UNIVERSITATEA ARTIFEX DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT – MARKETING

MARKETING SI COMUNICARE IN AFACERI

PROIECT DE SEMESTRU

Student: Bălăiță Ioana Andreea

 MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

DefinireManagementul clasei e definit ca abilitatea profesională de a planifica şi

organizaactivitaţile clasei astfel încât să asigure un climat favorabil învăţării. Prin managementul
clasei se urmăreşte prevenirea comportamentelor disruptive, pe de o parte şi
rezolvareaproblemelor comportamentale apărute.
Managementul clasei reprezintă setul complex de comportamente de organizare aclasei
iniţiate de către profesor, cu scopul de a promova şi a menţine un climat care să-ipermită
atingerea obiectivelor educaţionale. În majoritatea situaţiilor, cadrele didactice îşi centrează
eforturile şi atenţia, controlulşi concentrarea asupra situaţiilor didactice, asupra activităţii de
predare, fără să ia în calculmediul și ambianța în care sunt pregătite și derulate aceste activități;
ignorând, de multe ori nudin rea-voinţă, diversitatea situaţiilor educaţionale ca structuri
complexe, atitudinal -relaţionale. Involuntar, asemenea atitudini educaţionale creează un teren
propice apariţiei şidezvoltării fenomenelor de criză.
Reacții singulare, incoerente și absența unor strategii clare pe termen lung- Absența
fermității și a inconsecvenței prin neasumarea responsabilitățiiintervențiilor-
Reprezentarea eronată a situației care generează sentimentul incompetenței și alneîncrederii în
sineObiectivul principal al managementului clasei îl reprezintă crearea unui mediu care
săoptimizeze procesul de învăţare.
Gestionarea problemelor din clasă prin tehnici fundamentateştiinţific creează premisele
unei învăţări eficiente, însă, nu duce cu necesitate laîmbunătăţirea rezultatelor învăţării.
Evident, situaţia (climatul) din clasă nu va genera înmod automat comportamentul de învăţare.
Însă, asocierea comportamentului de învăţare cu osituaţie plăcută, îl va activa sau stimula.
Uneori, este posibil ca elevii să fie ordonaţi şiliniştiţi, fără ca aceste habitudini să ducă cu
necesitate la creşterea performanţelor lor.
Cutoate acestea, profesorii trebuie să-şi pună în permanenţă problema măsurii în care
strategiileutilizate în conducerea clasei contribuie la crearea unei atmosfere propice achiziţiei
unor noicompetenţe şi cunoştinţe. Prezentăm în acest sens, câteva din întrebările şi
problematizărileimportante, pe care profesorul poate să şi le autoadreseze periodic. Răspunsurile
afirmative laun număr cât mai mare din aceste întrebări vor reprezenta tot atâtea premise
favorabilemanagementului clasei, şi implicit procesului de învăţare. Întrebările sunt organizate pe
maimulte paliere: comunicare, acordarea feed-back-ului, crearea unei atmosfere de
încredere,modul de formulare a sarcinilor, structura ergonomică a clasei.
Obiectivul final al managementului clasei este formarea la elevi a unor abilităţi
deautoreglare a comportamentului.
1.2. Principiile managementului clasei sunt:
- îmbunatăţirea condiţiilor învăţării- prevenirea stresului profesorilor şi elevilor- creşterea
timpului pertrecut în sarcina de învăţare şi diminuarea timpului destinat controlului
comportamentelor distruptive.
- implicarea elevilor în activităţi care să le solicite participarea activă.
Teoria disciplinei permisive (liberare): îşi are originea în concepţia lui J.J.
Rousseau,conform căreia constrângerea exterioară prin dispoziţii, ordine, interdicţii, pedepse
înăbuşămanifestările spontane ale copilului, potrivit tendinţelor şi trebuinţelor lui
naturale, şi,implicit, constrirea personalităţii sale.În secolul nostru, concepţia lui Rosseau a fost
reluată şi dezvoltată în cadrul aşa-ziseiteorii a “educaţiei noi”, ai cărei principali reprezentanţi au
fost J. Dewey, Maria Montessori,E. Claparede şi care-şi propune să reformeze educaţia din şcoală
în concordanţă cu cerinţelecopilului (elevului).
Ideea principală a acestei teorii este ca educaţia să asigure libertatea demanifestare a
copilului, disciplina rezultând din însăşi asigurarea acestei libertăţi demanifestare.Tot
aici includem şi orientarea nondirectivistă din pedagogia contemporanăreprezentată,
printer alţii, de Neill, Rogers, Snyders.
Adepţii acestei orientări respingconstrângerile întemeiate pe teamă şi exercitate prin
ameninţări care conduc la deformareavieţii interioare, prin instaurarea sentimentului de
culpabilitate, a complexului de inferioritate.
Una din modalităţile prin care putem evalua gradul de eficienţă a acţiunilor
demanagement al clasei constă în măsurarea timpului efectiv alocat activităţii de învăţare. Unbun
test al organizării unei clase îl reprezintă, pe de o parte, gradul de angajare / implicare aelevilor în
activităţile clasei, iar pe de altă parte volumul de timp alocat activităţilor deînvăţare propriu-zisă.
Implicarea elevilor în învăţare pentru o perioadă mai mare de timpdovedeşte succesul tehnicilor
de conducere a unei clase.
 Totuşi, nu atât volumul de timpdedicat învăţării este important, cât calitatea acelui
interval temporar (respectiv cât de eficienteste utilizat acel timp), pentru că de el vor depinde
performanţele elevilor. Prezentăm câtevadin modalităţile menite să sporească volumul de timp
alocat instruirii: a) reducerea la maximum a timpului dintre două activităţi consecutive;b) o
pregătirea prealabilă a orelor în cele mai mici detalii (ceea ce nu exclude posibilitateaca, în unele
situaţii, profesorul să iniţieze intervenţii de predare diferite de cele planificateacasă); c)
menţinerea ordinii şi controlului în clasă.
Dezvoltarea sentimentului responsabilităţii elevului faţă de propria învăţare
stimuleazăabilităţile de înţelegere, de control şi de auto-evaluare ale acestuia. Deşi, pe termen
scurt oastfel de achiziţie poate fi mai puţin evidentă, efectele ei sunt de cele mai multe ori cu
bătaielungă.1.8. Tactul pedagogicÎn structura personalităţii oricărui cadru didactic este
necesar să se regaseascăcapacitatea de a fi empatic, de a putea surprinde, pe această cale,
trăsăturile psihice alefiecărui interlocutor. Privitor la comportamentul pedagogic, recursul la o
astfel de capacitateconduce la descoperirea de către profesor a unor modalităţi adecvate de
optimizare a relaţiilorcu elevii, sub toate aspectele, ca o condiţie a unei comunicări eficiente.In
acest fel, el dă dovadă de ceea ce numim măiestrie şi tact pedagogic.
Tactul pedagogic presupune o fină intuiţie în surprinderea punctelor sensibile ale
uneisituaţii educative, sesizarea fragilităţii partenerului de dialog, abordarea discretă
aproblemelor ce s-au ivit.