt:

 Estera sau stresul pozitiv: acesta oferă posibilitatea concentrării propriilor forțe fizice
și psihice pentru rezolvarea unor sarcini la cote maxime
 Distrez sau stresul negativ: acesta determină organismul să nu poată reveni la starea
normală de la cea în care a fost supramobilizat, influențând negativ comportamentul
omului

Componente ale stresului:

 Agentul stresor: care poate să fie unic, multiplu, cu semnificație individuală, colectivă
sau generală și la nivel fizic, chimic, biologic sau psihologic
 Starea organismului sau stadiul concret:
 Alarma- faza de șoc și contrașoc: se manifestă prin reacții de apărare, depresie
arterială, de temperatură sau nervoasă
 Rezistența, faza de revenire: organismul S-a adaptat situației și comportamentul
omului este relativ normal
 Epuizarea, faza de cădere: organismul nu mai poate prelungi apărarea

Factori care cauzează stres:

I. Viața profesională:
 Munca propriu-zisă
 Rolul în organizație
 Cariera
 Relațiile profesionale
 Structura și climatul organizațional
 Relația familie- muncă

II. Caracteristicile individuale:

 Grija pentru impresia produsă celorlalți
 Dorința de afecțiune
 Toleranța la situații dificile
 Emotivitatea
 Ambiția
 Gradul de satisfacție

III. Viața personală

 Problemele familiale
 Crize existențiale
IV. Sănătatea
 Tensiune
 Colesterol
 Alcoolemie

Efectele stresului:
 Pozitive și energizante pentru persoanele care:
- sunt sigure pe ele
- au dorința permanentă de competiție
- sunt implicate în viața profesională
- au capacitatea de a identifica riscurile
- sunt flexibile în acțiuni și opinii
- sunt conștiente că presiunile pot fi depășite

 Negative, potențial primejdioase, pentru majoritatea persoanelor; pot să fie:

- subiective: plictiseală, depresie, oboseală sau nervozitate
- comportamentale: alcoolism, bulimie și comportament compulsiv
- cognitive: concentrarea atenției este scăzută sau existența unor blocaje mentale
- fiziologice: creșterea pulsului sau transpirații reci
- organizatorice: absenteism, izolare, insatisfacție in muncă sau demisie

Strategii antistres:
 La nivelul organizației
- reproiectarea postului
- suportul colectivului
- prezentarea realist ă a climatului organizațional și a postului

 La nivelul individului:
- autocunoașterea
- autoacceptarea
- acceptarea realității
- perceperea corectă a celorlalți
- clarificarea proiectelor pe viitor
- planificarea, organizarea și evaluarea personală

Mecanisme de reglare a stresului zilnic:

- consolidarea stimei de sine
- discutarea emoțiilor
- descărcarea tensiunilor prin muncă fizică sau sport

Stresul face parte din viața noastră; important este să îl conștientizăm, să aflăm cauza
declanșării sale în interiorul nostru și să îl manageriem astfel încât să ducem o viață
echilibrată din toate punctele de vedere.