 Este localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulatiei.

 Este o afectiune des intalnita si este cea mai invalidanta dintre artroze.
 Etiologie
o artroza primitiva
o artroza secundara (55% din cazuri)

TRATAMENT

Tratamentul medicamentos specific poate face apel la mai multe grupe de medicamente ce pot fi
administrate sistemic sau topic. Administrarea de medicamente antiinflamatorii si antialgice trebuie
facuta cu mult discernamant la bolnavii cu coxartroza.

Terapia sistemica:

 analgetice uzuale de tipul acetaminofenului sunt folosite initial pentru controlul durerii
 analgeticele opioide, tramadolul pot fi folosite pe perioade scurte de timp in cazul durerilor
articulare foarte mari, care nu au putut fi controlate prin alte mijloace medicamentoase
 medicatia patogenica – asa-numitele medicamente modificatoare de structura
(glucozaminofosfatul, condroitinsulfatul, diacerin, piascledin) reprezinta teoretic medicatia
ideala in artroza, singura capabila sa previna distructiile articulare si sa refaca structura
cartilajului. Deocamdata sunt considerate doar suplimente nutritive.

TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC

Tratamentul fizical-kinetic trebuie individualizat pentru fiecare bolnav in parte si in permanenta

adaptat la stadiul bolii.

Obiective:

 Disparitia sau ameliorarea durerii;

 Prevenirea, disparitia sau ameliorarea inflamatiei;
 Mentinerea sau ameliorarea stabilitatii si mobilitatii articulare;
 Mentinerea sau ameliorarea fortei si rezistentei musculare;
 Ameliorarea calitatii vietii
 Educatia pacientului si a familiei

ELECTROTERAPIA

 Electroterapia pentru efectul antialgic, antiinflamator, de imbunatatire a vascularizatiei si a

troficitatii tisulare locale:
o curent galvanic fie sub forma de galvanizare simpla, fie sub forma de ionogalvanizare
o curenti de joasa frecventa: CDD, TENS, C Trabert
o curenti de medie frecventa
o laser
o unde scurte cu impulsuri in dozaj atermic, microunde
o ultrasunet
o diapulse

TERMOTERAPIA

 Termoterapia locala pentru controlul durerii si cresterii compliantei tesuturilor moi in vederea
instituirii programului de kinetoterapie
o impachetari cu parafina , perna electrica aplicata de 1-3 ori pe zi
 o in cazul unei reactii inflamatorii locale se aplica comprese reci cu sulfat de magneziu
60g/l; masaj local cu gheata repetat de mai multe ori in cursul zilei;

MASAJ

 Pentru efect antialgic, miorelaxant/tonifiant (in functie de manevrele utilizate), de

imbunatatire a vascularizatiei si biotrofic tisular local:
o pozitionarea bolnavului este deosebit de importanta deoarece fiecare pozitie permite o
mai buna abordare a diferitelor structuri ce trebuie masate
o manevrele de masaj se adreseaza tuturor structurilor: piele, tesut celular subcutanat,
fascii, tendoane si muschi
o sedinta de masaj se incheie cu tractiuni manuale executate in axul membrului inferior;
se executa tractiuni si de tractiuni corelate cu ritmul respirator (favorizeaza circulatia
si troficitatea locala)

KINETOTERAPIA

 Se face in functie de stadiul clinico-anatomo-functional al bolii.

 Se deosebesc 3 stadii:
o Stadiul initial (SI)– dureri in ortostatism si la mers prelungit, “oboseala” musculo-
articulara locala, reducerea amplitudinilor maximale (“de lux”) ale soldului.
o Stadiul evoluat (SE) – dureri in repaus, redoare articulara in zona amplitudinilor de
utilizare curenta, atitudini vicioase corectabile pasiv sau chiar activ.
o Stadiul final (SF) – dureri intense, limitare marcata a mobilitatii pana la anchiloza,
atitudini vicioase ireductibile.
 Aprecierea functiei articulatiei se face atat pe baza testelor musculare si articulare, cat si a
celor globale.
 Programul kinetoterapeutic urmareste 4 obiective principale:
o scaderea durerilor;
o cresterea stabilitatii articulare;
o cresterea mobilitatii articulare;
o cresterea gradului de coordonare si echilibru in mers.

Exemple de exercitii :

1.Exemplu de mobilizare pasivă pentru mişcarea de extensie

Regula generală: în timpul forţării extensiei articulaţiei coxofemurale genunchiul rămâne extins.
Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior opus flectat la maximum (genunchiul cu coapsa pe
piept); bascularea puternică a bazinului extinde ea însăşi articulaţia afectată şi eventual asistentul
accentueaza extensia. În mobilizarea autopasivă, pacientul menţine cu mâinile genunchiul membrului
opus la piept, membrul afectat fiind întins pe un plan înclinat.

2. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea ischiogambierilor

Pacientul în decubit dorsal, cu articulaţia coxofemurală flectată, genunchiul aproape extins (poziţia
genunchiului este importantă – nu trebuie extins complet, ci atât cât intră în acţiune ischiogambierii);
pacientul face extensia coapsei, kinetoterapeutul contrând la nivelul talonului.

3. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului cvadriceps.

Pacientul in asezat , cu membrele inferioare atarnand , la marginea patului;se executa extensia
genunchiului avand o greutate atarnand la nivelul gleznei .

4. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului triceps sural.

Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior întins şi glezna în flexie dorsală; kinetoterapeutul
prinde în mână călcâiul pe faţa lui posterioară şi se opune încercărilor pacientului de a extinde piciorul.
Deoarece nu există rezistenţa pe degete sau antepicior, nu va intra în activitate decât tricepsul sural .

5. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului fesier mijlociu.

Pacientul în decubit contralateral, cu membrul inferior opus flectat şi membrul afectat cu genunchiul
flectat; pacientul execută abducţie în timp ce kinetoterapeutul opune rezistanţă pe faţa laterală a
genunchiului.

Terapie ocupationala va tine seama de evitarea ortostatismului; exercitii pe bicicleta ergometrica prin
pedalaj normal si retropedalaj; exercitii pe placa prevazuta cu rotile;
Hidrokinetoterapie – avantajul descarcarii de greutate, efect usor sedativ, miorelaxant: posturare
pentru flexum – TFNP contractie-relaxare, mobilizari pasive, active, reeducarea stabilitatii, echilibru si
coordonare;
Metode complementare: baston, carje canadiene

Programul de exercitii kinetice stabilit in vedere recuperarii coxartrozei este mult mai complex si
implica stabilirea si urmarirea anumitor pasi in functie de evolutia si patologia acesteia .De asemeni
acesta trebuie sa se desfasoare sub supravegherea unui specialist pentru a evita eventualele
complicatii si pentru ca recuperarea sa fie completa.

Gestionarea pe termen lung (inclusiv adaptarea mediului la domiciliu, initierea unui program de
recuperare ambulatorie sau la domiciliu, tratamentul in statiune etc)
Este deosebit de important sa educam pacientul sa respecte regulile de profilaxie secundara care
alcatuiesc “igiena ortopedica” a soldului:

 Mentinerea unei greutati corporale normale

 Evitarea ortostatismului si a mersului prelungit pe jos
 Evitarea mersului pe teren accidentat, urcatul/coboratul scarilor
 Mersul cu sprijin in baston care se pune pe sol pe aceiasi linie cu piciorul afectat; pentru SI si
SE ca si pentru majoritatea cazurilor din SF – in mana opusa; in cazuri severe din SF cu dureri
si disfunctionalitate accentuate – in mana homolaterala;
 Evitarea schiopatarii printr-un control volitional al mersului
 De cel putin doua ori pe zi – repaus postural la pat cu coxofemuralele intinse
 Se vor prefera deplasarile pe bicicleta
 Se vor purta pantofi cu tocuri moi
 Corectarea inegalitatii membrelor inferioare (de la diferente de 2 cm in sus)
 Se va executa de cel putin 2 ori pe zi un program special de gimnastica pentru sold compus
din exercitii de mobilizare si tonifiere musculara

Sporturi permise: natatie.