Probele orale reprezintă metoda de evaluare cea mai des utilizată la grupă.

Evaluarea orală
este o metodă empirică a cărei scop este atât optimizarea procesului instruirii cât şi
asigurarea ritmicităţii notării.
Se realizează, mai ales, prin întrebări şi răspunsuri şi prin îndeplinirea unor sarcini de
lucru, oral, la tablă, sub atenta supraveghere a educatoarei Este folosită ca verificare
curentă şi parţială, pe parcursul programului de instruire/învăţare. Această metodă de
evaluare, mai mult decât oricare metodă folosită, se întrepătrunde cu demersul de învăţare
atât de mult încât, de multe ori, funcţia de învăţare şi cea de evaluare sunt indisociabile.
Forme ale evaluării orale:
• Chestionarea orală;
• Examinarea orală se realizează în multiple forme, în funcţie de tehnicile utilizate:
 conversaţia de verificare (întrebări/răspunsuri);
 interviul (tehnica discuţiei);
 verificarea pe baza unui suport vizual;
 redarea (repovestirea) unui conţinut, a unui ansamblu de informaţii, evenimente, fapte,
situaţii;
 citirea unor dialoguri incomplete şi completarea acestora.
• dialogul purtat între doi copii, dintre care unul (sau ambii, pe rând) joacă rolul de
examinator, iar grupa pe cel de evaluator, atât al calităţii întrebărilor formulate, cât şi a
răspunsurilor;
• dezbaterea pe o temă stabilită în prealabil în care este implicată întreaga grupă de
preșcolari, iar educatoarea devine mediator, având rolul de a redresa discuţia dacă aceasta
deviază de la subiect şi de a o menţine la un nivel corespunzător;
• prezentarea unui portofoliu sau a unei lucrări în faţa grupei.
Cerinţe în utilizarea probelor orale:
• o bună pregătire a educatoarei ca evaluator (antrenament specific în tehnica formulării
întrebărilor, a conducerii interviului şi în redarea răspunsurilor;
• necesitatea folosirii unor forme combinate de verificare orală (frontal, individual, pe
perechi, pe grupuri, mixt);
• creşterea nivelului de consistenţă şi de precizie al aprecierii prin utilizarea unor scheme
de notare.
Avantajele evaluării orale( Stoica A.(coord.),Evaluarea curentă și examenele.Ghid pentru
profesori, Editura ProGnosis, București, 2001):
 reprezintă un mijloc util şi eficient de verificare operativă şi punctuală
a pregătirii preșcolarilor;
 este percepută de către copii ca demers firesc al procesului de învăţare;
 relevă modul de exprimare al preșcolarilor, logica expunerii, spontaneitatea, dicţia,
fluiditatea exprimării;
 îi deprinde pecopii cu comunicarea orală directă, frecventă în viaţă şi cu un mod de
probare a ceea ce ştiu;
 îndeplineşte şi funcţia de învăţare, prin repetarea şi fixarea cunoştinţelor, dar şi prin
întărirea imediată a ceea ce ştiu preșcolarii că au învăţat;
 prin interactivitatea caracteristică, favorizează dirijarea copiilor către
răspunsuri corecte şi complete, prin întrebări suplimentare, ajutându-i să înţeleagă corect
conţinutul la care se referă solicitarea;
 permite tratarea diferenţiată a copiilor, făcând posibilă adecvarea gradului de dificultate
a solicitărilor, cât şi ritmul chestionării la posibilităţile acestora.