IMPORTANŢA CITIRII/LECTURII ÎN INSTRUIREA/EDUCAREA ELEVILOR

Profesor învățământ primar Simion Carmen

Școala Gimnazială nr.2 ,,Poet Ovidiu”, Ovidiu

Lectura literară are ca scop dezvoltarea gustului elevilor pentru citit, să le satisfacă
interesul de a le cunoaşte viaţa, oamenii şi faptele lor. Lectura contribuie într-o mare măsură la
îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor, la formarea unui vocabular bogat şi colorat, la educarea
sentimentelor estetice. Din cărţi, copiii află multe lucruri despre anotimpuri, viaţa animalelor şi a
plantelor, despre descoperiri geografice, despre evenimente şi personalităţi literare, artistice,
istorice, despre frumuseţile şi bogăţiile patriei. Cărţile le vorbesc şi despre sentimentele
omeneşti, despre prietenie, cinste,omenie. Citirea cărţilor contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor
elevilor, la formarea unui vocabular bogat, la dezvoltarea exprimării. Eroii cărţilor devin modele
pentru elevi. Ceea ce citesc în copilărie se întipăreşte în amintirea lor pentru toată viaţa şi
influenţează dezvoltarea personalităţii. Lectura oferă copilului posibilitatea de a-şi completa
singur cunoştinţele, de a le îmbogăţi.
Literatura pentru copii reuneşte opere care reprezintă universul propriu de
cunoaştere al copilului, năzuinţele şi aspiraţiile lui, valorile imuabile ale umanului, sintetizate în
conceptele antice de Adevăr, Bine, Frumos, dar şi de valorile omului contemporan.
Literatura pentru copii, ca şi literatura în general, este o formă de cunoaştere a realităţii
prin intermediul imaginilor artistice. Aceasta foloseşte imaginea artistică, atât ca mijloc de
cunoaştere a realităţii, cât şi ca mijloc de influenţare a cunoştinţei şi comportării cititorilor.
Trăsătura distinctivă a artei ca formă de cunoaştere a realităţii în imagini artistice, ne arată
generalul prin particular şi individualul cu ajutorul tipizării, influenţând nu numai procesele
intelectuale dar şi sentimentele şi voinţa.
Olga Duţu afirmă că „Există /.../o literatură pentru copii, aşa cum există muzică pentru
copii, pictură şi, mai ales, grafică de carte adresată copiilor”.1
Prin intermediul literaturii pentru copii, copilul “poate realiza o binevenită dedublare a
sa atunci când se recunoaşte în altul. Înainte de a putea înţelege că”eul”său se află necesarmente
în contact cu alte “euri”, el îşi află un alt ego multiplicat în fiecare personaj cu care simpatizează:
copil, zână, prinţ, iepure, gândăcel etc. “2

1
Olga Duţu, Literatura română şi literatura pentru copii. Note de curs,Ed.Europolis,Constanţa,2000, p.585
2
Bianca Bratu, Preşcolarul şi literatura,Bucureşti,E.D.P.,1977,p.15
 Lecturile literare, prin conţinutul lor, participă la dezvoltarea unor procese şi capacităţi
intelectuale, imaginative şi motivaţionale, latura afectivă menţinându-se constantă pe tot
parcursul lecturii.
„Lectura este un proces complex, în care se întrepătrund, competenţe şi deprinderi ale
recunoaşterii şi înţelegerii simbolurilor literare şi literale. Cartea porneşte de la idea conturării
unui demers didactic de lectură, pe traseul căruia cadrul didactic să găsească propuneri
referitoare la modul în care ar trebui să procedeze pentru a aduce textul literar, cu sensurile sale,
să funcţioneze optim în conştiinţa elevului, atât sub aspectul receptării cât şi al posibilităţilor sale
de a se exprima oral sau scris, asupra celor receptate.”3
Adevărate comori ale sufletului, lecturile literare menţin o adeziune afectivă faţă de tot
ce e mai frumos, curat, mirific şi inedit în această lume fermecătoare a copilăriei.
Fantezia cunoaşterii resimţită încă de la fragede vârste se conturează treptat, copilul, pe
măsură ce dobândeşte noi experienţe de învăţare, le transfigurează în comportamente de înaltă
ţinută morală şi estetică. Cultivarea gustului pentru frumos, pentru estetic, nu poate avea loc
decât printr-un amplu proces de inserţie în lumea fabulosului.
Specificul lecturii literare de a reflecta realitatea în imagini artistice conferă actului
cunoaşterii un puternic coeficient emoţional care dubleză influenţa asupra gândirii umane cu
efect nemijlocit asupra sentimentelor umane.
Unul din obiectivele fundamentale ale limbii române, ca disciplină şcolară la clasele
mici, o constituie formarea şi cultivarea gustului pentru citit, pentru lectură, iar cartea trebuie să
devină “prietenul “lor nedespărţit.
În societatea de azi, din cauza altor componente informative – televiziunea,
cinematograful şi Internetul – cartea poate trece aproape neobservată. Fără a minimaliza
importanţa celorlalte mijloace modern de informare şi culturalizare, trebuie avut în vedere, că
nimic nu poate înlocui cartea. În afara cărţii nu poate fi concepută o cultură sistematică a
individului şi a societăţii.
Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni,
făcându-se ecoul capacităţilor de gândire şi limbaj, este un act intelectual esenţial, care trebuie
îndrumat şi supraveghet de şcoală şi familie.

3
Costea, Octavian, Didactica lecturii- o abordare funcţională, INSTITUTUL EUROPEAN, Iaşi, 2006
 Trezirea interesului pentru lectură este punctul de plecare pe tărâmul cunoaşterii şi în
acelaşi timp chezăşia succesului în activitatea şcolară pentru fiecare învăţător cât şi pentru elevii
săi. Gustul pentru citit se formează printr-o muncă perseverentă a factorilor educaţionali (familia
şi şcoala). Pentru a fi eficientă lectura necesită nu numai îndrumare ci şi control.
Copilul în general este lipsit de încredere în forţele lui. Efortul pe care îl face în primele
clase pentru a parcurge câteva pagini este uriaş. Lectura propriu-zisă nu începe însă decât după
ce copilul reuşeşte singur să descifreze cu uşurinţă ideile ascunse în spatele semnelor grafice,
odată cu descifrarea enigmei acestor hieroglife care adesea îi înspăimântă pe copii. Învăţătorul şi
părinţii trebuie să sesizeze acest moment dificil din viaţa psihică a micuţului, pe jumătate
înspăimântat de tainele scrisului, pe jumătate crispat de efortul făcut pentru descifrarea unor
semne atât de curioase şi pline de mister. Numai formarea interesului pentru lectură nu este
suficient pentru a face din orice copil zburdalnic, dornic de joc şi voie bună, un cititor liniştit,
care se cufundă ore întregi în citirea unei cărţi. Pentru a-i determina pe copii să devină cititori
pasionaţi este necesar să se formeze cu răbdare şi stăruinţă gustul pentru lectură.
Întâlnim adesea copii care ascultă cu mult interes o lectură frumoasă citită de învăţător
sau de părinţi, dar preferă să se joace, sau să-şi piardă vremea în modul cel mai neaşteptat, fără a
fi tentaţi săptămâni de-a rândul să mai citească şi altceva decât ceea ce li se cere de către
învăţător în orele de curs. La aceşti elevi care au învins deja greutăţile începutului, nu mai poate
fi vorba de interes, ci problema îmbracă alt aspect, gustul pentru lectură nu este încă format.
Lectura cărţilor constituie o activitate fundamentală pentru întreţinerea condiţiei
intelectuale, îmbogăţirea cunoştinţelor şi a limbajului, pentru cunoaşterea indirectă a deferitelor
universuri şi realităţi. Mai mult decât oricare dintre tehnicile audio-vizualului prin care sunt
vehiculate valorile culturii, lectura cărţii oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care
le aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie.
Lectura îndeamnă la introspecţie, angajează valori formative care îşi pun amprenta pe
întregul comportament al cititorului. Tocmai de aceea se apreciază că lectura reprezintă una
dintre cele mai răspândite şi intense activităţi ale omului modern. O secvenţă foarte importantă în
stimularea interesului pentru lectură şi formarea de cititori pasionaţi este legată de felul în care se
recomandă ce să citească şi cum să citească, de modul în care noi cadrele didactice, reuşim să
formăm gustul elevilor pentru lectură, ca mai târziu să se poată transforma în pasiune.
 Activitatea principală prin care se realizează funcţia informaţională la clasele I-IV este
citirea. Obiectivul principal al citirii îl constituie formarea capacităţii de receptare a mesajului
scris. Etapele premergătoare ale înţelegerii sensului unui text sunt recunoaşterea literelor,
procesul unirii sunetelor în silabe şi în cuvânt, citirea propoziţiei. Întelegerea sensului unor
cuvinte, propoziţii sau texte poate avea loc fie pe baza perceperii întregii structuri grafice a
cuvântului, fie pe baza perceperii numai a unei părţi a structurii grafice a cuvântului. Înţelegerea
celor citite este determinată şi de vocabularul de care dispun elevii, de aceea activităţile de
dezvoltare a vorbirii au scopul de a-l îmbogăţi, preciza şi activiza.
Lectura elevilor în afara clasei cuprinde diverse opere deosebit de atrăgătoare pentru
copii: schiţe, povestiri ştiinţifico-fantastice, dar un loc important îl ocupă citirea basmelor şi a
poveştilor, care au rămas de-a lungul timpului, lectura cea mai plăcută pentru copii.
Poveştile, având o compoziţie simplă, acţiune concentrată şi o profundă învăţătură
morală, pot fi socotite adevărate bijuterii educative.
Basmele dezvoltă imaginaţia reproductivă a elevilor, mai ales prin faptul că pe baza
acţiunii bogate, pe baza unor eroi bine individualizaţi, copiii îşi imagineză ceea ce nu au mai
văzut niciodată, depăşind astfel cadrul îngust al experienţei lor personale de viaţă. Eroii
basmelor sunt reproduşi viu în imaginaţia elevilor.
Basmul contribuie la dezvoltarea fanteziei, a gustului artistic, la formarea şi întărirea
încrederii în triumful binelui, al adevărului şi al dreptăţii asupra răului, minciunii şi nedreptăţii; îi
educă pe copii în spiritul onestităţii, curajului, adevărului, al dragostei faţă de valorile imuabile.
Proza noastră actuală pentru copii a îmbrăţişat o tematică vastă şi variată, oglindind o
mare diversitate de aspecte ale vieţii. Creatorii poeziei pentru copii, interpreţii sentimentelor şi
năzinţelor poporului, au exprimat în creaţiile lor, de o mare diversitate de gen şi stil, teme de o
incontestabilă valoare educatia.
BIBLIOGRAFIE:
1. Bianca Bratu, Preşcolarul şi literatura,Bucureşti,E.D.P.,1977,p.15
2. Casangiu, Larisa Ileana, Literatură română şi literatură pentru copii. Note de curs şi
sugestii de lecturi plurale ale unor opere, Ed. NAUTICA, Constanţa, 2007
3. Costea, Octavian, Didactica lecturii- o abordare funcţională, INSTITUTUL
EUROPEAN, Iaşi, 2006
4. Olga Duţu, Literatura română şi literatura pentru copii. Note de curs, Ed.Europolis,
Constanţa, 2000, p.585
5. Nuţă, Silvia, Metodica predării limbii române în clasele primare, vol. I, Ed. Aramis,
Bucureşti, 2000