Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
N
x
G
ACŢIUNE
N G
scalar N G
Normala la plan
• Cazul planului înclinat y
N Gy
N
scalar
Gx N G
Gy
x
G
Gx - este componenta greutăţii paralelă cu planul şi care este
responsabilă de tendinţa deplasării corpului în jos pe plan.
Gx
sin Gx Gsin;
G
Gy - este componenta greutăţii normală pe plan şi responsabilă de
menţinerea corpului pe plan la alunecare , respectiv manifestarea
reacţiunii planului.
Gy
cos Gy Gcos;
G
● Normala la plan este o forţă de tip reacţiune care apare atunci
când corpul este pe plan şi are sens opus forţei care acţionează
perpendicular pe plan, opunându-se deformării planului.
Tensiunea mecanicĂ
● Tensiunea mecanică (T): reprezintă forţa care apare în corpuri
Prin urmare:
T Facţiune
Asupra corpului 1 acţionează forţa de tracţiune, forţă care are efect
asupra întregului sistem ! Pentru a înţelege fenomenul împărţim
sistemul în două subsisteme:
II I
a
N1
N2
T T F
În subsistemul I
acţiunea (F) are
G2
Deplasarea corpului 2
răspuns în cablu (T)
se explică prin G1
existenţa unei forţe de
tracţiune în cablu. pentru subsistemul II T T
Prin urmare forţa din
cablu este reacţiune la pentru subsistemul I T F
reacţiune !
Să analizăm sistemul de mai jos, rupând legăturile şi observând
deplasarea corpurilor:
II I
a
N1 a
N2
T T F1 F
G2
Se deplasează
doar primul corp! G1
Concluzia este că legarea celui de-al Legăm al doilea corp şi
doile corp, îngreunează deplasarea constatăm că pentru
primului şi face posibilă deplasarea deplasare cu aceeaşi
celui de al doliea corp – prin accleraţie este necesară o
intermediul cablului! forţă mai mare!
Un alt exemplu în care se evidenţiază tensiunea mecanică ca sistem de
forţe interne. Se respectă acelaşi raţionament !
T T pentru subsistemul II T
T G pentru subsistemul I
T
G
FORŢA DE FRECARE
y
• Cazul planului înclinat - la
coborâre N Am revenit la poziţia iniţială ,
pentru a avea imaginea
forţelor şi a le edita !
Ff
Gt a
Gn
x
G
FORŢA DE
y
FRECARE
•
Cazul planului
orizontal N
a
Ff Ft
x
Ff se opune deplasării
G
FORŢA DE FRECARE
• Cazul planului înclinat prezentat nu include existenţa unei forţe de
tracţiune, componenta tangenţială a greutăţii preluând acest rol.
• Se disting trei cazuri:
v
0 0 re pau s v 0
1. Gt +Ff 0 Rx 0
v
0 0 M .R.U. v v0 ct
corpul stă pe plan
F f se opune tendinţei dedeplasare
corpul coboară uniform
Ff se opune deplasării
2. Gt +Ff ma Rx=ct a ct M.R.U.A. sau altfel spus Gt Ff
corpul coboară accelerat Ff se opune deplasării
Gt
Ff
Gn
x
G
FORŢA DE FRECARE
• Cazul planului înclinat prezentat include o FORŢĂ DE TRACŢIUNE, forţă
care este frânată atât de componenta tangenţială a greutăţii cât şi de forţa de
frecare care se opune deplasării corpului.
0 REPAUS corpul este ţinut pe plan
v
1. Ft +Gt +Ff 0 Rx=0
v ct M.R.U.
corpul urcă uniform
Ff se opune tendinţei de deplasare
Ft Ff Gt Ff în sus
Ff se opune deplăsii
Ft Ff Gt Ff în jos
2. Ft +Gt +Ff ma Rx=ma a ct M.R.U.A. corpul urcă uniformaccelerat
Ff se opune deplasării Ft Gt Ff ma Ff în jos
FORŢA DE FRECARE
• Din cele prezentate observăm:
•Interacţiunea cu planul, pentru acelaşi corp este mai mare
când corpul se află pe plan orizontal decât când acesta este pe
plan înclinat forţa de frecare se raportează la normala la plan,
fiind direct proporţională cu aceasta . Ff ~N
În cazul corpului tractat ( în sus) pe plan înclinat , efortul
suplimentar deplasării se datorează componentei tangenţiale a
greutăţii Gt
FORŢA DE FRECARE
• Pentru a stabilii relaţia de calcul a forţei de frecare,
trebuie să cunoaştem legile frecării.
• Considerăm acelaşi corp tractat în două moduri, ce
costatăm ?
F1
F2
F
f2
F
f1
F1 F2 Ff1 Ff1
• Forţele de tracţiune sunt identice, prin urmare nu
depind de mărimea suprafeţei de contact !
FORŢA DE FRECARE
• Pentru a stabilii constanta de proporţionalitate
trebuie să analizăm efectul suprafeţelor aflate în
contact.
• Considerăm acelaşi corp prelucrat diferit pe cele două
suprafeţe, ce costatăm?
F1
F2
F
F f2
f1
F1 F2 Ff1 Ff1
• Pentru prelucrări diferite ale aceleaşi faţete, forţele de
tracţiune constatăm că diferă !
LEGILE FRECĂRII
• Legea I -Forţa de frecare este independentă de
mărimea suprafeţei de contact corp-plan, ea
depinde doar de natura prelucrării suprafeţelor.
• Coeficientul care caracterizează prelucrarea suprafeţelor este
coeficientul de frecare μ. μ >μ
static dinamic
• Legea II -Forţa de frecare este proporţională cu
apăsarea normală la plan.
Ff N
ATENTIE!!!
din forma vectorială Ff N Ff ||N
Ff N
din prezentările grafice Ff N
LEGILE FRECĂRII
• În urma studiului efectuat, pe baza exemplelor prezentate,
putem definii forţa de frecare:
• Forţa de frecare - este o forţă de interacţiune
corp-plan, proporţională cu apăsarea normală la
plan, iar vectorul forţă este paralel cu planul şi se
opune deplasării sau tendinţei de deplasare a
corpului pe plan.
Ff N Ff N
FORŢA ELASTICĂ
● Forţa elastică - reprezintă forţa care apare în
corpurile elastice şi se opune deformării
acestora, aducând corpul la forma iniţială, după
încetarea acţiunii forţei deformatoare.
Corpurile elastice - sunt corpuri care au
proprietatea de a reveni la forma iniţială după
încetarea acţiunii deformatoare.
Exemplu: pendulul elastic (resortul).
• Legea care exprimă comportarea corpurilor elastice
este Legea lui Hooke. Deducerea acesteia o realizăm
pe bază experimentală:
• Materiale necesare- pendule elastice de lungimi , secţiuni diferite şi
confecţionate din materiale diferite.
FORŢA ELASTICĂ
Experiment 1
l01 l02
l1 l2
l2
l1
Fe1
Fe2 F2
F1 F2
l ~ F 1
Vezi condiţiile
F1
LEGEA LUI HOOKE
S01 S02
Experiment 2
l l0 2
F1
LEGEA LUI HOOKE
S01 S02 Experiment 3
l01 l02
l01 l02 S01 S02
mat.1 mat.2
l2
l1
Fe2
F2
F1 F2
F1
Fe1 l1 l2
F2
1
l 3
F1 S0
LEGEA LUI HOOKE
S01 S02
Experiment 4
l01 l02
l01 l02
S01 S02
mat.1 mat.2
l2
l1
F1 F2
Fe2 F2
Fe1
F1
F2 l1 l2
F1 l f mat. 4
LEGEA LUI HOOKE
Din rezultatele experimentelor prezentate, vom deduce legea lui Hooke
şi respectiv relaţia forţei deformatoare :
Expetimentele
l ~ F 1
l ~ l0 2 l ~
F l0
5 1 F l0
1
S0 l 6
l ~S 3 l f mat. 4
E S0
0
l
l 1 F l deformare relativă
0
l0 E S0 unde
F efort unitar
S0
LEGEA LUI HOOKE
Enunţ- În corpuri perfect elastice deformarea relativă este proporţională
cu efortul unitar .
1
Prin urmare, E este o constantă de proporţionalitate, respectiv constantă de
material; E- modul de elasticitate Young.
l 1 F E S0 E S0
Din F l ,unde K
l0 E S0 l0 l0
M
Q
forŢA INERŢIALĂ
Cum explicăm menţinerea satelitului în mişcare pe orbită?
Forţa de tip central este îndreptată permanent spre centrul traiectoriei, prin
urmare corpul ar trebui să se deplaseze în acelaşi sens cu acţiunea, dacă ne-am afla într-
un sistem de referinţă inerţial ; în acest tip de mişcare vectorul viteză îşi schimbă
orientarea permanent, el fiind tangent la traiectorie, prin urmare există o variaţie a
vitezei fapt ce determină existenţa unei acceleraţii. Sistemul de referinţă legat de corp este
neinerţialnu aplică principiile newtoniene în forma cunoscută.
Pentru principiilor
newtoniene în SRN se introduc forţe inerţiale :