De ce să utilizăm evaluarea orală

Evaluarea orală este cea mai veche şi frecventă metodă de evaluare utilizată în activitatea instructiv-educativă.
Evaluarea orală se realizează printr-o conversaţie pe baza căreia evaluatorul stabileşte cantitatea informaţiei şi calitatea
procesului şi a produsului activităţii de învăţare în care a fost implicat elevul/cursantul. Evaluarea orală se realizează mai ales prin
întrebări - răspunsuri şi prin îndeplinirea unor sarcini de lucru, oral sau în scris (de obicei la tablă), sub directa supraveghere a
profesorului. Este folosită cu precădere ca verificare curentă şi parţială, pe parcursul programului de instruire, ca şi în cadrul
examenelor. Examinarea orală constă, în toate cazurile, în probe la care răspunsurile sunt date oral. Cerinţa educatorului poate fi orală,
scrisă sau practică.
Cea mai importantă metodă folosită în evaluarea orală este conversaţia şi conversaţia euristică care îi implică, pe cei evaluaţi,
activ şi interactiv, în realizarea de schimburi verbale evaluator - evaluat. Metoda conversaţiei angajează un sistem bine determinat de
interacţiuni verbale profesor - elevi care stimulează producţia intelectuală divergentă și asigură învăţarea prin descoperire.
Conversaţia euristică prezintă un dialog, ce are loc între profesor şi elev, trezind la interes elevul printr-un set de întrebări, care
în final duc la aflarea adevărului. Prin această metodă, elevii sunt determinaţi să facă propriile plimbări în universul cunoaşterii, şi să
facă legăturile necesare dintre cunoştinţele găsite. Aceste conexiuni între informaţiile primite ajută la aflarea de noi cunoştinţe.
În situaţia în care materialul de învăţat este absolut nou, conversaţia euristică nu poate fi folosită, iar pentru a putea fi utilizată
în procesul de învăţare a unor date, aspecte, fapte, întâmplări, elevii/cursanţii evaluaţi trebuie să beneficieze deja de informaţii şi
experienţe anterioare.
 Există foarte multe instrumente propuse de către diverşi specialişti pentru a ajuta profesorii şi elevii să-şi formeze o anumită
competenţă comunicativă. Condiția generală pentru o evaluare eficace este o bună pregătire a educatorului ca evaluator. Ea presupune
un antrenament specific în tehnica formulării întrebărilor, a conducerii interviului, ca și in cotarea răspunsurilor (intrebarea să fie
adresată întregii grupe de elevi, apoi să fie numit un copil care să răspundă și care să nu fie întrerupt decât dacă face greșeli sau se
îndepărtează de la întrebare, întrebările să solicite gândirea independentă, inteligența și creativitatea copilului, educatorul să creeze o
atmosferă destinsa, fără critici la adresa educabililor, iar răspunsurile să fie apreciate cu un calificativ, cât se poate de obiectiv).
Exprimarea orală a elevului este mai greu de evaluat decât felul în care citeşte sau scrie el, de vreme ce nu există un produs pe
baza căruia să putem trage anumite concluzii. Profesorul poate să fie prezent în multe din activităţile de exprimare orală,
monitorizându-le sau contribuind uneori la discuţii. De aceea profesorul are nevoie să-şi dezvolte un sistem de înregistrare a
observaţiilor şi de notare a factorilor care afectează exprimarea orală (înregistrările audio sau video pot ajuta profesorul în evaluarea
procesului de exprimare orală).
O evaluare eficientă a exprimării orale se dezvoltă numai prin observarea regulată şi atentă a fiecărui elev. În acest fel
profesorul va şti ce strategii de extindere a folosirii limbajului de către elev poate folosi. Fireşte, este o sarcină grea pentru un profesor
stagiar şi care lucrează cu un colectiv mare de elevi, dar din informaţii culese în timp se poate constitui profilul comunicativ al fiecărui
elev.
Din punctul meu de vedere, exprimarea orală are o mare importanță în stabilirea interacțiunii educator – educabil, care trebuie
să stimuleze modul de structurare a răspunsurilor de către elev, încurajand și manifestări ce permit evaluarea comportamentului afectiv
– atitudinal, oferă posibilitatea modulării întrebărilor în funcție de răspunsurile copilului, oferă posibilitatea de a clasifica și corecta
imediat eventualele greșeli sau neințelegeri ale preșcolarului, și oferă mai multă libertate de manifestare a originalității educabilului, a
capacității sale de argumentare.
Bibliografie

BÂRZEA, CEZAR: Domenii şi procedee de evaluare, în vol. Analiza procesului de învăţământ. Componente şi perspective, coord.
I.Nica, E.D.P., Bucureşti, 1977

Webografie

https://tribunainvatamantului.ro/2017/03/01/metode-de-evaluare-bazate-pe-tehnici-de-comunicare-orala
https://classroom.google.com/u/2/c/NjI4NDg4NjMwNzJa/m/NTQ3OTYzNTc4NzFa/details