ROLUL ACTIVITĂȚILOR INTEGRATE

ÎN EFICIENTIZAREA PROCESULUI
INSTRUCTIV-EDUCATIV
 Activitatea integrată - este activitatea specifică reformei curriculare propusă de noul
Curriculum pentru învăţământul preşcolar. Aceasta se desfăşoară atât ca activităţi în cadrul unui
proiect tematic, cât şi în cadrul proiectării pe teme săptămânale. Procesul instructiv-educativ pe care
îl desfăşurăm în grădiniţă, permite fiecărei educatoare, sau echipe de educatoare, punerea în valoare
a propriei experienţe didactice, prin activităţi educative cu caracter integrat, şi cu o abordare
complexă a conţinuturilor.
Prin activitate integrată înţelegem – demers global, în care graniţele dintre categoriile de
activităţi dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu unitar, în scopul investigării unei
teme. Demers concertat, coerent, care nu se desfăşoară fiindcă se cere, ci pentru că asigură un plus
în educarea şi instruirea copiilor. Aceste activităţi ample, care reunesc conţinuturi din ştiinţe şi
domenii diferite înlesnesc copilului procesul înţelegerii, însuşirii şi aplicării cunoştinţelor. Astfel se
creează situaţii de învăţare optim structurate din punct de vedere logic, psihologic şi pedagogic,
determinând experienţe de învăţare mai complexe, net superioare celor monodisciplinare.
Activitatea integrată din grădiniţă ne conduce la realizarea unui scenariu bine gândit pentru o zi.
Această activitate presupune o împletire de obiective care provin de la arii curriculare diferite,
apelându-se la conţinuturi din diferite domenii.
Clasificare:
Activitătile integrate sunt de patru feluri în functie de elementele de conţinut. Astfel, avem:
• activitate integrată care cuprinde toate activităţile din cadrul unei zile
• activitate integrată care integrează ALA (activităţi liber alese) și ADE (activităţi pe domenii
experienţiale)
• activitate integrată care cuprinde ADE dintr-o zi
• activitate integrată în care sunt înglobate mai multe domenii experienţiale, indiferent de programul
zilei
Activitatea integrată poate fi definită ca fiind un demers coerent, global în care graniţele
dintre discipline dispar, activitatea desfăşurându-se după un scenariu bine stabilit, în scopul
investigării unei teme. Prin aceste activităţi se va pune accentul pe dezvoltarea gândirii critice, pe
latura calitativă a formării, pe feed-back-ul pozitiv. Integrarea se va face prin împletirea într-un
scenariu bine închegat a conţinuturilor corespunzătoare ariilor curriculare implicate. În maniera
activităţilor integrate întregul program al unei zile reprezintă un tot, un întreg, având o organizare şi
structurare a conţinuturilor menită să elimine graniţa dintre domeniile de învăţare.
Mode de integrare curriculară
Literatura de specialitate oferă o serie de modele de organizare și monitorizare a
curriculum-ului integrat.

2
a) Modelul integrării ramificate - elementul central al acestui model este tema studiată, iar
detalierea experiențelor de învățare se face, la un prim nivel, pe domeniile de activitate prevăzute în
programă. La un al doilea nivel de proiectare sunt considerate experiențele de formare, pe diverse
dimensiuni psihofizice individuale: intelectuală, afectivă, socială, fizică. Având în vedere finalitățile
stabilite pentru aceste 2 nivele, cadrul didactic alege conținuturile ce se înscriu în sfera temei
centrale și care pot contribui la atingerea finalităților.
b) Modelul integrării liniare (modelul hibridării) - în acest nivel, integrarea curriculară se face în
jurul unei finalități de transfer, de tipul „dezvoltarea comportamentului social”. Prin complexitatea
lor și prin specificul integrat, aceste finalități se pot constitui ca (sub) domenii independente. Acest
model al proiectării este aplicabil pentru finalitățile urmărite pentru perioade mai îndelulgate de
timp și este foarte potrivit pentru proiectarea intervenției educaționale diferențiate și individualizate
cu scopuri recuperatorii sau de dezvoltare.
c)Modelul integrării secvențiale: în acest model, cunoștințele din aceeași sferă sunt predate în
proximitate temporală: deși adordarea lor se face distinct, propunătorul facilitează transferul
achizițiilor învățate de la un domeniu la altul, prin comentariile, trimiterile, întrebările, sarcinile de
lucru formulate. Priectarea pe teme, o cerință de actualitate în învățământul preșcolar românesc,
ilustrează cel mai adesea acest model de integrare curriculară.
d) Modelul curriculum-ului infuzionat: specificul acestui model constă în studierea unor teme
diverse din perspectiva unui centru de interes care poate fi temporar (de exemplu: o finalitate
complexă, precum înțelegerea conceptului de transformare reversibile/ireversibile, relația timp-
transformare etc., analiza structurilor și compararea structurilor naturale cu cele create de om) sau
permanent (de exemplu: studierea unei discipline opționale utilizând o limbă straină: educarea
caracterului, conținutul fiind parcurs în limba engleză.
e) Modelul integrării în rețea - Este soluția de integrare pe care o propune metoda proiectelor de
investigare-acțiune. Pornind de la subiectul proiectului, copiii optează pentru o rețea de teme și
resurse de studiu corelate cu tema centrală. Domeniul central și cele corelate ale proiectului sunt ele
însele teme transdisciplinare și vor fi abordate ca atare. Neajunsul acestui model este faptul că
aplicarea lui poate crea riscul multiplicării tematicii proiectului peste posibilitățile de monitorizare a
rezolvării ei. Proiectarea după modelul integrării în rețea impune cel puțin două nivele de
planificare: constituirea unei hărți tematice în care, pornindu-se de la tema centrală, sunt identificate
subtemele ce vor fi parcurse și desfășurarea pe categorii și tipuri de activități a conținuturilor ce vor
rezolva tema proiectului.
f) Modelul polarizării: implică stabilirea unui nou domeniu de cunoaștere (eventual opțional) în
jurul căruia, pentru realizarea unor obiective specifice, sunt polarizate segmente din alte discipline.
Un exemplu în acest sens îl poate constitui tema „Căsuța poveștilor” în care dezvoltarea
3
deprinderilor de comuncare și alte finalități se îndeplinesc prin exploatarea conținutului poveștilor
din perspectiva mai multor categorii de activități prevăzute în planul de învățământ.
Abordarea integrată este, aşadar, o împletire a conţinuturilor într-o formă atractivă, flexibilă,
care conduce activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare şi aplicarea practică a
celor învăţate.
În activităţile integrate accentul va cădea pe activităţile de grup şi nu pe cele frontale, copiii
fiind încurajaţi în permanenţă să se manifeste, să -şi exprime ideile, să interpreteze date, să facă
predicţii, să-şi asume roluri şi responsabilităţi, şi mai ales, „să facă”, „să trăiască împreună cu
ceilalţi” şi „să devină” parte integrantă a comunităţii. Un aspect important ce trebuie precizat legat
de proiectarea şi planificarea activităţilor de tip integrat este faptul că activităţile care fac parte din
activitatea integrate îşi pierd statutul de activitate de sine stătătoare, acestea fiind părţi componente
ale unui demers global.
Avantajele activităţilor integrate în grădiniţă sunt:
• dobândeşte cunoştinţe profunde şi solide;
• identifică mai uşor relaţiile dintre idei şi concepte;
• face corelaţii între temele abordate în grădiniţă şi cele din afara ei;
• parcurge teme care-l interesează şi le studiază mai mult timp;
• se încurajează comunicarea;
• învaţă să rezolve sarcini prin cooperare;
• se formează sentimentul de apartenenţă la grup;
• devine mai responsabil în procesul învăţării.
• stimulează interesul pentru abordarea unor noi conţinuturişi metode;
• îşi organizeaza mai bine planificarea;
• utilizează o varietate de activităţi pentru a prezenta tema în profunzime;
• încurajează copiii să producă idei originale pentru activităţi.
• Finalităţile activităţii integrate sunt selectate din listele de obiective cadru şi de referinţă ale
domeniilor experienţiale, iar obiectivele operaţionale vor constitui un set unitar şi restrâns de 4-5
obiective, cu referire directă la experienţele de învăţare vizate.
• Conţinuturile abordate sunt selectate şi abordate în strânsă relaţie cu nucleul de integrare
curriculară.
• Fiecare dintre situaţiile de învăţare proiectate şi desfăşurate în cadrul activităţii integrate
contribuie la explicitarea, analiza, rezolvarea temei activităţii.
• Activitatea integrată include valenţele formative ale curriculumului integrat ca model de
proiectare curriculară. În situaţia descrisă în exemplul de mai sus, copiii vor fi încurajaţi să caute
informaţii privind dimensiunile, habitatul, comportamentul, hrana unor animale sălbatice care vor fi
4
găzduite în grădina zoologică, să propună mai multe variante de organizare a grădinii zoologice, pe
care să le ilustreze cu material intuitive (gărduleţe, cuşti construite din cutii de carton sau cuburi,
animale în miniatură etc.).
Activităţile integrate aduc un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predare-
învăţare, punând accent deosebit pe joc ca metodă de bază.
Activitatea integrată se dovedeşte de a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a activităţilor
de învăţare cu viaţa societăţii, cultura şi tehnologia didactică. Pentru copiii mici, adaptarea la
regimul grădiniţei se face adesea cu greutate. Cea mai uşoară cale de a-l face pe copil să nu simtă
absenţa mamei, a jucăriilor şi lucrurilor personale de acasă este aceea a "scenarizării" activităţilor
din grădiniţă. Marea artă a educatoarei este aceea de a fi o artistă deosebită şi de a da, în fiecare
clipă, "marea reprezentaţie" în faţa micilor spectatori şi de a-i implica şi pe ei.
Concluzii
Reușită predării integrate a conținuturilor în grădinită ține în mare masură de gradul de
structurare a conținutului proiectat, într-o viziune unitară, țintind anumite finalități. Învățarea într-o
manieră cât mai firească, naturală pe de-o parte și, pe de altă parte, învățarea conform unei structuri
riguroase sunt extreme care trebuie sa coexiste în curriculum-ul integrat. De reținut este faptul că
preșcolarii trebuie sa învețe într-o manieră integrată, fiecare etapă de dezvoltare fiind strâns legată
de cealaltă. Activitățile integrate sunt oportune în acest sens, prin ele aducându-se un plus de
lejeritate și mai multă coerență procesului de predare-învățare, punând accent deosebit pe joc ca
metodă de bază a acestui proces.
Activitatea integrată se dovedește a fi o soluție pentru o mai bună corelare a activităților de
învățare cu viața societății, cultura și tehnologia didactică.

Bibliografie:
  ***Programa activităților instructiv-educative din gradiniță (2005)
Ministerul educației și cercetării. (2002). Metoda proiectelor la vârstele timpurii. București: Editura
Miniped.
Revista Învățământului Preșcolar nr. 3-4/2003
Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Bucureşti 2008
Adina Glava, Maria Pocol, Lolica-Lenuţa Tătaru. (2009) Educaţia timpurie – ghid metodic pentru
aplicarea curriculumului preşcolar. Editura Paralela 45
www.didactic.ro